{"id":1878,"date":"2022-01-26T16:48:00","date_gmt":"2022-01-26T14:48:00","guid":{"rendered":"http:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/?page_id=1878"},"modified":"2022-03-16T22:57:20","modified_gmt":"2022-03-16T20:57:20","slug":"ce-este-si-cum-poate-fi-cunoscut-datul-comentariu-pe-marginea-capitolului-despre-pozitivism-din-teoria-cunostintei","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/volumul-17-2021\/ce-este-si-cum-poate-fi-cunoscut-datul-comentariu-pe-marginea-capitolului-despre-pozitivism-din-teoria-cunostintei\/","title":{"rendered":"Ce este \u0219i cum poate fi cunoscut datul. Comentariu pe marginea capitolului despre pozitivism din Teoria cuno\u0219tin\u021bei | Viorel Cernica"},"content":{"rendered":"\n

Ce este \u0219i cum poate fi cunoscut datul<\/em>. Comentariu pe marginea capitolului despre pozitivism din Teoria cuno\u0219tin\u021bei<\/em><\/h2>\n\n\n\n
VIOREL CERNICA<\/h5>\n\n\n\n

Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
What is the<\/em> given<\/em> and how it can be known. Considerations on the chapter about positivism from Bagdasar\u2019s Theory of Knowledge<\/em><\/h5>\n\n\n\n

Abstract: <\/strong>In Teoria cuno\u0219tin\u021bei<\/em> (Theory of knowledge<\/em>), the author N. Bagda\u00adsar enunciated the following idea: the metaphysics is conditioned by the theory of knowledge, since the first is a knowledge<\/em> placed from the beginning under rules. After I will emphasise the Kantian sense of this idea and depict the manner in which the author explains Auguste Comte\u2019s positivism in relation with the meaning of \u2018positive\u2019 (given) in that context, I will put into discussion two theories about the unknowability of a \u201cfact\u201d that is in its possibility an object of knowledge. The first, belonging to Mircea Florian, can be deemed as \u201contologically negative\u201d and privileges the idea of a suspen\u00adsion of knowledge in the front of the given<\/em> (an object to be known, in its possibility). The second, belonging to J.-L. Marion, which can be labelled as \u201ccognitively negative\u201d, suggests the idea of negative certitudes<\/em> \u2013 in connection to the recognizing, in some situations, of the unknowability of the given<\/em> (an object to be known, in its possibility). Both theories condition the \u201cpower\u201d of knowledge by the nature of object of knowledge, also assuming that this power, when questions its own possibilities, can produce unknow\u00adability. In this perspective, the two theories discussed here and Comte\u2019s positive philosophy draw similar conclusions. The references to a possible relation between metaphysics and theory of knowledge will be maintained in the following, but the formal privilege that the last has towards the first in Bagdasar\u2019s view will be relativized.<\/p>\n\n\n\n

Keywords: <\/strong>positive (given); positivism; metaphysics; theory of knowledge; knowable object; negative certitudes.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
\u00a7 1. INTRODUCERE: METAFIZIC\u0102 \u0218I TEORIE A CUNO\u0218TIN\u021aEI LA NICOLAE BAGDASAR<\/strong><\/h6>\n\n\n\n

1. \u00cen partea final\u0103 a \u201eIntroducerii\u201d la Teoria cuno\u0219tin\u021bei<\/em>, Nicolae Bagdasar face o afirma\u021bie care, de\u0219i este coerent\u0103 cu toate judec\u0103\u021bile sus\u021binute de el \u00een contextul precizat, r\u0103m\u00e2ne cu totul problematic\u0103: \u201e… pentru a ajunge la metafizic\u0103, trebuie s\u0103 trecem neap\u0103rat prin teoria cuno\u0219tin\u021bei\u201d. Este vorba despre o idee care trimite c\u0103tre o controvers\u0103 \u201etradi\u021bional\u0103\u201d viz\u00e2nd, de fapt, ordinea \u2013 cumva, ideal\u0103 \u2013 \u00een care trebuie tematizate problemele filosofiei. \u0218i \u00een orizontul filosofiei actuale \u00eenc\u0103 este atractiv\u0103 aceast\u0103 problem\u0103 (pus\u0103 \u00een aceia\u0219i termeni \u201edisciplinari\u201d). \u00cen limbajul unor concep\u021bii contemporane \u2013 at\u00e2t din aria filosofiei continentale, c\u00e2t \u0219i din cea a filosofiei analitice \u2013 o asemenea afirma\u021bie stabile\u0219te statutul de philo\u00adsophia prima<\/em> pentru \u201eteoria cuno\u0219tin\u021bei\u201d (pentru conceptele, judec\u0103\u021bile, problemele ei), subordon\u00e2nd metafizica acesteia (\u0219i, totodat\u0103, celelalte discipline filosofice, mai vechi sau mai noi). De altminteri, modalit\u0103\u021bile \u00een care au fost concepute rela\u021biile dintre cele dou\u0103 discipline de-a lungul timpului legitimeaz\u0103, sus\u021bine Bagdasar, nu doar o \u00eent\u00e2ietate formal\u0103, de statut metafilosofic, a teoriei cuno\u0219tin\u021bei, ci \u0219i una func\u021bional\u0103, \u201eregulatorie\u201d, privind metodele de rezolvare a problemelor celor dou\u0103 discipline. C\u0103ci, spune Bagdasar: \u201ef\u0103r\u0103 o prealabil\u0103 \u0219i sever\u0103 critic\u0103 a cuno\u0219tin\u021bei\u201d, metafizica nu are nicio \u0219ans\u0103 \u00een abordarea propriei sale probleme[1]<\/a><\/sup><\/sup>; aceea a \u201eexisten\u021bei\u201d, \u00een general, a \u201elumii\u201d transcendente, \u00een special.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen lucrarea Teoria cuno\u0219tin\u021bei<\/em>, o aplica\u021bie a acestei veritabile reguli de metod\u0103, prin care tematizarea problemelor metafizicii este condi\u021bionat\u0103 de rezol\u00advarea unor probleme de teoria cuno\u0219tin\u021bei, \u00eent\u00e2lnim \u00een prezentarea pozitivismului.[2]<\/a><\/sup><\/sup> Acesta este vizat \u00een ipostaza sa originar\u0103 din Cursul de filosofie pozitiv\u0103<\/em> \u0219i din Discursul asupra spiritului pozitiv<\/em>, lucr\u0103ri fundamentale ale lui Auguste Comte, pentru identitatea filosofic\u0103 \u0219i pentru parcursul istoric al pozitivismului.[3]<\/a><\/sup><\/sup> Bagdasar este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 fidel textelor \u00een discu\u021bie, urm\u0103rind ideile filosofului francez care definesc ceea ce numim \u00eendeob\u0219te \u201epozitivism\u201d, dar \u00een termenii s\u0103i, \u201efilosofie pozitiv\u0103\u201d, \u201espirit pozitiv\u201d etc. Bagdasar aplic\u0103 aici, a\u0219a cum procedeaz\u0103 \u00een toate cele\u00adlalte capitole ale lucr\u0103rii amintite, o schem\u0103 de prezentare, care, pe l\u00e2ng\u0103 reformularea \u201eideilor principale\u201d apar\u021bin\u00e2nd unei concep\u021bii filosofice despre cu\u00adnoa\u0219\u00adtere, mai cuprinde: pe de o parte, enun\u021barea unor argumente ale criticilor con\u00adcep\u021biei \u00een cauz\u0103, iar pe de alta, propriile evalu\u0103ri critice despre aceast\u0103 con\u00adcep\u021bie. Astfel, \u00een ton cu interpret\u0103rile timpului, Bagdasar consider\u0103 c\u0103 pozitivismul este, \u00eenainte de toate, o teorie a cuno\u0219tin\u021bei; dar urm\u00e2ndu\u2011l pe Boutroux \u2013 printre al\u021bii \u2013 admite c\u0103 acesta cuprinde totu\u0219i o \u201emetafizic\u0103 latent\u0103\u201d.[4]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n

Implica\u021biile ontologice ale celor dou\u0103 discipline, metafizica \u0219i teoria cuno\u0219\u00adtin\u021bei, \u00een conceptul \u00een care le a\u0219eaz\u0103 filosoful rom\u00e2n, sunt evidente. Pe de o parte, ceea ce este transcendent<\/em> (obiectul metafizicii) se pozi\u021bioneaz\u0103 fa\u021b\u0103 de alt<\/em>ceva ce trebuie acceptat el \u00eensu\u0219i ca fiind transcendent (\u201etranscendentului\u201d s\u0103u). Pe de alt\u0103 parte, ceea ce este cunoscut<\/em>, admi\u021b\u00e2nd preeminen\u021ba teoriei cuno\u0219tin\u021bei, este el \u00eensu\u0219i ceva<\/em>, ca un fel de \u201ereferent\u201d al oric\u0103rei cuno\u0219tin\u021be. Ontologia, ca o disciplin\u0103 filosofic\u0103 autonom\u0103, nu face parte \u00een nume propriu din acest joc, de\u0219i am putea sesiza, a\u0219a cum tocmai am men\u021bionat, o presupozi\u021bie implicit\u0103 despre un \u201eobiect\u201d, adic\u0103 despre o \u201efiin\u021bare\u201d, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu care este operat\u0103 cunoa\u0219terea (sau fiecare act al acesteia). Este ca \u0219i cum Bagdasar, urm\u00e2ndu-l, \u00een capitolul despre pozitivism, pe Auguste Comte, ar lua ca de la sine \u00een\u021beles faptul c\u0103 ceea ce este transcendent, obiectul metafizicii, \u0219i ceea ce este cunoscut, obiectul teoriei cuno\u00ad\u0219tin\u021bei, sunt<\/em> (ceva<\/em>), neput\u00e2nd s\u0103 nu fie. O asemenea presupozi\u021bie ontologic\u0103 \u201e\u00eent\u0103re\u0219te\u201d discur\u00adsul s\u0103u critic, dar \u00eel men\u021bine, totodat\u0103, \u00een orizontul unei tensiuni aporetice, al unei probleme cu dou\u0103 direc\u021bii, care, pe baza asump\u021biilor legate de regula de metod\u0103 amintit\u0103, nu trimite c\u0103tre o abordare \u201esolvabil\u0103\u201d: este obiectul teoriei cuno\u0219tin\u021bei un dat pur \u0219i simplu (care poate fi considerat \u00een el \u00eensu\u0219i)? Dar obiectul metafizicii poate avea, \u0219i el, aceast\u0103 calitate?<\/p>\n\n\n\n

2. Exist\u0103, a\u0219adar, un sens cvasi-ontologic activ \u00een ordinea celor dou\u0103 discipline filosofice, \u00een acord cu presupozi\u021bia implicit\u0103 amintit\u0103, c\u0103ci ambele cap\u0103t\u0103 ra\u021biune de a fi, \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103, prin performare\/constituire\/realizare a cuno\u0219tin\u021bei despre ceva<\/em>, despre un \u201eobiect\u201d, o \u201efiin\u021bare\u201d, un \u201efenomen\u201d, despre \u201elume\u201d; f\u0103r\u0103 s\u0103 afl\u0103m cum apare acesta ori cum este constituit, construit etc. \u00cen virtutea acestui sens cvasi-ontologic, u\u0219or de recunoscut \u00een ambele discipline, metafizica ar putea fi socotit\u0103, la limit\u0103, un demers cognitiv, chiar un tip aparte de teorie a cuno\u0219tin\u021bei. Ideea aceasta despre posibila \u0219i relativa identitate formal\u0103 a celor dou\u0103 se sprijin\u0103 pe acest sens ontologic, pe care \u00eel actualizeaz\u0103, \u00eentr-un \u201emetadiscurs\u201d, orice afirma\u00ad\u021bie sau nega\u021bie, orice judecat\u0103 sau sistem de judec\u0103\u021bi care le prive\u0219te. \u00cen aceast\u0103 perspectiv\u0103, metafizica ar putea cuprinde \u00een propria structur\u0103 o teorie a cuno\u0219tin\u00ad\u021bei, mai degrab\u0103 dec\u00e2t s\u0103 admit\u0103 un discurs de aceast\u0103 natur\u0103 separat de cel propriu, care ar condi\u021biona-o \u0219i ar constr\u00e2nge-o s\u0103-\u0219i recunoasc\u0103 \u0219i s\u0103-\u0219i respecte anumite limite impuse<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

O disciplin\u0103 filosofic\u0103 \u2013 metafizica, \u00een acest caz \u2013 care cuprinde un asemenea demers \u00een propria structur\u0103 ar fi apropiat\u0103 de formula filosofiei critice a lui Kant. Fiindc\u0103 ideea de cenzur\u0103 a metafizicii printr-o teorie a cunoa\u0219terii care face parte din propriul demers, ca un fel de autoreflec\u021bie, trimite spre limitele puterii noastre de cunoa\u0219tere. Bagdasar are, c\u00e2t prive\u0219te rela\u021biile dintre aceste dou\u0103 discipline, o op\u021biune formal\u0103 clar\u0103: metafizica este condi\u021bionat\u0103 de o disciplin\u0103 autonom\u0103<\/em>, anume teoria cuno\u0219tin\u021bei. Totu\u0219i, asemenea lui Kant \u00een Critica ra\u021biunii pure<\/em> (\u00een \u201eDialectica transcendental\u0103\u201d din structura \u201eLogicii transcendentale\u201d), prin afirma\u021bia c\u0103 metafizica are nevoie de o teorie a cuno\u0219tin\u021bei care s\u0103-i stabileasc\u0103 limitele \u0219i s\u0103 o constr\u00e2ng\u0103 s\u0103 le respecte, Bagdasar las\u0103 totu\u0219i deschis\u0103 interpret\u0103rii ideea despre raporturile \u00een care se afl\u0103 metafizica \u0219i teoria cuno\u0219tin\u021bei (formeaz\u0103 ele o singur\u0103 disciplin\u0103, ori fiecare are propriul obiect \u0219i propriul tip de judec\u0103\u021bi despre acesta?). \u00cen plus, devine clar, pe m\u0103sur\u0103 ce \u00eenainteaz\u0103 \u00een prezentarea diferitelor concep\u021bii despre cunoa\u0219tere, c\u0103 el \u021binte\u0219te c\u0103tre proiectul unei \u201ecritici\u201d a filosofiei (\u00een special, a metafizicii), care este, de fapt, o critic\u0103 a puterii noastre de cunoa\u0219tere<\/em>, \u00eendeosebi atunci c\u00e2nd obiectul acesteia este \u201elumea transcendent\u0103\u201d; un proiect care cap\u0103t\u0103 valabilitate, de fapt, \u00een orice situa\u021bie de cunoa\u0219tere \u0219i pentru orice tip de obiect de cunoa\u0219tere, \u00een m\u0103sura \u00een care acesta din urm\u0103 este \u201epozi\u021bionat\u201d, a\u0219ezat \u201e\u00een fa\u021ba\u201d con\u0219tiin\u021bei, a\u0219a cum Bagdasar ne las\u0103 deseori s\u0103 \u00een\u021belegem.<\/p>\n\n\n\n

Pozitivismul lui Auguste Comte \u00eei ofer\u0103 autorului rom\u00e2n o bun\u0103 deschidere pentru un exerci\u021biu \u201ecritic\u201d. Filosofia pozitiv\u0103<\/em>, \u00een conceptul filosofului francez, este ea \u00eens\u0103\u0219i o critic\u0103, \u00een sensul stabilirii unor limite ale puterii noastre de cunoa\u0219tere, chiar al interdic\u021biei de a miza pe posibilitatea de a cunoa\u0219te anumite \u201eobiecte\u201d. Astfel, doar legile de succesiune \u0219i de similitudine dintre fenomene sunt vizate sau dau con\u021binut cuno\u0219tin\u021bei; am putea ad\u0103uga, pentru a sublinia sensul ultimului termen, \u201ecuno\u0219tin\u021bei veritabile\u201d, adic\u0103 celei aflate \u00een \u201estarea\u201d sa cea mai \u00eenalt\u0103, numit\u0103 de filosof \u201e\u0219tiin\u021bific\u0103\u201d sau pozitiv\u0103<\/em> (\u0219i valabil\u0103 pentru cunoa\u0219terea dob\u00e2ndit\u0103 \u00een toate ramurile de \u0219tiin\u021be). Principiile, cauzele fenomenelor, acestea din urm\u0103 considerate \u00eempreun\u0103 sau \u00een clase (dup\u0103 asem\u0103n\u0103ri \u0219i succesiune), originea univer\u00adsului sau o prim\u0103 cauz\u0103 a acestuia etc. sunt pure \u00eenchipuiri \u0219i \u021bin de primele dou\u0103 st\u0103ri din evolu\u021bia cunoa\u0219terii, cea teologic\u0103 sau fictiv\u0103<\/em> \u0219i cea metafizic\u0103 sau abstract\u0103<\/em>. De aceea, doar faptele care pot fi observate<\/em> \u0219i apoi legate<\/em> \u00eentre ele (pe baza legilor de succesiune \u0219i de similitudine), pentru a conduce, astfel, c\u0103tre un fapt mai general, pot deveni obiect de cunoa\u0219tere pozitiv\u0103.<\/p>\n\n\n\n

3. Pornind de la o asemenea \u00een\u021belegere a cuno\u0219tin\u021bei pozitive, \u021bin\u00e2nd seama de supozi\u021bia ontologic\u0103 indicat\u0103 mai sus \u2013 datul devine obiect de cunoa\u0219tere, dar el, originar, apare ca nedeterminat<\/em> \u2013, voi \u00eencerca, mai departe, s\u0103 pun \u00een discu\u021bie unele posibilit\u0103\u021bi de a ie\u0219i din cercul teoriei cuno\u0219tin\u021bei, a\u0219a cum aceasta apare la Auguste Comte, \u021bin\u00e2nd seama, \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103, \u0219i de \u201ecritica\u201d aplicat\u0103 de Bagdasar acestei concep\u021bii. Voi indica, de fapt, dou\u0103 atitudini posibile \u00een fa\u021ba unui \u201efapt\u201d care, ca dat\/pozitiv, poate deveni obiect de cunoa\u0219tere, una dintre ele, mai degrab\u0103 negativ-ontologic\u0103<\/em>, \u00een sensul unei suspend\u0103ri a puterii de cunoa\u0219tere \u00een fa\u021ba datului<\/em> (\u00een posibilitate, obiect de cunoscut), acceptat\u0103 de Mircea Florian, cealalt\u0103, mai degrab\u0103 negativ-cognitiv\u0103<\/em>, \u00een sensul unei certitudini negative<\/em>, pe care o putem c\u0103p\u0103ta atunci c\u00e2nd con\u0219tientiz\u0103m neputin\u021ba noastr\u0103 de a cunoa\u0219te un dat<\/em> care, prin propria sa putere se sustrage cunoa\u0219terii pozitive, atitudine adoptat\u0103 \u0219i teoretizat\u0103 de J.-L. Marion. Teoriile corespunz\u0103toare ambelor atitudini stabilesc anumite limite ale \u201eputerii\u201d noastre de cunoa\u0219tere \u00een func\u021bie de natura obiectului acesteia; cumva, a\u0219a cum pot s\u0103 apar\u0103 lucrurile \u0219i la Auguste Comte, dac\u0103 ceea ce sus\u021bine el \u00ee\u0219i are punctul de plecare \u00een conceptul \u201epozitivului\u201d. O asemenea tematizare a problemei cunoa\u0219terii \u0219i a \u00eentreb\u0103rilor din orizontul ei p\u0103streaz\u0103 referin\u021ba la rela\u021biile posibile dintre metafizic\u0103 \u0219i teoria cuno\u0219tin\u021bei, relativiz\u00e2nd, totu\u0219i, privilegiul formal pe care aceasta din urm\u0103 l-ar avea asupra celei dint\u00e2i.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
\u00a7 2. JUDEC\u0102\u021aI POZITIVISTE <\/em>ASUPRA DATULUI<\/strong><\/h6>\n\n\n\n

1. \u00cen cursul s\u0103u despre filosofia pozitiv\u0103, Auguste Comte stabile\u0219te din capul locului c\u0103 fenomenul<\/em> este obiect de cunoa\u0219tere<\/em>; \u00een \u0219tiin\u021b\u0103, at\u00e2t \u00een cea concret\u0103, c\u00e2t \u0219i \u00een cea abstract\u0103. Este vorba, desigur, despre obiectul cunoa\u0219terii ajuns \u00een faza a treia a evolu\u021biei sale, cea pozitiv\u0103 (\u0219tiin\u021bific\u0103). Dup\u0103 o men\u021biune a lui J.-St. Mill din cartea sa Auguste Comte \u0219i pozitivismul<\/em>, \u201e\u0219tiin\u021ba concret\u0103 se refer\u0103 la Fiin\u021be sau Obiecte, iar \u0219tiin\u021ba abstract\u0103 la Evenimente\u201d[5]<\/a><\/sup><\/sup>. Afirm\u00e2nd aceasta, el urmeaz\u0103 \u00eende\u00adaproape: (1) orientarea general\u0103 a demersului comtean din Cursul de filosofie pozitiv\u0103<\/em>, care \u00ee\u0219i are punctul de pornire \u00een ideea despre cele trei faze ale cunoa\u0219terii, iar punctul final \u00een ideea de \u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i \u00een cea despre ierarhia \u201eobiectiv\u0103\u201d a tuturor \u0219tiin\u021belor; (2) calea de identificare a obiectului \u0219tiin\u021belor \u2013 a cunoa\u0219terii pozitive, \u00een general \u2013 \u00een func\u021bie de maniera \u00een care acesta \u201ese d\u0103\u201d, ori de modul \u00een care apare \u201efenomenul\u201d \u00een cercetare, adic\u0103 \u00een cunoa\u0219terea performat\u0103, pe de o parte, de sim\u021bul comun, iar pe de alta, de spiritul propriu-zis \u0219tiin\u021bific (de ra\u021bionament), aceasta din urm\u0103 fiind, dup\u0103 unele preciz\u0103ri ale lui Comte, o prelungire a celui dint\u00e2i. \u00cen orice caz, diferen\u021ba dintre cele dou\u0103 specii de \u0219tiin\u021be, concrete \u0219i abstracte, este motivat\u0103, \u00eentr-o prim\u0103 instan\u021b\u0103, tocmai de diferen\u021ba dintre fenomene date<\/em>, observate, \u0219i legile de succesiune \u0219i de similitudine care le caracterizeaz\u0103 (c\u0103rora li se supun).[6]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n

Numit Fiin\u021b\u0103 sau Obiect, ori chiar Eveniment, dup\u0103 spusele lui Mill \u00een inter\u00adpre\u00adta\u00adrea filosofiei pozitive a lui Comte, ceea ce trebuie s\u0103 cerceteze \u0219tiin\u021ba este fenomen<\/em>, adic\u0103 ceea ce este preluat printr-o priz\u0103 direct\u0103 cu \u201efaptele naturii\u201d \u0219i este \u201elocalizat\u201d, a\u0219e\u00adzat \u00eentr-o ordine, \u00een func\u021bie de anumite legi; nu \u00een func\u021bie de presu\u00adpu\u00adsele lor cau\u00adze, principii etc., fiindc\u0103 toate acestea exprim\u0103 o preten\u021bie de absolut, impo\u00adsibil de sa\u00adtis\u00adf\u0103cut prin cunoa\u0219terea pozitiv\u0103 (normativ vorbind, veritabil\u0103). Legile fenome\u00adnelor, cu cele dou\u0103 specii ale lor, de succesiune \u0219i de similitudine, care marcheaz\u0103 \u201era\u00adpor\u00adtu\u00adri\u00adle necesare \u0219i invariabile dintre fenomene\u201d[7]<\/a><\/sup><\/sup>, sunt \u0219i ele obiect de cerce\u00adta\u00adre\/cu\u00adnoa\u0219tere, dar ele depind, cumva, nu doar de aceast\u0103 prindere direct\u0103 \u0219i acu\u00admu\u00adla\u00adre \u00een\u00adt\u00e2m\u00adpl\u0103toare de fapte, ci \u0219i de \u201espirit\u201d, adic\u0103 de principiile \u0219i meto\u00addele unei \u0219tiin\u021be, de re\u00adgulile de organizare a fap\u00adte\u00adlor\/feno\u00adme\u00adnelor. Legile sunt gene\u00adralit\u0103\u021bi<\/em>, func\u021biile lor fi\u00adind de ordonare a \u201edatelor\u201d \u0219tiin\u021belor. Din acest motiv, ele nu \u021bin de \u0219tiin\u021ba concret\u0103, ci de domeniul celei abstracte. Mai mult, spiritul este \u00eena\u00adintea faptelor observate, fiindc\u0103 \u00eens\u0103\u0219i observa\u021bia care le preia \u00eentr-o prim\u0103 instan\u021b\u0103, socotit\u0103 ea \u00eens\u0103\u0219i ca o me\u00adto\u00add\u0103 \u0219tiin\u021bific\u0103, \u00eei apar\u021bine; ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 \u201eteo\u00adria trebuie s\u0103 precead\u0103 expe\u00adrien\u021ba\u201d, adic\u0103 tocmai observarea faptelor, c\u0103ci \u201epen\u00adtru a observa, spiritul are nevoie de a-\u0219i crea teorii, ipoteze\u201d etc.[8]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n

\u00cens\u0103\u0219i sistematica \u0219tiin\u021belor (din Lec\u021bia a doua a Cursului<\/em>) va avea drept cri\u00adte\u00adriu prin\u00adcipal natura obiectelor cercetate: dac\u0103 sunt fapte concrete (fenomene obser\u00advate; sau fiin\u021be \u0219i obiecte, cum le spune Mill) sau abstracte (legile de succesiune \u0219i de ase\u00adm\u0103\u00adnare dintre fenomene, adic\u0103 generalit\u0103\u021bile). E drept, criteriul complexit\u0103\u021bii feno\u00adme\u00adnelor pare a fi mai puternic dec\u00e2t cel reprezentat de natura acestora, \u00eens\u0103 am\u00adbele par\u00adticip\u0103 la o unitate, formeaz\u0103, \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103, un singur criteriu.[9]<\/a><\/sup><\/sup> Auguste Comte nu este interesat \u00een a preciza, \u00een a stabili direct, o \u201enatur\u0103\u201d anume a feno\u00admenelor, fiindc\u0103 aceasta ar ap\u0103rea ca un fel de substan\u021b\u0103 absolut\u0103, nu fenomen ca atare, \u00een sine, iar cunoa\u0219terea care i s-ar adresa nu ar fi \u0219tiin\u021b\u0103 (pozitiv\u0103), ci teo\u00adlogie sau metafizic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

2. Recunosc\u00e2nd importan\u021ba acestui dublu criteriu \u2013 natura \u0219i complexitatea fenomenelor \u2013 at\u00e2t \u00een privin\u021ba statutului pe care \u00eel are cunoa\u0219terea pozitiv\u0103 (al treilea stadiu \u00een evolu\u021bia cunoa\u0219terii), c\u00e2t \u0219i \u00een privin\u021ba clasific\u0103rii \u0219tiin\u021belor \u2013 ambele probleme constituind teme \u00een primele dou\u0103 lec\u021bii ale Cursului de filosofie pozitiv\u0103<\/em> \u2013, Bagdasar prezint\u0103 caracteristicile \u201epozitivului\u201d, socotit pe bun\u0103 dreptate obiect al cunoa\u0219terii \u0219tiin\u021bifice (pozitive), urm\u00e2nd \u00eens\u0103 \u00eendeaproape mai cu seam\u0103 preciz\u0103rile lui Comte din Discurs asupra spiritului pozitiv<\/em>. Tabloul astfel construit reface o adev\u0103rat\u0103 \u201eteorie\u201d asupra a ceea ce este pozitivul<\/em> sau, mai bine spus, asupra modalit\u0103\u021bilor \u00een care acesta apare. \u00cen textul lui Comte, pozitivul are \u0219i un rol instrumental: de a indica opozi\u021bia unor termeni al c\u0103ror sistem de referin\u021b\u0103, cel pu\u021bin \u00een unele cazuri, cap\u0103t\u0103 un sens din perspectiva a ceea ce este util; iar Bagdasar urmeaz\u0103, \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103, acest \u201estil\u201d de prezentare. A\u0219adar, pozitivul apare ca fiind:<\/p>\n\n\n\n

(1) realul<\/em> (\u00een opozi\u021bie cu himericul);<\/p>\n\n\n\n

(2) contrastul dintre util<\/em> \u0219i inutil, adic\u0103 dintre necesar \u0219i \u201ecuriozitatea steril\u0103\u201d;<\/p>\n\n\n\n

(3) opozi\u021bia dintre certitudine<\/em> \u0219i indecizie;<\/p>\n\n\n\n

(4) opozi\u021bia dintre precis<\/em> \u0219i vag;<\/p>\n\n\n\n

(5) \u201epozitiv<\/em>\u201d, pentru filosofia care este destinat\u0103 organiz\u0103rii cunoa\u0219terii, \u00een contrast cu \u201enegativ\u201d, referitoare la filosofia destinat\u0103 distrugerii acesteia;<\/p>\n\n\n\n

(6) tendin\u021ba necesar\u0103 a \u201espiritului pozitiv\u201d de a \u00eenlocui absolutul cunoa\u0219terii cu relativul acesteia (valoarea relativ\u0103 a cuno\u0219tin\u021bei<\/em>, \u00een opozi\u021bie cu cea absolut\u0103, pretins\u0103 de teologie \u0219i de metafizic\u0103).[10]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n

Observ\u0103m c\u0103 dintre toate aceste caracteristici (modalit\u0103\u021bi de apari\u021bie) ale pozitivului, doar prima \u2013 realul (\u00een opozi\u021bie cu himericul, el \u00eensu\u0219i identificat, \u00een unele contexte, cu transcendentul, suprasensibilul, absolutul[11]<\/a><\/sup><\/sup>) \u2013 are un sens onto\u00adlogic, semnal\u00e2nd c\u0103 el este ceva<\/em> \u00een el \u00eensu\u0219i, identificabil ca \u201eobiect\u201d dintr-o perspec\u00adtiv\u0103 ontic\u0103, un \u201esubiect\u201d purt\u0103tor de \u00eensu\u0219iri (tocmai acestea devenind, \u00een unitatea \u201erealului\u201d, obiect de cunoa\u0219tere pozitiv\u0103). Urm\u0103toarele trei sunt g\u00e2ndite \u00een leg\u0103\u00adtur\u0103 nemijlocit\u0103 cu activitatea de cunoa\u0219tere, indic\u00e2nd, de fapt, \u00eensu\u0219iri directe sau indirecte ale cuno\u0219tin\u021bei din \u0219tiin\u021ba pozitiv\u0103 \u00een contrast cu cea iluzorie din teo\u00adlogie \u0219i cu cea abstract\u0103 metafizic\u0103. Doar cuno\u0219tin\u021ba \u0219tiin\u021bific\u0103 \u2013 cea veritabil\u0103 \u2013 este util\u0103, cert\u0103, precis\u0103, primul predicat domin\u00e2ndu-le pe celelalte, \u00een registrul unei posibile \u201ehermeneutici a facticit\u0103\u021bii\u201d, \u00een concept heideggerian. A cincea caracte\u00adristic\u0103 a pozi\u00adtivului vizeaz\u0103 direct o \u00eensu\u0219ire a filosofiei pozitive, care are ca mi\u00adsiune funda\u00admental\u0103 opera\u021bia de organizare a cuno\u0219tin\u021belor (ceea ce este \u00een acord cu \u00eens\u0103\u0219i inten\u021bia lui Comte din Curs<\/em> \u0219i Discurs<\/em>, unde pune la punct o ierarhie a \u0219tiin\u021belor \u0219i \u00eei argumenteaz\u0103 legitimitatea). Ultima caracteristic\u0103 este \u00een leg\u0103tur\u0103 cu \u201espi\u00adritul pozi\u00adtiv\u201d, referin\u021b\u0103 a unui termen creat de Comte, const\u00e2nd \u00een unitatea meto\u00addelor de cu\u00adnoa\u0219\u00adtere exersate de \u0219tiin\u021be (concrete \u0219i abstracte) \u0219i puse \u00een ordine de filosofia pozi\u00adtiv\u0103. Cuv\u00e2ntul \u201espirit\u201d din expresie nu este at\u00e2t de vag pe c\u00e2t ne-am a\u0219tepta, dat fiind contextul \u00een care apare, lipsit de o \u201eteorie\u201d de sus\u021binere a referin\u021bei cuv\u00e2ntului \u00een cauz\u0103. El desemneaz\u0103, cumva, totalitatea opera\u021biilor \u201econ\u0219tiin\u021bei\u201d noastre implicate \u00een cunoa\u0219tere, \u00eencep\u00e2nd cu observa\u021bia, dac\u0103 este vorba despre cu\u00adnoa\u0219terea pozitiv\u0103, continu\u00e2nd cu ra\u021bionamentul etc.<\/p>\n\n\n\n

Ce r\u0103m\u00e2ne a fi pozitivul<\/em>, pe baza descrierii \u201espiritului pozitiv\u201d din Teoria cuno\u0219tin\u021bei<\/em>, justificat\u0103 prin unele preciz\u0103ri din Cursul de filosofie pozitiv\u0103<\/em> \u0219i Discursul asupra spiritului pozitiv<\/em>? Este realul, am putea r\u0103spunde; adic\u0103 ceea ce contrasteaz\u0103 cu himericul. Este \u021binta \u00eens\u0103\u0219i a cunoa\u0219terii pozitive, ceea ce ar trebui s\u0103 aib\u0103 \u00een grij\u0103 \u0219tiin\u021bele \u0219i filosofia pozitiv\u0103, pentru a fi cercetat \u0219i transformat \u00een unic obiect de cunoa\u0219tere. Dac\u0103 urm\u0103m unele trimiteri din Curs<\/em>, atunci este vorba despre fenomen<\/em>, \u00een\u021beles de la bun \u00eenceput ca fiind ceea-ce-se-d\u0103 observa\u021biei spiritului<\/em> (cumva, prin sine, nu prin cauze \u0219i principii intime fenomenelor sau absolute, adic\u0103 valabile pentru toate fenomenele naturale). Pe baza acestui \u0219ir de identific\u0103ri, urmeaz\u0103 c\u0103 pozitivul este ceea-ce-se-d\u0103 \u0219i este preluat de observa\u021bie, \u00een prim\u0103 instan\u021b\u0103, apoi de ra\u021bionament, fiindc\u0103 devine obiect de cunoa\u0219tere pozitiv\u0103; ceva ce nu este determinat, dar este dat<\/em>; de altfel, latinescul positus<\/em> \u00eenseamn\u0103, dincolo de filosofia pozitiv\u0103, pozi\u021bie, a\u0219ezare<\/em>, iar positum<\/em> este datul[12]<\/a><\/sup><\/sup>; adic\u0103 ceea ce este pozi\u021bionat \u00een fa\u021ba con\u0219tiin\u021bei, ca diferit de ea \u0219i dat<\/em> ei \u00eentru obiectualizare, exprimat \u00een termenii fenomenologiei contemporane.[13]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n

3. Ie\u0219ind din logica pozitivismului lui Auguste Comte, dar pe baza contras\u00adtului cate\u00adgorial invocat \u00een definirea pozitivului, putem deschide o perspectiv\u0103 cri\u00adtic\u0103<\/em> asu\u00adpra acestuia, f\u0103r\u0103 a inten\u021biona o interpretare propriu-zis kantian\u0103. Pe de o par\u00adte, reali\u00adtatea\/realul este o categorie din grupa calit\u0103\u021bii, \u00een sistematica lui Kant, cele\u00ad\u00adlalte dou\u0103 fiind nega\u021bia \u0219i limita\u021bia. Pe de alta, tipul de judecat\u0103 corespunz\u0103tor limita\u021biei este judecata infinit\u0103, care este afirmativ\u0103, dar are predicatul negativ. Am putea spune acum astfel: dac\u0103 pozitivul este realul, atunci el este, de asemenea, non-himericul<\/em>. Dar, \u00een acest caz, termenul \u201enon-himeric\u201d trebuie s\u0103 aib\u0103 un sens, \u0219i la fel termenul opus, \u201ehimeric\u201d (cel pu\u021bin prin raportare logic-contradictorie la cel dint\u00e2i). Ra\u021biunea ar putea hot\u0103r\u00ee c\u0103 termenul pozitiv (himeric) are prioritate logic\u0103 fa\u021b\u0103 de cel negativ (non-himeric), de\u0219i am intra \u00een contradic\u021bie cu sensul de real al non-himericului (pe baza judec\u0103\u021bilor de mai sus, urm\u00e2nd ideilor filosofiei pozitive a lui Auguste Comte). Dar oricum am a\u0219eza termenii, este clar c\u0103 ambii sunt lega\u021bi \u2013 unul direct, cel\u0103lalt indirect \u2013 de o \u201eexperien\u021b\u0103\u201d prin care ei cap\u0103t\u0103 sens \u0219i care nu poate fi una \u201espiritual\u0103\u201d (\u00een sens comtean), adic\u0103 nici una de observa\u021bie extern\u0103 \u0219i nici una de natur\u0103 logic-inductiv\u0103, de vreme ce at\u00e2t observa\u021bia extern\u0103, c\u00e2t \u0219i ra\u021bionamentul logic-inductiv sunt \u201emetode\u201d de cunoa\u0219tere pozitiv\u0103 (a legilor de succesiune \u0219i de similitudine a fenomenelor, a pozitivului ca real, nu ca himeric). Experien\u021ba \u00een cauz\u0103 ar putea implica \u00eens\u0103 observa\u021bia intern\u0103<\/em>, introspec\u021bia, repudiat\u0103 de Comte, fiindc\u0103 nu corespunde condi\u021biilor sub care pozitivul<\/em> este g\u00e2ndit \u00een filosofia pozitiv\u0103 (cele enumerate mai sus), cu toate c\u0103, \u00een fazele prepozitive, mai cu seam\u0103 \u00een cea metafizic\u0103, sus\u021bine el, au fost admise dou\u0103 tipuri de observa\u021bie, extern\u0103 \u0219i intern\u0103, fiecare cu propriul obiect.[14]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n

Fiindc\u0103 pozitivul este faptul dat<\/em> observa\u021biei (externe), adic\u0103 fenomenul, dup\u0103 Comte, am putea admite, de asemenea, c\u0103 fenomenul \u2013 ca un fapt natural dat ca obiect al cunoa\u0219terii pozitive \u2013 este realul, adic\u0103 non-himericul<\/em>. Cauzele sale presupuse, de asemenea principiile din care s-ar putea trage, esen\u021ba care l-ar putea justifica ontologic \u00eei sunt, toate, opuse \u00een natura lor: ele sunt non-realul<\/em> (sau himericul<\/em>). Dar cunoa\u0219terea veritabil\u0103 \u00eencepe cu pozitivul, \u00een al\u021bi termeni, cu fenomenul, realul, non-himericul, cu ceea ce se d\u0103<\/em>, ca un nedeterminat, observa\u021biei, adic\u0103 spiritului uman, c\u0103p\u0103t\u00e2nd calificare \u2013 de real sau de opusul acestuia \u2013 tocmai prin cunoa\u0219tere, neav\u00e2nd o \u201enatur\u0103\u201d proprie \u00eenainte de a se pozi\u021biona fa\u021b\u0103 de observa\u021bie (aceea apar\u021bin\u00e2nd spiritului unui subiect al cunoa\u0219terii, ca prim\u0103 opera\u021bie a sa \u00een fa\u021ba datului, adic\u0103 a \u201erealului\u201d \u00een devenire). El este, originar, nedeterminat<\/em>; totu\u0219i, \u00een virtutea nedetermin\u0103rii sale, este expus cunoa\u0219terii. El este astfel un nimic devenit ceva<\/em>, adic\u0103 nedeterminatul pozi\u021bionat \u00een fa\u021ba spiritului \u0219i \u00eenzestrat, tocmai prin aceasta, paradoxal, cu o \u201edeterminare\u201d: datul este faptul \u201enatural\u201d devenit fenomen ca obiect de cunoa\u0219tere prin observa\u021bie (extern\u0103)<\/em> \u0219i, apoi, prin ra\u021bionament.[15]<\/a><\/sup><\/sup> S\u0103 re\u021binem aceast\u0103 judecat\u0103: pozitivul, datul, este un nimic devenit ceva datorit\u0103 spiritului<\/em>. Tocmai din acest motiv putem vorbi despre formula \u201edisciplinar\u0103\u201d a filosofiei pozitive a lui Comte, care cuprinde o teorie a cuno\u0219tin\u021bei \u0219i o metafizic\u0103 (cel pu\u021bin) latent\u0103 (Boutroux, Bagdasar). Condi\u021bia de nedeterminat a pozitivului trebuie g\u00e2ndit\u0103 \u00een conceptul acestuia, chiar dac\u0103 astfel am putea ajunge p\u00e2n\u0103 la contrazicerea anumitor judec\u0103\u021bi ale filosofiei pozitive.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
\u00a7 3. JUDEC\u0102\u021aI DEDOMENOLOGICE <\/em>\u0218I FENOMENOLOGICE <\/em>ASUPRA DATULUI<\/strong><\/h6>\n\n\n\n

1. Conceptul datului<\/em> are la cei doi filosofi contemporani aminti\u021bi \u00een Intro\u00adducere<\/em>, Mircea Florian \u0219i Jean-Luc Marion, un sens metafizic de nede\u00adter\u00adminat<\/em>, dar, de asemenea, \u00een am\u00e2ndou\u0103 contextele acest sens este atenuat prin ac\u00adcep\u00adtarea unor limite privind cunoa\u0219terea lui, puse \u00een eviden\u021b\u0103 printr-o \u201eteorie a cuno\u0219tin\u021bei\u201d, care nu are autonomie disciplinar\u0103, ci este parte a filosofiei datului. Aceast\u0103 teorie a cuno\u0219tin\u021bei ca parte a unei filosofii a datului, la fiecare dintre cei doi filosofi, nu se bazeaz\u0103 doar pe constatarea existen\u021bei unui \u201eobiect\u201d de cunoa\u0219\u00adtere \u00een conceptul c\u0103ruia trebuie s\u0103 g\u00e2ndim \u0219i un moment al nedetermin\u0103rii sale, opera\u021bie acceptat\u0103 ca atare de Auguste Comte \u0219i, desigur, de Nicolae Bagdasar, interpret\u00e2nd \u201epoziti\u00advis\u00admul\u201d. Pe de o parte, la Mircea Florian este vorba despre condi\u021bia neutr\u0103 ontologic a datului, de nedeterminarea<\/em> sa originar\u0103, el neav\u00e2nd nicio \u201enatur\u0103\u201d \u0219i nefiind deja, ca \u201edat originar\u201d, obiect de cunoa\u0219tere; el doar este expus unei posibile transmut\u0103ri \u00een condi\u021bia de obiect al cunoa\u0219terii. Pe de alt\u0103 parte, la Jean-Luc Marion datul poate s\u0103 apar\u0103 \u00eentr-o condi\u021bie negativ\u0103, totodat\u0103 nede\u00adterminat\u0103, transcendent\u0103 \u0219i absolut\u0103; dar aceasta \u2013 condi\u021bia negativ\u0103 \u2013 vine ea \u00eens\u0103\u0219i, cel pu\u021bin pentru o fenomenologie a certitudinilor negative<\/em>, dintr-o \u201eputere\u201d a con\u0219tiin\u021bei de a recunoa\u0219te ab origine<\/em> propria sa limit\u0103 \u00een cunoa\u0219terea ca atare a unui anumit dat. F\u0103r\u0103 s\u0103 fie vorba \u00een vreuna dintre aceste dou\u0103 filosofii despre un dat \u00een ipostaza de lucru \u00een sine<\/em> dup\u0103 conceptul kantian (de\u0219i Marion face trimiteri la acest concept atunci c\u00e2nd descrie obiectul certitudinii \u201epozitive\u201d, al cunoa\u0219terii obiectuale, cu scopul de a-l compara cu cel al certitudinii negative).<\/p>\n\n\n\n

2. \u00centre teoriile\/filosofiile tocmai amintite exist\u0103 multe diferen\u021be, una dintre ele fiind legat\u0103 de modelul de filosofare \u00eentru care interpreteaz\u0103 cei doi g\u00e2nditori datul<\/em> (ceea-ce-se-d\u0103 \u00eentru cunoa\u0219tere) \u0219i cunoa\u0219terea sa ca atare (transmutarea sa \u00een condi\u021bia de obiect al cunoa\u0219terii). Mircea Florian lucreaz\u0103 \u00een modelul unei \u201ededomenologii\u201d.[16]<\/a><\/sup><\/sup> Este vorba despre o metod\u0103 filosofic\u0103 mai degrab\u0103 dec\u00e2t de o teorie sau de o concep\u021bie (filosofic\u0103 sau \u0219tiin\u021bific\u0103), cel pu\u021bin \u00eentr-un prim moment. O metod\u0103 care privilegiaz\u0103 datul<\/em> ca atare \u00een construc\u021bia filosofic\u0103 veritabil\u0103, adic\u0103 un \u201edat neinterpretat\u201d, nedeterminat<\/em>, necondi\u021bionat; \u201eneutral\u201d, dar care urmeaz\u0103 s\u0103 primeasc\u0103 fel de fel de sensuri, chiar \u00een momentul de \u00eenceput al demersului episte\u00admic (filosofic sau non-filosofic) \u0219i numai sub aceast\u0103 condi\u021bie a accept\u0103rii sale, din capul locului, \u00een ceea ce este el<\/em> pur \u0219i simplu: ceva expus \u201ecunoa\u0219terii\u201d, f\u0103r\u0103 a fi deja obiect al acesteia.<\/p>\n\n\n\n

Diferen\u021ba dintre aceste dou\u0103 momente ale datului este esen\u021bial\u0103 pentru \u00een\u021belegerea \u201eteoriei\u201d lui Florian despre condi\u021bia de \u201eobiect al cuno\u0219tin\u021bei\u201d; fiindc\u0103 acesta din urm\u0103 se constituie pornind de la datul \u201eneutral\u201d, nedeterminat. Orice cunoa\u0219tere \u2013 \u0219tiin\u021bific\u0103, filosofic\u0103 etc. \u2013 porne\u0219te de la un dat \u2013 \u201edatul nemijlocit\u201d \u2013 \u0219i se constituie despre el, transform\u00e2ndu-l, interpret\u00e2ndu-l: \u0219i astfel devine el obiect de cunoa\u0219tere. Aparent, datul este at\u00e2t c\u00e2t avem o cuno\u0219tin\u021b\u0103 care \u00eencepe \u0219i sf\u00e2r\u0219e\u0219te cu el, aceasta fiind (doar) despre el. \u00cen fapt, exist\u0103 un moment, cel al datului ca atare<\/em>, autonom fa\u021b\u0103 de orice \u00eent\u00e2mpinare a sa prin cunoa\u0219tere; dat (nemijlocit<\/em>) nedevenit \u00eenc\u0103 obiect de cunoa\u0219tere (ca dat mijlocit<\/em>), dar expus acesteia. Am putea spune c\u0103 el este<\/em>; \u0219i at\u00e2t. \u00cen termenii lui Florian: \u201eFilosofic, singurul \u00ab\u00eenceput\u00bb lipsit de pre\u00adjudec\u0103\u021bi e: \u00abavem obiecte de cunoscut, avem date\u00bb\u201d[17]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p>\n\n\n\n

Momentul \u00een cauz\u0103, cel al datului nemijlocit, pare a cuprinde totu\u0219i \u00eentr-o unitate pozi\u021biile de obiect \u0219i subiect (lume \u0219i con\u0219tiin\u021b\u0103, \u00een cuvintele filosofului), chiar \u00eenainte ca ace\u0219ti termeni s\u0103 fie uni\u021bi (cum ar spune Aristotel: s\u0103 fie lega\u021bi \u00eentr\u2011o judecat\u0103[18]<\/a><\/sup><\/sup>) \u0219i s\u0103 constituie \u00eentocmai rela\u021bia unitar\u0103 a unei cuno\u0219tin\u021be. Este ca \u0219i cum, pe de o parte, filosofia ar avea din \u00eenceputul s\u0103u autonomie \u0219i distan\u021b\u0103 at\u00e2t fa\u021b\u0103 de lume (obiect dat<\/em>), c\u00e2t \u0219i fa\u021b\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103 (subiect dat<\/em>), \u00eentr-o autarhie nedezmin\u021bit\u0103 a sa fa\u021b\u0103 de (orice) dat \u0219i a acestuia fa\u021b\u0103 de ea, iar pe de alt\u0103 parte, filosofia ar trebui s\u0103 constate \u2013 paradoxal, chiar \u00eenainte de a-\u0219i \u00eencepe discursul \u2013 c\u0103 \u201ea fi dat e a fi deosebit de altceva\u201d[19]<\/a><\/sup><\/sup>, miz\u00e2nd, astfel, pe \u00eens\u0103\u0219i unitatea \u00een diferen\u021b\u0103 a lumii (obiectului dat) \u0219i con\u0219tiin\u021bei (subiectului dat). Oricum, filosofia are ca prim obiect al s\u0103u datul, dar cel nedeterminat, originar, neinterpretat, neutral, fiindc\u0103 acesta corespunde unei exigen\u021be care vizeaz\u0103 filosofia \u00eens\u0103\u0219i \u00een ceea-ce-este-ea: anume ca demersul s\u0103u s\u0103 porneasc\u0103 de la un \u201eminimum de supozi\u021bii\u201d[20]<\/a><\/sup><\/sup>; chiar dac\u0103 acest concept \u2013 de dat originar \u2013 este aporetic, a\u0219a cum sus\u021bine N. Hartmann (care folose\u0219te, pentru a indica aceasta, expresia \u201eaporia datului\u201d), citat de Florian[21]<\/a><\/sup><\/sup>, \u0219i cum am constatat \u0219i noi mai devreme.<\/p>\n\n\n\n

La scurt timp dup\u0103 ce a ap\u0103rut \u201eProblema datului\u201d, filosoful public\u0103, \u00een memoria profesorului s\u0103u de la Universitatea din Greifswald unde a studiat filosofia, Johannes Rehmke, un nou studiu despre dat: \u201eDirectivele unei filosofii autonome\u201d. \u00cen acest nou context, Florian \u00eent\u0103re\u0219te ideea c\u0103 filosofia are ca scop \u201e\u00een\u021belegerea des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103 a faptelor nemijlocit tr\u0103ite, deci a lumii \u0219i a vie\u021bii, a\u0219a cum sunt date direct<\/em>\u201d.[22]<\/a><\/sup><\/sup> Lumea (obiectul) \u0219i via\u021ba (subiectul), prin urmare, sunt date<\/em>, chiar \u00een sensul datului nemijlocit, a\u0219a cum acesta a fost stabilit \u00een primul studiu. Desigur, \u00een\u021belegerea nemijlocirii originare a lumii \u0219i a vie\u021bii vine prin filosofie, fiindc\u0103 dac\u0103 aceasta le-ar \u00een\u021belege altfel din capul locului, calific\u00e2ndu-le ontologic, acord\u00e2ndu-le o \u201enatur\u0103\u201d, ea \u0219i-ar submina principiul: de a accepta, \u00een debutul s\u0103u, \u201eminimum de supozi\u021bii\u201d, adic\u0103 doar constatarea c\u0103 \u201eavem date\u201d.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen studiul amintit, g\u0103sim \u0219i o interesant\u0103 aplica\u021bie a principiului tocmai formulat, \u00een punerea la prob\u0103, \u00een privin\u021ba \u00eenceputului filosofiei de la datul ne\u00admij\u00adlo\u00adcit, chiar a metafizicii<\/em> \u0219i a teoriei cuno\u0219tin\u021bei<\/em>. Admi\u021b\u00e2nd c\u0103 metafizica \u2013 mai veche sau mai nou\u0103, a \u201eobiectului\u201d sau a \u201esubiectului\u201d \u2013 \u00eencepe cu ideea separa\u021biei dintre re\u00adalitate \u0219i aparen\u021b\u0103<\/em>, Florian ajunge la concluzia c\u0103 aceast\u0103 disciplin\u0103 filosofic\u0103 \u0219i-a tr\u0103dat \u00eenceputul, nelu\u00e2nd \u201eexisten\u021ba de fapt\u201d ca dat, ci interpret\u00e2nd-o prin dua\u00adli\u00adta\u00adtea realitate (imanen\u021b\u0103) \u2013 aparen\u021b\u0103 (transcenden\u021b\u0103). \u0218i chiar dac\u0103 a p\u0103rut c\u0103 privile\u00adgiaz\u0103, \u00eentr-o anumit\u0103 m\u0103sur\u0103, realitatea, obiectul, ea a scos \u00een prim-plan, ca \u201epunct arhimedic\u201d, transcendentul<\/em> (\u00een prim\u0103 instan\u021b\u0103, \u201ecalitate\u201d a obiectului, dar, \u00een fapt, identic acestuia). Pun\u00e2nd la prob\u0103 \u0219i teoria cuno\u0219tin\u021bei, filosoful constat\u0103 c\u0103 aceasta are ca formul\u0103 general\u0103 solipsismul, fiindc\u0103 ea consider\u0103 c\u0103 totul poate fi redus la \u201econ\u021binutul de con\u0219tiin\u021b\u0103\u201d \u0219i la \u201eactivitatea g\u00e2ndirii\u201d (unui subiect), f\u0103r\u0103 a \u021bine seama de faptul c\u0103 acestea nu ar avea niciun sens f\u0103r\u0103 \u201eexisten\u021ba de fapt\u201d, f\u0103r\u0103 \u201elume\u201d (obiect). Este vorba \u0219i \u00een acest caz despre un \u00eenceput \u201efilosofic\u201d care inter\u00adpre\u00adteaz\u0103 datul, limit\u00e2ndu-l \u00eens\u0103 la condi\u021bia de transcendental<\/em>. Concluzia acestei aplica\u021bii, care vizeaz\u0103 metafizica \u0219i teoria cuno\u0219tin\u021bei deopotriv\u0103 \u00een privin\u021ba \u00eencepu\u00adtului lor autentic filosofic, este c\u0103 \u201ela \u00eenceput am\u00e2ndou\u0103 au drept scop s\u0103 explice lumea nemijlocit dat\u0103<\/em>, dar rezultatul cercet\u0103rilor lor este negarea acestei lumi. C\u0103ci explica\u021bia construit\u0103 de ele se \u00eencheie cu desfiin\u021barea obiectului de explicat.\u201d[23]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n

Surprinz\u0103tor, solu\u021bia propus\u0103 de Florian, constat\u00e2nd e\u0219ecul metafizicii \u0219i al teoriei cunoa\u0219terii, a\u0219a cum acestea au fost practicate de-a lungul istoriei g\u00e2ndirii filosofice, este filosofia pozitiv\u0103<\/em>. Dar nu cea din formula lui Auguste Comte, numit\u0103, \u00een timp, pozitivism. Judec\u0103\u021bile pe care se sprijin\u0103 aceast\u0103 original\u0103 filosofie pozitiv\u0103 sunt: (1) caracterul de real nu este cuprins \u00een datul originar, nemijlocit, nedeterminat; (2) doar filosofia are ca obiect acest \u201edat \u00een genere\u201d (nedeterminat, originar, neinterpretat, \u201eneutral\u201d), ea av\u00e2nd ca prim\u0103 sarcin\u0103 tocmai identificarea unui criteriu de diferen\u021biere \u00eentre real \u0219i non-real; de aceea (trebuie s\u0103) g\u0103sim \u00een filosofie no\u021biuni generale \u2013 precum: spa\u021biu, timp, corp, suflet etc. \u2013 care exprim\u0103 universalul, tot at\u00e2t de \u201enemijlocit dat\u201d ca \u0219i particularul. Accept\u00e2nd un fel de \u201erealism\u201d de tip aristotelic, Florian sus\u021bine c\u0103 universalul nu este separat de particular, ca o esen\u021b\u0103. Acest fapt \u00eens\u0103 trebuie dovedit de filosofie, nu asumat de la bun \u00eenceput de aceasta, at\u00e2ta vreme c\u00e2t ea trebuie s\u0103 porneasc\u0103 de la datul \u00een genere, cel neinterpretat.[24]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n

Condi\u021bia prim\u0103 a pozitivului din sistematica lui Bagdasar \u2013 pozitivul este realul<\/em> (\u00een opozi\u021bie cu himericul) \u2013 este problematizat\u0103, cum am observat, de Mircea Florian, din perspectiva ideii sale dup\u0103 care filosofia nu poate porni de la real, ci de la nedeterminat (ca fiind real sau non-real). Tocmai pe aceast\u0103 baz\u0103 a criticii sale privind identitatea datului cu realul (acceptat\u0103 totu\u0219i \u00een mediile pozitiviste \u0219i, \u00eentr-o anumit\u0103 m\u0103sur\u0103, de Auguste Comte \u0219i de Nicolae Badgasar), \u00een lucr\u0103rile sale t\u00e2rzii (de exemplu, \u00een Recesivitatea ca structur\u0103 a lumii<\/em>), el va pune \u00een sens specii ale non-realului: irealul, idealul, suprarealul, care pot deveni obiect de discurs filosofic.[25]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n

3. J.-L. Marion lucreaz\u0103 dup\u0103 regulile metodei fenomenologice, \u00een\u021beleg\u00e2nd fenomenul \u00een manier\u0103 heideggerian\u0103, ca fiind \u201eceea ce se arat\u0103 \u00een sine \u0219i plec\u00e2nd de la sine\u201d, dar ad\u0103ug\u00e2nd: \u201eun fenomen nu se<\/em> arat\u0103 dec\u00e2t at\u00e2t c\u00e2t se<\/em> doneaz\u0103 \u2013 tot ceea ce se arat\u0103 trebuie, pentru ca s\u0103 ajung\u0103 aici, mai \u00eent\u00e2i s\u0103 se<\/em> doneze.\u201d[26]<\/a><\/sup><\/sup> Fenomenul este un dat care survine\/se doneaz\u0103 din\/pe sine. Ceea ce presupune o reflec\u021bie asupra sinelui fenomenului<\/em>, socote\u0219te filosoful. C\u0103ci ceea ce intr\u0103 \u00een orizontul fenomenalit\u0103\u021bii vine din sine \u0219i suport\u0103 o transformare: devine ceva \u201edeterminat\u201d, de exemplu, obiect de cunoa\u0219tere cert\u0103:<\/p>\n\n\n\n

[…] o \u0219tiin\u021b\u0103 nu-\u0219i asigur\u0103 certitudinea dec\u00e2t reduc\u00e2nd lucrul \u00een sine la obiect \u2013 la ceea ce privirea poate s\u0103-\u0219i obiectiveze fa\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103 \u00een deplin\u0103 eviden\u021b\u0103. Obiectul apare cognoscibil f\u0103r\u0103 rest prin defini\u021bie, pentru c\u0103 nu mai re\u021bine din lucru nimic dec\u00e2t ceea ce poate fi cunoscut.[27]<\/a><\/sup><\/sup><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Dar ceea ce este el anterior dob\u00e2ndirii acestei calit\u0103\u021bi, de\u0219i pare a fi f\u0103r\u0103 o semnifica\u021bie ontologic\u0103, deoarece cu o asemenea semnifica\u021bie am pierde sinele \u00eensu\u0219i al acestuia, lu\u00e2ndu-l, apoi, ca fiind deja ceva, trebuie considerat nedeterminat<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

De fapt, teoria lui Marion despre fenomenele saturate<\/em> \u0219i despre certitudinile negative<\/em> se bazeaz\u0103, am putea spune, pe ideea despre trei linii de transformare a acestui sine al fenomenului, nedeterminat ini\u021bial, \u00een func\u021bie de intui\u021bia care \u00eei poate prinde, cuprinde sau surprinde dona\u021bia (de sine<\/em>); f\u0103r\u0103 ca filosoful s\u0103 fi formulat ca atare aceste linii de constituire fenomenal\u0103. Prima este trecerea sa total\u0103 \u00een condi\u021bia feno\u00admenal\u0103 a ceea-ce-se-d\u0103, se \u201edoneaz\u0103\u201d, chiar dac\u0103 intui\u021bia (sau conceptul, semni\u00adfica\u021bia) este dep\u0103\u0219it\u0103, \u00een felul acesta fiind posibil datul<\/em> fenomenal de tipul \u201efenome\u00adnului s\u0103rac \u00een intui\u021bie\u201d (de exemplu, obiectele matematicii \u0219i ale logicii formale), sau cel al \u201efenomenul de drept comun\u201d. A doua este trecerea sa supra\u00adabundent\u0103 \u00een condi\u021bie de dona\u021bie (constituindu-se astfel ceea ce Marion nume\u0219te \u201efenomen saturat\u201d).[28]<\/a><\/sup><\/sup> A treia este reprezentat\u0103 de p\u0103strarea sa \u2013 relativ\u0103, totu\u0219i \u2013 \u00een condi\u021bie de nedeterminat, de termen negativ, mai bine spus, care poate fi recunoscut \u00eentocmai de con\u0219tiin\u021ba cunosc\u0103toare, devenind totu\u0219i un fel de \u201eobiect\u201d, dar pentru certitudinile negative<\/em> (nu pozitive, propriu-zise, acceptabile metafizic, \u0219tiin\u021bific etc.). Ultimele dou\u0103 c\u0103i apar \u00eentr-o leg\u0103tur\u0103 \u201egenetic\u0103\u201d, Marion l\u0103s\u00e2ndu-ne s\u0103 \u00een\u021belegem, uneori, c\u0103 tocmai ceea ce din dona\u021bia intuitiv\u0103 a fenomenului saturat dep\u0103\u0219e\u0219te inten\u021bia (sau conceptul sau semnifica\u021bia) r\u0103m\u00e2ne \u00een condi\u021bia nedeter\u00adminatului, prin urmare, \u00een cea a obiectului unei certitudini negative.<\/p>\n\n\n\n

Termenii \u00een care filosoful francez g\u00e2nde\u0219te fenomenul sunt cei ai filosofiei critice kantiene \u0219i ai fenomenologiei husserliene; dar ei sunt resemnifica\u021bi \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t, prin noile lor func\u021bii referen\u021biale, spa\u021biul fenomenalit\u0103\u021bii s\u0103 se l\u0103rgeasc\u0103, s\u0103 cuprind\u0103 \u0219i ceea ce, potrivit condi\u021bion\u0103rilor acesteia stabilite \u00een filosofia lui Husserl \u0219i, \u00een parte, \u00een cea a lui Heidegger, nu ar putea cuprinde.<\/p>\n\n\n\n

Fenomenul, care are drept corespondent \u201eteoretic\u201d un concept esen\u021bial \u00een fenomenologia originar\u0103 husserlian\u0103, are \u201edou\u0103 fe\u021be: apari\u021bia (de partea con\u0219tiin\u021bei) \u0219i ceea-ce-apare (de partea lucrului)\u201d[29]<\/a><\/sup><\/sup>. Ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 lucrul \u0219i con\u0219tiin\u021ba se afl\u0103 \u00eentr-o unitate \u201earmonic\u0103\u201d \u00een fenomen, \u00eentr-un echilibru dinamic, dar, cumva, con\u00adstant, care antreneaz\u0103 un echilibru asem\u0103n\u0103tor \u00eentre ceea ce se doneaz\u0103 \u0219i intui\u021bie. Dar satura\u021bia presupune tocmai ruperea acestui echilibru, din cauza unui surplus de dona\u021bie, care nu poate fi \u201ecuprins\u201d de \u201econ\u0219tiin\u021b\u0103\u201d; dona\u021bia, astfel, nu se mai afl\u0103 \u00een echi\u00adlibru cu intui\u021bia, la fel \u0219i ceea-ce-apare cu apari\u021bia. Mai mult, sunt unele contexte \u00een fenomenologia satura\u021biei a lui Marion \u00een care dona\u021bia\/datul, identificat\u0103 cu ceea-ce-apare con\u0219tiin\u021bei, este p\u0103strat\u0103 \u00een condi\u021bia acelui ceva diferit de ea \u0219i care, tocmai \u00een virtutea acestei diferen\u021be se d\u0103\/doneaz\u0103 pe sine, dar, totodat\u0103, pare a-\u0219i p\u0103stra iden\u00adtitatea sa originar\u0103 \u00een \u00eens\u0103\u0219i structura fenomenului. C\u0103ci: \u201e[…] fenomenologia uni\u00adver\u00adsalizeaz\u0103 rezultatul cartesian: ea nu asigur\u0103 ego<\/em>-ul singur \u0219i pentru el \u00eensu\u0219i, ea certific\u0103 o \u00eentreag\u0103 lume, pentru c\u0103 ea nu o mai reazem\u0103 pe g\u00e2ndire (g\u00e2ndindu-se), ci pe datul a\u0219a cum se d\u0103\/doneaz\u0103 el (con\u0219tiin\u021bei).\u201d[30]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n

Dar \u0219i \u00eentr-o asemenea situa\u021bie, ceea-ce-se-d\u0103 (intui\u021biei) \u00ee\u0219i p\u0103streaz\u0103 origina\u00adritatea indiferent de tipurile de discurs filosofic care \u00eel tematizeaz\u0103 (oarecum, pe baza simplei sale \u201edona\u021bii\u201d).<\/p>\n\n\n\n

Schema formal\u0103 viz\u00e2nd structura fenomenului \u2013 apari\u021bie (con\u0219tiin\u021b\u0103) \u0219i ceea-ce-apare (lucrul) \u2013 este \u00een acord cu \u00eentreaga teorie a constituirii fenomenale de la Husserl. Dar Marion trece dincolo de limitele acesteia; de fapt, interpreteaz\u0103 rela\u021bia dintre ceea-ce-apare \u0219i apari\u021bie, socotind c\u0103 uneori ceea-ce-apare nu poate fi cuprins de apari\u021bie, adic\u0103 de ceea ce se poate \u00eencadra, din ceea-ce-apare, \u00een apari\u021bie. Conceptul de fenomen saturat este g\u00e2ndit, cum ar\u0103tam mai sus, tocmai pe un asemenea temei. Ceea ce se ob\u021bine astfel, \u00een general vorbind, este o extindere a fenomenalit\u0103\u021bii, \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t aceasta s\u0103 cuprind\u0103 \u0219i tipurile de fenomene saturate, care corespund ele \u00eensele condi\u021biilor de dat\/dona\u021bie<\/em>. \u0218i, asemenea oric\u0103rui alt tip de fenomen (s\u0103race \u00een intui\u021bie, de drept comun etc.), ele au \u00een structura sa at\u00e2t lumea, c\u00e2t \u0219i con\u0219tiin\u021ba; cum, de altfel, ne ap\u0103reau lucrurile \u0219i la Mircea Florian. E drept, fenomenologul francez, \u00een deosebire de acesta, folose\u0219te un \u201einstrument\u201d mai puternic \u0219i activeaz\u0103 o \u00eentreag\u0103 tradi\u021bie filosofic\u0103 pentru a-i \u00eendrept\u0103\u021bi \u201elucrarea\u201d: cartezianismul prelungit \u00een fenomenologie, cum am v\u0103zut \u00een fragmentul citat mai sus, dar \u0219i kantianismul (pe segmentul s\u0103u \u201eepistemic\u201d). Tocmai ideea de dat\/donat \u2013 dar legat\u0103 de cea a sinelui<\/em> fenomenului \u2013 este cea care sus\u021bine: (1) pe de o parte, critica \u201eprincipiului tuturor principiilor\u201d din paragraful 24, Idei I<\/em>, lucrarea lui Husserl, potrivit c\u0103ruia intui\u021bia d\u0103 m\u0103sura fenomenului, ea \u00eel a\u0219eaz\u0103 pe direc\u021bia propriei sale constituiri[31]<\/a><\/sup><\/sup>, Marion socotind c\u0103 o asemenea limitare nu se justific\u0103; (2) iar pe de alt\u0103 parte, propunerea unui \u201enou principiu\u201d al fenomenologiei: C\u00e2t\u0103 reduc\u021bie, at\u00e2ta dona\u021bie<\/em>.[32]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n

Formula aceasta aduce, paradoxal, o prob\u0103 \u00een plus valabilit\u0103\u021bii ideii lui Auguste Comte dup\u0103 care pozitivul este fenomenul, adic\u0103 ceea ce apare; l\u0103s\u00e2nd la o parte faptul c\u0103 exist\u0103 o diferen\u021b\u0103 radical\u0103 \u00eentre aparatul conceptul al lui Marion \u0219i cel din Cursul de filosofie<\/em> pozitiv\u0103 a lui Comte. Ceea ce-se-d\u0103 apare<\/em>; desigur, este fenomen, chiar \u0219i atunci c\u00e2nd \u201eapari\u021bia\u201d corespunz\u0103toare nu este percep\u021bia (obser\u00adva\u021bia). Important este c\u0103 reduc\u021bia, potrivit lui Marion, d\u0103 la o parte tot ceea ce, \u00eentr-un fel sau altul, s-ar sustrage dona\u021biei, adic\u0103 fenomenaliz\u0103rii (aparen\u021be, confuzii etc.), cu alte cuvinte, ceea ce ar suprapune apari\u021bi<\/em>a \u0219i ceea-ce-apare<\/em> (acte diverse ale con\u0219tiin\u021bei \u0219i obiectul lor inten\u021bional). Reduc\u021bia este intim legat\u0103 de dona\u021bie (ceea-ce-se-d\u0103), deoarece \u201ec\u00e2t\u0103 reduc\u021bie, at\u00e2ta dona\u021bie\u201d. Comtean exprimat: c\u00e2t\u0103 fenomenalizare (prin observa\u021bie \u0219i ra\u021bionament), at\u00e2ta dat (\u201epozitiv\u201d). Dar din formula lui Marion mai putem \u00een\u021belege c\u0103 datul\/dona\u021bia este \u00een func\u021bie de reduc\u021bie, adic\u0103 este condi\u021bionat\/\u0103 \u00een trecerea la fenomenul propriu-zis. \u00centr-un fel, sinele fenomenului, cel din care vine fenomenul \u00eensu\u0219i, r\u0103m\u00e2ne indeterminat; put\u00e2nd oric\u00e2nd s\u0103 se fenomenalizeze altfel dec\u00e2t a f\u0103cut-o. Exist\u0103, prin urmare, un moment al nedeterminatului \u00een \u00eens\u0103\u0219i structura reductiv\u0103 a dona\u021biei marioniene.<\/p>\n\n\n\n

Recunoa\u0219terea negativit\u0103\u021bii sinelui fenomenului, a nedeterminatului, este o certitudine negativ\u0103<\/em>, \u00een perspectiva ideii lui Marion de extindere a fenomenalit\u0103\u021bii; a\u0219adar, \u00een alt context dec\u00e2t cel evocat mai devreme, chiar dac\u0103 aceast\u0103 recunoa\u0219tere dezv\u0103luie limitele sau neputin\u021bele con\u0219tiin\u021bei, mai \u00eent\u00e2i, de a transforma orice dona\u021bie \u00een dat fenomenal, apoi de a cunoa\u0219te<\/em> \u00eentr-un sens strict \u201epozitiv\u201d.[33]<\/a><\/sup><\/sup> Atunci c\u00e2nd dona\u021bia este supraabundent\u0103, \u00eenc\u00e2t intui\u021bia dep\u0103\u0219e\u0219te inten\u021bia, sau intui\u021bia direct\u0103 dep\u0103\u0219e\u0219te conceptul, fenomenul nu mai este unul obi\u0219nuit, un dat care se fenomenalizeaz\u0103 \u0219i este cunoscut ca atare, ci, a\u0219a cum precizam mai sus, este un fenomen saturat. Oricum, \u0219i \u00een acest caz, nedeterminatul originar poate trece \u00een condi\u021bia determinatului ca dat fenomenal, cum am constatat \u0219i \u00een cazul pozitivului din filosofia lui Comte, \u0219i \u00een cel al datului neutru din dedomenologia lui Florian.<\/p>\n\n\n\n

Obiectul certitudinii negative este exprimat de Marion prin termeni negativi: nedefinibilul, imposibilul, necondi\u021bionatul, imprevizibilul, chiar incomprehen\u00adsibilul etc. Ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 el nu se poate confunda cu obiectul \u201epozitiv\u201d al cunoa\u0219terii comune, al celei \u0219tiin\u021bifice etc. Prin aceasta, este \u201eactualizat\u0103\u201d condi\u021bia a cincea sub care este g\u00e2ndit pozitivul, dup\u0103 sistematica lui Bagdasar, urm\u00e2nd \u00eendeaproape ideile lui Comte (\u201epozitiv<\/em>\u201d, pentru filosofia care este destinat\u0103 organiz\u0103rii cunoa\u0219terii, \u00een contrast cu \u201enegativ\u201d, referitor la filosofia destinat\u0103 distrugerii acesteia), dar numai \u00een privin\u021ba diferen\u021bei formale dintre tipurile de discurs care privesc datul (la Comte, filosofia pozitiv\u0103 vs. metafizica \u0219i teologia; la Marion, filosofia certitudinilor negative vs. cunoa\u0219terea comun\u0103 \u0219i cea \u0219tiin\u021bific\u0103). \u00cen ultim\u0103 instan\u021b\u0103, condi\u021bia \u00een cauz\u0103 (a cincea din sistematic\u0103) nu este \u00eentocmai satisf\u0103cut\u0103 \u00een ceea ce prive\u0219te con\u021binutul conceptelor de pozitiv \u0219i negativ. Chiar dac\u0103 certitudinile negative \u2013 croind limite ale posibilit\u0103\u021bilor noastre de cunoa\u0219tere \u2013 apar\u021bin \u0219i ele sferei certitudinii.<\/p>\n\n\n\n

Extinderea fenomenalit\u0103\u021bii pentru a cuprinde fenomenologia satura\u021biei, cum spune Marion \u00eensu\u0219i despre referirile sale la fenomenul saturat, indic\u0103 o schimbare de \u201etehnic\u0103\u201d fenomenologic\u0103, \u00een ciuda indica\u021biilor stricte de metod\u0103 formulate de Husserl \u00een sensul identit\u0103\u021bii filosofice a metodei sale transcendental-feno\u00admeno\u00adlo\u00adgi\u00adce. Schimbarea vizeaz\u0103 \u00een primul r\u00e2nd constituirea fenomenului, sco\u021b\u00e2nd la iveal\u0103 limi\u00adtele reduc\u021biei fenomenologice, \u00een varianta husserlian\u0103 \u0219i \u00een cea heideggerian\u0103. Toc\u00admai de aceea, Marion va justifica posibilitatea unei \u201ereduc\u021bii erotice\u201d, care con\u00adtinu\u0103 reduc\u021bia transcendental\u0103 (epistemic\u0103 \u0219i ontologic\u0103), \u00een sensul \u201edescrierii\u201d a-dona\u00adtului<\/em> (subiectul dona\u021biei, cel care o prime\u0219te) nu ca subiect de cunoa\u0219tere, ci ca \u201esubiect\u201d al iubirii.[34]<\/a><\/sup><\/sup> \u0218i \u00een aceast\u0103 nou\u0103 situa\u021bie proprie \u201esubiectului iubirii\u201d, se p\u0103s\u00adtreaz\u0103 un sens de nedeterminat: chiar acesta este mobilul structur\u0103rii reduc\u021biei ero\u00adtice \u0219i al ivirii acestui subiect (al iubirii), care nu mai caut\u0103 certitudinea (existen\u021bei sale), pe care a g\u0103sit-o sau o poate oric\u00e2nd g\u0103si, ci asigurarea c\u0103 este iubit \u0219i c\u0103 el \u00eensu\u0219i iube\u0219te.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
\u00a7 4. CONCLUZII<\/strong><\/h6>\n\n\n\n

Istoria rela\u021biilor dintre metafizic\u0103 \u0219i teoria cuno\u0219tin\u021bei este reconstruit\u0103 de Bagdasar, \u00een lucrarea sa Teoria cuno\u0219tin\u021bei<\/em>, prin prezentarea celor mai importante (semnificative filosofic) concep\u021bii despre cuno\u0219tin\u021b\u0103 din istoria filosofiei, de la cele venind din perioada filosofiei presocratice, p\u00e2n\u0103 la cele apar\u021bin\u00e2nd filosofiei contemporane. De altfel, lucrarea la care m\u0103 refer este alc\u0103tuit\u0103 din astfel de prezent\u0103ri fidele ale acestor concep\u021bii, iar \u00een structura fiec\u0103rei prezent\u0103ri are valabilitate un fel de regul\u0103 de metod\u0103, care vizeaz\u0103 statutul ontologic al obiectului cunoa\u0219terii. Din acest punct de vedere, putem vorbi de un realism<\/em> constitutiv concep\u021biei despre cunoa\u0219tere a lui Bagdasar, care ar putea fi desprins din \u0219irul de prezent\u0103ri critice ale concep\u021biilor din istoria teoriei cunoa\u0219terii. Autorul precizeaz\u0103 \u00een fiecare caz \u00een parte con\u021binutul de idei, limitele \u0219i instan\u021bele critice care au vizat o anumit\u0103 concep\u021bie \u00een epoca sa ori mai t\u00e2rziu, dar \u0219i propriile obiec\u021bii fa\u021b\u0103 de aceasta. \u00cen fiecare capitol, autorul scoate \u00een eviden\u021b\u0103, \u00een partea final\u0103, \u201efoloasele\u201d, \u201eserviciile\u201d concep\u021biei prezentate, judecate din perspectiva rela\u021biilor acesteia cu \u0219tiin\u021ba (cunoa\u0219terea socotit\u0103 de el veritabil\u0103) \u0219i, desigur, cu g\u00e2ndirea filosofic\u0103. Neuit\u00e2nd s\u0103 probeze ideea de la \u00eenceput: nu se poate ajunge la metafizic\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 fie angajat\u0103, de la bun \u00eenceput, o teorie a cuno\u0219tin\u021bei.<\/p>\n\n\n\n

Din prezentarea celor dou\u0103 filosofii contemporane privind datul \u2013 apar\u021bin\u00e2nd lui Mircea Florian \u0219i lui Jean-Luc Marion \u2013 putem \u00een\u021belege c\u0103 ideea despre rela\u021bia de condi\u021bionare reciproc\u0103 a metafizicii \u0219i a teoriei cuno\u0219tin\u021bei nu exprim\u0103 doar reprezentarea situa\u021biei celor dou\u0103 discipline \u00een spa\u021biul metafilosofic, ci angajeaz\u0103 probleme veritabile ale filosofiei, cum ar fi natura obiectului cunoa\u0219terii, c\u0103ile fenomenaliz\u0103rii datului intui\u021biei empirice, posibilitatea dob\u00e2ndirii adev\u0103rului, experien\u021bele posibile pentru aceasta, ipostazele realului etc. Diferen\u021ba de model de filosofare dintre teoria datului a lui Florian \u0219i teoria fenomenelor saturate \u0219i a certitudinilor negative propus\u0103 de Marion a constituit motivul principal pentru care am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 le prezint, \u00een scopul de a ar\u0103ta valabilitatea condi\u021bionat\u0103 a judec\u0103\u021bii lui Bagdasar privind rela\u021biile dintre metafizic\u0103 \u0219i teoria cuno\u0219tin\u021bei, \u00een fapt, de a indica o cale care duce \u0219i c\u0103tre posibile interpret\u0103ri opuse acestei judec\u0103\u021bi. A contat, desigur, \u0219i sensul metafizic de nedeterminat<\/em> pe care \u00eel are datul<\/em> \u00een ambele contexte, a\u0219a cum acesta apare, de fapt, \u0219i la Auguste Comte, \u00een ciuda unui fel de anti-cognitivism, practicat, de fapt, de to\u021bi ace\u0219ti filosofi, \u00een ipostaza unui discurs care admite suspendarea acestui sens, dac\u0103 nu anularea sa (\u00een manier\u0103 postulatorie).<\/p>\n\n\n\n

Prima concluzie a demersului de fa\u021b\u0103, viz\u00e2nd felul \u00een care concepem datul, este ideea c\u0103 judec\u0103\u021bile asupra datului devin pre-judec\u0103\u021bi ale unor concep\u021bii filo\u00adsofice<\/em>, dup\u0103 cum a fost ilustrat prin pozitivism, dedomenologie \u0219i fenomeno\u00adlogia satura\u021biei \u0219i a certitudinilor negative. Totodat\u0103, concep\u021biile \u00een cauz\u0103 reformu\u00adleaz\u0103 probleme semnificative ale filosofiei, cum ar fi aceea a nedeterminatului, \u00een leg\u0103\u00adtur\u0103 cu care filosofia \u00eens\u0103\u0219i a prins fiin\u021b\u0103, constituindu-se ca un discurs autonom.<\/p>\n\n\n\n

Cea de-a doua concluzie ar fi c\u0103, \u00een ciuda celor afirmate de la \u00eenceput de Nicolae Bagdasar, anume c\u0103 orice metafizic\u0103 este condi\u021bionat\u0103 de o teorie a cuno\u0219tin\u021bei, aplica\u021bia sa la pozitivismul lui Auguste Comte a scos la iveal\u0103 faptul c\u0103 metafizica pune sub condi\u021bie teoria cuno\u0219tin\u021bei, obiectul acesteia av\u00e2nd, originar, un sens de nedeterminat<\/em>. La fel se \u00eent\u00e2mpl\u0103, \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103, \u0219i \u00een celelalte dou\u0103 filosofii asupra datului prezentate \u00een lucrarea de fa\u021b\u0103, cea a lui Florian \u0219i cea a lui Marion. Atunci c\u00e2nd conceptul de nedeterminat este preluat ca atare \u2013 ca un nume care are deja o semnifica\u021bie clar\u0103 \u0219i distinct\u0103 \u2013 demersul asupra lui, fie metafizic, fie de teorie a cuno\u0219tin\u021bei, fie de \u201efilosofie pozitiv\u0103\u201d, transform\u0103 judec\u0103\u021bile care \u00eei dau con\u021binutul propriu-zis conceptual \u00eentr-o mul\u021bime de prejudec\u0103\u021bi. Comte, cumva, accept\u0103 de la sine o asemenea transformare. Florian \u0219i Marion, \u00eens\u0103, o accept\u0103 printr-o atitudine critic-interpretativ\u0103, condi\u021bion\u00e2nd nedeterminatul \u00eensu\u0219i, a\u0219a cum este firesc pentru orice demers filosofic (a\u0219 ad\u0103uga: critic).<\/p>\n\n\n\n

A treia concluzie, de nuan\u021b\u0103 istoric\u0103, se refer\u0103 la faptul c\u0103 probleme originare ale unor reconstruc\u021bii filosofice semnificative sunt preluate, \u00een diverse perioade ale istoriei filosofiei, \u00een modalit\u0103\u021bi diferite, prin tehnici de filosofare noi<\/em>. Cred c\u0103 sub condi\u021bia \u00eennoirii tehnicilor de filosofare se afl\u0103 mi\u0219carea g\u00e2ndului filosofic, de fapt, a filosofiei ca experimentare continu\u0103 a puterilor g\u00e2ndului nostru de a se lua pe sine \u00eentotdeauna \u00een rela\u021bie (necesar\u0103) cu \u201elumea\u201d. Nicolae Bagdasar ilustreaz\u0103 aceast\u0103 reprezentare a filosofiei \u00een capitolele Teoriei cuno\u0219tin\u021bei<\/em>. \u00cen lucrarea de fa\u021b\u0103, a fost \u00eent\u0103rit acest sens \u2013 cumva, metafilosofic \u2013 prin punerea \u00een discu\u021bie a pozitivismului \u0219i a celor dou\u0103 construc\u021bii filosofice despre dat<\/em> (adic\u0103 despre \u201epozitiv\u201d, \u00een termenii lui Auguste Comte), apar\u021bin\u00e2nd unor filosofi contemporani (Mircea Florian \u0219i Jean-Luc Marion), care au lucrat cu modele filosofice diferite at\u00e2t \u00eentre ele, c\u00e2t \u0219i \u00een compara\u021bie cu pozitivismul de origine comtean\u0103.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
BIBLIOGRAFIE<\/strong><\/h6>\n\n\n\n

Aristotel, Despre interpretare<\/em>, traducere de Mircea Florian, \u00een Organon I<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura \u0218tiin\u021bific\u0103, 1957.<\/p>\n\n\n\n

Bagdasar, Nicolae, Teoria cuno\u0219tin\u021bei<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Univers Enciclopedic, 1995.<\/p>\n\n\n\n

Bagdasar, Nicolae, Istoria filosofiei rom\u00e2ne\u0219ti<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Eminescu, 1984.<\/p>\n\n\n\n

Cernica, Viorel, Fenomenul \u0219i nimicul. Proiectul fenomenologic \u2013 concept \u0219i aplica\u021bii<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Paideia, 2005; cap. II.3. \u201eProiectul fenomenist \u2013 A. Comte\u201d, pp. 105\u2013121.<\/p>\n\n\n\n

Comte, Auguste, Cours de philosophie positive<\/em> (1re<\/sup> et 2e<\/sup> le\u00e7on), Paris, Librairie Larousse, 1936.<\/p>\n\n\n\n

Comte, Auguste, Discours sur l\u2019esprit positif. Ordre et Progr\u00e8s<\/em>, Paris, Soci\u00e9t\u00e9 Positiviste Inter\u00adnational, 1923.<\/p>\n\n\n\n

Florian, Mircea, \u201eProblema datului\u201d, \u00een vol. Reconstruc\u0163ie filosofic\u0103<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Casa \u015ecoa\u00adlelor, 1943; republicat \u00een vol. Opere alese<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2006.<\/p>\n\n\n\n

Florian, Mircea, \u201eDirectivele unei filosofii autonome\u201d, \u00een vol. Reconstruc\u021bie filosofic\u0103<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Casa \u015ecoalelor, 1943; republicat \u00een vol. Opere alese<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2006.<\/p>\n\n\n\n

Florian, Mircea, Recesivitatea ca structur\u0103 a lumii<\/em>, vol. I, Bucure\u0219ti, Editura Eminescu, 1984.<\/p>\n\n\n\n

Florian, Mircea, Filosofie general\u0103<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Garamond Interna\u0163ional, 1995.<\/p>\n\n\n\n

Gu\u021bu, Gheorghe, Dic\u021bionar latin\u2013rom\u00e2n. Edi\u021bie rev\u0103zut\u0103<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Humanitas, 2007 (pentru art. positus<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

Husserl, Ed., Id\u00e9es directrices pour une ph\u00e9nom\u00e9nologie. Tome Premier: Introduction g\u00e9n\u00e9rale \u00e0 la ph\u00e9nom\u00e9nologie pure<\/em>, I, traduit par Paul Ricoeur, Paris, Gallimard, 1985.<\/p>\n\n\n\n

Kant, Imm, Critica ra\u021biunii pure<\/em>, trad. N. Bagdasar \u0219i E. Moisuc, Bucure\u0219ti, Editura IRI, 1994.<\/p>\n\n\n\n

Khodoss, Florence, \u201eIntroduction\u201d (2012), \u00een Auguste Comte, Cours de philosophie positive<\/em>, (1re<\/sup> et 2e<\/sup> le\u00e7on), Paris, Librairie Larousse, 1936; http:\/\/www.ac-grenoble.fr\/PhiloSophie\/old2\/file\/ comte_khodoss.pdf; accesat: 20 mai 2021.<\/p>\n\n\n\n

Marion, J.-L., \u00cen plus. Studii asupra fenomenelor saturate<\/em>, trad. Ionu\u021b Biliu\u021b\u0103, Sibiu, Editura Deisis, 2003.<\/p>\n\n\n\n

Marion, J.-L., Fenomenul erosului<\/em>, trad. Ioan I. Ic\u0103 jr, Sibiu, Editura Deisis, 2004.<\/p>\n\n\n\n

Marion, J.-L., Vizibilul \u0219i revelatul \u2013 teologie, metafizic\u0103 \u0219i fenomenologie<\/em>, trad. Ioan I. Ic\u0103 jr, Sibiu, Editura Deisis, 2007.<\/p>\n\n\n\n

Marion, J.-L., Certitudini negative<\/em>, trad. Maria-Cornelia Ic\u0103 jr, Sibiu, Editura Deisis, 2013.<\/p>\n\n\n\n

Mill, J.-St., Auguste Comte et le positivisme<\/em>, Paris, Felix Alcan, 1885.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
Note<\/strong><\/h6>\n\n\n\n
  1. \n

    N. Bagdasar, Teoria cuno\u0219tin\u021bei<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Univers Enciclopedic, 1995, p. 14. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  2. \n

    Ibidem<\/em>, capitolul \u201ePozitivismul\u201d, pp. 114\u2013137. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  3. \n

    Auguste Comte, Cours de philosophie positive<\/em> (1re<\/sup> et 2e<\/sup> le\u00e7on), Paris, Librairie Larousse, 1936; Ibidem<\/em>, Discours sur l\u2019esprit positif. Ordre et Progr\u00e8s<\/em>, Paris, Sici\u00e9t\u00e9 Positiviste International, 1923. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  4. \n

    N. Bagdasar, Teoria cuno\u0219tin\u021bei<\/em>, p. 135. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  5. \n

    J.-St. Mill, Auguste Comte et le positivisme<\/em>, Paris, Felix Alcan, 1885, p. 35. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  6. \n

    \u00ab Il faut distinguer, par rapport \u00e0 tous les ordres de ph\u00e9nom\u00e8nes, deux genres de sciences naturelles: les unes abstraites, g\u00e9n\u00e9rales, ont pour objet la d\u00e9couverte des lois qui r\u00e9gissent les diverses classes de ph\u00e9nom\u00e8nes, en consid\u00e9rant tous les cas qu\u2019on peut concevoir; les autres concr\u00e8tes, particuli\u00e8res, descriptives, et qu\u2019on d\u00e9signe quelquefois sous le nom de sciences naturelles proprement dites, consistent dans l\u2019application de ces lois \u00e0 l\u2019histoire effective des diff\u00e9rents \u00eatres existants. Les premi\u00e8res sont donc fondamentales. \u00bb \u2013 Auguste Comte, Cours de philosophie positive<\/em>, pp. 136\u2013137. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  7. \n

    Florence Khodoss, \u201eIntroduction\u201d (2012), \u00een Auguste Comte, Cours de philosophie positive<\/em>, (1re<\/sup> et 2e<\/sup> le\u00e7on), Paris, Librairie Larousse, 1936. La Gaya Scienza, \u00a9 d\u00e9cembre 2012, http:\/\/www.ac-grenoble.fr\/PhiloSophie\/old2\/file\/comte_khodoss.pdf, pp. 11\u201312, accesat: 20 mai 2021. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  8. \n

    Ibidem<\/em>, p. 12. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  9. \n

    Sistematica \u0219tiin\u021belor, dup\u0103 Comte, cuprinde: astronomia, fizica, chimia, fiziologia, sociologia; li se adaug\u0103 acestora matematica, separat\u0103 totu\u0219i de celelalte prin caracterul s\u0103u instrumental. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  10. \n

    N. Bagdasar, Teoria cuno\u0219tin\u021bei<\/em>, pp. 114\u2013115; Comte, Discours sur l\u2019esprit positif<\/em>, pp. 24\u00ad\u201325. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  11. \n

    \u201eComte cere ca tot ceea ce este transcendent, suprasensibil, absolut, tot ceea ce este \u00abmister impenetrabil\u00bb s\u0103 fie eliminat at\u00e2t din c\u00e2mpul cercet\u0103rilor \u0219tiin\u021bifice, c\u00e2t \u0219i din al celor filosofice.\u201d \u2013 N. Bagdasar, Teoria cuno\u0219tin\u021bei<\/em>, p. 134. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  12. \n

    Positus<\/em> (lat.) este pozi\u021bie, a\u0219ezare<\/em> \u2013 Gheorghe Gu\u021bu, Dic\u021bionar latin\u2013rom\u00e2n<\/em>, Bucure\u0219ti, Huma\u00adnitas, 2007. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  13. \n

    Vide<\/em> Ed. Husserl, Id\u00e9es directrices pour une ph\u00e9nom\u00e9nologie. Tome Premier: Introduction g\u00e9n\u00e9rale \u00e0 la ph\u00e9nom\u00e9nologie pure<\/em>, I, traduit par Paul Ricoeur, Paris, Gallimard, 1985; Quatri\u00e8me Section: \u201eRaison et r\u00e9alit\u00e9\u201d, Chapitre II: \u201ePh\u00e9nom\u00e9nologie de la raison\u201d, pp. 459\u2013488. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  14. \n

    Vide<\/em> Auguste Comte, Cours<\/em>, Prima lec\u021bie: \u201ePatru consecin\u021be remarcabile. 1. Adev\u0103rata cunoa\u0219tere a spiritului uman. Respingerea unei psihologii iluzorii\u201d, pp. 103\u2013106. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  15. \n

    \u201eEa (\u00eentrebarea: cum se produc fenomenele?) prezint\u0103 supremul avantaj c\u0103 este o \u00eentrebare la care spiritul omenesc este \u00een adev\u0103r capabil s\u0103 r\u0103spund\u0103, \u0219i anume s\u0103 r\u0103spund\u0103 temeinic, bazat pe fapte \u0219i ra\u021bion\u00e2nd asupra lor totdeauna \u00een contact cu ele.\u201d \u2013 N. Bagdasar, Teoria cuno\u0219tin\u021bei<\/em>, p. 118. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  16. \n

    Termen inventat de filosof, \u00eentr-un curs din 1946\u20131947, pentru a denumi metoda prin care poate fi tematizat datul (gr. dedomenon<\/em>) ca atare, precum \u0219i \u201edatul interpretat\u201d, determinat, derivat, cumva, din cel dint\u00e2i. \u2013 Mircea Florian, Filosofie general\u0103<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Garamond, 1995, pp. 219\u2013220. \u00cen \u201eProblema datului\u201d (1925), Florian trimite c\u0103tre cuv\u00e2ntul grec dedomenon<\/em>, indic\u00e2nd doar o posibilitate de utilizare a sa \u00een locul termenului de \u201edat\u201d, respins\u0103 p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, fiindc\u0103 accept\u00e2ndu-l, \u201en-am face \u00eens\u0103 nici un progres\u201d \u2013 Idem, \u201eProblema datului\u201d, \u00een vol. Opere alese<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2006, p. 248. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  17. \n

    M. Florian, \u201eProblema datului\u201d, p. 248. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  18. \n

    Vide<\/em> Aristotel, Despre interpretare<\/em>, traducere de Mircea Florian, \u00een Organon I<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura \u0218tiin\u021bific\u0103, 1957, 16a\u201317a\u00b8 pp. 205\u2013213. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  19. \n

    M. Florian, \u201eDirectivele unei filosofii autonome\u201d, \u00een Opere alese<\/em>, ed. cit., p. 266. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  20. \n

    \u201eFilosofia este o cercetare principial\u0103, o examinare neprevenit\u0103 a temeiurilor, a \u00ab\u00eenceputului\u00bb; ea elimin\u0103 din punctul ei ini\u021bial orice preno\u021biuni \u0219i prejudec\u0103\u021bi. De aceea obiectul filosofiei e datul ca atare<\/em>, datul care serve\u0219te de substrat nu numai oric\u0103rei cuno\u0219tin\u021be precise, dar \u0219i oric\u0103rei valorific\u0103ri, oric\u0103rei credin\u021be.\u201d \u2013 M. Florian, \u201eProblema datului\u201d, \u00een vol. Opere alese<\/em>, ed. cit., p. 243. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  21. \n

    Ibidem<\/em>, p. 245. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  22. \n

    M. Florian, \u201eDirectivele unei filosofii autonome\u201d, p. 259. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  23. \n

    Ibidem<\/em>, p. 269. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  24. \n

    \u201ePentru noi, principial, generalitatea, universalul, sunt tot a\u0219a de nemijlocit date ca \u0219i particularul<\/em>, nu \u00eens\u0103 ca o esen\u021b\u0103 independent\u0103, ci numai ca element \u00een datul particular, ca parte integrant\u0103 a vie\u021bii. \u00cen aceast\u0103 tr\u0103ire totdeodat\u0103 direct\u0103<\/em> \u0219i lucid\u0103<\/em>, care nu pot fi desp\u0103r\u021bite, cum ne \u00eendeamn\u0103 un intui\u021bionism \u00eenc\u0103rcat de presupozi\u021bii, st\u0103 superioritatea punctului nostru de vedere.\u201d \u2013 Ibidem<\/em>, p. 270. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  25. \n

    \u201eNoul dualism (real \u2013 ireal, ideal, suprareal \u2013 n.m.) se \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 mai complex dec\u00e2t dualismele precedente, fiindc\u0103 primul termen, pe care \u00eel consider\u0103m dominant, fundamental circul\u0103 \u00een dou\u0103 denumiri: realitate, existen\u021b\u0103, despre a c\u0103ror deosebire vom vorbi mai jos, iar al doilea termen, non-realul, dup\u0103 noi recesiv, cuprinde elemente foarte variate: irealul<\/em>, fictivul, imaginarul, idealul<\/em> (valorile vitale, valorile de adev\u0103r, bine, frumos), suprarealul<\/em> (domeniul logic-matematic aplicabil deopotriv\u0103 la real, ireal, ideal).\u201d \u2013 Mircea Florian, Recesivitatea ca structur\u0103 a lumii<\/em>, vol. I, Bucure\u0219ti, Editura Eminescu, 1984, p. 293. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  26. \n

    J.-L. Marion, \u00cen plus. Studii asupra fenomenelor saturate<\/em>, trad. Ionu\u021b Biliu\u021b\u0103, Sibiu, Editura Deisis, 2003, p. 41. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  27. \n

    Idem, Certitudini negative<\/em>, trad. Maria-Cornelia Ic\u0103 jr, Sibiu, Editura Deisis, 2013, pp. 10\u201311. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  28. \n

    \u201eFenomenele se pot clasifica, dup\u0103 con\u021binutul lor cresc\u0103tor \u00een intui\u021bie, \u00een trei domenii fundamentale. a) Fenomene lipsite de intui\u021bie sau s\u0103race \u00een intui\u021bie. [\u2026]. b) Fenomene de drept comun, a c\u0103ror semnifica\u021bie (vizat\u0103 de inten\u021bie) poate primi \u00een mod ideal un con\u021binut intuitiv adecvat, dar care la prima vedere \u0219i \u00een cea mai mare parte a timpului nu o ob\u021bin. [\u2026]. c) R\u0103m\u00e2n, \u00een fine, fenomenele saturate, pe care excesul de intui\u021bie le scute\u0219te de constituirea obiectiv\u0103.\u201d \u2013 Idem, Vizibilul \u0219i revelatul: teologie, metafizic\u0103 \u0219i fenomenologie<\/em>, pp. 85\u201386. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  29. \n

    Idem, \u00cen plus. Studii asupra fenomenelor saturate<\/em>, p. 30. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  30. \n

    Ibidem<\/em>, p. 29. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  31. \n

    Husserl, Id\u00e9es directrices pour une ph\u00e9nom\u00e9nologie. Tome Premier: Introduction g\u00e9n\u00e9rale \u00e0 la ph\u00e9nom\u00e9nologie pure<\/em>, I, traduit par Paul Ricoeur, Paris, Gallimard, 1985, p. 78. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  32. \n

    J.-L. Marion, \u00cen plus. Studii asupra fenomenelor saturate<\/em>, p. 26. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  33. \n

    \u201ePutem astfel ajunge la o \u0219tiin\u021b\u0103 nu doar prin certitudine pozitiv\u0103 obiectiv\u00e2nd natura unui lucru p\u00e2n\u0103 atunci necunoscut, ci \u0219i, dac\u0103 aceast\u0103 afirmare se dovede\u0219te cu neputin\u021b\u0103 de atins, prin certitudinea negativ\u0103 a faptului c\u0103 fie lucrul \u00eensu\u0219i, fie condi\u021bia noastr\u0103 finit\u0103, face experien\u021ba imposibil\u0103 \u0219i r\u0103spunsul de necunoscut.\u201d \u2013 Idem, Certitudini negative<\/em>, p. 15. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  34. \n

    Vide<\/em> Idem, Fenomenul erosului<\/em>, trad. Ioan I. Ic\u0103 jr, Sibiu, Editura Deisis, 2004, cap. I, \u201eDespre o reduc\u021bie radical\u0103\u201d, ed. cit., pp. 37\u201372. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li><\/ol>\n\n\n\n

    \n\n\n\n

    [Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u015fti<\/em>, vol. XVII: Teorii ale adev\u0103rului<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2021, pp. 25\u201342 ]<\/p>\n\n\n

    \n\t\t\t\n\t\t\t\t
    \n\t\t\t\t\t\n\t\t\t\t\n\t\t\t\t\t\n\t\t\t\t<\/path><\/svg>\n\t\t\t<\/span>Descarc\u0103<\/span>\n\t\t\t\t<\/div>\n\t\t\t<\/a>\n\t\t<\/div><\/div>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

    Ce este \u0219i cum poate fi cunoscut datul. Comentariu pe marginea capitolului despre pozitivism din Teoria cuno\u0219tin\u021bei VIOREL CERNICA Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne What is the given and how it can be known. Considerations on the chapter about positivism from Bagdasar\u2019s Theory of Knowledge Abstract: In Teoria cuno\u0219tin\u021bei (Theory […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"parent":1785,"menu_order":2,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","template":"","meta":{"_uag_custom_page_level_css":"","site-sidebar-layout":"default","site-content-layout":"","ast-site-content-layout":"default","site-content-style":"default","site-sidebar-style":"default","ast-global-header-display":"","ast-banner-title-visibility":"","ast-main-header-display":"","ast-hfb-above-header-display":"","ast-hfb-below-header-display":"","ast-hfb-mobile-header-display":"","site-post-title":"disabled","ast-breadcrumbs-content":"","ast-featured-img":"","footer-sml-layout":"","theme-transparent-header-meta":"","adv-header-id-meta":"","stick-header-meta":"","header-above-stick-meta":"","header-main-stick-meta":"","header-below-stick-meta":"","astra-migrate-meta-layouts":"default","ast-page-background-enabled":"default","ast-page-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-4)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"ast-content-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"footnotes":""},"categories":[195,63,264],"tags":[40,270],"class_list":["post-1878","page","type-page","status-publish","hentry","category-articole","category-sifr17","category-viorel-cernica","tag-nicolae-bagdasar","tag-pozitivism"],"featured_image_src":null,"uagb_featured_image_src":{"full":false,"thumbnail":false,"medium":false,"medium_large":false,"large":false,"1536x1536":false,"2048x2048":false},"uagb_author_info":{"display_name":"SIFR","author_link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/author\/mm\/"},"uagb_comment_info":0,"uagb_excerpt":"Ce este \u0219i cum poate fi cunoscut datul. Comentariu pe marginea capitolului despre pozitivism din Teoria cuno\u0219tin\u021bei VIOREL CERNICA Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne What is the given and how it can be known. Considerations on the chapter about positivism from Bagdasar\u2019s Theory of Knowledge Abstract: In Teoria cuno\u0219tin\u021bei (Theory…","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/1878","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1878"}],"version-history":[{"count":25,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/1878\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":5837,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/1878\/revisions\/5837"}],"up":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/1785"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1878"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1878"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1878"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}