{"id":1868,"date":"2022-01-26T16:42:20","date_gmt":"2022-01-26T14:42:20","guid":{"rendered":"http:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/?page_id=1868"},"modified":"2022-03-18T09:36:56","modified_gmt":"2022-03-18T07:36:56","slug":"n-bagdasar-critica-empirismului-consecvent-al-lui-john-st-mill","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/volumul-17-2021\/n-bagdasar-critica-empirismului-consecvent-al-lui-john-st-mill\/","title":{"rendered":"N. Bagdasar \u2013 critica empirismului consecvent al lui John St. Mill | Constantin Stoenescu"},"content":{"rendered":"\n

N. Bagdasar \u2013 critica empirismului consecvent al lui John St. Mill<\/h2>\n\n\n\n

CONSTANTIN STOENESCU<\/h5>\n\n\n\n

Facultatea de Filosofie, Universitatea din Bucure\u0219ti<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
Bagdasar\u2019s critique of John St. Mill\u2019s consistent empiricism<\/h5>\n\n\n\n

Abstract: <\/strong>In his Theory of Knowledge<\/em>, in the chapter on \u201cEmpiricism\u201d, Bagdasar presented extensively the consistent empiricist conception of John St. Mill and his arguments against innate knowledge. Moreover, in response to Mill\u2019s criticism, Bagdasar himself outlined some major objections to radical empiricism. The purpose of this research is to provide a reconstruction of the both parts, the expository and the critical one, in order to identify argumentative structures that are specific to those philosophical options. As a result, Mill can be understood as the philosopher who took empiricism to its ultimate consequences. On the other hand, in Bagdasar\u2019s critique we find topical issues organized into a systematic order, such as the influence of theory on observation, the relationship between sensory data and processing mechanisms, the hypothetical nature of scientific research, the nature of the relationship between experience and math.<\/p>\n\n\n\n

Keywords: <\/strong>N. Bagdasar; John St. Mill; consistent empiricism; innate knowledge; scientific knowledge; the nature of mathematical truths.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
N. BAGDASAR, ISTORIC AL FILOSOFIEI?<\/strong><\/h6>\n\n\n\n

Cred c\u0103 se poate sus\u021bine cu deplin\u0103 legitimitate, oarecum contrar unor afirma\u021bii ale celui \u00een cauz\u0103, c\u0103 Nicolae Bagdasar a fost \u00een primul r\u00e2nd un istoric al filosofiei, at\u00e2t al celei universale, c\u00e2t \u0219i al filosofiei rom\u00e2ne\u0219ti. De fapt, istoria filo\u00adsofiei poate fi considerat\u0103 o modalitate \u00een care un autor face filosofie, a\u0219a \u00eenc\u00e2t, fie doar ca istoric al filosofiei, Bagdasar este mai \u00eenainte de toate \u0219i un filosof. Abor\u00addarea istoric\u0103 trece \u00een acest sens \u00een plan secund, devine doar o op\u021biune \u00een ordinea expunerii, prezen\u021ba crea\u00adtiv\u0103 a autorului fiind una prin excelen\u021b\u0103 filosofic\u0103. \u00cenc\u0103 de la prima sa carte, Teoria contem\u00adporan\u0103 a istoriei<\/em>, ap\u0103rut\u0103 \u00een anul 1930, Bag\u00addasar confirm\u0103 acest tip de preferin\u021b\u0103 pentru o abordare istoric\u0103 a problemelor filosofice, \u00een sensul c\u0103 ordinea istoric\u0103 a \u00eenaint\u0103rii unui proiect dezv\u0103luie con\u021binu\u00adturi ideatice, progrese, dar \u0219i limi\u00adt\u0103ri ine\u00advitabile. Voi considera c\u0103 acest mod de a face istoria filosofiei \u021bine de o tradi\u021bie hege\u00adlian\u0103, cu hermeneutica aferent\u0103, potrivit c\u0103reia istoria unei idei este chiar expresia expu\u00adnerii sale sistematice \u00een form\u0103 conceptualizat\u0103.<\/p>\n\n\n\n

De fapt, proiectul coordonat de Bagdasar \u00eensu\u0219i al unei Istorii a filosofiei moderne<\/em>, cu apari\u021bia primului volum \u00een anul 1927, continu\u0103 \u0219i fixeaz\u0103 acest mod de a face filosofie \u00een modalitatea istoriei filosofiei. Cred c\u0103 exist\u0103 suficiente argu\u00admente pentru a sus\u021bine c\u0103 aceast\u0103 tenta\u021bie este manifest\u0103 \u00eenc\u0103 de la \u00eenceputurile maioresciene \u0219i devine deja un pattern<\/em> odat\u0103 cu cercet\u0103rile lui C. R\u0103dulescu-Motru, P. P. Negulescu \u0219i I. Petrovici. Pe termen lung, resim\u021bim \u0219i \u00een prezent reflexul istoricist, nu doar \u00een orizont filosofic, ci \u0219i \u00eentr-un context mai larg, cultural, ceea ce, \u00een opinia mea, nu este o recuren\u021b\u0103 limitativ\u0103, ci, mai degrab\u0103, deschide spre orizonturi interpretative extinse, care nu \u021bin doar de o vecin\u0103tate teoretic\u0103 strict\u0103. De exemplu, a\u0219a cum vom vedea, Bagdasar identific\u0103 asemenea continuit\u0103\u021bi chiar \u00een cazul empirismului, a\u0219a cum ar fi rela\u021bia dintre empirismul modern al lui Locke, Berkeley \u0219i Hume, pe de o parte, \u0219i empirismul secolului al nou\u0103sprezecelea, al lui John St. Mill \u0219i Herbert Spencer, pe de alt\u0103 parte, filosofia kantian\u0103 fiind folosit\u0103 drept filtru interpretativ \u00eentr-un mod dual.<\/p>\n\n\n\n

Bagdasar caut\u0103 sistemicitatea \u0219i \u00eencearc\u0103 s\u0103 g\u0103seasc\u0103 acele concepte care dau istoriei o ordine relevant\u0103. Dintre autorii rom\u00e2ni contemporani cu el este compa\u00adra\u00adbil \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103 cu P. P. Negulescu.[1]<\/a><\/sup> Aceast\u0103 sistemicitate care orizon\u00adtalizeaz\u0103 devine \u00een cele din urm\u0103 o cale de ie\u0219ire de sub tirania unui istoricism monoton, \u00een sensul c\u0103 \u00een prim-plan trece schema conceptual\u0103. Bagdasar \u00eensu\u0219i cre\u00adde c\u0103 reu\u0219e\u0219te s\u0103 o fac\u0103 \u00een mod complet \u0219i \u00ee\u0219i anun\u021b\u0103 triumful \u00eenc\u0103 din \u201ePrefa\u021b\u0103 la edi\u021bia I\u201d a Teoriei cuno\u0219tin\u021bei<\/em> atunci c\u00e2nd precizeaz\u0103 c\u0103 lucrarea \u201eare un caracter sistematic, iar nu unul istoric\u201d.[2]<\/a><\/sup> \u00cen al doilea r\u00e2nd, accentul metodologic pus de Bagdasar \u00een aceast\u0103 sistematizare presupune \u201eo separa\u021bie strict\u0103 \u00eentre expunere \u0219i critic\u0103\u201d.[3]<\/a><\/sup> \u00centr-adev\u0103r, orice problem\u0103 de care se ocup\u0103 este privit\u0103 succesiv din perspec\u00adtiva celor dou\u0103 momente, unul expozitiv, cel\u0103lalt critic, iar discu\u021bia despre \u201eEmpirism\u201d nu face excep\u021bie.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen acest studiu \u00eemi propun s\u0103 urmez eu \u00eensumi rigorile metodologice propuse de Bagdasar \u0219i s\u0103 ofer o reconstruc\u021bie a discu\u021biei sale despre empirismul filosofic \u00een con\u00addi\u021biile asum\u0103rii specificit\u0103\u021bii unei expuneri care preg\u0103te\u0219te o evaluare critic\u0103 cu des\u00adchideri spre proiecte actuale.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
TRADI\u021aIA EMPIRIST\u0102 \u0218I MODERNITATEA FILOSOFIC\u0102<\/strong><\/h6>\n\n\n\n

\u00cen anul 1936 Bagdasar scrie introducerea la traducerea \u00een limba rom\u00e2n\u0103 a c\u0103r\u021bii lui David Hume, Cercetare asupra intelectului omenesc<\/em>[4]<\/a><\/sup>, un studiu de circa patruzeci de pagini \u00een care este realizat\u0103 o analiz\u0103 de detaliu a con\u021binutului Cercet\u0103rii<\/em>, cu precizarea principalelor concepte, teme \u0219i probleme.<\/p>\n\n\n\n

Bagdasar \u00eel fixeaz\u0103 deja pe Hume \u00een tradi\u021bia problemei cuno\u0219tin\u021bei prin formularea tezei potrivit c\u0103reia:<\/p>\n\n\n\n

Obiectul cercet\u0103rii lui Hume nu-l formeaz\u0103 lumea extern\u0103, obiectiv\u0103, ci lumea intern\u0103, spiritul omenesc \u00eensu\u0219i. El se mi\u0219c\u0103 \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103 pe linia tras\u0103 de marii s\u0103i \u00eenainta\u0219i moderni, Descartes, Locke, Berkeley, care au r\u0103sturnat centrul de greutate al medita\u021biilor filosofice din lumea obiectiv\u0103 \u00een cea subiectiv\u0103, din cosmos \u00een om.[5]<\/a><\/sup><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Drept urmare, Hume apare drept precursor al lui Kant \u0219i al \u201erevolu\u021biei coper\u00adni\u00adcane\u201d \u00eenf\u0103ptuit\u0103 de acesta prin aducerea \u00een prim-planul reflec\u021biei filosofice a pro\u00adble\u00admei naturii, \u00eentinderii \u0219i limitelor cunoa\u0219terii omene\u0219ti.[6]<\/a><\/sup><\/p>\n\n\n\n

Bagdasar sesizeaz\u0103 speci\u00adfi\u00adcitatea demersului epistemologic al modernit\u0103\u021bii prin anticiparea interpret\u0103rii care va deveni dominant\u0103 o dat\u0103 cu teza lui Popper despre adev\u0103rul manifest \u0219i sur\u00adsele care valideaz\u0103.[7]<\/a><\/sup> Textul lui Bagdasar surprinde prin apropierea lui ideatic\u0103 de viitoarea propunere istoriografic\u0103 popperian\u0103:<\/p>\n\n\n\n

Ceea ce-l preocup\u0103 pe Hume \u00een \u00eentreprinderea lui este valoarea cuno\u0219tin\u021bei. Dar el este convins c\u0103 nu se poate pronun\u021ba asupra acestei valori, dac\u0103 nu descoper\u0103 mai \u00eent\u00e2i originea din care deriv\u0103 cuno\u0219tin\u021bele noastre: indicarea originii ideilor ne ofer\u0103 criteriul de apreciere a valorii lor.[8]<\/a><\/sup><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Dar s\u0103 ne \u00eentoarcem la \u201eIntroducerea\u201d la Cercetare<\/em>. Aceasta mai scoate la iveal\u0103 \u0219i accentul istoriografic pus de Bagdasar pe o interpretare riguros pozitivist\u0103 a lui Hume, \u00een sensul trecerii scepticismului acestuia \u00eentr-un plan secund, de subor\u00addonare, ceea ce \u00eel a\u0219az\u0103 pe Bagdasar \u00een condi\u021bie de diferen\u021b\u0103 fa\u021b\u0103 de interpretarea dominant\u0103 kantian\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Comentariul filosofului rom\u00e2n este explicit \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103:<\/p>\n\n\n\n

Kant a caracterizat filosofia lui Hume ca sceptic\u0103. Imensa autoritate a g\u00e2nditorului german a \u00eenr\u0103d\u0103cinat a\u0219a de mult credin\u021ba \u00een scepticismul filosofiei lui Hume, \u00eenc\u00e2t ea cu greu mai poate fi zdruncinat\u0103. Caracterizarea nu este cu totul fals\u0103, dar ea nu este nici \u00een \u00eentregime exact\u0103.[9]<\/a><\/sup><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Bagdasar preia de la Alois Riehl caracterizarea lui Mill drept un pozitivist mai degrab\u0103 dec\u00e2t un sceptic, ceea ce convine interpret\u0103rii potrivit c\u0103reia Mill este empiristul consecvent, situat \u00een continuitate fa\u021b\u0103 de Hume.[10]<\/a><\/sup> Empirismul nu se \u00een\u00adche\u00adie cu scepticismul lui Hume, ci pozitivismul acestuia deschide spre posibi\u00adli\u00adtatea asu\u00adm\u0103rii unui empirism consecvent de c\u0103tre Mill.<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 privim analiza f\u0103cut\u0103 \u00een introducerea la traducerea Cercet\u0103rii<\/em> \u00een con\u00adtextul operei lui Bagdasar, atunci nu putem s\u0103 nu remarc\u0103m faptul c\u0103 acesta se dovede\u0219te deopotriv\u0103 un bun cunosc\u0103tor \u0219i utilizator al temelor empiriste, ceea ce \u00eei permite s\u0103 fie \u0219i un critic al lor. \u00cen Teoria cuno\u0219tin\u021bei<\/em> Bagdasar preia interpretarea kantian\u0103 din Critica ra\u021biunii pure<\/em> bazat\u0103 pe distinc\u021bia dintre empirism \u0219i ra\u021bio\u00adnalism \u0219i se duce \u00eenapoi p\u00e2n\u0103 la vechii greci. Astfel, el consider\u0103 c\u0103 opozi\u021bia dintre ra\u021bionalism \u0219i empirism cu privire la problema originii cunoa\u0219terii apare din Anti\u00adchitate \u0219i cele dou\u0103 se poten\u021beaz\u0103 reciproc. \u0218coala socratic\u0103 a cinicilor \u0219i \u0218coala stoic\u0103 \u201eindicau drept unicul izvor al cuno\u0219tin\u021bei senza\u021biile\u201d.[11]<\/a><\/sup> Dar abia Moderni\u00adtatea este momentul istoric de la care putem vorbi despre o teorie empirist\u0103 con\u00adsecvent\u0103: \u201eTotu\u0219i, o adev\u0103rat\u0103 teorie \u00een acest sens, cuprinz\u0103toare \u0219i \u00eentemeiat\u0103, nu apare dec\u00e2t \u00een timpurile moderne, ca o reac\u021biune puternic\u0103 fa\u021b\u0103 de ra\u021bionalismul care primise corp de doctrin\u0103 \u0219i \u00eencepuse s\u0103 devin\u0103 dominant.\u201d[12]<\/a><\/sup><\/p>\n\n\n\n

Istoria empirismului pe care o poveste\u0219te Bagdasar este cea cunoscut\u0103, inclusiv \u00een privin\u021ba dilemelor \u0219i a ambiguit\u0103\u021bilor interpretative. \u00centemeietor al noii direc\u021bii epistemologice este dup\u0103 unii Francis Bacon, dup\u0103 al\u021bii, Thomas Hobbes, dup\u0103 cei mai mul\u021bi, John Locke. Bagdasar \u00eenclin\u0103 c\u0103tre recunoa\u0219terea lui Locke drept fondator al tradi\u021biei empiriste, dar nu \u00eentr-o discu\u021bie de stabilire a priorit\u0103\u021bii istorice, scopul s\u0103u fiind, a\u0219a cum am remarcat, unul sistematic, de stabilire a condi\u021biilor de teoretizare \u00eentr-un mod independent de contingen\u021bele istorice.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
EXPUNEREA EMPIRISMULUI CONSECVENT<\/strong><\/h6>\n\n\n\n

Bagdasar se ocup\u0103 mai \u00eent\u00e2i, potrivit metodologiei sale de cercetare, de fixarea caracteristicilor teoretice, principiale, ale empirismului. Empirismul sus\u021bine c\u0103 niciuna dintre ideile noastre (adic\u0103 reprezent\u0103ri, no\u021biuni \u0219i judec\u0103\u021bi) \u201enu-\u0219i are sediul \u00een ra\u021biune\u201d[13]<\/a><\/sup> \u0219i nu este \u00eenn\u0103scut\u0103. Drept urmare, toate ideile provin din sim\u021buri. Experien\u021ba este de dou\u0103 feluri, \u201euna extern\u0103, de care lu\u0103m cuno\u0219tin\u021b\u0103 cu ajutorul sim\u021burilor externe, iar alta intern\u0103, de care lu\u0103m cuno\u0219tin\u021b\u0103 cu ajutorul sim\u021bului intern.\u201d[14]<\/a><\/sup> Sufletul nu de\u021bine un depozit de idei \u00eenn\u0103scute, ci este asemenea unei foi albe de h\u00e2rtie, tabula rasa<\/em>, a\u0219a cum spune Locke, sau ca o bucat\u0103 de cear\u0103, a\u0219a cum spuneau stoicii, pe care se \u00eentip\u0103resc diverse urme. Materialul sau con\u021binutul sim\u021burilor noastre este furnizat de sim\u021buri. Intelectul \u00eent\u00e2i prime\u0219te datele perceptuale, apoi le prelucreaz\u0103. \u00cen acest sens, intelectul nu este creator, ci doar prelucreaz\u0103 con\u021binuturile senzoriale. Nimic nu este \u00een intelect dac\u0103 nu a fost mai \u00eent\u00e2i \u00een sim\u021buri.<\/p>\n\n\n\n

Disputa dintre empirism \u0219i ra\u021bionalism cu privire la sursele cunoa\u0219terii este expus\u0103 \u00een termeni polemici de c\u0103tre Locke prin critica ideilor \u00eenn\u0103scute. Bagdasar sintetizeaz\u0103 controversa dintre cele dou\u0103 tradi\u021bii \u00een forma criticii empiriste a tezei ineiste. Ineitatea ideilor este dedus\u0103 din valabilitatea lor universal\u0103. \u00cen primul r\u00e2nd, nu avem o valabilitate universal\u0103 a ideilor, nici m\u0103car a ideii de Dumnezeu. Nu avem idei recunoscute universal, c\u0103rora to\u021bi oamenii s\u0103-\u0219i dea consim\u021b\u0103m\u00e2ntul. \u00cen al doilea r\u00e2nd, chiar dac\u0103 am avea idei cu valabilitate universal\u0103, aceasta nu ar \u00eensemna c\u0103 ele sunt \u00eenn\u0103scute. Astfel, o credin\u021b\u0103 universal\u0103 ar putea fi explicat\u0103 \u0219i altfel dec\u00e2t ineist, de exemplu, prin formarea ei de c\u0103tre intelect pornind de la observarea fenomenelor naturii, considerate dovezi ale \u00een\u021belepciunii \u0219i puterii divine. A\u0219adar, din recu\u00adnoa\u0219terea general\u0103 a unei idei nu deducem caracterul ei \u00eenn\u0103scut. Nici principiile logice nu sunt \u00eenn\u0103scute. Dac\u0103 ar fi, ar trebui s\u0103 le aib\u0103 copiii sau idio\u021bii. Pe de alt\u0103 parte, din faptul c\u0103 din mintea noastr\u0103 lipse\u0219te o idee sau un nume, nu rezult\u0103 c\u0103 obiectul respectiv nu exist\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Cercetarea subiectivit\u0103\u021bii este restr\u00e2ns\u0103 de Locke la domeniul con\u0219tiin\u021bei. Bagdasar descrie situarea filosofic\u0103 a lui Locke \u00een termenii discu\u021biilor din vremea sa privind modul \u00een care putem avea acces la propriile acte de con\u0219tiin\u021b\u0103: \u201eDup\u0103 Locke, a fi \u00een con\u0219tiin\u021b\u0103<\/em> n-are niciun sens s\u0103 \u00eensemne altceva dec\u00e2t a fi con\u0219tient<\/em>; el nu poate concepe fapte de con\u0219tiin\u021b\u0103 incon\u0219tiente.\u201d[15]<\/a><\/sup> De aceea, dup\u0103 Locke, totul este do\u00adb\u00e2ndit, cu excep\u021bia tendin\u021bei spre fericire \u0219i a faptului c\u0103 ne temem de nenorocire, \u0219i acestea sesizabile introspectiv, prin analiza propriilor st\u0103ri de con\u0219tiin\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

O alt\u0103 caracteristic\u0103 evolutiv\u0103 a empirismului prive\u0219te problema substan\u021bei, acel \u201enu \u0219tiu ce\u201d cu rol de substrat. Dup\u0103 Bagdasar, modul \u00een care este \u00een\u021beleas\u0103 reprezint\u0103 criteriul diferen\u021bei dintre Locke \u0219i urma\u0219ii s\u0103i, Berkeley \u0219i Hume. Locke consider\u0103 c\u0103 nu avem o idee clar\u0103 de substan\u021b\u0103 \u0219i c\u0103 cuv\u00e2ntul corespunz\u0103tor este doar o ipotez\u0103 nedeterminat\u0103 despre ceva, pe c\u00e2nd Berkeley distruge ideea de suport. Dac\u0103 elimin\u0103m senza\u021biile pe care le avem \u00een leg\u0103tur\u0103 cu un m\u0103r, nu mai r\u0103m\u00e2ne nimic. \u201eM\u0103rul nu are o existen\u021b\u0103 substan\u021bial\u0103, ci este numai un simplu complex de sensa\u021bii.\u201d[16]<\/a><\/sup> La fel \u0219i la Hume. \u201eCeea ce percepem noi sunt \u00eensu\u0219iri, st\u0103ri \u0219i activit\u0103\u021bi, nu substan\u021be.\u201d[17]<\/a><\/sup> Pentru acesta din urm\u0103 ideea de substan\u021b\u0103 devine o fic\u021biune.<\/p>\n\n\n\n

Dar o discu\u021bie \u0219i mai intens\u0103 a st\u00e2rnit no\u021biunea de cauzalitate, ceea ce l-a trezit pe Kant din somnul dogmatic. Dup\u0103 Hume, avem dou\u0103 c\u0103i pentru a cunoa\u0219te determinarea cauzal\u0103: calea intuitiv\u0103 a sim\u021burilor \u0219i calea demonstrativ\u0103 a ra\u021biunii. Niciuna nu duce \u00eens\u0103 la cunoa\u0219terea raportului cauzal. Acesta nu poate fi perceput de un sim\u021b special, iar, ra\u021bional vorbind, efectul nu poate fi dedus analitic din cauz\u0103, cele dou\u0103 fiind deosebite. Cum se face \u00eens\u0103 c\u0103 putem g\u00e2ndi determinarea cauzal\u0103, de\u0219i nu o putem cunoa\u0219te? Hume explic\u0103 procesul psihologic. Noi observ\u0103m succesiuni, de exemplu c\u0103 o bil\u0103 de biliard love\u0219te alt\u0103 bil\u0103, \u0219i mergem mai departe prin a sus\u021bine c\u0103 un fenomen este cauza altuia. Simpla succesiune temporal\u0103 este interpretat\u0103 drept determinare cauzal\u0103. Ca urmare, c\u00e2nd apare unul dintre feno\u00admene, ne a\u0219tept\u0103m \u0219i la apari\u021bia celuilalt. Bagdasar explic\u0103: \u201eTemeiul acestei leg\u0103\u00adturi cauzale nu este de natur\u0103 obiectiv\u0103, ci de natur\u0103 subiectiv\u0103, el nu st\u0103 \u00een lumea extern\u0103, ci \u00een noi \u00een\u0219ine. El se afl\u0103 \u00een obi\u0219nuin\u021b\u0103.\u201d[18]<\/a><\/sup><\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 am v\u0103zut dou\u0103 fenomene produc\u00e2ndu-se \u00eempreun\u0103, atunci, pe baza legilor asocia\u021biei, leg\u0103m \u00een con\u0219tiin\u021b\u0103 apari\u021bia unuia de a celuilalt \u0219i ne g\u00e2ndim la cel de al doilea mai \u00eenainte ca sim\u021burile s\u0103 \u00eel perceap\u0103. Trecem de la dup\u0103 acesta<\/em> la din cauza acestuia<\/em>. Dup\u0103 Windelband, men\u021bionat de Bagdasar, aceast\u0103 conexiune nu poate fi niciodat\u0103 demonstrat\u0103, ci numai crezut\u0103: \u201eLeg\u0103tura subiectiv\u0103 dintre reprezent\u0103ri este socotit\u0103, pe nedrept, ca exprim\u00e2nd o leg\u0103tur\u0103 obiectiv\u0103 \u00eentre fenomene, necesitatea psihic\u0103 dintre idei este interpretat\u0103 f\u0103r\u0103 nici un temei logic, ca simbolul necesit\u0103\u021bii reale dintre obiectele percepute.\u201d[19]<\/a><\/sup><\/p>\n\n\n\n

Cauzalitatea nu este cunoscut\u0103 nici prin sim\u021buri, intuitiv, nici prin ra\u021biune, demonstrativ, ci \u00ee\u0219i are temeiul \u00een credin\u021b\u0103. Hume ajunge astfel la scepticism, ceea ce echivaleaz\u0103 cu dizolvarea ideii de cauzalitate.<\/p>\n\n\n\n

Aceast\u0103 critic\u0103 a cauzalit\u0103\u021bii \u0219i consecin\u021bele ei sceptice reprezint\u0103 punctul p\u00e2n\u0103 la care ajunge Hume \u00een dezvoltarea ideii empiriste. Dar nu acesta este \u0219i punctul final la care ne poate duce programul empirist prin explica\u021biile sale de tip genetic ale form\u0103rii conceptelor. Dac\u0103 Locke \u0219i Hume nu se atinseser\u0103 de caracterul demonstrativ al \u0219tiin\u021belor matematice, John Stuart Mill o va face \u00een Logica<\/em>[20]<\/a><\/sup> sa. El va fi fost un empirist consecvent, adic\u0103 a dus empirismul p\u00e2n\u0103 la ultimele consecin\u021be, plas\u00e2nd inclusiv matematica \u00eentr-un context al genezei pentru a-i dovedi originea empiric\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Bagdasar acord\u0103 expunerii concep\u021biei lui Mill un spa\u021biu comparativ egal cu cel \u00een care se ocupase de constituirea tradi\u021biei empirismului britanic de la Locke la Hume. Miza consecven\u021bei de principiu a empirismului lui Mill o reprezint\u0103 extinderea abord\u0103rii empiriste asupra domeniilor matematicii \u0219i logicii. Perspectiva empirist\u0103 presupune c\u0103 geometria izvor\u0103\u0219te din \u201eobserva\u021bii empirice \u0219i generaliz\u0103ri inductive, obiectele ei \u00ee\u0219i au originea \u00een sim\u021buri, iar defini\u021biile ei presupun implicit existen\u021ba lucrurilor reale.\u201d[21]<\/a><\/sup> Conceptele geometriei teoretice \u00ee\u0219i au originea \u00een experimentarea geometriei fizice reale, dat\u0103 prin sim\u021buri, prin contactul nemijlocit cu lumea extern\u0103. Astfel, ideea de punct este ideea unui minimum vizibil. Defini\u021biile geometriei nu sunt ale unor obiecte ideale, ci generaliz\u0103ri pornind de la descrieri ale unor obiecte naturale. Noi presupunem o exactitate absolut\u0103 a acestor induc\u021bii, dar ele sunt la fel de relative ca orice induc\u021bie. E drept, dac\u0103 trecem \u00een orizontul valabilit\u0103\u021bii, atunci vom remarca nimic altceva dec\u00e2t c\u0103 ele sunt valabile pentru toate obiectele din clasa respectiv\u0103. Axiomele, defini\u021biile \u0219i teoremele sunt scoase din experien\u021b\u0103, demonstrate prin recurs la experien\u021b\u0103 \u0219i confirmate de experien\u021b\u0103. Toate adev\u0103rurile au aceea\u0219i origine \u00een experien\u021b\u0103, sus\u021bine Mill \u00eempo\u00adtriva apriori\u0219tilor, care sus\u021bin c\u0103 experien\u021ba doar le sugereaz\u0103<\/em>, nu le dovede\u0219te<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Asemenea geometriei \u0219i oric\u0103rei alte cuno\u0219tin\u021be, aritmetica \u0219i algebra sunt \u0219i ele inductive. Numerele sunt extrase din senza\u021bii prin abstrac\u021bie, ele sunt \u00eensu\u0219iri ale lucrurilor, c\u0103ci nu exist\u0103 numere \u00een abstract. Mill d\u0103 exemplul \u00eenv\u0103\u021b\u0103rii numerelor de c\u0103tre copil pornind de la un anumit num\u0103r de bile, a\u0219adar, prin m\u0103rturii ale experien\u021bei, principiile calculatorii ale aritmeticii, a\u0219a cum ar fi aduna\u00adrea \u0219i sc\u0103derea, fiind generaliz\u0103ri ale experien\u021belor. Copilul se joac\u0103 cu bilele, adau\u00adg\u0103 sau exclude, \u0219i astfel mintea sa conceptualizeaz\u0103 prin abstrac\u021bie opera\u021biuni ale min\u021bii. Algebra reprezint\u0103 un nivel ulterior al abstrac\u021biei \u00een sensul c\u0103 simbolul algebric reprezint\u0103 toate numerele.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen concluzie,<\/p>\n\n\n\n

\u0219tiin\u021bele matematice sunt, toate, \u0219tiin\u021be ale experien\u021bei; adev\u0103rurile lor sunt generaliz\u0103ri ale observa\u021biei, adev\u0103ruri inductive ce rezult\u0103 din m\u0103rturia sim\u021burilor; \u0219tiin\u021bele mate\u00admatice sunt, ca toate celelalte \u0219tiin\u021be pozitive, \u0219tiin\u021be inductive. Ele au \u00eens\u0103 un accentuat ca\u00adracter ipotetic din pricina formulelor generale potrivit c\u0103rora fac induc\u021biile. Conclu\u00adziile lor sunt adev\u0103rate, numai sub anumite supozi\u021bii care sunt sau care ar trebui s\u0103 fie aproxima\u021bii ale adev\u0103rului, dar care sunt rar, dac\u0103 sunt vreodat\u0103, exact adev\u0103rate; \u0219i acestui caracter ipotetic \u00eei datoresc ele certitudinea particular\u0103 ce se atribuie demonstra\u021biei.[22]<\/a><\/sup><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Din perspectiv\u0103 metodologic\u0103, Mill des\u0103v\u00e2r\u0219e\u0219te critica \u00eenceput\u0103 de Bacon. Acesta din urm\u0103 critica silogismul \u00een forma sa aristotelic\u0103, cu dezvolt\u0103rile scolastice, dar \u0219i induc\u021bia prin simpl\u0103 enumerare. Mill a oferit o critic\u0103 concluziv\u0103 a silogismului, probabil cea mai coroziv\u0103, mai temeinic\u0103 \u0219i cu cea mai mare influ\u00aden\u021b\u0103, prin consacrarea discu\u021biei despre petitio principii<\/em>, teza c\u0103 premisa major\u0103 se bazeaz\u0103 pe cazurile particulare, este extras\u0103 din ele, deci nu poate fi folosit\u0103 pentru a deduce din ea concluzii despre exact acele cazuri particulare. Numai prin ra\u021bio\u00adnamentul inductiv putem trece de la cunoscut la necunoscut, de la ceea ce a fost observat la ceea ce este \u00eenc\u0103 neobservat. Prin induc\u021bie infer\u0103m c\u0103 ceea ce este adev\u0103rat pentru unul sau mai multe cazuri va fi adev\u0103rat pentru toate cazurile asem\u0103n\u0103toare \u0219i astfel realiz\u0103m o extindere a cunoa\u0219terii noastre \u0219i producem cunoa\u0219tere nou\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Din toate aceste motive, Mill este cel mai consecvent empirist.[23]<\/a><\/sup> Dar, va observa Bagdasar, problema induc\u021biei ca inferen\u021b\u0103 cu succes de la un num\u0103r indefinit de cazuri la altele r\u0103m\u00e2ne \u00een continuare o sarcin\u0103 de rezolvat. \u00centrebarea \u201eCare este fundamentul induc\u021biei?\u201d nu prime\u0219te nici de la Mill un alt r\u0103spuns dec\u00e2t posibilitatea de a lua \u00een considera\u021bie uniformitatea naturii.<\/p>\n\n\n\n

Bagdasar are standarde \u0219i exigen\u021be teoretice maximale, dar \u0219i bune intui\u021bii filosofice, \u0219i vrea s\u0103 se asigure c\u0103 analiza sa nu a l\u0103sat nimic neexplorat. Nu cumva o reconsiderare a teoriei lui Kant \u00een context empirist ar putea duce spre o solu\u021bie la problema \u00eentemeierii induc\u021biei? Dup\u0103 Bagdasar, concep\u021bia lui Kant face obiectul unei reformul\u0103ri empiriste \u00een lucr\u0103rile lui Herbert Spencer.[24]<\/a><\/sup> Acesta arat\u0103 cum cu ajutorul experien\u021bei \u0219i al evolu\u021biei se poate explica \u0219i nivelul a priori al cunoa\u0219terii. Spencer crede c\u0103 reconciliaz\u0103 empirismul cu teoria lui Kant, \u00een sensul c\u0103 ar ar\u0103ta c\u0103 \u00eentreaga inteligen\u021b\u0103 omeneasc\u0103 este dob\u00e2ndit\u0103 prin experien\u021b\u0103. Astfel, potrivit lui Spencer, deosebim \u00eentre experien\u021ba individual\u0103 \u0219i experien\u021ba speciei. Ceea ce este aposteriori pentru specie este a priori pentru individ, chiar \u00een sensul unui a priori biologic, a\u0219a cum va fi teoretizat ulterior de Konrad Lorenz.[25]<\/a><\/sup> Aprioricul, valabil numai pentru individ, este tot una cu inconceptibilitatea contrariului<\/em>. Ceea ce se constituie la nivelul speciei de-a lungul evolu\u021biei devine a priori biologic pentru individ \u0219i, \u00een acest sens, are un caracter necesar al unui cadru prealabil \u00een care individul prelucreaz\u0103 experien\u021bele sale.[26]<\/a><\/sup> Astfel \u00eel putem \u00een\u021belege mai bine pe Spencer: el adaug\u0103 teoriei lui Kant, care f\u0103cuse concilierea logic\u0103, proiectul unei concilieri istorice.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
CRITICA EMPIRISMULUI<\/strong><\/h6>\n\n\n\n

Dup\u0103 expunere, urmeaz\u0103 critica. Bagdasar analizeaz\u0103 principalele teze ale em\u00adpirismului \u0219i formuleaz\u0103 obiec\u021bii critice. Este empirismul \u00eendrept\u0103\u021bit s\u0103 reven\u00addice o mai bun\u0103 situare teoretic\u0103 \u00een raport cu ra\u021bionalismul? Bagdasar dezv\u0103luie limitele \u0219i dificult\u0103\u021bile fiec\u0103reia dintre tezele empiriste.<\/p>\n\n\n\n

1. Critica ideilor \u00eenn\u0103scute<\/em>. Bagdasar o consider\u0103 interesant\u0103, dar lipsit\u0103 de obiect. De fapt, ra\u021bionalismul nu sus\u021bine acea ineitate pe care o combate Locke, ci o perspectiv\u0103 dispozi\u021bional\u0103 asupra facult\u0103\u021bilor intelectului. Bagdasar precizeaz\u0103:<\/p>\n\n\n\n

Ineitate nu \u00eenseamn\u0103 un num\u0103r determinat de idei pe care sufletul \u00eel aduce gata c\u00e2nd vine pe lume. Ineitate \u00eenseamn\u0103 dispozi\u021bie \u00eenn\u0103scut\u0103 a sufletului pentru formarea anumitor idei. Iar c\u0103 sufletul posed\u0103 asemenea dispozi\u021bii \u00eenn\u0103scute este un lucru asupra c\u0103ruia ast\u0103zi, \u00een urma at\u00e2tor cercet\u0103ri, nu mai \u00eencape \u00eendoial\u0103. Este de ajuns s\u0103 ne g\u00e2ndim numai ce rol joac\u0103 ereditatea \u00een via\u021ba organic\u0103 \u0219i, mutatis mutandis<\/em>, \u00een via\u021ba sufleteasc\u0103, pentru a ne putea da u\u0219or seama c\u00e2t de nejustificat\u0103 este ideea fundamental\u0103 a empirismului c\u0103 sufletul ar fi o tabula rasa<\/em>.[27]<\/a><\/sup><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Chiar \u0219i \u00een actele suflete\u0219ti elementare, reflexe \u0219i senza\u021bii, sufletul nu este pasiv, ci interpreteaz\u0103 \u00eentr-un anumit sens datele experien\u021bei. Mai mult, sufletul selec\u00adteaz\u0103 datele experien\u021bei, le prefer\u0103 pe unele, le neglijeaz\u0103 pe altele, deci nu avem un suflet oglind\u0103. Cunoa\u0219terea nu st\u0103 \u00een senza\u021bii, percep\u021bii, reprezent\u0103ri, ci \u00een acte de judecat\u0103 care pot fi adev\u0103rate sau false. Sensibilitatea procur\u0103 material pentru cunoa\u0219tere, dar ea nu produce cunoa\u0219tere.<\/p>\n\n\n\n

Prin\u00adcipiului lui Locke \u00eei r\u0103spundem cu principiul lui Leibniz, nimic nu este \u00een intelect dac\u0103 nu a fost mai \u00eent\u00e2i \u00een sim\u021buri, cu excep\u021bia intelectului \u00eensu\u0219i. Nu ne putem ridica de la senza\u021bii la no\u021biuni precum identitate, substan\u021b\u0103, cauzalitate, existen\u021b\u0103, num\u0103r, percep\u021bie, ra\u021bionament… Acestea \u00ee\u0219i au originea \u00een g\u00e2ndire, \u00een intelect, \u00een ra\u021biune. Principiile care stau la baza \u0219tiin\u021belor \u0219i fac posibil\u0103 cunoa\u0219terea fenomenelor nu-\u0219i pot avea originea \u00een experien\u021ba limitat\u0103. Aceste principii dep\u0103\u0219esc experien\u021ba, ele sunt valabile \u0219i pentru experien\u021ba posibil\u0103. Aceste principii sunt sus\u021binute de experien\u021b\u0103, \u00een sensul c\u0103 experien\u021ba sugereaz\u0103 <\/em>idei, dar aceasta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 ideile respective deriv\u0103<\/em> din<\/em> experien\u021b\u0103. Din experien\u021b\u0103 putem ob\u021bine doar generaliz\u0103ri valabile relativ, nu principii cu universalitate apodictic\u0103 \u0219i vala\u00adbi\u00adli\u00adtate absolut\u0103. De aceea Locke \u0219i Hume nu au dedus judec\u0103\u021bile matematice din experien\u021b\u0103. Dup\u0103 Locke, chiar \u0219i o judecat\u0103 moral\u0103 are o asemenea natur\u0103 apodic\u00adtic\u0103, de exemplu, judecata potrivit c\u0103reia crima merit\u0103 s\u0103 fie pedepsit\u0103 este valabil\u0103 chiar dac\u0103 nu s-ar s\u0103v\u00e2r\u0219i nicio crim\u0103 sau chiar dac\u0103 nicio crim\u0103 nu ar fi pedepsit\u0103.<\/p>\n\n\n\n

2. \u00cen\u021belesul experien\u021bei<\/em>. Atunci, ce \u00een\u021belegem prin experien\u021b\u0103? Empiri\u0219tii nu au supus unui examen critic chiar no\u021biunea de experien\u021b\u0103, ci au pornit de la o idee naiv\u0103 de experien\u021b\u0103[28]<\/a><\/sup>, pe c\u00e2nd experien\u021ba este mai complicat\u0103. Desigur, c\u0103p\u0103t\u0103m anumite cuno\u0219tin\u021be despre lucrurile sensibile pe baza experien\u021bei, prin percep\u021bii, cu ajutorul sim\u021burilor. Percep o c\u0103limar\u0103, o v\u0103d, are o anumit\u0103 form\u0103, se afl\u0103 la o anumit\u0103 distan\u021b\u0103, are o anumit\u0103 culoare \u0219.a.m.d. Sunt sim\u021burile suficiente pentru a sus\u021bine c\u0103 \u0219tim ceva despre acel obiect? Bagdasar r\u0103spunde prin apel la domeniul cercet\u0103rii \u0219tiin\u021bifice. Astfel, cercet\u0103rile psihologice dau un r\u0103spuns negativ:<\/p>\n\n\n\n

\u00cen orice act perceptiv c\u00e2t de elementar se amestec\u0103 factori intelectivi, intervin \u2013 de ce? \u2013 pentru a organiza elementele furnizate de sim\u021buri. Eu g\u00e2ndesc obiectul din fa\u021ba mea ca fiind un <\/em>lucru \u0219i acest un <\/em>nu este un produs al senza\u021biilor, el nu este perceput de un sim\u021b special ca ceva diferit de \u00eensu\u0219irile sensibile ale lucrului. Mai mult: eu g\u00e2ndesc obiectul din fa\u021ba mea ca pe un lucru<\/em>, \u0219i iar\u0103\u0219i lucru nu este perceput de un sim\u021b special ca ceva diferit de \u00eensu\u0219irile sensibile ale lucrului. Cum sunt atunci un<\/em> \u0219i lucru<\/em>, aceste elemente pe care nu ni le furnizeaz\u0103 niciun sim\u021b, dar pe care noi totu\u0219i le g\u00e2ndim, c\u00e2nd cunoa\u0219tem obiectul? Sunt no\u021biunile de unitate \u0219i substan\u021b\u0103, cu ajutorul c\u0103rora cuno\u0219tin\u021ba noastr\u0103 organizeaz\u0103 datele senzoriale.[29]<\/a><\/sup><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

F\u0103r\u0103 ace\u0219ti factori intelectivi experien\u021ba ar fi o mas\u0103 amorf\u0103, neorganizat\u0103. Procesul cognitiv se folose\u0219te inclusiv de urmele l\u0103sate de judec\u0103\u021bile anterioare, deoarece acestea ajut\u0103 la determinarea cognitiv\u0103 a obiectelor.<\/p>\n\n\n\n

3. Principiile logicii \u0219i experien\u021ba<\/em>. Tot a\u0219a, \u00eencercarea de a deriva principiile lo\u00adgice din experien\u021b\u0103 este zadarnic\u0103. Mill \u00eentemeiaz\u0103 principiul contradic\u021biei pe aceea c\u0103 \u00ee\u0219i are geneza \u00een st\u0103ri suflete\u0219ti interne deosebite, care nu pot coexista \u0219i care se exclud reciproc, precum \u0219i \u00een percep\u021bii externe diferite, precum lumin\u0103 \u0219i \u00eentu\u00adneric, zgomot \u0219i lini\u0219te, egalitate \u0219i inegalitate, simultaneitate \u0219i succesiune, feno\u00admene ce se exclud reciproc. Principiul contradic\u021biei ar fi ob\u021binut prin genera\u00adli\u00adza\u00adre inductiv\u0103. De fapt, Mill nu \u00eentemeiaz\u0103 acest principiu, ci \u00eel distruge. Husserl, \u00een Cercet\u0103ri logice<\/em>, este critic fa\u021b\u0103 de asemenea demersuri \u0219i se \u00eentreab\u0103 cu privire la aceste experien\u021be, \u00een sensul c\u0103 ele nu au o asemenea valabilitate universal\u0103 \u00eenc\u00e2t s\u0103 \u00eentemeieze o lege. Sunt oameni care cred lucruri opuse, psihologic vorbind. Ce \u00een\u00adseamn\u0103 g\u00e2ndire normal\u0103? A \u00eentemeia principiile logice pe experien\u021b\u0103 \u00eenseamn\u0103 a le distruge caracterul apodictic, valabilitatea lor absolut\u0103, ar \u00eensemna s\u0103 le transfor\u00adm\u0103m \u00een principii derivate, cu valabilitate empiric\u0103, relativ\u0103.[30]<\/a><\/sup> Bagdasar parafra\u00adzea\u00adz\u0103 intens din Cercet\u0103rile logice <\/em>ale lui Husserl: empiri\u0219tii confund\u0103 eviden\u021ba \u0219i con\u00advin\u00adgerea oarb\u0103, generalitatea exact\u0103 \u0219i generalitatea empiric\u0103, incompati\u00adbi\u00adli\u00adta\u00adtea lo\u00adgi\u00adc\u0103 a judec\u0103\u021bilor \u0219i incompa\u00adtibilitatea psihologic\u0103 a actelor de credin\u021b\u0103.[31]<\/a><\/sup> Aces\u00adte prin\u00adcipii nu sunt extrase din experien\u021b\u0103, ci valabilitatea lor este \u00eentotdeauna presu\u00adpus\u0103 \u00een orice determinare teo\u00adretic\u0103 a experien\u021bei. Chiar \u0219i negarea valabilit\u0103\u021bii lor se ba\u00adzeaz\u0103 tot pe aceste principii. Totu\u0219i, aceste principii sunt con\u0219tientizate de in\u00addivid prin aceea c\u0103 se aplic\u0103 la experien\u021b\u0103 \u0219i cap\u0103t\u0103 astfel o mai mare for\u021b\u0103 subiectiv\u0103.<\/p>\n\n\n\n

4. Valoarea induc\u021biei<\/em>. Ra\u021bionamentul inductiv propus de Mill \u0219i tot efortul s\u0103u de fixare a unor canoane ale induc\u021biei nu se dovedesc a fi prea importante \u00een c\u00e2mpul cercet\u0103rii \u0219tiin\u021bifice \u00een privin\u021ba caracterului lor relevant pentru dezvoltarea cunoa\u0219terii. Bagdasar recunoa\u0219te rolul observa\u021biei \u00een cercetare, dar \u0219i c\u0103 \u00een unele \u0219tiin\u021be avem nevoie de observa\u021bii repetate, \u00een altele nu. Multe nout\u0103\u021bi teoretice au fost enun\u021bate pe baza unui singur fapt care a st\u00e2rnit o idee \u00een mintea cercet\u0103torului. De aceea, se poate sus\u021bine cu \u00eendrept\u0103\u021bire, dac\u0103 lu\u0103m \u00een considerare istoria \u0219tiin\u021bei, c\u0103 experimentele \u0219tiin\u021bifice cele mai eficace nu sunt inductive, ci pornesc de la ipoteze. Astfel, principiul gravita\u021biei a fost o ipotez\u0103 pe care observa\u021biile au confirmat-o. La fel \u0219i legea c\u0103derii corpurilor descoperit\u0103 de Galilei. Chiar \u0219i \u00een \u0219tiin\u021bele pur observa\u021bionale \u201espiritul intervine deci activ<\/em> \u00een observarea fenomenelor, anticipeaz\u0103 <\/em>asupra lucrurilor, el este spontan \u0219i productiv.\u201d[32]<\/a><\/sup> Bagdasar se situeaz\u0103 iar\u0103\u0219i \u00een sincronicitate cu dezbaterile vremii, de aceast\u0103 dat\u0103 fiind vorba despre re-evaluarea distinc\u021biei dintre fapte \u0219i teorie \u0219i de asumarea de c\u0103tre comunitatea filosofic\u0103 a tezei \u00eenc\u0103rc\u0103rii teoretice a observa\u021biilor, \u00een sensul c\u0103 orice observa\u021bie presupune angajamente teoretice prealabile \u0219i se petrece \u00een lumina unei teorii.<\/p>\n\n\n\n

S\u0103 ne \u00eentoarcem la teoria psihologic\u0103 a lui Hume \u0219i la scepticismul s\u0103u, pe care le putem considera un caz exemplar. Experien\u021ba nu poate \u00eentemeia ideea de cau\u00adza\u00adlitate, c\u0103ci determinarea cauzal\u0103 \u00eens\u0103\u0219i nu poate fi perceput\u0103. \u0218i chiar dac\u0103 ar fi per\u00adceput\u0103, faptul c\u0103 este vorba de experien\u021b\u0103 ne-ar lipsi de recunoa\u0219terea necesit\u0103\u021bii \u0219i a universalit\u0103\u021bii determin\u0103rii cauzale. Dar noi ne baz\u0103m pe ideea determin\u0103rii cau\u00adzale, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 ea este un principiu apriori. \u201eC\u0103 orice schimbare are o cauz\u0103 \u0219i c\u0103 acelea\u0219i cauze produc \u00een acelea\u0219i condi\u021bii acelea\u0219i efecte, e un principiu care dep\u0103\u0219e\u0219te orice experien\u021b\u0103, \u0219i tocmai de aceasta nu poate fi scos din expe\u00adrien\u021b\u0103.\u201d[33]<\/a><\/sup> Nu este vorba doar de o necesitate psihologic\u0103, ci de una logic\u0103 \u0219i obiec\u00adtiv\u0103, adic\u0103 are o semnifica\u021bie transcendental\u0103, concept pe care \u00eel aduc \u00een discu\u021bie nu \u00een\u00adt\u00e2m\u00adpl\u0103tor, ci pentru c\u0103 \u00eensu\u0219i Bagdasar face trimitere la capitolul despre Kant din cartea sa.<\/p>\n\n\n\n

5. Statutul obiectelor matematice<\/em>. Nici obiectele matematice nu pot fi derivate din experien\u021b\u0103. Desigur, \u00eenv\u0103\u021b\u0103m s\u0103 num\u0103r\u0103m recurg\u00e2nd la obiecte sensi\u00adbi\u00adle, a\u0219a \u00eenv\u0103\u021b\u0103m \u0219i opera\u021bii aritmetice elementare, dar aceasta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 aceste ope\u00adra\u021bii decurg din experien\u021b\u0103. Experien\u021ba ne poate sugera idei, \u201edar a fi sugerat de c\u0103tre<\/em> ex\u00adpe\u00adrien\u021b\u0103 nu \u00eenseamn\u0103 a fi derivat din <\/em>experien\u021b\u0103\u201d.[34]<\/a><\/sup> Oric\u00e2t de dezvoltat\u0103 ar fi capa\u00adci\u00adta\u00adtea noastr\u0103 de abstractizare, noi nu am putea ajunge nicio\u00addat\u0103 la deter\u00admi\u00adna\u00adrea cu exac\u00adtitate absolut\u0103 a obiectelor matematice. Expe\u00adrien\u021ba nu poate ajunge la ceea ce este necesar \u0219i apodictic. Afirma\u021bia este valabil\u0103 \u0219i pentru cazul dezvolt\u0103rii indi\u00advi\u00addu\u00ada\u00adle. Bagdasar discut\u0103 cazul lui Pascal, \u00eenzestrat cu aptitudini excep\u021bionale, c\u0103ruia tat\u0103l i-a ascuns c\u0103r\u021bile de matematic\u0103, dar Pascal a \u00eenceput s\u0103 deseneze figuri geometrice \u0219i s\u0103 fac\u0103 demonstra\u021bii la care ajunsese de unul singur, p\u00e2n\u0103 la propo\u00adzi\u021bia 32 din Ele\u00admentele<\/em> lui Euclid. Este clar c\u0103 nu experien\u021ba a fost p\u00e2rghia care a dus la aceste rezultate individuale.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
\u00ceN LOC DE CONCLUZIE. DESPRE\u201eFOLOASELE\u201d EMPIRISMULUI<\/strong><\/h6>\n\n\n\n

Dac\u0103 acestea sunt criticile, atunci, \u00eentrebarea devine necesar\u0103, care anume ar fi meritele filosofice ale empirismului \u0219i ce anume a adus nou acesta? Este empirismul modern \u0219i cel consecvent dezvoltat de Mill un e\u0219ec filosofic, o construc\u00ad\u021bie teoretic\u0103 bazat\u0103 pe puncte de pornire u\u0219or de contestat? R\u0103spunsul lui Bagdasar se bazeaz\u0103 pe pune\u00adrea empirismului \u00een contextul s\u0103u istoric \u0219i pe eviden\u00ad\u021bierea contribu\u021biilor sale teo\u00adretice. Drept urmare, el deosebe\u0219te \u00eentre un \u201efolos istoric\u201d \u0219i un \u201efolos teoretic\u201d al empirismului.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen primul r\u00e2nd, empirismul trebuie g\u00e2ndit \u00een rela\u021bie cu ra\u021bionalismul modern, at\u00e2t ca o reac\u021bie la acesta, c\u00e2t \u0219i ca un proiect cu o identitate proprie, o alternativ\u0103 la ra\u021bionalismul cartezian. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, empirismul dezv\u0103luie limitele ra\u021biona\u00adlismului, \u201ecare-\u0219i uitase obliga\u021bia vital\u0103 de a \u021bine seam\u0103 de realitate, de lumea con\u00adcret\u0103\u201d[35]<\/a><\/sup>. Acesta este folosul istoric.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen al doilea r\u00e2nd, empirismul a adus \u00een prim-planul cercet\u0103rii filosofice problemele cunoa\u0219terii \u0219i ale func\u021bion\u0103rii intelectului omenesc, acesta fiind marele s\u0103u folos teoretic: \u201ea concentrat preocup\u0103rile asupra cuno\u0219tin\u021bei, atr\u0103g\u00e2nd \u00een special aten\u021bia asupra originelor \u0219i diferitelor ei grade, aduc\u00e2nd contribu\u021bii foarte impor\u00adtante la problema cunoa\u0219terii.\u201d[36]<\/a><\/sup><\/p>\n\n\n\n

\u00cen fine, Bagdasar revine la perspectiva istoric\u0103 \u0219i subliniaz\u0103 c\u0103 empirismul modern a f\u0103cut posibil criticismul kantian. Drept urmare, empirismul consecvent al lui Mill este \u00een\u021beles ca o reac\u021bie la programul filosofic propus de Kant \u00een Critica Ra\u021biunii Pure<\/em>, iar teoria lui Herbert Spencer este considerat\u0103 o \u00eencercare de conci\u00adliere a empirismului \u0219i apriorismului. Acestea sunt \u0219i direc\u021bii de cercetare prin care Mill \u0219i Spencer revin \u00een actualitatea filosofic\u0103, odat\u0103 cu progresul naturaliz\u0103rii filosofiei \u0219i al capacit\u0103rii sale experimentale.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
BIBLIOGRAFIE<\/strong><\/h6>\n\n\n\n

Bagdasar, N., \u201eIntroducere\u201d la David Hume, Cercetare asupra intelectului omenesc<\/em>, traducere de S. C\u0103teanu. Bucure\u0219ti, Societatea Rom\u00e2n\u0103 de Filosofie, 1936.<\/p>\n\n\n\n

Bagdasar, N., Teoria Cuno\u0219tin\u021bei<\/em>, Bucure\u0219ti, Casa \u0218coalelor, 1944.<\/p>\n\n\n\n

Husserl, Edmund, Cercet\u0103ri logice. Prolegomene la logica pur\u0103<\/em>, traducere de Bogdan Olaru, Bucure\u0219ti, Editura Humanitas, 2007.<\/p>\n\n\n\n

Lorenz, Konrad, Behind the Mirror. A Search for a Natural History of Human Knowledge<\/em>, London, Methuen, 1977.<\/p>\n\n\n\n

Mill, John St., A System of Logic Ratiocinative and Inductive<\/em>, University of Toronto Press, Routledge & Kegan Paul, 1974.<\/p>\n\n\n\n

Negulescu, P. P., \u201eCritica apriorismului \u0219i empirismului\u201d, \u00een volumul Filosofia \u00een via\u021ba practic\u0103<\/em>, edi\u021bie critic\u0103 de Adrian Michidu\u021b\u0103, Bucure\u0219ti, EuroPress Group, 2007.<\/p>\n\n\n\n

Petrovici, I., Studii istorico-filosofice<\/em>, Bucure\u0219ti, Casa \u0218coalelor, 1925.<\/p>\n\n\n\n

Popper, Karl R., Conjecturi \u0219i infirm\u0103ri. Cre\u0219terea cunoa\u0219terii \u0219tiin\u021bifice<\/em>, traducere de Constantin Stoenescu, Dragan Stoianovici, Florin Lobon\u021b, Bucure\u0219ti, Editura Trei, 2001.<\/p>\n\n\n\n

Riehl, Alois, Der Philosophische Kritizismus. Geschichte und System<\/em>, Leipzig, Alfred Kr\u00f6ner Verlag, 1924.<\/p>\n\n\n\n

Spencer, Herbert, Principes de Psychologie<\/em>, traduits par Th. Ribot, A. Espinas, Paris, F\u00e9lix Alcan \u00c9diteur, 1892.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
Note<\/strong><\/h6>\n\n\n\n
  1. \n

    Nu dezvolt aici ipoteza unei filia\u021bii \u00een ordine filosofic\u0103 pe linia Negulescu \u2013 Bagdasar, doar remarc faptul c\u0103 inclusiv unele dintre sus\u021binerile lui Bagdasar din Teoria cuno\u0219tin\u021bei<\/em> duc \u00eenapoi la Negulescu, \u00eentre altele, chiar la \u00eenceputurile cercet\u0103rilor filosofice ale acestuia, cu teza sa de licen\u021b\u0103, \u201eCritica apriorismului \u0219i empirismului\u201d, ap\u0103rut\u0103 \u00een anul 1892. Vezi P. P. Negulescu, \u201eCritica aprio\u00adrismului \u0219i empirismului\u201d, \u00een volumul Filosofia \u00een via\u021ba practic\u0103<\/em>, edi\u021bie critic\u0103 de Adrian Michidu\u021b\u0103, Bucure\u0219ti, EuroPress Group, 2007. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  2. \n

    N. Bagdasar, Teoria Cuno\u0219tin\u021bei<\/em>, Bucure\u0219ti, Casa \u0218coalelor, 1944, p. 6. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  3. \n

    Ibidem<\/em>, p. 7. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  4. \n

    Tradus\u0103 de S. C\u0103teanu, cartea apare sub egida Societ\u0103\u021bii Rom\u00e2ne de Filosofie. Vezi David Hume, Cercetare asupra intelectului omenesc<\/em>, Bucure\u0219ti, Societatea Rom\u00e2n\u0103 de Filosofie, 1936. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  5. \n

    N. Bagdasar, \u201eIntroducere\u201d, \u00een David Hume, Cercetare asupra intelectului omenesc<\/em>, Bucure\u0219ti, Societatea Rom\u00e2n\u0103 de Filosofie, 1936, p. XVII. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  6. \n

    Ibidem<\/em>, p. XVII. Bagdasar precizeaz\u0103: \u201eCeea ce urm\u0103re\u0219te Hume, e s\u0103 analizeze intelectul omenesc, s\u0103-i sesizeze \u00eentinderea \u0219i for\u021bele, pentru ca s\u0103 poat\u0103 aprecia valoarea pe care o posed\u0103 \u0219tiin\u021bele existente, toate f\u0103r\u0103 deosebire.\u201d \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  7. \n

    Popper descrie astfel doctrina c\u0103 adev\u0103rul este manifest: \u201e.E posibil ca adev\u0103rul s\u0103 fie uneori voalat. Dar el se poate dezv\u0103lui. Iar dac\u0103 nu se dezv\u0103luie singur \u00eel putem dezv\u0103lui noi. \u00cenl\u0103turarea v\u0103lului poate s\u0103 nu fie u\u0219oar\u0103. Dar din momentul c\u00e2nd adev\u0103rul nud se \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 ochilor no\u0219tri, avem puterea de a-l vedea, de a-l deosebi de fals \u0219i de a \u0219ti c\u0103 el este adev\u0103rul. \u201d (Karl R. Popper, Conjecturi \u0219i infirm\u0103ri. Cre\u0219terea cunoa\u0219terii \u0219tiin\u021bifice<\/em>, traducere de Constantin Stoenescu, Dragan Stoianovici, Florin Lobon\u021b, Bucure\u0219ti, Editura Trei, 2001, pp. 15\u201316.) \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  8. \n

    N. Bagdasar, \u201eIntroducere\u201d, \u00een David Hume, Cercetare asupra intelectului omenesc<\/em>, Bucu\u00adre\u0219ti, Societatea Rom\u00e2n\u0103 de Filosofie, 1936, p. XVIII. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  9. \n

    Ibidem<\/em>, 1936, p. XXXX. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  10. \n

    Vezi Alois Riehl, Der Philosophische Kritizismus. Geschichte und System<\/em>, Leipzig, Alfred Kr\u00f6ner Verlag, 1924. pp. 100\u2013105, paragraful \u201ePositivismus, nicht Skepticismus\u201d. Dup\u0103 Riehl, filosofia lui Hume este un pozitivism critic. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  11. \n

    N. Bagdasar, Teoria Cuno\u0219tin\u021bei<\/em>, Bucure\u0219ti, Casa \u0218coalelor, 1944, p. 79. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  12. \n

    Ibidem<\/em>, p. 79. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  13. \n

    Ibidem<\/em>, p. 80. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  14. \n

    Ibidem<\/em>, p. 80. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  15. \n

    Ibidem<\/em>, p. 82. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  16. \n

    Ibidem<\/em>, p. 83. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  17. \n

    Ibidem<\/em>, p. 83. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  18. \n

    Ibidem<\/em>, p. 85. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  19. \n

    Ibidem<\/em>, p. 85. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  20. \n

    John St. Mill, A System of Logic Ratiocinative and Inductive<\/em>, University of Toronto Press, Routledge & Kegan Paul, 1974. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  21. \n

    N. Bagdasar, Teoria Cuno\u0219tin\u021bei<\/em>, Bucure\u0219ti, Casa \u0218coalelor, 1944, p. 86. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  22. \n

    Ibidem<\/em>, p. 89. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  23. \n

    Ibidem<\/em>, p. 92. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  24. \n

    Vezi Herbert Spencer, Principes de Psychologie<\/em>, traduits par Th. Ribot, A. Espinas, Paris, F\u00e9lix Alcan \u00c9diteur, 1892. Aceast\u0103 traducere \u00een limba francez\u0103 a circulat \u00een Rom\u00e2nia \u00eenc\u0103 de la sf\u00e2r\u0219itul secolului al nou\u0103sprezecelea. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  25. \n

    Vezi \u00een acest sens Konrad Lorenz, Behind the Mirror<\/em>. A Search for a Natural History of Human Knowledge<\/em>, London, Methuen, 1977. Acesta supune criticii apriorismul kantian \u0219i ofer\u0103 o interpretare care poate fi privit\u0103 comparativ cu discu\u021bia deschis\u0103 de Bagdasar cu privire la tentativa de reconciliere a apriorismului \u0219i empirismului de c\u0103tre Spencer. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  26. \n

    De remarcat \u0219i faptul c\u0103 Bagdasar \u00eel citeaz\u0103 pe Petrovici cu o remarc\u0103 despre teoria evolu\u021bionist\u0103 a lui Spencer, \u00een sensul c\u0103 \u00een decursul evolu\u021biei se trece de la un empirism absolut la un apriorism absolut: \u201eTeoria evolu\u021biei nu este numai o teorie de conciliere logic\u0103<\/em>, ea devine un instrument de conciliere istoric\u0103<\/em>\u201d. (I. Petrovici, Studii istorico-filosofice<\/em>, Bucure\u0219ti, Casa \u0218coalelor, 1925. p. 193.) \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  27. \n

    N. Bagdasar, Teoria Cuno\u0219tin\u021bei<\/em>, Bucure\u0219ti, Casa \u0218coalelor, 1944, p. 95. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  28. \n

    Ibidem<\/em>, p. 98. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  29. \n

    Ibidem<\/em>, p. 98. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  30. \n

    Ibidem<\/em>, p. 100. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  31. \n

    Redau \u0219i traducerea rom\u00e2neasc\u0103 a fragmentului utilizat drept surs\u0103 de Bagdasar: \u201eSe contopesc f\u0103r\u0103 distinc\u021bie eviden\u021ba \u0219i convingerea oarb\u0103, universalitatea exact\u0103 \u0219i empiric\u0103, incom\u00adpatibilitatea logic\u0103 a st\u0103rilor de fapt \u0219i incompatibilitatea psihologic\u0103 a actelor de credin\u021b\u0103, deci faptul-de-a-nu-putea-fi-adev\u0103rat-\u00eempreun\u0103 \u0219i faptul-de-a-nu-putea-crede-\u00een-acela\u0219i-timp.\u201d (Edmund Husserl, Cercet\u0103ri logice. Prolegomene la logica pur\u0103<\/em>, traducere de Bogdan Olaru, Bucure\u0219ti, Editura Humanitas, 2007, p. 161.) Trebuie men\u021bionat faptul c\u0103 Husserl se ocup\u0103 \u00een lucrarea sa de a\u0219a-numita logic\u0103 psihologic\u0103 dezvoltat\u0103 de Mill, \u00eei recunoa\u0219te valoarea, dar o supune apoi unei critici severe \u00een capitolul al V-lea, \u201eInterpret\u0103rile psihologice ale principiilor logice\u201d, paragraful 25, \u201ePrincipiul noncontradic\u021biei \u00een interpretarea [psihologist\u0103] a lui Mill \u0219i Spencer\u201d. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  32. \n

    N. Bagdasar, Teoria Cuno\u0219tin\u021bei<\/em>, Bucure\u0219ti, Casa \u0218coalelor, 1944, p. 101. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  33. \n

    Ibidem<\/em>, p. 102. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  34. \n

    Ibidem<\/em>, p. 103. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  35. \n

    Ibidem<\/em>, pp. 103\u2013104. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  36. \n

    Ibidem<\/em>, p. 104. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li><\/ol>\n\n\n\n

    \n\n\n\n

    [Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u015fti<\/em>, vol. XVII: Teorii ale adev\u0103rului<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2021, pp. 13\u201324]<\/p>\n\n\n

    \n\t\t\t\n\t\t\t\t
    \n\t\t\t\t\t\n\t\t\t\t\n\t\t\t\t\t\n\t\t\t\t<\/path><\/svg>\n\t\t\t<\/span>Descarc\u0103<\/span>\n\t\t\t\t<\/div>\n\t\t\t<\/a>\n\t\t<\/div><\/div>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

    N. Bagdasar \u2013 critica empirismului consecvent al lui John St. Mill CONSTANTIN STOENESCU Facultatea de Filosofie, Universitatea din Bucure\u0219ti Bagdasar\u2019s critique of John St. Mill\u2019s consistent empiricism Abstract: In his Theory of Knowledge, in the chapter on \u201cEmpiricism\u201d, Bagdasar presented extensively the consistent empiricist conception of John St. Mill and his arguments against innate knowledge. […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"parent":1785,"menu_order":1,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","template":"","meta":{"_uag_custom_page_level_css":"","site-sidebar-layout":"default","site-content-layout":"","ast-site-content-layout":"default","site-content-style":"default","site-sidebar-style":"default","ast-global-header-display":"","ast-banner-title-visibility":"","ast-main-header-display":"","ast-hfb-above-header-display":"","ast-hfb-below-header-display":"","ast-hfb-mobile-header-display":"","site-post-title":"disabled","ast-breadcrumbs-content":"","ast-featured-img":"","footer-sml-layout":"","theme-transparent-header-meta":"","adv-header-id-meta":"","stick-header-meta":"","header-above-stick-meta":"","header-main-stick-meta":"","header-below-stick-meta":"","astra-migrate-meta-layouts":"default","ast-page-background-enabled":"default","ast-page-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-4)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"ast-content-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"footnotes":""},"categories":[195,236,242,63],"tags":[276,272,81,40],"class_list":["post-1868","page","type-page","status-publish","hentry","category-articole","category-autori","category-constantin-stoenescu","category-sifr17","tag-empirism","tag-epistemologie","tag-john-stuart-mill","tag-nicolae-bagdasar"],"featured_image_src":null,"uagb_featured_image_src":{"full":false,"thumbnail":false,"medium":false,"medium_large":false,"large":false,"1536x1536":false,"2048x2048":false},"uagb_author_info":{"display_name":"SIFR","author_link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/author\/mm\/"},"uagb_comment_info":0,"uagb_excerpt":"N. Bagdasar \u2013 critica empirismului consecvent al lui John St. Mill CONSTANTIN STOENESCU Facultatea de Filosofie, Universitatea din Bucure\u0219ti Bagdasar\u2019s critique of John St. Mill\u2019s consistent empiricism Abstract: In his Theory of Knowledge, in the chapter on \u201cEmpiricism\u201d, Bagdasar presented extensively the consistent empiricist conception of John St. Mill and his arguments against innate knowledge.…","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/1868","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1868"}],"version-history":[{"count":44,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/1868\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6561,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/1868\/revisions\/6561"}],"up":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/1785"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1868"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1868"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1868"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}