{"id":1094,"date":"2022-01-23T18:39:43","date_gmt":"2022-01-23T16:39:43","guid":{"rendered":"http:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/?page_id=1094"},"modified":"2022-03-16T22:55:44","modified_gmt":"2022-03-16T20:55:44","slug":"psihologia-filosofica-si-problema-minte-corp-la-inceputul-secolului-al-xix-lea-1800-1830","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/volumul-16-2020\/psihologia-filosofica-si-problema-minte-corp-la-inceputul-secolului-al-xix-lea-1800-1830\/","title":{"rendered":"Psihologia filosofic\u0103 \u0219i problema minte\u2013corp la \u00eenceputul secolului al XIX-lea (1800\u20131830) | Bogdan Rusu"},"content":{"rendered":"\n

Psihologia filosofic\u0103 \u0219i problema minte\u2013corp
la \u00eenceputul secolului al XIX-lea (1800\u20131830)<\/h2>\n\n\n\n

BOGDAN RUSU<\/h5>\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
Philosophical psychology and the mind\u2013body problem at the beginning of the 19th<\/sup> century (1800\u20131830)<\/h5>\n\n\n\n

Abstract: <\/strong>In this paper we present and discuss the main Romanian attempts in philosophical psychology in the first decades of the 19th<\/sup> century, with a special focus on the mind\u2013body problem. Whereas the issue of the relationship between the mind or soul and the body, comprising the existence or inexistence of the soul, its materiality or immateriality, its mortality or immortality etc. is discussed in sufficient detail by the authors of this epoch, the narrow mind\u2013body problem, concerning the difficulty for a material thing and an immaterial thing to causally interact, is curiously underestimated and unsatisfactorily treated. We explain this by the interplay of a sensualist philo\u00adsophical outlook and a pre-modern, basically religion-informed, world-view. The re\u00adsult\u00ading thought, we argue, misses the modern concept of Spirit, hence of mind as spiritual. Therefore, the narrow mind\u2013body problem does not arise for it.<\/p>\n\n\n\n

Keywords: <\/strong>mind; mind\u2013body problem; rational psychology; soul; spirit; Eufrosin Poteca; Ionic\u0103 T\u0103utul; Pavel Vasici-Ungureanu.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
1. INTRODUCERE<\/strong><\/h6>\n\n\n\n

Chestiunea raportului dintre minte \u0219i corp s-a pus dintotdeauna \u00een filosofia oc\u00adci\u00ad\u00addental\u0103, \u00eentruc\u00e2t filosofia a g\u0103sit distinc\u021bia dintre suflet, care la oameni cu\u00adprinde \u0219i mintea, \u0219i corp deja f\u0103cut\u0103 de sim\u021bul comun, informat de g\u00e2ndirea religioas\u0103. \u00centreb\u0103rile care s-au pus, \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput, au vizat originea sufletului ra\u021bional, adic\u0103 a spiritului, materialitatea sau imaterialitatea lui, dependen\u021ba sau in\u00adde\u00adpenden\u021ba lui ontologic\u0103 fa\u021b\u0103 de corp, posibilitatea supravie\u021buirii lui dup\u0103 moartea cor\u00adpului. Aceste \u00eentreb\u0103ri constituie problema larg\u0103 minte\u2013corp, care a fost tratat\u0103 sis\u00adtematic \u0219i am\u0103nun\u021bit de toate \u0219colile filosofice ale Antichit\u0103\u021bii. \u00cen cele ce ur\u00admea\u00adz\u0103 voi numi aceast\u0103 problem\u0103 larg\u0103 problema spirit\u2013corp. <\/em>Nicio g\u00e2ndire care \u00ee\u0219i pro\u00adpune s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 omul \u0219i universul, fie ea religioas\u0103, fie filosofic\u0103, fie \u0219tiin\u00ad\u021bi\u00adfi\u00adc\u0103, nu poate ignora aceast\u0103 problem\u0103, care este implicit\u0103 \u00een \u00eens\u0103\u0219i distinc\u021bia din\u00adtre trup \u0219i spirit, dintre fiziologic \u0219i psihologic, dintre fizic \u0219i mintal, oric\u00e2t de vag\u0103 \u0219i ezi\u00adtant\u0103 ar fi aceast\u0103 distinc\u021bie. De aceea interesul pentru problema spirit\u2013corp nu le-a lipsit nici acelor rom\u00e2ni care, \u00een prima treime a secolului al XIX-lea, s\u2011au \u00een\u00adde\u00adlet\u00adnicit cu filosofia. Unul dintre obiectivele articolului de fa\u021b\u0103 este s\u0103 pre\u00adzinte tezele pe care le-au ap\u0103rat ace\u0219tia \u00een r\u0103spuns la \u00eentreb\u0103rile de mai sus, care apar\u00ad\u021bi\u00adneau, \u00eenainte de Kant, psihologiei ra\u021bionale, una dintre cele patru ramuri ale meta\u00adfizicii tradi\u021bionale, al\u0103turi de ontologie, cosmologie ra\u021bional\u0103 \u0219i teologie ra\u021bional\u0103. Va fi vorba deci despre primele \u00eent\u00e2lniri rom\u00e2ne\u0219ti cu psihologia ra\u021bional\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Exist\u0103 \u00eens\u0103 \u0219i o problem\u0103 \u00eengust\u0103, sau restr\u00e2ns\u0103, privitor la raportul sufletului cu trupul. O voi numi, \u00een cele ce urmeaz\u0103, problema minte\u2013corp<\/em>. Problema minte\u2013corp nu s-a pus dec\u00e2t pentru moderni, \u0219i anume \u00eencep\u00e2nd de dup\u0103 Descartes. Ea se poate expune sub forma conjunc\u021biei a patru propozi\u021bii, fiecare bine \u00eentemeiate, dintre care oricare trei sunt consistente \u0219i implic\u0103 nega\u021bia celei de-a patra[1]<\/a><\/sup><\/sup>:<\/p>\n\n\n\n

1) Corpul este un lucru material (i.e., res extensa<\/em>, \u201ecorpus sive materia\u201d<\/em>);
2) Mintea este un lucru imaterial (i.e., res cogitans<\/em>);
3) Corpul \u0219i mintea interac\u021bioneaz\u0103;
4) Un lucru material \u0219i un lucru imaterial nu pot interac\u021biona.<\/p>\n\n\n\n

Un lucru material \u0219i un lucru imaterial nu pot interac\u021biona \u00eentruc\u00e2t, a\u0219a cum indic\u0103 Gassendi, efectele materiale nu pot avea dec\u00e2t cauze materiale[2]<\/a><\/sup><\/sup>, dar mintea nu este material\u0103. \u00cen plus, pentru ca trupul s\u0103 ac\u021bioneze asupra min\u021bii, el ar trebui s\u0103 fie \u00een contact cu mintea, fie direct, fie indirect, printr-un mediu; dar ca trupul s\u0103 poat\u0103 ac\u021biona asupra mediului, trebuie ca mediul s\u0103 fie material; iar pentru ca mi\u0219carea s\u0103 fie transmis\u0103 asupra min\u021bii, trebuie ca mintea s\u0103 fie \u00een contact cu un element al mediului (un corpuscul, un \u201espirit animal\u201d); \u00eens\u0103 pentru a fi \u00een contact cu un corpuscul, mintea ar trebui s\u0103 ocupe un loc \u00een spa\u021biu, contiguu cu cel ocupat de corpuscul; dar aceasta ar \u00eensemna ca mintea s\u0103 aib\u0103 \u00eentindere, ceea ce Descartes neag\u0103 explicit. Prin urmare, interac\u021biunea min\u021bii \u0219i a corpului este logic \u0219i metafizic imposibil\u0103. Criticii lui Descartes sus\u021bin c\u0103 propozi\u021biile 1) \u0219i 2) implic\u0103 logic (f\u0103r\u0103 a contesta asump\u021biile carteziene, e.g. c\u0103 mintea este un lucru) 4), pur \u0219i simplu \u00een virtutea conceptului de cauzalitate adoptat de \u00eensu\u0219i Descartes, \u0219i care este cel al mecanicii. Descartes nu considera \u00eens\u0103 c\u0103 4) este implicat\u0103 logic de 1) \u0219i 2), ci g\u0103sea c\u0103 criticii s\u0103i presupun nejustificat c\u0103 un lucru non-spa\u021bial nu poate interac\u021biona cauzal cu un lucru spa\u021bial, chiar dac\u0103 mintea omeneasc\u0103 nu este capabil\u0103 s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 cum are loc aceast\u0103 interac\u021biune. Interac\u021biunea cauzal\u0103 a min\u021bii \u0219i corpului devine astfel misterioas\u0103, chiar miraculoas\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Trebuie spus de la \u00eenceput c\u0103 g\u00e2nditorii no\u0219tri de la \u00eenceputul secolului al XIX-lea trec pe l\u00e2ng\u0103 problema minte\u2013corp chiar c\u00e2nd au datele acesteia. De\u0219i nu sunt str\u0103ini de problema spirit\u2013corp, de\u0219i discut\u0103 despre raportul minte\u2013corp, acesta nu le apare ca problematic, chiar \u00een condi\u021biile \u00een care, adopt\u00e2nd interac\u021bionismul, ar trebui<\/em> s\u0103 le apar\u0103. \u00centrebarea fireasc\u0103 este cum a fost cu putin\u021b\u0103 ca ea s\u0103 nu fi ap\u0103rut. A r\u0103spunde la aceast\u0103 \u00eentrebare este al doilea obiectiv al acestui articol.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
2. CELE DOU\u0102 PSIHOLOGII ALE LUI PAVEL VASICI-UNGUREANU (1806\u20131881)<\/strong><\/h6>\n\n\n\n

\u00cenceputul psihologiei filosofice \u00een limba rom\u00e2n\u0103 a fost f\u0103cut de Samuel Micu (1745\u20131806), meritoriul traduc\u0103tor al lui Baumeister. Din p\u0103cate, acest \u00eenceput a fost destinat s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 virtual, \u00eentruc\u00e2t traducerea psihologiei ra\u021bionale din ma\u00adnualul filosofului german nu a v\u0103zut lumina tiparului dec\u00e2t \u00een secolul al XX-lea. \u00cen manuscrisul, f\u0103r\u0103 circula\u021bie atestat\u0103, al lui Micu se g\u0103se\u0219te primul tratament al problemei spirit\u2013corp \u00een rom\u00e2ne\u0219te, dar \u0219i prima ne\u00eent\u00e2lnire cu problema minte\u2013corp. Nu dispunem de partea manuscrisului care ar fi trebuit s\u0103 con\u021bin\u0103 sf\u00e2r\u0219itul psihologiei, precum \u0219i integralitatea teologiei ra\u021bionale. Metafizica<\/em> se \u00eentrerupe \u00een plin\u0103 psihologie, dup\u0103 expunerea ontologiei \u0219i a cosmologiei. Editorul manu\u00adscri\u00adsului afirm\u0103 c\u0103 partea care lipse\u0219te s-ar fi pierdut, dar nu sunt dovezi c\u0103 ea a existat vreodat\u0103. Nu este exclus ca Micu s\u0103 n-o fi tradus, ba chiar aceast\u0103 ipotez\u0103 apare ca mai plin\u0103 de sens. Nu a fost s\u0103 fie ca Metafizica<\/em> lui Micu, chiar \u0219i incomplet\u0103, s\u0103 ajung\u0103 \u00een m\u00e2inile publicului ne\u0219tiutor de latin\u0103. \u00cens\u0103 cel \u0219tiutor de latin\u0103, care a umblat pe la \u0219coli, la Gimnaziul din Blaj sau aiurea \u00een Imperiu, a studiat psihologia ra\u021bional\u0103 dup\u0103 Baumeister sau dup\u0103 vreun alt manual similar, care expunea \u0219col\u0103re\u0219te dogmatismul wolffian. Dogmatismul wolffian a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu filo\u00adsofia oficial impus\u0103 \u00een \u0219colile secundare chezaro-cr\u0103ie\u0219ti[3]<\/a><\/sup><\/sup>. E de presupus, a\u0219adar, c\u0103 reflec\u021bia asupra chestiunilor de psihologie ra\u021bional\u0103 se articula, la rom\u00e2nii \u0219coli\u021bi din Imperiu, \u00een cadrul conceptual al dogmatismului, corectat de \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura religioas\u0103 despre suflet.<\/p>\n\n\n\n

Nu avem pentru perioada care ne intereseaz\u0103 dec\u00e2t un exemplu al unei atare reflec\u021bii, cel al b\u0103n\u0103\u021beanului Pavel Vasici-Ungureanu. Vasici-Ungureanu absolvise liceul \u00een 1824 \u0219i, p\u00e2n\u0103 \u00een 1827, absolvise \u0219i \u201efacultatea filosofic\u0103\u201d, adic\u0103 un curs de \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt superior de doi ani, \u00eentr-o institu\u021bie de rang academic. Nu \u0219tiu ce filosofie a studiat, \u00eens\u0103 exist\u0103 bune temeiuri pentru a crede c\u0103 formarea lui a avut la baz\u0103 tot dogmatismul. \u00cen 1827 s-a \u00eenscris la facultatea de medicin\u0103 a Universit\u0103\u021bii din Pesta, ob\u021bin\u00e2nd doctoratul \u00een 1832. Ca student medicinist, dar \u0219i \u201efilosof\u201d titrat, Vasici-Ungureanu a elaborat o Anthropologhie<\/em>, sau \u201escurt\u0103 cuno\u0219tin\u021b\u0103 despre om\u201d, pe care a publicat-o \u00een 1830. Aceast\u0103 lucrare, trat\u00e2nd despre om din perspectiva anatomiei \u0219i fiziologiei, con\u021bine \u00een apendice \u0219i o \u201escurt\u0103 cuno\u0219tin\u021b\u0103 despre suflet\u201d, \u201epentru c\u0103 omul nu numai din trup, ci \u0219i din suflet e alc\u0103tuit\u201d[4]<\/a><\/sup><\/sup>. Istoriografia de p\u00e2n\u0103 acum, cu o bun\u0103 doz\u0103 de rea credin\u021b\u0103, a pus \u00een circula\u021bie teza mistificatoare c\u0103 Vasici-Ungureanu ar fi fost \u201ematerialist\u201d.<\/p>\n\n\n\n

*****<\/p>\n\n\n\n

Nu am identificat eventualul model dup\u0103 care s-a inspirat Vasici-Ungureanu \u00een opusculul despre suflet, \u00eens\u0103 el are meritul de a fi optat pentru un mod de expunere argumentativ, sistematic, ra\u021bional, ceea ce face din acest text o agreabil\u0103 introducere elementar\u0103 \u00een psihologia filosofic\u0103, de altfel \u0219i singura \u00een rom\u00e2ne\u0219te p\u00e2n\u0103 aproape de mijlocul secolului.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen \u201eApendicele despre suflet\u201d, cercetarea \u00eencepe cu no\u021biunea vie\u021bii. \u201eNoi nu cunoa\u0219tem via\u021ba ce este \u00een sine, ci numai c\u0103 este\u201d[5]<\/a><\/sup><\/sup>. Nimic nu este f\u0103r\u0103 o cauz\u0103; cauza necunoscut\u0103 a vie\u021bii, \u201efie aceasta cauz\u0103 ce va fi, o numim suflet, care vine de la suflare, fiindc\u0103 omul p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd e la via\u021b\u0103, sufl\u0103\u201d[6]<\/a><\/sup><\/sup>. No\u021biunea astfel expus\u0103 este tributar\u0103 filosofiei premoderne de provenien\u021b\u0103 aristotelic\u0103 \u0219i nu este compatibil\u0103 cu dezvolt\u0103rile care vor urma \u0219i care utilizeaz\u0103 un alt concept de suflet, de provenien\u021b\u0103 modern\u0103, cartezian\u0103, sufletul ca subiect al g\u00e2ndirii. Vasici-Ungureanu schimb\u0103 no\u021biunea \u00een func\u021bie de problema pe care o discut\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 par\u0103 a-\u0219i da seama de faptul c\u0103 ce se afirm\u0103 despre una nu se poate afirma \u0219i despre cealalt\u0103. Astfel, c\u00e2nd demonstreaz\u0103 existen\u021ba, distinc\u021bia fa\u021b\u0103 de corp, imaterialitatea, unicitatea, libertatea \u0219i nemurirea sufletului, Vasici-Ungureanu adopt\u0103 conceptul modern; c\u00e2nd trateaz\u0103 despre uniunea sufletului cu trupul, el adopt\u0103 conceptul premodern. \u00cens\u0103 ambele concepte sunt vagi. Sufletul nu este determinat nici ca form\u0103 sau entelehie, nici ca substan\u021b\u0103, nici altcumva, el r\u0103m\u00e2ne mereu un ceva, ontologic neprecizat. De aceea, cum se va vedea, nici demonstra\u021biile lui Vasici-Ungureanu nu satisfac. Din lips\u0103 de spa\u021biu nu voi putea urm\u0103ri argumenta\u021bia lui \u00een detaliu, ci m\u0103 voi limita la rezumarea \u0219i comentarea acelor argumente care sunt relevante pentru problema minte\u2013corp.<\/p>\n\n\n\n

\u201eAvem noi dar\u0103 suflet? Avem\u201d. Unul dintre argumentele lui Vasici-Ungureanu \u00een sprijinul existen\u021bei sufletului este urm\u0103torul: \u201eOmul cuget\u0103, \u00eens\u0103 a cugeta se cuvine numai sufletului, a\u0219adar avem suflet\u201d[7]<\/a><\/sup><\/sup>. De aici, Vasici-Ungureanu deduce imediat c\u0103 este \u201e\u00een noi numai un suflet\u201d[8]<\/a><\/sup><\/sup>. \u201eEste sufletul de trup deschilinit (distinct, n.m.)? Este\u201d[9]<\/a><\/sup><\/sup>. Primul argument este urm\u0103torul: \u201e1. Sufletul este duh, iar\u0103 trupul materie, \u00eens\u0103 duhul este deschilinit de materie, a\u0219adar\u0103 \u0219i sufletul de trup\u201d[10]<\/a><\/sup><\/sup>. La punctul 2, Vasici-Ungureanu prezint\u0103 dou\u0103 argumente distincte, pentru dou\u0103 teze distincte: c\u0103 sufletul este distinct de corp \u0219i c\u0103 sufletul este spiritual.<\/p>\n\n\n\n

M\u0103car c\u0103 sufletul \u0219i trupul sunt \u00een mare leg\u0103tuin\u021b\u0103 […] totu\u0219i s\u00e2m\u021bim \u00een noi a\u0219a puteri, a\u0219a func\u021bii, care niciodat\u0103 nu le putem deduce de la materie, a\u0219a func\u021bii sunt judecarea, \u00eenchipuirea, mintea […] a\u0219adar\u0103 sufletul de trup este deschilinit. De aicea urmeaz\u0103 c\u0103 sufletul nu e materie, ci duh. Pentru c\u0103 sufletul cuget\u0103, \u00eens\u0103 a cugeta materia nu poate, a\u0219adar\u0103 sufletul nu-i materie, \u0219i fiindc\u0103 materia se opune duhului, de nu este materie, urmeaz\u0103 c\u0103 este duh.[11]<\/a><\/sup><\/sup><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Spiritualitatea sufletului, imaterialitatea lui, implic\u0103 pentru Vasici-Ungureanu simplitatea \u0219i incoruptibilitatea acestuia: \u201eFiind dar\u0103 sufletul duh, urmeaz\u0103 a fi \u0219i simplu, pentru c\u0103 tot duhul este simplu. De unde iar\u0103\u0219i urmeaz\u0103 a fi sufletul slobod \u0219i pururea statornic\u201d[12]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p>\n\n\n\n

\u00centreaga demonstra\u021bie a existen\u021bei, distinc\u021biei, spiritualit\u0103\u021bii, simplit\u0103\u021bii \u0219i in\u00adco\u00adruptibilit\u0103\u021bii se sprijin\u0103 pe trei postulate (ca s\u0103 nu le numesc dogme), pe care le voi numi postulatul dualist, postulatul spiritualist \u0219i postulatul simplit\u0103\u021bii. Postu\u00adlatul dualist este c\u0103 exist\u0103 materie, exist\u0103 spirit \u0219i nu exist\u0103 nimic \u00een afar\u0103 de ma\u00adte\u00adrie \u0219i de spirit. Postulatul spiritualist este c\u0103 materia nu poate g\u00e2ndi. Postulatul sim\u00adpli\u00adt\u0103\u021bii este c\u0103 spiritul este necesarmente simplu. Altfel spus, Vasici-Ungureanu pre\u00adsu\u00adpune de la \u00eenceput dualismul ontologic, \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 arm\u0103tura substan\u021bialist\u0103 a lui Descartes. Nu putem vorbi despre un dualism de substan\u021be, ci despre un dualism de \u201ematerial\u201d, de \u201estof\u0103\u201d: lucrurile existente sunt croite din dou\u0103 tipuri de \u021bes\u0103tur\u0103 sau de stof\u0103, una material\u0103 \u0219i una spiritual\u0103. Odat\u0103 acceptat\u0103 existen\u021ba spiritului, pro\u00adblema existen\u021bei sufletului revine la a ar\u0103ta c\u0103 exist\u0103 spirit \u00een om. Corpurile fiind f\u0103cute din stofa material\u0103, existen\u021ba spiritului \u00een om decurge \u00een virtutea postulatului spiritualist \u0219i nu mai r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t a numi aceast\u0103 parte spiritual\u0103 a omului \u201esuflet\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Vasici-Ungureanu apar\u0103 apoi libertatea sufletului, cu argumente clasice, \u00eent\u00e2lnite \u00een orice manual din epoc\u0103. Nu le voi prezenta, pentru c\u0103 nu se leag\u0103 direct de chestiunea raportului minte\u2013corp. Trec la discu\u021bia nemuririi sufletului.<\/p>\n\n\n\n

Ce este nemurirea? \u201eNemurirea este pururea fiin\u021ba sufletului dup\u0103 r\u0103sipirea trupului \u00een statu vie\u021bii, \u0219i a con\u0219tiin\u021bei\u201d[13]<\/a><\/sup><\/sup>. Defini\u021bia este echivoc\u0103: fie nemurirea este persisten\u021ba fiin\u021bei \u0219i con\u0219tiin\u021bei sufletului dup\u0103 moartea corpului, a\u0219adar persisten\u021b\u0103 cu conservarea identit\u0103\u021bii personale; fie este persisten\u021ba sufletului dup\u0103 moartea corpului \u0219i dispari\u021bia con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 persisten\u021b\u0103 impersonal\u0103, ca la Leibniz. Dat fiind c\u0103 nemurirea este \u201ecu cel mai mare bun a omului legat\u0103\u201d[14]<\/a><\/sup><\/sup>, s-ar p\u0103rea c\u0103 Vasici-Ungureanu are \u00een vedere nemurirea personal\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Nemurirea sufletului este afirmat\u0103, dou\u0103 dintre cele trei argumentele ale autorului Anthropologhiei<\/em> fiind mai importante. \u00cent\u00e2iul afirm\u0103 c\u0103 sufletul ar putea disp\u0103rea numai prin anihilare (\u201emutarea \u00een nimic\u201d), pentru c\u0103 sufletul este simplu \u0219i imaterial, deci nu are p\u0103r\u021bi care s-ar putea separa unele de altele. \u00cens\u0103 natura nu poate anihila sufletul, iar Dumnezeu nu vrea. Natura nu poate transforma sufletul \u00een nimic pentru c\u0103 pentru aceasta se cere putere infinit\u0103, pe care natura nu o are. Dumnezeu nu vrea pentru c\u0103 este contrar \u00een\u021belepciunii, drept\u0103\u021bii \u0219i bun\u0103t\u0103\u021bii divine. Al doilea argument este c\u0103 dac\u0103 sufletul ar fi muritor, am fi \u201emai r\u0103i dec\u00e2t dobitoacele\u201d, inferiori animalelor, \u00eentruc\u00e2t acestea \u00ee\u0219i ating finalitatea \u00een lumea aceasta, \u00een vreme ce omul nu \u0219i-o atinge.<\/p>\n\n\n\n

Vasici-Ungureanu pune apoi problema originii sufletului. \u201eC\u00e2nd \u0219i cum r\u0103sare sufletul?\u201d. \u00centrebarea se descompune \u00een urm\u0103toarele \u00eentreb\u0103ri: cine, din ce, cum, pentru ce \u0219i c\u00e2nd a generat sufletul. Cine? Dumnezeu. Din ce? Ex nihilo<\/em>. Cum? \u201eDup\u0103 idea sa\u201d[15]<\/a><\/sup><\/sup>. Pentru ce? \u201eR\u0103spundem din partea lui Dumnez\u0103u ca s\u0103 cunoasc\u0103 pre f\u0103c\u0103torul s\u0103u. Iar\u0103 din partea sufletului ca s\u0103 fie fericit.\u201d[16]<\/a><\/sup><\/sup> Finalitatea sufletului, deci, este cunoa\u0219terea lui Dumnezeu \u0219i fericirea (pare s\u0103 fie vorba despre eudaimonia<\/em>, \u00eenflorire personal\u0103, realizare de sine moral\u0103), or, aceast\u0103 finalitate nu poate fi atins\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt. C\u00e2nd a f\u0103cut Dumnezeu sufletul? Vasici-Ungureanu enumer\u0103 trei r\u0103spunsuri propuse de \u201e\u00eenv\u0103\u021ba\u021bi\u201d: 1) la \u00eenceputul lumii, 2) \u00een momentul concep\u021biei, 3) dup\u0103 ce \u201etrupul este ceva organisat \u0219i vrednic ca s\u0103 poat\u0103 lucra sufletul \u00eentr-\u00eensul\u201d[17]<\/a><\/sup><\/sup>. Aceasta din urm\u0103 este \u0219i p\u0103rerea autorului nostru, care avanseaz\u0103 \u0219i un argument: \u201epentru c\u0103 instrumentul cu care lucr\u0103 sufletul sunt creerii, \u00eens\u0103 acestia (sic<\/em>) mai t\u00e2rziu se arat\u0103\u201d[18]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p>\n\n\n\n

Doctrina despre suflet a acestui g\u00e2nditor se poate rezuma dup\u0103 cum urmeaz\u0103. Sufletul este subiectul vie\u021bii psihice, el este \u00een str\u00e2ns\u0103 uniune cu corpul, \u00eens\u0103, ontologic, distinct de el, ca ceva imaterial, simplu, cuget\u0103tor, liber \u0219i nemuritor, \u00een vreme ce corpul este material, compus, necuget\u0103tor, supus necesit\u0103\u021bii \u0219i muritor. Sufletul este creat de Dumnezeu, din nimic, atunci c\u00e2nd creierul f\u0103tului este format \u0219i poate sus\u021bine func\u021biile vie\u021bii. Singurul aspect despre care r\u0103m\u00e2ne s\u0103 vorbim, care este \u0219i cel mai important pentru subiectul nostru, este raportul sufletului cu corpul. Este de remarcat c\u0103 chestiunea nu e tratat\u0103 \u00een capitolul-anex\u0103 de psihologie, ci \u00een partea de fiziologie a c\u0103r\u021bii, unde se vorbe\u0219te despre func\u021biile creierului, \u0219i la care se face trimitere \u00een anex\u0103.<\/p>\n\n\n\n

*****<\/p>\n\n\n\n

Teza principal\u0103 a lui Vasici-Ungureanu a fost deja enun\u021bat\u0103: creierul este \u201eorganul \u0219i instrumentul cu care lucr\u0103 sufletul\u201d[19]<\/a><\/sup><\/sup>. \u00cen sprijinul acestei teze el aduce \u0219ase argumente:<\/p>\n\n\n\n

1. To\u021bi nervii prin care se na\u0219te sim\u021birea pleac\u0103 din partea central\u0103 a creierului;<\/p>\n\n\n\n

2. Dac\u0103 se \u201eleag\u0103\u201d un nerv, dispare sensibilitatea \u00een locul respectiv, ceea ce ne arat\u0103 \u201ecum c\u0103 toat\u0103 voin\u021ba prin creeri s\u0103 face\u201d[20]<\/a><\/sup><\/sup>; argumentul este cu des\u0103v\u00e2r\u0219ire obscur. Ideea, probabil, este c\u0103 pierderea sensibilit\u0103\u021bii \u0219i motricit\u0103\u021bii din cauza leziunilor nervoase arat\u0103 c\u0103 voin\u021ba lucreaz\u0103 prin nervi, deci este conectat\u0103 cu creierul \u2013 de unde ar rezulta c\u0103 creierul este organul voin\u021bei (deci al sufletului);<\/p>\n\n\n\n

3. \u00censu\u0219irile min\u021bii sunt paralele cu perfec\u021biunile creierului;<\/p>\n\n\n\n

4. Leziunile creierului afecteaz\u0103 sensibilitatea, mi\u0219carea voluntar\u0103 \u0219i via\u021ba psihic\u0103;<\/p>\n\n\n\n

5. C\u00e2t\u0103 vreme creierul nu este afectat, con\u0219tiin\u021ba se men\u021bine, chiar dac\u0103 restul organelor sunt \u201estricate\u201d;<\/p>\n\n\n\n

6. Suprasolicitarea psihic\u0103 duce la v\u0103t\u0103marea creierului. Efortul psihic prea intens duce la inflamarea creierului \u0219i la moarte.<\/p>\n\n\n\n

\u201eAcestea toate, conchide Vasici-Ungureanu, ne \u00eenva\u021b\u0103 a fi creierul organul su\u00adfletului\u201d[21]<\/a><\/sup><\/sup>. Argumentele prezentate sus\u021bin existen\u021ba unei corela\u021bii \u00eentre st\u0103rile \u0219i pro\u00adcesele cerebrale \u0219i st\u0103rile \u0219i procesele psihice, sau \u201esuflete\u0219ti\u201d. \u00cens\u0103 aceast\u0103 core\u00adla\u021bie este interpretat\u0103 ciudat: \u00een loc s\u0103 conchid\u0103 c\u0103 via\u021ba psihic\u0103 este cel pu\u021bin par\u021bial dependent\u0103<\/em> de ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een creier; sau \u00een loc s\u0103 conchid\u0103 existen\u021ba unui pa\u00adralelism \u00eentre seria st\u0103rilor cerebrale \u0219i seria st\u0103rilor suflete\u0219ti, Vasici-Ungureanu trage concluzia c\u0103 creierul este instrumentul sufletului, cu care acesta lucreaz\u0103, sau organul lui. Dar cum? Trat\u00e2nd despre mi\u0219carea voluntar\u0103 \u00een marginile anatomiei nu se r\u0103spunde la aceast\u0103 \u00eentrebare. Cum este cu putin\u021b\u0103 ca ceva imaterial \u0219i f\u0103r\u0103 p\u0103r\u021bi s\u0103 interac\u021bioneze cu ceva material, cu creierul? Cum este cu putin\u021b\u0103 ca ceva care nu poa\u00adte fi \u00een spa\u021biu s\u0103 ac\u021bioneze asupra unul lucru situat \u00een spa\u021biu? Avem aici pro\u00adblema minte\u2013corp, de fapt minte\u2013creier, \u00een toate datele ei. Care este leg\u0103tura dintre suflet \u0219i elementele chimice care, \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103, compun creierul? Cum este cu putin\u021b\u0103 ca sufletul, care nu e element chimic sau compus chimic, s\u0103 determine schim\u00adb\u0103ri chimice \u00een masa cerebral\u0103? Vasici-Ungureanu nu pare s\u0103 fi v\u0103zut aceast\u0103 problem\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Unul dintre factorii care pot explica acest lucru este c\u0103 Vasici-Ungureanu trata raportul sufletului cu corpul \u00eentr-un alt cadru conceptual dec\u00e2t cel din \u201eApendice\u201d. Anthropologhia<\/em> fusese elaborat\u0103 pe baza prelegerilor de fiziologie \u0219i anatomie superioar\u0103 ale profesorului Sigmund Schordan (1794\u20131862), la care asistase Vasici-Ungureanu \u00een Universitatea din Pesta. Or, judec\u00e2nd dup\u0103 scrierea discipolului, se pare c\u0103 \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura lui Schordan era mult \u00eendatorat\u0103 tradi\u021biei medicale medievale. De\u0219i fiziologia \u0219i anatomia cunoscuser\u0103 progrese foarte mari, psihologia lui Schordan\/Vasici-Ungureanu este \u00eenc\u0103 continu\u0103 cu cea a lui Avicena. \u00cen Anthropologhia <\/em>se g\u0103se\u0219te rezumat\u0103 o doctrin\u0103 a percep\u021biei distinct premodern\u0103, \u00een care un rol important \u00eel joac\u0103 \u201esim\u021bul comun\u201d, dar care acord\u0103 un rol major \u0219i \u201esim\u021bului intern\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Doctrina sim\u021bului comun, sensus communis<\/em>, \u00ee\u0219i are originea \u00een doctrina despre aisthesis koine<\/em> a lui Aristotel[22]<\/a><\/sup><\/sup>. Avicena a sus\u021binut existen\u021ba a cinci sim\u021buri externe (auzul, v\u0103zul, gustul, mirosul, pip\u0103itul) \u0219i a cinci sim\u021buri interne: sim\u021bul comun, imagina\u021bia, facultatea imaginativ\u0103 (la animal) sau cognitiv\u0103 (la om), facul\u00adta\u00adtea estimativ\u0103 \u0219i memoria. Spre deosebire de Aristotel, filosoful arab localiza aceste sim\u021buri \u00een creier. Sim\u021bul comun, localizat deci \u00een creier, este la Avicena prin\u00adci\u00adpiul din care eman\u0103 toate celelalte puteri senzitive \u0219i la care acestea se \u00eentorc cu re\u00adcolta lor. Sim\u021bul comun are un rol centralizator, coordonator, esen\u021bial pentru pro\u00adducerea percep\u021biei plec\u00e2nd de la senza\u021bii (adic\u0103 de la datele sim\u021burilor externe, de la formele<\/em> pe care acestea le transmit sim\u021bului comun). Aceste forme se aglutineaz\u0103 \u00een timp, de aceea este necesar\u0103 o facultate de a re\u021bine o form\u0103 \u0219i de a o reproduce atunci c\u00e2nd stimulul care a imprimat-o nu mai este activ. Aceast\u0103 facultate este imagina\u021bia (Avicena distinge dou\u0103 imagina\u021bii, una retensiv\u0103 \u0219i una formativ\u0103). Toate celelalte facult\u0103\u021bi particip\u0103 la procesul percep\u021biei, prelu\u00e2nd \u0219i transmi\u021b\u00e2nd \u0219tafeta de la unele la altele. Teoria lui Avicena a fost contestat\u0103 de Averoes, care, printre altele, a negat existen\u021ba unei facult\u0103\u021bi estimative \u0219i a unit cele dou\u0103 imagina\u021bii \u00een una singur\u0103. Teoria a fost discutat\u0103, rectificat\u0103, amendat\u0103, ap\u0103rat\u0103 de c\u0103tre to\u021bi filosofii medievali importan\u021bi. Cu timpul, conceptul de sensus communis<\/em>, \u00een contururile lui medievale, a fost abandonat de c\u0103tre filosofi, el nemaijuc\u00e2nd niciun rol \u00een teoriile percep\u021biei, nici \u00een psihologia ra\u021bional\u0103. Printr-o muta\u021bie de sens, prin sim\u021b intern s-a ajuns s\u0103 se desemneze nu unul dintre cele cinci sim\u021buri interne ale scolasticilor, ci apercep\u021bia (Leibniz), reflec\u021bia (Locke) sau con\u0219tiin\u021ba reflexiv\u0103, prin care mintea se intuie\u0219te pe sine \u0219i st\u0103rile sale interne, cum spunea Kant[23]<\/a><\/sup><\/sup>. Este curios de v\u0103zut cum se articuleaz\u0103, \u00een Anthropologhia<\/em>, sim\u021bul comun \u0219i sim\u021bul intern, realismul perceptual l\u0103s\u00e2nd locul unei teorii a percep\u021biei subiectiviste.<\/p>\n\n\n\n

Sim\u021bul comun (coenaesthesis<\/em>) este o declina\u021bie a sim\u021bului extern (mai degrab\u0103 ca la Averoes), originea tuturor celor cinci sim\u021buri specializate. Prin acesta cunoa\u0219tem starea organismului nostru, prin sim\u021burile specializate cunoa\u0219tem<\/p>\n\n\n\n

obiecturile din afar\u0103 nu a\u0219a precum \u00een sine sunt, ci numai mut\u0103rile organismului nostru, care obiecturilor din afar\u0103, de la care sunt scornite, r\u0103spund, zic nu precum \u00een sine sunt, pentru c\u0103 atuncea fie\u0219tecare obiect de fie\u0219tecare om aseamenea ar trebui s\u0103 se cuprind\u0103, \u00eens\u0103 aceasta nu vedem[24]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Obiectul sim\u021bului comun este constituit de \u201emut\u0103rile vie\u021bii \u00een fie\u0219tecare parte a organismului\u201d. Sim\u021bul comun este mijlocitorul \u00eentre corp \u0219i suflet:<\/p>\n\n\n\n

prin acestea mut\u0103ri f\u0103cutele ap\u0103s\u0103ri \u00een nervi se poart\u0103 printr-\u00een\u0219ii p\u0103n\u0103 la sensoriu, (suflet) aicea prin organele acestuia cea din l\u0103untru Icoan\u0103 a statului dinafar\u0103 se na\u0219te; aceasta Icoan\u0103 prin lucrarea min\u021bii \u00een con\u0219tiin\u021b\u0103 luat\u0103, na\u0219te sim\u021birea[25]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

De remarcat c\u0103 sensorium<\/em>-ul nu este identificat cu creierul sau o parte a lui, ca la unii filosofi medievali, ci cu sufletul \u00eensu\u0219i, \u00eens\u0103 cu sufletul senzitiv, nu cu mintea, adic\u0103 cu cel intelectiv. Creierul este organul cu care sufletul imaterial simte. \u00cen afar\u0103 de rolul de a conduce la sensorium<\/em> impresiile sim\u021burilor externe, sim\u021bul comun are \u0219i obiectele lui proprii: frigul, c\u0103ldura, durerea, foamea, setea, presiunea asupra sfincterelor, toat\u0103 gama de senza\u021bii organice. \u00cen sensorium <\/em>impresiile se convertesc \u00een imagini (\u201eicoane\u201d) ale st\u0103rilor externe (ceea ce presu\u00adpune actualizarea unei facult\u0103\u021bi a imaginilor, imagina\u021bia). O reprezentare, produs\u0103 de creier \u00een sensorium<\/em> nu devine percept (\u201esim\u021bire\u201d) dec\u00e2t dup\u0103 ce mintea, adic\u0103 intelectul, devine con\u0219tient\u0103 de ea. Problema care se pune este cea a raportului dintre creier \u0219i sensorium<\/em>. Dac\u0103 creierul este material \u0219i sensorium<\/em>-ul, imaterial, cum poate creierul s\u0103 afecteze sensorium<\/em>-ul? Cum face impresia (\u201eap\u0103sarea\u201d care str\u0103bate nervii p\u00e2n\u0103 ajunge \u00een creier) saltul din creier \u00een sensorium<\/em>, unde devine imagine? Problema decurge din faptul c\u0103 Vasici-Ungureanu nu are o concep\u021bie general\u0103 despre suflet aristotelic\u0103, ci una modern\u0103, \u00een linii mari cartezian\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Sim\u021bul intern \u201ese \u021bine de\u201d imagina\u021bie (\u201efantasie\u201d), f\u0103r\u0103 ca s\u0103 \u0219tim ce \u00eenseamn\u0103 \u201ea se \u021bine de\u201d: este vorba despre identitate sau despre o func\u021bie sau opera\u021bie a imagina\u021biei? \u201ePrin sensul din lontru, care se \u021bine de fantasie, Icoana lucrurilor dinafar\u0103, nefiind aici aceasta, ne-o \u00eenchipuim\u201d[26]<\/a><\/sup><\/sup>. F\u0103r\u0103 a afirma c\u0103 sim\u021bul intern este acela\u0219i lucru cu imagina\u021bia, Vasici-Ungureanu nu pare s\u0103 spun\u0103 altceva. \u201eDe sensul din lontru se \u021bin \u0219i func\u021biile sufletului, care iar\u0103 sunt foarte chiline (deosebite, n. m.)\u201d[27]<\/a><\/sup><\/sup>, adic\u0103 opera\u021biile mintale superioare: \u201econ\u021beptul, judecarea, \u0219i ra\u021bio\u021binia, sau lucrarea min\u021bii\u201d[28]<\/a><\/sup><\/sup> \u2013 adic\u0103 conceperea, judecarea \u0219i ra\u021biocinarea \u2013, dar \u0219i cele inferioare, comune \u0219i animalelor: \u201e\u00eenchipuirea (actul imagina\u021biei), vrearea, nevrearea \u0219. a.\u201d[29]<\/a><\/sup><\/sup>. \u201e\u00cen\u021belepciunea, mintea, con\u0219tiin\u021ba \u0219i rostu\u201d[30]<\/a><\/sup><\/sup> \u021bin tot de sim\u021bul l\u0103untric. Tot aici trateaz\u0103 Vasici-Ungureanu sumar despre afectele \u0219i pasiunile sufletului, l\u0103s\u00e2nd s\u0103 se \u00een\u021beleag\u0103 c\u0103 \u0219i acestea \u021bin de sim\u021bul intern. Nu g\u0103sim \u00eens\u0103 nicio indica\u021bie despre eventuala baz\u0103 fiziologic\u0103 a sim\u021bului intern. El face, deci, din imagina\u021bie izvorul \u00eentregii vie\u021bi psihice cognitive, conative \u0219i afective, p\u0103r\u00e2nd s\u0103 o considere facultatea originar\u0103 a sufletului. Dac\u0103 sensibilitatea izvora din sim\u021bul comun, via\u021ba psihic\u0103 superioar\u0103 izvor\u0103\u0219te din sim\u021bul intern.<\/p>\n\n\n\n

Evident, se pune problema leg\u0103turii dintre sim\u021bul comun \u0219i sim\u021bul in\u00adtern\/imagina\u021bie. De fapt, o latur\u0103 a problemei minte\u2013corp se reduce la chestiunea comunic\u0103rii dintre sim\u021bul comun \u0219i sim\u021bul intern. Cum \u00ee\u0219i dau m\u00e2na aceste dou\u0103 sim\u021buri, deasupra abisului dintre materie \u0219i \u201eduh\u201d?<\/p>\n\n\n\n

Modul \u00een care sufletul se sluje\u0219te de instrumentul lui, corpul, nu este explicat p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t. Explica\u021bia complet\u0103 ar fi presupus abordarea problemei minte\u2013corp, iar acest lucru ar fi presupus recunoa\u0219terea ei. C\u0103ci, a\u0219a cum sper c\u0103 s-a putut vedea, premisele problemei exist\u0103 la Vasici-Ungureanu: el recunoa\u0219te c\u0103 trupul este material \u0219i afirm\u0103 existen\u021ba real\u0103 \u0219i imaterialitatea sufletului; pune spiritul \u0219i materia \u00een dihotomie; afirm\u0103 c\u0103 sufletul \u0219i corpul interac\u021bioneaz\u0103, trat\u00e2nd despre sensibilitate (dinspre corp spre suflet) \u0219i mi\u0219carea voluntar\u0103 (dinspre suflet spre corp) \u2013 doctrina creierului ca organ sau instrument al sufletului; \u00eens\u0103 nu pare s\u0103 vad\u0103 c\u0103 un lucru material \u0219i unul imaterial nu pot interac\u021biona \u0219i c\u0103, prin urmare, interac\u021biunea sufletului\/min\u021bii \u0219i creierului este imposibil\u0103. Nu vede imposibilitatea interac\u021biunii dintre organul<\/em> vie\u021bii psihice, \u00een particular al func\u021biei g\u00e2ndirii, \u0219i principiul <\/em>acesteia. Din aceast\u0103 cauz\u0103 el nu \u00eencearc\u0103 nicio rezolvare a problemei.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen rezumat, el juxtapune dou\u0103 doctrine care nu sunt teoretic contemporane: o teorie a sensibilit\u0103\u021bii (\u0219i a percep\u021biei) de distant\u0103 provenien\u021b\u0103 aristotelic\u0103 \u0219i o psihologie ra\u021bional\u0103 apropiat\u0103 de cea cartezian\u0103. Teoria sensibilit\u0103\u021bii presupune un concept de suflet diferit de cel pe care \u00eel propune psihologia ra\u021bional\u0103. Vasici-Ungureanu nu a \u00eencercat s\u0103 fac\u0103 cele dou\u0103 concep\u021bii compatibile, dar este adev\u0103rat c\u0103 aceast\u0103 \u00eentreprindere ar fi dep\u0103\u0219it limitele lucr\u0103rii sale.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
3. PE URMELE LUI CONDILLAC<\/strong><\/h6>\n\n\n\n

Dac\u0103 \u00een Transilvania dogmatismul wolffian constituia mediul \u00een care se formau filosofic con\u0219tiin\u021bele tinerilor, \u00een Principatele Dun\u0103rene dogmatismul era o filosofie a trecutului. Scrierile lui Baumeister, traduse \u00een greac\u0103, se utilizaser\u0103 \u00eencep\u00e2nd din deceniul al \u0219aselea al secolului al XVIII-lea mai ales la Ia\u0219i. \u00cen prima treime a secolului al XIX-lea numai dasc\u0103lul Enache Alboteanu, \u00een Seminarul de la Socola, mai preda logica \u0219i morala dup\u0103 Baumeister, pare-se \u00een traducerea lui Micu. \u00cen Academiile Domne\u0219ti se impusese empirismul, reprezentat de Antonio Genovese (ale c\u0103rui scrieri fuseser\u0103 traduse \u00een greac\u0103 \u0219i promovate de Evghenie Vulgaris), dar mai ales de Condillac, precum \u0219i de discipoli ai acestuia, \u201eideologi\u201d ca italianul Francesco Soave \u0219i francezul Destutt de Tracy. Condillac era \u00een mare vog\u0103 mai ales la Ia\u0219i, datorit\u0103 lui Daniil Philippidis. Tot empirismul s-a impus \u0219i \u00een \u0219coala de la Sf. Sava, dup\u0103 scurtul moment criticist reprezentat de Gh. Laz\u0103r[31]<\/a><\/sup><\/sup>. \u00cenc\u0103 din vremea lui Laz\u0103r, Erdeli a predat logica dup\u0103 manualul lui Condillac, iar dup\u0103 Erdeli \u0219i Laz\u0103r a venit profesor Eufrosin Poteca, fostul elev al Academiei Domne\u0219ti, care preda logica \u0219i morala dup\u0103 Heineccius, iar metafizica, dup\u0103 ni\u0219te \u201eelementuri\u201d \u201eculese din Soavie \u0219i din cuget\u0103rile mele\u201d. Am spus deja c\u0103 Soave era un urma\u0219 filosofic al lui Condillac; ceea ce nu s-a subliniat suficient este c\u0103 \u0219i Heineccius \u00eenclina tot spre empirism. S-a spus eronat despre el c\u0103 apar\u021binea \u0219colii lui Wolff, el a fost un g\u00e2nditor eclectic, \u00eens\u0103 convins de Locke contra doctrinei lui Descartes \u0219i Leibniz a ideilor \u00eenn\u0103scute. Doctrina c\u0103 toate ideile noastre provin din sim\u021buri, chiar \u00een forma ei radical\u0103, dat\u0103 mai t\u00e2rziu de Condillac, dup\u0103 care senza\u021bia este unica surs\u0103 a ideilor, a fost larg \u0219i, din c\u00e2te putem vedea, necritic \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it\u0103 de rom\u00e2ni. O g\u0103sim afirmat\u0103 la Stamatiadi, la Ionic\u0103 T\u0103utul, la Eufrosin Poteca, adic\u0103 la to\u021bi cei care au l\u0103sat scrieri metafizice \u00een acea perioad\u0103.<\/p>\n\n\n\n

O alt\u0103 doctrin\u0103 larg \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it\u0103 este cea a incognoscibilit\u0103\u021bii \u201enaturii intrinseci\u201d a lucrurilor. La g\u00e2nditorii no\u0219tri aceast\u0103 doctrin\u0103 venea de la Condillac \u0219i Soave, \u00eens\u0103 sursa este la Locke, \u00een celebrul capitol 23 al c\u0103r\u021bii a II-a din Eseu asupra intelectului omenesc<\/em>, \u201eDespre ideile noastre complexe de substan\u021be\u201d. Locke define\u0219te acolo ideea de substan\u021b\u0103 ca \u201enimic altceva dec\u00e2t suportul presupus dar necunoscut al acelor calit\u0103\u0163i pe care noi le constat\u0103m c\u0103 exist\u0103 \u015fi pe care ni le \u00eenchipuim c\u0103 nu pot continua s\u0103 existe sine re substante<\/em>, \u00abf\u0103r\u0103 ceva care s\u0103 le sus\u021bin\u0103\u00bb\u201d[32]<\/a><\/sup><\/sup>; \u201esubstan\u0163a este totdeauna socotit\u0103 ca fiind ceva \u00een afar\u0103 de \u00eentindere, form\u0103, soliditate, mi\u015fcare, g\u00e2ndire, sau alte idei ce pot fi observate, de\u015fi noi nu \u015ftim ce este\u201d[33]<\/a><\/sup><\/sup>. Locke consider\u0103, a\u0219adar, c\u0103 \u00eentinderea nu constituie esen\u021ba corpului, ci doar o proprietate a lui, tot a\u0219a cum g\u00e2ndirea nu constituie esen\u021ba sufletului, ci doar o manifestare a lui care ne este cunoscut\u0103 prin reflec\u021bie. Substan\u021bele \u00een sine, esen\u021bele lor, ne sunt necunoscute: \u201eideea pe care o avem despre spirit, comparat\u0103 cu ideea pe care o avem despre corp, se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 astfel: substan\u0163a spiritului ne este necunoscut\u0103 \u015fi tot a\u015fa de necunoscut\u0103 ne este \u015fi cea a corpului\u201d[34]<\/a><\/sup><\/sup>. Existen\u021ba lor \u00eens\u0103 nu poate fi negat\u0103:<\/p>\n\n\n\n

din faptul c\u0103 nu avem nicio no\u0163iune despre substan\u0163a spiritului, nu putem deduce inexisten\u0163a ei mai mult dec\u00e2t putem, pentru acela\u015fi motiv, s\u0103 t\u0103g\u0103duim existen\u0163a corpului, \u00eentruc\u00e2t este tot a\u015fa de ra\u0163ional s\u0103 afirm\u0103m c\u0103 nu exist\u0103 corp din cauz\u0103 c\u0103 nu avem vreo idee limpede \u015fi distinct\u0103 despre substan\u0163a materiei, ca \u015fi a spune c\u0103 nu exist\u0103 spirit din cauz\u0103 c\u0103 nu avem nici o idee limpede \u015fi distinct\u0103 despre substan\u0163a unui spirit[35]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Agnosticismul lui Locke, bazat pe convingerea c\u0103 mintea nu poate \u00eenainta \u201enici m\u0103car cu o iot\u0103\u201d dincolo de ideile simple ale senza\u021biei \u0219i reflec\u021biei, a corespuns bine sensibilit\u0103\u021bii religioase r\u0103s\u0103ritene, informat\u0103 de doctrina palamit\u0103 a diferen\u021bei dintre esen\u021b\u0103 \u0219i energii. Pentru g\u00e2nditorii rom\u00e2ni nu doar esen\u021ba lui Dumnezeu est incognoscibil\u0103, ci \u0219i esen\u021ba creaturilor. Acestea ne sunt cunoscute prin \u201elucr\u0103rile\u201d, activit\u0103\u021bile sau manifest\u0103rilor lor, de la care nu se poate conchide nimic pozitiv despre esen\u021ba lor, despre ce sunt ele \u00een sine; aceast\u0103 cunoa\u0219tere \u00eei revine doar lui Dumnezeu, creatorul. Prin urmare, nici cunoa\u0219terea de sine nu merge dincolo de lucr\u0103rile sau opera\u021biile propriului suflet, esen\u021ba sufletului nostru fiindu-ne la fel de necunoscut\u0103 ca esen\u021ba lui Dumnezeu \u0219i ca esen\u021ba corpurilor materiale.<\/p>\n\n\n\n

Doctrina lui Locke a fost preluat\u0103 \u0219i de Condillac \u0219i Soave, iar ace\u0219tia s-au citit \u0219i studiat de c\u0103tre rom\u00e2ni (Locke mult mai pu\u021bin). Condillac n-a elaborat dec\u00e2t en passant<\/em> o psihologie filosofic\u0103, \u00een marginea preocup\u0103rilor sale de logic\u0103, gramatic\u0103 \u0219i teorie a cunoa\u0219terii, \u00eens\u0103 discipolul s\u0103u rom\u00e2n, Petru Stamatiadi, a \u0219tiut s\u0103 o extrag\u0103 din textele esen\u021biale pe care le-a tradus \u00een rom\u00e2ne\u0219te \u0219i le-a publicat ca scolii la un text filosofic al lui Evghenie Vulgaris. Este vorba despre At\u00e2rnare \u00een chip de scrisoare asupra tarafului ocheli\u0219tilor pentru firea a toat\u0103 lumea<\/em>, publicat\u0103 \u00een 1819 ca apendice la \u00cendeletnicire iubitoare de Dumnezeu<\/em>, traducerea altei lucr\u0103ri de Vulgaris, Adoleshia philotheos<\/em>, de c\u0103tre Veniamin Costachi. Stamatiadi \u201et\u0103lm\u0103ce\u0219te \u0219i adun\u0103\u201d 20 de texte \u00een chip de scolii la textul lui Voulgaris. Dintre acestea, o parte constituie o introducere \u00een psihologia filosofic\u0103 senzualist\u0103, trat\u00e2nd despre pasiuni \u0219i sentimente, despre deosebirea dintre suflet \u0219i trup, despre leg\u0103tura dintre suflet \u0219i trup, despre deprinderi \u0219i despre acte con\u0219tiente \u0219i necon\u0219tiente. Extrasele provin din Grammaire <\/em>\u0219i Essai sur l\u2019origine des connaissances humaines<\/em>. Partea introductiv\u0103 a Gramaticii<\/em> este un rezumat foarte bun al filosofiei senzualiste a lui Condillac, partea introductiv\u0103 a Eseului<\/em> con\u021bin\u00e2nd metafizica lui Condillac. Aceste texte sunt, deci, foarte bine alese ca introducere la Condillac \u0219i la tratamentul lui al raportului suflet\u2013trup[36]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p>\n\n\n\n

Alegerea paragrafelor din Essai<\/em> de c\u0103tre Stamatiadi este semnificativ\u0103 nu numai pentru flerul s\u0103u pedagogic, ci \u0219i pentru o anumit\u0103 modalitate de a se raporta la filosofie, limit\u00e2nd-o teologic \u00eentr-un spirit afin cu sensibilitatea r\u0103s\u0103ritean\u0103. \u00cen textul excerptat de Stamatiadi, Condillac, critic\u00e2ndu-l pe Locke, pune senzualismul s\u0103u \u00een contextul teologiei cre\u0219tine. Filosoful francez argumenteaz\u0103 pentru existen\u021ba \u201esubstan\u021bei care simte\u201d, sufletul, care este simplu, \u0219i arat\u0103 c\u0103 niciun lucru compus, cum este materia, nu ar putea fi capabil de a g\u00e2ndi:<\/p>\n\n\n\n

Eu nu \u0219tiu cum au putut Loc[37]<\/a><\/sup> s\u0103 zic\u0103[38]<\/a><\/sup><\/sup>, c\u0103 \u00een veci poate ne-a fi cu neputin\u021ba s\u0103 \u00een\u021belegem, de n-au dat D-zeu puterea g\u00e2ndirei la vreo adunare de materii alc\u0103tuit\u0103 cu vreun chip, nu trebuie s\u0103 socoteasc\u0103 cineva, c\u0103 pentru ca s\u0103 deslege \u00eentrebarea aceasta, i-ar trebui s\u0103 \u0219tie fiin\u021ba firii materii, pentru c\u0103 judec\u0103\u021bile ce se fac pe temeiul ne\u0219tiin\u021bei acestia, sunt cu totul de\u0219arte. Destul \u00eei este, s\u0103 \u00eensemneze numai, c\u0103 ipochimenul g\u00e2ndirii trebuie s\u0103 fie unul. Deci o adunare de materie nu este una, ci o mul\u021bime[39]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Condillac limiteaz\u0103 apoi adev\u0103rul senzualismului la natura c\u0103zut\u0103 a omului, de dup\u0103 p\u0103catul originar:<\/p>\n\n\n\n

Poate dar sufletul singur f\u0103r\u0103 ajutorul sim\u021birilor s\u0103 c\u00e2\u0219tige \u0219tiin\u021be. Mai \u00eenainte de p\u0103cat el se afla \u00eentru alc\u0103tuire cu totul deosebit\u0103 de aceasta, \u00een care se afl\u0103 acum, nesupus fiind ne\u0219tiin\u021bei \u0219i poftei trupe\u0219ti \u00ee\u0219i st\u0103p\u00e2nea sim\u021birile sale, oprea lucrarea lor, \u0219i o pref\u0103cea dup\u0103 voin\u021ba sa. Avea dar el idei \u00eenainte de a-\u0219i \u00eentrebuin\u021ba sim\u021birile. Dar din neascultarea sa s-au schimbat treaba foarte tare. D-zeu i-au ridicat toat\u0103 puterea aceia \u0219i s-au f\u0103cut supus sim\u021burilor … Aceast\u0103 stare a sufletului \u00eenv\u0103\u021b\u0103m noi acum, care poate s\u0103 fie ipochimenul filosofiei, pentru c\u0103 numai aceasta se cunoa\u0219te prin cercare. A\u0219adar, c\u00e2nd voi zice c\u0103 noi nu avem nicidecum idei care nu ne vin de la sim\u021biri, trebuie s\u0103-\u0219i aduc\u0103 aminte bine cineva c\u0103 eu nu vorbesc de alt\u0103 stare a sufletului, f\u0103r\u0103 numai de aceasta \u00een care ne afl\u0103m de la p\u0103cat \u00eencoace … Eu stau dar la starea de acum[40]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Aceste considera\u021bii sunt necesare pentru a face senzualismul compatibil cu cre\u0219tinismul. A spune c\u0103 sursa \u00eentregii cunoa\u0219teri sunt senza\u021biile, c\u00e2nd senza\u021biile sunt at\u00e2t de legate de corp, echivaleaz\u0103 cu a spune c\u0103 sufletele nu sunt capabile de cunoa\u0219tere nici \u00eenainte, nici dup\u0103 moarte, adic\u0103 atunci c\u00e2nd sunt separate de corp. Gravele consecin\u021be ale acestui punct de vedere sunt u\u0219or de sesizat de c\u0103tre oricine. Or, Condillac \u021bine s\u0103-l lini\u0219teasc\u0103 pe credinciosul cre\u0219tin, nepermi\u021b\u00e2nd filosofiei s\u0103 se ocupe de condi\u021bia sufletului dinainte de p\u0103catul originar, nici de cea a sufletului separat de corp. Preocuparea lui Condillac de a trasa limitele filosofiei \u00een raport cu teologia convine foarte bine lui Stamatiadi, care nu pierde nici el ocazia s\u0103 se exprime asupra subiectului. O face \u00een singura not\u0103 care ar putea s\u0103 nu fie o traducere, nota 19, despre fiin\u021ba lui Dumnezeu. Cu privire la acest subiect \u201ecuv\u00e2nt filosofesc nu \u00eencape\u201d, trebuie s\u0103 accept\u0103m adev\u0103rul Revela\u021biei f\u0103r\u0103 examen ra\u021bional, pentru c\u0103 \u201emintea omeneasc\u0103 este slab\u0103, \u0219i numai \u00eentru supunerea sa \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te adev\u0103rul\u201d[41]<\/a><\/sup><\/sup>. Credo ut intelligam<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Stamatiadi are grij\u0103 s\u0103 selecteze din Condillac fragmente \u00een care se cuprind principiile majore ale doctrinei pe care o putem numi spiritualism senzualist. Acestea ar fi: 1) existen\u021ba sufletului imaterial, distinct de corp (sufletul \u2013 \u201eun ipochimen semplu … \u0219i apoi deosebit de trup\u201d); 2) sim\u021burile ca unic\u0103 surs\u0103 a cunoa\u0219terii (am mai dat citate relevante anterior, dar mai dau \u00eenc\u0103 unul: \u201esufletul nu judec\u0103 nici socote\u0219te pentru alt\u0103 ceva, f\u0103r\u0103 numai pentru c\u0103 el are sim\u021bituri … toate lucr\u0103rile sale nu sunt alta dec\u00e2t multe feluri a sim\u021birii\u201d); 3) incognoscibilitatea naturii intime a \u201esubstan\u021bei extinse\u201d \u0219i a \u201esubstan\u021bei simple\u201d:<\/p>\n\n\n\n

Noi vedem fiin\u021ba cea \u00eentins\u0103, o \u00eenchipuim, adic\u0103 \u00eei \u00een\u021belegem calit\u0103\u021bile, cum este de\u00adsi\u00admea, figura, mi\u0219carea. Asemenea vedem \u0219i \u00eenchipuim oare\u0219cum fiin\u021ba cea f\u0103r\u0103 \u00eentindere sau sufletul, pentru c\u0103 noi \u00een\u021belegem lucr\u0103ri cari nu se cuvin altuia f\u0103r\u0103 numai lui, \u0219i cari le-am cuprins sub numele cel cuprinz\u0103tor al g\u00e2ndirii. Dar fiindc\u0103 nu \u00een\u021bele\u00adgem \u00een trup, ceia ce este ipochimenul desimei, figurii \u0219i a mi\u0219c\u0103rii, asemenea nu \u00een\u021bele\u00adgem nici \u00een su\u00adflet, ceia ce este ipochimenul lucr\u0103rilor \u00een\u021belegerii \u0219i a voin\u021bei. Mai \u00een scurt, ori fiin\u021bei ceii \u00eentinse de-i vom lua seama, ori fiin\u021ba cea semple de vom c\u0103uta-o, noi nu putem alta s\u0103 \u00een\u021belegem dec\u00e2t calit\u0103\u021bile ce li se cuvin lor, \u0219i la o \u00eent\u00e2mplare \u0219i la alta, nou\u0103 ni este \u00eentocma ne\u0219tiut, aceia ce o numim fiin\u021ba, adic\u0103 ipochimenul sau sprijinitorul calit\u0103\u021bilor[42]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Merit\u0103 semnalat c\u0103 defini\u021bia pe care o d\u0103 Condillac corpului, ca colec\u021bie sau a\u00adgre\u00adgat, provine de la Leibniz[43]<\/a><\/sup><\/sup>. La Condillac, influen\u021ba lui Leibniz se suprapune peste cea a lui Locke. Da la Locke el ia incognoscibilitatea substan\u021belor, de la Leibniz, con\u00adcep\u00ad\u021bia corpului ca agregat. Distinc\u021bia \u00eentre suflet \u0219i corp nu este, a\u0219adar, una \u00eentre do\u00adu\u0103 substan\u021be de naturi diferite, ci, pe de o parte, una \u00eentre simplu \u0219i compus, pe de alta, una \u00eentre dou\u0103 substraturi cu puteri diferite. Locke sugereaz\u0103 c\u0103 nu exist\u0103 nicio jus\u00adtificare pentru a afirma distinc\u021bia real\u0103 \u00eentre cele dou\u0103 substraturi, adic\u0103 dualismul sub\u00adstan\u021belor, \u0219i c\u0103 o form\u0103 de materialism ar fi com\u00adpatibil\u0103 cu dualismul pro\u00adpri\u00ade\u00adt\u0103\u00ad\u021bi\u00adlor. Condillac refuz\u0103 aceast\u0103 sugestie cu un argument leibnizian, din motive teo\u00adlo\u00adgi\u00adce. Locke sugereaz\u0103 c\u0103 chestiunea mate\u00adrialit\u0103\u021bii sau imaterialit\u0103\u021bii sufletului nu are ma\u00adre importan\u021b\u0103 din punct de vedere al sco\u00adpurilor moralei \u0219i religiei; Condillac se \u00een\u00adgro\u00adze\u0219te de ideea ma\u00adterialit\u0103\u021bii sufletului. R\u0103m\u00e2ne la el deschis\u0103 posibilitatea ima\u00adte\u00adria\u00adlismului, ca la Berkeley. Or, \u00een acest cadru conceptual, pro\u00adble\u00adma minte\u2013corp se di\u00adzol\u00adv\u0103. Locke afirma deja c\u0103 mintea este capabil\u0103 de a fi mi\u0219cat\u0103, dup\u0103 cum este capa\u00adbil\u0103 s\u0103 mi\u0219te. Mi\u0219carea nu caracterizeaz\u0103 numai \u201esubstan\u021ba \u00eentins\u0103\u201d. Necunosc\u00e2nd natura intrinsec\u0103 a sub\u00adstan\u00ad\u021belor, nu putem afirma impo\u00adsi\u00adbi\u00adli\u00adta\u00adtea logico-metafizic\u0103 a interac\u021biunii lor, r\u0103\u00adm\u00e2\u00adn\u00e2nd numai cu realitatea empiric\u0103 a aces\u00adteia. Pentru Locke, problema minte\u2013corp nu era o problem\u0103 real\u0103; pentru Condillac, cu at\u00e2t mai pu\u021bin. \u00cen ipoteza imate\u00adria\u00adlist\u0103, problema minte\u2013corp se reduce la problema raportului dintre minte \u0219i idei (senza\u021bii), adic\u0103 la una epistemologico-psihologic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
4. RESPINGEREA MATERIALISMULUI LA IONIC\u0102 T\u0102UTUL (1795\u20131830)<\/strong><\/h6>\n\n\n\n

Acest boierna\u0219 autodidact, crescut la \u0219coala filosofiei franceze[44]<\/a><\/sup><\/sup>, este cel dint\u00e2i eseist al culturii noastre. Printre scrierile sale r\u0103mase, din p\u0103cate, \u00een manuscris \u0219i probabil cu o circula\u021bie neglijabil\u0103, se num\u0103r\u0103 \u0219i o Cercare \u00eenprotiva Dei\u0219tilor, carii cred fiin\u021ba unii dumnez\u0103iri, dar t\u0103g\u0103duesc dumnez\u0103iria domnului Hristos \u0219i cele urm\u0103toare a legii lui cei sfinte, \u0219i \u00eenprotiva Materiali\u0219tilor, carii t\u0103g\u0103duesc nematerialimia \u0219i nemuriria sufletului, \u0219i cele urm\u0103toare ace\u0219tii mari dogme<\/em>[45]<\/a><\/sup><\/sup>. Acest text, prea pu\u021bin citit \u0219i comentat, \u00eemi pare a fi cel mai valoros opuscul filosofic al acestei epoci inaugurale a filosofiei \u00een rom\u00e2ne\u0219te. T\u0103utul nu este un scriitor didactic \u0219i nici nu \u00ee\u0219i propune s\u0103 dea o scriere introductiv\u0103. El dore\u0219te s\u0103 apere filosofic dogmele ortodoxe, refut\u00e2nd deismul \u0219i materialismul; probabil c\u0103 eseul trebuia s\u0103 fie mai cuprinz\u0103tor, \u00eentruc\u00e2t el nu cuprinde dec\u00e2t refutarea materialismului, oprindu-se brusc \u00een mijlocul parcursului. Obiectivul lui T\u0103utul este limpede: s\u0103 apere imaterialitatea \u0219i nemurirea sufletului de atacurile materialiste, \u00eentr-un cadru general empirist, de vreme ce se proclam\u0103 \u201edeparte de sistema celor ce cred c\u0103 omul are idei s\u0103dite<\/em> (des id\u00e9es <in>n\u00e9es)\u201d[46]<\/a><\/sup><\/sup>. Scriitorului nostru nu i se poate nega ra\u021bionalitatea procedurii, nici me\u0219te\u0219ugul retoric al construc\u021biei, chiar c\u00e2nd i s-ar putea obiecta c\u0103 nu adaug\u0103 nimic nou dezbaterii. Totu\u0219i, textul s\u0103u nu este o imita\u021bie, ci o reluare pe cont propriu a unor argumente contra materialismului.<\/p>\n\n\n\n

Eseul lui T\u0103utul \u00eencepe cu o compara\u021bie om\u2013animal[47]<\/a><\/sup><\/sup>, destinat\u0103 s\u0103 arate caracterul \u201eamfibiu\u201d al omului: \u00een vreme ce animalul tr\u0103ie\u0219te numai \u00een lumea fizic\u0103, omul tr\u0103ie\u0219te \u0219i \u00een lumea trupului, \u0219i \u00een \u201elumea min\u021bii\u201d. Omul \u0219i animalul posed\u0103 unele \u00eensu\u0219iri \u00een comun; dintre acestea, unele sunt mai bine dezvoltate la animal, altele sunt la fel, altele mai bine dezvoltate la om. \u00cens\u0103 omul are \u0219i \u00eensu\u0219iri proprii numai lui, pe care animalele nu le mai posed\u0103: opera\u021biile mintale superioare (abstrac\u021bia, generalizarea, sinteza, analiza); reflexivitatea min\u021bii; con\u0219tiin\u021ba de sine; iubirea de a \u0219ti; iubirea de pov\u0103\u021buire; vorba: omul este \u201edobitoc cuv\u00e2nt\u0103tor\u201d (Aristotel), animalul este \u201edobitoc necuv\u00e2nt\u0103tor\u201d (\u00a718); posibilitatea de a dob\u00e2ndi ideea de Dumnezeu, prin care omul \u201eintr\u0103 \u00een plecaria de a avea legi\u201d (\u00a719).<\/p>\n\n\n\n

Compara\u021bia astfel \u00eentreprins\u0103 ne permite s\u0103 \u201evidem pre dobitoace \u00eenz\u0103strate cu tot ce le trebui pentru a s\u0103 p\u0103stra \u00een lumea fiziciasc\u0103, \u0219i videm pre om gol de toate as\u0103mine \u00eenz\u0103str\u0103ri, ca \u0219i cum el n-ar ave a tr\u0103i \u00eentr-ace lume\u201d[48]<\/a><\/sup><\/sup>. Omul, \u00eentr\u2011adev\u0103r, trebuie s\u0103 aib\u0103 o alt\u0103 finalitate dec\u00e2t animalul, pentru c\u0103 animalul are mijloacele de a o realiza pe a sa \u00een lumea fizic\u0103, dar omul nu o are. Care este finalitatea omului, \u201epom\u0103zuirea\u201d lui? Aceasta o putem vedea din analiza mij\u00adloacelor cu care a fost d\u0103ruit. Omul merge \u00eenainte, progreseaz\u0103, prin minte: acesta este mijlocul, instrumentul lui, pentru c\u0103 acolo se afl\u0103 puterile sale cele mai mari. Mintea permite cunoa\u0219terea raporturilor, a legilor, a c\u0103ror totalitate sau sistem constituie lumea (natural\u0103, \u00een cazul \u201epravilelor fire\u0219ti\u201d, \u0219i moral\u0103, \u00een cazul normelor). Lumea raporturilor sau rela\u021biilor (\u201eaducirilor\u201d), fiind cunoscut\u0103 prin minte, \u201eo putem numi lumia min\u021bii, spre deosebire de lumia fiziciasc\u0103\u201d[49]<\/a><\/sup><\/sup>. Cum materialistul nu poate nega existen\u021ba legilor naturii, cum acestea se cunosc cu mintea, nu cu organele sim\u021burilor, materialistul nu poate t\u0103g\u0103dui existen\u021ba unei lumi inteligibile, \u201ea min\u021bii\u201d, la care animalul nu are acces. A\u0219adar omul, l\u0103s\u00e2ndu-l \u00een urm\u0103 pe animal, care r\u0103m\u00e2ne \u00een lumea fizic\u0103, intr\u0103 \u00een lumea min\u021bii. El este deci o \u201efiin\u021b\u0103 privilighet\u0103\u201d, av\u00e2nd ceva ce lipse\u0219te animalelor. Aceast\u0103 descoperire poate constitui, dup\u0103 T\u0103utul, fundamentul moralei.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen continuare T\u0103utul trateaz\u0103 despre intrarea omului \u00een lumea min\u021bii. Dac\u0103 \u00een lumea fizic\u0103 el intr\u0103 vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd, \u00een chip pasiv, prin lucrarea necesit\u0103\u021bii naturale asupra corpului s\u0103u, intrarea \u00een lumea min\u021bii este liber\u0103. Omul intr\u0103 \u00een chip necesar \u00een lumea min\u021bii, prin finalitatea lui, \u00eens\u0103 el este \u0219i activ, prin libertatea lui. Avem aici o necesitate liber\u0103, sau voluntar\u0103. Omul intr\u0103 \u00een lumea min\u021bii prin necesitate, dar nu prin constr\u00e2ngere. \u00cen lumea min\u021bii omul nu intr\u0103 individual, ci \u201etotodat\u0103 \u0219i s\u00e2ngur \u0219i \u00eenpreun\u0103 cu al\u021bii\u201d. \u201eDin noian \u00een lumea fiziciasc\u0103 treciria este ca pe un \u0219\u0103s, \u0219i di aceia, r\u0103pide. Din lumia fiziciasc\u0103 la lumea min\u021bii treciria este suitoare. Acolo omul s\u0103 sue pre scara ispitelor, \u0219i a sale \u00eensu\u0219 \u0219i a omenirii \u00eentregi\u201d[50]<\/a><\/sup><\/sup>. Natura social\u0103 favorizeaz\u0103 intrarea omului \u00een lumea min\u021bii. F\u0103c\u00e2nd bilan\u021bul rezultatelor de p\u00e2n\u0103 acum, T\u0103utul formuleaz\u0103 ni\u0219te foarte frumoase \u00eentreb\u0103ri: \u201e… oare ziditoriul firii cel pre \u00een\u021b\u0103lept, care n-au f\u0103cut nimic\u0103 \u00een z\u0103dar, nimic\u0103 f\u0103r\u0103 m\u0103suri, dat-au omului at\u00e2tia \u00eenz\u0103str\u0103ri numai ca s\u0103 \u00eenpliniasc\u0103 s\u0103r\u0103ciia lui ce despre \u00eenz\u0103str\u0103rile dobitoacelor? Datu-i-au, oare, numai ca s\u0103 s\u0103 t\u00e2r\u00e2e \u00een lumea fiziciasc\u0103, s\u0103 m\u0103n\u00e2nce, s\u0103 be, s\u0103 doarm\u0103?\u201d[51]<\/a><\/sup><\/sup> Pentru aceste scopuri ar fi fost suficient mult mai pu\u021bin, ar fi fost de ajuns instinctul \u0219i sim\u021burile. Atunci care s\u0103 fie ra\u021biunea pentru care i s-a dat omului o minte capabil\u0103 de opera\u021bii complexe? \u201eOmul cu acestia \u00eentr\u0103 \u00een cercetaria atributelor dumnez\u0103e\u0219ti \u0219i \u00een cercetaria pravilelor firii, dup\u0103 care ziditoriul au f\u0103cut \u0219i \u021bine lumia. Deci, voit-au, oare, ziditoriul s\u0103 fac\u0103 numai a\u0219a, \u00een z\u0103dar, un dobitoc \u0219pion \u00een\u021b\u0103l\u0103pciunii lui?\u201d[52]<\/a><\/sup><\/sup> Toate conduc la concluzia c\u0103 omul a primit tot ceea ce \u00eel distinge de animal pentru a putea intra \u00een lumea min\u021bii, \u201epom\u0103zuirea\u201d lui fiind mai \u00eenalt\u0103 dec\u00e2t cea trupeasc\u0103. Iat\u0103 deci argumentat caracterul \u201eamfibiu\u201d, de tr\u0103itor \u00een dou\u0103 lumi, al acestei \u201efiin\u021be privilighete\u201d care este omul.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen acest punct al demersului, T\u0103utul opereaz\u0103 o mutare filosofic\u0103 \u00eendr\u0103znea\u021b\u0103: echivaleaz\u0103 lumea fizic\u0103 cu materia \u0219i lumea min\u021bii cu \u201enematerialnicimia\u201d, sub\u00een\u021beleg\u00e2nd c\u0103 raporturile, \u201eaducirile\u201d, nu sunt materiale. Pentru c\u0103 omul, ca amfibiu, trebuie s\u0103 poat\u0103 tr\u0103i \u00een ambele lumi, urmeaz\u0103 c\u0103 el trebuie s\u0103 fie \u201ealc\u0103tuit neap\u0103rat din am\u00e2ndo\u00ee aceste fiin\u021bi, adec\u0103 de materie \u0219i de nematerie\u201d[53]<\/a><\/sup><\/sup>. T\u0103utul formuleaz\u0103 deci o doctrin\u0103 dualist\u0103 despre om. Argumentul presupune c\u0103 \u00een lumea imaterial\u0103 nu pot exista dec\u00e2t fiin\u021be imateriale, iar \u00een lumea material\u0103 nu pot exista dec\u00e2t fiin\u021be materiale, o idee vag\u0103 ce \u00ee\u0219i pierde plauzibilitatea ini\u021bial\u0103 c\u00e2nd este precizat\u0103. T\u0103utul realizeaz\u0103 acum o a dou\u0103 mutare antimaterialist\u0103, afirm\u00e2nd c\u0103 fiin\u021ba imaterial\u0103 din om este sufletul. Materialistului i se cere s\u0103 accepte c\u0103 omul nu intr\u0103 \u00een lumea min\u021bii dec\u00e2t \u00een virtutea sufletului s\u0103u. De fapt, T\u0103utul avanseaz\u0103 ideea c\u0103 mintea este un atribut al sufletului. Faptul c\u0103 mintea cunoa\u0219te lucruri imateriale \u00eei era necesar pentru a ar\u0103ta c\u0103 este ea \u00eens\u0103\u0219i imaterial\u0103, deci nu poate fi atribut dec\u00e2t al unei fiin\u021be imateriale, sufletul; ceea ce, fire\u0219te, materialistul este obligat s\u0103 conteste. El afirm\u0103 c\u0103 g\u00e2ndirea este efectul materiei, put\u00e2ndu-se explica prin mi\u0219carea acesteia, adic\u0103 mecanic.<\/p>\n\n\n\n

T\u0103utul prezint\u0103 trei contra-argumente. Primul este un apel la autoritate: cei mai mari filosofi arat\u0103 c\u0103 materia nu poate g\u00e2ndi. Al doilea argument, de tot slab, provine de la faptul c\u0103 anatomia n-a putut identifica \u201evreo p\u0103rticic\u0103 de materie\u201d care s\u0103 fie \u201epren\u021bipul g\u00e2ndului\u201d. Al treilea argument, mai interesant, porne\u0219te de la faptul c\u0103 omul posed\u0103 ideea de Dumnezeu. Dumnezeu nu este cunoscut prin sim\u021buri, pentru c\u0103 nu este o fiin\u021b\u0103 material\u0103. T\u0103utul atribuie aici materialistului o teorie a percep\u021biei curat \u201eideologic\u0103\u201d: ochii (organele sim\u021bului \u00een general) primesc \u201etip\u0103riturile\u201d (impresiile) \u201elucrurilor materialnice ce [l]i se \u00eenf\u0103\u021bo\u0219eaz\u0103\u201d[54]<\/a><\/sup><\/sup>. Dar aceast\u0103 teorie cauzal\u0103 a percep\u021biei nu poate explica posesia ideii de Dumnezeu: \u201eminte ta este materie, Dumnez\u0103u este nematerie, cum de ai, dar, ideia de Dumnez\u0103u?\u201d[55]<\/a><\/sup><\/sup>. Materialistul, recunosc\u00e2nd c\u0103 ideea de Dumnezeu nu este una a senza\u021biei, spune c\u0103 ar proveni din \u201elucr\u0103rile min\u021bii\u201d, adic\u0103 din opera\u021biile ei; f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, prin reflec\u021bie asupra acestora. \u00cens\u0103, dac\u0103 mintea este materie, reflec\u021bia asupra ei \u0219i a opera\u021biilor sale nu poate duce la ideea a ceva imaterial: \u201edac\u0103 mintia ta este materie, lucr\u0103rile materiei nu pot niciodat\u0103 a s\u0103 apropia de nematerialnicime. Di aceia, niciodat\u0103 n-ai pute ave nici ideia de Dumnez\u0103u, nici ideile de lucr\u0103rile ce s\u0103 numesc metafizice\u0219ti, pentru a lor nematerialnicime\u201d[56]<\/a><\/sup><\/sup>. Dac\u0103 ideea de Dumnezeu, ca fiin\u021b\u0103 imaterial\u0103, este una a reflec\u021biei, atunci neap\u0103rat obiectul reflec\u021biei a trebuit s\u0103 fie ceva imaterial, acesta este sensul argumentului lui T\u0103utul. \u00cens\u0103 Dumnezeu este g\u00e2ndit \u0219i ca fiin\u021b\u0103 infinit\u0103 \u0219i etern\u0103; potrivit aceluia\u0219i argument, obiectul reflec\u021biei ar trebui s\u0103 fie el \u00eensu\u0219i infinit \u0219i etern. Chiar dac\u0103 T\u0103utul nu anticipeaz\u0103 \u00een acest punct obiec\u021bii foarte evidente, trebuie recunoscut c\u0103 argumentului s\u0103u nu-i lipse\u0219te pertinen\u021ba. Provocarea pentru materialist (care, \u00eens\u0103, nu este ateu!) este de a explica, cu teoria lui mecanic\u0103 a cunoa\u0219terii, formarea ideii de Dumnezeu, \u021bin\u00e2nd cont c\u0103 \u201emateriia nu poate lua tip\u0103riturile nemate\u00adrialni\u00adcimii\u201d[57]<\/a><\/sup><\/sup>: o ma\u0219in\u0103 care dispune de informa\u021bii despre universul material \u0219i \u0219i-ar putea \u00een plus cunoa\u0219te st\u0103rile interne, precum un calculator din zilele noastre, ar putea ajunge la ideea unei fiin\u021be imateriale? Nu este greu de \u00eentrev\u0103zut un r\u0103spuns posibil din partea materialistului: ma\u0219ina \u0219i-ar putea face ideea de materie \u0219i ideea de fiin\u021b\u0103, \u0219i ar putea-o sc\u0103dea pe prima din a doua (pentru c\u0103 i se recunoa\u0219te min\u021bii materiale puterea abstrac\u021biei). T\u0103utul, \u00eens\u0103, crede c\u0103 problema este insolubil\u0103 \u00een limitele unei teorii materialiste a cunoa\u0219terii \u0219i conchide c\u0103 omul \u201eare negre\u0219it \u00een sine o parte mai sup\u021bire (subtil\u0103, n. m.), mai \u00eennalt\u0103 dec\u00e2t materia, o parte nema\u00adterialnic\u0103, pren\u021bip a g\u00e2ndurilor \u0219i a lucr\u0103rilor lui, \u0219i aciasta este aceia pre care numim suflet\u201d[58]<\/a><\/sup><\/sup>. Sufletului \u00eei apar\u021bin puterile pe care, p\u00e2n\u0103 acum, T\u0103utul le numise ale min\u021bii, \u201epentru delicate\u021ba\u201d materialistului. Iar lumea min\u021bii este lumea su\u00adfletului. Cu aceasta, T\u0103utul crede a fi demonstrat materialistului existen\u021ba sufletului imaterial, deci a-l fi refutat.<\/p>\n\n\n\n

El trece apoi la demonstrarea nemuririi sufletului, cu un argument pu\u021bin satisf\u0103c\u0103tor. Este evident \u0219i cert, spune el, c\u0103 \u201enematerialnicimia\u201d este \u201enestri\u00adc\u0103cioas\u0103\u201d (incoruptibil\u0103) \u201esi di aceia nemuritoare, vecinic\u0103\u201d[59]<\/a><\/sup><\/sup>. Deci sufletul, fiind imaterial, este ve\u0219nic, nemuritor. Argumentul este ineficace \u00een lipsa simplit\u0103\u021bii sufletului. Imaterialitatea nu implic\u0103 simplitatea, \u00een schimb simplitatea implic\u0103 imaterialitatea; iar ceea nu este compus se poate descompune. T\u0103utul nu dezvolt\u0103 nici teza complementar\u0103, cum face Vasici-Ungureanu, c\u0103 Dumnezeu nu vrea s\u0103 anihileze \u201enematerialnicimia\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Materialistul nu contest\u0103 acest argument, ci ridic\u0103 o alt\u0103 obiec\u021bie: dac\u0103 sufletul este principiul g\u00e2ndului \u0219i dac\u0103 \u0219i animalele au g\u00e2nduri (cum accept\u0103 T\u0103utul), rezult\u0103 c\u0103 \u0219i animalele trebuie s\u0103 aib\u0103 suflet, deci se \u0219terge diferen\u021ba dintre om \u0219i animal. T\u0103utul \u201eprinde glontele \u00een din\u021bi\u201d[60]<\/a><\/sup><\/sup>, accept\u00e2nd c\u0103 animalele au suflet: \u201eeu nu-\u021bi t\u0103g\u0103duiesc c\u0103 \u0219i dobitoacele, care au lucr\u0103ri de g\u00e2nd, trebuie neap\u0103rat s\u0103 aib\u0103 \u00een\u0103untru o parte de o fiin\u021b\u0103 nematerialnic\u0103, pentru c\u0103 materiia nu poate g\u00e2ndi\u201d[61]<\/a><\/sup><\/sup>. Dar sufletul brutelor este inferior celui omenesc; poate c\u0103, speculeaz\u0103 T\u0103utul, exist\u0103 specii de suflete \u00een lumea imaterial\u0103, constituind o ierarhie, tot a\u0219a cum exist\u0103 specii de organisme ierarhizate \u00een lumea fizic\u0103. Ar putea exista, a\u0219adar, animale lipsite de suflet, simple ma\u0219ini, dar \u0219i animale dotate cu suflete inferioare, de diferite specii. T\u0103utul anticipeaz\u0103 o obiec\u021bie din partea materialistului: care ar fi rostul existen\u021bei acestor suflete animale? La ce \u00eei trebuie animalului suflet, dac\u0103 finalitatea existen\u021bei lui nu dep\u0103\u0219e\u0219te lumea natural\u0103? De ce nu sunt toate animalele ma\u0219ini? La aceast\u0103 obiec\u021bie, T\u0103utul d\u0103 un r\u0103spuns nefilosofic: impenetrabil\u0103 este voin\u021ba Domnului. S\u0103 fim mul\u021bumi\u021bi c\u0103 ne cunoa\u0219tem propriul rost, s\u0103 nu cercet\u0103m ceea ce Dumnezeu a voit s\u0103 ne ascund\u0103[62]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p>\n\n\n\n

T\u0103utul abordeaz\u0103 apoi chestiunea libert\u0103\u021bii \u2013 \u00eens\u0103 nu a libert\u0103\u021bii sufletului, ci a libert\u0103\u021bii omului ca posesor de suflet. Discu\u021bia nu este terminat\u0103 \u0219i nu este lipsit\u0103 de interes, comport\u00e2nd o critic\u0103 a dreptului natural, \u00eens\u0103 se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 de subiectul nostru. Aici se \u00eentrevede, \u00eens\u0103, cum se articuleaz\u0103 filosofia lui politic\u0103 \u0219i proiectul lui politic cu antropologia omului amfibiu. Acest subiect va trebui tratat \u00eens\u0103 separat, \u00eentr-un studiu independent.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen rezumat, trupul omului este o ma\u0219in\u0103 material\u0103, de altfel, toat\u0103 lumea fizic\u0103 este un sistem mecanic. Dar opera\u021biile superioare ale min\u021bii nu se pot explica prin trup. Este deci necesar s\u0103 existe suflet, care este imaterial \u0219i nemuritor \u0219i care este principiul g\u00e2ndirii. Materia, cum se afirm\u0103 foarte clar, nu poate g\u00e2ndi. G\u00e2ndirea nu se poate explica prin mi\u0219carea proprie materiei, g\u00e2ndul nu este mi\u0219care. Dualismul acesta nu este precizat \u00een detaliu, dar pare mai apropiat de un dualism al substan\u021belor dec\u00e2t de unul al propriet\u0103\u021bilor; de altfel, teza lockean\u0103 a incognoscibilit\u0103\u021bii substan\u021belor nu este afirmat\u0103. Problema minte\u2013corp ar trebui a\u0219adar s\u0103 se pun\u0103 pentru T\u0103utul. Or, ea nu se pune cu adev\u0103rat. Pentru el, problema s-a redus la una de teoria cunoa\u0219terii: cum este cu putin\u021b\u0103 s\u0103 avem idei ale lucrurilor imateriale, precum Dumnezeu sau sufletul. El conchisese c\u0103 \u201emateriia nu poate lua tip\u0103riturile nematerialnicimii\u201d; \u00een acela\u0219i loc el afirm\u0103 imediat c\u0103 \u201enematerialnicimia, \u00eens\u0103, poate lua pre a materiei\u201d[63]<\/a><\/sup><\/sup>. Este un fapt c\u0103 noi avem \u00een minte ideile lucrurilor materiale, \u201etip\u0103riturile\u201d lor. Mai mult: \u201edac\u0103 eu nu v\u0103d pe Dumnez\u0103u, Dumnez\u0103u m\u0103 vede pre mine\u201d; chiar \u00een ipoteza materialist\u0103 (dar teist\u0103), nu se poate nega cunoa\u0219terea de c\u0103tre Dumnezeu a materiei. Iar aceasta rezolv\u0103, dup\u0103 T\u0103utul, problema minte\u2013corp, pe care o materialistul o ridic\u0103 sub forma urm\u0103toare: \u201edac\u0103 pren\u021bipul g\u00e2ndului ar fi nemateria, cum ar putea avea unire cu trupul, care este materie?\u201d[64]<\/a><\/sup><\/sup>. Care este deci solu\u021bia lui T\u0103utul? C\u0103 materia las\u0103 \u00eentip\u0103riri \u00een nematerie (\u00een suflet), c\u0103 Dumnezeu, care e spirit, vede materia. T\u0103utul nu a v\u0103zut, a\u0219adar, dificultatea \u00eentreb\u0103rii materialistului, nu a \u00een\u021beles problema minte\u2013corp. El este mul\u021bumit s\u0103 arate \u201ec\u0103 este apropiere \u00eentre materie \u0219i nematerie\u201d[65]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen fond, el face aici o analogie: sufletul st\u0103 fa\u021b\u0103 de corp \u00een acela\u0219i raport \u00een care Dumnezeu st\u0103 fa\u021b\u0103 de lume. Dumnezeu guverneaz\u0103 lumea \u0219i o cunoa\u0219te, nimic nu este problematic aici; prin urmare, nimic nu este problematic nici \u00een raportul sufletului cu trupul: sufletul guverneaz\u0103 trupul \u0219i \u00eel cunoa\u0219te, de\u0219i cunoa\u0219terea trupului de c\u0103tre corp este departe de a se putea compara cu cunoa\u0219terea lumii de c\u0103tre Dumnezeu. Canavaua filosof\u0103rii lui este, cum se vede, religioas\u0103. De altfel, titlu eseului indic\u0103 limpede inten\u021bia lui apologetic\u0103. Dualismul pe care \u00eel ap\u0103r\u0103 nu este dec\u00e2t superficial motivat filosofic, iar infrastructura lui metafizic\u0103 este, la urma urmei, obscur\u0103 \u0219i rudimentar\u0103: dihotomia materie\/nematerie. Dualismul lui T\u0103utul este dualismul religios al sufletului \u0219i trupului, cu tot firescul acestuia, o concep\u021bie subdeterminat\u0103 ontologic. Problema minte\u2013corp nu apare la T\u0103utul, a\u0219adar, din dou\u0103 motive: formularea ei pe planul teoriei cunoa\u0219terii (mo\u0219tenire empirist\u0103) \u0219i subdeterminarea ontologic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
5. TRUP, SUFLET \u0218I MINTE LA EUFROSIN POTECA (1786\u20131858)<\/strong><\/h6>\n\n\n\n

Eufrosin Poteca a fost elevul lui Neofit Duca (1760\u20131845) la Academia Domneasc\u0103 din Bucure\u0219ti, iar influen\u021ba primului s\u0103u profesor asupra lui a fost foarte puternic\u0103. Filosofia lui Duca era un eclectism bazat pe \u00eenv\u0103\u021b\u0103turile lui Heineccius, Soave \u0219i Evghenie Vulgaris[66]<\/a><\/sup><\/sup>. Poteca i-a audiat \u0219i pe Vardalah, el \u00eensu\u0219i influen\u021bat de Soave \u0219i Destutt de Tracy, precum \u0219i pe Veniamin din Lesbos, care se pare c\u0103 l-a impresionat prin statura sa intelectual\u0103 (\u0219i acesta era \u00eendatorat lui Locke, lui Condillac \u0219i \u201eideologiei\u201d[67]<\/a><\/sup><\/sup>). De altfel, dac\u0103 Eforia \u0218coalelor i-a trimis pe Poteca \u0219i al\u021bi trei bursieri tocmai la universitatea din Pisa, care nu str\u0103lucea printre alte universit\u0103\u021bi europene, este pentru c\u0103 acolo studiase Veniamin. La Pisa, \u00eens\u0103, profesor era ne\u00eensemnatul Giacomo Sacchetti (1766\u20131840), care propunea un eclectism timid pe bazele \u201evechii filosofii italiene\u201d, \u00eens\u0103 probabil tot respectuos fa\u021b\u0103 de empirismul britanic[68]<\/a><\/sup><\/sup>. Plec\u00e2nd la Paris, tot ca Veniamin, Eufrosin Poteca i-a putut audia pe obscurul Jean-Baptiste Maugras[69]<\/a><\/sup><\/sup> (1762\u20131830), om al bisericii, suplinitor al lui Charles Millon la catedra de istoria filosofiei antice \u0219i pe pu\u021bin cunoscutul Jean-Jacques S\u00e9verin de Cardaillac (1766\u20131845), care tocmai \u00eencepuse s\u0103-l suplineasc\u0103 pe Laromigui\u00e8re la catedra de filosofie a Facult\u0103\u021bii de litere. At\u00e2t Maugras, c\u00e2t \u0219i Cardaillac erau conservatori, \u0219i \u00een vederile politice, \u0219i \u00een filosofie, fiind alumni ai vechii Universit\u0103\u021bii din Paris, a c\u0103rei mo\u0219tenire filosofic\u0103 au trecut\u2011o \u0219i noii Universit\u0103\u021bi a Fran\u021bei, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd au fost sco\u0219i din via\u021ba universitar\u0103 \u0219i \u00eenlocui\u021bi, de prin 1828, cu discipolii \u0219i asocia\u021bii lui Victor Cousin.<\/p>\n\n\n\n

Astfel, Poteca n-a ie\u0219it niciodat\u0103 din orizontul pe care i-l deschiseser\u0103 profesorii s\u0103i greci. To\u021bi mae\u0219trii lui erau spirituali\u0219ti, cre\u0219tini (chiar oamenii ai bisericii) \u0219i deopotriv\u0103 empiri\u0219ti, uneori \u00een forme radicale. Poteca descindea intelectual, a\u0219adar, din preo\u021bi \u0219i c\u0103lug\u0103ri ata\u0219a\u021bi, cel pu\u021bin \u00een manifest\u0103rile lor publice, \u00eenv\u0103\u021b\u0103turilor Bisericii. De aici \u0219i reticen\u021ba lor fa\u021b\u0103 de doctrinele filosofice ale veacului care se ar\u0103tau prea \u00eendr\u0103zne\u021be. Soave, care este un empirist \u0219i chiar un senzualist, are mereu grij\u0103 s\u0103 nu cad\u0103 \u00een materialismul poten\u021bial al lui Locke, cu consecin\u021be ruin\u0103toare pentru nemurirea sufletului. Maugras, foarte patriot, \u00eei combate \u0219i pe germani (\u00een special pe Kant), \u0219i pe sco\u021bieni (Reid, Stewart), adic\u0103 tot ce era nou \u00een filosofie, manifest\u00e2ndu-se ca un adept al lui Laromigui\u00e8re \u0219i, \u00een general, al filosofiei predate \u00een vechile Universit\u0103\u021bi medievale ale Fran\u021bei, desfiin\u021bate \u00een vremea Revolu\u021biei. Aceast\u0103 filosofie, o spune Maugras, a fost \u00eentotdeauna eclectic\u0103. \u00cens\u0103 \u00een acest eclectism Descartes \u0219i mai apoi Condillac erau centrali.<\/p>\n\n\n\n

Modelele lui Poteca promovau, a\u0219adar, doctrine spiritualist-senzualiste consistente cu dogmele cre\u0219tine[70]<\/a><\/sup><\/sup>. \u00cen acela\u0219i spirit, Eufrosin Poteca a decorat cu unele elemente de doctrin\u0103 empirist\u0103 un corp de \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103 catehetic\u0103. Cadrul g\u00e2ndirii sale este religios cre\u0219tin, \u00eens\u0103 cre\u0219tinismul s\u0103u este particular. S-ar putea spune c\u0103 filosofia lui Poteca are la baz\u0103 o p\u0103rere teologic\u0103[71]<\/a><\/sup><\/sup> excentric\u0103. \u00cen virtutea acestei orient\u0103ri de baz\u0103 a g\u00e2ndirii sale, el respinge dualismul cartezian, sau mai degrab\u0103 \u00eel dep\u0103\u0219e\u0219te, \u00eel \u00eenmoaie integr\u00e2ndu-l \u00eentr-un trinitarism de extrac\u021bie neoplatonician\u0103 \u00een care raportul suflet\u2013trup, ca \u0219i raportul minte\u2013trup, nu mai este unul de opozi\u021bie, ci unul de concordan\u021b\u0103, de complementaritate, armonic.<\/p>\n\n\n\n

*****<\/p>\n\n\n\n

\u00cen elementele de istorie a filosofiei cu care se deschide manualul lui Heineccius se dau unele no\u021biuni despre dualismul cartezian. Cogito, ergo sum<\/em> devine la Poteca \u201eeu \u00een\u021beleg, sunt dar\u201d[72]<\/a><\/sup><\/sup>. \u201eDuhul … este o \u0219tiin\u021b\u0103 \u00een\u021beleg\u0103toare, dup\u0103 cum \u0219i trupul este fiin\u021b\u0103 \u00eentins\u0103\u201d[73]<\/a><\/sup><\/sup>. \u201eOmul este alc\u0103tuit din Minte \u0219i Trup, adec\u0103 dintr-o fiin\u021b\u0103 \u00een\u021beleg\u0103toare \u0219i g\u00e2nditoare \u0219i dintr-una \u00een trei m\u0103suri\u201d[74]<\/a><\/sup><\/sup> (adic\u0103 \u00een trei dimensiuni). Trupul nu poate \u00een\u021belege, mintea nu are \u00eentindere. Mintea este \u201enematerialnic\u0103\u201d \u0219i simpl\u0103, deci \u201eduh\u201d (spirit). Fiind simpl\u0103 \u0219i nematerial\u0103, mintea este nemuritoare. Mintea \u0219i Trupul sunt ambele necesare pentru fiin\u021ba omului. Dualismul cartezian, astfel expus de Heineccius, este amendat de Poteca \u00eentr-o not\u0103, din perspectiva propriei lui teorii: \u201eTrei sunt necesarie la fiin\u021ba omului: trup, suflet \u0219i minte\u201d[75]<\/a><\/sup><\/sup> \u2013 nu numai dou\u0103, trup \u0219i suflet. Poteca nu accept\u0103 c\u0103 mintea este fie acela\u0219i lucru cu sufletul, fie o parte a sufletului, ci o consider\u0103 \u201eipostas\u201d, substan\u021b\u0103 aparte, al\u0103turi de corp \u0219i de suflet[76]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen \u00a744 Heineccius discut\u0103 \u00een nume propriu despre \u201eunire a min\u021bii \u0219i a trupului\u201d. \u00cen traducerea lui Poteca: \u201e\u00een ce chip mintea, adic\u0103 fiin\u021ba nematerialnic\u0103 lucreaz\u0103 \u00een trup \u0219i iar\u0103\u0219i cum trupul poate s\u0103 lucreze \u00een minte, aceasta nu \u0219tim, de\u0219i faptele sunt prea adev\u0103rate\u201d[77]<\/a><\/sup><\/sup>. \u0218tim cu certitudine, din experien\u021b\u0103, c\u0103 mintea \u0219i trupul interac\u021bioneaz\u0103, \u00eens\u0103 nu \u0219tim cum. Heineccius cunoa\u0219te teoria influxului fizic (de inspira\u021bie aristotelic\u0103), ocazionalismul \u0219i recenta teorie a armoniei prestabilite a contemporanului \u0219i colegului s\u0103u Leibniz. Dar nu ader\u0103 la niciuna, consider\u00e2ndu-le ipoteze neverificabile. Aici g\u0103se\u0219te Poteca o nou\u0103 ocazie s\u0103 intervin\u0103, tot \u00eentr-o adnotare: \u201eMintea prin suflet lucreaz\u0103 \u00een trup \u0219i trupul lucreaz\u0103 \u00een minte; dar ce este sufletul? Via\u021ba\u201d[78]<\/a><\/sup><\/sup>. Aici suntem cel mai aproape de o considerare a problemei minte\u2013corp. Ce afirm\u0103 Poteca? C\u0103 sufletul este mijlocitor \u00eentre minte \u0219i trup, \u00eentruc\u00e2t mintea lucreaz\u0103 \u00een trup prin suflet \u0219i tot prin suflet lucreaz\u0103 si trupul \u00een minte[79]<\/a><\/sup><\/sup>. Dac\u0103 interac\u021biunea dintre suflet \u0219i minte nu surprinde, cea dintre suflet \u0219i trup r\u0103m\u00e2ne problematic\u0103. \u00cens\u0103 Poteca afirm\u0103 aici c\u0103 sufletul este via\u021ba \u2013 \u0219i are \u00een vedere via\u021ba biologic\u0103, via\u021ba trupului, \u00eens\u0103 conceput\u0103 substan\u021bial. Astfel, c\u00e2nd via\u021ba p\u0103r\u0103se\u0219te trupul, acesta nu mai poate interac\u021biona cu mintea.<\/p>\n\n\n\n

Concep\u021bia care r\u0103zbate \u00een aceste adnot\u0103ri fusese predat\u0103 elevilor la cursul de metafizic\u0103 \u00eencep\u00e2nd probabil din 1826 (\u00een 1825 Poteca a \u00eenceput filosofia, cu logica \u0219i etica). Dar ea este expus\u0103 deja \u00een dou\u0103 documente din toamna lui 1825, \u201eLec\u021bia \u00eencep\u0103toare\u201d \u0219i \u201eCuv\u00e2ntare la deschiderea lec\u021biilor de filosofie\u201d. \u00cen \u201eCuv\u00e2ntare\u201d, doctrina trinitar\u0103 este expus\u0103 pentru elevi, dar mai ales pentru publicul de evghenesta\u021bi care a asistat la deschiderea cursului s\u0103u de filosofie. Din aceast\u0103 cuv\u00e2ntare se vede \u00eentreaga extensiune cosmic\u0103 pe care o d\u0103dea Poteca trupului, min\u021bii \u0219i sufletului:<\/p>\n\n\n\n

Acum, dar, care sunt \u00eent\u00e2iele \u00eenceputuri ale celor ce sunt! Acestea sunt trei: adec\u0103, Trup, Suflet \u0219i Minte. Trup, \u00een filosofie, este nu numai trupul oamenilor \u0219i al celorlalte ve\u021buitoare, ci tot ce s\u0103 pip\u0103ie. Suflet, \u00een filosofie, este nu numai sufletul oamenilor \u0219i al celorlalte ve\u021buitoare, ci tot sufletul care \u00eensufle\u021be\u0219te toat\u0103 f\u0103ptura, spre rodirea de via\u021b\u0103, precum este aerul \u0219i lumina. A\u0219ijderea \u0219i Minte, \u00een filosofie, este nu numai mintea \u0219i \u00een\u021belegerea ve\u021buitoarelor, ci toat\u0103 nem\u0103rginita minte \u0219i puterea cea \u00een\u021beleg\u0103toare care umple ceriul \u0219i p\u0103m\u00e2ntul, \u0219i oc\u00e2rmuie\u0219te toat\u0103 lumea.<\/p>

A\u0219adar, noi, din toate p\u0103r\u021bile suntem \u00eenconjura\u021bi de trupuri, avem via\u021b\u0103, pentru c\u0103 r\u0103sufl\u00e2nd lu\u0103m via\u021b\u0103, \u0219i avem minte pentru c\u0103 ni se na\u0219te din lumin\u0103 \u0219i puterea \u00een\u021belegerii cea nem\u0103rginit\u0103, ca o mic\u0103 raz\u0103 din darul luminei celei ne\u00een\u00adserate, pretu\u00adtindenea putere \u00een\u021beleg\u0103toare, pretutindenea aceast\u0103 troi\u021b\u0103 experi\u00admen\u00adtat\u0103 \u0219i cunoscut\u0103, dintr-aceste trei ipostasuri m\u0103rturisite \u0219i nem\u0103rturisite.<\/p>

\u0218i cine din oameni poate m\u0103sura tot ce e pre p\u0103m\u00e2nt? Cine au num\u0103rat mul\u021bimea stelelor? Cine poate hot\u0103r\u00e2 duhul care mi\u0219c\u0103 \u0219i \u00eensufle\u021be\u0219te toat\u0103 lumea? Cine poate \u00eenc\u0103pea toat\u0103 puterea cea \u00een\u021beleg\u0103toare? A\u0219a Trup, Suflet \u0219i Minte, lu\u00e2ndu-s\u0103 preste tot, s\u0103 m\u0103rturisesc nem\u0103rginite. Aceste sunt \u00eenceputurile lumii. Dintr-aceste trei ipostasuri este alc\u0103tuit \u0219i omul; pentru aceasta au \u0219i zis oarecine din cei vechi filosofi, c\u0103 omul este mic\u0103 lume. Deci, dar acum, de-ar \u00eentreba cineva ce este intriseca fiin\u021b\u0103 a trupurilor, eu a\u0219 r\u0103spunde c\u0103 nu \u0219tiu, cu c\u00e2t mai v\u00e2rtos a sufletului \u0219i a min\u021bii, fiind cu totul nematerialnice[80]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

S\u0103 ne aplec\u0103m pu\u021bin asupra ideilor din acest pasaj. \u201e\u00cent\u00e2iele \u00eenceputuri ale celor ce sunt\u201d sunt primele principii ale fiin\u021b\u0103rilor, iar Poteca afirm\u0103 clar c\u0103 ele sunt trei. Cele trei principii sunt str\u0103b\u0103tute de dihotomia material\/imaterial: sufletul \u0219i mintea sunt \u201enematerialnice\u201d, trupul este deci material. Poteca \u00eencearc\u0103 apoi s\u0103 defineasc\u0103 trupul, sufletul \u0219i mintea \u00een general (\u201epreste tot\u201d), iar nu ca trup, suflet respectiv minte omene\u0219ti, finite<\/em>. Luate \u00een general, sau \u00een sine, ca principii ale lumii, nu ale fiin\u021bei omene\u0219ti individuale, Trup, Suflet \u0219i Minte sunt infinite (\u201enem\u0103r\u00adginite\u201d). \u00cenceputul lumii se afl\u0103 \u00eentr-un Trup, un Suflet \u0219i o Minte infinite \u2013 din care, putem deduce, iau na\u0219tere trupurile, sufletele \u0219i min\u021bile individuale, Trupul gener\u00e2nd trup, Sufletul, suflet \u0219i Mintea, minte. Aceste principii nu pot fi deci transcendente. Trup, adic\u0103 corp, se nume\u0219te tot ce este pip\u0103ibil; este interesant\u0103 preeminen\u021ba sim\u021bului tactil asupra celorlalte. Mintea este Spiritul universal, ra\u021biunea care guverneaz\u0103 lumea, logosul<\/em> (sau Cuv\u00e2ntul). Min\u021bile individuale eman\u0103 de la Spirit, cum eman\u0103 razele de lumin\u0103 din soare. No\u021biunea cea mai obscur\u0103 este de cea de Suflet, care se leag\u0103, p\u00e2n\u0103 la sinonimie, de no\u021biunea de via\u021b\u0103. De fapt, no\u021biunea nu este definit\u0103, este numai exemplificat\u0103. Sufletul este 1) suflet omenesc, 2) suflet al animalelor (exist\u0103, deci), 3) suflet al naturii. Despre sufletul omului sau al animalului nu se spune nimic, \u00een schimb sufletul naturii este \u201esuflare de via\u021b\u0103\u201d (Gen.<\/em>, 2, 7) care face s\u0103 germineze, s\u0103 creasc\u0103 \u0219i s\u0103 rodeasc\u0103 plantele. Poteca exemplific\u0103 prin aer \u0219i lumin\u0103, lucruri, adic\u0103, necorporale \u0219i imateriale, c\u0103ci nu se pot pip\u0103i (totu\u0219i, aerul opune rezisten\u021b\u0103 la mi\u0219care). Trec\u00e2nd la omul individual, Poteca \u00eenlocuie\u0219te discursul despre suflet cu cel despre via\u021b\u0103: \u201eavem via\u021b\u0103, pentru c\u0103 r\u0103sufl\u00e2nd lu\u0103m via\u021b\u0103\u201d. De unde ne vine via\u021ba? Din via\u021ba cosmic\u0103 a naturii, \u00een care suntem cuprin\u0219i \u0219i pe care o aspir\u0103m \u00een trupul nostru r\u0103sufl\u00e2nd.<\/p>\n\n\n\n

Ceva mai precis\u0103 \u0219i oarecum dintr-un alt registru conceptual este terminologia lui Poteca \u00een \u201eLec\u021bia \u00eencep\u0103toare\u201d[81]<\/a><\/sup><\/sup>, pus\u0103 \u00een fruntea traducerii din Heineccius. Acolo filosoful nostru renun\u021b\u0103 par\u021bial la terminologia ipostasurilor \u0219i spune: \u201e\u00centru om cunoa\u0219tem o n\u0103sc\u0103tur\u0103 (o fire) din trei substan\u021be (estimi) alc\u0103tuit\u0103\u201d[82]<\/a><\/sup><\/sup>. Omul este, a\u0219adar, o natur\u0103 \u00een trei substan\u021be, aici v\u0103z\u00e2ndu-se asem\u0103narea lui cu Dumnezeu. Omul este \u201efiin\u021b\u0103 trisipostantnic\u0103, mic\u0103 lume \u0219i vie\u021buitoriu dup\u0103 chipul lui Dumnezeu\u201d[83]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p>\n\n\n\n

Doctrina omului-microcosmos asem\u0103n\u0103tor cu Dumnezeu este expus\u0103 \u0219i \u00een alte locuri, e.g. \u00een Micul catehism<\/em>[84]<\/a><\/sup><\/sup> din 1833. Explica\u021biile lui Poteca despre fiin\u021ba lui Dumnezeu \u0219i despre Trinitate sunt destul de neortodoxe. Dumnezeu este duh, \u201edar toate trupurile cele v\u0103zute \u0219i m\u0103rginite, \u00een ceriu \u0219i pre p\u0103m\u00e2nt, sunt de la d\u00e2nsul, \u00eentru d\u00e2nsul \u0219i printr-\u00eensul: \u0219i noi \u00eentru d\u00e2nsul tr\u0103im, ne mi\u0219c\u0103m \u0219i suntem\u201d (cap. II, \u00a71). Poteca afirm\u0103 o doctrin\u0103 panenteist\u0103[85]<\/a><\/sup><\/sup>, f\u0103r\u0103 con\u0219tiin\u021b\u0103 de heterodoxie. \u00cen capitolul V, \u201ede sf\u00e2nta Troi\u021b\u0103\u201d, el continu\u0103: \u201eA\u0219adar Dumnezeu e \u00een trei fe\u021be. \u0218i ce mirare, deaca \u0219i omul e \u00een trei fe\u021be? Adec\u0103 e alc\u0103tuit din suflet, minte \u0219i trup. A\u0219a omul e dup\u0103 asem\u0103narea lui Dumnezeu. \u0218i adev\u0103rat, ce om ar fi acela, deaca i\u2011ar lipsi una din aceste trei? Adec\u0103 mintea au sufletul au trupul?\u201d (\u00a74). \u0218i aici, terminologia lui Poteca e prea pu\u021bin canonic\u0103, iar analogia, imposibil\u0103 \u00een marginile dogmaticii ortodoxe.<\/p>\n\n\n\n

*****<\/p>\n\n\n\n

Am putut constata, p\u00e2n\u0103 la Poteca, o situa\u021bie care s-ar putea exprima dup\u0103 cum urmeaz\u0103: psihologie f\u0103r\u0103 ontologie. Caren\u021ba reflec\u021biei ontologice explic\u0103 \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 ignorarea sau subestimarea gravit\u0103\u021bii problemei minte\u2013corp. G\u00e2nditorii no\u0219tri, interesa\u021bi mai ales de nemurirea sufletului, nu dispuneau de concepte precise ale min\u021bii, spiritului sau sufletului \u0219i trupului. Ace\u0219ti termeni \u00ee\u0219i conservau sensurile vagi, prefilosofice, pe care le aveau \u00een discursul obi\u0219nuit \u0219i cel religios. Eufrosin Poteca este primul care a dispus de o ontologie, \u00eentruc\u00e2t cursul s\u0103u de metafizic\u0103 atingea toate disciplinele metafizice tradi\u021bionale. Metafizica lui Poteca, \u00eens\u0103, nu era \u201emetafizica celor vechi\u201d, adic\u0103 \u201eontologhia, care va s\u0103 zic\u0103 cuv\u00e2ntare de estimi\u201d[86]<\/a><\/sup><\/sup>; el pusese ontologia \u00een conceptul senzualist, urm\u00e2ndu-l pe Soave. Acesta afirma c\u0103 urmeaz\u0103 exemplul lui Locke, Condillac, Bonnet, \u201eresta\u00adu\u00adra\u00adtorii metafizicii\u201d, d\u00e2nd sub titlul de Ontologie \u201eun tratat general despre originea ide\u00adilor \u0219i a no\u021biunilor\u201d[87]<\/a><\/sup><\/sup>. Ontologia nu mai era disciplina metafizic\u0103 prim\u0103, precum la dogmatici, ea fusese \u00eenlocuit\u0103 de c\u0103tre Soave cu psihologia. Poteca procedeaz\u0103 la fel, \u00eens\u0103 se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 mult \u00een con\u021binut de Soave. Dispunem de scheletul cursului s\u0103u, intitulat Elementuri de metafizic\u0103. <\/em>S-a spus nenuan\u021bat, \u00eenc\u0103 de la prima lor pu\u00adbli\u00adcare, c\u0103 ele se inspir\u0103 din Soave (lucru afirmat explicit \u0219i de Poteca[88]<\/a><\/sup><\/sup>). Un studiu mai atent arat\u0103 \u00eens\u0103 c\u0103 inspira\u021bia este mai cur\u00e2nd formal\u0103 \u0219i destul de superficial\u0103. Psi\u00adhologia \u0219i teologia, \u00een special, nu au nimic \u00een comun cu cele ale filosofului italian.<\/p>\n\n\n\n

Psihologia lui Soave cuprinde dou\u0103 sec\u021biuni, prima, despre natura sufletului, a doua, despre facult\u0103\u021bile \u0219i opera\u021biile acestuia, precum \u0219i un apendice despre sufletele animalelor. \u00cen prima sec\u021biune, Soave \u00ee\u0219i propune s\u0103 demonstreze c\u0103 sufletul este \u201eo substan\u021b\u0103 total diferit\u0103 de corp \u0219i de materie, adic\u0103 o substan\u021b\u0103 pur\u0103, simpl\u0103, indivizibil\u0103 \u0219i prin asta \u0219i din natur\u0103 nemuritor\u201d[89]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p>\n\n\n\n

Filosoful italian \u00eencepe cu demonstrarea simplit\u0103\u021bii \u0219i spiritualit\u0103\u021bii sufletului, cu argumente leibniziene (\u0219i condillachiane, dar Condillac \u00eel urmeaz\u0103 mult pe Leibniz). Argumentul principal const\u0103 \u00een a ar\u0103ta c\u0103 un lucru compus nu poate avea percep\u021bii unitare; or, sufletul are astfel de percep\u021bii, deci nu este compus (nu este un agregat). Din simplitatea sufletului decurge \u201eprin consecin\u021b\u0103 necesar\u0103\u201d inco\u00adruptibilitatea lui, \u00een m\u0103sura \u00een care corup\u021bia este separarea p\u0103r\u021bilor. Dar \u00een afar\u0103 de corup\u021bie nu exist\u0103 alt mod de dispari\u021bie dec\u00e2t anihilarea; \u00eens\u0103 la moartea corpului sufletul nu este anihilat, ci conservat. De aceasta ne asigur\u0103 religia \u0219i ra\u021biunea natural\u0103. Nimic altceva nu este anihilat \u00een natur\u0103, nici m\u0103car un atom; cum dar\u0103 s\u0103 fie anihilat sufletul? \u00cen plus, crede Soave, dorin\u021ba profund\u0103 de fericire \u0219i speran\u021ba \u00een r\u0103splata celor drep\u021bi m\u0103rturisesc credin\u021ba universal\u0103 \u00een via\u021ba de dup\u0103 moarte, deci \u00een supravie\u021buirea sufletului dup\u0103 moartea corpului. Consentimentul tuturor oamenilor are pentru Soave valoare de argument. Dar pentru ca sufletul s\u0103-\u0219i p\u0103streze identitatea dup\u0103 moarte, el trebuie s\u0103 aib\u0103 idei, st\u0103ri mentale continue cu cele de dinaintea mor\u021bii (criteriul identit\u0103\u021bii personale este cel al lui Locke). Dar cum poate avea sufletul idei \u00een absen\u021ba corpului, dac\u0103 ideile sunt precedate de impresiile corporale? Aici Soave r\u0103spunde, nesatisf\u0103c\u0103tor, c\u0103 g\u00e2ndirea este \u00een \u00eentregime apanajul sufletului, facultatea de a g\u00e2ndi \u00eei apar\u021bine \u00een exclusivitate \u0219i nu are niciun raport cu corpul. \u00cen timpul vie\u021bii, \u201emi\u0219carea\u201d din nervi \u0219i creier este urmat\u0103 de g\u00e2nduri \u00een suflet, e drept c\u0103 nu \u0219tim cum, \u00eens\u0103 nu trebuie s\u0103 uit\u0103m c\u0103 g\u00e2ndirea nu apar\u021bine dec\u00e2t sufletului[90]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p>\n\n\n\n

Care este \u201eesen\u021ba\u201d sufletului? Sufletul este o veritabil\u0103 substan\u021b\u0103, pur\u0103, spiritual\u0103 \u0219i nemuritoare. Faptul c\u0103 sufletului i se pot atribui ac\u021biuni reale, pe care le cunoa\u0219te fiecare \u00een el \u00eensu\u0219i, precum g\u00e2ndirea sau voin\u021ba, nu spune nimic despre \u201ece este esen\u021ba intim\u0103 a sufletului, adic\u0103 ce este el intim \u00een el \u00eensu\u0219i\u201d[91]<\/a><\/sup><\/sup>. A\u0219a cum noi nu cunoa\u0219tem ce este materia \u00een intimitatea ei, natura ei intrinsec\u0103, trebuie s\u0103 m\u0103rturisim c\u0103 nu cunoa\u0219tem nici ce este sufletul \u00een intimitatea sa \u0219i care \u00eei este esen\u021ba. Descartes, care determin\u0103 ca esen\u021b\u0103 a materiei \u00eentinderea \u0219i ca esen\u021b\u0103 a sufletului g\u00e2ndirea, o face f\u0103r\u0103 niciun temei; \u00eentinderea nu e dec\u00e2t una dintre propriet\u0103\u021bile sau rela\u021biile materiei, g\u00e2ndirea nu e dec\u00e2t una dintre ac\u021biunile sufletului. Se confund\u0103 aici agentul \u0219i ac\u021biunea, ca \u0219i c\u00e2nd s-ar afirma c\u0103 sculptorul \u0219i actul de a face o statuie \u0219i statuia \u00eens\u0103\u0219i sunt unul \u0219i acela\u0219i lucru. \u00cen plus, Descartes, lu\u00e2nd g\u00e2ndirea ca esen\u021b\u0103 a sufletului, a presupus c\u0103 sufletul g\u00e2nde\u0219te tot timpul, ceea ce Soave denun\u021b\u0103, pe urmele lui Locke, ca fiind imposibil de dovedit. Teoria cartezian\u0103, presupun\u00e2nd c\u0103 sufletul nu e niciodat\u0103 lipsit de g\u00e2ndire, este obligat\u0103 s\u0103 admit\u0103 existen\u021ba ideilor \u00eenn\u0103scute. Soave critic\u0103 ineismul, inspir\u00e2ndu-se tot din Locke (\u00eens\u0103 el \u00eel vizeaz\u0103 \u0219i pe Leibniz). El \u201econchide cu Locke c\u0103 sufletul la \u00eenceputul existen\u021bei sale nu are \u00een sine nici idei, nici principii, nici sim\u021b moral, nici reprezent\u0103ri ale vreunui lucru \u0219i c\u0103 ideile, no\u021biunile, principiile toate se dob\u00e2ndesc de el \u00eensu\u0219i pe calea sim\u021burilor \u0219i a reflec\u021biei\u201d[92]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen sec\u021biunea a doua a Psihologiei sale, Soave trateaz\u0103 despre facult\u0103\u021bile \u0219i opera\u021biile sufletului, \u00eencep\u00e2nd cu sensibilitatea (facultatea omului \u0219i animalului de a-\u0219i da seama de impresiile f\u0103cute asupra lor, adic\u0103 de a avea senza\u021bii). Impresiile \u00eens\u0103 nu sunt sim\u021bite direct de suflet, ci prin mijlocirea nervilor care duc la creier, care este sediul sufletului. Dar \u00een ce mod sunt comunicate impresiile de la creier la suflet? Ajungem aici la problema \u201euniunii corpului cu sufletul \u0219i a comer\u021bului lor reciproc\u201d. Soave formuleaz\u0103 clar problema:<\/p>\n\n\n\n

Modul \u00een care impresiile externe trec \u00een suflet este un lucru \u00eenc\u0103 \u0219i mai greu de explicat. O substan\u021b\u0103 corporal\u0103, adic\u0103 solid\u0103, \u00eentins\u0103, compus\u0103 din p\u0103r\u021bi, cert este c\u0103 nu se vede cum ar putea ac\u021biona pe cale direct\u0103 \u0219i imediat\u0103 asupra unei substan\u021be ne\u00adcorporale, adic\u0103 nesolide, ne\u00eentinse, necompuse din p\u0103r\u021bi, de o natur\u0103, pe scurt, esen\u00ad\u021bialmente \u0219i intrinsec contrar\u0103[93]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Soave respinge sumar ocazionalismul (teoria viziunii \u00een Dumnezeu este o ipotez\u0103 gratuit\u0103) \u0219i armonia prestabilit\u0103 (alt\u0103 ipotez\u0103 lipsit\u0103 de orice fundament). Dincolo de lipsa lor de fundament, aceste sisteme au \u00een comun \u201ec\u0103 f\u0103c\u00e2nd complet inutil\u0103 existen\u021ba corpurilor, conduc direct la idealism\u201d[94]<\/a><\/sup><\/sup>. La ce servesc corpurile, dac\u0103 nu au nicio influen\u021b\u0103 asupra sufletelor? Cu ce scop le-a creat Dumnezeu, dac\u0103 a prev\u0103zut s\u0103 excite \u00een suflet senza\u021biile prin alte modalit\u0103\u021bi? \u0218i cum se mai poate sus\u00ad\u021bine existen\u021ba lor real\u0103? Neaccept\u00e2nd ocazionalismul nici armonia prestabilit\u0103, Soave nu vrea nici s\u0103 abandoneze dualismul \u0219i s\u0103 \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eze idealismul. El argu\u00admen\u00ad\u00adteaz\u0103 pentru existen\u021ba real\u0103 a corpurilor[95]<\/a><\/sup><\/sup>, neader\u00e2nd \u00eens\u0103 nici la solu\u021bia in\u00adflu\u00adxului fizic (\u201eadic\u0103 c\u0103 corpul ac\u021bioneaz\u0103 realmente \u0219i direct asupra sufletului \u0219i vice\u00adversa\u201d[96]<\/a><\/sup><\/sup>). Experien\u021ba justific\u0103 afirma\u021bia c\u0103 o anumit\u0103 interac\u021biune a sufletului \u0219i a corpului trebuie admis\u0103, f\u0103r\u0103 \u00eens\u0103 a spune cum are ea loc, pentru c\u0103 nu se poate \u0219ti.<\/p>\n\n\n\n

Soave p\u0103streaz\u0103, cum se vede, dualismul suflet\u2013corp al doctrinei cre\u0219tine[97]<\/a><\/sup><\/sup>, cu spiritualitatea sufletului \u0219i materialitatea corpului, accept\u0103 o form\u0103 de inte\u00adrac\u021bionism, \u00eens\u0103 profeseaz\u0103 ignoran\u021ba cu privire at\u00e2t la natura intrinsec\u0103 a sufletului \u0219i a materiei, c\u00e2t \u0219i la modul interac\u021biunii lor. Substan\u021bele spirituale \u0219i materiale sunt \u00een sine incognoscibile, noi necunosc\u00e2nd dec\u00e2t ac\u021biunile sau fenomenele lor[98]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p>\n\n\n\n

Cunosc\u00e2nd expunerea lui Soave, Eufrosin Poteca se arat\u0103 mai curajos metafizic dec\u00e2t acesta, chiar dac\u0103 \u0219i mai naiv \u0219i incoerent. \u00cen Elementuri de metafizic\u0103<\/em>[99]<\/a><\/sup><\/sup> el reia teoria sa trinitar\u0103 \u00eenc\u0103 din primul paragraf: \u201e\u00eenceputurile celor ce sunt trei sunt, adic\u0103: trup, suflet \u0219i minte\u201d (\u00a71). Ce este sufletul? Defini\u021bia dat\u0103 acum nu mai este vitalist\u0103, ci c\u00e2t se poate de clasic\u0103: \u201efiin\u021b\u0103 semplice \u0219i nematerial\u0103 \u0219i de aicea nemuritori\u201d (\u00a74). Simplitatea se dovede\u0219te \u201edin \u00eens\u0103\u0219i firea g\u00e2ndului\u201d (\u00a75). Dar care este \u201efiin\u021ba intrinsec\u0103 a sufletului\u201d? \u201e… toate cele ce sunt s-aduc la trei ipostasuri, adic\u0103 la trup, suflet \u0219i minte. Dar ce este intrinseca lor fiin\u021b\u0103 noi nu o pricepem…\u201d (\u00a78). Necunosc\u00e2nd natura intrinsec\u0103 a celor trei ipostasuri, este f\u0103r\u0103 temei s\u0103 presupunem diferen\u021ba lor substan\u021bial\u0103 sau de natur\u0103; dar Poteca nu-\u0219i d\u0103 seama de aceast\u0103 dificultate, care este \u0219i a lui Soave. El define\u0219te cele trei ipostasuri prin calit\u0103\u021bile lor \u201elucrelnice\u201d. Trupul este \u201eipostas pip\u0103it care are lungime, l\u0103\u021bime, grosime, greime \u0219i multe alte \u00eensu\u0219iri\u201d; sufletul este \u201eipostas deos\u0103bit de trup, adic\u0103 o putere mi\u0219c\u0103toare, sim\u021bitoare, poftitoare, g\u00e2nditoare \u0219i pomenitoare\u201d; mintea, \u00een sf\u00e2r\u0219it, este \u201eun ipostas mult mai duhovnicesc dec\u00e2t celelalte, adic\u0103 o putere \u00een\u021beleg\u0103toare, judec\u0103toare, socotitoare \u0219i voitoare\u201d (\u00a78). Dar ce trebuie \u00een\u021beles prin \u201eputere\u201d, nu \u0219tim.<\/p>\n\n\n\n

Mai \u00eencolo trupul este \u201ehot\u0103r\u00e2t\u201d (definit) \u201eun ipostas l\u0103\u021bit, tare, colorit \u0219i primitor de multe felurimi (calit\u0103\u021bi)\u201d, sufletul este zis \u201eipostas simplu, … un duh, o putere mi\u0219c\u0103toare, aceasta este \u00eens\u0103\u0219i via\u021ba care st\u0103 \u00een puterea de a sim\u021bi, a pofti, de a-\u0219i aduce aminte, de a g\u00e2ndi, de a \u00een\u021b\u0103lege, de a judeca, de a cuv\u00e2nta \u0219i de a voi, de a s\u0103 mi\u0219ca \u0219i de a lucra\u201d (\u00a714). Mintea este \u201eo putere \u00een\u021b\u0103leg\u0103toare\u201d; \u00eens\u0103 aici Poteca \u00ee\u0219i tr\u0103deaz\u0103 teoria trisipostatic\u0103, argument\u00e2nd c\u0103 mintea \u201e\u00eentru adev\u0103r este o \u00eensu\u0219ire a sufletului; pentru c\u0103 noi nu pricepem cum mintea ar putea sta de sine [ceea ce e propriu substan\u021bei, ipostasului] f\u0103r\u0103 suflet, precum nici acesta f\u0103r\u0103 trup\u201d. A\u0219adar, \u00een acest paragraf mintea depinde ontologic de suflet, iar sufletul de trup, care singur pare s\u0103 fie substan\u021b\u0103 individual\u0103 (ipostas \u00een sensul teologiei). Con\u00adceptele utilizate aici sunt cele ale lui Soave, din care Poteca rezum\u0103[100]<\/a><\/sup><\/sup>. \u00censu\u0219irea traduce \u201eproprietatea\u201d lui Soave, definit\u0103 drept calitate proprie numai unui lucru sau clase de lucruri[101]<\/a><\/sup><\/sup>. Ideea c\u0103 mintea este proprietatea sau propriul sufletului (deci o calitate a acestuia) nu \u00eei apar\u021bine \u00eens\u0103 lui Soave. Soave define\u0219te spiritul ca substan\u021b\u0103 simpl\u0103 dotat\u0103 cu inteligen\u021b\u0103, iar sufletul, ca specie de spirit, \u201eacea sub\u00adstan\u00ad\u021b\u0103 spiritual\u0103 care este \u00een oameni \u0219i \u00een animale\u201d. Aceast\u0103 incoeren\u021b\u0103 las\u0103 s\u0103 se vad\u0103 un fond de g\u00e2ndire \u201epre-soavian\u201d, destul de tulbure, \u00eens\u0103 hot\u0103r\u00e2t biologizant \u0219i vitalist[102]<\/a><\/sup><\/sup>. \u00cen lectura cea mai caritabil\u0103, Poteca spune c\u0103, de\u0219i noi nu pricepem cum mintea poate subsista f\u0103r\u0103 suflet \u0219i sufletul f\u0103r\u0103 trup, totu\u0219i<\/em> acestea sunt substan\u021be\/ipostasuri (adic\u0103 suporturi incognoscibile ale calit\u0103\u021bilor cognos\u00adcibile[103]<\/a><\/sup><\/sup>) ontologic independente.<\/p>\n\n\n\n

*****<\/p>\n\n\n\n

Doctrina lui Poteca ne apare ca fiind ezitant\u0103 \u0219i \u00een general obscur\u0103, prea pu\u021bin elaborat\u0103 teoretic. \u00cens\u0103 interesul ei st\u0103 tocmai \u00een aceste ezit\u0103ri \u0219i neclarit\u0103\u021bi, care indic\u0103 faptul c\u0103 el a \u00eencercat s\u0103 toarne \u00een concepte metafizice o intui\u021bie central\u0103, structurat\u0103 mai degrab\u0103 teologic, cea a fiin\u021bei \u201etrisipostatice\u201d a omului, a uni\u00adversului \u0219i a lui Dumnezeu (sau, mai cur\u00e2nd, a lui Dumnezeu-Universul), \u0219i a para\u00adlelismului imbricat dintre Dumnezeu, macrocosmos \u0219i omul-microcosmos. Cheia de bolt\u0103 a analogiilor, \u00een care toate sunt puse \u00een abis, este fiin\u021ba lui Hristos: Cuv\u00e2nt (logos<\/em>, minte) \u00eentrupat prin Duh \u0219i deopotriv\u0103 trup, suflet \u0219i minte. Aceast\u0103 viziune el a combinat-o cu spiritualismul senzualist mo\u0219tenit de la Soave, \u00eentr-un \u00eentreg cu destule lipsuri \u0219i asperit\u0103\u021bi. \u00cencerc\u00e2nd s\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103 sufletul-via\u021b\u0103 \u0219i mintea-logos, Poteca a recurs fie la categoria tradi\u021bional\u0103 de ipostas, fie la cea condillachian-soavian\u0103 de substan\u021b\u0103, fie la cea de putere (posibil luat\u0103 de la Locke[104]<\/a><\/sup><\/sup> sau de la filosofii sco\u021bieni[105]<\/a><\/sup><\/sup>). Dar aceste categorii nu doar c\u0103 nu sunt echivalente, ele sunt mutual incompatibile. Poteca vede, analogic, dar heterodox, armonia ipostasurilor (hupostaseis) <\/em>sau fe\u021belor (prosopoi<\/em>) \u00een om, ca \u0219i \u00een Dumnezeu. Exist\u0103 un element de agnosticism, un mister supranatural al uniunii perihoretice a celor trei ipostasuri \u00een fiin\u021ba divin\u0103 (al deofiin\u021bimii lor), transferat analogic \u0219i asupra uniunii iposta\u00adsurilor \u00een natura uman\u0103. Dar ceea ce este dogm\u0103<\/em> (religioas\u0103) nu poate fi problem\u0103<\/em> (filosofic\u0103), nu constituie obiect de mirare. Dac\u0103 raportul Fiului cu Duhul sau al Fiului cu Tat\u0103l nu constituie o problem\u0103, atunci nici raportul corpului cu sufletul sau al corpului cu mintea nu poate fi problematic, ci este tot ce se poate mai firesc.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
6. CONCLUZIE<\/strong><\/h6>\n\n\n\n

\u201eMetafizica este g\u0103sirea de temeiuri proaste pentru ceea ce credem din instinct\u201d, scria F. H. Bradley[106]<\/a><\/sup><\/sup>. Instinctul metafizicienilor no\u0219tri este \u0219lefuit de religie, \u0219i anume de o religie foarte pu\u021bin ra\u021bionalizat\u0103, din pricina condi\u021biilor cultu\u00adrale premoderne \u00een care se g\u0103seau rom\u00e2nii la \u00eenceputul secolului al XIX-lea. Dua\u00adlis\u00admul, neconceptualizat sau vag conceptualizat ontologic, este pentru \u00eence\u00adp\u0103torii filo\u00adsofiei rom\u00e2ne\u0219ti numai ceva de ap\u0103rat, \u00een m\u0103sura \u00een care este con\u00adsubstan\u021bial cu an\u00adtropologia religioas\u0103, nu ceva de examinat ra\u021bional. Ei \u00ee\u0219i dau asentimentul dua\u00adlis\u00admului \u00een ciuda dificult\u0103\u021bilor teoretice ale acestuia, aproape la fel cum cred dog\u00admele Treimii sau teandriei lui Hristos \u0219i \u00een virtutea acelora\u0219i apuc\u0103turi de g\u00e2ndire.<\/p>\n\n\n\n

G\u00e2ndirea acestei epoci nu este autonom\u0103 fa\u021b\u0103 de religie \u0219i, chiar mai mult, aproape c\u0103 nu este filosofic\u0103, fiind g\u00e2ndire religioas\u0103 \u00een filosofie<\/em>. Oamenii sunt dogmatici, cu puternice impulsuri apologetice. C\u00e2nd scriu \u00een nume propriu, este \u00eentotdeauna cu scopul de a ap\u0103ra credin\u021ba, adesea de atacuri virtuale. Astfel, Ioan Geanetu, etnic grec, dar clucer valah, \u00eei dedic\u0103 \u00een 1787 lui Mavrogheni o Refutare a tratatului lui Ocellus despre eternitatea lumii<\/em>, \u00een greac\u0103 \u0219i francez\u0103. Geanetu voia s\u0103-l refuteze pe pseudo-Ocellus Lucanus ca s\u0103-i \u00eent\u0103reasc\u0103 pe coreligionari \u00een cre\u00addin\u021b\u0103, ca \u0219i cum aceasta ar fi putut s\u0103 se clatine \u00een fa\u021ba doctrinei eternit\u0103\u021bii lumii. Patru decenii mai t\u00e2rziu, comisul Ionic\u0103 T\u0103utul se apuc\u0103 s\u0103-i refuteze filosofic pe dei\u0219ti \u0219i materiali\u0219ti, ca \u0219i c\u00e2nd deismul \u0219i materialismul ar fi f\u0103cut ravagii printre moldoveni. Dar \u0219i mult mai \u00eenainte, \u00een secolul al XVI-lea, pseudo-Neagoe Basarab includea \u00een acest \u201efalnic monument de literatur\u0103, filosofie, politic\u0103 \u0219i elocuen\u021b\u0103\u201d (Hasdeu) un tratat polemic contra monofizi\u021bilor, ca \u0219i cum monofizitismul ar fi fost \u00eenc\u0103 o amenin\u021bare pentru ortodoc\u0219i.<\/p>\n\n\n\n

Fondul mentalit\u0103\u021bii g\u00e2nditorilor no\u0219tri este, a\u0219adar, religios-dogmatic, iar g\u00e2ndirea este \u00een general reactiv\u0103, impulsul primar fiind apologetic. Problemele la care ei sunt sensibili nu sunt interne filosofiei, ci apar la \u00eent\u00e2lnirea credin\u021bei cu filo\u00adsofia sau \u0219tiin\u021ba. Filosofarea, \u00een m\u0103sura \u00een care se isc\u0103, vizeaz\u0103 confirmarea, ap\u0103\u00adrarea \u0219i fortificarea credin\u021bei. Imposibilitatea interac\u021biunii dintre materie \u0219i nema\u00adterie nu deranjeaz\u0103 c\u00e2t\u0103 vreme nu implic\u0103 mortalitatea sufletului. Dac\u0103 mate\u00adria\u00adlismul nu convine, aceasta nu se datoreaz\u0103 at\u00e2t dificult\u0103\u021bilor teoretice, de pild\u0103 im\u00adpo\u00adsibilit\u0103\u021bii de a explica unitatea percep\u021biei prin ra\u021biuni mecanice, c\u00e2t contra\u00adzicerii dogmei religioase. G\u00e2nditorii rom\u00e2ni au, astfel, un ascu\u021bit, dar nefilosofic sim\u021b al esen\u021bialului \u0219i o capacitate remarcabil\u0103 de a surmonta scrupulele ra\u021biunii c\u00e2nd e vorba a da crezare esen\u021bialului.<\/p>\n\n\n\n

Adapt\u00e2nd no\u021biuni lingvistice, s-ar putea spune c\u0103 catehismul, cu no\u021biunile \u0219i imaginile teologiei elementare, d\u0103 stratul g\u00e2ndirii filosofilor no\u0219tri, empirism-sen\u00adzu\u00adalismul sau dogmatismul wolffian nefiind dec\u00e2t un adstrat. Substratul nu poate fi dec\u00e2t cel al viziunii tradi\u021bionale despre lume, sub\u00eentins\u0103 \u0219i ea de o \u201eschem\u0103 con\u00adceptual\u0103\u201d pe care s-au str\u0103duit s\u0103 o scoat\u0103 la lumin\u0103 un Scraba, un Vulc\u0103nescu, un Noica, \u0219i care se face v\u0103zut\u0103 \u00een alegerea termenilor la \u00eent\u00e2ii creatori de limbaj filosofic, la Micu, la Poteca \u0219. a. Printre tr\u0103s\u0103turile acestei viziuni, a\u0219a cum le-a identificat Constantin Noica odinioar\u0103[107]<\/a><\/sup><\/sup>, se afl\u0103 una care mi se pare c\u0103 explic\u0103 bine pentru ce filosofii rom\u00e2ni timpurii n-au fost receptivi la dimensiunea pro\u00adble\u00admatic\u0103 a raportului minte\u2013corp. Este vorba despre \u201econtinuitatea dulce dintre fire \u0219i spirit\u201d, sau cosmicism<\/em>. \u00cen definitiv, Engels avea dreptate c\u00e2nd afirma, hege\u00adlian, c\u0103 problema fundamental\u0103 a filosofiei este problema raportului dintre spirit \u0219i natur\u0103[108]<\/a><\/sup><\/sup>, cum si Whitehead avea dreptate s\u0103 sublinieze c\u0103 \u201ematerialismul \u0219tiin\u021bific\u201d al lui Locke \u0219i Newton a avut ca efect \u201etransformarea marii chestiuni a rela\u021biilor dintre natur\u0103 \u0219i spirit \u00een m\u0103runta chestiune a interac\u021biunii dintre corpul omenesc \u0219i minte\u201d[109]<\/a><\/sup><\/sup>. Problema minte\u2013corp apare pe fundalul problemei spirit\u2013natur\u0103. Iar Noica avea, la r\u00e2ndul lui, dreptate s\u0103 sublinieze, tot hegelian, c\u0103 problema aceasta mare nu apare dec\u00e2t acolo unde exist\u0103 con\u0219tiin\u021ba rupturii \u00eentre natur\u0103 \u0219i spirit. F\u0103r\u0103 con\u0219tiin\u021ba rupturii, spiritul este mereu pus \u00een reprezent\u0103ri improprii, precum cea aproape material\u0103 de \u201eduh\u201d la g\u00e2nditorii no\u0219tri. Nu exist\u0103 \u00een viziunea rom\u00e2neasc\u0103 tradi\u021bional\u0103 sentimentul rupturii dintre natur\u0103 \u0219i spirit pentru c\u0103 g\u00e2ndirea rom\u00e2\u00adneasc\u0103 ignor\u0103 spiritul. Catehismul nu-i poate aduce dec\u00e2t un \u201eduh\u201d-via\u021b\u0103, care e mult mai mult suflet dec\u00e2t spirit. Astfel, din punctul de vedere al substratului \u0219i al stratului g\u00e2ndirii filosofilor no\u0219tri, adic\u0103 al fondului<\/em>, totul apare armonic \u0219i continuu, totul este firesc, merg\u00e2nd \u00een degradeu, de la p\u0103m\u00e2ntul care suntem \u0219i \u00een care ne vom \u00eentoarce, \u00eenspre ceva tot mai diafan, mai rarefiat, care devine \u00een cele din urm\u0103 suflu capabil s\u0103 anime lutul \u0219i pe care ni-l tot tragem c\u00e2nd se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 de corp, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd nu mai putem \u0219i \u00eel d\u0103m pe ultimul.<\/p>\n\n\n\n

Empirismul, cu agnosticismul ontologic pe care \u00eel profeseaz\u0103, \u0219i oper\u00e2nd \u00een limitele fixate de teologie, nu e \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 clinteasc\u0103 \u0219i s\u0103 schimbe aceast\u0103 re\u00adprezentare. Empirismul nu este capabil s\u0103 aduc\u0103 Spiritul \u00eentr-o filosofie care nu l\u2011a cunoscut deja; una este c\u00e2nd Locke \u00eei succede lui Descartes, alta este c\u00e2nd \u00eei succede lui Corydaleu, care ignor\u0103 spiritul, c\u0103ci ignor\u0103 interioritatea \u0219i subiec\u00adtivitatea veritabil\u0103, ca to\u021bi anticii. Pentru c\u0103 la noi filosofia modern\u0103 a \u00eenceput cu Condillac \u0219i cu Baumeister, iar nu cu Descartes, pentru c\u0103 la noi \u201espiritul public\u201d era premodern, la noi conceptul modern de subiect a fost ignorat. El a devenit cel mult un \u201eipochimen\u201d, un substrat misterios, opac pentru noi \u0219i pentru sine. Filo\u00adsofia rom\u00e2neasc\u0103 inaugural\u0103 a trecut pe l\u00e2ng\u0103 Descartes, Kant[110]<\/a><\/sup><\/sup>, Hegel, adic\u0103 a ratat \u00eent\u00e2lnirea cu Spiritul. \u00centr-un fel, Descartes ne-a r\u0103mas mereu la fel de str\u0103in ca un Lao Zi, iar Spiritul ne-a r\u0103mas la fel de inaccesibil ca Dao. De aceea, \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103, problema minte\u2013corp a trecut aproape neobservat\u0103 de c\u0103tre primii filosofi rom\u00e2ni.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
Note<\/strong><\/h6>\n\n\n\n
  1. \n

    Cf.<\/em> K. Campbell, Body and Mind<\/em>, Macmillan, 1970; J. Westphal, The Mind\u2013Body Problem<\/em>, The MIT Press, 2016. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  2. \n

    Interac\u021bionismul pare s\u0103 violeze principiul, fundamental pentru \u0219tiin\u021ba naturii, c\u0103 natura este cauzal \u00eenchis\u0103. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  3. \n

    Kant se putea studia numai \u00een universit\u0103\u021bi, iar acolo abordarea criticismului era mai mult polemic\u0103. \u00cen primele dou\u0103 decenii ale secolului al XIX-lea, \u00een principala universitate austriac\u0103 \u00een care \u00eenv\u0103\u021bau rom\u00e2nii, cea de la Pesta, s-a impus un eclectism dogmatico-criticist, rezultat din \u00eencercarea de a salvgarda unele dogme catolice \u00een fa\u021ba dizolvantei critici a metafizicii \u00eentreprinse de Kant. Aceast\u0103 filosofie s-a predat \u0219i la noi, \u00een Academia Mih\u0103ilean\u0103, din 1834 p\u00e2n\u0103 \u00een 1847, de c\u0103tre Eftimie Murgu (discipol al profesorului J. Imre) \u0219i Petru Maler-C\u00e2mpeanu (elevul profesorului J. Verner). \u00cen \u00eenv\u0103\u021b\u0103\u00adm\u00e2ntul secundar din Transilvania numai cu greu au intrat elemente criticiste, \u00een \u0219colile reformate, de exemplu la Aiud, unde preda S. K\u00f6teles. La Blaj, primul care n-a mai predat dog\u00admatismul a fost \u021aipar, care s-a servit de manualul lui Krug, ca \u0219i B\u0103rnu\u021b dup\u0103 el. \u021aipar, B\u0103rnu\u021b, Murgu \u0219i Maler-C\u00e2mpeanu, ca \u0219i August-Treboniu Laurian, apar\u021bin \u00eens\u0103 altei epoci a filosofiei din Rom\u00e2nia dec\u00e2t cea de care ne ocup\u0103m. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  4. \n

    Anthropologhia<\/em>, Buda, Tipografia Universit\u0103\u021bii din Pesta, 1830, p. XV. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  5. \n

    Ibidem<\/em>, p. 276. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  6. \n

    Ibidem<\/em>. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  7. \n

    Ibidem<\/em>. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  8. \n

    Ibidem<\/em>, p. 278. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  9. \n

    Ibidem<\/em>. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  10. \n

    Ibidem<\/em>. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  11. \n

    Ibidem<\/em>, pp. 278\u2013279. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  12. \n

    Ibidem<\/em>, p. 279. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  13. \n

    Ibidem<\/em>, p. 281. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  14. \n

    Ibidem<\/em>. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  15. \n

    Ibidem<\/em>. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  16. \n

    Ibidem<\/em>. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  17. \n

    Ibidem<\/em>, p. 285. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  18. \n

    Ibidem<\/em>. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  19. \n

    Ibidem<\/em>. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  20. \n

    Ibidem<\/em>. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  21. \n

    Ibidem<\/em>, p. 158. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  22. \n

    A. de Libera, \u201eSensus communis\u201d, \u00een Vocabulaire europ\u00e9en des philosophies;<\/em> idem<\/em>, \u201eLe sens commun au XIIIe<\/sup> si\u00e8cle\u201d, \u00een Revue de m\u00e9taphysique et de morale<\/em>, nr.4\/1991, pp. 475\u2013496; F. Rahman, Avicenna\u2019s Psychology<\/em>, Oxford , OUP, 1952 (reimprimare: Hyperion Press, 1981); P. K\u00e4rkk\u00e4inen, \u201eInternal senses\u201d, \u00een H. Lagerlund (ed.), Encyclopedia of Medieval Philosophy<\/em>, Springer, 2011, pp. 564\u2013567. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  23. \n

    CRP, A23\/B37: \u201esim\u021bul intern, cu ajutorul c\u0103ruia sim\u021birea noastr\u0103 se intuie\u0219te pe sine sau starea ei intern\u0103\u201d (trad. rom., IRI, p. 73). \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  24. \n

    Ibidem<\/em>, p. 162. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  25. \n

    Ibidem<\/em>, p. 163. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  26. \n

    Ibidem<\/em>, p. 162. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  27. \n

    Ibidem<\/em>, p. 189. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  28. \n

    Ibidem<\/em>. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  29. \n

    Ibidem<\/em>. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  30. \n

    Ibidem<\/em>. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  31. \n

    Reamintesc c\u0103 Laz\u0103r nu a predat dec\u00e2t un an metafizica, anul anterior predase logica dup\u0103 vreo surs\u0103 kantian\u0103. Dar logica lui Kant nu este afectat\u0103 de programul criticist, precum metafizica. De altfel, Kant a predat \u00eentr-o vreme logica dup\u0103 Baumeister. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  32. \n

    Trad. rom. vol. I, p. 276. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  33. \n

    Ibidem<\/em>, p. 277. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  34. \n

    Ibidem<\/em>, pp. 293\u2013294. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  35. \n

    Ibidem<\/em>, pp. 277\u2013278. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  36. \n

    Numai Les Monades<\/em>, text publicat anonim, con\u021bine o dezvoltare mai complet\u0103 a metafizicii lui Condillac. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  37. \n

    Editorul, P. Grigora\u0219, ne\u00een\u021beleg\u00e2nd c\u0103 e vorba despre Locke, cite\u0219te \u201e\u00een loc\u201d. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  38. \n

    \u00cen Eseu…<\/em>, IV.3.6. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  39. \n

    Genesa<\/em>, p. 81. La Condillac: \u201eJe ne sais pas comment Locke a pu avancer qu’il nous sera peut-\u00eatre \u00e9ternellement impossible de conna\u00eetre si Dieu n’a point donn\u00e9 \u00e0 quelques amas de mati\u00e8re, dispos\u00e9e d’une certaine fa\u00e7on, la puissance de penser. Il ne faut pas s’imaginer que, pour r\u00e9soudre cette question, il faille conna\u00eetre l’essence et la nature de la mati\u00e8re. Les raisonnements qu’on fonde sur cette ignorance, sont tout \u00e0 fait frivoles. Il suffit de remarquer que le sujet de la pens\u00e9e doit \u00eatre un<\/em>. Or un amas de mati\u00e8re n’est pas un<\/em>; c’est une multitude\u201d. (Essai sur l\u2019origine des connaissances humaines<\/em>, Paris, Vrin, 2014, partea I, sec\u021biunea I, capitolul 1, \u00a77, p.72.) \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  40. \n

    Ibidem<\/em>, pp. 83\u201385. La Condillac: \u201eL’\u00e2me peut donc absolument, sans le secours des sens, acqu\u00e9rir des connaissance. Avant le p\u00e9ch\u00e9, elle \u00e9tait dans un syst\u00e8me tout diff\u00e9rent de celui o\u00f9 elle se trouve aujourd’hui. Exempte d’ignorance et de concupiscence, elle commandait \u00e0 ses sens, en suspendait l’action, et la modifiait \u00e0 son gr\u00e9. Elle avait donc des id\u00e9es ant\u00e9rieures \u00e0 l’usage des sens. Mais les choses ont bien chang\u00e9 par sa d\u00e9sob\u00e9issance. Dieu lui a \u00f4t\u00e9 tout cet empire: elle est devenue … d\u00e9pendante des sens… C’est cet \u00e9tat de l’\u00e2me que je me propose d’\u00e9tudier, le seul qui puisse \u00eatre l’objet de la philosophie, puisque c’est le seul que l’exp\u00e9rience fait conna\u00eetre. Ainsi, quand je dirai que nous n’avons point d’id\u00e9es qui ne nous viennent des sens<\/em>, il faut bien se souvenir que je ne parle que de l’\u00e9tat o\u00f9 nous sommes depuis le p\u00e9ch\u00e9… Je me borne donc, encore un coup, \u00e0 l’\u00e9tat pr\u00e9sent.\u201d (Ibidem<\/em>, \u00a78, p. 73.) \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  41. \n

    Ibidem<\/em>, p. 100. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  42. \n

    Ibidem<\/em>, p. 92. La Condillac: \u201eNous voyons la substance \u00e9tendue, nous la touchons, c’est \u00e0 dire, que nous en apercevons les qualit\u00e9s, telles que la solidit\u00e9, la figure, le mouvement. Nous voyons \u00e9ga\u00adlement, et nous touchons en quelque sorte la substance in\u00e9tendue ou l’\u00e2me: car nous apercevons des op\u00e9rations qui n’appartient qu’\u00e0 elle, et que nous avons comprises sous le nom g\u00e9n\u00e9ral de pens\u00e9e. Mais comme nous n’apercevons pas ce qui est, dans le corps, le sujet de la solidit\u00e9, de la figure et du mou\u00adve\u00adment; nous n’apercevons pas non plus ce qui est, dans l’\u00e2me, le sujet des op\u00e9rations de l’entendement et de la volont\u00e9. En un mot, soit que nous observions la substance \u00e9tendue, soit que nous observions la substance simple, nous ne pouvons apercevoir que les qualit\u00e9s qui leur appar\u00adtien\u00adnent; et dans l’un et l’autre cas, ce que nous nommons substance, c’est \u00e0 dire, sujet ou soutien des quali\u00adt\u00e9s, nous est \u00e9galement inconnu.\u201d (Grammaire<\/em>, la origine prima parte din Cours d’\u00e9tudes pour l\u2019instruction du prince de Parme <\/em>(1782), republicat\u0103 \u00een Oeuvres compl\u00e8tes de Condillac<\/em>, vol. VI, Art de raisonner et grammaire<\/em>, Paris, J.L.J. Bri\u00e8re, 1821, p. 327.) \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  43. \n

    Condillac i-o atribuie explicit acestuia \u00een Trait\u00e9 des syst\u00e8mes.<\/em> \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  44. \n

    Autorii moderni la care se refer\u0103 sunt Montesquieu, Locke, Rousseau, Voltaire \u0219i \u201eenchiclo\u00adpe\u00addia tomoas\u0103\u201d, precum \u0219i unii contemporani minori, precum Sabatier de Castres. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  45. \n

    \u00cen Scrieri social-politice<\/em>, cuv\u00e2nt \u00eenainte, studiu introductiv, note de E. V\u00eertosu, Bucure\u0219ti, Editura \u0218tiin\u021bific\u0103, 1974, pp. 229\u2013250. Editorul acestui volum, un istoric, s-a ar\u0103tat mai interesat de reproducerea unor contracte de tov\u0103r\u0103\u0219ie \u0219i a unor variante de scrisori dec\u00e2t de reproducerea unor texte \u0219i variante de texte filosofice. Au r\u0103mas astfel inedite dou\u0103 variante ale \u201etratatului de politic\u0103\u201d \u2013 de fapt de filosofie<\/em> politic\u0103 \u2013 pe care V\u00eertosu doar le-a descris. \u00cen ambele aceste versiuni se g\u0103sesc, \u00eentre alte lucruri interesante, discu\u021bii critice ale republicanismului lui Rousseau, pe care V\u00eertosu n-a considerat necesar s\u0103 le publice. Mai exist\u0103 \u00een manuscris \u0219i \u201ealte fragmente \u0219i variante par\u021biale\u201d la acest tratat. Tot la fel, din \u201elips\u0103 de spa\u021biu\u201d, a fost omis\u0103 o versiune a Cerc\u0103rii<\/em> \u0219i un alt text (eseu? alocu\u021biune funebr\u0103?), \u201eMoarte nu este dec\u00e2t desfacire materiei\u201d. Volumul nu include nici Constitu\u021bia c\u0103r\u00advunarilor, al c\u0103rei autor a fost T\u0103utul. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  46. \n

    Socotin\u021bele mele asupra me\u0219te\u0219ugului oc\u00e2rmuirii<\/em>, inedit (varianta a 3-a a tratatului de filosofie politic\u0103), apud<\/em> V\u00eertosu, op. cit.<\/em>, p. 40. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  47. \n

    Posibil inspirat\u0103 de Locke. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  48. \n

    \u00a721, p. 236. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  49. \n

    \u00a724, p. 238. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  50. \n

    \u00a729, p. 240. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  51. \n

    \u00a731, p. 241. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  52. \n

    Ibidem<\/em>. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  53. \n

    \u00a732, p. 242. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  54. \n

    \u00a734, p. 242. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  55. \n

    Ibidem<\/em>. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  56. \n

    Ibidem<\/em>, p. 243. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  57. \n

    Ibidem<\/em>. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  58. \n

    Ibidem<\/em>, \u00a735, p. 243. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  59. \n

    \u00a736, p. 243. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  60. \n

    O \u00eencercare de a traduce \u201ebites the bullet\u201d. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  61. \n

    \u00a737, p. 244. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  62. \n

    Aici T\u0103utul citeaz\u0103 pe Lucanus \u00een traducerea lui Brebeuf, probabil dup\u0103 Voltaire, \u0219i parafrazeaz\u0103 \u00een rom\u00e2n\u0103. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  63. \n

    \u00a734, p. 243. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  64. \n

    Ibidem<\/em>. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  65. \n

    Ibidem<\/em>. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  66. \n

    Cf<\/em>. G. Henderson, The Revival of Greek Thought. 1620\u20131830<\/em>, Albany, SUNY Press, 1970, p. 189. \u00cen modul de a-\u0219i alc\u0103tui cursurile, de a \u00eemp\u0103na disciplinele filosofice cu dogme religioase, \u00een didacticism \u0219i \u00een ideile sociale, Poteca este foarte asem\u0103n\u0103tor lui Duca. Duca \u00eel aprecia mult pe Poteca, onor\u00e2ndu-l cu epitetul de filosof. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  67. \n

    Cf.<\/em> Henderson, op. cit.<\/em>, p. 118; Kitromilides, Iluminismul neoelen,<\/em> trad. Olga Cicanci, Bucure\u0219ti, Omonia, 2005, p. 373; Roxane Argyropoulos, \u201eLa pens\u00e9e des id\u00e9ologues en Gr\u00e8ce\u201d, \u00een Dix-huiti\u00e8me si\u00e8cle<\/em>, nr. 26\/1994, pp. 430\u2013431. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  68. \n

    Probabil este vorba despre filosofia latin\u0103 din epoca elenistic\u0103. Sacchetti n-a publicat nimic \u00een filosofie, iar c\u00e2nd i s-a impus s\u0103 indice un manual, a recomandat Logica<\/em> lui Genovese, Aforismele<\/em> lui Bacon \u0219i Elementele de filosofie <\/em>ale lui A.Z. (n-am identificat autorul, n-am g\u0103sit nici lucrarea). \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  69. \n

    Cursul de filosofie era suplinit de Cardaillac. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  70. \n

    Ultimul profesor pe care l-a audiat Poteca, \u00een v\u00e2rst\u0103 de 42 de ani \u0219i deja profesor de filosofie de trei ani, a fost J\u00e1nos Imre, la Universitatea din Pesta, \u00eentre 8 noiembrie 1828 \u0219i aprilie 1829,\u201ec\u00e2nd \u0219i c\u00e2nd\u201d. Imre era \u0219i el preot catolic \u0219i eclectic, \u00eens\u0103 eclectismul lui se baza pe filosofia lui Krug \u0219i pe vechiul dogmatism wolffian, \u00een \u00eencercarea de a rezista criticii kantiene a metafizicii ontologice; cu el a descoperit Poteca un alt univers filosofic, care \u00eens\u0103 numai l-a informat, nu l-a \u0219i format. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  71. \n

    Am \u00een vedere distinc\u021bia metadogmatic\u0103 dintre dogm\u0103, teologumen\u0103 \u0219i p\u0103rere teologic\u0103. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  72. \n

    Filosofia cuv\u00e2ntului \u0219i a n\u0103ravurilor<\/em>, editura Aius, p. 89. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  73. \n

    Ibidem<\/em>, p. 89. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  74. \n

    Ibidem<\/em>, p. 196. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  75. \n

    Ibidem<\/em>, p. 197. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  76. \n

    Poteca se desparte aici drastic de conceptualitatea teologic\u0103, care nu consider\u0103 sufletul \u0219i trupul omului ca fiind ipostasuri, ci enipostatice, \u201eipostatnice\u201d, cum se spunea pe vremea lui Poteca (cf<\/em>. I. Damaschin, Logica<\/em>, trad. Kir Grigorie R\u00e2mniceanu, 1826 [reeditat\u0103 Craiova: SimArt, 2007], cap. 44, p. 90). \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  77. \n

    Ibidem<\/em>, p. 205. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  78. \n

    Ibidem<\/em>, n. 44. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  79. \n

    Sufletul se apropie periculos de mediatorul plastic al lui Cudworth. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  80. \n

    Scrieri filosofice<\/em>, pp. 133\u2013134. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  81. \n

    Dat\u00e2nd probabil din octombrie 1825. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  82. \n

    Filosofia cuv\u00e2ntului \u0219i a n\u0103ravurilor<\/em>, p. 49; Scrieri filosofice<\/em>, p. 153. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  83. \n

    Ibidem<\/em>. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  84. \n

    Reprodus \u00een Scrieri filosofice <\/em>\u0219i \u00censemn\u0103ri autobiografice<\/em>. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  85. \n

    Panenteismul este formulat \u0219i \u00een Elementuri de metafizic\u0103<\/em>, \u00a77: \u201etoate sunt de la Dumnezeu \u0219i \u00eentru Dumnezeu tr\u0103iesc, se mi\u0219c\u0103 \u0219i Dumnezeu este \u00eentru toate cele v\u0103zute \u0219i cele nev\u0103zute \u0219i mai presus de toate\u201d. Aici nu vorbe\u0219te tradi\u021bia pravoslavnic\u0103, a\u0219a cum socotea C. R\u0103dulescu-Motru. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  86. \n

    \u201eElementuri de metafisic\u0103\u201d, \u00een \u00censemn\u0103ri autobiografice<\/em>, Craiova, Aius, 2005, \u00a711, p. 84. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  87. \n

    Isituzioni di metafisica<\/em>, ed. a 4-a, partea a II-a, p. 130. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  88. \n

    \u201e… \u0219i eu nu lipsii a face pu\u021bine \u00eensemn\u0103ri de metafizic\u0103 culese din Soavie \u0219i din cuget\u0103rile mele\u201d (Elementuri de metafizic\u0103, <\/em>\u00a74, \u00een Scrieri filosofice<\/em>, p. 190). \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  89. \n

    Istituzioni di metafisica<\/em>, ed. a patra, Vene\u021bia, 1804, p. 11. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  90. \n

    De\u0219i respinge armonia prestabilit\u0103 a sufletului \u0219i trupului, Soave las\u0103 loc pentru un soi de paralelism psihofizic. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  91. \n

    Ibidem<\/em>, p. 33. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  92. \n

    Ibidem<\/em>, p. 42. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  93. \n

    Ibidem<\/em>, p. 53. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  94. \n

    Ibidem<\/em>, p. 56. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  95. \n

    \u00cen capitolul VIII al ontologiei el arat\u0103 c\u0103 trupul este substan\u021b\u0103, nu doar o sum\u0103 de calit\u0103\u021bi percepute de mintea omeneasc\u0103. Cf.<\/em> la Poteca \u00a713, \u00een care acesta omite s\u0103 spun\u0103 tocmai c\u0103 ideea de substan\u021b\u0103 este necesar\u0103 ideii de corp, care nu poate fi ob\u021binut\u0103 numai de la ideile calit\u0103\u021bilor \u0219i conexiunii lor. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  96. \n

    Ibidem.<\/em> \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  97. \n

    Abatele Antonio Genovesi, introduc\u0103torul lui Locke \u00een Italia, scrie: \u201eDogmele necor\u00adpo\u00adralit\u0103\u021bii \u0219i imortalit\u0103\u021bii sufletului sunt \u0219i dogme ale religiei cre\u0219tine. Pentru c\u0103 dogmele religiei cre\u0219tine sunt acelea care au fost revelate de c\u0103tre Dumnezeu \u0219i se \u00een\u021beleg de la Scrierile Sfinte \u0219i din tradi\u021biile apostolilor: dar aceste dou\u0103 dogme se \u00een\u021beleg de la Scrierile Sfinte \u0219i din tradi\u021biile apostolilor; c\u0103ci \u00eentreaga Biseric\u0103 cre\u0219tin\u0103 a \u00eenv\u0103\u021bat mereu c\u0103 sufletele r\u0103m\u00e2n nemuritoare dup\u0103 distrugerea corpurilor; \u0219i cu cuvinte limpezi \u00eenva\u021b\u0103 acela\u0219i lucru Domnul Hristos \u00een Sf. Matei (cap. 10 v. 28) (…) Deci dogmele necorporalit\u0103\u021bii \u0219i imortalit\u0103\u021bii sufletului sunt dogme ale religiei cre\u0219tine\u201d (Istituzioni di me\u00adta\u00adfisica per li principianti<\/em>, Vene\u021bia, Tommaso Bettinelli, 1775, Psihologia, cap. I, prop. XV, p. 84). \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  98. \n

    Opinia aceasta era \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it\u0103 \u0219i de Genovesi. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  99. \n

    Datate din 14 iunie 1826. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  100. \n

    La Eufrosin Poteca: \u00a714 \u201e\u00cen\u021b\u0103legere de felurime, atribut, mod, \u00eent\u00e2mplare, \u00eensu\u0219ire, fiin\u021b\u0103, estime \u0219i deos\u0103birea \u00eentre trup \u0219i materie, \u00eentre suflet \u0219i minte\u201d; la Soave, Cap. IX al ontologiei, \u201eDelle nozioni di qualit\u00e0, attributo, modo, accidente, propriet\u00e0, sostanza, essenza, e della distinzione fra corpo, e materia, fra anima, e spirito\u201d. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  101. \n

    La Poteca: \u201eaceea ce se cuvine numai la un lucru sau la un clas singur\u201d (ibidem<\/em>). Este \u201epropriul\u201d lui Aristotel. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  102. \n

    Via\u021ba, de altfel, este valoarea suprem\u0103 pentru Eufrosin Poteca. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  103. \n

    \u201eAcest lucru necunoscut nou\u0103, dat \u00een\u021b\u0103les a sta supt felurime se cheam\u0103 fiin\u021b\u0103, grece\u0219te: usia<\/em> sau ipostas<\/em> (\uf06f\uf075\uf073\uf069\uf061\uf020\uf068\uf020\uf075\uf070\uf06f\uf073\uf074\uf061\uf073\uf069\u03c2, latine\u0219te supstancia<\/em> (sic!)\u201d (ibidem<\/em>). \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  104. \n

    Cf.<\/em> Essay<\/em>, Cartea a II-a, cap. XXI. Locke fusese tradus \u00een greac\u0103, italian\u0103 \u0219i francez\u0103, limbi pe care Poteca le cuno\u0219tea. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  105. \n

    Poteca poseda, \u00een traducere francez\u0103, scrierea lui Dugald Stewart, El\u00e9ments de philosophie de l\u2019esprit humain.<\/em> \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  106. \n

    Appearance and Reality<\/em>, ed. a II-a (1908), reimprimare Routledge, 2010, prefa\u021b\u0103, p. xiv. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  107. \n

    Pagini despre sufletul rom\u00e2nesc<\/em>, 1944 (reeditare: Humanitas, 1991). \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  108. \n

    Ludwig Feuerbach \u0219i sf\u00e2r\u0219itul filosofiei clasice germane<\/em>, II. Raportul spirit\u2013natur\u0103 este, pe un alt plan, acela\u0219i cu raportul dintre g\u00e2ndire \u0219i fiin\u021b\u0103. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  109. \n

    The Concept of Nature<\/em>, p. 27; Whitehead folose\u0219te acela\u0219i cuv\u00e2nt, \u201emind\u201d. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  110. \n

    Krug nu e Kant, orice s-ar spune. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li><\/ol>\n\n\n\n

    \n\n\n\n

    [Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u015fti<\/em>, vol. XVI: Rela\u021bia minte\u2013corp<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2020, pp. 119\u2013149]<\/p>\n\n\n

    \n\t\t\t\n\t\t\t\t
    \n\t\t\t\t\t\n\t\t\t\t\n\t\t\t\t\t\n\t\t\t\t<\/path><\/svg>\n\t\t\t<\/span>Descarc\u0103<\/span>\n\t\t\t\t<\/div>\n\t\t\t<\/a>\n\t\t<\/div><\/div>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

    Psihologia filosofic\u0103 \u0219i problema minte\u2013corp la \u00eenceputul secolului al XIX-lea (1800\u20131830) BOGDAN RUSU Philosophical psychology and the mind\u2013body problem at the beginning of the 19th century (1800\u20131830) Abstract: In this paper we present and discuss the main Romanian attempts in philosophical psychology in the first decades of the 19th century, with a special focus on […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"parent":21,"menu_order":8,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","template":"","meta":{"_uag_custom_page_level_css":"","site-sidebar-layout":"default","site-content-layout":"","ast-site-content-layout":"default","site-content-style":"default","site-sidebar-style":"default","ast-global-header-display":"","ast-banner-title-visibility":"","ast-main-header-display":"","ast-hfb-above-header-display":"","ast-hfb-below-header-display":"","ast-hfb-mobile-header-display":"","site-post-title":"disabled","ast-breadcrumbs-content":"","ast-featured-img":"","footer-sml-layout":"","theme-transparent-header-meta":"","adv-header-id-meta":"","stick-header-meta":"","header-above-stick-meta":"","header-main-stick-meta":"","header-below-stick-meta":"","astra-migrate-meta-layouts":"default","ast-page-background-enabled":"default","ast-page-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-4)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"ast-content-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"footnotes":""},"categories":[195,238,14],"tags":[230,232],"class_list":["post-1094","page","type-page","status-publish","hentry","category-articole","category-bogdan-rusu","category-sifr16","tag-problema-minte-corp","tag-psihologie-filosofica"],"featured_image_src":null,"uagb_featured_image_src":{"full":false,"thumbnail":false,"medium":false,"medium_large":false,"large":false,"1536x1536":false,"2048x2048":false},"uagb_author_info":{"display_name":"SIFR","author_link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/author\/mm\/"},"uagb_comment_info":0,"uagb_excerpt":"Psihologia filosofic\u0103 \u0219i problema minte\u2013corp la \u00eenceputul secolului al XIX-lea (1800\u20131830) BOGDAN RUSU Philosophical psychology and the mind\u2013body problem at the beginning of the 19th century (1800\u20131830) Abstract: In this paper we present and discuss the main Romanian attempts in philosophical psychology in the first decades of the 19th century, with a special focus on…","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/1094","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1094"}],"version-history":[{"count":33,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/1094\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":5834,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/1094\/revisions\/5834"}],"up":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/21"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1094"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1094"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1094"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}