\u0218coala doctoral\u0103 de filosofie Centrul Universitar Nord din Baia Mare<\/p>\n\n\n\n
Abstract: <\/strong>Vasile B\u0103ncil\u0103 left us two writings on Schopenhauer. One of them represented his second undergraduate thesis (evaluated by G. Antonescu and Mircea Florian), and the other, a much more extensive typewritten text which he presumably intended to present as a doctoral thesis in philosophy. The following article deals with B\u0103ncil\u0103\u2019s analysis of Schopen\u00adhauer’s work.<\/p>\n\n\n\n Keywords: <\/strong>Schopenhauer\u2019s ethics; Schopenhauer\u2019s pragmatic sociology; pessi\u00admism; the concept of will<\/em>; the reception of Schopenhauer\u2019s philosophy; Maiorescu and Schopenhauer.<\/p>\n\n\n\n Despre filosoful german Arthur Schopenhauer (1788\u20131860), Vasile B\u0103ncil\u0103 ne-a l\u0103sat dou\u0103 texte: unul de vreo 12 pagini, care constituie cea de-a doua lucrare de licen\u021b\u0103 (evaluat\u0103 de G. Antonescu \u0219i Mircea Florian, profesori examinatori, cu bil\u0103 alb\u0103), altul, \u00een trei variante, dintre care una de vreo 140 de pagini dacti\u00adlografiate \u0219i cu corecturi ale autorului, fiind, se pare, o form\u0103 final\u0103, un excurs care materializeaz\u0103 inten\u00ad\u021bia de a-\u0219i da un doctorat \u00een filosofie.<\/p>\n\n\n\n Teza de licen\u021b\u0103 \u00ee\u0219i propunea analiza, \u00een trei p\u0103r\u021bi, a cunoscutei lucr\u0103ri Lumea ca voin\u021b\u0103 \u0219i reprezentare<\/em>, scris\u0103 de Schopenhauer pe c\u00e2nd avea 31 de ani (1818; edi\u021bia a doua, ad\u0103ugit\u0103, apare \u00een 1844, apoi 1859, 1873). Dar nu va fi un examen desprins de restul operei, cum e permis \u00een alte cazuri, chiar dac\u0103 e condensat\u0103 \u00een aceast\u0103 oper\u0103 principal\u0103 esen\u021ba tuturor scrierilor autorului, ci cartea va fi receptat\u0103 printr-un ,,\u00eentreg Schopenhauer\u201d[2]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p>\n\n\n\n P\u00e2n\u0103 \u00een 1922, la noi, s-a scris pu\u021bin \u00een leg\u0103tur\u0103 cu opera lui Schopenhauer. Putem aminti pe Eminescu, c\u0103ruia pare s\u0103-i fie cunoscut\u0103 teza de doctorat: Cu privire la r\u0103d\u0103cina cvadrupl\u0103 a principiului ra\u021biunii suficiente<\/em> (\u00dcber die vierfache Wurzel des Satzes vom zureichenden Grunde<\/em>), pe Maiorescu, care a tradus \u0219i o serie de aforisme din Parerga und Paralipomena<\/em> (ap\u0103rute \u00een 1851), pe C. Dobro\u00adgeanu-Gherea, criticul folosindu-l \u00een cursul s\u0103u despre pesimismul eminescian.<\/p>\n\n\n\n Cunoscut \u0219i pentru critica sa \u00eempotriva lui Hegel, al\u0103turi de care va preda filosofie la Universitatea din Berlin, influen\u021bat de mistici precum Meister Eckhart \u0219i Jakob B\u00f6hme, ini\u021biat \u00een budism \u0219i hinduism, dar \u0219i \u00een misticii cre\u0219tinismului primitiv, Schopenhauer a fost un g\u00e2nditor care \u0219i-a l\u0103sat serios amprenta asupra spiritului vremii sale.<\/p>\n\n\n\n Vasile B\u0103ncil\u0103 nu ignora biografia lui Schopenhauer, g\u00e2nditor care, cum ar spune Cioran, s-a frecat de via\u021b\u0103<\/em> \u2013 dimensiune mai important\u0103 la un filosof dec\u00e2t la un artist, dup\u0103 opinia chiar a g\u00e2nditorului german. Via\u021ba unui filosof, afirm\u0103 B\u0103ncil\u0103, se converte\u0219te, prin silogisme intelectuale, \u00een tendin\u021bele sale de caracter, conform c\u0103rora el construie\u0219te un nou univers ideal.<\/p>\n\n\n\n F\u0103r\u0103 s\u0103 recurg\u0103 la o analiz\u0103 a vie\u021bii lui Schopenhauer, B\u0103ncil\u0103 se m\u0103rgine\u0219te la desprinderea unor concluzii privitoare tocmai la caracterul filosofului[3]<\/a><\/sup><\/sup> (un fel de demiurg<\/em>), cel ce avea, \u00eenainte de toate, ,,o puternic\u0103 intui\u021bie \u0219i necesitate a vie\u021bii\u201d, a\u0219adar, o ,,cugetare intuitiv\u0103\u201d, o ,,viziune direct\u0103, concret\u0103, persuasiv\u0103\u201d (p. 210). Al\u0103turi, descoper\u0103, \u00een personalitatea filosofului, care s-a confruntat cu \u00eentreaga realitate, ceva contrar: o tendin\u021b\u0103 de lini\u0219te, de retragere \u0219i de negare, metamor\u00adfo\u00adzate \u00eentr-o rar\u0103 putere de a \u00een\u021belege nu doar propria-i durere, ci durerea \u00een sine. O contradic\u021bie care i-ar fi marcat afectivitatea \u0219i felul de a cunoa\u0219te lumea.<\/p>\n\n\n\n Prin urmare, temperamentul<\/em>, caracterul<\/em> impun o anume modalitate de cunoa\u0219tere, a c\u0103rei intensitate va fi dat\u0103 de capacitatea intelectual\u0103 a unui g\u00e2nditor (B\u0103ncil\u0103 va spune, pu\u021bin mai t\u00e2rziu, c\u0103 filosofia lui Schopenhauer e un fel de codificare entuziast\u0103 a expresiei caracterului s\u0103u). Avem aici \u00eens\u0103 o ipotez\u0103 nu general-valabil\u0103, ci una specific\u0103 firii lui Schopenhauer, g\u00e2nditor la care \u201esugestia, prezen\u021ba vie\u021bii\u201d sunt hot\u0103r\u00e2toare; \u00een sistemul lui de g\u00e2ndire afl\u0103m o \u201ebun\u0103 igien\u0103 sufleteasc\u0103 contra intelectualismului\u201d (p. 215).<\/p>\n\n\n\n Aminteam de unele \u00eenr\u00e2uriri suferite de Schopenhauer, influen\u021be culturale la care Vasile B\u0103ncil\u0103 mai adaug\u0103 \u0219i altele: teoria Ideilor platonice, \u0219tiin\u021bele pozitive ale timpului, dar \u0219i o amprent\u0103 social\u0103 venit\u0103 dinspre romantismul funciar al epocii. De fapt, curentul romantismului german \u0219i, al\u0103turi de el, filosofia kantian\u0103 l-au marcat pe Schopenhauer \u00eentr-un mod decisiv.<\/p>\n\n\n\n Studentul B\u0103ncil\u0103 avansa teza potrivit c\u0103reia ,,filosofia e lupta contra scepticismului<\/em>\u201d (p. 211), ipotez\u0103 verificat\u0103, nu o dat\u0103, \u00een istoria filosofiei. C\u00e2nd un sistem de g\u00e2ndire filosofic\u0103 e pus sub semnul \u00eentreb\u0103rii, consecin\u021bele nu pot fi dec\u00e2t de natur\u0103 sceptic\u0103. Cazul cel mai apropiat era cel al lui Kant, studiat de Schopen\u00adhauer \u00een rela\u021bie cu Platon, chiar dac\u0103 autorul criticismului, spune B\u0103ncil\u0103, nu ne-a dat nicio metafizic\u0103, pentru a nu mai vorbi de scindarea uman\u0103 \u00eentre ra\u021biunea pur\u0103 \u0219i ra\u021biunea practic\u0103.<\/p>\n\n\n\n *****<\/p>\n\n\n\n Desigur c\u0103, dup\u0103 aproape un secol de la acest rezumat al studentului \u00een filosofie, azi \u0219tim despre Schopenhauer infinit mai mult. Z\u00e2mbim astfel \u00een fa\u021ba teri\u00adbi\u00adlismului intelectual specific alega\u021biilor sale, \u00eens\u0103 nu-i putem nega curajul ju\u00addec\u0103\u021bii de valoare, chiar \u00een prezen\u021ba a nu prea multe \u0219i nu prea profunde argu\u00admen\u00adte. Remarcile sale cu privire la metafizica lui Kant \u0219i la fractura sistemului kantian sunt juvenile \u0219i trebuie luate ca atare, ele venind dinspre o mic\u0103 revolt\u0103 care-l \u00eencerca pe t\u00e2n\u0103rul ce se av\u00e2nta, cu dezinvoltur\u0103, \u00een landurile filosofiei universale.<\/p>\n\n\n\n Cum tot cu unele rezerve trebuie luat determinismul temperamentului \u00een raport cu opera, c\u0103ci apare riscul unei influen\u021be prea categorice asupra ideilor unui g\u00e2nditor, oric\u00e2t de mult ni s-ar p\u0103rea c\u0103 natura silogismelor autorului exhib\u0103 o sensibilitate venit\u0103 dinspre caracterul s\u0103u.<\/p>\n\n\n\n Cu g\u00e2ndul la o posibil\u0103 nelini\u0219te metafizic\u0103, B\u0103ncil\u0103 spune la un moment dat: ,,Un om pasionat, \u00een care via\u021ba curge intens \u0219i proteic nu va putea g\u00e2ndi sistematic<\/em>, nici un om lini\u0219tit, cu sentimente pu\u021bine, nu va putea avea puterea de intui\u021bie a celui dint\u00e2i, dar, \u00een schimb, va putea avea o puternic\u0103 g\u00e2ndire discursiv\u0103\u201d (p. 210).<\/p>\n\n\n\n E drept c\u0103 \u00ee\u0219i augmenteaz\u0103 opiniile, afl\u00e2nd, de pild\u0103, \u00een filosofia lui Kant fie o m\u00e2ng\u00e2iere, prin fructificarea implicit\u0103 a instinctului social, fie o acreditare a \u0219tiin\u00ad\u021belor pozitive, produc\u0103toare de adev\u0103ruri necesare \u0219i universale. Kant a \u00eenceput procesul f\u0103cut scepticismului, dar adev\u0103rata lupt\u0103 cu acest curent de g\u00e2ndire, crede B\u0103ncil\u0103, avea s\u0103 fie dus\u0103 de romanticii germani, Fichte, Hegel \u0219i Schelling, dar \u0219i de Schopenhauer.<\/p>\n\n\n\n Deloc marcat de vreun complex, Vasile B\u0103ncil\u0103 \u00eencearc\u0103 deconstruc\u021bia siste\u00admului filosofic schopenhauerian. F\u0103r\u0103 s\u0103 aib\u0103 o gnoseologie asem\u0103n\u0103toare cu aceea a lui Kant \u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103-i fie discipol, autorul Lumii ca voin\u021b\u0103 \u0219i reprezentare<\/em> se deosebe\u0219te net, crede studentul B\u0103ncil\u0103, de g\u00e2ndirea kantian\u0103. Dar cu asta nu radiem orice influen\u021b\u0103 venit\u0103 dinspre aceasta din urm\u0103, fiindc\u0103 e luat\u0103 cu el, subtextual, \u00een critica pe care o va face lui Hegel. Schopenhauer dezvolta o original\u0103 fiziologie a percep\u021biei: lumea exterioar\u0103 exist\u0103 doar \u00een m\u0103sura \u00een care este receptat\u0103 \u0219i prezent\u0103 \u00een mintea omului ca reprezentare<\/em>, fundamentul lumii fiind \u00een puterea voin\u021bei<\/em>, care nu are vreo ra\u021biune sau vreun scop.<\/p>\n\n\n\n Pentru Schopenhauer, lumea ca atare, ca \u0219i istoria pream\u0103rit\u0103 de Hegel, nu au un punct terminus, un reazem final. Iar voin\u021ba e d\u0103t\u0103toare de sens, \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103, pentru lumea organic\u0103 \u0219i cea anorganic\u0103. Primatul voin\u021bei \u00eel \u00eent\u00e2lnim \u00een sfera animal\u0103, prin for\u021b\u0103 vital\u0103 \u0219i instinct de perpetuare a speciei. Idee care nu a fost abandonat\u0103, dimpotriv\u0103, a fecundat istoria filosofiei din a doua jum\u0103tate a veacului al XIX-lea p\u00e2n\u0103 azi.<\/p>\n\n\n\n B\u0103ncil\u0103 desprinde vreo patru caracteristici ale filosofiei schopenhaueriene: \u00een\u00ad\u021be\u00adlegerea \u0219i ra\u021biunea constituie o singur\u0103 facultate; cele 12 categorii kantiene sunt re\u00adduse la trei structuri apriorice: timp, spa\u021biu, cauzalitate; cea din urm\u0103, cau\u00adza\u00adli\u00adta\u00adtea, are statutul unei intui\u021bii, motiv pentru care o \u00eent\u00e2lnim \u0219i la animale; \u00een fine, fap\u00adtul c\u0103 g\u00e2nditorul din Danzig e printre cei care ,,dau o interpretare fiziologic\u0103 <\/em>aprio\u00adrismului\u201d, corpul fiind ,,o realitate mai ad\u00e2nc\u0103 \u0219i anterioar\u0103 inteligen\u021bei\u201d (p. 212).<\/p>\n\n\n\n Categoria central\u0103 a metafizicii lui Schopenhauer este, a\u0219adar, Voin\u021ba<\/em>, prima \u0219i ultima realitate, situat\u0103 \u00een afara celor trei categorii \u0219i fiind transcendent\u0103, unic\u0103, indivizibil\u0103, necreat\u0103 \u0219i etern\u0103. De la Platon, mo\u0219tene\u0219te Ideile, situate, \u0219i ele, tot \u00een transcendent \u0219i exprim\u00e2nd codul oric\u0103rui individ: \u201efiec\u0103rui om \u00eei corespunde o Idee<\/em>\u201d (p. 213), iar universul, sub raport fenomenal, este reprezentarea mea.<\/p>\n\n\n\n Schopenhauer are c\u00e2teva enun\u021buri radicale, din a c\u0103ror inferen\u021b\u0103 desprinde o concluzie referitoare la natura vie\u021bii: voin\u021ba omului \u00eenseamn\u0103 efort, efortul presu\u00adpune o dorin\u021b\u0103, dorin\u021ba semnific\u0103 lips\u0103, lipsa constituie durere. Rezult\u0103, finalmente, c\u0103 via\u021ba este durere. Iar dac\u0103 \u021binem seama c\u0103 avem aici o realitate pozitiv\u0103 \u0219i c\u0103 pl\u0103cerea reprezint\u0103 realitatea negativ\u0103, atunci fericirea nu este posibil\u0103, pentru c\u0103 via\u021ba \u00eenseamn\u0103, efectiv, durere \u0219i preg\u0103tire pentru moarte. \u0218i cum putem, totu\u0219i, evita durerea, care \u00ee\u0219i are izvorul \u00een voin\u021b\u0103? Prin crea\u021bie, prin art\u0103 \u0219i prin moral\u0103, dup\u0103 care, zice B\u0103ncil\u0103, \u201eintr\u0103m \u00een beatitudinea mor\u021bii\u201d (p. 213).<\/p>\n\n\n\n Ultima parte din sinteza lucr\u0103rii de licen\u021b\u0103 este rezervat\u0103 observa\u021biilor critice, mai exact \u0219i altfel spus: modului \u00een care B\u0103ncil\u0103 l-a \u00een\u021beles pe Schopenhauer. Mai \u00eent\u00e2i de toate, acesta este tipul de filosof la care se \u00eent\u00e2lnesc contrastele: g\u00e2ndirea lui este, deopotriv\u0103, pesimist\u0103 \u0219i voluntarist\u0103.<\/p>\n\n\n\n Dup\u0103 care urmeaz\u0103 o avalan\u0219\u0103 de \u00eentreb\u0103ri f\u0103r\u0103 r\u0103spunsuri. Cum argumenteaz\u0103 Schopenhauer faptul c\u0103 omul are, \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103, intui\u021bia existen\u00ad\u021bei sale ca voin\u021b\u0103? Limita acestei intui\u021bii s\u0103 fie \u00eens\u0103\u0219i realitatea? Putem pune semnul egalit\u0103\u021bii \u00eentre \u201eintui\u021bia realit\u0103\u021bii mele <\/em>ultime\u201d (p. 214) \u0219i realitatea lumii? \u0218i cum poate fi voin\u021ba, ca realitate metafizic\u0103, ceva \u00een afara timpului, dac\u0103 voin\u021ba e activitate? Iar dac\u0103 voin\u021ba creeaz\u0103 fenomenul prin Idei, ea nu mai este ceva simplu, unic. Apoi, lipsa nu este, invitabil, numai durere, ea poate fi \u0219i pl\u0103cere, dac\u0103 lu\u0103m cazul realiz\u0103rii unui ideal, pentru a nu vorbi de faptul c\u0103, psihologic, pl\u0103cerile \u0219i durerile nu se pot cuantifica. \u00cen fine, contradic\u021bia formidabil\u0103 a g\u00e2ndirii schopenhaueriene: dac\u0103 voin\u021ba e chiar voin\u021ba de a fi, cum am putea noi s\u0103 o distrugem pe aceasta?<\/p>\n\n\n\n B\u0103ncil\u0103 accentueaz\u0103 faptul c\u0103 filosofia lui Schopenhauer este congruent\u0103 cu caracterul s\u0103u, cu idiosincraziile personale \u0219i cu varii influen\u021be, fiind esen\u021bial o g\u00e2ndire contradictorie. Iar posteritatea filosofului e atipic\u0103: nu a creat vreo \u0219coal\u0103, ci a avut doar ni\u0219te discipoli m\u0103run\u021bi, care fie i-au corectat sistemul, fie au supralicitat anumite elemente ale acestuia. \u0218i \u00een\u0219ir\u0103 o serie de nume pe care nu prea le-a re\u021binut istoria filosofiei: Frauenst\u00e4dt, Bilharz, Bahnsen (cel mai cunoscut), Hellenbach, Mainl\u04d3nder, Petres, Lange, D\u00fchring (\u0219i el cunoscut), Noir\u00e9, Taubert, Schneidewin, Venetianer, K\u00f6hler \u0219.a. (d\u0103 trimitere la Hartmann: \u201eL\u2019\u00e9cole de Schopenhauer\u201d, Revue philosophique<\/em>, ao\u00fbt 1883).<\/p>\n\n\n\n Dar poate cel mai \u00eensemnat autor influen\u021bat de Schopenhauer a fost Nicolai Hartmann, \u00eentemeietorul ontologiei critice din veacul XX \u0219i un important istoric al filosofiei. Dup\u0103 cum nu poate fi eludat\u0103 \u00eenr\u00e2urirea lui Schopenhauer asupra lui H. Bergson \u0219i a lui Nietzsche, cel dint\u00e2i fiind b\u0103nuit \u0219i de plagiat: ambii v\u0103d identic mecanismul cunoa\u0219terii (intui\u021bia) \u0219i realitatea metafizic\u0103 (voin\u021ba sau elanul vital). \u00cen ciuda acuzelor, exist\u0103 deosebiri esen\u021biale: la Bergson, intui\u021bia e un factor con\u00ad\u0219tient, nu ceva implicit, iar elanul vital nu e ceva atemporal, ci \u00eens\u0103\u0219i durata.<\/p>\n\n\n\n Rezumatul lucr\u0103rii de licen\u021b\u0103 a lui Vasile B\u0103ncil\u0103 este topit \u00een cel\u0103lalt manuscris, posibila tez\u0103 de doctorat, Etica, sociologia \u0219i politica lui Schopen\u00adhauer<\/em>[4]<\/a><\/sup><\/sup>, text redactat \u00een 1922 \u0219i rev\u0103zut \u00een anul urm\u0103tor.<\/p>\n\n\n\n Cum am spus \u0219i mai sus, p\u00e2n\u0103 la acea dat\u0103, filosofia lui Schopenhauer nu era prea mult cercetat\u0103 \u00een spa\u021biul rom\u00e2nesc. Se apropiase de ea herbartianul Titu Maiorescu, \u00een aceea\u0219i perioad\u0103 c\u00e2nd era influen\u021bat \u0219i de filosofia lui I. Kant (\u00eentre 1872 \u0219i 1890, dup\u0103 cum observa Simion Ghi\u021b\u0103). \u00centre prelegerile de istorie a filosofiei universale ale lui Titu Maiorescu, afl\u0103m \u0219i pe aceea numit\u0103 \u201eTranzi\u021biune spre Schopenhauer\u201d, reprodus\u0103 dup\u0103 notele de curs luate de I. S. Floru[5]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p>\n\n\n\n E important\u0103, mai \u00eent\u00e2i, o not\u0103: \u201eExpunem mai pe larg filosofia lui Schopenhauer, fiindc\u0103 \u00een mi\u0219carea filosofic\u0103 de ast\u0103zi (foarte restr\u00e2ns\u0103 \u00een compa\u00adrare cu prima treime a secolului nostru) aceast\u0103 filosofie se men\u021bine la ordinea zilei ca o continuare a kantianismului, pe c\u00e2nd Fichte, Schelling \u0219i Hegel dispar din con\u0219tiin\u021ba public\u0103\u201d (vezi Note, p. 267).<\/p>\n\n\n\n Prin pesimismul s\u0103u, Schopenhauer este, pentru Maiorescu, un simptom al timpului \u0219i are \u201eo splendoare de stil cum nu s-a mai v\u0103zut \u00een literatura filosofic\u0103 poate a nici unui popor, o profunditate de idei caracteristic\u0103 pentru el\u201d (p. 88); \u00eei face biografia, apreciaz\u0103 ca fiind de valoare etica \u0219i logica, fundamentul \u00een moral\u0103, estetica, Schopenhauer rede\u0219tept\u00e2nd, \u00een contextul materialismului senzualist, \u201etra\u00addi\u00ad\u021bia pesimist\u0103, dar idealist\u0103, a budhaismului indian\u201d (p. 89).<\/p>\n\n\n\n Maiorescu accentueaz\u0103 firea dezn\u0103d\u0103jduit\u0103 a lui Schopenhauer, invoc\u00e2nd, de pild\u0103, o scrisoare a mamei sale trimis\u0103 din Weimar (1807), ora\u0219 \u00een care nu dore\u0219te s\u0103 locuiasc\u0103 \u00eempreun\u0103 cu fiul s\u0103u: \u201ePentru fericirea mea, \u00eemi trebuie s\u0103 \u0219tiu c\u0103 e\u0219ti tu fericit, dar nu s\u0103 fiu martora acestei fericiri… Disper\u0103rile tale nepl\u0103cute, lamen\u00adta\u021biile asupra prostiei lumii \u0219i asupra mizeriei omene\u0219ti \u00eemi fac prea multe zile negre\u201d (p. 90).<\/p>\n\n\n\n Multe detalii biografice \u00een\u0219ir\u0103 Maiorescu, de biografie intelectual\u0103 (dou\u0103 lec\u021bii \u021bine criticul despre asta), dup\u0103 cum aminte\u0219te \u0219i reac\u021bii fa\u021b\u0103 de profesorii pe care i-a avut; de pild\u0103, fa\u021b\u0103 de Schleiermacher, care ar fi spus c\u0103 orice filosof e inevitabil religios, Schopenhauer nota: \u201eNici un om religios nu ajunge la filosofie, nu are trebuin\u021b\u0103 de ea; nici un adev\u0103rat filosof nu e religios, nu-i trebuie fr\u00e2u, ci umbl\u0103 liber\u201d (p. 91). Maiorescu insist\u0103 asupra vie\u021bii filosofului cu expuneri autobiografice din \u201eAsupra filosofiei la Universitate\u201d (opinii negative despre filosofia oficial\u0103) \u0219i din \u201eAforisme\u201d, prima ap\u0103r\u00e2nd \u00een Convorbiri literare, <\/em>celelalte \u2013 \u00eentr-o culegere tip\u0103rit\u0103 (\u201eAforisme pentru \u00een\u021belepciunea \u00een via\u021b\u0103\u201d, Editura Socec, 1890), dup\u0103 ce o parte din ele au fost publicate \u00een aceea\u0219i revist\u0103.<\/p>\n\n\n\n Lumea ca voin\u021b\u0103 \u0219i reprezentare <\/em>(noiembrie 1818, Brokhaus) cuprinde, observa criticul, expunerea schemei logico-metafizice (\u00een primele dou\u0103 p\u0103r\u021bi), apoi Estetica (partea a III-a) \u0219i Morala pesimist\u0103 (partea a IV-a). \u00cenainte de apari\u021bia c\u0103r\u021bii, Schopenhauer pleac\u0103 \u00een Italia, unde va fi \u00een compania celor trei (cu el patru) mari pesimi\u0219ti ai veacului XIX: Lord Byron, Leopardi, Ch\u0203teaubriand (\u00een parantez\u0103 e amintit \u0219i cel de-al cincilea pesimist: Eminescu, 1849\u20131889).<\/p>\n\n\n\n Dup\u0103 tip\u0103rirea ei, lucrarea capital\u0103 a lui Schopenhauer a fost \u201eaproape necunoscut\u0103\u201d, \u00een afara unor remarci venite din partea lui Herbart \u0219i \u201ea unor cuvinte de laud\u0103 ditirambic\u0103 ale lui Jean Paul\u201d[6]<\/a><\/sup><\/sup> (p. 92). Dup\u0103 ani buni, \u00een 1835, editorul Brockhaus \u00eei scrie c\u0103 nu este c\u0103utat\u0103 cartea, motiv pentru care a fost obligat s\u0103 v\u00e2nd\u0103 restul exemplarelor ca maculatur\u0103<\/em> (!).<\/p>\n\n\n\n \u00cen anul imediat urm\u0103tor, Schopenhauer va publica Despre voin\u021ba \u00een natur\u0103<\/em>, unde dezvolt\u0103 silogisme critice la adresa profesorilor de filosofie \u0219i a publicului cititor. Nici aceasta \u0219i nici edi\u021bia a doua (cu \u201esuplimente\u201d) din Lumea ca voin\u021b\u0103 \u0219i reprezentare<\/em>, ca \u0219i alte ini\u021biative filosofice, nu vor fi un succes editorial, p\u00e2n\u0103 prin 1853, c\u00e2nd o revist\u0103 englez\u0103, Westminster and Foreign Quarterly Review<\/em>, public\u0103 un articol extrem de elogios despre Schopenhauer, text tradus dup\u0103 aceea \u00een foaia berlinez\u0103 Vossische Zeitung<\/em>.<\/p>\n\n\n\n Nem\u021bii \u00eencep de-acum s\u0103 se intereseze de opera filosofului p\u00e2n\u0103 atunci ignorat. \u00cen 1857, la Universitatea din Breslau, se \u021bin primele prelegeri despre filo\u00adsofia sa, iar Academia din Berlin \u00eei propune s\u0103 devin\u0103 membru al ei, propunere refuzat\u0103 de filosof. Ultimii \u0219ase ani din via\u021ba lui Schopenhauer vor fi aureola\u021bi de \u201elumina celebrit\u0103\u021bii, prea t\u00e2rziu pentru a mai putea \u00eenc\u0103lzi inima marelui pesimist\u201d (p. 94), care va muri tot a\u0219a precum a tr\u0103it: \u00een singur\u0103tate (prin testament, va l\u0103sa un mic capital pentru \u00eengrijirea c\u00e2inelui s\u0103u credincios).<\/p>\n\n\n\n Maiorescu prezenta succesiunea scrierilor lui Schopenhauer \u0219i ce traduceri din filosof erau f\u0103cute, p\u00e2n\u0103 atunci, \u00een spa\u021biul rom\u00e2nesc \u0219i \u00een cel francez, indic\u00e2nd, totodat\u0103, ca surs\u0103 important\u0103 monografia lui Th. Ribot, La philosophie de Schopenhauer <\/em>(Paris, edi\u021bia a II-a, 1884; e un autor judecat negativ de B\u0103ncil\u0103). Dup\u0103 care aborda filosofia g\u00e2nditorului german, citit, desigur, \u00een original (este repro\u00addus\u0103 lec\u021bia 23 din ms. 1521, 31 mai\/12 iunie 1891), st\u0103ruind asupra teoriei estetice a acestuia, din care a \u0219i publicat fragmente, \u201ef\u0103r\u0103 partea muzicei\u201d, \u00een Rom\u00e2\u00adnia liber\u0103<\/em>. Face \u00eens\u0103 un rezumat al formelor apriorice (spa\u021biu, timp, cauzalitate), insist\u0103 asupra felului \u00een care anatomia comparat\u0103 confirm\u0103 filosofia lui Schopenhauer, manuscrisul oprindu-se undeva la pagina 160 v<\/em>, restul acestuia fiind pierdut.<\/p>\n\n\n\n S\u0103 revenim la textul lui Vasile B\u0103ncil\u0103 despre Schopenhauer, g\u00e2ndit s\u0103 se \u00eentind\u0103 pe trei sec\u021biuni, cu o introducere metodic\u0103 \u0219i de prezentare a genezei operei filosofului german. Ideile din lucrarea de licen\u021b\u0103 cap\u0103t\u0103 acum extensie \u0219i profun\u00adzime. Vom preciza, mai \u00eent\u00e2i, c\u0103, spre deosebire de Maiorescu, opera lui Schopen\u00adhauer \u0219i exegeza ei sunt citite de profesorul B\u0103ncil\u0103 \u00een limba francez\u0103. Sunt invocate: multe reviste de specialitate, cu studii despre varii aspecte ale operei: A. Schopenhauer, Le Monde comme volont\u00e9 et comme repr\u00e9sentation<\/em> (trad. de Jean Cantacuz\u0450ne, 2 vol., Leipzig, F. A. Brockhaus, 1886\u20131889); A. Schopenhauer, Sur la Religion <\/em>(1906); A. Schopenhauer, Le Fondement de la Morale \u2013 M\u00e9moire non couronn\u00e9 par la Soci\u00e9t\u00e9 Royale des Sciences de Danemark<\/em>, \u00e0 Conpehague, le 30 janvier 1840 (1897); \u00c9mile Charles, Dictionnaire des sciences philosophiques <\/em>(1563); Th\u00e9odore Ruyssen, Schopenhauer<\/em> (1911); Th. Ribot, La philosophie de Schopenhauer <\/em>(edi\u021bia XIII, 1914); S. Reinach, Essai sur le Libre Arbitre <\/em>(1907); Alfred Fouill\u00e9e, Critique des syst\u0450mes de morale contemporains<\/em> (1883); Paul Janet, Histoire de la science politique dans ses rapports avec la morale<\/em>; W. James, Philosophie de l\u2019exp\u00e9rience<\/em> (1910); Harald H\u00f6ffding, Histoire de la philosophie moderne<\/em> (1906); Spencer, Les bases de la morale \u00e9volutionniste<\/em> (1880) \u0219.a.<\/p>\n\n\n\n Scrierile lui Schopenhauer sunt considerate de B\u0103ncil\u0103 ca punct de reper pentru o introducere \u00een filosofia general\u0103, \u00een istoria filosofiei \u0219i \u00eendeosebi \u00een filosofia practic\u0103. Dup\u0103 cum g\u00e2nditorul r\u0103m\u00e2ne ca o referin\u021b\u0103 fundamental\u0103 \u0219i pentru crea\u021bia filosofic\u0103 de la el \u00eencoace, pentru filosofia vie\u021bii, a voin\u021bei, a intui\u021biei, pentru rezolvarea general\u0103 a chestiunii faptului moral. Avem de-a face cu un fel de mozaic contradictoriu, \u00eentruc\u00e2t \u201econceptul voin\u021bei \u00eel leag\u0103 de Schelling \u0219i B\u00f6hme, primatul voin\u021bei asupra inteligen\u021bei \u00eel leag\u0103 de Fichte, idealismul subiectiv, de Kant, idealismul obiectiv, de Palton\u201d (p. 216).<\/p>\n\n\n\n Prin urmare, dup\u0103 Th\u00e9odore Ruyssen, Schopenhauer se caracterizeaz\u0103 nu \u201edoar prin opozi\u021bia lui fa\u021b\u0103 de un sistem, ci \u0219i prin amalgamul foarte original, pe care l-a f\u0103cut din filosofeme orientale \u0219i occidentale, din platonism \u0219i kantianism, din cre\u0219tinism \u0219i liber\u0103 cugetare, din clasicism \u0219i romantism\u201d (vezi Note, p. 439).<\/p>\n\n\n\n Vasile B\u0103ncil\u0103 se \u00eentreab\u0103 abrupt (o va face \u0219i la sf\u00e2r\u0219itul lucr\u0103rii) ce anume r\u0103m\u00e2ne ca mo\u0219tenire definitiv\u0103<\/em> din etica, sociologia \u0219i politica lui Schopenhauer. Prin raportare permanent\u0103 la contextul veacului XX, percep\u021bia lui vizeaz\u0103 scrierile \u00een ansamblul lor \u0219i este o receptare critic\u0103, una care presupune l\u0103murirea \u0219i justifi\u00adcarea criticii negative f\u0103cute operei, dar \u0219i avansarea de noi solu\u021bii pentru proble\u00admele vicioase \u0219i ne\u00eendestul\u0103toare prezentate de filosof.<\/p>\n\n\n\n A fost, cum ar\u0103ta \u0219i Maiorescu, mai deloc \u00een\u021beles \u00een timpul vie\u021bii, iar c\u00e2nd s-a \u00eent\u00e2mplat, cititorii au fost diletan\u021bi sentimentali, \u00een acord cu moda timpului. O mod\u0103 care, spune B\u0103ncil\u0103, l-a transformat pe filosof fie \u00eentr-unul bizar al orient\u0103rii pesimiste, fie a v\u0103zut \u00een el un g\u00e2nditor absolut clar, fie a fost \u00eencadrat \u00een \u201etipul obscurantismului filosofic german\u201d (p. 218), cum a procedat, la noi, C. Dobro\u00adgeanu-Gherea.<\/p>\n\n\n\n Nu-i mai pu\u021bin adev\u0103rat c\u0103 Schopenhauer a fost lecturat \u0219i de filosofii oficiali, dar f\u0103r\u0103 empatie sau cu prea pu\u021bin\u0103, alteori induc\u00e2ndu-se idei str\u0103ine \u00een argumen\u00adta\u021bie \u0219i favoriz\u00e2nd astfel eroarea. A\u0219a proceda, de pild\u0103, Ribot, care \u00ee\u0219i propune s\u0103 vorbeasc\u0103 despre morala filosofului \u0219i o f\u0103cea discut\u00e2nd altceva, problema amorului. Dese confuzii de acest gen se \u00eent\u00e2lnesc la g\u00e2nditorii francezi, pentru care etica apare asimilat\u0103 cu filosofia vie\u021bii (vezi Ruyssen; \u0219i B\u0103ncil\u0103 sugereaz\u0103 undeva o astfel de apropiere), ca un fel de metafizic\u0103 pragmatic\u0103 \u0219i generoas\u0103 cu ceea ce cuprinde. Dar \u0219i vechii greci ar fi confundat moralul cu adev\u0103rul \u0219i frumosul (f\u0103r\u0103 ca B\u0103ncil\u0103 s\u0103 ne explice cum; adev\u0103r, bine \u0219i frumos e o triad\u0103 ireductibil\u0103, deloc contradictorie, dac\u0103 elimin\u0103m sofismele), dup\u0103 cum acela\u0219i factor al moralului a fost substituit de englezi cu utilul, sau de germani cu transcendentul teologic ori cu ceea ce reprezint\u0103 religia statului.<\/p>\n\n\n\n *****<\/p>\n\n\n\n Vasile B\u0103ncil\u0103 remarc\u0103 \u00eens\u0103 faptul c\u0103 despre g\u00e2ndirea sociologic\u0103 a lui Schopenhauer nu s-a vorbit deloc, aici fiind una dintre notele de originalitate ale demersului s\u0103u. Dup\u0103 cum nu a \u00eent\u00e2lnit abordat\u0103 chestiunea politicii la g\u00e2nditorul german, chiar dac\u0103 piesele tari ale acestuia sunt: metafizica \u0219i etica.<\/p>\n\n\n\n Dac\u0103 etica \u0219i sociologia sunt intim legate, nu o rela\u021bie de aceea\u0219i natur\u0103 este \u00eentre sociologie \u0219i politic\u0103, ultima studiind \u201eorganizarea social\u0103 cea mai adecvat\u0103 pentru realizarea idealurilor etice \u0219i scopurilor biologice<\/em>\u201d (p. 221). Ideea unui ideal, pentru politic\u0103, e \u00eemprumutat\u0103 pasiv de la etic\u0103 \u0219i biologie, devenind astfel o disciplin\u0103 normativ\u0103 (mai toate \u0219tiin\u021bele sunt pasive, chiar \u0219i etica, ea constat\u00e2nd doar \u201eporuncile realit\u0103\u021bii morale concrete\u201d). \u00cens\u0103 din pasiv\u0103, politica devine activ\u0103 printr-un complex de mijloace adunate la un loc (luate de la sociologie), cu care \u00ee\u0219i propune un scop, a\u0219a cum \u00eel \u00een\u021beleg etica \u0219i biologia, la care se adaug\u0103 intui\u021bia omului politic, ceva ira\u021bional \u0219i care, al\u0103turi de alte elemente, fac din politic\u0103, deo\u00adpo\u00adtriv\u0103, o \u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i o art\u0103. A\u0219a ajunge politica s\u0103 fie legat\u0103 logic de sociologie, mo\u00adtiv pentru care abordarea celor dou\u0103 va fi f\u0103cut\u0103 f\u0103r\u0103 o deosebire radical\u0103 \u00eentre ele.<\/p>\n\n\n\n Dup\u0103 B\u0103ncil\u0103, p\u00e2n\u0103 prin 1813\u20131818, nu se vorbise \u00een mod riguros despre sociologie. De altminteri, \u00eensu\u0219i Schopenhauer \u201ea dat cel mult o politic\u0103, \u0219i nu o sociologie\u201d (p. 223). Nici m\u0103car anticii, spune S. Reinach, nu sunt o surs\u0103 sigur\u0103 \u00een acest sens, pentru c\u0103 nici ei nu aveau o idee clar\u0103 despre liberul arbitru sau despre realitatea lumii externe (vezi Note, p. 439). Secolul al XIX-lea este cel al sociologiei[7]<\/a><\/sup><\/sup>, atunci s-au pus fundamentele unei \u0219tiin\u021be a socialului, chiar dac\u0103 au fost fructificate, cu un fel de generozitate retrospectiv\u0103, judec\u0103\u021bi f\u0103cute din Anti\u00adchitate \u00eencoace.<\/p>\n\n\n\n Omul Schopenhauer este deasupra filosofului, fiindc\u0103 cifrul operei sale este, cum am v\u0103zut deja, caracterul: un individualism teoretic, \u201eperfect, comod \u0219i prudent\u201d (p. 225). A fost lipsit de prieteni, de familie, chiar de patrie: \u201eAproape c\u0103 mugea din cauz\u0103 c\u0103 e german\u201d, cum spune un exeget, sau, dup\u0103 altul, Germania ar fi fost pentru el: \u201ePatrie risipitoare de cerneal\u0103 \u0219i negu\u021b\u0103toreasc\u0103 de cuvinte\u201d (vezi Note, p. 440). Dar a avut un caracter scindat, \u201evariat \u0219i disparat p\u00e2n\u0103 la dram\u0103 \u0219i anarhie\u201d; de aici, o \u201eimpresionant\u0103 conglomerare de virtualit\u0103\u021bi adverse, iar filoso\u00adfia sa, pentru cine observ\u0103 cu aten\u021bie, o adev\u0103rat\u0103 explozie \u00een poten\u021b\u0103 de tendin\u021be disparate\u201d (p. 226). La care s-a ad\u0103ugat un temperament vulcanic, prin tr\u0103irea absolut\u0103 a fiec\u0103rei idei. Tr\u0103s\u0103turi care, cum spuneam \u0219i \u00een alt\u0103 parte, au determinat modul de g\u00e2ndire schopenhauerian\u0103: intuitiv, analitic \u0219i sintetic, contradictoriu. Tocmai de aceea opera lui este, ideatic \u0219i etic vorbind, un \u0219ir parc\u0103 nesf\u00e2r\u0219it de tendin\u021be antinomice.<\/p>\n\n\n\n B\u0103ncil\u0103 \u00ee\u0219i propune s\u0103 identifice, \u00een cele vreo cinci etici ale filosofului, pe cea autentic\u0103, legitim\u0103<\/em>, toate sunt \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 leg\u0103turi \u00eentre ele \u0219i contradictorii. Prima ar fi etica gloriei, Schopenhauer fiind exasperat, cum \u00eei scria unui prieten (2 iulie 1858), c\u0103 nu cunoa\u0219te dec\u00e2t jum\u0103tate din ceea ce se scria despre el. Este o etic\u0103 subiacent\u0103 mai cu seam\u0103 epistolelor sale. Era m\u0103gulit c\u00e2nd se str\u00e2ngeau discipolii s\u0103-i dezbat\u0103 opera, sau \u00eei sf\u0103tuia s\u0103 o popularizeze, fiecare dintre ei av\u00e2nd roluri distincte bine stabilite, a\u0219a cum reiese tot din coresponden\u021ba sa.<\/p>\n\n\n\n Vine apoi, la r\u00e2nd, etica unui moralist, unul care era \u00eenclinat c\u0103tre \u201esesizarea concret\u0103, inteligent\u0103, colorat\u0103 a faptelor morale, pictarea caracterelor, obiceiurilor\u201d, dimensiune care-i confer\u0103 un statut de scriitor francez (p. 228).<\/p>\n\n\n\n \u00cens\u0103 mult mai importante sunt celelalte trei etici, de care se va \u0219i ocupa B\u0103ncil\u0103: etica general\u0103 (unde apare pesimismul), etica personal\u0103 (una a unui epicureism avizat, teoretizat \u0219i \u00een\u021belept) \u0219i etica propriu-zis\u0103 a lui Schopenhauer, aceea \u00een care e vorba de \u201epsihologia \u0219i principiile faptelor morale\u201d (p. 229).<\/p>\n\n\n\n De-a lungul a 33 de paragrafe Vasile B\u0103ncil\u0103 expune, \u00een prima parte, ideile etice, apoi, \u00een partea a doua, pe cele sociologice \u0219i politice ale lui Schopenhauer.<\/p>\n\n\n\n Rezum\u0103, \u00eenainte de toate, determina\u021biile metafizicii autorului, pentru ceea ce este necesar \u00een\u021belegerii g\u00e2ndirii sale etice, sociale \u0219i politice. Insist\u0103, \u0219i de aceast\u0103 dat\u0103, asupra voin\u021bei, concept schopenhauerian fundamental. Metafizica \u00eei apare con\u00adgru\u00adent\u0103, deopotriv\u0103, cu o viziune pesimist\u0103 \u0219i optimist\u0103 asupra vie\u021bii, iar argumentele filosofului \u201esunt mai ales concrete, literare, persuasive, din cauza inteligen\u021bei sale intuitive, f\u0103r\u0103 ca arm\u0103tura ra\u021bional\u0103 s\u0103 lipseasc\u0103\u201d (p. 232).<\/p>\n\n\n\n Sunt argumente care graviteaz\u0103, cum precizam deja, \u00een jurul rela\u021biei dintre \u0219ase termeni esen\u021biali: via\u021b\u0103, voin\u021b\u0103, efort, dorin\u021b\u0103, lips\u0103, durere<\/em>, cei care alc\u0103tuiesc acea suit\u0103 de enun\u021buri care duce la concluzia c\u0103 totul este durere, cu vreo dou\u0103 excep\u021bii de la regul\u0103. B\u0103ncil\u0103 le detaliaz\u0103 \u0219i ofer\u0103 exemple concludente, care exprim\u0103 discordan\u021ba dintre natura uman\u0103 \u0219i natura vie\u021bii (ilustreaz\u0103 cu lungi citate \u00een francez\u0103 din Lumea ca voin\u021b\u0103 \u0219i reprezentare <\/em>\u0219i din Fundamentul moralei<\/em>).<\/p>\n\n\n\n Durerea este \u00eens\u0103 ceva pozitiv, negativ\u0103 fiind pl\u0103cerea, care const\u0103 \u00een uitarea voin\u021bei \u0219i care e perceput\u0103, \u0219i ea, ca durere dup\u0103 ce \u00eenceteaz\u0103. Pozitivitatea durerii e ob\u021binut\u0103 at\u00e2ta vreme c\u00e2t omul se apropie tot mai mult de voin\u021b\u0103, ea \u00eens\u0103\u0219i fiind nu doar durere, ci ceva pozitiv. Iar suferin\u021ba din lume, determinat\u0103 de voin\u021b\u0103, consecin\u021bele acesteia sunt \u00eencadrate de Schopenhauer \u00een ceea ce nume\u0219te justi\u021bie etern\u0103. \u0218i \u00eenc\u0103 un lucru: \u201eDac\u0103 dorin\u021ba este durere, cea mai mare durere este \u00eens\u0103\u0219i lipsa durerii\u201d, scria filosoful german.<\/p>\n\n\n\n Printr-o succesiune de citate, B\u0103ncil\u0103 \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 lumea ca un spectacol colorat \u0219i contradictoriu oferit de voin\u021b\u0103, o lume \u00een care fericirea este iluzorie \u0219i oamenii s-au n\u0103scut pentru a fi pur \u0219i simplu devora\u021bi de triste\u021be \u0219i de alte neajunsuri… pozitive. Cu propozi\u021bii din filosof: \u201e\u00cen ceasurile de melancolie, de ipohondrie, lumea apare, din punct de vedere estetic, ca un muzeu de caricaturi; din punct de vedere intelectual, ca o cas\u0103 de nebuni; iar din punct de vedere moral, ca un han de punga\u0219i\u201d (vezi Note, p. 443).<\/p>\n\n\n\n Elocvente sunt \u0219i paginile care descriu acea doctrin\u0103 a salv\u0103rii pe care o prevede Schopenhauer prin vreo \u0219ase trepte ierarhice: egoismul, arta (B\u0103ncil\u0103 nu e interesat, cum era Maiorescu, de estetica filosofului), durerea, moralitatea \u0219i ascetismul (a c\u0103rui esen\u021b\u0103 e mortificarea trupului, cu punct de sprijin \u00een morala Vedelor), odat\u0103 cu care omul apuc\u0103 drumul m\u00e2ntuirii, al neg\u0103rii voin\u021bei (f\u0103r\u0103 ca aceasta s\u0103 semene cu sinuciderea).<\/p>\n\n\n\n Stilistic vorbind, Vasile B\u0103ncil\u0103 se reg\u0103se\u0219te \u00een scriitura schopenhauerian\u0103, textele filosofului, mustind de imagini \u0219i de compara\u021bii memorabile, fiind o \u00eembinare cum nu se poate mai fericit\u0103 \u00eentre genul literar \u0219i cel filosofic. Iar pleiada de argumente a g\u00e2nditorului vine s\u0103-i confirme endosmoza dintre biografia acestuia \u0219i oper\u0103.<\/p>\n\n\n\n *****<\/p>\n\n\n\n \u00cen Aforisme asupra \u00een\u021belepciunii \u00een via\u021b\u0103<\/em>, Schopenhauer formuleaz\u0103 \u00een termeni senini, impersonali \u0219i arhaici o etic\u0103 personal\u0103, f\u0103r\u0103 vreo leg\u0103tur\u0103 cu celelalte etici sau cu metafizica sa. E mai mult un discurs pe \u00een\u021belesul tuturor celor care n-au avut acces la filosofia lui, un fel de \u00eendreptar practic pe care l-a urmat prin propria conduit\u0103, cu scopul de a ajunge la ceva mul\u021bumire personal\u0103, uz\u00e2nd de mijloace precum: \u201es\u0103n\u0103tatea, tinere\u021bea, lini\u0219tea, libertatea \u0219i activitatea intelectual\u0103\u201d (p. 251), toate active pe urzeala unui temperament voios. Iar \u00een Fundamentul moralei <\/em>este condensat\u0103, \u00een mod reprezentativ, etica schopenhauerian\u0103.<\/p>\n\n\n\n La acestea se refer\u0103 B\u0103ncil\u0103 \u00een paragrafe distincte \u0219i dense, observ\u00e2nd exa\u00adger\u0103ri sau confuzii \u00een discursul metafizic schopenhauerian (vezi confundarea fericirii cu morala). El consider\u0103 c\u0103 metafizica lui Schopenhauer are faza ei de ino\u00adcen\u021b\u0103 \u0219i de a nu fi o veritabil\u0103 moral\u0103, cum spunea g\u00e2nditorul despre filosofia lui Giordano Bruno. Mai mult, niciun exeget nu a vorbit de etica propriu-zis\u0103 a lui Schopenhauer, cea care este alc\u0103tuit\u0103 din psihologia faptelor morale \u0219i principiile faptelor morale (p. 254).<\/p>\n\n\n\n Interesant este comentariul teoriei libert\u0103\u021bii, cu punct de sprijin \u00een enun\u021bul: \u201eEu pot ceea ce vreau\u201d. Oamenii, observ\u0103 B\u0103ncil\u0103, se cred liberi din trei motive: confund\u0103 intui\u021bia lui pot ceea ce vreau cu vreau ceea ce pot; se \u00een\u0219eal\u0103 apoi \u00een privin\u021ba deliber\u0103rii \u00eentre posibile alternative, se hot\u0103r\u0103sc pentru una din c\u0103i, uit\u00e2nd de celelalte, crez\u00e2ndu-se astfel complet liberi. Numai c\u0103, spune B\u0103ncil\u0103, din unirea acestor trei erori se \u201ena\u0219te eroarea practic\u0103 a libert\u0103\u021bii\u201d (p. 256).<\/p>\n\n\n\n \u00cen afara acestei libert\u0103\u021bi fizice, exterioare, date de con\u0219tiin\u021b\u0103, exist\u0103 \u00eens\u0103 \u0219i o alt\u0103 cale, una indicat\u0103 de ra\u021biune. Vom constata c\u0103 omul \u00eent\u00e2lne\u0219te, \u00een acest mod, un determinism extrem de riguros (la care se adaug\u0103 caracterul), pe care-l ignor\u0103, zice Schopenhauer, doar acei \u201efilosofatri f\u0103r\u0103 creier\u201d, sau apuc\u0103 pe o cale de mijloc cei numi\u021bi \u201ediscursorii nehot\u0103r\u00e2\u021bi \u0219i flotan\u021bi\u201d (vezi Note, p. 448).<\/p>\n\n\n\n Intervine \u00eens\u0103, \u00een economia libert\u0103\u021bii, sentimentul de r\u0103spundere<\/em> pentru faptele noastre: fenomen pentru care Schopenhauer ne trimite la teoria libert\u0103\u021bii kantiene (poate singura ferit\u0103 de critica schopenhauerian\u0103), \u201ecea mai mare idee la care a ajuns omul. Aceasta \u0219i estetica transcendental\u0103, iat\u0103 cele dou\u0103 frumoase diamante ale coroanei glorioase a lui Kant; ele nu-\u0219i vor pierde str\u0103lucirea niciodat\u0103\u201d (vezi Note, p. 448). Dup\u0103 cum libertatea nu este str\u0103in\u0103 de liberul arbitru<\/em>, cel care o transform\u0103, cum spune Malebranche, \u00eentr-un mister<\/em>.<\/p>\n\n\n\n *****<\/p>\n\n\n\n Pagini dense scrie B\u0103ncil\u0103 despre fundamentul moral <\/em>la Schopenhauer, dar \u0219i despre etica principiilor (vezi pp. 262\u2013272). Ne intereseaz\u0103 \u00eens\u0103 aspectele mai pu\u021bin comentate p\u00e2n\u0103 \u00een acel moment, \u0219i anume ideile sociologice \u0219i politice ale lui Schopenhauer. Efortul exegetului este mare, deoarece filosoful german discut\u0103 rar \u0219i indirect problemele de ordin social \u00een Lumea ca voin\u021b\u0103 \u0219i reprezentare <\/em>\u0219i \u00een Aforisme<\/em>. B\u0103ncil\u0103 nu interpreteaz\u0103 varii aproxima\u021bii schopenhaueriene despre social, ci vrea s\u0103 \u00eencercuiasc\u0103 ideile pe care filosoful le avea despre realitatea social\u0103 \u0219i posibilitatea unei \u0219tiin\u021be despre aceasta; face aceste gesturi mai cu seam\u0103 prin critica pe care o \u00eentreprinde.<\/p>\n\n\n\n Societatea uman\u0103 e alc\u0103tuit\u0103 din indivizi, care sunt partea ei fenomenal\u0103, \u00een fiecare dintre ei manifest\u00e2ndu-se \u00eentreag\u0103 voin\u021ba: \u201eEsen\u021ba lumii, voin\u021ba de a tr\u0103i, exist\u0103 \u00eentreag\u0103 \u0219i ne\u00eemp\u0103r\u021bit\u0103 \u00een fiecare fiin\u021b\u0103 \u00een parte. Microcosmosul este echiva\u00adlent macrocosmosului. Masele nu cuprind nimic \u00een plus dec\u00e2t individul<\/em>\u201d (vezi Note, p. 452; sublinierea e a lui B\u0103ncil\u0103).<\/p>\n\n\n\n Prin urmare, individul uman reprezint\u0103 o realitate profund\u0103, fiecare om are \u00een ad\u00e2ncimile sale un caracter inteligibil. Altfel spus, preciza B\u0103ncil\u0103, \u201eomul este o realitate autonom\u0103\u201d care \u201enu se poate confunda \u00een societate ca s\u0103 formeze o realitate organic\u0103, mai mare\u201d (p. 274). Societatea e mai mult o sum\u0103 aritmetic\u0103 de indivizi, \u0219i nu una dialectic\u0103. Filosoful german pune accentul pe via\u021ba individual\u0103, pe unitatea acesteia, iar poporul \u00eei apare ca o abstrac\u021bie, o pur\u0103 fic\u021biune. Printr-o critic\u0103 superflu\u0103, Schopenhauer consider\u0103 c\u0103 indivizii, cum observ\u0103 B\u0103ncil\u0103, \u201enu se pot topi \u00eentr-un obiect supraordonat\u201d; formarea unei societ\u0103\u021bi este, deocamdat\u0103, supus\u0103 e\u0219ecului: \u201eTotul \u00een individ \u0219i individul \u00een Tot, iat\u0103 \u00eenclinarea permanent\u0103 a spiritului lui Schopenhauer\u201d (p. 275), conchide B\u0103ncil\u0103. Dup\u0103 cum acela\u0219i Scho\u00adpen\u00adhauer contest\u0103 existen\u021ba unei psihologii individuale, care nu poate fi dac\u0103 se face abstrac\u021bie de voin\u021b\u0103, esen\u021ba lumii.<\/p>\n\n\n\n B\u0103ncil\u0103 sesiza p\u0103tima\u0219ele idei schopenhaueriene despre istorie \u0219i, indirect, despre na\u021biune. Obiectul celei dint\u00e2i este individualul, un individual \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 prea mare importan\u021b\u0103, ceva de natura aparen\u021bei, \u0219ters, superfluu, lipsit de sens \u0219i chiar meschin. Istoricul practic\u0103 \u201e\u0219tiin\u021ba\u201d configura\u021biilor pe care o iau norii pe cer, structuri \u00een care el identific\u0103 \u201egrupuri de oameni \u0219i de animale\u201d, istoria povestind \u201eceea ce a existat numai o singur\u0103 dat\u0103 \u0219i nu va mai fi niciodat\u0103\u201d (vezi Note, p. 452). Dispre\u021bul lui Schopenhauer fa\u021b\u0103 de istorie seam\u0103n\u0103 cu acela al lui Descartes, observa un exeget.<\/p>\n\n\n\n De aici, concluziile: istoria nu poate fi o \u0219tiin\u021b\u0103 a individualului, a\u0219a ceva este o pur\u0103 contradic\u021bie, dar poate fi o cronic\u0103 a succesiunii faptelor. Faptul istoric nefiind prin sine unul \u0219tiin\u021bific, istoria, zice B\u0103ncil\u0103, este, \u00een viziunea lui Scho\u00adpen\u00adhauer, o \u201emonstruozitate logic\u0103\u201d (p. 277). E posibil\u0103, cel mult, o filosofie platonic\u0103 a istoriei, una care \u201es\u0103 se ocupe de ceea ce devine<\/em> mereu \u0219i nu exist\u0103 niciodat\u0103 (…); trebuie s\u0103 se lege de ceea ce exist\u0103 mereu \u0219i nu devine \u0219i nici nu trece vreodat\u0103\u201d (vezi Note, p. 453). \u00cen Herodot, Schopenhauer afla suficient\u0103 istorie pentru nevoile filosofiei.<\/p>\n\n\n\n Atunci, se \u00eentreab\u0103 Vasile B\u0103ncil\u0103, ce rol mai poate \u00eendeplini istoria? Fiind biruit\u0103 de art\u0103, ea are, \u00een cele din urm\u0103, un rost onorabil, oferindu-i unui popor posibilitatea de a-\u0219i cunoa\u0219te trecutul \u0219i de a putea face unele predic\u021bii pentru viitor. Pentru a nu mai vorbi de faptul c\u0103 aceea\u0219i istorie e cea care-l deosebe\u0219te pe om de animal.<\/p>\n\n\n\n Schopenhauer nu avea, totu\u0219i, un dispre\u021b total fa\u021b\u0103 de istorie, a\u0219a cum o arat\u0103 \u0219i aprecierile sale mai mult estetice fa\u021b\u0103 de monumentele istorice. \u0218i adopt\u00e2nd astfel o cale de mijloc, el nu ignor\u0103 func\u021bia practic\u0103 a istoriei.<\/p>\n\n\n\n Idei \u0219ocante are Schopenhauer \u0219i despre na\u021biune sau despre sentimentele etnice. Nicio concesie \u0219ovinismului, spune el, iar patriotismul i se pare a fi \u201ecea mai t\u00e2mpit\u0103 dintre pasiuni \u0219i patima pro\u0219tilor\u201d (vezi Note, p. 453). Azi \u0219tim prea bine ce \u00eensemna patriotismul \u2013 sau na\u021bionalismul \u2013 \u00een contextul veacului al XIX-lea, cel al afirm\u0103rii spiritului na\u021bional, dup\u0103 cum nu putem trece peste diferen\u021ba specific\u0103 dintre \u0219ovinism \u0219i patriotism.<\/p>\n\n\n\n Instinctul etnic pare s\u0103-i fi fost indiferent sau str\u0103in, devreme ce g\u0103sea de cuviin\u021b\u0103 c\u0103 m\u00e2ndria na\u021bional\u0103 este cea mai u\u0219oar\u0103 form\u0103 de m\u00e2ndrie. Dup\u0103 cum nu acorda mai niciun sens mul\u021bimii, \u0219i asta \u00eentr-un veac \u00een care, c\u0103tre sf\u00e2r\u0219itul s\u0103u, masele vor deveni actorul principal pentru logica istoriei. Cinic \u0219i cu umor, Schopenhauer spune \u00eentr-un aforism: \u201eFiecare na\u021bie \u00ee\u0219i bate joc de celelalte, \u0219i toate au dreptate\u201d (p. 278).<\/p>\n\n\n\n Dar Schopenhauer, constata Vasile B\u0103ncil\u0103, vorbe\u0219te despre societate \u0219i indi\u00adrect, prin silogismele sale asupra instinctului social al omului. O face \u00eens\u0103 din perspectiva unei psihologii sociale, tot a\u0219a cum a procedat \u0219i \u00een cazul eticii. B\u0103ncil\u0103 construie\u0219te o hermeneutic\u0103 inteligent\u0103 instinctului social, sprijinit pe ideile ce rezult\u0103 \u00eendeosebi din Aforisme<\/em>. Aduce iar drept sprijin biografia lui Schopenhauer, singur\u0103tatea sa sincer\u0103 cu care rostea zadarnic un fel de rug\u0103ciune: \u201eDa\u021bi-mi un om!\u201d, dar readuce \u0219i atitudinea oarecum comunitar\u0103, c\u0103ci, spune Schopenhauer, \u201en\u2011am respins pe nimeni, n-am fugit de nimeni care s\u0103 fi fost cu adev\u0103rat om prin spirit \u0219i prin inim\u0103\u201d. Se g\u00e2ndea c\u0103 va g\u0103si un om din sute sau din mii, pentru ca, \u00een final, s\u0103 fie convins c\u0103 \u201enatura este nesf\u00e2r\u0219it mai lacom\u0103 \u0219i c\u0103 trebuie s\u0103 suport cu demnitate \u0219i r\u0103bdare \u00absingur\u0103tatea regilor\u00bb; o singur\u0103tate disperat\u0103\u201d (vezi Note, p. 453). Ceea ce este, de fapt, tragedia omului \u00eensingurat, singur\u0103tatea red\u00e2ndu-i omului condi\u021bia adamic\u0103 a fericirii sale naturale, primitive.<\/p>\n\n\n\n Toate acestea nu l-au \u00eempiedicat s\u0103 identifice, \u00een instinctul social, factorul generator pentru societatea uman\u0103. Stabile\u0219te determina\u021bia esen\u021bial\u0103 a instinctului social: egoismul, c\u0103ruia i se subsumeaz\u0103 vreo patru tipuri de interese individuale: economice, de vanitate, de sexualitate sau privind plictiseala sau ur\u00e2tul, vanitatea sau ambi\u021bia \u00eenso\u021bind omul p\u00e2n\u0103 \u00een ultima clip\u0103 de via\u021b\u0103. Cum observa exegetul s\u0103u Th. Ruyssen, poate nu l-a egalat nimeni \u00een profunzimea observa\u021biilor f\u0103cute plic\u00adtiselii, \u00een care Schopenhauer a v\u0103zut, paradoxal, un izvor al sociabilit\u0103\u021bii, chiar dac\u0103 mul\u021bi au identificat \u00een ea \u201eo calamitate public\u0103, c\u0103ci sunt create, din pruden\u021b\u0103 politic\u0103, institu\u021bii oficiale pentru a o preveni, pentru c\u0103 acest r\u0103u, ca \u0219i opusul s\u0103u extrem, foamea, poate \u00eempinge oamenii la cele mai d\u0103un\u0103toare excese: p\u00e2ine \u0219i circ, iat\u0103 ce-i trebuie poporului\u201d (vezi Note, p. 454).<\/p>\n\n\n\n Nu at\u00e2t ideile, c\u00e2t simpatia voin\u021belor este cea care-i str\u00e2nge pe oameni laolalt\u0103. Iar prietenia \u00ee\u0219i afl\u0103 izvorul \u00een caracterul oamenilor, fiindc\u0103, spune B\u0103ncil\u0103 aleg\u00e2nd extremele, un geniu nu se va \u00eemprieteni niciodat\u0103 cu un imbecil (Cioran ar fi fost de alt\u0103 p\u0103rere, el c\u0103uta secundarul, era aproape sedus de omul m\u0103runt).<\/p>\n\n\n\n *****<\/p>\n\n\n\n Multe fragmente din posibila teza de doctorat a lui Vasile B\u0103ncil\u0103 expun ches\u00adtiuni de sociologie aplicat\u0103, mai cu seam\u0103 acelea care par bizare \u00een raport cu teoriile generale specifice g\u00e2ndirii lui Schopenhauer. Dintre ele: dreptul de pro\u00adpri\u00ade\u00adtate; religia; statul (respinge anarhia \u0219i despotismul, chiar dac\u0103 republica se apropie de cea dint\u00e2i, iar monarhiile absolute, de cea de-a doua); polite\u021bea ca fenomen social (cu exemplul insolit al aricilor care, pentru a se ap\u0103ra de frig \u0219i a convie\u021bui, g\u0103sesc o cale de mijloc a distan\u021bei dintre ei); conformismul social; pro\u00adble\u00adma sexe\u00adlor (o metafizic\u0103 a amorului); r\u0103zboiul; \u00eenrobitoarea munc\u0103 dintr-o fabric\u0103.<\/p>\n\n\n\n Cum tot a\u0219a de pasionat st\u0103ruie B\u0103ncil\u0103 asupra teoriei dreptului \u0219i a reformei sociale, \u00eentruchipate de politica aplicat\u0103 a lui Schopenhauer. Ideea de stat se confund\u0103, la g\u00e2nditorul german, cu aceea a dreptului, av\u00e2nd, cu toate aceste erori, o importan\u021b\u0103 deosebit\u0103 pentru viziunea politic\u0103 a filosofului. Dreptul pentru care opteaz\u0103 Schopenhauer este unul \u00een sine, situat, paradoxal, \u00een afara legilor, dar care nu este ceva artificial, dup\u0103 filosof neexist\u00e2nd \u201eun drept moral, un drept natural \u0219i o doctrin\u0103 pur\u0103 a dreptului\u201d (vezi Note, p. 455). Este un drept pozitiv, pe care B\u0103ncil\u0103 \u00eel surprinde printr-o serie de detalii.<\/p>\n\n\n\n Interesant\u0103 este \u00eens\u0103 judecata lui Schopenhauer asupra penalit\u0103\u021bii \u00eentr-un stat. Scopul pe care-l are o lege este cel al prevenirii crimelor, dar ceea ce se pedepse\u0219te nu este f\u0103ptuitorul, ci fapta. \u0218i asta pentru a preveni s\u0103v\u00e2r\u0219irea altor crime \u00een viitor. Schopenhauer se desparte radical de legea talionului \u0219i de felul \u00een care Kant \u00een\u021be\u00adlegea pedeapsa, ca un scop \u00een sine; pentru el, codul penal este \u201eun repertoriu, cel mai complet cu putin\u021b\u0103, al motivelor ce pot fi opuse tuturor ac\u021biunilor criminale, presupuse ca posibile\u201d (vezi Note, p. 456).<\/p>\n\n\n\n B\u0103ncil\u0103 descifreaz\u0103, la Schopenhauer, \u0219i spiritul unei filosofii a reformei sociale. G\u00e2nditorul este adeptul unui evolu\u021bii organice a unui popor, \u00een acord cu caracterul \u0219i trecutul s\u0103u, chiar dac\u0103, \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103, reforma social\u0103 \u00eei apare cumva imposibil\u0103, cauzele fiind \u00een pesimismul s\u0103u funciar, \u00een fatalitatea specific\u0103 Voin\u021bei \u0219i caracterelor de neschimbat ale oamenilor. Nu ne putem opune r\u0103ului dominant \u0219i, prin acesta, nefericirii.<\/p>\n\n\n\n Schopenhauer are totale rezerve \u0219i fa\u021b\u0103 de posibilitatea de a-i educa pe oameni, sau fa\u021b\u0103 de for\u021ba progresului real. \u00cen toate, ceea ce se schimb\u0103 e doar forma (vezi \u0219i op\u021biunea unui Eminescu, schopenhauerian convins). De aici, dispre\u021bul filosofului la adresa profesorilor de filosofie, a femeilor, a optimi\u0219tilor de orice culoare, povestea istoriei nefiind altceva \u201edec\u00e2t un lung vis, co\u0219marul greu \u0219i confuz, al omenirii\u201d (vezi Note, p. 456).<\/p>\n\n\n\n O diatrib\u0103 adresat\u0103 \u0219i progresului material, \u0219i asta \u00een ultimii ani de via\u021b\u0103 ai g\u00e2nditorului, c\u00e2nd \u00eel definea, ca pe o himer\u0103, un vis al veacului al XIX-lea \u0219i c\u00e2nd critica sa era devastatoare, ad personam<\/em>: \u201eMizerabili, parveni\u021bi, \u00eembog\u0103\u021bi\u021bi cu ceea ce nu a\u021bi c\u00e2\u0219tigat, orgolio\u0219i pentru ceea ce nu v\u0103 apar\u021bine, cer\u0219etori arogan\u021bi, care spicui\u021bi c\u00e2mpul primilor inventatori \u0219i care pr\u0103da\u021bi ruinele lor, compara\u021bi, dac\u0103 \u00eendr\u0103zni\u021bi, voi, care v\u0103 celebra\u021bi descoperirile cu at\u00e2ta fast, algebra cu limbajul, tipo\u00adgrafia cu scriitura, \u0219tiin\u021ba voastr\u0103 cu calculele simple ale celor care, cei dint\u00e2i, au privit cerul, steamers<\/em>-urile voastre, cu prima barc\u0103, c\u0103reia un \u00eendr\u0103zne\u021b i-a pus o p\u00e2nz\u0103 \u0219i o c\u00e2rm\u0103? Ce sunt inginerii \u0219i chimi\u0219tii vo\u0219tri pe l\u00e2ng\u0103 cei care v-au dat focul, plugul \u0219i metalele? A\u021bi f\u0103cut din toate acestea daruri divine, a\u021bi avut dreptate. De ce atunci sunte\u021bi at\u00e2t de arogan\u021bi?\u201d (vezi Note, p. 456). E, acesta, un fragment mai lung, \u00een care Schopenhauer \u00ee\u0219i revars\u0103 verva sa critic\u0103 asupra \u201eoptimismului burghez\u201d, \u00eentr-un dialog avut cu c\u00e2teva luni \u00eenainte de a muri (vezi P. Challemel-Lacour, \u201eUn budist contemporan \u00een Germania. Artur Schopenhauer\u201d, Revue des deux-mondes<\/em>, 15 martie 1870). Era anatemizat, repet\u0103m, progresul material, nu \u0219i cel intelectual, dup\u0103 cum, ca un conservator pur s\u00e2nge, arunca argumente dispre\u00ad\u021buitoare la adresa mul\u021bimii.<\/p>\n\n\n\n Dup\u0103 ce B\u0103ncil\u0103 \u00eencheia partea preponderent expozitiv\u0103 a demersului privind ideile etice, sociologice \u0219i politice ale lui Schopenhauer, urma alt\u0103 sec\u021biune, cea mai extins\u0103, \u00een care scopul critic declarat vertebreaz\u0103 de la un cap\u0103t la altul ipotezele \u0219i tezele schopenhaueriene, interpret\u0103ri f\u0103cute par\u021bial \u0219i p\u00e2n\u0103 aici.<\/p>\n\n\n\n Relev\u0103 iar o tr\u0103s\u0103tur\u0103 evident\u0103 a cuget\u0103rii etice: caracterul contradictoriu, lipsa de unitate, dimensiuni de care Schopenhauer nu ar fi fost con\u0219tient. E limpede c\u0103 filosoful german nu era st\u0103p\u00e2nit de obiectivitate \u0219tiin\u021bific\u0103, ci, mai degrab\u0103, de un mecanism speculativ, de sofisme fertile \u0219i ingenioase.<\/p>\n\n\n\n \u00cen etica general\u0103 se ascunde un filosof oriental, mai exact: un budist, \u00een cea propriu-zis\u0103 avem de-a face cu un g\u00e2nditor cre\u0219tin, \u00een timp ce, \u00een etica personal\u0103, vorbe\u0219te un elen (poate sub influen\u021ba lui Goethe \u0219i a culturii antice), pentru ca prin dispre\u021bul absolut \u00een raport cu semenii s\u0103i \u0219i prin convertirea mijloacelor \u00een scopuri ale mul\u021bumirii de sine, s\u0103 se exprime un iezuit. De aici, oscilarea sau glisajul s\u0103u \u00eentre o neutralitate aparent\u0103 \u0219i varii tonuri: moral, amoral sau imoral.<\/p>\n\n\n\n Schopenhauer ne ofer\u0103 o terapeutic\u0103 a durerii evident de natur\u0103 intelectual-filosofic\u0103, venit\u0103 ca o influen\u021b\u0103 a g\u00e2ndirii stoice sau a doctrinei epicureice, autorul rostind silogisme, mai cu seam\u0103 \u00een aforisme, ca un \u00een\u021belept antic, poate ultimul, zice B\u0103ncil\u0103, pe care l-a dat omenirea. \u201eE straniu ca filosoful cel mai dezechilibrat s\u0103 fi scris cartea cea mai plin\u0103 de echilibru\u201d, tot a\u0219a cum Nietzsche, \u201epentru c\u0103<\/em> a fost boln\u0103vicios\u201d (p. 300), a f\u0103cut apologia for\u021bei prin scris.<\/p>\n\n\n\n Un fel de manual al mincino\u0219ilor, aforismele lui Schopenhauer sunt \u00eentr-o \u201ebun\u0103 tov\u0103r\u0103\u0219ie cu doctrina lui Machiavelli \u0219i recunoa\u0219tem \u00een el pe traduc\u0103torul acelei Arte a pruden\u021bei <\/em>a iezuitului gongorist Gracian\u201d (p. 301), autor des citat \u0219i care l-a influen\u021bat \u00een g\u00e2ndire.<\/p>\n\n\n\n Critica lui B\u0103ncil\u0103 vizeaz\u0103 mai cu seam\u0103 etica general\u0103, \u00een care e instructurat\u0103 \u0219i metafizica, \u0219i etica propriu-zis\u0103. Chiar dac\u0103 reia \u00een mare cascada de \u00eentreb\u0103ri formulate \u00een introducere la adresa metafizicii schopenhaueriene, f\u0103r\u0103 s\u0103 intre, nici acum, \u00een am\u0103nunte, B\u0103ncil\u0103 crede c\u0103 o metafizic\u0103 nu trebuie criticat\u0103. O metafizic\u0103, a\u0219a cum este a lui Schopenhauer, se cuvine judecat\u0103 dup\u0103 valoarea ei \u00een func\u021bie de elemente alogice: congruen\u021ba cu caracterul autorului, sfera generalit\u0103\u021bii caracterului (\u201eadic\u0103 m\u0103sura \u00een care satisface mai mul\u021bi oameni\u201d), for\u021ba de convingere, concluziile sau aplica\u021biile practice desprinse din ea, \u201egradul \u00een care serve\u0219te ca fundament transcendent al eticii sale\u201d (p. 302).<\/p>\n\n\n\n Vasile B\u0103ncil\u0103 \u00ee\u0219i concentreaz\u0103 analiza asupra pesimismului schopenhauerian (pus, nu o dat\u0103, fa\u021b\u0103-n fa\u021b\u0103 cu pesimismul \u00een general), caracteriz\u00e2ndu-l ca fiind sincer (chiar dac\u0103 a avut mai multe morale), absolut \u0219i metafizic. Sinceritatea filosofului a fost pus\u0103 la \u00eendoial\u0103 de cei care au eviden\u021biat opozi\u021bia dintre oper\u0103 \u0219i autor, dintre creator \u0219i om (vezi Kuno Fischer). Profesorul B\u0103ncil\u0103 a mizat \u00eens\u0103 permanent pe un sincronism al substan\u021bei scrierilor g\u00e2nditorului german cu caracterul s\u0103u \u2013 o gril\u0103, am spune, mai degrab\u0103 de psihologie a crea\u021biei. Iar dac\u0103 exist\u0103 o contradic\u021bie, \u0219i ea exist\u0103, aceasta se manifest\u0103 \u00een timpul, s\u0103 spunem, emiterii ideilor ca atare.<\/p>\n\n\n\n *****<\/p>\n\n\n\n Cert este \u00eens\u0103 un fapt: Schopenhauer \u0219i-a tr\u0103it, \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103, pesimismul \u0219i gloria operei sale. \u00cen ceea ce ne prive\u0219te, avem rezerve fa\u021b\u0103 de sinceritatea lui Schopenhauer exprimat\u0103 prin ipostaza sa de artist, chiar dac\u0103 B\u0103ncil\u0103 crede c\u0103 durerile arti\u0219tilor sunt tot at\u00e2t de autentice precum cele ale copiilor. \u0218i nu credem \u00eentr-un atare tip de sinceritate mai cu seam\u0103 c\u0103 venea, cum subliniaz\u0103 de altfel \u0219i exegetul, dinspre un caracter excesiv, susceptibil, contradictoriu, cu toate c\u0103 d\u0103m crezare unui suflet nelini\u0219tit, care percepea durerea acut \u0219i cu oarecare generozitate, av\u00e2nd, \u00een plus, \u0219i o \u201eintui\u021bie neobi\u0219nuit de adecvat\u0103\u201d (p. 303).<\/p>\n\n\n\n Ferindu-se de unele denatur\u0103ri, B\u0103ncil\u0103 define\u0219te pesimismul: este o concep\u00ad\u021bie potrivit c\u0103reia, printr-o judecat\u0103 universal\u0103, esen\u021ba vie\u021bii este reprezentat\u0103 de durere. Exclude, din capul locului, judec\u0103\u021bile individuale, f\u0103cute, bun\u0103oar\u0103, de un om c\u0103ruia i s-a \u00eent\u00e2mplat o mare nenorocire. Acesta nu este un pesimist, ci altceva, c\u0103ci ceea ce s-a petrecut cu el nu afecteaz\u0103, \u00een niciun fel, via\u021ba oamenilor \u00een genere.<\/p>\n\n\n\n Sunt dou\u0103 forme de pesimism: unul relativ, care implic\u0103 incon\u0219tient un optimism \u00een lumea de aici, \u0219i un pesimism absolut, care are temeiuri fie de natur\u0103 metafizic\u0103, fie de natur\u0103 psihologic\u0103 (vezi pp. 305\u2013306).<\/p>\n\n\n\n Pesimismul schopenhauerian \u00eent\u00e2mpin\u0103 o dificultate, prin inexisten\u021ba unei l\u0103muriri explicite a filosofului asupra Nirvanei, care nu trebuie identificat\u0103 cu Nirvana budist\u0103, pesimismul budist fiind unul relativ. Nirvana lui Schopenhauer \u201etrebuie conceput\u0103 \u00een sens de neexisten\u021b\u0103 pur\u0103\u201d (p. 308); e distrus\u0103 voin\u021ba de a tr\u0103i, cea care este Voin\u021ba, adic\u0103 esen\u021ba lumii. Omul, \u00een urma acestei pierderi, nu r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t cu pure reprezent\u0103ri, \u00eei dispare con\u0219tiin\u021ba rela\u021biei dintre eu \u0219i non-eu, are, cum ar spune H. Bergson, o pasager\u0103 \u201econ\u0219tiin\u021b\u0103 anulat\u0103\u201d, \u201ep\u00e2n\u0103 c\u00e2nd organismul se distruge \u00een urma retragerii voin\u021bei\u201d (p. 309). Prin renun\u021bare la via\u021b\u0103, sunt distruse, \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103, esen\u021ba \u0219i fenomenul, iar fericirea nu mai este posibil\u0103. Av\u00e2nd o baz\u0103 metafizic\u0103, pesimismul lui Schopenhauer este unul absolut.<\/p>\n\n\n\n Vasile B\u0103ncil\u0103 recunoa\u0219te c\u0103 e greu de definit logic pesimismul, sau de admis o anume valabilitate \u0219tiin\u021bific\u0103 a acestuia. Cel mai mult a fost criticat pesimismul prin opozi\u021bia sa cu optimismul, o strategie pragmatic\u0103, nu \u0219tiin\u021bific\u0103. E drept c\u0103 pesimismul trebuie dovedit empiric, dup\u0103 care s\u0103 i \u00eentemeieze o metafizic\u0103 proprie, oferindu-i-se astfel un orizont transcendent.<\/p>\n\n\n\n *****<\/p>\n\n\n\n Asist\u0103m cum e demontat (dar \u0219i criticat), logic \u0219i metafizic, pesimismul schopenhauerian, pe o cale u\u0219or speculativ\u0103 \u0219i apel\u00e2nd la argumente din via\u021ba de zi cu zi. E invocat\u0103 teoria idealului pentru a folosi o judecat\u0103 de genul \u201elipsa este pl\u0103cere\u201d \u0219i, \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103, pentru a indica un viciu al celebrului ra\u021bionament al filosofului, prin care conchide c\u0103 totul este durere<\/em>, concluzie ce ar putea deveni: totul este pl\u0103cere<\/em>.<\/p>\n\n\n\n B\u0103ncil\u0103 analizeaz\u0103 metafizic, biologic \u0219i accentuat psihologic, prin ra\u021biona\u00admente pragmatice \u0219i generaliz\u00e2nd, rela\u021bia dintre durere \u0219i pl\u0103cere \u00een via\u021b\u0103, tr\u0103s\u0103turi ce pot fi pozitive sau negative doar dintr-un unghi metafizic. \u0218i astea toate \u00eentr-o via\u021b\u0103 finit\u0103, omul speriindu-se, spune B\u0103ncil\u0103, de o existen\u021b\u0103 infinit\u0103, plin\u0103 cu nesf\u00e2r\u00ad\u0219ite necazuri. E amintit exemplul lui Ivan Turbinc\u0103, pedepsit s\u0103 aib\u0103 o via\u021b\u0103 f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u0219it, uitat de moarte, personaj, \u00een fapt, optimist, dispus s\u0103-\u0219i petreac\u0103 zilele \u201ecu votchi, cu tabacioc, cu l\u0103utari, pozne \u0219i ce mai trebuie\u201d (p. 321). Dup\u0103 cum este sesizat locul, deloc neimportant, al pesimismului \u00een cultura popular\u0103 \u0219i religioas\u0103, r\u0103ul, nefericirea provenind dinspre zei sau dinspre geniile rele.<\/p>\n\n\n\n Metodologic vorbind, nu apelul la specula\u021bii pure dovede\u0219te c\u0103 durerea sau pl\u0103cerea constituie fondul vie\u021bii, ci recursul la experien\u021b\u0103, chiar dac\u0103 aceasta nu poate valida adev\u0103rul c\u0103 una dintre ele este predominant\u0103 (cum arat\u0103 B\u0103ncil\u0103, prin varii ipoteze critice combinatorii). Adev\u0103rul, \u00een acest caz, e condi\u021bionat sociologic: \u201eadev\u0103r e ceea ce e admis necesar de to\u021bi oamenii normali\u201d (p. 329; e invocat aici Edmond Goblot cu al s\u0103u Tratat de logic\u0103<\/em>, 1920). Este un criteriu al adev\u0103rului, dar, credem, deloc singurul \u0219i poate nu cel mai \u00eentemeiat, de-ar fi s\u0103 lu\u0103m \u00een seam\u0103 relativitatea sintagmei \u201eto\u021bi oamenii normali\u201d, adic\u0103 imposibilitatea unei induc\u021bii complete.<\/p>\n\n\n\n O concluzie a lui Vasile B\u0103ncil\u0103 este c\u0103, \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103, nici pesimismul \u0219i nici optimismul nu pot fi \u00eentemeiate (cauzele sunt de natur\u0103 logic\u0103). Mai sunt \u0219i alte motive \u00een afar\u0103 de absen\u021ba bazei sociologice amintite mai sus: nu putem avea o statistic\u0103 a pl\u0103cerilor \u0219i durerilor; logica lor intern\u0103 sufer\u0103 de un viciu fundamental (v. p. 333). Ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 pesimismul \u0219i optimismul nu reprezint\u0103 dec\u00e2t ni\u0219te idei nefilosofice, idei nelogice, ca \u0219i forma alambicat\u0103 a meliorismului, dar pot fi fertile din perspectiv\u0103 spiritual\u0103 \u0219i practic\u0103.<\/p>\n\n\n\n Prin urmare, pesimismul, spune B\u0103ncil\u0103, \u021bine nu de filosofie, ci de art\u0103 \u0219i de religie, acestea neav\u00e2nd tendin\u021ba de a exprima idei universale (cu semnifica\u021bie kantian\u0103) \u00een \u00een\u021belesul absolut logic (arta autentic\u0103, aceea izbutit\u0103 \u00een cel mai \u00eenalt grad artistic, cap\u0103t\u0103, totu\u0219i, un grad de universalitate, e drept, nu \u00een sens logic).<\/p>\n\n\n\n Vasile B\u0103ncil\u0103 afl\u0103 \u00eens\u0103 temeiuri de natur\u0103 psihologic\u0103: originea pesimis\u00admului \u0219i optimismului pare s\u0103 fie \u00een temperament<\/em>, dup\u0103 cum nu poate fi ignorat\u0103 experien\u021ba sau experien\u021bele tr\u0103ite de cineva. Mai mult, ca tendin\u021be personale, ele sunt \u00eenn\u0103scute, aspecte nesesizate \u00eens\u0103 de Schopenhauer.<\/p>\n\n\n\n Al\u0103turi de temperament, ca elemente secundare, mai contribuie \u201eg\u00e2ndirea \u0219i egoismul sau subiectivitatea\u201d (p. 338). Lucruri valabile \u0219i pentru Schopenhauer, al c\u0103rui pesimism, deloc \u00eentemeiat pe logic\u0103, este, \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103, reflexiv \u0219i dispozi\u021bional (p. 339), ca orice pesimism autentic.<\/p>\n\n\n\n *****<\/p>\n\n\n\n S\u0103 admitem, a\u0219adar, odat\u0103 cu B\u0103ncil\u0103, c\u0103 pesimismul este adev\u0103rat. Vom fi de acord atunci \u0219i cu teoria renun\u021b\u0103rii formulat\u0103 de Schopenhauer? Este ea posibil\u0103? \u0218i a\u0219a apare marea contradic\u021bie a sistemului filosofic schopenhauerian (p. 340). Pe de o parte, Voin\u021ba, factor ira\u021bional, pe de alt\u0103 parte, distrugerea ei posibil\u0103 \u0219i necesar\u0103, factor ra\u021bional. B\u0103ncil\u0103 recepteaz\u0103 o atare contradic\u021bie mai mult ca un motiv de crea\u021bie artistic\u0103. Nu e ceva \u0219tiin\u021bific, tocmai de aceea Schopen\u00adhauer are o abordare de epopee. Voin\u021ba nu poate fi distrus\u0103 dintr-o pricin\u0103 elementar\u0103, \u0219i anume, ea este realitatea ultim\u0103<\/em>: \u201eCine s\u0103 o distrug\u0103 dac\u0103 nu e nimic \u00een afar\u0103 de ea, iar \u00een ea e voin\u021b\u0103 de a tr\u0103i?\u201d (p. 341). \u0218i pentru asta aduce argumente pro \u0219i contra, care, \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103, nu pot afecta cu nimic caracterul inexpug\u00adnabil specific voin\u021bei.<\/p>\n\n\n\n Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, Schopenhauer nu desparte nicio clip\u0103 soarta omului de soarta universului, ceea ce mai niciun filosof nu a f\u0103cut. Nimeni, spune B\u0103ncil\u0103, \u201enu s-a g\u00e2ndit s\u0103 condi\u021bioneze m\u00e2ntuirea omului de distrugerea universului\u201d (p. 343), a esen\u021bei acestuia. Dup\u0103 ce a v\u0103zut \u00een om nimicul ca atare, Schopenhauer, cu o logic\u0103 sentimental-romantic\u0103, \u00eel \u00eenal\u021b\u0103 deasupra lumii, f\u0103c\u00e2nd astfel din renun\u00ad\u021bare ceva imposibil, cum tot imposibil\u0103 e distrugerea Voin\u021bei. Filosoful din Danzig \u201ea inventat aceast\u0103 curioas\u0103 renun\u021bare, care am\u00e2n\u0103 moartea p\u00e2n\u0103 ce mai \u00eent\u00e2i se va fi ucis dorin\u021ba de via\u021b\u0103, chiar dac\u0103, pentru aceasta, va trebui un infinit\u201d. A\u0219adar, pentru Schopenhauer, renun\u021barea (un \u201efel de r\u0103zbunare estetic\u0103\u201d) \u201enu-i dec\u00e2t o ingenioas\u0103 acomodare \u00eentre pesimismul \u0219i dorin\u021ba sa de via\u021b\u0103\u201d (p. 344). E citat, \u00een acest sens, un poet neidentificat nici de editorul Dora Mezdrea: \u201e\u00eenaintea mor\u021bii mele, moartea dragostei de via\u021b\u0103…\u201d.<\/p>\n\n\n\n Dup\u0103 un excurs cu o multitudine de ipoteze favorabile sau nu pesimismului schopenhauerian, Vasile B\u0103ncil\u0103 trage linie \u0219i rezum\u0103 meritele de necontestat ale filosofului. Schopenhauer a expus pesimismul sistematic \u0219i \u00een mod sugestiv, iar din punct de vedere logic \u201enu r\u0103m\u00e2ne mai pu\u021bin o idee nefilosofic\u0103\u201d (p. 345). I-a dat o dubl\u0103 deschidere: dezbaterilor teoretice \u0219i aplica\u021biilor practice; a ar\u0103tat, totodat\u0103, c\u0103 \u201edurerea cre\u0219te cu inteligen\u021ba\u201d (p. 346), ceea ce nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu puterea de resemnare, care pare mult mai mare la un om obi\u0219nuit dec\u00e2t la unul rafinat; a exprimat, implicit, prin doctrina renun\u021b\u0103rii, o mare \u201e\u00eencredere \u00een ini\u021biativa omului, puterea ideii asupra conduitei vie\u021bii\u201d (p. 347); \u0219i dac\u0103 omul poate orice, orientarea acestei for\u021be extraordinare trebuie s\u0103 aib\u0103 un sens pozitiv, nu distrugerea vie\u021bii, ci \u00eennobilarea ei; \u00een fine, Schopenhauer ne-a f\u0103cut s\u0103 \u00een\u021belegem c\u0103 mul\u021bumirea omului e dat\u0103 nu doar de satisfacerea nevoilor, ci \u0219i de lipsa<\/em> acestora; B\u0103ncil\u0103 \u00eel reaminte\u0219te aici pe filosoful W. James, cel care, \u00eentr-un manual de psihologie, instituia o frac\u021bie cu dorin\u021bele (D) la num\u0103r\u0103tor \u0219i gradul de satisfacere (S) la numitor, rezultatul fiind fericirea (F); F va fi asimptotic\u0103 idealului fie dac\u0103 D este mai mic, fie dac\u0103 S este mai mare.<\/p>\n\n\n\n Totodat\u0103, B\u0103ncil\u0103 desprinde din pesimism \u0219i vreo \u0219ase norme practice mai mult sau mai pu\u021bin aplicabile \u00een via\u021b\u0103, unele formul\u0103ri ating\u00e2nd cumva pragul simbolic al aforismului (vezi pp. 348\u2013349).<\/p>\n\n\n\n *****<\/p>\n\n\n\n Urm\u0103toarele paragrafe ale posibilei teze de doctorat abordeaz\u0103, r\u00e2nd pe r\u00e2nd, rela\u021bia dintre pesimism \u0219i moral\u0103 (pp. 349\u2013359), problema libert\u0103\u021bii \u00een etica propriu-zis\u0103 (pp. 359\u2013393), fundamentul moralei (pp. 394\u2013413), pentru ca, \u00een final, s\u0103 stabileasc\u0103 locul istoric pe care-l ocup\u0103 etica lui Schopenhauer.<\/p>\n\n\n\n Lipse\u0219te \u00eens\u0103 sec\u021biunea \u00een care Vasile B\u0103ncil\u0103 \u00ee\u0219i propunea critica ideilor politice \u0219i sociologice ale filosofului, din care a l\u0103sat doar schi\u021ba unor idei pe o pagin\u0103 de manuscris (vezi pp. 466\u2013467).<\/p>\n\n\n\n La baza eticii filosofului german stau simpatia <\/em>\u0219i egoismul<\/em> (ne\u00een\u021beles ca o degradare a altruismului); aceasta este o etic\u0103 voluntarist\u0103 \u0219i naturalist\u0103, care se apropie nu de intui\u021bionismul perceptual, ci de cel englez, este o construc\u021bie origina\u00adl\u0103 (cu m\u0103rci, totu\u0219i, din Platon \u0219i Kant). Schopenhauer r\u0103m\u00e2ne, \u00een acela\u0219i timp, un aliat al lui Rousseau, \u00een care recunoa\u0219te pe cel mai mare dintre morali\u0219tii moderni, unul care a cunoscut \u00e0 fond <\/em>inima uman\u0103.<\/p>\n\n\n\n Tema coresponden\u021belor, a confluen\u021belor sau a influen\u021belor am tratat-o pe larg \u00een: Ion Dur, Post-restant. \u201eCazul\u201d g\u00e2nditorului Vasile B\u0103ncil\u0103<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Muzeul Literaturii Rom\u00e2ne, 2020, 522 p. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li> Vasile B\u0103ncil\u0103, ,,Despre Lumea ca voin\u021b\u0103 \u0219i reprezentare <\/em>(Schopenhauer)\u201d, Opere<\/em>, vol. I, Muzeul Br\u0103ilei, Editura Istros, 2003, pp. 209\u2013215; vom cita din text, cu pagina \u00een parantez\u0103. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li> Va cita \u00een acest sens, \u00een cel de-al doilea manuscris despre Schopenhauer, din Filosofia experien\u021bei<\/em> a lui W. James: \u201eO filosofie este expresia caracterului unui om, \u00een ceea ce are el mai intim, \u0219i orice defini\u021bie a universului nu este dec\u00e2t reac\u021bia, adoptat\u0103 de bun\u0103 voie, \u00een ce-o prive\u0219te, de c\u0103tre o anumit\u0103 personalitate (…). Dac\u0103 examin\u0103m istoria filosofiei \u00een \u00eentregul ei, sistemele se reduc la un mic num\u0103r de mari tipuri, care sunt tot at\u00e2tea moduri de a sim\u021bi mi\u0219carea total\u0103 pe care o aduce cu sine via\u021ba\u201d (vezi Note, p. 439). \u2191<\/a><\/p>\n<\/li> Vasile B\u0103ncil\u0103, Opere<\/em>, vol. I, ed. cit., pp. 216\u2013429; vom cita din text, cu pagina \u00een parantez\u0103. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li> Titu Maiorescu, Prelegeri de filosofie<\/em>, ed. \u00eengrijit\u0103, note, comentarii \u0219i indice de Grigore Traian Pop, Alexandru Surdu, Craiova, Editura Scrisul Rom\u00e2nesc, 1980, pp. 84\u2013102; citatele trimit la aceste pagini. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li> \u201eO oper\u0103 filosofic\u0103 genial\u0103, curajoas\u0103, multilateral\u0103, plin\u0103 de p\u0103trundere \u0219i ad\u00e2ncime, dar adeseori de o ad\u00e2ncime f\u0103r\u0103 margini \u0219i f\u0103r\u0103 m\u00e2ng\u00e2iere, comparabil\u0103 lacului melancholic din Norvegia, \u00een a c\u0103rui ad\u00e2ncime nu se vede niciodat\u0103 soarele, ci numai cerul \u00eenstelat \u0219i deasupra c\u0103ruia nu se mi\u0219c\u0103 nici o pas\u0103re \u0219i nici o und\u0103\u201d (apud <\/em>Maiorescu, op. cit.<\/em>, p. 92). \u2191<\/a><\/p>\n<\/li> O disciplin\u0103 prin care, la noi, gazet\u0103ria lui Eminescu cerceteaz\u0103, poate inedit, spa\u021biul social-politic rom\u00e2nesc \u2013 vezi Ilie B\u0103descu, Sociologia eminescian\u0103<\/em>, Editura Porto-Franco, 1994. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li><\/ol>\n\n\n\n [Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u015fti<\/em>, vol. XVI: Rela\u021bia minte\u2013corp<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2020, pp. 32\u201350] <\/p>\n\n\n
\n\n\n\nPROLEGOMENE<\/strong><\/h6>\n\n\n\n
\n\n\n\nUN PASAJ: MAIORESCU \u0218I SCHOPENHAUER<\/strong><\/h6>\n\n\n\n
\n\n\n\nSCHOPENHAUER \u00ceN FRANCEZ\u0102: CONTEXT \u0218I RECEPTARE<\/strong><\/h6>\n\n\n\n
\n\n\n\nETICA LUI SCHOPENHAUER<\/strong><\/h6>\n\n\n\n
\n\n\n\nO SOCIOLOGIE PRAGMATIC\u0102<\/strong><\/h6>\n\n\n\n
\n\n\n\nSILOGISMELE DECONSTRUC\u021aIEI<\/strong><\/h6>\n\n\n\n
\n\n\n\nSCHOPENHAUER DUP\u0102 SCHOPENHAUER<\/strong><\/h6>\n\n\n\n
\n\n\n\nNote<\/strong><\/h6>\n\n\n\n
\n\n\n\n