{"id":1091,"date":"2022-01-23T18:39:06","date_gmt":"2022-01-23T16:39:06","guid":{"rendered":"http:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/?page_id=1091"},"modified":"2022-03-16T22:51:33","modified_gmt":"2022-03-16T20:51:33","slug":"fiinta-si-traire-necesitatea-metafizicii-in-viziunea-lui-nae-ionescu","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/volumul-16-2020\/fiinta-si-traire-necesitatea-metafizicii-in-viziunea-lui-nae-ionescu\/","title":{"rendered":"Fiin\u0163\u0103 \u015fi tr\u0103ire: necesitatea metafizicii \u00een viziunea lui Nae Ionescu | Mihai Popa"},"content":{"rendered":"\n

Fiin\u0163\u0103 \u015fi tr\u0103ire: necesitatea metafizicii \u00een viziunea lui Nae Ionescu<\/h2>\n\n\n\n

MIHAI POPA<\/h5>\n\n\n\n

Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
Being and living: The need for metaphysics in Nae Ionescu\u2019s view<\/h5>\n\n\n\n

Abstract:<\/strong> Nae Ionescu\u2019s project of metaphysics is centred on the category of being besides other fundamental concepts, ontological as well as epistemological, all of them receiving meaning through the concept of freedom as personal experience. According to the Romanian philosopher, being cannot be defined in a classical, logical-categorical manner but only starting from a fact of living<\/em>. Nae Ionescu\u2019s metaphysics is an anthropological project: human being is seen as a whole that can reach its fulfilment by knowledge and action in a real community.<\/p>\n\n\n\n

Keywords: <\/strong>being; existence; knowledge; transcendence; freedom.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n

\u00centr-o conferin\u0163\u0103 sus\u0163inut\u0103 pe 8 decembrie 1921, publicat\u0103 \u00een acela\u0219i an \u00een rezumat \u00een Ideea European\u0103<\/em>[1]<\/a><\/sup><\/sup>, sub titlul De la Galilei la Einstein<\/em>, Nae Ionescu face o scurt\u0103 prezentare a teoriei relativit\u0103\u0163ii prin prisma semnifica\u0163iei sale metodologice pentru \u015ftiin\u0163a fizicii sau a \u015ftiin\u0163ei \u00een general. \u015ei anume, consider\u0103 el, prin teoria relativit\u0103\u0163ii se constat\u0103 dou\u0103 tendin\u0163e \u00een rela\u0163ia subiect\u2013obiect: pe de o parte, aceea de a oferi obiectului \u00een rela\u0163ia lui cu subiectul-observator un statut de relativ\u0103 independen\u0163\u0103 sau, cum spune autorul, tendin\u021ba de a-l considera \u201e\u00eentr-o existen\u0163\u0103 a sa aproape absolut\u0103\u201d (niciun observator nu mai are o situa\u0163ie privilegiat\u0103 fa\u0163\u0103 de ceilal\u0163i, observa\u0163ia este considerat\u0103 numai \u00een rela\u021bie strict\u0103 cu obiectul m\u0103surat); pe de alt\u0103 parte, putem constata \u00eenlocuirea conceptelor de timp \u015fi spa\u0163iu absolute printr-o rela\u0163ie, m\u0103sura<\/em> acestora, aceasta depinz\u00e2nd de pozi\u0163ia fiec\u0103rui observator \u00een raport cu obiectul[2]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p>\n\n\n\n

Teoria relativit\u0103\u0163ii reprezint\u0103 \u00eens\u0103, \u00een cadrul istoriei \u015ftiin\u0163ei, o consecin\u0163\u0103 normal\u0103 a schimb\u0103rii paradigmei \u00een mecanismul cercet\u0103rii \u0219tiin\u021bifice. Aceasta const\u0103 \u00een punerea accentului pe conceptul de func\u0163ie, \u015fi nu pe cel de substan\u0163\u0103, a\u015fa cum se \u00eent\u00e2mpla \u00een \u015ftiin\u0163a Greciei antice, tendin\u0163\u0103 pe care o vedem accentu\u00e2ndu-se de la Galilei, c\u00e2nd se pune \u00een prim-plan un alt concept al cunoa\u0219terii ce semnific\u0103 \u201emomentul \u00een care \u015ftiin\u0163a calitativ\u0103 greac\u0103, intrat\u0103 \u00eenc\u0103 demult \u00een disolu\u0163ie, p\u0103\u0219e\u0219te hot\u0103r\u00e2t \u00eenspre \u015ftiin\u0163a cantitativ\u0103\u201d, c\u00e2nd constat\u0103m c\u0103 are loc \u201e\u00eenlocuirea conceptelor intuitive prin m\u0103sura lor, printr-o rela\u0163iune oarecare\u201d[3]<\/a><\/sup><\/sup>. Plec\u00e2nd de la aceast\u0103 relativizare a modului \u00een care trebuie s\u0103 ne raport\u0103m la obiectul cercet\u0103rii \u015ftiin\u00ad\u0163ifice, care a ap\u0103rut dintr-o necesitate a evolu\u0163iei \u015ftiin\u0163ei \u00een sensul \u201eacomod\u0103rii\u201d ob\u00adser\u00advatorului la evenimentul studiat, constat\u0103m c\u0103 apari\u0163ia teoriei relativit\u0103\u0163ii a fost o necesitate \u00een evolu\u0163ia \u015ftiin\u0163ei fizicii, o necesitate ce corespundea schimb\u0103rii de paradigm\u0103 logic-metodologic\u0103 \u00een abordarea fenomenului, anume, abandonarea conceptului sau a perspectivei substan\u0163ialiste \u00een favoarea celei func\u0163ionaliste.<\/p>\n\n\n\n

Apari\u021bia teoriei relativit\u0103\u021bii se \u00eencadreaz\u0103 \u00eentr-un proces normal de \u201e\u0219tiin\u021bificizare\u02ee a g\u00e2ndirii \u2013 \u00eenspre care \u0219tiin\u021bele particulare s-au orientat pe m\u0103sur\u0103 ce s-a \u00eencercat \u201epozitivarea\u201d cercet\u0103rii, acordarea unei aten\u0163ii sporite raporturilor cantitative sau celor func\u0163ionale dintre sau \u00een interiorul evenimentelor, \u00een detrimentul celor calitative, \u00een vederea elimin\u0103rii subiectivismului. Totu\u015fi, perspectiva subiectului \u00een raport cu obiectul nu se poate elimina atunci c\u00e2nd aceasta este considerat\u0103 \u00een raport cu experien\u0163a ca \u00eentreg, sub aspectul ei cel mai general, ca experien\u0163\u0103-limit\u0103 a eului raportat la existen\u0163\u0103 \u015fi la ceea ce ar putea fi dincolo de ea.<\/p>\n\n\n\n

Problema experien\u0163ei totale sau \u00eentregi nu se poate pune \u00een termenii cercet\u0103rii \u015ftiin\u0163elor particulare, ci numai \u00een plan metafizic, care, ca domeniu, r\u0103spunde unei necesit\u0103\u0163i ad\u00e2nci a omului, anume, spune Nae Ionescu, aceea de a g\u0103si un echilibru \u00eentre eu \u015fi ceea ce exist\u0103, \u00eentre eu \u015fi ceea ce poate fi dincolo de existen\u0163\u0103. \u00cen termenii cei mai generali, necesitatea metafizic\u0103 ca echilibrare a omului \u00een existen\u0163\u0103 poate fi \u015fi o \u00eencercare a omului de a dep\u0103\u015fi limitele condi\u0163iei umane \u2013 o \u00eencercare soteriologic\u0103 sau una de \u00eemp\u0103care cu existen\u0163a, dup\u0103 ce a ratat m\u00e2ntuirea. Ca fapt de experien\u0163\u0103 ultim\u0103 \u015fi total\u0103, experien\u0163a metafizic\u0103 se consum\u0103 individual, ca un fel \u201edest\u0103inuire, un fel de m\u0103rturisire de credin\u0163\u0103 a unui \u00eenviat din mor\u0163i\u201d[4]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p>\n\n\n\n

Odat\u0103 stabilit orizontul situa\u0163iei metafizice, Nae Ionescu indic\u0103 \u015fi zarea dinspre care \u021bintim transcenden\u0163a sau locul \u00een care se creeaz\u0103 a\u015fteptarea, necesitatea metafizic\u0103 \u2013 \u015fi o face nu \u00een sens categorial, a\u015fa cum s-a procedat de regul\u0103 \u00een istoria filosofiei, de la Platon, dar mai ales odat\u0103 cu Aristotel, ci pornind de la o situa\u021bie antropologic\u0103. Oricum, ceea ce va declan\u015fa interoga\u0163ia metafizic\u0103 nu este o necesitate logic\u0103, ci un proces interior, un fapt de tr\u0103ire sau, cum spune autorul, o situa\u0163ie liric\u0103 sau de m\u0103rturisire:<\/p>\n\n\n\n

\u015ei, cel mai frecvent proces, cel mai la \u00eendem\u00e2n\u0103 dintre toate solu\u0163iile metafizice prac\u00adticate de c\u0103tre fiecare dintre noi \u2013 habar neav\u00e2nd c\u0103 facem metafizic\u0103 \u2013, cea mai curent\u0103 practic\u0103 este iubirea<\/em>. Iubirea asta este ie\u015firea din tine \u00eensu\u0163i, d\u0103ruirea persoanei tale \u00eenspre o unitate nou\u0103, o unitate alta dec\u00e2t tu \u015fi ceilal\u0163i, dec\u00e2t tine \u015fi alt\u0103 persoan\u0103. \u00cen adev\u0103r, \u00eenspre o unitate \u00een care se topesc cele dou\u0103 individualit\u0103\u0163i<\/em>[5]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Instituind acest proces printr-un fapt de tr\u0103ire, \u00eentr-o situa\u0163ie pasional\u0103, Nae Ionescu ne spune \u00eens\u0103 c\u0103 nu putem s\u0103 o facem altfel dec\u00e2t prin mijlocirea sau \u00een interiorul limbajului, c\u0103ci numai aici g\u00e2ndul \u015fi tr\u0103irea se contopesc, cuv\u00e2ntul, limba fiind cealalt\u0103 unitate f\u0103r\u0103 de care nu putem con\u015ftientiza \u015fi nici exprima pe prima, iubirea. Prin limbaj lu\u0103m cuno\u015ftin\u0163\u0103 de eu, ca \u015fi de necesitatea de a integra eul \u00eentr\u2011o unitate mai cuprinz\u0103toare, c\u0103ci eul este \u00een func\u0163ie de om \u015fi este al omului, iar omul nu poate comunica \u015fi nu poate exista ca individ singular, ci \u00eentr-o totalitate, \u00eentr-o colectivitate. Colectivitatea \u015fi istoria reprezint\u0103, din perspectiva eului sau a omului, transcenden\u0163a sau orizontul metafizic \u2013 o realitate care cuprinde toate realit\u0103\u0163ile existente, ca \u015fi pe cele posibile:<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 eul ar fi o existen\u0163\u0103 ultim\u0103, el nu ar putea s\u0103 devin\u0103 obiect dec\u00e2t tot pentru sine: eu exist \u015fi eu am cuno\u015ftin\u0163\u0103 de acest eu; \u015fi, mai departe: eu am cuno\u015ftin\u0163\u0103 c\u0103 am cuno\u015ftin\u0163a acestui eu. \u015ei a\u015fa mai departe, p\u00e2n\u0103 la infinit[6]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

S-ar ajunge astfel la solipsism. \u00cens\u0103 nici concentrarea eului c\u0103tre subiectul care g\u00e2nde\u015fte, care se g\u00e2nde\u015fte pe sine devenind con\u015ftient c\u0103 acest act este singurul \u015fi ultimul criteriu al existen\u0163ei sale, punctul de vedere al lui Descartes, nu este suficient. \u00centotdeauna se porne\u015fte de la realitate. Dialectica g\u00e2ndirii, contrapunerea eului realit\u0103\u0163ii surprinse \u00een concept reprezint\u0103 \u0219i con\u015ftientizarea alterit\u0103\u0163ii \u00een rela\u0163ia eu\u2012lume, eu\u2012ceilal\u0163i, sau \u00eentre fiin\u0163a eului \u015fi fiin\u0163a lucrurilor; clasificarea lor \u00een genuri poate \u00eencercui fiin\u0163a, at\u00e2t fiin\u0163a interioar\u0103, c\u00e2t \u015fi fiin\u0163a din lucruri, ca \u00een dialectica platonician\u0103, poate da seama de ceea ce este \u015fi de ceea ce nu este: cele care sunt, organizate \u00een genuri, se contrapun celor care nu sunt. Genurile plato\u00adniciene se \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc de la fiin\u0163\u0103 prin continu\u0103 participare la ea; \u00eens\u0103 cele care sunt, \u00een foarte multe cazuri, sunt pentru c\u0103 altele nu sunt. Dar ceea ce are o deosebit\u0103 importan\u021b\u0103 \u00een teoria fiin\u021bei, de la Platon \u00eencoace, este faptul c\u0103 \u0219i diferitul, alteritatea, se define\u0219te \u00een raport cu fiin\u021ba, prin participare la aceasta. Ideea o subliniaz\u0103 Str\u0103inul din Sofistul<\/em>,<\/p>\n\n\n\n

anume c\u0103 genurile se \u00eembin\u0103 \u00eentre ele, c\u0103 at\u00e2t fiin\u0163a lucrurilor, c\u00e2t \u015fi alteritatea le str\u0103bat pe toate \u015fi c\u0103, \u00eemp\u0103cate \u00eentre ele, diferitul, \u00eemp\u0103rt\u0103\u015findu-se de la fiin\u0163\u0103, exist\u0103 prin par\u00adticipa\u0163ie, nefiind desigur genul de la care se \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fe\u015fte, ci r\u0103m\u00e2n\u00e2nd diferit, iar diferit fiind de fiin\u0163a lucrurilor, el este neap\u0103rat \u015fi c\u00e2t se poate de limpede ceea ce nu este[7]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Prin introducerea \u00een discu\u0163ie a nefiin\u0163ei, doctrina platonician\u0103 nu numai c\u0103 delimiteaz\u0103 foarte clar orizontul Fiin\u0163ei (\u00een primul r\u00e2nd \u0163in\u00e2nd seama de accep\u0163ia parmenidian\u0103 a termenului), dar pune problema ei, prin intermediul metodei dialectice, \u00een direc\u0163ia just\u0103 a logosului, pornind de la \u201edefinirea\u201d fiin\u0163ei ca ceva care este, deoarece, tot \u00een sens parmenidian, a\u015fa cum se insinueaz\u0103 \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput, numai ce este trebuie cercetat, cele ce nu sunt fiind \u00een afara g\u00e2ndirii: \u201eC\u0103ci nicic\u00e2nd vreo constr\u00e2ngere nu va putea face s\u0103 fie lucrurile ce nu s\u00e2nt, ci dep\u0103rteaz\u0103-\u0163i cugetul de aceast\u0103 cale de cercetare\u201d[8]<\/a><\/sup><\/sup>. \u015ei totu\u015fi, nefiin\u0163a \u2013 cel pu\u0163in sub aspect dialectic, cea care stimuleaz\u0103 mi\u015fcarea conceptului, posibilul \u015fi contradictoriul, dualitatea care pune \u00een opozi\u0163ie \u015fi face ca tema s\u0103 evolueze, chiar \u015fi ira\u0163ionalul \u2013 nu poate s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een afara acestei rela\u0163ii (logice) \u015fi nici \u00een afara sferei ontologice. Nae Ionescu spune c\u0103 prima ideea de ordine pe care o introduce g\u00e2ndirea este \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ideea general\u0103 de fiin\u021b\u0103[9]<\/a><\/sup><\/sup>. \u00cen leg\u0103tur\u0103 cu fiin\u021ba, care nu se poate defini prin genul proxim \u0219i diferen\u021ba specific\u0103, se problematizeaz\u0103 \u0219i, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, spune Nae Ionescu \u00een acela\u0219i loc, se poate spune ceva, o putem \u00een\u021belege; o \u00een\u021belegem nu numai pentru c\u0103 avem o intui\u021bie a ei, c\u0103 o tr\u0103im, ci \u0219i pentru c\u0103 putem spune despre ea \u00eentr-un discurs. Spun\u00e2nd, o punem \u00eentr-o situa\u021bie logic\u0103. Asta poate \u00eensemna, \u00een sensul cel mai larg, c\u0103 fiin\u021ba este subiect, ceva la care se raporteaz\u0103 altceva, dar \u0219i care st\u0103 sub ceva[10]<\/a><\/sup><\/sup>. \u00cens\u0103, \u00een aceea\u0219i situa\u021bie, \u00een care c\u0103ut\u0103m s\u0103 \u00een\u021be\u00adlegem fiin\u021ba (nu existen\u021ba, care este o pozi\u021bie, este lumea din afara subiectului), descoperim c\u0103 orice fiin\u021b\u0103 poate fi obiect. Pun\u00e2nd aceast\u0103 prim\u0103 ordine, logic\u0103, \u00een lume, plec\u00e2nd de la ideea general\u0103 de fiin\u021b\u0103, descoperim c\u0103 fiin\u021ba este modul cel mai general al lui ceva, c\u0103 se pot deosebi, \u00een sfera con\u0219tiin\u021bei, fiin\u021be care sunt subiect, dar \u0219i fiin\u021be care sunt obiect, iar \u00eentre ele sunt raporturi at\u00e2t logice, c\u00e2t \u0219i situa\u021bii, deci \u0219i raporturi ontologice. Fiin\u021ba, care este ceva, poate fi (\u0219i trebuie) \u00een\u021beleas\u0103 \u00een raport cu altceva, cu alteritatea fiin\u021bei ori, la limit\u0103, cu nimicul sau nefiin\u021ba. \u00cen raport cu fiin\u0163a (ceva<\/em>), iar acest lucru \u00eel subliniaz\u0103 Nae Ionescu, nefiin\u0163a sau nimicul (care \u00eenc\u0103 mai are tensiune logic\u0103) face posibil\u0103 unitatea deoarece o pune \u00een rela\u0163ie cu pluralitatea.<\/p>\n\n\n\n

Nimicul ca altceva se poate determina \u00een opozi\u0163ie cu ceva care este caracteristica \u201epozitiv\u0103\u201d \u00een ordine ontologic\u0103, ca \u015fi necesar\u0103, a fiin\u0163ei din lucruri, ca \u015fi a fiin\u0163ei g\u00e2ndite. Alteritatea poate fi cel\u0103lalt termen care \u201everific\u0103\u201d, din perspec\u00adtiva subiectului, calitatea fiin\u0163ei de a se face cunoscut\u0103 \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, consolideaz\u0103 unitatea sa, chiar dac\u0103 o face numai prin repeti\u0163ie sau multiplicare; aceast\u0103 posibilitate o avem prin principiul identit\u0103\u0163ii, chiar cu riscul de a imobiliza fiin\u0163a \u00een unitate:<\/p>\n\n\n\n

Unitatea nu poate s\u0103 fie repetat\u0103 pentru simplul motiv c\u0103 nu exist\u0103 posibilitatea de a repeta ceva care st\u0103 sub principiul identit\u0103\u0163ii. [\u2026] Unitatea matematic\u0103 are acela\u015fi con\u0163inut; dar identitatea de con\u0163inut nu fundeaz\u0103 \u00een nici un fel identitatea de obiecte[11]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Despre nimic se poate spune c\u0103 este nedeterminat \u00een ordine sensibil\u0103, c\u0103 nu este \u00een lucruri, dar poate fi considerat cumva<\/em>, poate fi prins \u00eentr-o judecat\u0103, cel pu\u0163in ca logic\u0103 negativ\u0103, prin care se poate \u00eencercui absolutul. \u00cen sens parmenidian, a\u015fa cum \u015ftim, trebuie s\u0103 refuz\u0103m cercetarea a ceea ce nu este, \u00eens\u0103 cunoa\u015fterea fiin\u0163ei (\u00een sens absolut) trebuie s\u0103 \u0163in\u0103 seama de nefiin\u0163\u0103. Realitatea este deter\u00adminat\u0103, logic sau ontologic, de ceea ce este, \u00eens\u0103 con\u015ftiin\u0163a, g\u00e2ndirea despre ceva, ia \u00een considerare \u015fi posibilul sau virtualul, ceva care (\u00eenc\u0103) nu a intrat \u00een existen\u0163\u0103, dar este semnalat g\u00e2ndirii; \u00een baza acestui, s\u0103-i zicem, posibil putem spune c\u0103 fiin\u0163a este, dar \u015fi c\u0103 fiin\u0163a devine: nimicul intr\u0103 \u00een existen\u0163\u0103, el mediaz\u0103 calea fiin\u0163ei, \u00een sens parmenidian, ca \u015fi \u00een sens platonician, a\u015fa cum ne previne Heidegger: a te \u00eentreba despre fiin\u0163\u0103 nu \u00eenseamn\u0103 s\u0103 \u00eentorci spatele nimicului[12]<\/a><\/sup><\/sup>. \u00cencercuind fiin\u0163a, d\u0103m seama \u015fi de sfera nimicului, ca de altceva de care tr\u0103irea (metafizic\u0103) trebuie s\u0103 \u0163in\u0103 seama; el intr\u0103 \u00een sfera g\u00e2ndirii ca altceva, ca posibilitate a lucrului g\u00e2ndit sau ca imposibilitate, c\u0103ci existen\u0163a reprezint\u0103 necesitatea ca fiin\u0163a s\u0103 fie \u00eentr-un fel, \u015fi nu \u00een alt fel, dar se poate ca fiin\u0163a s\u0103 fie, nu din necesitate, printr-o \u00eent\u00e2mplare, \u015fi altceva:<\/p>\n\n\n\n

Existen\u0163a este, prin urmare, o anumit\u0103 stare a fiin\u0163ei. Fiin\u0163a poate s\u0103 existe \u015fi poate s\u0103 nu existe. Existen\u0163a este o stare nou\u0103 a fiin\u0163ei. Ea a trecut \u00een ceea ce noi numim realitate, \u00een experien\u0163a noastr\u0103, \u00een realitatea experien\u0163ei noastre[13]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Eul, prin experien\u0163\u0103, care nu este numai pozitiv\u0103, \u00eent\u00e2lne\u0219te sau con\u015ftien\u00adti\u00adzeaz\u0103 nimicul. Necesitatea experien\u0163ei metafizice poate s\u0103 \u0163inteasc\u0103 zona transcen\u00adden\u0163ei sau absolutul, care, nu mai pu\u0163in, ne configureaz\u0103 tr\u0103irea. Ca tr\u0103ire meta\u00adfizic\u0103, dep\u0103\u015firea sensibilului este inevitabil\u0103, chiar necesar\u0103, am spune, pentru un om deplin. \u00cen experien\u0163a eului realitatea se impune cu necesitate, dar tot eul care g\u00e2nde\u015fte transcende realitatea, are experien\u0163e care nu apar\u0163in realului, ci idealului sau absolutului. Realitatea este format\u0103 \u015fi, ca posibilitate, realizat\u0103, este dat\u0103, \u00eens\u0103 eul transcende realitatea, \u00ee\u015fi pune problema absolutului, care constituie un orizont permanent al s\u0103u. Realitatea \u00eens\u0103\u015fi, cea tr\u0103it\u0103, ne relev\u0103 o realitate absolut\u0103 asupra c\u0103reia putem specula. Sunt cel pu\u0163in dou\u0103 c\u0103i sau moduri de a realiza absolutul: prima este cea a rela\u0163iei obiect\u2012subiect, cea de a doua, a conceptualiz\u0103rii libert\u0103\u0163ii (ca fiin\u0163\u0103 sau nimic, logic \u015fi ontologic, absolutul este o zon\u0103 a contradic\u0163iei pe care con\u015ftiin\u0163a \u00een sens de cunoa\u015ftere ra\u0163ional\u0103 nu o poate gestiona). Ambele se raporteaz\u0103 la om \u2013 numai omul este reperul subiectiv \u015fi absolut \u00een realitatea subiectiv\u0103 al transcenden\u0163ei, a\u0219a cum am amintit la \u00eenceputul acestor pagini referitor la opinia lui Nae Ionescu despre teoria relativit\u0103\u0163ii \u015fi la raportul dintre obiect \u015fi subiect (subiectul ca observator al situa\u0163iei sau transla\u021biei obiectului \u00een spa\u0163iu-timp), ca \u015fi la afirma\u0163ia autorului c\u0103 relativismul tinde s\u0103 elimine subiec\u00adtivismul \u015fi, totodat\u0103, instituie \u201eobiectul<\/em> \u00een drepturile lui \u015fi \u00eentr-o existen\u0163\u0103 aproape absolut\u0103\u201d[14]<\/a><\/sup><\/sup>. \u00centr-o situa\u021bie metafizic\u0103, putem spune, subiectul are un caracter absolut, la el se raporteaz\u0103 at\u00e2t lumea de aici, c\u00e2t \u0219i ceea ce este dincolo \u00een felul \u00een care ceea ce este dincolo are relevan\u021b\u0103 \u00een vreun fel \u00een fiin\u021ba subiectului.<\/p>\n\n\n\n

Relativitatea porne\u015fte de la un principiu simplu, cel al echivalen\u0163ei sistemelor de referin\u0163\u0103. Observatorul raporteaz\u0103 dou\u0103 sisteme ce se afl\u0103 \u00een mi\u015fcare (relativ\u0103, \u015fi nu absolut\u0103) unul fa\u0163\u0103 de altul. \u00cen sens relativ, observatorul constat\u0103 mi\u015fcarea unui obiect prin raportare la un alt obiect sau sistem, adic\u0103 o m\u0103soar\u0103, iar fiecare m\u0103\u00adsur\u0103toare este proprie numai acelui observator, astfel \u00eenc\u00e2t, cu c\u00e2t viteza relativ\u0103 a sistemului observat este mai mare, cu at\u00e2t timpul se comprim\u0103, raportul dintre spa\u0163iu \u015fi timp fiind invers propor\u0163ional. \u00cen acest caz, obiectul devine, pe de o parte, un sistem absolut de referin\u0163\u0103, are o independen\u0163\u0103 aproape absolut\u0103 fa\u0163\u0103 de subiect, pe de alt\u0103 parte, prin m\u0103surarea mi\u015fc\u0103rii referen\u0163iale, fiecare observator are o m\u0103sur\u0103 proprie \u015fi independent\u0103 astfel c\u0103 spa\u0163iul \u015fi timpul nu mai au caracter absolut, ci devin pur \u015fi simplu rela\u0163ii a c\u0103ror expresie este m\u0103sura. Prin aceasta, observ\u0103 Nae Ionescu, \u00eencep\u00e2nd cu Galilei, \u015ftiin\u0163a clasic\u0103 greceasc\u0103 intr\u0103 \u00een disolu\u0163ie \u015fi p\u0103\u015fe\u015fte spre \u015ftiin\u0163a cantitativ\u0103 (matematizat\u0103), \u00een care \u201ese poate urm\u0103ri constant \u00eenlocuirea conceptelor intuitive prin m\u0103sura lor, printr-o rela\u0163iune oarecare. Este \u00eendeob\u015fte cunoscut procesul acesta care aiurea a fost numit trecerea de la conceptul de substan\u0163\u0103 la cel de func\u0163iune\u201d[15]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p>\n\n\n\n

Tot Nae Ionescu se \u00eentreab\u0103 ce semnifica\u0163ie are, pentru structura noastr\u0103 sufleteasc\u0103, relativizarea celor dou\u0103 concepte cu rost metafizic, spa\u0163iul \u015fi timpul, iar r\u0103spunsul s\u0103u este c\u0103, probabil, aceasta nu va fi modificat\u0103. Totu\u015fi, \u015ftiin\u0163a, de\u015fi \u00eencearc\u0103 \u015fi c\u00e2teodat\u0103 chiar reu\u0219e\u0219te s\u0103 se apropie de rostul filosofiei, nu o poate suplini, c\u0103ci rostul interoga\u021biei metafizice, ca raport \u00eentre eu \u015fi transcenden\u0163\u0103, raport care trece prin g\u00e2ndire, este unul absolut: niciodat\u0103 for\u0163a \u015fi semnifica\u0163ia unei g\u00e2ndiri relative la ea \u00eens\u0103\u015fi nu va fi suplinit\u0103 de un concept \u015ftiin\u0163ific, interoga\u0163ia platonician\u0103, aristotelic\u0103 sau hegelian\u0103 fiind interoga\u0163ii de tip metafizic care pun \u00eentreb\u0103ri despre Fiin\u0163a pe care se proiecteaz\u0103 eul subiectiv \u2012 ecranul absolutului sau al transcenden\u0163ei.<\/p>\n\n\n\n

Din acest punct de vedere se ini\u021biaz\u0103 \u015fi interoga\u0163ia metafizic\u0103 a lui Nae Ionescu, care porne\u015fte de la un fapt de tr\u0103ire, transcende eul \u00een semnifica\u0163ia sa uman\u0103, devenind interoga\u0163ie despre om; semnifica\u0163ia sa ultim\u0103 nu poate avea dec\u00e2t dou\u0103 sensuri: unul \u00eendreptat c\u0103tre comunitatea sau colectivitatea uman\u0103, unde istoria reprezint\u0103 transcenden\u0163a sau absolutul, cel\u0103lalt, c\u0103tre Dumnezeu sau Abso\u00adlutul etern. Aceast\u0103 interoga\u0163ie, care apar\u0163ine omului, este \u015fi trebuie tr\u0103it\u0103 de om ca unitate \u00eentre eu \u015fi lume, \u00eentre om \u015fi cosmos:<\/p>\n\n\n\n

Este, din acest punct de vedere, o deosebire fundamental\u0103 \u00eentre cosmos \u015fi om. Cos\u00admosul este o realitate a naturii, gata creat\u0103 de Dumnezeu \u015fi noi ajungem numai la cunoa\u015fterea naturii<\/em>, ca unitate. Nu putem s\u0103 ajungem la cunoa\u015fterea lumii<\/em> acesteia ca unitate, pentru c\u0103 omul nu este ceva gata f\u0103cut<\/em>. Omul este ceva care se face mereu. Dumnezeu i-a dat putin\u0163a s\u0103 se fac\u0103, dar el trebuie s\u0103 se fac\u0103 mereu[16]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

\u00cen proiectul metafizic naeionescian, aceast\u0103 ultim\u0103 afirma\u0163ie are menirea de a dezv\u0103lui sensul sau fondul acestei construc\u0163ii, care este unul, iar aceasta \u0163ine de antropologie. \u00centr-adev\u0103r, conceptele care \u0163in de metafizic\u0103, constituite \u00een jurul celui de fiin\u0163\u0103 \u2013 \u00een accep\u021biune clasic\u0103 \u2013, nu sunt orientate c\u0103tre multiplicarea experien\u0163ei umane \u00een obiecte de cunoa\u015ftere, ci vizeaz\u0103 valoarea \u015fi sensul expe\u00adrien\u0163ei, ale unei experien\u0163e vii, contribu\u0163ia ei la unitatea con\u015ftiin\u0163ei, a sinelui uman.<\/p>\n\n\n\n

Problema cunoa\u015fterii ocup\u0103, bine\u00een\u0163eles, un loc central \u00een metafizica nae\u00adiones\u00adcian\u0103, care \u00eencepe prin necesitatea de a ne g\u0103si un loc \u00een existen\u0163\u0103. \u00cens\u0103 pentru a g\u0103si un sens acestei probleme \u00een teoria valorilor sau concep\u00adte\u00adlor metafizice, \u0163in\u00e2nd seam\u0103 de faptul c\u0103 tr\u0103irea este cea care declan\u015feaz\u0103 interoga\u0163ia despre fiin\u0163\u0103, cuprinderea acesteia nu se poate face printr-o defini\u0163ie categorial\u0103, ci plec\u00e2nd de la un fapt de tr\u0103ire. Prin discursul metafizic, sensul acestuia devine r\u0103spunsul pe care \u00eel oferim problemei libert\u0103\u0163ii, \u00een contextul \u00een care, a\u015fa cum se spune de la \u00eenceput, con\u015ftientiz\u0103m condi\u0163ia istoric\u0103 a omului \u015fi necesitatea acestuia de a se m\u00e2ntui. Sensul libert\u0103\u0163ii sau sensul fiin\u0163ei istorice va fi \u00eencercarea de echilibrare cu existen\u0163a. Libertatea nu ne ofer\u0103 autonomie deplin\u0103, ci doar posibilitatea de a alege. \u201eOmul \u00eens\u0103 poate fi liber \u00een mod absolut, adic\u0103 poate fi \u015fi autonom, dar numai \u00een cadrul \u00abfenomenelor statistice\u00bb, cum sunt fenomenele colective […] \u201d[17]<\/a><\/sup><\/sup>. Mai este \u00eens\u0103 un element \u00eentregitor pe care omul \u00eel poart\u0103 cu sine: lucrarea \u00eempreun\u0103 \u00eentru comuniunea cu Dumnezeu.<\/p>\n\n\n\n

Nae Ionescu este de p\u0103rere c\u0103 libertatea uman\u0103 se \u00eempline\u015fte \u015fi are rost pentru fiecare individ \u00een parte \u00een interiorul colectivit\u0103\u0163ii. Evident, nu este de-ajuns ca omul s\u0103-\u015fi doreasc\u0103 acest lucru \u2013 el trebuie s\u0103 urmeze anumi\u0163i vectori pentru atingerea acestui \u021bel, iar cel mai important, dup\u0103 cum s-a ar\u0103tat, este iubirea.<\/p>\n\n\n\n

\u00cens\u0103 mai sunt \u015fi al\u0163ii, pe care omul \u00eei descoper\u0103 \u00een urma con\u0219tientiz\u0103rii necesit\u0103\u021bii metafizicii \u00een modul cre\u0219tin-ortodox de a fi, unul dintre cei mai semnificativi fiind suferin\u0163a<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Omul este fiin\u0163\u0103 creat\u0103 \u015fi dec\u0103zut\u0103, ca atare, el trebuie s\u0103 se des\u0103v\u00e2r\u015feasc\u0103 pe sine \u00een aceast\u0103 via\u0163\u0103. Traiectoria suferin\u0163ei, \u00een\u0163elegerea, interiorizarea ei, va re\u00adprezenta, spune el, un pas care dep\u0103\u015fe\u015fte \u00een\u0163elepciunea vechilor greci, care \u00eencercau s\u0103 elimine suferin\u0163a din via\u0163\u0103, deoarece \u201eaceast\u0103 cale a primirii suferin\u0163ei, adic\u0103 a primirii suferin\u0163ei \u00een mine, \u00eensemneaz\u0103 reducerea \u00eensingur\u0103rii mele<\/em>\u201d[18]<\/a><\/sup><\/sup>. Suferin\u0163a este un instrument al m\u00e2ntuirii. Mai mult, ea va contribui, ca \u015fi iubirea, la rea\u00adlizarea unit\u0103\u0163ii \u00een altul, \u00eens\u0103, mai cu seam\u0103, la realizarea unit\u0103\u0163ii \u00een comunitatea istoric\u0103, \u00een colectiv. Or, toate au loc aici, \u00een via\u021ba aceasta. Dac\u0103 exist\u0103 o preocupare metafizic\u0103, dac\u0103 omul poate atinge transcenden\u0163a, el o poate face aici, \u00een via\u0163\u0103 fiind, \u015fi nu dincolo.<\/p>\n\n\n\n

Pentru aceasta, omul, persoan\u0103 care se face pe sine, care nu este gata f\u0103cut, trebuie s\u0103 lucreze continuu, s\u0103 se creeze. Credem c\u0103 astfel, \u00een proiectul antro\u00adpologic naeionescian, suferin\u021ba \u00een iubire \u0219i crea\u021bia continu\u0103 devin cei mai impor\u00adtan\u021bi vectori care, intrioriza\u021bi ca sens al tr\u0103irii, pot duce la un r\u0103spuns la ceea ce reprezint\u0103 necesitatea metafizicii. Realitatea suferin\u0163ei, acceptarea ei devin rost al fiin\u0163ei umane \u00een sens cre\u015ftin-ortodox, o dimensiune ontologic\u0103 fundamental\u0103. \u00cen raport cu fiin\u0163a lui de aici, omul \u00een\u0163elege \u015fi Fiin\u0163a divin\u0103, c\u0103ci, a\u015fa cum spune Mircea Vulc\u0103nescu, unul dintre cei care au valorificat \u00eentr-un mod deosebit metafizica \u00een sens cre\u015ftin, rom\u00e2nul vede ca un caracter esen\u0163ial al divinit\u0103\u0163ii lucrarea:<\/p>\n\n\n\n

Ideea esen\u0163ial\u0103 care caracterizeaz\u0103 pentru rom\u00e2n fiin\u0163a dumnezeiasc\u0103 este ideea de fiin\u0163\u0103 lucr\u0103toare, f\u0103c\u0103toare \u00een \u00een\u0163elesul deplin \u015fi tare al cuv\u00e2ntului, adic\u0103 de fiin\u0163\u0103 n\u0103sc\u0103toare \u015fi f\u0103c\u0103toare a toate \u015fi care poate face \u015fi desface toate[19]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Omul naeionescian are posibilitatea de a atinge transcenden\u0163a \u015fi de a o face s\u0103 devin\u0103 durat\u0103 pentru sine, nu at\u00e2t pe calea mistic\u0103 a contempla\u0163iei sau extazului, c\u00e2t prin lucrarea \u2013 spiritual\u0103 \u00een primul r\u00e2nd \u2013 \u00een colectivitate. Acest om nu \u00een\u0163elege plictiseala, c\u0103ci este o stare negativ\u0103 care \u00eentrerupe drumul, ascensiunea spre transcenden\u0163\u0103. Persisten\u0163a fiin\u0163ei, durata ei, nu va fi spa\u0163ializare interioar\u0103 a timpului, ca la Bergson, care, prin con\u015ftientizarea timpului, a tr\u0103irilor, caut\u0103 un sens experien\u0163ei umane integrale[20]<\/a><\/sup><\/sup>, ci este prezen\u0163\u0103, participare. Prezen\u0163a este o dimensiune spiritual\u0103 fundamental\u0103 a antropologiei lui Nae Ionescu \u2013 \u00eenseamn\u0103 iubirea de ceilal\u0163i \u015fi permanen\u0163a sensului fiin\u0163ei tale \u00een ceilal\u0163i, \u00eentregirea prin al\u0163ii, care este totuna cu nemurirea: \u201ePrezen\u0163a cuiva \u015fi dup\u0103 trecerea lui din via\u0163\u0103<\/em> \u00eensemneaz\u0103 persisten\u0163a fiin\u0163ei ca fiin\u0163\u0103<\/em>. Este acel ceva sau acel cineva. Prin aceast\u0103 prezen\u0163\u0103 <\/em>fa\u0163\u0103 de noi<\/em> se m\u0103soar\u0103 nemurirea celuilalt pentru noi<\/em>\u201d[21]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p>\n\n\n\n

Omul, prin cunoa\u015ftere, \u00eencearc\u0103 un act de echilibrare cu existen\u0163a. Cunoa\u015f\u00adterea \u00eens\u0103 nu \u00eel fere\u015fte de suferin\u0163\u0103, nu \u00eei ofer\u0103 plenitudine; cunoa\u015fterea, \u00een special cunoa\u015fterea \u015ftiin\u0163ific\u0103, este continu\u0103 adaptare la realitate, e un proces de prindere \u015fi \u00eencadrare logic\u0103 a existen\u0163ei. \u015ei activitatea metafizic\u0103 poate fi un act de \u201eprindere\u201d a transcenden\u0163ei, \u00eens\u0103 ea nu poate fi realizat\u0103 (numai) pe calea cunoa\u015fterii ra\u0163ionale, deoarece raporturile dintre noi \u015fi transcenden\u0163\u0103 presupun mai mult dec\u00e2t cu\u00adnoa\u015fterea ei \u2013 nu ne ofer\u0103, \u00een niciun caz, momente de \u00eemplinire. Prin cunoa\u015ftere, spune Nae Ionescu, omul ajunge s\u0103 se \u00eensingureze \u00een iluzia c\u0103 poate cunoa\u015fte<\/em> universul \u00een totalitate, c\u0103 \u015fi-l poate explica \u2013 el se \u00eempotrive\u015fte naturii \u015fi \u00eentregii crea\u0163ii, inten\u0163ion\u00e2nd s\u0103-i ofere acesteia legea lui<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Opun\u00e2ndu-se naturii, omul \u00eencearc\u0103 s\u0103 o schimbe, mai mult, \u00eencearc\u0103 s\u0103 se schimbe pe sine, s\u0103 se transforme, devenind rival al Creatorului: omul ra\u0163ional se delimiteaz\u0103 de \u00eentregul univers, devine un r\u0103zvr\u0103tit, vrea s\u0103 posede natura \u015fi nu s\u0103 se d\u0103ruiasc\u0103 ei, s\u0103 fie \u00een armonie cu \u00eentreaga Crea\u0163ie. Cunoa\u015fterea nu \u00eenseamn\u0103 d\u0103ruire \u015fi topire a fiin\u0163ei tale \u00een altceva \u2013 ceea ce reprezint\u0103 sensul m\u00e2ntuirii, c\u0103utarea \u015fi d\u0103ruirea persoanei tale \u00een comuniune cu persoana divin\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Sim\u0163ind aceast\u0103 lips\u0103 de completitudine, aceast\u0103 \u00eensingurare, omul realizeaz\u0103 dezechilibrul s\u0103u existen\u0163ial. Eul are, oric\u00e2t \u015fi-ar \u00eent\u0103ri iluzia puterii sale ra\u0163ionale, sentimentul c\u0103 s-a rupt de ceva care \u00eel dep\u0103\u015fe\u015fte, dar din care a f\u0103cut parte c\u00e2ndva, c\u0103 nu mai este prezent, c\u0103 nu se mai poate d\u0103rui:<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2nd un om a mers p\u00e2n\u0103 la cap\u0103tul procesului de cunoa\u015ftere, el ajunge totdeauna la aceast\u0103 pozi\u0163ie liminar\u0103 [\u2026], nelini\u015ftea. [\u2026] \u015ei atunci, acelei \u00eensingur\u0103ri de st\u0103p\u00e2n, de \u00eendumnezeire, acestei atitudini \u00eei corespunde, \u00een domeniul metafizicii omene\u015fti, necesitatea de completare. Omul trebuie s\u0103 ias\u0103 din el. Omul trebuie s\u0103 se dea \u00eentr-un fel, tocmai pentru a se \u00een\u0163elege, pentru ca s\u0103 se echilibreze[22]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Elanul metafizic tradi\u0163ional pleca de la credin\u0163a c\u0103 omul poate descoperi, pe cale ra\u0163ional\u0103 sau intuitiv\u0103, esen\u0163a absolut\u0103, dar nu numai pe cale ra\u0163ional\u0103 discursiv\u0103, ci pe o cale complementar\u0103, prin iubire, prin iubirea ra\u0163ional\u0103:<\/p>\n\n\n\n

Este o convingere veche a metafizicii c\u0103 spiritul uman posed\u0103 o g\u00e2ndire pur\u0103 de orice sensibilitate, o Ra\u0163iune capabil\u0103 de a ne dezv\u0103lui realitatea superioar\u0103. Aceast\u0103 dezv\u0103luire este sau discursiv\u0103 mijlocit\u0103, sau prin ra\u0163ionament, care porne\u015fte de la efectele sensibile pentru a ajunge la Cauza primar\u0103: sau e intuitiv\u0103, nemijlocit\u0103, ca o \u00eencornorare a Ra\u0163iunii[23]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Iubirea este d\u0103ruire \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, prezen\u0163\u0103, participare la comuniunea de destin sau la comuniunea cu persoana divin\u0103. Sensul echilibrului prin d\u0103ruire de sine are rost numai prin acestea dou\u0103. Nae Ionescu spune c\u0103 dintre toate solu\u0163iile prin care omul \u00ee\u015fi poate echilibra sinele cu existen\u0163a, cunoa\u015fterea nu reprezint\u0103 dec\u00e2t una paliativ\u0103, care mai de grab\u0103 te poate \u00eensingura, deoarece prin cunoa\u015ftere omul se smulge din ordinea fireasc\u0103, iar cele dou\u0103 ordini c\u0103tre care se poate orienta pentru reechilibrare sunt reprezentate de comuniunea istoric\u0103, tr\u0103irea sau lucrarea \u00eempreun\u0103 \u00een colectivitatea istoric\u0103, sau comuniunea cu Dumnezeu. Nu prin individualizare \u015fi cunoa\u015ftere, ci prin iubire \u015fi d\u0103ruire de sine \u2013 c\u0103tre comunitatea sau colectivul din care faci parte, sau prin reechilibrare \u00een Crea\u0163ie, pe care omul o pierde dac\u0103 mizeaz\u0103 numai pe op\u0163iunea cunoa\u015fterii ra\u0163ionale sau pur intelective. Prin cunoa\u015ftere omul \u00eencearc\u0103 s\u0103 se opun\u0103 echilibrului cosmic, \u201ese smulge din crea\u0163ia lui Dumnezeu. \u015ei, dup\u0103 ce s-a smuls pe el, omul \u00eencepe s\u0103 smulg\u0103 \u015fi alte lucruri. Omul \u00eembuc\u0103t\u0103\u021be\u015fte \u2013 prin acest proces de cunoa\u015ftere \u2013 \u00eens\u0103\u015fi existen\u0163a\u02ee[24]<\/a><\/sup><\/sup>. Omul, care se face pe sine, care vrea s\u0103 se reechilibreze prin op\u0163iunea metafizic\u0103, prin transcenderea eului s\u0103u personal, se realizeaz\u0103 ca om numai \u00een rela\u021bie cu ceilal\u0163i.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
Note<\/strong><\/h6>\n\n\n\n
  1. \n

    Ideea european\u0103<\/em>, anul III, nr. 81, pp. 4\u201311, sub semn\u0103tura Nicolae C. Ionescu. Referin\u0163ele noastre sunt la textul ap\u0103rut \u00een volumul Nae Ionescu, Nelini\u015ftea metafizic\u0103,<\/em> edi\u0163ie \u015fi note de Marin Diaconu, Bucure\u015fti, Editura Funda\u0163iei Culturale Rom\u00e2ne, 1993, pp. 99\u2012102. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  2. \n

    Ibidem<\/em>, p. 101. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  3. \n

    Ibidem,<\/em> pp. 101\u2012102. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  4. \n

    Nae Ionescu, Tratat de metafizic\u0103<\/em>, curs inedit, stenografiat \u015fi transcris de Dumitru Neac\u015fu, edi\u0163ie \u00eengrijit\u0103 de Maria Diaconescu \u015fi Dan Zamfirescu, Bucure\u015fti, Editura \u201eRoza V\u00e2nturilor\u201d, 1999, p. 18. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  5. \n

    Ibidem<\/em>, p. 171. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  6. \n

    Ibidem<\/em>, p. 64. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  7. \n

    Platon, Opere complete<\/em>, IV (Sofistul<\/em>), edi\u0163ie \u00eengrijit\u0103 de Petru Cre\u0163ia, Constantin Noica \u015fi C\u0103t\u0103lin Partenie, Bucure\u015fti, Editura Humanitas, 2004, p. 79 (259 a). \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  8. \n

    Ibidem<\/em>, p. 42 (237 a). \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  9. \n

    Nae Ionescu, op. cit.<\/em>, p. 45. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  10. \n

    Ibidem<\/em>, p. 41. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  11. \n

    Ibidem<\/em>, p. 105. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  12. \n

    M. Heidegger, Introducere \u00een metafizic\u0103<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Humanitas, 1999, p. 152. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  13. \n

    Nae Ionescu, op. cit<\/em>., p. 109. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  14. \n

    Idem<\/em>, Nelini\u015ftea metafizic\u0103<\/em>, ed. cit., p. 101. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  15. \n

    Ibidem<\/em>, p. 162. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  16. \n

    Nae Ionescu, Tratat de metafizic\u0103<\/em>, ed. cit., p. 211. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  17. \n

    Viorel Cernica, \u201eMetafizica lui Nae Ionescu \u015fi ontologia nimicului\u201d, \u00een idem<\/em>, C\u0103utarea de sine \u015fi chem\u0103rile tradi\u0163iei<\/em>. Studii \u015fi eseuri<\/em>, Mihai Dasc\u0103l Editor, 2002, p. 121. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  18. \n

    Nae Ionescu, op. cit<\/em>., p.183. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  19. \n

    Mircea Vulc\u0103nescu, Dimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u0163ei<\/em>, edi\u0163ie \u00eengrijit\u0103 de Marian Diaconu, Bucure\u015fti, Editura Funda\u0163iei Culturale Rom\u00e2ne, 1991, p. 83. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  20. \n

    Henri Bergson, Introduction \u00e0 la m\u00e9taphysique<\/em>, \u00een idem<\/em>, La Pens\u00e9e et le Mouvant,<\/em> Paris, Felix Alcan, 1934, p. 255. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  21. \n

    Nae Ionescu, op. cit<\/em>., p. 201. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  22. \n

    Nae Ionescu, op. cit<\/em>., pp. 170\u2013171. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  23. \n

    Mircea Florian, Filosofie general\u0103<\/em>. Metafizic\u0103 \u015fi epistemologie<\/em>, edi\u0163ie \u00eengrijit\u0103 \u015fi prefa\u0163\u0103 de Nicolae Gogonea\u0163\u0103 \u015fi Ioan C. Ivanciu, Bucure\u015fti, Editura Garamond Interna\u0163ional, 1995, p. 90. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  24. \n

    Nae Ionescu, op. cit<\/em>., p. 166. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li><\/ol>\n\n\n\n

    \n\n\n\n

    [Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u015fti<\/em>, vol. XVI: Rela\u021bia minte\u2013corp<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2020, pp. 107\u2013115]<\/p>\n\n\n

    \n\t\t\t\n\t\t\t\t
    \n\t\t\t\t\t\n\t\t\t\t\n\t\t\t\t\t\n\t\t\t\t<\/path><\/svg>\n\t\t\t<\/span>Descarc\u0103<\/span>\n\t\t\t\t<\/div>\n\t\t\t<\/a>\n\t\t<\/div><\/div>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

    Fiin\u0163\u0103 \u015fi tr\u0103ire: necesitatea metafizicii \u00een viziunea lui Nae Ionescu MIHAI POPA Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne Being and living: The need for metaphysics in Nae Ionescu\u2019s view Abstract: Nae Ionescu\u2019s project of metaphysics is centred on the category of being besides other fundamental concepts, ontological as well as epistemological, […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"parent":21,"menu_order":7,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","template":"","meta":{"_uag_custom_page_level_css":"","site-sidebar-layout":"default","site-content-layout":"","ast-site-content-layout":"default","site-content-style":"default","site-sidebar-style":"default","ast-global-header-display":"","ast-banner-title-visibility":"","ast-main-header-display":"","ast-hfb-above-header-display":"","ast-hfb-below-header-display":"","ast-hfb-mobile-header-display":"","site-post-title":"disabled","ast-breadcrumbs-content":"","ast-featured-img":"","footer-sml-layout":"","theme-transparent-header-meta":"","adv-header-id-meta":"","stick-header-meta":"","header-above-stick-meta":"","header-main-stick-meta":"","header-below-stick-meta":"","astra-migrate-meta-layouts":"default","ast-page-background-enabled":"default","ast-page-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-4)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"ast-content-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"footnotes":""},"categories":[195,258,14],"tags":[278,57],"class_list":["post-1091","page","type-page","status-publish","hentry","category-articole","category-mihai-popa","category-sifr16","tag-metafizica","tag-nae-ionescu"],"featured_image_src":null,"uagb_featured_image_src":{"full":false,"thumbnail":false,"medium":false,"medium_large":false,"large":false,"1536x1536":false,"2048x2048":false},"uagb_author_info":{"display_name":"SIFR","author_link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/author\/mm\/"},"uagb_comment_info":0,"uagb_excerpt":"Fiin\u0163\u0103 \u015fi tr\u0103ire: necesitatea metafizicii \u00een viziunea lui Nae Ionescu MIHAI POPA Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne Being and living: The need for metaphysics in Nae Ionescu\u2019s view Abstract: Nae Ionescu\u2019s project of metaphysics is centred on the category of being besides other fundamental concepts, ontological as well as epistemological,…","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/1091","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1091"}],"version-history":[{"count":19,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/1091\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":5829,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/1091\/revisions\/5829"}],"up":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/21"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1091"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1091"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1091"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}