{"id":1097,"date":"2022-01-23T18:40:07","date_gmt":"2022-01-23T16:40:07","guid":{"rendered":"http:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/?page_id=1097"},"modified":"2025-11-13T15:40:37","modified_gmt":"2025-11-13T13:40:37","slug":"mintea-ca-obiect-al-cercetarii-experimentale-si-filosofia-materialista-pozitia-lui-maiorescu","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/volumul-16-2020\/mintea-ca-obiect-al-cercetarii-experimentale-si-filosofia-materialista-pozitia-lui-maiorescu\/","title":{"rendered":"Mintea ca obiect al cercet\u0103rii experimentale \u0219i filosofia materialist\u0103: Pozi\u021bia lui Maiorescu | Mona Mamulea"},"content":{"rendered":"\n

Mintea ca obiect al cercet\u0103rii experimentale \u0219i filosofia materialist\u0103: Pozi\u021bia lui Maiorescu<\/h2>\n\n\n\n

MONA MAMULEA<\/h5>\n\n\n\n

Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
Mind as an object of experiment and the materialist philosophy: The standpoint of Maiorescu<\/h5>\n\n\n\n

Abstract:<\/strong> Titu Maiorescu had a special relationship with psychology under the influence of both Kant and Herbart. The following study presents Maiorescu\u2019s answers to the main issues raised by the materialism controversy that broke out in Germany in the mid-1850s century, at a time when he was writing and defending his doctoral thesis in Giessen. Most of these issues were related to the mind\u2013body liaison and the capa\u00adbility of science to explain the mind.<\/p>\n\n\n\n

Keywords: <\/strong>materialism controversy; mind\u2013body relationship; psychology and metaphysics; materialism vs, spiritualism; transcendental idealism.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
CUCERIREA ULTIMULUI BASTION<\/strong><\/h6>\n\n\n\n

Maiorescu a ajuns la catedr\u0103 cu c\u00e2teva pozi\u021bii teoretice care i s-au conturat \u00een mediul cultural german \u0219i care erau, totodat\u0103, tendin\u021be puternic implicate \u00een dezba\u00adterile din acel mediu \u00een chiar perioada \u00een care \u00ee\u0219i preg\u0103tea doctoratul \u00een filosofie. Printre acestea, o pozi\u021bie important\u0103 era teza kantian\u0103 a idealit\u0103\u021bii tim\u00adpului \u0219i spa\u021biului \u2013 readus\u0103 \u00een discu\u021bie la jum\u0103tatea secolului al XIX-lea \u0219i folosit\u0103 ca argument \u00eempotriva materialismului. O alt\u0103 direc\u021bie, mai nou\u0103, era evolu\u00ad\u021bionismul<\/em> (despre care se \u0219tie c\u0103 a f\u0103cut turul Europei imediat dup\u0103 publicarea Originii speciilor<\/em>) \u2013 acesta st\u00e2rnind interesul fiziologi\u0219tilor din \u0219coala lui M\u00fcller, care au reconsiderat teze darwiniene prin prisma tradi\u021biei kantiene a formelor a priori<\/em>[1]<\/a><\/sup><\/sup>. \u00cen fine, o alt\u0103 pozi\u021bie care definea g\u00e2ndirea profesorului Maiorescu era o psihologie a reprezent\u0103rilor <\/em>pe care \u0219i-o \u00eensu\u0219ise de la Herbart \u0219i care (\u00een asociere cu idealismul kantian) a avut un rol important \u00een modul \u00een care s-a r\u0103spuns la problemele pe care le ridica \u00een epoc\u0103 obiectul de studiu al psihologiei. Formarea filosofic\u0103 a lui Maiorescu a fost herbartian\u0103 \u00eenc\u0103 de la Theresianum, iar \u00een perioada \u00een care \u00ee\u0219i preg\u0103tea doctoratul (teza urma s\u0103 fie sus\u021binut\u0103 la Giessen, \u00een 1859), \u0219colile germane de filosofie erau solicitate s\u0103 r\u0103spund\u0103 unei importante provoc\u0103ri venite din partea \u0219tiin\u021bei \u2013 \u00eendeosebi din partea fiziologiei.<\/p>\n\n\n\n

Aceast\u0103 provocare fusese precedat\u0103 de transformarea fenomenelor psihice \u00een obiect de cercetare experimental\u0103, fapt care va avea un rol crucial \u00een constituirea psihologiei ca disciplin\u0103 \u0219tiin\u021bific\u0103 \u00een ultimele decenii ale secolului \u2013 \u0219i, implicit, \u00een separarea ei de filosofie. La jum\u0103tatea secolului al XIX-lea \u00eens\u0103, psihologia \u00eenc\u0103 mai era considerat\u0103 o ramur\u0103 a filosofiei, iar reg\u00e2ndirea conceptului de minte\/suflet \u0219i stabilirea rela\u021biei dintre min\u00adte\/suflet \u0219i corp \u00een lumina progreselor \u0219tiin\u021bifice (\u00eendeosebi ale fiziologiei) se impu\u00adnea ca necesar\u0103. Cum trebuie \u00een\u021beleas\u0103 mintea \u021bin\u00e2nd cont de noile cercet\u0103ri \u0219tiin\u00ad\u021bifice, ale c\u0103ror rezultate indic\u0103 dependen\u021ba<\/em> acti\u00advit\u0103\u021bii psiho-mentale de creier? Se mai poate vorbi despre o natur\u0103 a fenomenelor psiho-mentale diferit\u0103 de cea a feno\u00admenelor fizice\/corporale? Modul \u00een care urma s\u0103 se r\u0103spund\u0103 acestor \u00eentreb\u0103ri era important nu numai pentru filosofie, ci \u0219i pentru religie sau moral\u0103, c\u0103ci exis\u00adten\u021ba unui suflet substan\u021bial, imaterial, \u0219i supravie\u021buirea lui dup\u0103 moarte sunt idei centrale ale cre\u0219tinismului, pe care se \u00eentemeiaz\u0103 doctrina Providen\u021bei. Ideea de suflet a sim\u021bului comun, \u00eempreun\u0103 cu vechile idei filosofice privind natura sufle\u00adtului au \u00eenceput s\u0103 fie chestionate \u0219i confruntate cu noile rezultate ale \u0219tiin\u021bei. Foarte cur\u00e2nd, discu\u021bia cu privire la suflet \u0219i la natura lui s-a transformat \u00eentr-o disput\u0103 cu privire la natura realit\u0103\u021bii<\/em>, controvers\u0103 \u00een care s-au confruntat pozi\u021bii (autodeclarate ca) materialiste<\/em>, spiritualiste<\/em> sau idealiste<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Cum s-a ajuns aici? \u00cencrederea \u00een idealismul speculativ sl\u0103bise conside\u00adrabil \u00een anii preceden\u021bi \u0219i se \u00eenmul\u021biser\u0103 criticii dialecticii hegeliene \u2013 printre ace\u0219tia, Trendelenburg, cu Logische Untersuchungen<\/em> [Cercet\u0103ri logice] (1840), sau Lotze, cu Metaphysik<\/em> (1841)[2]<\/a><\/sup><\/sup>. \u00cen paralel, \u0219tiin\u021bele naturii deveneau tot mai proe\u00adminente, iar rezultatele lor bazate pe observa\u021bie \u0219i experiment p\u0103reau c\u0103 ofer\u0103 o descriere a realit\u0103\u021bii mai pu\u021bin controversat\u0103 \u0219i av\u00e2nd un grad mai mare de certitudine dec\u00e2t construc\u021biile strict ra\u021bionale ale filosofiilor idealiste de dup\u0103 Kant. Fenomene anterior explicate prin concepte \u0219i teorii filosofice (cum erau, de exemplu, \u201efor\u021ba vital\u0103\u201d sau \u201efacult\u0103\u021bile sufletului\u201d) \u00eencep s\u0103 fie acum descrise de \u0219tiin\u021b\u0103 \u00een termenii unui naturalism mecanicist. Exista deja o tradi\u021bie modernist\u0103 a explica\u021biilor meca\u00adniciste asupra naturii<\/em>, dar abordarea mecanicist\u0103 a min\u021bii<\/em> nu fusese niciodat\u0103 un trend<\/em>[3]<\/a><\/sup><\/sup>. Primele abord\u0103ri naturaliste (destul de timide) asupra min\u021bii datau din secolul al XVIII-lea, dar disciplina care se predase \u00een \u0219coli r\u0103m\u0103sese tot psihologia ra\u021bional\u0103<\/em>, ca ramur\u0103 a filosofiei<\/em>. Aceasta era o psihologie a \u201efacult\u0103\u021bilor\u201d \u2013 presupuse \u201eputeri\u201d sau \u201eabilit\u0103\u021bi\u201d ale sufletului care \u00eenc\u0103 din Antichitate erau concepute s\u0103 explice st\u0103rile mentale. Nici m\u0103car ceea ce Wolff numise \u201epsihologie empiric\u0103\u201d nu era, la drept vorbind, o psihologie \u0219tiin\u021bific\u0103. Wolff a divizat psihologia (\u0219i celelalte discipline) \u00eentr-o parte \u201eempiric\u0103\u201d \u0219i una \u201era\u021bional\u0103\u201d, dar ambele p\u0103r\u021bi erau<\/em> subsumate metafizicii<\/em>. Diferen\u021ba dintre psihologia empiric\u0103 \u0219i cea ra\u021bional\u0103 \u021binea strict de metod\u0103: prima avea un caracter descriptiv<\/em> (descrie a posteriori<\/em> sufletul \u2013 facult\u0103\u021bile, emo\u021biile, interac\u021biunea dintre suflet \u0219i corp etc.), \u00een vreme ce a doua avea un caracter explicativ <\/em>(stabile\u0219te a priori<\/em> principiile dup\u0103 care func\u021bioneaz\u0103 sufletul, \u00eei elucideaz\u0103 originea, imortalitatea etc.)[4]<\/a><\/sup><\/sup>. Problema constituirii unei psihologii \u0219tiin\u021bifice (natural\u0103 \u0219i experimental\u0103) se pusese \u00een secolul al XVIII-lea[5]<\/a><\/sup><\/sup>, dar \u00eentr-un mod nu tocmai conving\u0103tor pentru filosofie. Kant, de exemplu, a \u00eengropat proiectul \u00eentruc\u00e2t nu vedea o astfel de \u0219tiin\u021b\u0103 ca fiind posibil\u0103: matematica nu poate fi aplicat\u0103 fenomenelor sim\u021bului intern, \u00eentruc\u00e2t acestea dispun de o singur\u0103 dimensiune (timpul). \u0218i chiar dac\u0103 l\u0103s\u0103m la o parte matematica \u2013 scria Kant \u2013, trebuie s\u0103 remarc\u0103m c\u0103 fenomenele psihice nu pot fi studiate din exterior, fiind prea subiective; \u00een plus, simplul fapt al observ\u0103rii denatureaz\u0103 obiectul observat. Prin urmare, doctrina sufletului nu poate fi o \u0219tiin\u021b\u0103 a sufletului, ci doar o \u201edescriere natural\u0103\u201d a lui[6]<\/a><\/sup><\/sup>. Pentru Kant, doar o doctrin\u0103 a corpului era \u00eendrept\u0103\u021bit\u0103 s\u0103 se numeasc\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103. Dar tocmai succesorul lui Kant la catedra de filosofie de la K\u00f6nigsberg urma s\u0103 construiasc\u0103 o psihologie matematizat\u0103. Este vorba despre Herbart, care a recurs la o a doua variabil\u0103 a fenomenelor psihice (intensitatea) \u0219i a trecut la matematizarea acestora. \u021aintind s\u0103 descrie mintea \u00een termenii \u00een care Newton a descris natura fizic\u0103, Herbart a redus via\u021ba psihic\u0103 la o sum\u0103 de reprezent\u0103ri ale c\u0103ror raporturi sunt guvernate de legi. Dup\u0103 munca de pionierat a lui Herbart, primele m\u0103sur\u0103tori ale fenomenelor psihice nu s-au l\u0103sat prea mult a\u0219teptate. Activitatea lui Ernst Weber \u00een fiziologie senzorial\u0103 a f\u0103cut din acesta un promotor al psihofizicii (avant la lettre<\/em>) \u0219i al psihologiei experimentale. \u00cen paralel, anatomi\u0219tii \u0219i fiziologi\u0219tii (de pild\u0103, Jean Pierre Flourens, \u00een 1815) interveneau experimental asupra creierului animal, urm\u0103rind \u00een acela\u0219i timp efectele acestor interven\u021bii asupra comporta\u00admen\u00adtului. Dup\u0103 cucerirea naturii \u0219i, apoi, a corpului animal, mintea era, practic, ultimul bastion c\u0103tre care \u00eenainta \u0219tiin\u021ba experimental\u0103 la jum\u0103tatea secolului al XIX-lea, iar primele experimente p\u0103reau s\u0103 indice c\u0103 aceasta este dependent\u0103 de creier \u0219i de procesele lui.<\/p>\n\n\n\n

Conduce \u00een mod inevitabil \u0219tiin\u021ba la materialism? \u00centrebarea s-a ivit \u00een lumea german\u0103, la jum\u0103tatea secolului al XIX-lea, iar dezbaterea care a urmat s-a extins \u00een \u00eentreaga Europ\u0103 \u0219i a produs ecouri p\u00e2n\u0103 \u00een primii ani ai secolului urm\u0103tor.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
CONTROVERSA MATERIALISMULUI: DE LA NATURA SUFLETULUI LA NATURA REALIT\u0102\u021aII<\/strong><\/h6>\n\n\n\n

Dezbaterea care a luat na\u0219tere ca urmare a acestei confrunt\u0103ri a fost cunoscut\u0103 drept \u201econtroversa materialismului\u201d, c\u0103ci au fost chestionate de pe pozi\u021bii \u0219tiin\u021bifice materialiste \u0219i\/sau ateiste solu\u021biile filosofiei \u0219i dogmele religiei privind sufletul, via\u021ba, realul \u0219i fundamentele acestora. Punctul de pornire al acestei dezbateri aprinse a fost discursul lui Rudolf Wagner din 1854, \u201eMenschen\u00adsch\u00f6pfung und Seelensubstanz\u201d [Crearea omenirii \u0219i substan\u021ba sufleteasc\u0103], \u021binut cu ocazia deschiderii celei de a 31-a edi\u021bii a congresului naturali\u0219tilor \u0219i medicilor germani (\u201eVersammlung deutscher Naturforscher und \u00c4rzte\u201d). Rudolf Wagner (1805\u20131864), reputat anatomist \u0219i fiziologist, conducea pe atunci Institutul de Fiziologie din G\u00f6ttingen. Cre\u0219tin m\u0103rturisit, \u00eengrijorat de consecin\u021bele morale \u0219i religioase ale noilor descoperiri, a ales s\u0103 vorbeasc\u0103 despre originea omului \u0219i soarta lui de dup\u0103 moarte pentru a ajunge la concluzia c\u0103 \u0219tiin\u021ba nu aduce dovezi \u00eempotriva credin\u021bei. Rezultatele ei nu contrazic<\/em> ideea biblic\u0103 a cuplului primordial. \u00cen ceea ce prive\u0219te sufletul (\u0219i implicit imortalitatea lui sau liberul arbitru), \u0219tiin\u021ba nu a f\u0103cut altceva dec\u00e2t s\u0103<\/em> desacralizeze mintea uman\u0103, care a devenit un obiect al cercet\u0103rilor de fiziologie \u0219i psihologie<\/em>. Rudolf Wagner a formulat un avertisment la adresa acestui din urm\u0103 tip de cercetare, c\u0103ci i-a \u00eencurajat pe unii oamenii de \u0219tiin\u021b\u0103 s\u0103 adopte o pozi\u021bie materialist\u0103 \u0219i s\u0103 nege pe baza ei nemurirea sufletului \u0219i existen\u021ba liberului arbitru. \u00centruc\u00e2t doctrina cre\u0219tin\u0103 a Providen\u021bei (care promite recompensa faptelor bune \u0219i pedepsirea celor rele) se bazeaz\u0103 pe aceste dou\u0103 idei, subminarea lor, credea Wagner, este o amenin\u021bare la adresa ordinii morale \u0219i politice[7]<\/a><\/sup><\/sup>. \u0218tiin\u021ba nu trebuie s\u0103 conduc\u0103 \u00een mod inevitabil la materialism, credea Wagner; \u0219tiin\u021ba \u0219i credin\u021ba (ratio<\/em> \u0219i fides<\/em>) pot fi conciliate \u00eentruc\u00e2t ele sunt raport\u0103ri diferite asupra realului.<\/p>\n\n\n\n

La provocarea lui Wagner a r\u0103spuns prompt \u0219i pe larg Carl Vogt, considerat \u201eunul dintre cei mai str\u0103luci\u021bi oameni de \u0219tiin\u021b\u0103 ai genera\u021biei sale\u201d[8]<\/a><\/sup><\/sup>. Vogt (1817\u20131895), ateu \u0219i materialist de neclintit, studiase chimia la Giessen, avea un doctorat \u00een medicin\u0103, iar \u00een perioada conferin\u021bei de la G\u00f6ttingen se afla \u00een Italia (unde se retr\u0103sese dup\u0103 1848, ca urmare a unor probleme legate de ac\u021biunile lui politice de st\u00e2nga). Vogt publicase deja c\u00e2teva lucr\u0103ri \u0219tiin\u021bifice, printre care \u0219i una de fizio\u00adlogie, \u0219i nu era la prima ceart\u0103 cu Wagner (despre care credea c\u0103 reprezint\u0103 tot ce poate scoate mai r\u0103u Germania \u00een materie de \u0219tiin\u021b\u0103[9]<\/a><\/sup><\/sup>). A luat conferin\u021ba de deschidere a acestuia drept un atac la persoana sa (ceea ce, \u00een parte, se pare c\u0103 \u0219i era) \u0219i i-a r\u0103spuns punctual \u0219i detaliat \u00eentr-o scriere polemic\u0103 publicat\u0103 \u00een anul urm\u0103tor cu titlul K\u00f6hlerglaube und Wissenschaf<\/em> [Credin\u021ba unui c\u0103rbunar \u0219i \u0219tiin\u021ba] (1855)[10]<\/a><\/sup><\/sup>. R\u0103spunsul lui Vogt, dac\u0103 facem abstrac\u021bie de atacurile directe la profilul moral \u0219i \u0219tiin\u021bific al lui Wagner, era un apel la eviden\u021bele empirice. \u00cen ceea ce prive\u0219te imortalitatea sufletului, nu sunt dovezi empirice<\/em> potrivit c\u0103rora ar exista un suflet separat de creier; dimpotriv\u0103, noile cercet\u0103ri au pus \u00een eviden\u021b\u0103 o leg\u0103tur\u0103 puternic\u0103 \u00eentre creier \u0219i minte, mai mult, s-a demonstrat c\u0103 anumite p\u0103r\u021bi ale creierului sunt r\u0103spunz\u0103toare pentru anumite activit\u0103\u021bi mentale. \u00cen ceea ce prive\u0219te con\u0219tiin\u021ba, chiar dac\u0103 este greu de ar\u0103tat modul efectiv \u00een care creierul o produce, exist\u0103 probe clare, scria Vogt, care sugereaz\u0103 dependen\u021ba acesteia de procesele cerebrale[11]<\/a><\/sup><\/sup>. Opiniile lui Vogt \u00een aceast\u0103 privin\u021ba erau deja cunoscute din lucrarea sa Physiologische Briefe<\/em> [Comunic\u0103ri asupra fiziologiei] (1845\u20131846), unde descria activitatea mental\u0103 ca pe o \u201esecre\u021bie\u201d a creierului[12]<\/a><\/sup><\/sup>. Vogt s-a situat, a\u0219adar, pe pozi\u021bia contrar\u0103 lui Wagner, afirm\u00e2nd c\u0103 \u0219tiin\u021ba conduce (\u0219i trebuie s\u0103 conduc\u0103) la materialism. Ulterior, dup\u0103 apari\u021bia Originii speciilor<\/em> (1859), Vogt, un bun orator, a f\u0103cut turul Europei \u021bin\u00e2nd conferin\u021be pe tema evolu\u021biei (\u00een M\u00fcnchen ar fi fost chiar agresat fizic) \u0219i ar fi avut, din c\u00e2te se spune, mai mult\u0103 influen\u021b\u0103 \u00een Europa dec\u00e2t ar fi avut Huxley, \u201ebuldogul lui Darwin\u201d, \u00een Anglia[13]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p>\n\n\n\n

Controversa materialismului, care a avut acest \u201e\u00eenceput exploziv\u201d[14]<\/a><\/sup><\/sup> cu schimbul de replici \u0219i atacuri la persoan\u0103 dintre Wagner \u0219i Vogt, s-a r\u0103sp\u00e2ndit rapid \u0219i i-a antrenat \u00een ea pe cei mai importan\u021bi g\u00e2nditori germani \u0219i oameni de \u0219tiin\u021b\u0103 ai epocii. De partea materialismului au intervenit printre al\u021bii Heinrich Czolbe, Jacob Moleschott \u0219i mai ales Ludwig B\u00fcchner a c\u0103rui lucrare Kraft und Stoff<\/em> [For\u021b\u0103 \u0219i materie] (1855)[15]<\/a><\/sup><\/sup> a fost supranumit\u0103 \u201eBiblia materialismului\u201d[16]<\/a><\/sup><\/sup>. Acestora li s-au opus, printre al\u021bii, Lotze \u0219i Schopenhauer (mediat de discipolul s\u0103u Julius Frauenst\u00e4dt). \u00cen lucrarea sa extrem de popular\u0103, B\u00fcchner explica via\u021ba, sufletul \u0219i \u00eentreaga lume natural\u0103 prin intermediul a dou\u0103 concepte, for\u021ba \u0219i materia, aflate \u00een interdependen\u021b\u0103. Via\u021ba nu este o putere imaterial\u0103, ci o for\u021b\u0103 inerent\u0103 materiei, iar activitatea psiho-mental\u0103 nu este altceva dec\u00e2t mi\u0219carea care are loc \u00eentre celulele cortexului pe fondul unor stimuli exteriori. Ideile cre\u0219tinismului (Dumnezeu, imortalitatea sufletului, liberul arbitru etc.), fiind incompatibile<\/em> cu datele \u0219tiin\u021bei, sunt, prin urmare, gre\u0219ite. Multe dintre erorile filosofilor au ca surs\u0103 principal\u0103 dualismul cartezian, care considera mintea \u0219i materia ca dou\u0103 substan\u021be radical diferite \u00een natura lor. Resping\u00e2nd orice metafizic\u0103, B\u00fcchner a sf\u00e2r\u0219it f\u0103r\u0103 voia lui prin a propune el \u00eensu\u0219i o specula\u021bie metafizic\u0103, un materialism monist \u00een care corelatul materie-for\u021b\u0103 trebuie v\u0103zut ca fiind fundamental<\/em>, indestructibil<\/em> \u0219i etern<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

De pe o pozi\u021bie conciliant\u0103 (numit\u0103 de \u00eensu\u0219i autorul ei \u201espiritualism\u201d), lucrarea Mikrokosmus<\/em> (1856\u20131864) a lui Lotze a avut \u00een epoc\u0103 un ecou cel pu\u021bin comparabil cu cea a lui B\u00fcchner. Monumentala carte a lui Lotze care propunea o nou\u0103 metafizic\u0103 ap\u0103ra, pe de o parte, materialismul \u0219tiin\u021bei \u0219i dreptul acesteia de a investiga natura, iar, pe de alt\u0103 parte, c\u0103uta s\u0103 fundamenteze morala \u0219i credin\u021ba astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu fie \u00een dezacord cu rezultatele experimentale. Lotze a ar\u0103tat, totodat\u0103, c\u0103 mecanicismul \u2013 ca principal\u0103 metod\u0103 de explica\u021bie \u0219tiin\u021bific\u0103 \u2013 este valabil pentru domeniul naturii \u0219i se aplic\u0103 \u00een mod nelimitat la aceasta, dar nu \u0219i pentru cel al valorilor. (\u00cen domeniul naturii \u00eens\u0103, Lotze include al\u0103turi de fiziologie \u0219i psihologia<\/em>.) Aceast\u0103 perspectiv\u0103 dual\u0103 pare s\u0103 fie la Lotze una strict meto\u00addologic\u0103<\/em>, iar nu un dualism ontologic produc\u0103tor de \u201eschizofrenie intelectual\u0103\u201d. Lotze s-a delimitat deci de opinia lui Wagner, care credea c\u0103 \u0219tiin\u021ba \u0219i credin\u021ba, respectiv cunoa\u0219terea \u0219tiin\u021bific\u0103 \u0219i cunoa\u0219terea religioas\u0103, opereaz\u0103 \u00een sfere diferite \u0219i este ilegitim\u0103 intromisiunea uneia \u00een sfera celeilalte[17]<\/a><\/sup><\/sup>. Metafizica lui Lotze a fost descris\u0103 ca o form\u0103 de spiritualism monist, teleologic \u0219i organicist (universul v\u0103zut ca un \u00eentreg viu, iar legile naturii \u2013 ca instrumente pentru atingerea scopului). Lotze a respins \u00eens\u0103 ideile antecesorilor (construc\u021biile a priori<\/em>, intui\u021bia intelectual\u0103 sau ra\u021biunea dialectic\u0103) \u0219i a considerat c\u0103 cea mai bun\u0103 form\u0103 de cunoa\u0219tere a naturii este cunoa\u0219terea \u0219tiin\u021bific\u0103[18]<\/a><\/sup><\/sup>. El nu a considerat c\u0103 promovarea mecanicismului este implicit o sus\u021binere a materialismului \u0219i nici c\u0103 \u0219tiin\u021ba conduce \u00een mod inevitabil la materialism[19]<\/a><\/sup><\/sup>. Mecanicismul, pentru Lotze, era o simpl\u0103 metod\u0103 explicativ\u0103, iar nu un postulat cu privire la natura lucrurilor. \u00cen vreme ce Kraft und Stoff<\/em> a lui B\u00fcchner a fost v\u0103zut\u0103 ca fiind principalul manifest al materialismului, Mikrokosmus<\/em> a fost considerat\u0103 principala declara\u021bie a idealismului \u00een perioada controversei[20]<\/a><\/sup><\/sup>. (Lotze utilizase anterior, \u00een lucrarea sa din 1841, Metaphysik<\/em>, termenul \u201eidealism\u201d pentru a-\u0219i caracteriza concep\u021bia; \u00een Mikrokosmus <\/em>\u00eens\u0103, o nume\u0219te \u201espiritualism\u201d, termen prin care trebuie s\u0103 se \u00een\u021beleag\u0103 c\u0103 doar spiritul are o existen\u021b\u0103 primar\u0103, \u00een vreme ce materia este secundar\u0103.[21]<\/a><\/sup><\/sup>)<\/p>\n\n\n\n

\u00cen dezbatere a intervenit, \u00een fine, \u0219i o pozi\u021bie asumat idealist\u0103, trasabil\u0103 p\u00e2n\u0103 la Kant. Exprimat\u0103 de Julius Frauenst\u00e4dt (1813\u20131879), discipol al lui Schopen\u00adhauer care considera c\u0103 \u00een opera acestuia din urm\u0103 se afl\u0103 \u00eengropat\u0103 solu\u021bia controversei, pozi\u021bia recurge \u00een esen\u021b\u0103 la distinc\u021bia kantian\u0103 (admis\u0103 de Schopen\u00adhauer) \u00eentre fenomen \u0219i noumen. \u0218tiin\u021ba are acces doar la fenomen, iar acesta este integral explicabil \u00een termeni mecanici\u0219ti. Din datele \u0219tiin\u021bei \u00eens\u0103, nu pot fi derivate cuno\u0219tin\u021be cu privire la fundamentele sau la natura realului<\/em>. \u00cen m\u0103sura \u00een care materialismul procedeaz\u0103 astfel, se afl\u0103 \u00een eroare. Materialismul naiv al oamenilor de \u0219tiin\u021b\u0103 (Frauenst\u00e4dt a criticat pe larg concep\u021bia lui B\u00fcchner) asum\u0103 c\u0103 natura are o existen\u021b\u0103 obiectiv\u0103, independent\u0103 de minte, c\u00e2nd, de fapt, argumenteaz\u0103 el \u00een Der Materialismus<\/em> (1856)[22]<\/a><\/sup><\/sup>, ea este produs\u0103 de intui\u021biile a priori<\/em> ale sensibilit\u0103\u021bii \u0219i de conceptele pure ale intelectului. Materialismul se comport\u0103 ca \u0219i cum obiectele percep\u021biei noastre, aflate \u00een spa\u021biu \u0219i timp, ar fi \u201elucruri \u00een sine\u201d. Schopenhauer \u00ee\u0219i exprimase explicit \u00een lucrarea sa fundamental\u0103 aceast\u0103 obiec\u021bie de principiu \u00eempotriva materialismului, dar Frauenst\u00e4dt a fost cel care, implic\u00e2ndu-l \u00een dezba\u00adtere, l-a readus \u00een aten\u021bia publicului \u0219i i-a sporit popularitatea \u00een a doua jum\u0103tate a secolului al XIX-lea[23]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p>\n\n\n\n

Aceast\u0103 pozi\u021bie a idealismului kantian (trecut prin Schopenhauer), \u00eempreun\u0103 cu o psihologie a con\u021binuturilor, iar nu a esen\u021belor (\u00een principal preluat\u0103 de la Herbart, dar lipsit\u0103 de specula\u021bia metafizic\u0103 a acestuia), au conturat pozi\u021bia lui Maiorescu at\u00e2t \u00een chestiunea abord\u0103rii \u0219tiin\u021bifice a fenomenelor mentale, c\u00e2t \u0219i \u00een chestiunea poten\u021bialelor consecin\u021be de ordin filosofic care ar decurge de aici.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
O PSIHOLOGIE F\u0102R\u0102 METAFIZIC\u0102<\/strong><\/h6>\n\n\n\n

Maiorescu a ajuns la catedr\u0103 cu o \u00een\u021belegere a \u201esufletului\u201d mult diferit\u0103 de aceea a psihologiei facult\u0103\u021bilor, iar aceast\u0103 nou\u0103 \u00een\u021belegere se datoreaz\u0103 influen\u021bei exercitate de Herbart \u0219i de \u0219coala herbartian\u0103. Numele lui Herbart este legat de primele \u00eencerc\u0103ri de aplicare a matematicii la con\u021binuturile psihice (numite de el cu termenul generic de \u201ereprezent\u0103ri\u201d)[24]<\/a><\/sup><\/sup>, dar \u0219i de extinderea mecanicii newtoniene asupra acestora. Cu Herbart, obiectul psihologiei a devenit guvernat de legi<\/em> matematizabile <\/em>\u2013 ceea ce a constituit un pas important \u00een procesul de transformare a psihologiei \u00een disciplin\u0103 \u0219tiin\u021bific\u0103. Tot lui Herbart i se atribuie o concep\u021bie a sufletului diferit\u0103 de modul \u00een care era \u00een\u021beles \u00een limitele vechii psihologii (psihologia ra\u021bional\u0103 sau psihologia facult\u0103\u021bilor)[25]<\/a><\/sup><\/sup> \u2013 pe care a criticat-o, compar\u00e2nd ironic \u201efacult\u0103\u021bile sufletului\u201d cu flogistonul \u0219tiin\u021bei de secol XVIII[26]<\/a><\/sup><\/sup>. Asemenea flogistonului, inventat ca s\u0103 explice fenomenul combustiei, \u201efacult\u0103\u021bile\u201d erau ni\u0219te artificii metafizice de ordinul esen\u021belor menite s\u0103 explice o diversitate a con\u021bi\u00adnu\u00adturilor mentale care altfel r\u0103m\u00e2nea inexplicabil\u0103. Resping\u00e2nd aceste esen\u021be, Herbart a pus accentul pe con\u021binuturi concrete aflate \u00een interdependen\u021b\u0103: sufletul este totalitatea reprezent\u0103rilor<\/em>, iar rela\u021biile dintre acestea sunt reglementate de legi ce pot fi exprimate matematic. \u00cenc\u0103 de la teza de doctorat[27]<\/a><\/sup><\/sup> (\u00een mare parte bazat\u0103 pe Herbart) \u0219i de la scrierea de popularizare care i-a urmat[28]<\/a><\/sup><\/sup>, Maiorescu a adoptat vocabularul herbartian al min\u021bii \u0219i, deopotriv\u0103, mecanicismul acestuia. \u00centreaga via\u021b\u0103 psihic\u0103, credea el, poate fi descris\u0103 \u0219tiin\u021bific prin intermediul reprezent\u0103rilor, al raporturilor dintre acestea \u0219i al legilor care le guverneaz\u0103[29]<\/a><\/sup><\/sup>. Nu putem spune c\u0103 mai t\u00e2rziu Maiorescu s-a \u00eendep\u0103rtat cu totul de Herbart, dar \u00een mod evident admira\u021bia exaltat\u0103 din tinere\u021be (\u201eHerbart constituie de la Aristotel \u00eencoace cea mai semnificativ\u0103 figur\u0103 \u00een domeniul filosofiei\u201d[30]<\/a><\/sup><\/sup>) a f\u0103cut loc unei evalu\u0103ri deta\u0219ate. \u00cen 1881, atunci c\u00e2nd se pronun\u021ba asupra manualului de Psihologie empiric\u0103 al lui Ioan Popescu[31]<\/a><\/sup><\/sup>, contribu\u021bia esen\u021bial\u0103 a lui Herbart, g\u00e2ndea Maiorescu, const\u0103 tocmai \u00een aspectele ei naturalist-mecaniciste, care au f\u0103cut posibile cercet\u0103rile ulterioare de psihologie fiziologic\u0103:<\/p>\n\n\n\n

\n

Teoria psihologic\u0103 a lui Herbart, oric\u00e2t de slab\u0103 ar fi \u00een unele p\u0103r\u0163i, are totu\u015fi […] meritul […] de a fi servit de baz\u0103 psihologic\u0103 la cercet\u0103rile fiziologice moderne asupra a\u015fa-numitului \u201esuflet\u201d, de a fi fost, adic\u0103, din toate teoriile psihologice, singura care s-a putut adapta la metodele \u015ftiin\u0163elor esacte \u015fi s-a putut, prin urmare, introduce \u00een sfera unor lucr\u0103ri de [la] care numai se poate a\u015ftepta o adev\u0103rat\u0103 \u00eenaintare a cuno\u015ftin\u0163elor omene\u015fti asupra vie\u0163ei spirituale. Cine a cetit eminenta schi\u0163\u0103 psihologic\u0103 din \u201ePatologia \u015fi terapia boalelor mentale\u201d de Griesinger, cine a urm\u0103rit cu viul interes ce-l merit\u0103 lucr\u0103rile \u201epsiho-fizice\u201d ale lui Fechner, cine a cetit Psihologia fiziologic\u0103[32]<\/a><\/sup><\/sup> a lui Wundt \u015fi a v\u0103zut lumina ce se arunc\u0103 prin aseme\u00adnea lucr\u0103ri asupra at\u0103tor p\u0103r\u0163i p\u00e2n\u0103 atunci ascunse ale vie\u0163ii suflete\u015fti va recu\u00adnoa\u015f\u00adte \u00eempreun\u0103 cu noi nem\u0103rginita \u00een\u00adsem\u00adn\u0103tate a cercet\u0103rilor fiziologice asupra sufletului \u015fi partea de merit ce se cuvine unora din teoriile lui Herbart \u00een aceste cercet\u0103ri[33]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Herbart a deschis deci calea psihofizicii \u0219i a psihologiei experimentale[34]<\/a><\/sup><\/sup>. Care este \u00eens\u0103, dup\u0103 Maiorescu, sl\u0103biciunea<\/em> psihologiei lui Herbart? Ocup\u00e2ndu-se de rela\u021bia dintre reprezent\u0103ri, Herbart nu a (\u00eentre)v\u0103zut \u0219i rela\u021bia dintre reprezent\u0103ri \u0219i sistemul nervos<\/em>[35]<\/a><\/sup><\/sup>. Acest aspect este esen\u021bial pentru modul \u00een care vedea Maiorescu psihologia c\u0103tre sf\u00e2r\u0219itul secolului al XIX-lea \u2013 nu doar ca pe o psihofizic\u0103, ci \u0219i ca pe o neuropsihologie. O not\u0103 a lui Mihai C. Br\u0103neanu la \u201eOriginea limbagiului\u201d (conferin\u021b\u0103 \u021binut\u0103 de Maiorescu la Ateneu, \u00een 1882) ne spune:<\/p>\n\n\n\n

\n

Cum s-a putut constata \u00een conferin\u021bele precedente \u0219i \u00een conferin\u021bele dlui Maiorescu din al\u021bi ani, toate temele pertractate au una \u0219i aceea\u0219i metod\u0103: de a da substratul fiziologic pentru esplic\u0103ri psihologice sau intelectuale, de a pune \u00een armonie, de a lumina reciproc, \u0219tiin\u021ba noastr\u0103 cea abstract\u0103, cea psihologic\u0103, cu datele c\u00e2\u0219tigate din lumea fiziologic\u0103, din \u0219tiin\u021bele exacte[36]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Pentru ca psihologia s\u0103 progreseze, scria Maiorescu \u00een 1881, aceasta trebuie s\u0103 se desprind\u0103 de vechile proiecte metafizice \u0219i s\u0103 colaboreze cu fiziologia<\/em>. Maiorescu era nemul\u021bumit de prezen\u021ba slab\u0103 a psihologiei \u0219tiin\u021bifice \u00een \u00eenv\u0103\u021b\u0103\u00adm\u00e2ntul rom\u00e2nesc: Ioan Pop-Florantin (Fundament de filosofie<\/em> \u2013 Ia\u0219i, 1871) avea doar 34 de pagini dedicate psihologiei, iar acelea \u2013 fragmentare[37]<\/a><\/sup><\/sup>, \u00een vreme ce Psihologia experimental\u0103<\/em> a lui Leonardescu (Ia\u0219i, 1879) era, dup\u0103 p\u0103rerea lui, prea confuz\u0103[38]<\/a><\/sup><\/sup>. \u0218apte ani mai t\u00e2rziu, \u00een 1888, Maiorescu depl\u00e2ngea \u00een continuare caracterul \u00eenapoiat al psihologiei (\u0219i nu doar \u00een \u0219colile rom\u00e2ne\u0219ti), vorbind iar despre datoria de a aduce cercet\u0103rile psihologice mai aproape de spiritul \u0219tiin\u021bific al epocii[39]<\/a><\/sup><\/sup>. O prim\u0103 solu\u021bie pentru a pune psihologia pe calea \u0219tiin\u021bific\u0103 este (o spune din nou) \u201es\u0103 ne ferim de orice metafizic\u0103 \u00een cercet\u0103rile \u0219i explic\u0103rile asupra sufletului\u201d[40]<\/a><\/sup><\/sup>. Maiorescu a respins consecvent, pe parcursul \u00eentregii vie\u021bii, agenda speculativ\u0103 a psihologiei ra\u021bionale \u0219i a sus\u021binut mereu nevoia aplic\u0103rii unei meto\u00addologii \u0219tiin\u021bifice, experimentale, asupra fenomenelor psihice\/mentale. Se poate vorbi aici despre o reducere implicit\u0103 a acestor fenomene la corespondentele lor fizice, \u201emateriale\u201d?<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
INUTILITATEA DISPUTEI MATERIALISM\u2013SPIRITUALISM<\/strong><\/h6>\n\n\n\n

Maiorescu a fost un sus\u021bin\u0103tor al spiritului \u0219tiin\u021bific \u00een cunoa\u0219\u00adtere. El a\u0219tepta de la fiziologie l\u0103murirea procesului prin care se ajunge de la obiecte materiale la obiecte mentale (de la lucruri la no\u021biuni)[41]<\/a><\/sup><\/sup>, era nemul\u021bumit c\u0103 \u0219tiin\u021ba (fiziologia) mai are \u00eenc\u0103 de descoperit localizarea cerebral\u0103 a no\u021biunilor[42]<\/a><\/sup><\/sup>, a cuvintelor[433]<\/a><\/sup><\/sup> sau raportul dintre sistemul nervos \u0219i inteligen\u021b\u0103[44]<\/a><\/sup><\/sup>. \u0218i totu\u0219i, oric\u00e2te eforturi ar face anatomia, fizio\u00adlogia, chimia sau fizica, niciun studiu \u0219tiin\u021bific, credea el, nu va putea vreodat\u0103 s\u0103 explice tranzi\u021bia de la procesele fizico-chimice din celula nervoas\u0103 la actul \u00een\u021belegerii<\/em> \u2013 adic\u0103 de la ceea ce este atribuit obiectivit\u0103\u021bii la ceea ce este atribuit subiectivit\u0103\u021bii. Maiorescu pare s\u0103 fie de acord cu \u201eaestho–<\/em>fiziologia\u201d[45]<\/a><\/sup><\/sup> lui Herbert Spencer (un alt nume pentru psihofizic\u0103), care spune c\u0103 unele \u0219i acelea\u0219i \u201efeno\u00admene nervoase\u201d pot fi privite \u00een dou\u0103 moduri: obiectiv<\/em> \u0219i subiectiv<\/em>. Obiectiv, adic\u0103 \u00een termeni de materie \u0219i mi\u0219care; subiectiv \u2013 adic\u0103 \u00een calitate de \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Avem deci dou\u0103 raport\u0103ri distincte asupra aceluia\u0219i set de fenomene. Una este raportarea \u201eobiectiv\u0103\u201d, a \u201enon-eului\u201d, exprimat\u0103 \u00een termeni cantitativi, fizico-chimici, cealalt\u0103 \u2013 perspectiva \u201esubiectiv\u0103\u201d, a \u201eeului\u201d, exprimat\u0103 \u00een termeni calitativi care se refer\u0103 la st\u0103ri mentale[46]<\/a><\/sup><\/sup>. Despre natura <\/em>acestor fenomene \u0219tiin\u021ba nu are dreptul s\u0103 se pronun\u021be, iar filosofia \u0219tie de la Kant c\u0103 este incognoscibil\u0103. Pentru Maiorescu, mintea nu poate fi redus\u0103 la materie \u0219i nu poate fi explicat\u0103 integral cu ajutorul elementelor materiale. Tot ceea ce poate \u0219tiin\u021ba s\u0103 fac\u0103 este s\u0103 descrie<\/em>, iar nu s\u0103 explice<\/em>. Acesta este unul dintre motivele pentru care s-a pronun\u021bat adesea \u00eempotriva empirismului \u0219i a pozitivismului[47]<\/a><\/sup><\/sup>:<\/p>\n\n\n\n

\n

Ei [pozitivi\u0219tii] ne spun fenomenul abstract ce se petrece \u015fi cred c\u0103 ni-l esplic\u0103; ca \u015fi c\u00e2nd a spune cuiva c\u0103 respir\u0103 i-am esplica respira\u0163ia[48]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Materialismul, \u00een\u021beles ca doctrin\u0103 metafizic\u0103 ce postuleaz\u0103 adev\u0103ruri ultime despre natura realului, este incompatibil cu caracterul empiric, pozitiv al oric\u0103rei \u00eentreprinderi \u0219tiin\u021bifice[49]<\/a><\/sup><\/sup>. Ca urmare, \u201ematerialismul \u0219tiin\u021bific\u201d[50]<\/a><\/sup><\/sup> este o concep\u021bie la fel de ne\u0219tiin\u021bific\u0103 precum religia<\/em>[51]<\/a><\/sup><\/sup>. \u00cen m\u0103sura \u00een care \u0219tiin\u021ba caut\u0103 s\u0103 explice esen\u021be absolute, aceasta devine non-\u0219tiin\u021b\u0103. Nu doar c\u0103 materialismul este incapabil s\u0103 explice mintea<\/em>, dar el este la fel de incompetent \u00een a explica materia<\/em> \u00eens\u0103\u0219i. Prin metode experimentale nu se poate stabili ce este <\/em>materia. Maiorescu argumenteaz\u0103 \u00een tradi\u021bie kantian\u0103: accesul nostru este limitat la fenomene, iar acestea din urm\u0103 sunt o fuziune inseparabil\u0103 \u00eentre ceea ce pune subiectul \u0219i ceea ce pune obiectul incognoscibil (lucrul \u00een sine).<\/p>\n\n\n\n

Kant \u00eensu\u0219i considerase concep\u021bia sa critic\u0103 incompatibil\u0103 cu materialismul:<\/p>\n\n\n\n

\n

Pentru ce avem nevoie de o psihologie \u00eentemeiat\u0103 numai pe principii pure ale ra\u0163iunii? F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, \u00een special \u00een scopul de a asigura eul nostru g\u00e2nditor \u00eempotriva pericolului materialismului. Dar acest lucru \u00eel realizeaz\u0103 conceptul ra\u0163ional pe care l-am dat noi despre eul nostru g\u00e2nditor. C\u0103ci, dup\u0103 acest concept, nici vorb\u0103 s\u0103 mai r\u0103m\u00e2n\u0103 vreo team\u0103 c\u0103, dac\u0103 se \u00eenl\u0103tur\u0103 materia, ar fi suprimat\u0103 implicit orice g\u00e2ndire \u015fi \u00eens\u0103\u015fi exis\u00adten\u0163a fiin\u0163elor g\u00e2nditoare, ci dimpotriv\u0103, este demonstrat clar c\u0103 dac\u0103 \u00eenl\u0103tur subiectul g\u00e2nditor trebuie s\u0103 dispar\u0103 \u00eentreaga lume corporal\u0103, ca nefiind altceva dec\u00e2t fenomen \u00een sensibilitatea subiectului nostru \u015fi un mod de reprezent\u0103ri ale acestui subiect[52]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Argumentarea lui Kant a devenit \u00een a doua jum\u0103tate a secolului al XIX-lea o puternic\u0103 arm\u0103 \u00eempotriva materialismului, \u00eendeosebi la F. A. Lange \u0219i la neokan\u00adtienii de la Marburg. \u00cen condi\u021biile \u00een care admitem c\u0103 materia\/corporalitatea este o realitate fenomenal\u0103 (adic\u0103 relativ\u0103 la structurile a priori<\/em> ale min\u021bii umane), atunci ea nu poate fi postulat\u0103 \u00een calitate de fundament al realului[53]<\/a><\/sup><\/sup>. Prin urmare, materialismul este o doctrin\u0103 gre\u0219it\u0103. La fel de gre\u0219it este \u00eens\u0103 \u0219i spiritualismul. Maiorescu nu l-a definit \u00een sensul lui Lotze, ca o preeminen\u021b\u0103 \u00een ordine ontic\u0103 a spiritului prin raport cu materia. Prin \u201espiritualism\u201d \u00een\u021belege \u2013 \u00een direc\u021bia \u0219colii franceze \u2013 concep\u021bia despre lume care admite adev\u0103ruri evidente de la sine, postulate de c\u0103tre con\u0219tiin\u021b\u0103, \u0219i stabile\u0219te pe baza acestora adev\u0103ruri metafizice precum existen\u021ba lui Dumnezeu, imaterialitatea sufletului etc.[54]<\/a><\/sup><\/sup>. \u00cen acest sens, doc\u00adtrina lui Descartes, de exemplu, este o form\u0103 de spiritualism[55]<\/a><\/sup><\/sup>. Problemele pe care le pune spiritualismul (ideile \u00eenn\u0103scute, unitatea \u015fi imaterialitatea sufletului, infi\u00adnitul etc.) sunt rezolvate prin afirmarea eviden\u021bei lor pe baza intui\u021biei interne. Pentru un kantian \u00eens\u0103, obiectele sim\u021bului intern sunt, \u0219i ele, fenomene<\/em>, iar psihologia ra\u021bional\u0103 este la fel de incompetent\u0103 ca orice alt\u0103 disciplin\u0103 \u00een cunoa\u0219\u00adterea \u201elucrului \u00een sine\u201d. Prin urmare, conflictul \u00eentre materialism \u0219i spiritualism este unul \u201esteril\u201d; \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103, diferen\u021bele dintre ele se anuleaz\u0103, c\u0103ci ambele sunt incapabile s\u0103 ofere explica\u021bia \u201eultim\u0103\u201d:<\/p>\n\n\n\n

\n

Pe de alt\u0103 parte \u015fi toat\u0103 deosebirea \u00eentre spiritualism \u015fi materialism […] este ne\u00een\u00adtemeiat\u0103 \u015fi mai mult o ceart\u0103 de cuvinte. C\u0103ci ce este materie?<\/em> La aceast\u0103 \u00eentrebare nu se poate da nici un r\u0103spuns prin chiar metodele experimentale, \u015fi at\u00e2t infinitatea atomilor, c\u00e2t \u015fi ipoteza puterilor sunt concep\u0163ii intelectuale<\/em> [subl. m.]. Dup\u0103 critica ra\u0163iunii f\u0103cut\u0103 de Kant, lucrul (material) \u00een sine (das Ding an sich<\/em>) este \u015fi va r\u0103m\u00e2ne \u00eentotdeauna inaccesibil cuno\u015ftin\u0163ei \u015fi nu avem, prin urmare, dec\u00e2t o lume a feno\u00admenelor, \u00een care elementul subiectiv se confund\u0103 \u00een fapt cu cel obiectiv \u00eentr-o totalitate inseparabil\u0103\u201d[56]<\/a><\/sup>.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Disputa dintre materialism \u0219i spiritualism este gratuit\u0103 pentru c\u0103 ea opune dou\u0103 pozi\u021bii care nu se afl\u0103 \u00eentr-o opozi\u021bie real\u0103<\/em>. Pentru Maiorescu, nu spiritualismul se opune materialismului, ci idealismul. Idealismul \u0219tiin\u021bific<\/em>[57]<\/a><\/sup><\/sup>, iar nu spiritualismul, trebuie pus \u00een contrast cu materialismul \u0219tiin\u021bific, el \u00een\u021beleg\u00e2nd prin acesta concep\u021bia dup\u0103 care \u00eentreaga existen\u021b\u0103 a\u0219a-zis real\u0103 este rezultatul ideilor (reprezent\u0103rilor) noastre \u00een conformitate cu formele a priori<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
Note<\/strong><\/h6>\n\n\n\n
    \n

  1. Vezi S. P. Fullinwider, \u201eDarwin Faces Kant: A Study in Nineteenth-Century Physiology\u201d, The British Journal for the History of Science<\/em>, vol. 24, nr. 1, 1991, pp. 21\u201344. Autorul arat\u0103 c\u0103 tradi\u021bia kantian\u0103 a supravie\u021buit \u00een g\u00e2ndirea fiziologist\u0103 german\u0103 cu ajutorul evolu\u021bionismului darwinian; \u0219i invers, c\u0103 evolu\u021bionismul darwinian a fost modelat \u00een conformitate cu tradi\u021bia kantian\u0103. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  2. Vezi Frederick C. Beiser, After Hegel. German Philosophy: 1840\u20131900<\/em>, Princeton & Oxford, Princeton University Press, 2014, pp. 54\u201355. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  3. La Descartes, mecanicismul se aplica doar substan\u021bei \u00eentinse, nu \u0219i celei g\u00e2nditoare \u2013 iar aceasta era pozi\u021bia standard a epocii clasice \u0219i moderne. O important\u0103 excep\u021bie o constituia Hobbes, care credea (cel pu\u021bin \u00een Leviathan<\/em> \u0219i De Corpore<\/em>) c\u0103 mintea este material\u0103 \u0219i poate fi complet explicat\u0103 prin intermediul mecanismelor cauzale. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  4. Vezi Fernando Vidal, \u201ePsychology in the 18th<\/sup> century: a view from encyclopaedias\u201d, \u00een History of the Human Sciences<\/em>, vol. 6, nr. 1, 1993, pp. 99, 103; Gary Hatfield, \u201eKant and empirical psychology in the 18th<\/sup> century\u201d, \u00een Psychological Science<\/em>, vol. 9, nr. 6, noiembrie 1998, p. 425. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  5. \u00cen a doua jum\u0103tate a secolului al XVIII-lea au existat proiecte de creare a unei psihologii \u0219tiin\u021bifice, naturale: \u00een 1755, medicul Guillaume-Lambert Godart (1717\u20131794), \u00een La physique de l\u2019ame humaine<\/em> [Fizica sufletului uman], a argumentat \u00een favoarea asocierii min\u021bii cu creierul; \u00een 1756, medicul Johann Gottlob Kr\u00fcger (1715\u20131759), a publicat Versuch einer Experimental-Seelenlehre<\/em> [\u00cencercare asupra unei \u0219tiin\u021be experimentale a sufletului], unde a prezentat observa\u021bii asupra pacien\u021bilor cu leziuni ale creierului \u0219i a speculat asupra unor raporturi cantitative \u00eentre stimuli, excita\u021bia nervoas\u0103 \u0219i senza\u021bie; naturalistul Charles Bonnet (1720\u20131793), \u00een lucr\u0103rile sale de psihologie (Essai de psychologie<\/em>, 1754; Essai analytique sur les facult\u00e9s de l’\u00e2me<\/em>, 1760), \u0219i-a propus s\u0103 abordeze fenomenele min\u021bii utiliz\u00e2nd metodologia unui observator al naturii, a analizat legi ale asocierii de idei \u0219i a vorbit despre mecanisme fiziologice. Vezi Gary Hatfield, \u201eKant and empirical psychology in the 18th<\/sup> century\u201d, \u00een Psychological Science<\/em>, vol. 9, nr. 6, noiembrie 1998, p. 425. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  6. Ak. 4:471. Vezi \u0219i Gary Hatfield, \u201eKant and empirical psychology in the 18th<\/sup> century\u201d, pp. 426\u2013427, pentru o detaliere a rela\u021biei lui Kant cu psihologia. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  7. Vezi pe larg despre discursul lui Wagner \u00een Frederick C. Beiser, After Hegel<\/em>, pp. 56\u201357. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  8. Ibidem<\/em>, p. 58. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  9. Ibidem<\/em>, p. 59. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  10. K\u00f6hlerglaube und Wissenschaft: Eine Streitschrift gegen Hofrath Rudolph Wagner in G\u00f6ttingen<\/em>, Giessen, Ricker’sche Buchhandlung,1855. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  11. Frederick C. Beiser, After Hegel<\/em>, pp. 60\u201361. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  12. \u201eToate acele capacit\u0103\u021bi pe care le consider\u0103m activit\u0103\u021bi ale sufletului sunt doar func\u021bii ale substan\u021bei cerebrale; sau, spus \u00een termeni simpli, g\u00e2ndurile eman\u0103 din creier a\u0219a cum bila este produs\u0103 de ficat sau urina, de rinichi\u201d (apud<\/em> Owen Chadwick, The Secularization of the European Mind in the Nineteenth Century<\/em> , Cambridge, Cambridge University Press, 1975, p. 166). \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  13. Owen Chadwick, The Secularization of the European Mind…<\/em>, p. 166. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  14. Frederick C. Beiser, After Hegel<\/em>, p. 61. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  15. Kraft und Stoff: Empirisch-naturphilosophische Studien. In allgemein-verst\u00e4ndlicher Darstellung<\/em>, Frankfurt, Meidinger Sohn, 1855. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  16. Frederick C. Beiser, After Hegel<\/em>, p. 70. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  17. Ibidem<\/em>, pp. 58, 65. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  18. Ibidem<\/em>, p. 66. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  19. Ibidem<\/em>, p. 67. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  20. Ibidem<\/em>, p. 70. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  21. Frederick C. Beiser, The Genesis of Neo-Kantianism.<\/em> 1796\u20131880<\/em>, Oxford, Oxford University Press, 2014, pp. 193\u2013194. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  22. Der Materialismus: seine Wahrheit und sein Irrthum. Eine Erwiderung auf Dr. Louis B\u00fcchner’s \u201eKraft und Stoff\u201d<\/em>, Leipzig, F. A. Brockhaus, 1856. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  23. Frederick C. Beiser, After Hegel<\/em>, pp. 77\u201378, 83. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  24. Teoria matematic\u0103 a lui Herbart, expus\u0103 \u00een Psychologie als Wissenschaft<\/em> (1824), s-a bucurat de mare succes \u00een prima jum\u0103tate a secolului al 19-lea, fiind r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 \u0219i predat\u0103 pe scar\u0103 larg\u0103. A fost pozitiv \u00eent\u00e2mpinat\u0103 de Drobisch \u2013 care, \u0219i el, se num\u0103r\u0103 printre filosofii care l-au influen\u021bat substan\u021bial pe Maiorescu. Soarta teoriei lui Herbart s-a schimbat dramatic \u00een a doua jum\u0103tate a secolului al XIX-lea, c\u00e2nd a fost criticat\u0103 de cei care au pus bazele psihologiei experimentale (\u00eendeosebi de Fechner \u0219i de Wundt). Vezi Geert-Jan A. Boudewijnse, David J. Murray, Christina A. Bandomir, \u201eThe fate of Herbart’s mathematical psychology\u201d, \u00een History of Psychology<\/em>, vol. 4, nr. 2, 2001, pp. 109\u2013120 (sec\u021biunea \u201eHerbart\u2019s Reception by 19th<\/sup>-century Experimental Psychologists\u201d). \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  25. Vezi, de exemplu, R\u0103dulescu-Motru, pentru care con\u0219tiin\u021ba v\u0103zut\u0103 non-substan\u021bial, \u00een termeni de con\u021binuturi concrete, a fost o achizi\u021bie crucial\u0103 \u00een \u00een\u021belegerea min\u021bii. R\u0103dulescu-Motru \u00eel aminte\u0219te pe Herbart \u2013 al\u0103turi de James \u0219i de Wundt \u2013 printre cei care au contribuit la aceast\u0103 important\u0103 realizare (C. R\u0103dulescu-Motru, Elemente de metafizic\u0103 pe baza filosofiei kantiane<\/em> [1912] Bucure\u0219ti, Casa \u0218coalelor, 1928, p. 73). \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  26. Vezi Gary Hatfield, The Natural and the Normative: Theories of Spatial Perception From Kant to Helmholtz<\/em>, Cambridge, Massachusetts, MIT Press, 1990, p. 122. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  27. Titu Maiorescu, Rela\u0163ia. Tratare filosofic\u0103 de Titus Livius Maiorescu <\/em>[1859], trad. de Radu Stoichi\u0163\u0103, \u00een Titu Maiorescu, Scrieri din tinere\u0163e<\/em> (1858\u20131862), ed. \u00eengrijit\u0103, prefa\u0163\u0103 \u015fi note de Simion Ghi\u0163\u0103, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1981, pp. 85\u2013136. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  28. Titu Maiorescu, Considera\u0163ii filosofice pe \u00een\u0163elesul tuturor <\/em>[1861], trad. de Ion Herdan, \u00een Scrieri din tinere\u0163e…<\/em>, pp. 163\u2013309. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  29. Vezi Ibidem<\/em>, pp. 179\u2013180. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  30. Titu Maiorescu, Rela\u0163ia…<\/em>, p. 130. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  31. I. Popescu: Psihologia empiric\u0103 sau sciin\u021ba despre suflet \u00eentre marginile observa\u021biunei<\/em>, Sibiu, 1881. Vezi T. Maiorescu, \u201eO psihologie empiric\u0103 \u00een limba rom\u00e2n\u0103\u201d, \u00een Convorbiri literare<\/em>, anul XV, nr. 7, octombrie 1881, pp. 241\u2013252. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  32. Este vorba despre recent ap\u0103ruta carte a lui Wundt: Grundz\u00fcge der physiologischen Psychologie<\/em>, Leipzig, Engelmann, 1874. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  33. \u201eO psihologie empiric\u0103…\u201d, p. 242. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  34. Vezi \u0219i Titu Maiorescu, Istoria filosofiei germane contimporane<\/em>, \u201eTranzi\u021bie de la Kant la Herbart\u201d, \u00een Titu Maiorescu, Prelegeri de filosofie<\/em>, ed. \u00eengrijit\u0103, note, comentarii \u0219i indice de Grigore Traian Pop \u0219i Alexandru Surdu, Cuv\u00e2nt \u00eenainte de Grigore Traian Pop, Craiova, Scrisul Rom\u00e2nesc, 1980, p. 82: \u201ePsihologia lui Herbart a devenit roditoare \u00een mi\u015fcarea intelectual\u0103 a secolului nostru at\u00e2t prin aplic\u0103rile ei pedagogice, c\u00e2t \u015fi \u00een urma experien\u0163elor psiho-fizice, care au purces \u00een parte de la c\u00e2teva idei herbartiane\u201d. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  35. \u201eUnde teoria lui Herbart ne pare cu totul ne\u00eendestul\u0103toare este \u00een derivarea sentimentelor \u0219i n\u0103zuin\u021belor numai din rela\u021biunile ideilor, f\u0103r\u0103 vreo influin\u021b\u0103 direct\u0103 \u0219i esen\u021bial\u0103 a sistemei de nervi simpatici, \u0219i aici este tocmai locul unde fiziologia modern\u0103 este chiemat\u0103 a \u00eempr\u0103\u0219tia \u00eentunericul psihologiei de p\u0103n\u0103 acum\u201d (\u201eO psihologie empiric\u0103…\u201d, p. 251). \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  36. Titu Maiorescu, Patru conferin\u021be rezumate de Mihai C. Br\u0103neanu<\/em> (Hermes), cu un Apendice de D. Angel Demetriescu, Bucuresci, Litografia Stefan Mihalescu, 1883, pp. 103\u2013104. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  37. Ioan Pop Florantin \u0219i-a rev\u0103zut ulterior psihologia \u201edup\u0103 \u0219tiin\u021bele moderne\u201d \u0219i a publicat \u00een 1891 No\u021biuni de psihologie cu o introduc\u021biune la activitatea filosofic\u0103 \u0219i o schi\u021b\u0103 de pedagogie<\/em>, ed. a 2-a lucrat\u0103 din nou; dup\u0103 \u0219tiin\u021bele moderne, Gala\u021bi, Tipografia Ion G. Nebuneli, [1891]. Ioan Pop Florantin introduce aici o parte consistent\u0103 despre \u201eBaza fizic\u0103 a vie\u021bei psihice\u201d \u0219i \u00ee\u0219i afirm\u0103 explicit \u00een prefa\u021b\u0103 apartenen\u021ba la noua defini\u021bie a sufletului: \u201eUrm\u00e2nd dup\u0103 legea universal\u0103 a consecutizmului<\/em>, s-au cercetat fenomenele psihice peste tot ca ac\u021biuni<\/em> sau cursuri<\/em>, iar nu ca lucruri sau entit\u0103\u021bi perzistente, \u0219i s-au evitat<\/em>, pe c\u00e2t posibil, espresiunile metaforice<\/em>, cari provoc\u0103 at\u00e2ta obscuritate \u00een unele tratate\u201d (p. III). \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  38. \u201eO psihologie empiric\u0103…\u201d, p. 243. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  39. Titu Maiorescu, \u201eDin experien\u021b\u0103\u201d, \u00een Almanahul Societ\u0103\u021bii academice social-literare \u201eRom\u00e2nia Jun\u0103\u201d<\/em>, vol. II, Viena, Editura Societ\u0103\u021bii \u201eRom\u00e2nia Jun\u0103\u201d, 1888, pp. 58, 67 \u0219i passim<\/em>. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  40. \u201eDin experien\u021b\u0103\u201d, p. 51. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  41. Vezi \u201eLogica\u201d [\u0219i aplic\u0103rile ei], \u201eA treia conferin\u021b\u0103 a dlui Maiorescu [consemnat\u0103 de Mihai Eminescu], \u00een Rom\u00e2nia liber\u0103<\/em>, anul IV, nr. 1047, 29 noiembrie 1880. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  42. Vezi Titu Maiorescu, Logica<\/em> [1898], ed. a 7-a, Bucure\u0219ti, Socec, 1919, p. 24. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  43. Ibidem<\/em>. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  44. Vezi \u201eLogica\u201d [\u0219i aplic\u0103rile ei], \u201eA zecea conferin\u021b\u0103 a dlui Maiorescu\u201d [consemnat\u0103 de Mihai Eminescu], \u00een Rom\u00e2nia liber\u0103<\/em>, anul V, nr. 1100, 8 februarie 1881. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  45. Spencer a numit \u201eaestho-fiziologie\u201d disciplina care studiaz\u0103 raporturile dintre senza\u021bii, emo\u021bii, sentimente, pe de o parte, \u0219i procesele nervoase, pe de alta. \u00cen Principles of Psychology<\/em>, vol. I (1870), \u00eei consacr\u0103 un \u00eentreg capitol. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  46. Vezi Titu Maiorescu, Istoria filosofiei engleze contimporane<\/em>, \u201eHerbert Spencer\u201d, \u00een Titu Maiorescu, Prelegeri de filosofie<\/em>, ed. cit., p. 217. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  47. Vezi \u0219i \u201eLogica\u201d [\u0219i aplic\u0103rile ei], \u201eA patra conferin\u021b\u0103 a domnului Maiorescu\u201d [transcris\u0103 de Mihai Eminescu], \u00een Rom\u00e2nia Liber\u0103<\/em>, anul IV, nr. 1056, 11 decembrie 1880: \u201e\u00centemeia\u0163i pe aceste date \u015ftiin\u0163ifice, filosofii pozitivi\u015fti au redus formarea no\u0163iunilor noastre la impresiile dob\u00e2ndite din afar\u0103 prin intermediul vibra\u0163iunei moleculelor eteriene. Ba unii au mers cu cavalerismul p\u00e2n\u0103 a crede c\u0103 nu mai e nimic \u00eendoios \u015fi c\u0103 tainicul proces al min\u0163ii noastre \u00een dob\u00e2ndirea no\u0163iunilor celor mai abstracte, cum sunt no\u0163iunele de timp, de spa\u0163iu \u015fi de cauz\u0103, se explic\u0103 \u00e0 merveille<\/em> prin datele \u015ftiin\u0163ei pozitive\u201d. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  48. Vezi \u201eLogica\u201d [\u0219i aplic\u0103rile ei], \u201eA patra conferin\u021b\u0103 a domnului Maiorescu\u201d [transcris\u0103 de Mihai Eminescu], \u00een Rom\u00e2nia Liber\u0103<\/em>, anul IV, nr. 1056, 11 decembrie 1880. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  49. Ulterior, c\u00e2nd Petrovici combate materialismul de pe aceea\u0219i pozi\u021bie kantian\u0103 de pe care \u00eel combate Maiorescu, distinge \u00eentre un materialism filosofic \u0219i un materialism al \u0219tiin\u021bei; acesta din urm\u0103, \u00een\u021beles de Petrovici \u00een mod similar modului \u00een care l-a \u00een\u021beles Lotze, ca un materialism metodologic, este considerat acceptabil \u0219i chiar constructiv pentru \u0219tiin\u021b\u0103. Vezi Ion Petrovici, \u201eAtomismul filosofic\u201d (1908), \u00een Aspecte din Filosofia contimporan\u0103<\/em>, Bucure\u0219ti, \u201eStudii filosofice\u201d, 1919, pp. 241\u2013258. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  50. Vezi Titu Maiorescu, Istoria filosofiei germane contimporane<\/em>, \u201eTranzi\u021bie de la Kant la Herbart\u201d, \u00een Titu Maiorescu, Prelegeri de filosofie<\/em>, ed. cit., p. 69: \u201eMaterialismul \u015ftiin\u0163ific este un sistem pentru a \u00een\u0163elege lumea, conform c\u0103ruia corpurile perceptibile prin sensuri (materia) sunt singura existen\u0163\u0103 real\u0103 de admis \u015fi fenomenele vie\u0163ei suflete\u015fti sunt forme de activitate ale aceleia\u015fi materii reale\u201d. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  51. Vezi Titu Maiorescu Istoria filosofiei engleze contimporane<\/em>, \u201eHerbert Spencer\u201d, \u00een Titu Maiorescu, Prelegeri de filosofie<\/em>, ed. cit., p. 205: \u201eC\u0103ci precum religia a devenit religioas\u0103, amestec\u00e2ndu-se \u00een manifest\u0103ri inteligibile pe care le afirm\u0103 sub forme intelectual inadmisibile, \u015ftiin\u0163a a devenit adese ne\u015ftiin\u0163ific\u0103 pretinz\u00e2nd a explica esen\u0163a absolut\u0103 (materialismul)\u201d. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  52. CRP, A387, trad. Nicolae Bagdasar \u0219i Elena Moisuc. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  53. \u00cen impozanta sa lucrare din 1865 (Geschichte des Materialismus und Kritik seiner Bedeutung in der Gegenwart<\/em>), care a exercitat o influen\u021b\u0103 considerabil\u0103 \u00een urm\u0103toarele decenii, F. A. Lange scria: \u201eCe este Corpul? Ce este Materia? Ce este Fizicul? Ele nu sunt altceva dec\u00e2t ideile noastre \u2013 idei necesare, e adev\u0103rat, dar \u00een niciun caz lucrurile \u00eensele\u201d (F. A. Lange, The History of Materialism and Criticism of its Present Importance<\/em> [1865], Authorized Translation by Ernest Chester Thomas, Boston, Houghton, Osgood, & Company, vol. II, 1880, p. 223). \u00cen aceia\u0219i termeni va vorbi \u0219i Maiorescu. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  54. Vezi Titu Maiorescu, Istoria filosofiei franceze contimporane<\/em>, \u201eAuguste Comte\u201d, \u00een Titu Maiorescu, Prelegeri de filosofie<\/em>, ed. cit., p. 127: \u201eSpiritualismul<\/em> este modul de a \u00een\u0163elege lumea, conform c\u0103ruia se admit adev\u0103ruri de la sine evidente prin afirmarea lor din partea con\u015ftiin\u0163ei noastre \u015fi se stabile\u015fte astfel existen\u0163a unui Dumnezeu personal, libertatea voin\u0163ei, nematerialitatea \u015fi nemurirea sufletului\u201d. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  55. Vezi Titu Maiorescu, Istoria filosofiei franceze contimporane<\/em>, \u201eCartesianismul \u00een Fran\u021ba\u201d, \u00een Titu Maiorescu, Prelegeri de filosofie<\/em>, ed. cit., p. 105: \u201e… \u00cens\u0103 \u00een aceast\u0103 \u00eendoial\u0103 este sigur: cogito ergo sum<\/em> \u015fi totdeodat\u0103: Deus cogitatur, ergo Deus est<\/em>. Aceste dou\u0103 adev\u0103ruri nu sunt deduceri silogistice, ci intui\u0163ii de la sine evidente, oarecum axiome psihologice, c\u0103ci idem est concipere Deum et concipere quod existat<\/em>. \u00centr-aceasta st\u0103 spiritualismul lui Descartes, adec\u0103 fundamentul oric\u0103rei siguran\u0163e \u015ftiin\u0163ifice \u00een spiritul cuget\u0103tor, cu totul deosebit de lumea corporal\u0103 (extensiv<\/em>), \u015fi eviden\u0163a ideii lui Dumnezeu ca a unei idei \u00eenn\u0103scute (innata<\/em>) \u00een chiar acel spirit\u201d. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  56. Vezi Titu Maiorescu, Istoria filosofiei franceze contimporane<\/em>, \u201eAuguste Comte\u201d, \u00een Titu Maiorescu, Prelegeri de filosofie<\/em>, ed. cit., p. 128 (subl. mea). Vezi \u0219i \u201eLogica\u201d, \u201eA patra conferin\u021b\u0103 a domnului Maiorescu\u201d [transcris\u0103 de Mihai Eminescu], \u00een Rom\u00e2nia Liber\u0103<\/em>, anul IV, nr. 1056, 11 decembrie 1880: \u201eCei dint\u00e2i sus\u0163in c\u0103 ultima esen\u0163\u0103 a no\u0163iunei este materia. Dar ce este materia? La poarta c\u0103rei \u015ftiin\u0163e s\u0103 batem pentru a ne domiri de ne\u015ftiin\u0163a complect\u0103 ce ne coprinde \u00een fa\u0163a cuv\u00e2ntului \u00abmaterie\u00bb? Fizica ne vorbe\u015fte de propriet\u0103\u0163ile particulare \u015fi generale ale materiei; ne spune bun\u0103oar\u0103 c\u0103 \u00abiner\u0163ia\u00bb este proprietatea ce are materia de a tinde s\u0103-\u015fi conserve starea \u00een care se g\u0103se\u015fte \u015fi, dac\u0103 \u00ee\u015fi schimb\u0103 aceast\u0103 stare, trebuie s\u0103 c\u0103t\u0103m o cauz\u0103 strein\u0103 de materie care intervine \u015fi distruge tensiunea materiei. Dar aceste propriet\u0103\u0163i nu ne l\u0103muresc c\u00e2t \u0219i de pu\u0163in \u00een privin\u0163a esen\u0163ei intime a materiei\u201d \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n\n\n\n


  57. Vezi Titu Maiorescu, Istoria filosofiei germane contimporane<\/em>, \u201eTranzi\u021bie de la Kant la Herbart\u201d, \u00een Titu Maiorescu, Prelegeri de filosofie<\/em>, ed. cit., p. 69: \u201eIdealismul \u015ftien\u0163ific este un sistem pentru a \u00een\u0163elege lumea, conform c\u0103ruia toat\u0103 existen\u0163a numit\u0103 real\u0103 este un rezultat al ideilor (al \u00abreprezent\u0103rii\u00bb) noastre dup\u0103 formele \u00eenn\u0103scute (a priori<\/em>) ale inteligen\u0163ei noastre\u201d. \u2191<\/a><\/p>
    <\/li>\n<\/ol>\n\n\n\n

    \n\n\n\n

    [Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u015fti<\/em>, vol. XVI: Rela\u021bia minte\u2013corp<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2020, pp. 150\u2013162]<\/p>\n\n\n

    \n\t\t\t\n\t\t\t\t
    \n\t\t\t\t\t\n\t\t\t\t\n\t\t\t\t\t\n\t\t\t\t<\/path><\/svg>\n\t\t\t<\/span>Descarc\u0103<\/span>\n\t\t\t\t<\/div>\n\t\t\t<\/a>\n\t\t<\/div><\/div>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

    Mintea ca obiect al cercet\u0103rii experimentale \u0219i filosofia materialist\u0103: Pozi\u021bia lui Maiorescu MONA MAMULEA Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne Mind as an object of experiment and the materialist philosophy: The standpoint of Maiorescu Abstract: Titu Maiorescu had a special relationship with psychology under the influence of both Kant and Herbart. […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"parent":21,"menu_order":9,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","template":"","meta":{"_uag_custom_page_level_css":"","site-sidebar-layout":"default","site-content-layout":"","ast-site-content-layout":"default","site-content-style":"default","site-sidebar-style":"default","ast-global-header-display":"","ast-banner-title-visibility":"","ast-main-header-display":"","ast-hfb-above-header-display":"","ast-hfb-below-header-display":"","ast-hfb-mobile-header-display":"","site-post-title":"disabled","ast-breadcrumbs-content":"","ast-featured-img":"","footer-sml-layout":"","theme-transparent-header-meta":"","adv-header-id-meta":"","stick-header-meta":"","header-above-stick-meta":"","header-main-stick-meta":"","header-below-stick-meta":"","astra-migrate-meta-layouts":"set","ast-page-background-enabled":"default","ast-page-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-4)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"ast-content-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"footnotes":""},"categories":[195,260,14],"tags":[230,232,65],"class_list":["post-1097","page","type-page","status-publish","hentry","category-articole","category-mona-mamulea","category-sifr16","tag-problema-minte-corp","tag-psihologie-filosofica","tag-titu-maiorescu"],"featured_image_src":null,"uagb_featured_image_src":{"full":false,"thumbnail":false,"medium":false,"medium_large":false,"large":false,"1536x1536":false,"2048x2048":false},"uagb_author_info":{"display_name":"SIFR","author_link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/author\/mm\/"},"uagb_comment_info":0,"uagb_excerpt":"Mintea ca obiect al cercet\u0103rii experimentale \u0219i filosofia materialist\u0103: Pozi\u021bia lui Maiorescu MONA MAMULEA Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne Mind as an object of experiment and the materialist philosophy: The standpoint of Maiorescu Abstract: Titu Maiorescu had a special relationship with psychology under the influence of both Kant and Herbart.…","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/1097","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1097"}],"version-history":[{"count":53,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/1097\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8830,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/1097\/revisions\/8830"}],"up":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/21"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1097"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1097"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1097"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}