Institutul de Istorie \u201eGeorge Bari\u021biu\u201d al Academiei Rom\u00e2ne, Cluj-Napoca<\/p>\n\n\n\n
Abstract: <\/strong>This essay analyses aspects of Professor Nicolae Bagdasar\u2019s perspective and interpretation of Vasile Conta\u2019s personality and philosophical work. Our point of view is based on the fact that, despite the common practice, the interpreter goes beyond the intellectual framework of the actual presentation by entering the affective-emotional sphere, and presenting, towards the end of his essay, a counterfactual hypothesis of the kind \u201cWhat if\u2026?\u201d It is this very process that makes the debate very interesting, because it gives us the opportunity to recall the paramount sequences of Conta\u2019s intellectual biography, in opposing contrast with that of the illustrious philosopher J. G. Fichte.<\/p>\n\n\n\n Based on the results of this excursus we subsequently propose considerations about the relationship between will, vocation and cultural values in V. Conta\u2019s philosophical work. Therefore, we conclude that although Conta was criticized by Bagdasar for his materialistic views, which were limiting his approach to the philosophical truth, he remains, first and foremost, a cultural role model (praised by the same author) by taking full responsibility for his vocation during a short but very productive life.<\/p>\n\n\n\n Keywords: <\/strong>Vasile Conta; Nicolae Bagdasar; intellectual biography; will; vocation; philosophical creation; cultural value.<\/p>\n\n\n\n Edi\u021bia operelor principale ale lui Vasile Conta, comentate de N. Bagdasar[1]<\/a><\/sup><\/sup>, reprezint\u0103 \u0219i ast\u0103zi un reper ideatico-reflexiv propice pentru aprecierea valoric\u0103 a ceea ce se poate numi opera \u201efilosofului autodidact\u201d. Caracterizarea respectiv\u0103 \u00eei apar\u021bine chiar lui Bagdasar \u0219i apare la \u00eencheierea capitolului dedicat lui Vasile Conta din lucrarea Istoria filosofiei rom\u00e2ne\u0219ti<\/em>[2]<\/a><\/sup><\/sup>, sub forma regretului pios, plin de t\u00e2lc, despre faptul c\u0103 g\u00e2nditorul moldovean nu \u0219i-a putut forma o cultur\u0103 filosofic\u0103 sistematic\u0103, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd un autodidact \u00een filosofie[3]<\/a><\/sup><\/sup>. Este \u00eens\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, condi\u021bia filosofului-autodidact una obligatoriu dezavantajant\u0103 pentru persoana \u00een cauz\u0103? Constituie lipsa form\u0103rii ini\u021biale \u00een mediul filosofic profesionalizat un handicap major \u00een calea realiz\u0103rilor intelectuale (cu deosebire teoretico-filosofice) ale cuiva? Sunt \u00eensu\u0219irile \u0219i produc\u021biile culturale ale acestuia ipotecate iremediabil doar fiindc\u0103 nu a ob\u021binut, la timpul potrivit, o licen\u021b\u0103, iar apoi un doctorat \u00een filosofie? Filosoful profesionist \u2013 cu prec\u0103dere profesorul de filosofie de rang universitar \u2013 va fi tentat s\u0103 r\u0103spund\u0103 afirmativ la oricare \u00eentrebare din acest set, indic\u00e2nd pe text, cu argumente, sc\u0103derile valorice p\u0103gubitoare ale elabor\u0103rilor intelectuale autodidacte, \u00een corela\u021bie cu aprecierea estimativ\u0103 a poten\u021bialelor atuuri semnificative ale unei ipotetice \u201e\u00eencadr\u0103ri\u201d \u00een paradigma acceptat\u0103.<\/p>\n\n\n\n Credem totu\u0219i c\u0103 ceva important se pierde astfel, printr-o nepotrivire. \u0218i anu\u00adme, tocmai sensul specific al itinerariului intelectual al g\u00e2nditorului analizat. O dat\u0103 ce avem de-a face cu op\u021biunea con\u0219tient\u0103 a acestuia pentru o anumit\u0103 direc\u021bie de g\u00e2n\u00addire \u2013 adic\u0103 ne raport\u0103m la ceea ce el a f\u0103cut efectiv<\/em> \u2013 nu are prea mult rost s\u0103 ne mai ocu\u00adp\u0103m \u0219i cu ceea ce ar fi putut face<\/em>, pentru c\u0103 \u00een acest caz ajungem la un con\u00adflict \u00eentre factual \u0219i contrafactual, \u00eentre op\u021biunea real\u0103 a autorului \u0219i op\u021biunea noastr\u0103 ipo\u00adte\u00adti\u00adc\u0103. Credem a \u0219ti care ar fi fost op\u021biunea mai bun\u0103 pentru g\u00e2nditorul ana\u00adlizat, c\u00e2t de mult ar mai fi scris \u0219i c\u00e2t de bine fa\u021b\u0103 de cum a f\u0103cut-o \u0219.a.m.d., din punctul nostru de ve\u00addere, nu dintr-al lui; iar aceasta, situ\u00e2ndu-ne \u00een orizontul fic\u021bional \u00een care opera spi\u00adritului defunct se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu spiritul nostru viu. \u00censu\u0219i autorul, atunci c\u00e2nd discut\u0103 problema relativit\u0103\u021bii adev\u0103rului, se autoanalizeaz\u0103 f\u0103r\u0103 p\u0103rtinire, de\u00admonstr\u00e2nd un spirit de anticipare \u0219i o modestie absolut l\u0103udabile, prevenindu-ne \u00eentruc\u00e2tva asupra riscurilor pe care \u0219i le-a asumat singur prin \u00eencerc\u0103rile sale filosofice:<\/p>\n\n\n\n Este bine\u00een\u021beles c\u0103 nici eu nu pot avea preten\u021bia c\u0103 teoria ap\u0103rat\u0103 \u0219i \u00een parte produs\u0103 de mine prin aceast\u0103 scriere [Teoria fatalismului<\/em> \u2013 n.n., I.I.], ar fi absolut adev\u0103rat\u0103. Sus\u021bin numai c\u0103 ea ar fi singura concep\u021bie posibil\u0103 pentru un creier din timpurile noastre [adic\u0103 a doua parte a sec. al XIX-lea \u2013 n.n., I.I.] pus pe treapta la care a ajuns experien\u021ba noastr\u0103 cea mai \u00eentins\u0103, vreau s\u0103 zic \u0219tiin\u021bele pozitive. De aceea cred c\u0103 aceast\u0103 teorie va trebui mai cur\u00e2nd sau mai t\u00e2rziu s\u0103 fie primit\u0103 ca o idee \u00een care s\u0103 se rezume o epoc\u0103, fie c\u00e2t de mic\u0103, a umanit\u0103\u021bii; cu rezerv\u0103, bine\u00een\u021beles, ca ea s\u0103 fie \u00een\u021beleas\u0103 de fiecare individ dup\u0103 felul s\u0103u \u0219i ca ea s\u0103 fie \u00eenlocuit\u0103 la timpul s\u0103u cu alte teorii potrivite la alte epoci[4]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n C\u00e2t de justificat\u0103 \u0219i reu\u0219it\u0103 poate fi deci aceast\u0103 \u00eentreprindere (i.e., tentativa profesionistului de a-l portretiza pe autodidact) vom \u00eencerca s\u0103 constat\u0103m \u00een cele ce urmeaz\u0103.<\/p>\n\n\n\n Preocup\u0103rile intelectuale ale lui V. Conta acoper\u0103 mai multe domenii, pe diferite niveluri de aprofundare a specializ\u0103rii \u0219i cu variate grade de profesionalizare. Dac\u0103 \u00een \u0219tiin\u021bele economice (studii comerciale) \u0219i \u0219tiin\u021be juridice el a ob\u021binut binecunoscute certific\u0103ri formale m\u0103gulitoare \u2013 diplomat al Institutului Superior de Comer\u021b din Anvers, Belgia (1871), respectiv doctor \u00een drept al Universit\u0103\u021bii din Bruxelles (1872), ceea ce i-a permis s\u0103 ocupe prin concurs catedra de Drept civil a Facult\u0103\u021bii de Drept din Ia\u0219i (1873), la care s-au ad\u0103ugat succesele sale \u00een politic\u0103 (deputat, ministru, membru al Cur\u021bii de Casa\u021bie, \u00een perioada 1879\u20131881), filosofia a r\u0103mas marea \u0219i constanta sa pasiune, cultivat\u0103 \u00een pofida tuturor obstacolelor. B\u0103nuind parc\u0103 scurtimea vie\u021bii pe care i-o h\u0103r\u0103zise destinul, Conta a lucrat cu o tenacitate excep\u021bional\u0103, pe m\u0103sura inteligen\u021bei \u0219i talentului s\u0103u, reu\u0219ind \u00eentr-un timp foarte scurt realizarea a numeroase lucr\u0103ri meritorii, precum Teoria fatalismului <\/em>(1875\u20131876), Teoria ondula\u021biei universale <\/em>(1876\u20131878), \u00cencerc\u0103ri de metafizic\u0103 <\/em>(1879), \u00cent\u00e2ile principii care alc\u0103tuiesc lumea <\/em>(1888) \u0219i Bazele metafizicii <\/em>(1890) \u2013 ultimele dou\u0103, ap\u0103rute postum. Fapt \u0219i mai remarcabil, aceste lucr\u0103ri au v\u0103zut lumina tiparului \u0219i \u00een limba francez\u0103, \u00een intervalul 1877\u20131890 (Th\u00e9orie du fatalisme<\/em>, Bruxelles, 1877; Th\u00e9orie de l’ondulation universelle<\/em>, Paris, 1895; Introduction \u00e0 la m\u00e9taphysique<\/em>, Bruxelles, 1880), cele din urm\u0103 fiind publicate \u00een francez\u0103 \u00een original (Premiers principes composant le monde<\/em>, Ia\u0219i, 1888; Les fondements de la m\u00e9taphysique<\/em>, Paris, 1890).<\/p>\n\n\n\n Este interesant de observat cum datele concrete ale biografiei lui Conta par s\u0103-i contrazic\u0103 (cel pu\u021bin par\u021bial) convingerile filosofice. \u00cen scrierile sale, el se situa ferm pe pozi\u021bia c\u0103 \u00een lume exist\u0103 doar materia, guvernat\u0103 de legi \u201efatale\u201d; de asemenea, se str\u0103duia s\u0103 argumenteze c\u0103 nu exist\u0103 libertatea voin\u021bei, iar liberul arbitru constituie o iluzie:<\/p>\n\n\n\n Eu m\u0103 voi sili prin aceast\u0103 scriere [Teoria fatalismului<\/em> \u2013 n.n., I.I.] a dovedi c\u0103 toate fenomenele din lume, fie ele fizice, morale sau intelectuale, sunt regulate dup\u0103 legi fixe \u0219i naturale; c\u0103, prin urmare, nu exist\u0103 nimic din tot ceea ce s-a numit voin\u021b\u0103 liber\u0103<\/em> omeneasc\u0103 sau dumnezeiasc\u0103, nici din ceea ce s-a numit \u00eent\u00e2mplare<\/em>; \u0219i c\u0103 \u00een lume nu exist\u0103 dec\u00e2t Materie <\/em>care se mi\u0219c\u0103 \u0219i se metamorfozeaz\u0103 p\u00e2n\u0103 la infinit \u00een spa\u021biu \u0219i \u00een timp, ascult\u00e2nd \u00een toate mi\u0219c\u0103rile \u0219i metamorfozele sale legi fatale[5]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n Atunci c\u00e2nd ne oprim asupra unor momente definitorii din via\u021ba intelectual\u0103 \u0219i profesional\u0103 a lui V. Conta, ne \u00eent\u00e2mpin\u0103 dezideratul s\u0103u idealizant-profetic al cunoa\u0219terii exacte a viitorului omenesc, pe baza determinismului riguros, inflexibil. Este probabil c\u0103, fiind animat de dorin\u021ba realiz\u0103rilor spirituale de excep\u021bie, pe m\u0103sura aspira\u021biilor \u00eenalte care le-au dat na\u0219tere, filosoful \u0219i-a conceput \u0219i perceput existen\u021ba personal\u0103 la modul consonant cu acest ideal. Vizibil inspirat de principiile fizicii newtoniene, g\u00e2ndul s\u0103u ascunde dezam\u0103girea provocat\u0103 de neputin\u021ba fiin\u021bei umane \u00een fa\u021ba viitorului contingent:<\/p>\n\n\n\n Din natura fatalismului rezult\u0103 c\u0103 dac\u0103 noi am cunoa\u0219te am\u0103nun\u021bit \u0219i cu precizie toate cauzele care au s\u0103 influen\u021beze asupra cut\u0103rei persoane, la cutare moment \u00een viitor, noi am putea prezice asemenea cu precizie tot ce acea persoan\u0103 are s\u0103 simt\u0103, s\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103 \u0219i s\u0103 fac\u0103 \u00een acel moment: \u00eentocmai precum putem prezice apropierea unei comete sau momentul fazelor Lunii, ori al eclipselor de Soare \u0219i Lun\u0103[6]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n Totu\u0219i, \u00een cazul \u00een care aplic\u0103m aidoma teoria lui Conta asupra mersului vie\u021bii sale, este greu de crezut c\u0103 plecarea sa la studii \u00een Belgia, ca bursier al \u201eSociet\u0103\u021bii pentru trimiterea junilor Rom\u00e2niei la \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103\u201d, a fost o pur\u0103… necesitate, fiindc\u0103 \u00eel recomandau pentru o atare recompens\u0103 rezultatele foarte bune la \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103, roadele voin\u021bei sale de a se str\u0103dui \u0219i perfec\u021biona intelectual. \u00cen genere, recompensa nu este o \u201enecesitate\u201d pentru cineva; acordarea ei nu are sens dec\u00e2t ca urmare a c\u00e2nt\u0103ririi atente a meritelor cuiva, cu toate c\u0103 aceast\u0103 c\u00e2nt\u0103rire implic\u0103 \u0219i ele\u00admentele subiective ale personalit\u0103\u021bilor membrilor juriului. De asemenea, odat\u0103 ajuns la Anvers, op\u021biunea sa de a urma \u0219i cursuri de \u0219tiin\u021be juridice, \u00een paralel cu studiile comerciale (\u00eentruc\u00e2t pentru acestea din urm\u0103 \u201enu sim\u021bea nicio tragere de inim\u0103\u201d, cum spune N. Bagdasar), este tot un act de liber\u0103 voin\u021b\u0103, deoarece nimeni nu-l obliga la eforturi sporite pentru auto-perfec\u021bionare, \u00een afara comandamentelor interioare pe care le-a urmat. C\u00e2t de departe a mers aceast\u0103 voin\u021b\u0103 ne-o de\u00admonstreaz\u0103 performan\u021bele sale academice \u0219i profesionale de v\u00e2rf \u2013 doctoratul \u00een drept la Bruxelles \u0219i postul de profesor universitar de drept la Universitatea din Ia\u0219i. Suntem tenta\u021bi s\u0103 spunem c\u0103, judec\u00e2nd lucrurile simpliciter<\/em>, \u201epura necesitate\u201d \u00een virtutea c\u0103reia ajunsese Conta \u00een Belgia ar fi f\u0103cut din el un \u00eentreprinz\u0103tor al clasei de mijloc (unul model?), dar nicidecum un jurist, un om politic \u0219i un g\u00e2nditor de talia pe care ne-a probat-o istoria.<\/p>\n\n\n\n La aceste exemple se pot ad\u0103uga cele ocazionate de interven\u021biile sale \u00een politic\u0103 \u0219i via\u021ba public\u0103, drept urmare a deciziilor Congresului de la Berlin, \u00een urma R\u0103zboiului de Independen\u021b\u0103 al Rom\u00e2niei. Activitatea publicistic\u0103 \u0219i parlamentar\u0103 denot\u0103 aceea\u0219i puternic\u0103 determinare, \u00eencredin\u021bat\u0103 de juste\u021bea cauzelor pentru care lupt\u0103, fie c\u0103 ne referim la pledoaria \u00een problema ced\u0103rii jude\u021belor din Sudul Basarabiei c\u0103tre Imperiul \u021aarist (din nefericire, e\u0219uat\u0103), fie la pledoaria (reu\u0219it\u0103) \u00een favoarea naturaliz\u0103rii individuale a str\u0103inilor de pe teritoriul Rom\u00e2niei. Trebuie amintit \u0219i proiectul s\u0103u de reform\u0103 a \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului secundar, care a suscitat vii dezbateri \u0219i o mare opozi\u021bie, fiind \u00een cele din urm\u0103 respins, drept expresia aceleia\u0219i voin\u021be generoase ale c\u0103rei roade s-au v\u0103zut mai t\u00e2rziu.<\/p>\n\n\n\n Din punctul nostru de vedere, \u00eent\u00e2mplarea, a c\u0103rei existen\u021b\u0103 Conta a contestat-o deopotriv\u0103 cu existen\u021ba voin\u021bei libere, a jucat un rol funest \u0219i \u201efatal\u201d: \u00eemboln\u0103virea de tuberculoz\u0103 de timpuriu a marcat negativ \u0219i a scurtat considerabil via\u021ba renumitului g\u00e2nditor. \u0218i aici recunoa\u0219tem conjunc\u021bia \u00eent\u00e2mpl\u0103rii cu necesitatea, \u00eentruc\u00e2t unele boli cronice au poten\u021bial letal, contractarea lor fiind o \u00eent\u00e2mplare care ulterior se transform\u0103 \u00eentr-o crud\u0103 \u0219i tragic\u0103 necesitate. A\u0219a cum spune N. Bagdasar,<\/p>\n\n\n\n Boala de piept, pe care o contractase \u00een timpul c\u00e2nd fusese nevoit<\/em> s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 liceul \u0219i s\u0103 duc\u0103 o via\u021b\u0103 agitat\u0103 \u0219i de mizerie \u0219i care revenise destul de grav \u00een toamna anului 1871 \u00een timpul studiilor din Belgia, \u00eei amenin\u021ba din nou via\u021ba \u00een mod foarte serios. El plec\u0103 \u0219i de data aceasta \u00een Italia, dar boala era prea \u00eenaintat\u0103, pentru ca schimbarea de aer \u0219i de climat s\u0103 mai poat\u0103 avea un efect salutar. Amenin\u021bat acolo de sf\u00e2r\u0219itul tragic inevitabil<\/em>, V. Conta se \u00eentoarce \u00een \u021bar\u0103 \u0219i la 22 aprilie 1882 \u00ee\u0219i d\u0103 ob\u0219tescul sf\u00e2r\u0219it. Un destin crud<\/em> punea cap\u0103t, la 37 de ani, unei vie\u021bi animate de cele mai nobile preocup\u0103ri, pus\u0103 \u00een serviciul celor mai nobile scopuri, lovind, odat\u0103 cu omul, cultura rom\u00e2neasc\u0103 \u00eens\u0103\u0219i, care, dac\u0103 V. Conta ar fi tr\u0103it \u00eenc\u0103, ar fi num\u0103rat acum alte opere de seam\u0103 [subl. n., I.I.][7]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n Compara\u021bia \u00eentre destinul lui Conta \u0219i cel al unui filosof german celebru, a c\u0103rui via\u021b\u0103 a fost mult comentat\u0103, at\u00e2t la timpul ei, c\u00e2t \u0219i postum, poate servi drept material de reflec\u021bie pentru deosebirea dintre ceea ce cred filosofii despre ponderea factorului subiectiv, intern, \u00een existen\u021bele proprii, \u0219i realitatea factorului material, extern. Aici ne referim la J. G. Fichte (1762\u20131814), c\u0103ruia \u00eei pl\u0103cea s\u0103 cread\u0103 c\u0103 a fost f\u0103uritorul dup\u0103 dorin\u021b\u0103 al propriului destin, \u00een timp ce istoria vie\u021bii sale personale ne dezv\u0103luie tocmai dimpotriv\u0103, c\u0103 a stat predominant la cheremul \u201ehazardului\u201d, cum se exprim\u0103 P. P. Negulescu. Aflat\u0103, din multe puncte de vedere, la antipodul lui Conta, concep\u021bia lui Fichte d\u0103 c\u00e2\u0219tig de cauz\u0103 exclusiv activit\u0103\u021bii personalit\u0103\u021bii individuale, a eului, prin ignorarea \u0219i desconsiderarea constr\u00e2ngerilor realit\u0103\u021bii externe. A\u0219a \u00eenc\u00e2t, pe bun\u0103 dreptate, Negulescu se \u00eentreba:<\/p>\n\n\n\n […] se ridic\u0103 \u00eentrebarea, cum a putut el, care a fost parc\u0103 la r\u0103sp\u00e2ntiile vie\u021bii sale, o adev\u0103rat\u0103 juc\u0103rie a hazardului, s\u0103 considere lumea, \u00een general \u2013 \u0219i prin urmare \u0219i propria sa via\u021b\u0103 \u2013 ca determinate, \u00een mod logic \u0219i \u00een linie dreapt\u0103, f\u0103r\u0103 hiaturi ira\u021bionale \u0219i f\u0103r\u0103 zigzaguri de orientare, din\u0103untru<\/em>? […] pe ce c\u0103i a putut ajunge un cuget\u0103tor a c\u0103rui via\u021b\u0103 fusese, at\u00e2t de vizibil, determinat\u0103, \u00een momentele ei cele mai importante, din afar\u0103<\/em>, la credin\u021ba c\u0103, dimpotriv\u0103, totul porne\u0219te, \u00een lume, din\u0103untru<\/em>[8]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n Inventarierea momentelor cruciale ale existen\u021bei lui Fichte pare s\u0103 demonstreze chiar contrariul, \u0219i anume dependen\u021ba de o \u201efatalitate\u201d pe c\u00e2t de nedorit\u0103, pe at\u00e2t de pu\u021bin con\u0219tientizat\u0103: \u00een copil\u0103rie, protectoratul baronului von Miltitz, care i-a asigurat resursele financiare pentru a urma \u0219coala (1774\u20131788); \u00een prima tinere\u021be, \u00eent\u00e2lnirea cu poetul Felix Weisse, care l-a ajutat s\u0103 se salveze din situa\u021bia studiilor teologice ne\u00eencheiate la Jena, prin recomandarea ca pedagog privat la o familie din Z\u00fcrich (1788\u20131790); dup\u0103 un nou e\u0219ec, tot \u00een calitate de pedagog privat, de aceast\u0103 dat\u0103 la Var\u0219ovia, a urmat solicitarea unui student din Leipzig de a-i explica metafizica lui Kant, care s-a soldat cu lectura \u0219i reflec\u021bia pe marginea Criticilor<\/em>, iar apoi vizita nea\u0219teptat\u0103 pe care Fichte i-a f\u0103cut-o lui Kant la K\u00f6nigsberg, \u00een 1791; \u00een fine, la \u00eenceputurile maturit\u0103\u021bii, s-a produs marea \u00eentor\u00ads\u0103\u00adtur\u0103 a destinului pentru Fichte \u2013 lucrarea sa Versuch einer Kritik aller Offenbarung <\/em>[\u00cencercare de critic\u0103 a oric\u0103rei revela\u021bii], pe care i-a oferit-o lui Kant pentru examinare pe timpul c\u00e2t s-a aflat (iar\u0103\u0219i ca pedagog privat) la Danzig, s-a tip\u0103rit la K\u00f6nigsberg, \u00een 1792, f\u0103r\u0103 nume de autor! Din acel moment, via\u021ba lui Fichte a luat o turnur\u0103 implacabil filosofic\u0103, fiindc\u0103 cititorii cultiva\u021bi i-au atribuit lucrarea lui Kant, numele adev\u0103ratului autor fiind aflat doar dup\u0103 ce p\u0103rintele criticismului a publicat o not\u0103 explicativ\u0103 \u00een Revista Allgemeine Literaturzeitung<\/em> din Jena, \u00een care a dezv\u0103luit publicului identitatea \u201ecandidatului \u00een teologie Fichte\u201d:<\/p>\n\n\n\n Fichte a avut astfel norocul nea\u0219teptat<\/em> s\u0103 fie confundat cu cel mai \u00eensemnat din filosofii timpului \u0219i s\u0103 recolteze laudele ce, din gre\u0219eal\u0103, i se aduseser\u0103. Ajung\u00e2nd astfel s\u0103 fie cunoscut pe o cale la care nu s-ar fi putut g\u00e2ndi niciodat\u0103, t\u00e2n\u0103rul nehot\u0103r\u00e2t de p\u00e2n\u0103 atunci s-a v\u0103zut \u00eent\u0103rit, \u00een ultima sa orientare, c\u0103tre filosofie. Iar \u00eemprejur\u0103rile i-au permis, \u00een scurt\u0103 vreme, s\u0103-\u0219i fac\u0103, pe aceast\u0103 cale nou\u0103, \u0219i o carier\u0103 [subl. n., I.I.][9]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n Durata mai lung\u0103 a vie\u021bii lui Fichte, \u00een compara\u021bie cu aceea a lui Conta (51 de ani fa\u021b\u0103 de 37), i-a \u00eeng\u0103duit acestuia numeroase peregrin\u0103ri, c\u0103ut\u0103ri \u0219i oscila\u021bii \u2013 dintre care am enumerat doar c\u00e2teva \u2013, pe care g\u00e2nditorul rom\u00e2n nu \u0219i le-ar fi putut permite. \u00cen timp ce, din punctul de vedere al substan\u021bei filosof\u0103rii, Fichte a creat un sistem idealist-speculativ celebru la timpul s\u0103u, mult mai cunoscut posterit\u0103\u021bii dec\u00e2t cel materialist al lui Conta, r\u0103m\u00e2ne, \u00een schimb, \u00een contul g\u00e2nditorului rom\u00e2n un plus considerabil de determinare \u0219i precizie a concretiz\u0103rii \u0219anselor profesionale, fiind consacrat mai rapid \u0219i mai conving\u0103tor \u00een lumea academic\u0103 din str\u0103in\u0103tate \u0219i de la noi dec\u00e2t ilustrul s\u0103u predecesor, cu toate c\u0103 \u00een alte domenii dec\u00e2t acela propriu-zis filosofic.<\/p>\n\n\n\n Prezent\u00e2nd biografia intelectual\u0103 a lui V. Conta, N. Bagdasar aprecia c\u0103 ea este foarte gr\u0103itoare pentru influen\u021ba atmosferei de idei dominante dintr-un anumit timp asupra unei min\u021bi cuget\u0103toare[10]<\/a><\/sup><\/sup>; o minte cuget\u0103toare aflat\u0103 \u00een situa\u021bia de a se orienta de una singur\u0103 prin noianul de teorii, sisteme \u0219i doctrine filosofice din Europa, f\u0103r\u0103 s\u0103 fi beneficiat de atuurile preg\u0103tirii filosofice sistematice prealabile. Bagdasar consider\u0103 c\u0103 lipsa \u00een cauz\u0103 nu i-a permis lui Conta formarea spiritului critic, \u00een scopul de a putea lua atitudinea adecvat\u0103 fa\u021b\u0103 de materialul ideatic \u00eensu\u0219it pe calea lecturii. El a asimilat la un loc at\u00e2t idei importante, valoroase \u0219i perene, \u201ecuceriri importante ale spiritului omenesc\u201d (de ex. evolu\u021bionismul), c\u00e2t \u0219i idei efemere, \u201easem\u0103n\u0103toare v\u00e2lv\u0103t\u0103ii unui foc de paie, care se aprinde repede, dar tot a\u0219a de repede se stinge\u201d (de ex. concep\u021bia materialist\u0103 despre lume)[11]<\/a><\/sup><\/sup>. S\u0103 fi fost acestea doar \u201efatalit\u0103\u021bi\u201d ale timpului istoric \u00een care s-a desf\u0103\u0219urat via\u021ba g\u00e2nditorului rom\u00e2n? Cel pu\u021bin p\u00e2n\u0103 la un punct, s-ar p\u0103rea c\u0103 da, \u00een caz c\u0103 se acord\u0103 credit nelimitat perspectivei interpretului:<\/p>\n\n\n\n V. Conta a avut marele nenoroc<\/em> s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u0219i s\u0103 se formeze filosofic \u00eentr-o vreme c\u00e2nd filosofia european\u0103 trecea printr-o grav\u0103 criz\u0103. Idealismul german, care \u00eencepuse cu o \u00eencredere ne\u021b\u0103rmurit\u0103 \u00een puterile ra\u021biunii, atribuindu-i facult\u0103\u021bi constructive, o efi\u00adcacitate indiscutabil\u0103, socotind-o capabil\u0103 de a deduce din ea \u00eens\u0103\u0219i lumea, ajunsese p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, datorit\u0103 construc\u021biilor sale speculative, s\u0103 se compromit\u0103 nu numai pe sine, ci filosofia \u00eens\u0103\u0219i. Astfel, \u00eencrederii \u00een eficacitatea creatoare a spiritului i-a urmat, pe la jum\u0103tatea secolului trecut [sec. al XIX-lea \u2013 n.n., I.I.], o atitudine contrar\u0103. De la ra\u021biune, g\u00e2nditorii au \u00eenceput s\u0103-\u0219i \u00eendrepte cercet\u0103rile asupra fenomenelor concrete, de la spirit, ei au \u00eenceput s\u0103 se \u00eendrepte spre real [subl. n., I.I.][12]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n Exist\u0103, \u00een acest sens, cel pu\u021bin dou\u0103 aspecte demne de relevat. Pentru primul, fie-ne permis s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m: din moment ce g\u00e2nditorii germani celebri (precum Fichte, Schelling, Hegel, Schopenhauer \u0219.a.), cu o preg\u0103tire de specialitate nee\u00adgalat\u0103 la timpul lor, care au elaborat sisteme de g\u00e2ndire geniale, excep\u021bional de p\u0103trunz\u0103toare \u0219i dificile, r\u0103mase p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi, din multe puncte de vedere, ca realiz\u0103ri exemplare ale filosof\u0103rii tuturor timpurilor, au sf\u00e2r\u0219it prin a \u201ecompromite\u201d (cum spune Bagdasar) filosofia \u00eens\u0103\u0219i, atunci ce preten\u021bii s-ar putea emite pentru un autodidact, cum a fost Conta? Altfel spus, cum ar fi putut el profita de avantajul pe care chiar cei ce \u00eel aveau \u00eentr-o propor\u021bie strivitoare l-au irosit lamentabil? Ultimul lucru care ne vine \u00een minte este s\u0103 ni-l imagin\u0103m pe Conta drept un emul al idealismului post-kantian \u2013 ipostaz\u0103 posibil\u0103 numai \u00een cazul imposibil<\/em> \u00een care acest gen de metafizic\u0103 ar fi reu\u0219it ceea ce \u00ee\u0219i propusese (i.e., teoretizarea cu succes a ra\u021biunii din care s\u0103 rezulte lumea real\u0103, ca atare). Atunci, sistemul s\u0103u ar fi sem\u0103nat, poate, cu cele ale \u201eepigonilor\u201d lui Kant, cum \u00eei numea ironic O. Liebmann. Dar probabil c\u0103 lucrurile nu ar fi stat totu\u0219i \u00een acest mod, \u00eentruc\u00e2t Conta, cu marea sa apeten\u021b\u0103 pentru cunoa\u0219terea \u0219tiin\u021bific\u0103, judecata ascu\u021bit\u0103 \u0219i sim\u021bul acut al realit\u0103\u021bii, va fi socotit inutil s\u0103 adere la o cauz\u0103 deja \u00eencheiat\u0103, c\u0103ut\u00e2nd \u00een compensa\u021bie contrariul \u0219i ajung\u00e2nd tot la materialism… (eventual la cel dialectic)!<\/p>\n\n\n\n Al doilea aspect: a vorbi despre lipsa spiritului critic la V. Conta este un exerci\u021biu riscant, \u00eentruc\u00e2t exist\u0103 dezmin\u021biri ale acestei afirma\u021bii. Chiar dac\u0103 nu va fi avut el o educa\u021bie filosofic\u0103 sistematic\u0103, textele c\u0103r\u021bilor sale ni-l prezint\u0103 drept un spirit analitic-comparativ de prima m\u00e2n\u0103, deosebit de inteligent, p\u0103trunz\u0103tor \u0219i atent la detalii. Acela\u0219i Bagdasar expune modul \u00een care Conta critic\u0103 asump\u021bia lui Kant, \u00een sensul c\u0103 spa\u021biul \u0219i timpul sunt forme subiective ale sensibilit\u0103\u021bii fiin\u021bei umane. Senza\u021biile vizuale \u0219i tactile confirm\u0103 aceast\u0103 supozi\u021bie, \u00eens\u0103 nici senza\u021biile auditive nu au atribut spa\u021bial, nici senza\u021biile de miros \u0219i gust, dup\u0103 cum nici senza\u021biile organice interne ori sim\u021burile emo\u021biilor. Invers, ideile de bun\u0103tate, for\u021b\u0103 \u0219.a. implic\u0103 intui\u021bia timpului (exist\u0103 \u00een timp, au o anumit\u0103 durat\u0103 sau persisten\u021b\u0103), dar nu \u0219i pe aceea a spa\u021biului. Mai mult,<\/p>\n\n\n\n Dac\u0103 spa\u021biul \u0219i timpul, spune Conta, ar fi, cum sus\u021bine Kant, forme intuitive, atunci ele ar trebui s\u0103 fie necesare<\/em> \u00een acela\u0219i grad, c\u0103ci \u00abNu se pot face grada\u021bii cantitative \u00een lucruri care, prin natura lor, nu pot fi dec\u00e2t absolute\u00bb […] Spa\u021biul exist\u0103 deci \u00een afara con\u0219tiin\u021bei noastre \u0219i independent de ea, \u0219i ideea de spa\u021biu se dob\u00e2nde\u0219te din experien\u021b\u0103 pe calea sim\u021burilor. La fel stau lucrurile cu ideea de timp \u0219i aceea de cauzalitate[13]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n Prin urmare, aceste idei nu ne sunt date dintr-o dat\u0103, simultan, ci iau na\u0219tere pe r\u00e2nd: mai \u00eent\u00e2i ideea de spa\u021biu<\/em>, care necesit\u0103 doar percep\u021bia obiectelor sau corpurilor, apoi ideea de timp<\/em>, fiindc\u0103 este necesar\u0103 perceperea unor schimb\u0103ri ale formelor \u0219i amplas\u0103rilor spa\u021biale ale obiectelor, \u0219i abia apoi ideea de cauzalitate<\/em>, ob\u021binut\u0103 \u00een urma unui num\u0103r mai mare de schimb\u0103ri succesive ale obiectelor. Urmeaz\u0103 ideile de infinit, materie, for\u021b\u0103 \u0219.a. Dintre toate, ideea de spa\u021biu este nu numai prima \u00een ordinea dob\u00e2ndirii, ci \u0219i cea mai necesar\u0103[14]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p>\n\n\n\n S\u0103 not\u0103m c\u0103, de\u0219i V. Conta \u00ee\u0219i exercit\u0103 critica de pe o pozi\u021bie empiric-genetic\u0103, nu de pe una sintetic-transcendental\u0103, observa\u021biile sale, aflate \u00een prelun\u00adgirea unei \u00eendelungate linii de critic\u0103 a metafizicii criticiste kantiene, sunt cu at\u00e2t mai remarcabile cu c\u00e2t, necunosc\u00e2nd limba german\u0103, el nu avusese ocazia de a intra \u00een contact cu operele filosofilor neokantieni (cel pu\u021bin nu cu originalele, fiind posibil s\u0103 fi consultat traduceri sau lucr\u0103ri de popularizare, de\u0219i neatestate prin cit\u0103ri).<\/p>\n\n\n\n Neokantienii au avansat asemenea argumente critice la adresa ideii aprio\u00adrit\u0103\u021bii \u0219i idealit\u0103\u021bii spa\u021biului \u0219i timpului, a\u0219a cum a f\u0103cut, de exemplu, O. Kulpe[15]<\/a><\/sup><\/sup>. De altfel, acest gen de argumente a p\u0103truns, prin influen\u021ba lucr\u0103rilor lui Fichte \u0219i Krug, \u00een spa\u021biul cultural din Transilvania, fiind reperabil \u00een manuscrisele filosofice ale g\u00e2nditorilor pa\u0219opti\u0219ti (de ex. S. B\u0103rnu\u021biu).<\/p>\n\n\n\n A doua jum\u0103tate a sec. al XIX-lea a consacrat, a\u0219adar, \u00een contrapondere fa\u021b\u0103 de prima sa jum\u0103tate, reflec\u021bia filosofic\u0103 \u201epozitiv\u0103\u201d, \u00eentemeiat\u0103 pe datele furnizate de \u0219tiin\u021bele naturii\/ \u0219tiin\u021bele exacte \u2013 fapt manifest la nivelul \u00eentregii Europe:<\/p>\n\n\n\n Aceast\u0103 nou\u0103 orientare era sus\u021binut\u0103 \u0219i de rezultatele \u0219tiin\u021belor exacte ale naturii, care \u00een aceast\u0103 vreme ajunseser\u0103 la o dezvoltare f\u0103r\u0103 precedent. Idealismului \u00eei lua astfel locul, pe la jum\u0103tatea secolului trecut [sec. al XIX-lea \u2013 n.n., I.I.], \u00een Germania, concep\u021bia polar opus\u0103 despre lume, materialismul, care \u00een cea de a \u0219asea decad\u0103 ajunge \u00een aceast\u0103 \u021bar\u0103 la apogeu. Vogt, Moleschott, B\u00fcchner, tradu\u0219i \u0219i \u00een alte limbi, erau g\u00e2nditorii favori\u021bi ai cititorilor, bucur\u00e2ndu-se de un prestigiu invers propor\u021bional cu valoarea intrinsec\u0103 a teoriilor lor. Ace\u0219tia sunt g\u00e2nditorii, sub a c\u0103ror influen\u021b\u0103 \u00ee\u0219i va forma spiritul \u0219i concep\u021bia lui metafizic\u0103 \u0219i V. Conta[16]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n Examenul detaliat pe care-l face Bagdasar concep\u021biei lui Conta[17]<\/a><\/sup><\/sup> (asupra c\u0103ruia nu insist\u0103m acum) se \u00eencheie cu o concluzie foarte critic\u0103 despre mate\u00adrialism, din cauza adopt\u0103rii \u00een cadrul acestuia a unei premise prea \u0219ubrede pentru a fi sus\u021binut\u0103 filosofic (ideea de atom material), cu consecin\u021ba invalid\u0103rii acestei concep\u021bii. Iat\u0103 cum o expune Bagdasar:<\/p>\n\n\n\n Supus\u0103 unui examen critic, concep\u021bia metafizic\u0103 a lui Vasile Conta nu poate rezista cu succes [de parc\u0103 cele ale metafizicienilor ideali\u0219ti geniali anterior pomeni\u021bi au putut rezista! \u2013 n.n., I.I.]. Nu fiindc\u0103 e a lui Conta, ci fiindc\u0103 e materialist\u0103. \u00cen adev\u0103r, materialismul \u00een genere este ca doctrin\u0103 at\u00e2t de \u0219ubred, \u00eenc\u00e2t nu poate face fa\u021b\u0103 obiec\u021biilor ce i se aduc. Ideea de particul\u0103 material\u0103 simpl\u0103 \u0219i indivizibil\u0103, nen\u0103scut\u0103 \u0219i invariabil\u0103, supus\u0103 unor determin\u0103ri necesare, era bun\u0103 \u0219i s-a dovedit util\u0103 ca ipotez\u0103 de lucru, dar nu era indicat\u0103 s\u0103 fie \u00een\u0103l\u021bat\u0103 la dignitatea unui principiu metafizic […]. Ca principiu metafizic \u00eens\u0103, ideea de atom material se dovede\u0219te incapabil\u0103 de a explica universul \u0219i constitu\u021bia lui, de a sus\u021bine articula\u021biile teoretice complete ale unei concep\u021bii despre lume[18]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n Nu inten\u021bion\u0103m aici o discu\u021bie am\u0103nun\u021bit\u0103 despre cele dou\u0103 mari curente de idei care au structurat relieful filosofiei moderne \u0219i contemporane, cu at\u00e2t mai pu\u021bin stabilirea suprema\u021biei unuia sau altuia dintre ele. Dac\u0103 este adev\u0103rat c\u0103 V. Conta a preluat principiile atomiste binecunoscute de la Leucip \u0219i Democrit \u00eencoace, trec\u00e2nd prin ontologia \u0219i epistemologia lui La Mettrie, Holbach \u0219i Helv\u00e9tius, respectiv Locke \u0219i Hume (vezi teoria despre \u201e\u00eentip\u0103ririle\u201d de gradul \u00eent\u00e2i \u0219i \u201e\u00eentip\u0103ririle\u201d de gradul al doilea), tot at\u00e2t de adev\u0103rat este c\u0103 el nu r\u0103m\u00e2ne strict pe pozi\u021biile acestor g\u00e2nditori care l-au precedat. M\u0103rturie st\u0103 lucrarea Teoria ondula\u021biei universale<\/em>, despre care tot Bagdasar scrie c\u0103 abund\u0103 \u00een idei originale, care \u00eel eviden\u021biaz\u0103, ca nic\u0103ieri altundeva, pe filosoful Conta[19]<\/a><\/sup><\/sup>. De unde apar aceste idei originale; de la un \u201eatomist\u201d ortodox? \u00cen niciun caz. Dac\u0103 ar fi avut \u00een vedere exclusiv ipoteza atomist\u0103, Conta nu ar mai fi introdus \u0219i dezvoltat ideea undei. Ce reprezint\u0103 unda<\/em> altceva dec\u00e2t complementul atomului<\/em>, al \u201epunctului material\u201d? S\u0103 ne amintim rolul ideii de und\u0103 \u00een mecanica cuantic\u0103 (ondulatorie) de mai t\u00e2rziu, pe parcursul revenirii g\u00e2ndirii \u0219tiin\u021bifice la reprezent\u0103ri concrete \u00een microfizic\u0103.<\/p>\n\n\n\n Conta a teoretizat universalitatea fatalismului material conjugat\u0103 cu univer\u00adsalitatea ondula\u021biei, al c\u0103rui principiu reiese cel mai bine \u00een considera\u021biile sale despre evolu\u021bia ondulatorie a ideilor \u2013 mai ales a celor materialiste \u2013, atunci c\u00e2nd spune c\u0103 \u201ematerialismul este foarte departe de a fi ajuns \u00een punctul s\u0103u culminant\u201d[20]<\/a><\/sup><\/sup>, l\u0103s\u00e2nd deschis\u0103 viziunea asupra dualit\u0103\u021bii evolu\u021bie-involu\u021bie a tuturor proceselor din univers, inclusiv a teoriilor filosofice. Desigur, r\u0103m\u00e2ne \u00een lucr\u0103rile lui Conta o anumit\u0103 indistinc\u021bie \u00eentre ipoteza \u0219tiin\u021bific\u0103 \u0219i cea filosofic\u0103 (meta\u00adfizic\u0103), care \u00eel face s\u0103 fie exagerat de \u00eencrez\u0103tor \u00een presupusa corela\u021bie dintre evolu\u021bia teoriilor \u0219tiin\u021bifice \u0219i evolu\u021bia teoriilor filosofice\/metafizice \u2013 mai cu seam\u0103 din punctul de vedere materialist pe care \u00eel \u00eembr\u0103\u021bi\u0219ase \u2013, dar, cu toate acestea, nu putem s\u0103 nu remarc\u0103m tendin\u021ba lui salutar\u0103 de \u00eendep\u0103rtare fa\u021b\u0103 de pozi\u021bia clasic\u0103, rigid-scolastic\u0103, a ipotezei atomului material, prin eforturile de conturare \u0219i conso\u00adlidare a ipotezei mi\u0219c\u0103rii ondulatorii, de la umilitatea materiei anorganice p\u00e2n\u0103 la excelen\u021ba ideilor \u0219tiin\u021bifice, filosofice \u0219i culturale \u00een istoria omenirii civilizate.<\/p>\n\n\n\n Con\u0219tiin\u021ba caducit\u0103\u021bii teoriilor filosofice, a construc\u021biilor metafizice (\u00een fapt, a tuturor elabor\u0103rilor intelectuale), i-a imprimat lui Conta un scepticism sociologic \u0219i culturologic, care ar merita s\u0103 fie comentat pe larg. El credea c\u0103, pe temeiul modelului ondulatoriu, \u00een mod asem\u0103n\u0103tor obiectelor \u0219i fenomenelor lumii mate\u00adriale, orice teorie \u00ee\u0219i are ascensiunea \u0219i declinul ei, a\u0219a \u00eenc\u00e2t concep\u021biile veacului al XIX-lea, cu toat\u0103 str\u0103lucirea \u0219i gloria lor vremelnic\u0103, vor deveni c\u00e2ndva perimate, p\u0103str\u00e2nd totu\u0219i un anumit substrat remanent de adev\u0103ruri sau certitudini:<\/p>\n\n\n\n Fiecare sistem con\u021bine adev\u0103ruri mai trainice \u0219i adev\u0103ruri mai trec\u0103toare […]. Ade\u00adv\u0103rurile cele mai trec\u0103toare sunt \u00eenl\u0103turate ca erori, mai cur\u00e2nd; iar adev\u0103rurile cele mai trainice r\u0103m\u00e2n \u00eenc\u0103 admise, chiar c\u00e2nd sistemul din care f\u0103ceau ele odat\u0103 parte a disp\u0103\u00adrut prin aceea \u00eens\u0103\u0219i c\u0103 s-a \u0219tirbit; c\u0103ci un sistem numai atunci exist\u0103 ca atare, c\u00e2nd sunt admise toate consecven\u021bele ce s-au tras din un singur principiu crezut odat\u0103 absolut. Cu chipul acesta, ideile evolueaz\u0103 necontenit, \u0219i adev\u0103rul r\u0103m\u00e2ne totdeauna relativ[21]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n Exegeza interbelic\u0103 a f\u0103cut o distinc\u021bie important\u0103 privitoare la aprecierea concep\u021biilor filosofice ap\u0103rute de-a lungul vremii, \u00eentre valoarea de adev\u0103r<\/em> (sau \u201evaloarea intrinsec\u0103\u201d) a unui sistem de idei, a unei concep\u021bii sau doctrine, respectiv valoarea cultural\u0103<\/em> a concep\u021biei respective, cele dou\u0103 calit\u0103\u021bi put\u00e2nd coexista \u00een diverse combina\u021bii \u0219i grade. Chiar dac\u0103 un sistem de idei nu se situeaz\u0103 \u00een miezul specula\u021biei metafizice apreciate, la un moment dat, drept cea mai promi\u021b\u0103toare pe calea avans\u0103rii spre adev\u0103r, el are totu\u0219i posibilitatea de a se constitui \u00eentr-un ferment cultural pentru contemporaneitate \u0219i posteritate \u2013 calitate deosebit de valoroas\u0103, \u00een special pentru o cultur\u0103 filosofic\u0103 \u00een formare. Asemenea criterii valorice au fost invocate, bun\u0103oar\u0103, de c\u0103tre D. Isac, \u00een vederea analizei metafizicii lui L. Blaga:<\/p>\n\n\n\n Aceste dou\u0103 valori nu se acoper\u0103, cu alte cuvinte, un sistem nu le de\u0163ine cu necesitate pe am\u00e2ndou\u0103. O concep\u0163ie filosofic\u0103 poate fi foarte apreciat\u0103 pentru c\u0103 ea corespunde unor cerin\u0163e ale timpului sau pentru c\u0103 a devenit un ferment de crea\u0163ie spiritual\u0103 \u015fi de progres, de\u015fi \u00een sine ea nu de\u0163ine adev\u0103rul. Dup\u0103 cum un sistem poate avea mai multe carate de verosimilitate \u015fi totu\u015fi s\u0103 treac\u0103 neluat \u00een seam\u0103. E o distinc\u0163ie capital\u0103 de criterii, care trebuie f\u0103cut\u0103 aici[22]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n N. Bagdasar urmeaz\u0103 acela\u0219i tipar \u00een aprecierea operei lui V. Conta. Resping\u00e2nd asump\u021biile materialist-metafizice ale g\u00e2nditorului moldovean, Bagda\u00adsar eviden\u021biaz\u0103 valoarea cultural\u0103 a scrierilor acestuia, cu deosebire pentru vremea vie\u021bii sale, atunci c\u00e2nd \u00eenc\u0103 nu exista un sistem de \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt filosofic \u00een \u021bara noastr\u0103 care s\u0103-l fi format pe Conta \u0219i pe care el s\u0103-l fi \u00eembog\u0103\u021bit cu vasta sa experien\u021b\u0103 cogitativ\u0103. \u00cen pofida acestui neajuns, tocmai la \u00eenceputurile constituirii sistemului educa\u021bional rom\u00e2nesc,<\/p>\n\n\n\n […] apare un g\u00e2nditor, care, dep\u0103\u0219ind cu mult stadiul culturii noastre din timpul s\u0103u, \u00ee\u0219i pune cele mai dificile probleme pe care \u0219i le pune mintea omeneasc\u0103 \u00een genere. \u0218i le pune \u0219i, consacr\u00e2ndu-\u0219i via\u021ba acestor probleme, caut\u0103 s\u0103 le dezlege. Prin via\u021ba lui \u00eenchinat\u0103 dezinteresat medita\u021biei filosofice, el d\u0103 un minunat exemplu de munc\u0103 \u0219i de capacitate, at\u00e2t contemporanilor, c\u00e2t \u0219i urma\u0219ilor. Pilda lui face s\u0103 se nasc\u0103 \u00eencrederea \u00een propriile noastre for\u021be spirituale, s\u0103 ne conving\u0103 c\u0103 \u0219i noi putem spune ceva \u00een leg\u0103tur\u0103 cu problemele vaste \u0219i ad\u00e2nci ale filosofiei. O pild\u0103, care n-a r\u0103mas f\u0103r\u0103 rezultate. Dac\u0103 filosofia rom\u00e2neasc\u0103 se bucur\u0103 ast\u0103zi[23]<\/a><\/sup><\/sup> de o at\u00e2t de bogat\u0103 recolt\u0103, faptul se datoreaz\u0103 f\u0103r\u0103 discu\u021bie \u0219i acestei minunate pilde a lui V. Conta[24]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n Din punctul de vedere al transmiterii, influen\u021bei \u0219i valorii culturale, probabil c\u0103 ideea de und\u0103<\/em> teoretizat\u0103 de Conta a avut cel mai mare succes. \u00cen Teoria fatalismului<\/em>, filosoful a expus \u0219i explicitat \u201elegea\u201d definitorie a sistemului s\u0103u, dar \u00een Teoria ondula\u021biei universale<\/em> el i-a dat acesteia orizontul \u0219i cuprinderea per ansamblul existen\u021bei, al universului. Dac\u0103 \u00een prima lucrare se enun\u021b\u0103 cum sunt<\/em> lucrurile, \u00een cea de a doua se explic\u0103 felul cum devin<\/em> ele. N. Bagdasar a observat c\u0103 ideea mersului existen\u021bei guvernate de un cuplu de contrarii (progresiv-regresiv, ascendent-descendent) este \u00eenrudit\u0103 cu ideea mai veche a progresului \u00een spiral\u0103 emis\u0103 de G. Vico, iar \u00een contemporaneitatea lui Conta, cu ideile de und\u0103, vibra\u021bie, ritm, din concep\u021biile lui A. D. Xenopol, V. P\u00e2rvan \u0219i \u0218t. Zeletin, f\u0103r\u0103 a fi exclus ca ace\u0219tia din urm\u0103 s\u0103 fi fost influen\u021ba\u021bi de ideile sale[25]<\/a><\/sup><\/sup>. S-ar putea atunci vorbi despre influen\u021be reciproce \u00eentre spirite creatoare \u00eenrudite. At\u00e2t pe plan \u0219tiin\u021bific c\u00e2t \u0219i filosofic\/ metafizic, ideea undei \u00ee\u0219i p\u0103streaz\u0103 o incontestabil\u0103 actualitate. Apropierea ideatic\u0103 dintre Conta \u0219i Xenopol, la care se adaug\u0103 difuziunea lucr\u0103rilor lui Conta \u00een mediul liceal constituie factori explicativi ai succesului ideilor sale:<\/p>\n\n\n\n S\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 A.D. Xenopol a fost coleg cu V. Conta la \u00abJunimea\u00bb, unde \u0219i-a citit din lucr\u0103rile sale, \u0219i c\u0103 Teoria ondula\u021biei universale<\/em> <\/strong>a ap\u0103rut mai \u00eent\u00e2i \u00een \u00abConvorbiri literare\u00bb, unde colabora \u0219i Xenopol; c\u0103 \u00een liceele noastre, \u00eencep\u00e2nd cu secolul nostru[26]<\/a><\/sup><\/sup>, operele lui Conta se bucurau de o r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 lectur\u0103, numele \u00eensu\u0219i al filosofului exercit\u00e2nd asupra tinerilor o deosebit\u0103 atrac\u021bie[27]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n Teoria ondula\u021biei universale<\/em> abund\u0103, \u00een a doua sa parte, \u00een studii de caz \u0219i analize detaliate ale unor fenomene biologice, bio-chimice, fiziologice \u0219i genetice, care \u00eel fac pe cititor s\u0103 regrete c\u0103 g\u00e2nditorul rom\u00e2n nu a ales calea complementar\u0103 a form\u0103rii profesionale \u0219tiin\u021bifice (de ex. inginer, fizician, chimist sau biolog), \u00eentruc\u00e2t el demonstreaz\u0103 mult spirit de observa\u021bie, bun\u0103 cunoa\u0219tere, r\u0103bdare \u0219i per\u00adspi\u00adca\u00adcitate fa\u021b\u0103 de fenomenele cercetate. Capacitatea sa de a \u00een\u021belege metodic, a comenta critic \u0219i contraargumenta ideile unor g\u00e2nditori ca Darwin (Originea speci\u00adilor<\/em>), Spencer (Principiile sociologiei<\/em>), Haeckel (Istoria natural\u0103<\/em>) \u0219.a., pe fondul ideilor majore ale sistemului propriu de g\u00e2ndire, este remarcabil\u0103. Credem c\u0103 \u201esitua\u021bia tragic\u0103\u201d (dup\u0103 expresia lui Bagdasar) \u00een care se afla V. Conta \u2013 \u00eempre\u00adjur\u0103rile \u00eel f\u0103cuser\u0103 <\/em>jurist, \u00een timp ce el era n\u0103scut <\/em>pentru filosofie[28]<\/a><\/sup><\/sup> \u2013 merit\u0103 regretul, la fel de justificat \u0219i de sincer, c\u0103 autorul Teoriei fatalismului <\/em>nu a avut ocazia s\u0103 se formeze \u0219i s\u0103 se afirme ca savant \u00een \u0219tiin\u021bele pozitive\/ ale naturii. Textele sale ne demonstreaz\u0103 din abunden\u021b\u0103 poten\u021bialul pe care \u00eel avea. Parcurgerea surselor citate de Conta arat\u0103 c\u0103 el era capabil s\u0103 citeasc\u0103 \u0219i s\u0103 interpreteze orice lucrare de specialitate \u00een beneficiul s\u0103u intelectual, nu doar pe cele ale unor nume ilustre, precum A. Comte, J. St. Mill, ori Th. Macaulay, ci \u0219i lucr\u0103ri \u0219tiin\u021bifice de serie (printre care figureaz\u0103 titluri semnate de autori ast\u0103zi anonimi, \u00eens\u0103 cunoscu\u021bi \u0219i aprecia\u021bi la timpul respectiv, precum A. Bergeron, G. Pouchet, Ch. Flandin \u0219.a.) \u2013 calitate rar\u0103 sau inexistent\u0103 printre g\u00e2nditorii de mare calibru, ei \u00een\u0219i\u0219i st\u0103p\u00e2ni\u021bi uneori de maladii psiho-spirituale perverse:<\/p>\n\n\n\n Mul\u021bi dintre marii filosofi, inclusiv Kant \u0219i Wittgenstein, au fost oameni de acest gen [i.e., personalit\u0103\u021bi obsesionale \u2013 n.n., I.I.], care \u0219i-au creat propriile sisteme, insensibili la ideile altora, adesea incapabili s\u0103 citeasc\u0103 operele altor filosofi cu pl\u0103cere sau cu folos[29]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n Discut\u00e2nd via\u021ba \u0219i opera lui Conta, Bagdasar insist\u0103 asupra problemelor ridicate de voca\u021bia filosofic\u0103 a g\u00e2nditorului moldovean, \u00een rela\u021bie cu personalitatea acestuia \u2013 acolo unde, \u00een opinia noastr\u0103, se manifest\u0103 efectul \u201eliantului\u201d voin\u021bei. \u201ePersonalitatea \u0219i voca\u021bia sunt mai puternice dec\u00e2t influen\u021bele mediului social ambiant\u201d[30]<\/a><\/sup><\/sup>, scrie Bagdasar, amintindu-ne de cele spuse de C. R\u0103dulescu-Motru despre voca\u021bie: omul de voca\u021bie are con\u0219tiin\u021ba sublim\u0103 a faptului de a fi ales \u00een scopul realiz\u0103rii unui ideal[31]<\/a><\/sup><\/sup>. Corespunz\u0103tor viziunii lui Motru, voca\u021bia se constituie ca un factor coeziv al g\u00e2ndurilor \u0219i faptelor \u00een societatea modern\u0103, un factor al identit\u0103\u021bii culturale individuale. Mai presus de simpla leg\u0103tur\u0103 dintre motiva\u021bie \u0219i comportament (ac\u021biune), voca\u021bia reprezint\u0103 expresia \u0219i con\u0219tientizarea unei misiuni, a unei datorii pe care omul de voca\u021bie este obligat moral s\u0103 o duc\u0103 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t. Filosofii \u00een\u0219i\u0219i sunt cele mai bune exemple de voca\u021bie, \u00eentruc\u00e2t simt nevoia s\u0103 exprime, \u00een concep\u021biile lor, adev\u0103ruri universale \u0219i necesare, pentru eternitate:<\/p>\n\n\n\n Voca\u021bia face pe individ s\u0103 se simt\u0103 ca o parte necesar\u0103 totului; ca un factor predestinat s\u0103 fie a\u0219a cum este, fiindc\u0103 altfel nici realitatea nu ar fi a\u0219a cum este. Acel ce se simte cu o voca\u021bie, se simte cu o responsabilitate fa\u021b\u0103 de el \u00eensu\u0219i[32]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n Astfel \u00ee\u0219i va fi perceput \u0219i Conta voca\u021bia \u2013 ca pe un fel de a fi unic, propriu, inalienabil, care \u00eel va fi \u00eenso\u021bit prin toate locurile unde s-a format intelectual \u0219i \u00een decursul elabor\u0103rii tuturor lucr\u0103rilor sale. \u00cen Istoria filosofiei rom\u00e2ne\u0219ti<\/em>, N. Bagdasar revine asupra situa\u021biei filosofiei europene la mijlocul sec. al XIX-lea, aduc\u00e2nd nuan\u021be noi, \u00een sprijinul (indirect) al interpret\u0103rii noastre:<\/p>\n\n\n\n […] idealismul german, cuprins de orgie speculativ\u0103, construise o serie de sisteme \u00eendr\u0103zne\u021be, ce se ciocneau cap \u00een cap, l\u0103s\u00e2nd asupra celor ce luau cuno\u0219tin\u021b\u0103 de ele o impresie absolut deprimant\u0103. O lips\u0103 de pruden\u021b\u0103 \u0219i spirit critic st\u0103tuse la baza tuturor acestor construc\u021bii. Urmarea logic\u0103 ar fi trebuit s\u0103 fie \u00eens\u0103, nu p\u0103r\u0103sirea \u00een \u00eentregime a specula\u021biilor metafizice, ci str\u0103duin\u021ba de a p\u0103stra aceste specula\u021bii \u00een str\u00e2ns\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu cercet\u0103rile exacte. Ceea ce nu a fost cazul<\/em>. \u0218i astfel am avut o abandonare de aproape un secol a metafizicii [subl. n., I.I.][33]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n Or, pentru V. Conta, chiar acesta a fost cazul<\/em>! Cu mijloacele intelectuale pe care le-a avut la \u00eendem\u00e2n\u0103 (multe sau pu\u021bine, mai simple ori mai sofisticate), el a demolat mitul specula\u021biei exacerbate a ra\u021biunii care d\u0103 na\u0219tere lumii ca Non-Eu, ca Absolut, Idee Absolut\u0103, Voin\u021b\u0103 etc., pornind tocmai de la \u201ecercet\u0103rile exacte\u201d ale \u0219tiin\u021belor naturii de atunci. La temperatura analizelor critice din Teoria fatalismului<\/em> \u0219i Teoria ondula\u021biei universale<\/em>, grandioasele construc\u021bii speculative de alt\u0103dat\u0103 se topesc asemenea unui sloi de ghea\u021b\u0103, l\u0103s\u00e2nd \u00een cele din urm\u0103 doar c\u00e2teva fire de ap\u0103… Judecata critic\u0103 a lui Bagdasar despre \u201eurmarea logic\u0103\u201d este pe c\u00e2t de legitim\u0103, pe at\u00e2t de riscant\u0103, fiindc\u0103 \u00eempinge specula\u021bia spre pragul aneantiz\u0103rii. Realizarea concordan\u021bei specula\u021biei metafizicii post-kantiene cu rezultatele \u0219tiin\u00ad\u021belor naturii a fost rareori \u0219i doar foarte par\u021bial posibil\u0103. S-au scris pagini ironic-spumoase despre inadverten\u021ba dus\u0103 p\u00e2n\u0103 la repulsie a specula\u021biei metafizice idealiste fa\u021b\u0103 de datele \u0219tiin\u021bei; putem men\u021biona aici numai cazul celebru al lui Hegel. Or, dac\u0103 a men\u021bine cugetarea metafizic\u0103 \u00een pas cu rezultatele \u0219tiin\u021belor naturii va fi fost un deziderat ne\u00eemplinit al epocii la care se refer\u0103 Bagdasar, \u00een mod sigur Conta l-a realizat cu m\u0103sura proprie, ceea ce denot\u0103 voca\u021bia sa filosofic\u0103 indeniabil\u0103.<\/p>\n\n\n\n Dintr-o perspectiv\u0103 mai larg\u0103, factorul-suport al voca\u021biei (voin\u021ba) l-a sprijinit considerabil pe parcursul scurtei \u0219i rodnicei sale vie\u021bi, mai ales dup\u0103 \u00eentoarcerea \u00een \u021bar\u0103, atunci c\u00e2nd, cu rare excep\u021bii individuale, de mare altitudine intelectual\u0103 (T. Maiorescu \u0219i M. Eminescu), Conta nu a \u00eent\u00e2lnit condi\u021biile favorabile crea\u021biei spirituale, \u201eatmosfera \u00een\u021beleg\u0103toare \u0219i stimulant\u0103, care prie\u0219te at\u00e2t de mult spiritelor creatoare\u201d[34]<\/a><\/sup><\/sup>. Activitatea de conferen\u021biar la \u201eJunimea\u201d \u0219i colabor\u0103rile scriitorice\u0219ti la Convorbiri literare<\/em> nu i-au putut asigura publicul-\u021bint\u0103 pentru mesajele sale filosofice, dup\u0103 cum obliga\u021biile politice solicitante nu i-au procurat suportul material \u0219i afectiv de care are nevoie un creator de sistem. Dimpotriv\u0103, angaja\u00admentele politice i-au r\u0103pit mult timp \u0219i energie, f\u0103r\u0103 s\u0103-i ofere compensa\u021bii pe m\u0103sur\u0103 \u2013 situa\u021bie frustrant\u0103 \u00een care s-au aflat mul\u021bi al\u021bi intelectuali ai vremii sale \u0219i din timpurile care au urmat. Numai o mare pasiune sus\u021binut\u0103 de o voin\u021b\u0103 puternic\u0103 \u00eei puteau da c\u00e2\u0219tig de cauz\u0103:<\/p>\n\n\n\n Neav\u00e2nd cui s\u0103 se adreseze ca filosof pe de o parte, iar pe de alt\u0103 parte solicitat de via\u021ba politic\u0103, V. Conta n-a renun\u021bat totu\u0219i o clip\u0103 la preocup\u0103rile lui filosofice: voca\u021bia lui s-a dovedit astfel a fi mai tare dec\u00e2t \u00eemprejur\u0103rile \u00een care era silit s\u0103 tr\u0103iasc\u0103. Pe el nu-l interesa ecoul imediat al scrierilor sale, pe el \u00eel interesau problemele \u0219i solu\u021biile, pe care era \u00een stare s\u0103 le aduc\u0103 personal pentru a contribui m\u0103car cu o f\u0103r\u00e2m\u0103 de adev\u0103r la reducerea misterelor existen\u021bei. C\u0103 lumea lua sau nu lua cuno\u0219tin\u021b\u0103 sau c\u0103 \u00een\u021belegea sau nu ceea ce scria el, era o chestiune care c\u0103dea, pentru el, pe un plan cu totul secundar. \u0218i \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103, V. Conta avea a\u0219adar o atitudine de adev\u0103rat filosof[35]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n Conta se afla \u00een situa\u021bia ingrat\u0103 a celui sosit \u00eenainte de vreme, aflat \u00een posesia unor idei care excedeaz\u0103 timpul vie\u021bii cuget\u0103torului. Mai t\u00e2rziu, Wittgenstein va comenta aceast\u0103 ipostaz\u0103 spun\u00e2nd c\u0103: \u201ePe cel care o ia \u00eenaintea epocii sale, pe acela ea \u00eel va ajunge odat\u0103 din urm\u0103\u201d[36]<\/a><\/sup><\/sup>. Ceea ce trebuia s\u0103 fie adev\u0103rata sa intrare \u00een via\u021ba filosofic\u0103 a na\u021biunii a r\u0103mas doar un exerci\u021biu intelectual individual \u0219i solitar. Este ceea ce spune \u0219i Bagdasar, \u00een formula succint\u0103: \u201e\u00cen \u021bar\u0103, terenul nu era preg\u0103tit pentru specula\u021bii filosofice\u201d[37]<\/a><\/sup><\/sup>, descriind fundalul cultural al manifest\u0103rilor personalit\u0103\u021bii creatoare a lui Conta:<\/p>\n\n\n\n C\u0103ci \u00abJunimea\u00bb era \u00eenainte de toate o societate literar\u0103<\/em>, iar nu filosofic\u0103, \u0219i \u00eensu\u0219i spiritus<\/em> ei rector<\/em>, Titu Maiorescu, manifesta pe fa\u021b\u0103 ne\u00eencrederea lui, pentru vremea sa, \u00een puterea speculativ\u0103 a min\u021bii rom\u00e2ne\u0219ti. R\u00e2vna filosofic\u0103 a lui Conta era \u00eens\u0103 mai puternic\u0103 dec\u00e2t \u00eemprejur\u0103rile contrarii. Duc\u00e2nd o via\u021b\u0103 foarte retras\u0103 \u2013 cea mai potrivit\u0103 medita\u021biei filosofice \u2013 Conta era bucuros s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 cu proble\u00admele lui, cu marile lui probleme filosofice. Numai a\u0219a se \u0219i explic\u0103 fecunditatea lui filosofic\u0103 \u0219i cu at\u00e2t mai mare se v\u0103de\u0219te meritul lui[38]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n Am putea interpreta \u0219i altfel semnifica\u021bia solitudinii a lui Conta: nu este exclus ca, \u00een cazul c\u00e2nd el ar fi avut \u0219ansa de a practica filosofia la modul profe\u00adsionist (de pild\u0103, ca profesor universitar de filosofie), obliga\u021biile sale didactice s\u0103-l fi acaparat \u00een detrimentul crea\u021biei metafizice, a\u0219a cum li s-a \u00eent\u00e2mplat multora dintre \u201efilosofii de catedr\u0103\u201d, cu rezultatul neglij\u0103rii ori pierderii interesului pentru actul creator. Probabil, el a presim\u021bit un atare pericol, presentiment care l-a motivat suplimentar la izolare. Cine \u0219tie dac\u0103, din considerente de con\u0219tiin\u021b\u0103, marea sa modestie nu l-ar fi obligat s\u0103 se declare chiar insuficient preg\u0103tit fa\u021b\u0103 de o asemenea gratificare (vezi refuzul similar al ilustrului s\u0103u contemporan \u0219i prieten Eminescu fa\u021b\u0103 de oferta lui Maiorescu).<\/p>\n\n\n\n Dar, cum stau lucrurile, v\u0103zute din interiorul sistemului s\u0103u de g\u00e2ndire?<\/p>\n\n\n\n Discut\u00e2nd problema progresului civiliza\u021biei, Conta face o distinc\u021bie \u00eentre omul de talent \u0219i omul de geniu. Suntem convin\u0219i c\u0103 aici se plaseaz\u0103 calitatea sau \u00eensu\u0219irea voca\u021biei<\/em>, pe care ambii o posed\u0103; diferen\u021ba const\u0103 \u00een capacitatea, natura \u0219i anvergura realiz\u0103rii acesteia, de c\u0103tre fiecare dintre ei.<\/p>\n\n\n\n
\n\n\n\nINTRODUCERE<\/strong><\/h6>\n\n\n\n
\n\n\n\nPROVOC\u0102RILE UNEI BIOGRAFII INTELECTUALE COMPLEXE<\/strong><\/h6>\n\n\n\n
\n\n\n\nVOIN\u021a\u0102, VOCA\u021aIE \u0218I VALOARE CULTURAL\u0102<\/strong><\/h6>\n\n\n\n