{"id":1880,"date":"2022-01-26T16:50:47","date_gmt":"2022-01-26T14:50:47","guid":{"rendered":"http:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/?page_id=1880"},"modified":"2022-03-18T09:38:15","modified_gmt":"2022-03-18T07:38:15","slug":"teoria-cunostintei-angajamentele-epistemologice-tacite-ale-lui-nicolae-bagdasar","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/volumul-17-2021\/teoria-cunostintei-angajamentele-epistemologice-tacite-ale-lui-nicolae-bagdasar\/","title":{"rendered":"\u201eTeoria cuno\u0219tin\u021bei\u201d: Angajamentele epistemologice tacite ale lui Nicolae Bagdasar | Marius Augustin Dr\u0103ghici"},"content":{"rendered":"\n

Teoria cuno\u0219tin\u021bei<\/em>: Angajamentele epistemologice tacite ale lui Nicolae Bagdasar<\/h2>\n\n\n\n
MARIUS AUGUSTIN DR\u0102GHICI<\/h5>\n\n\n\n

Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
Bagdasar\u2019s Theory of Knowledge<\/em> and its unstated epistemological commitments<\/h5>\n\n\n\n

Abstract: <\/strong>Through the filter of his specific two steps method in approaching theories of knowledge, Bagdasar seems to invite his interpreter to consider solely the systematic level. In the following study, I interpret Bagdasar\u2019s conception of knowledge from a perspective that he did not explicitly assume. This approach gives an oppor\u00adtunity to discover not only the methodology of Bagdasar\u2019s epistemological re\u00adsearch, or a possible methodology for any \u201cepistemological research\u201d, but even Bag\u00addasar\u2019s own (non-explicit) position in relation to what<\/em> and how<\/em> knowledge might be. Of these three main points of my research, a special attention will be paid to Bagdasar\u2019s so called \u201csystematic approach\u201d, in order to reveal the non-explicit com\u00admitments on which he built his own conception of knowledge. The pragmatic analysis of the results obtained by Bagdasar in his Theory of knowledge<\/em> allows the uncovering of some tacit assumptions that seem to contradict the position of neutrality he explicitly assumed.<\/p>\n\n\n\n

Keywords: <\/strong>Bagdasar; epistemology; theory of knowledge; analysis of lan\u00adguage; hermeneutics; Kant.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n

Istoric al filosofiei moderne \u0219i contemporane, filosof al istoriei, bun cunos\u00adc\u0103\u00adtor al filosofiei kantiene \u0219i traduc\u0103tor al unor lucr\u0103ri fundamentale ale lui Immanuel Kant (Critica ra\u021biunii pure<\/em> \u0219i Critica ra\u021biunii practice<\/em>), profesor universitar, membru co\u00adrespondent al Academiei Rom\u00e2ne, Nicolae Bagdasar a fost \u015fi fratele mai mic al ne\u00aduro\u00adchirurgului Dumitru Bagdasar, \u00eentemeietorul \u0219colii rom\u00e2ne\u0219ti de neuro\u00adchi\u00adrur\u00adgi\u00ade.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen ceea ce prive\u015fte profilul s\u0103u filosofic, lucrul cel mai cunoscut este c\u0103, de\u015fi nu reiese clar \u015fi sistematic din lucr\u0103ri ale sale, Nicolae Bagdasar a fost un (neo)kan\u00ad\u00adtian. Desigur, acest lucru ar putea spune multe sau, dac\u0103 ne g\u00e2ndim la diversitatea pozi\u00ad\u0163ion\u0103rilor din interiorul neokantianismului, acest lucru spune cu c\u00e2t mai mult, cu at\u00e2t mai pu\u0163in. Se \u015ftie c\u0103 doctoratul \u015fi l-a f\u0103cut \u015fi sus\u0163inut \u00een Germa\u00adnia, la Universitatea din Berlin, iar teza sa avea tema Der Begriff des theoretischen Wertes bei Rickert. Darstellung und Kritik<\/em> [Conceptul de valoare teoretic\u0103 la Rickert. Prezentare \u015fi critic\u0103<\/em>], E. Ebering, 1927. Subtitlul tezei sale este punctul de plecare al analizei de fa\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Dincolo de rolul unei simple sintagme explicative \u00een ceea ce prive\u015fte organi\u00adzarea con\u0163inutului lucr\u0103rii ca atare, aceast\u0103 \u201eprezentare \u015fi critic\u0103\u201d din teza sa va con\u00adstitui, pentru Bagdasar, mai mult dec\u00e2t, s\u0103 zicem, o simpl\u0103 exigen\u0163\u0103 de ordo\u00adnare.[2]<\/a><\/sup><\/sup> Urm\u0103rit\u0103 consecvent de autor, aceasta se dovede\u015fte a fi, dup\u0103 mine, un adev\u0103rat \u201ecrez metodologic\u201d \u00een abordarea problemelor \u015fi a pozi\u0163iilor filosofice \u00een general, asumat explicit de Bagdasar inclusiv \u00een prefa\u0163a Teoriei cuno\u015ftin\u0163ei <\/em>(T.c.<\/em>) din 1940, reluat\u0103 \u00een edi\u0163ia a doua din 1944 a aceleia\u015fi lucr\u0103ri. Am putea spune c\u0103 este vorba despre un \u201ecrez\u201d \u00een m\u0103sura \u00een care temeiul este oferit de ferma convin\u00adgere a autorului c\u0103 moda\u00adlitatea de raportare la un curent filosofic, la pozi\u0163ia unui g\u00e2n\u00additor etc., pentru ca lucru\u00adrile s\u0103 fie c\u00e2t mai clare, presupune, \u00een prim\u0103 instan\u0163\u0103, pre\u00adzen\u00adtarea ca atare a con\u0163inutului respectiv \u015fi apoi, \u00eentr-un al doilea pas, critica la acesta. A\u015fa cum apare la Bagdasar, consider c\u0103 temeiul acestei modalit\u0103\u0163i de abor\u00addare trimite la anumite anga\u00adjamente teoretice tacite, neexprimate de autor \u015fi pe care vom \u00eencerca s\u0103 le scoatem la iveal\u0103. Altfel spus, al\u0103turi de alte elemente, formula acestor \u201edoi pa\u015fi\u201d ascunde anumite presupozi\u0163ii epistemologice subiacente care pot oferi mai mult dec\u00e2t putem ob\u0163ine din accesarea primului nivel de discurs al lui Bagdasar din <\/a>Teoria cuno\u015ftin\u0163ei<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Astfel, din lectura volumului am observat c\u0103 abordarea de c\u0103tre autor \u00een doi pa\u015fi a teoriilor (s\u0103-i zicem \u201ecrezul metodologic general\u201d al lui Bagdasar), aplicat\u0103 la o cercetare de \u201eteorie a cuno\u015ftin\u0163ei\u201d, ofer\u0103 \u015fansa decel\u0103rii, la autorul nostru, nu numai a unei metodologii asupra cercet\u0103rii epistemologiei \u00een sensul unei \u201eIntro\u00adduceri \u00een epistemologie\u201d (cazul T.c.<\/em>); sau a unei posibile metodologii de<\/em> interpre\u00adtare<\/em> a cercet\u0103rilor epistemologice (felul cum abordeaz\u0103 Bagdasar diferitele pozi\u0163ii \u015fi teorii \u00een lucrarea sa); ci, clarific\u00e2nd demersul sistematic al lui Bagdasar, descop\u0103r la nivelul pragmatic al analizei mele angajamentele neexplicitate pe care \u015fi-a construit propria concep\u0163ie despre cunoa\u015ftere. Astfel, analiza pragmatic\u0103 a rezulta\u00adtelor ob\u0163inute de Bagdasar \u00een T.c. <\/em>permite precizarea unor asump\u0163ii tacite care chiar par s\u0103 \u00eei contrazic\u0103 pozi\u0163ia de neutralitate, explicit asumat\u0103 aici, cum o s\u0103 vedem \u00een cele ce urmeaz\u0103. Pornind de la observarea acestui \u201em\u0103nunchi epistemologic\u201d, propunerea de abordare a T.c.<\/em> (1944) a lui Nicolae Bagdasar are \u00een vedere, a\u015fadar, <\/a>nu at\u00e2t con\u0163inutul ca atare, diferitele concep\u0163ii, teorii despre cunoa\u015ftere prezentate de autor; ceea ce urm\u0103resc este modalitatea \u00een care \u00ee\u015fi concepe Bagdasar \u00eensu\u015fi tratarea problemei cunoa\u015fterii din T.c.<\/em>, \u015fi, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, propria sa pozi\u0163ionare fa\u0163\u0103 de aceast\u0103 problem\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Cum spuneam, dup\u0103 propria-i m\u0103rturisire din Prefa\u0163a la prima edi\u0163ie a T.c.<\/em>,<\/p>\n\n\n\n

Ca \u015fi \u00een celelalte lucr\u0103ri anterioare ale autorului, se face \u015fi \u00een aceasta o separa\u0163ie strict\u0103 \u00eentre expunere \u015fi critic\u0103, determinat\u0103 de convingerea [lui Bagdasar, n.n.] c\u0103 nimic nu este mai d\u0103un\u0103tor pentru teoria expus\u0103 \u015fi nimic nu este mai dificil pentru cititor dec\u00e2t amestecul expunerii cu critica.[3]<\/a><\/sup><\/sup><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Acest crez metodologic, a\u015fa cum l-am numit, presupune nu doar c\u0103 \u201ese evit\u0103 astfel anumite neclarit\u0103\u0163i \u00een \u00een\u0163elegerea teoriei\u201d, dar, \u00eempreun\u0103 chiar cu acest ultim indiciu al lui Bagdasar, relev\u0103 \u015fi altceva: angajamentul subiacent al autorului \u00een ceea ce prive\u015fte, pe de o parte, capacitatea non-interpretativ\u0103 a interpretului \u00een a reda concep\u0163ia unui autor, o teorie etc. ca atare \u015fi\/sau credin\u0163a \u00een \u201enatura epistemo\u00adlogic\u0103\u201d a acestor crea\u0163ii ale spiritului de a fi transmisibile nealterat<\/em>. Acest \u201ecrez\u201d ar putea avea sau nu leg\u0103tur\u0103 cu pozi\u0163ionarea epistemologic\u0103 genuin\u0103<\/em> a lui Bagdasar \u00eensu\u015fi, pe care o vom contura la finalul analizei noastre, sau reprezint\u0103 doar pledoa\u00adria acestuia pentru sistemicitatea \u015fi independen\u0163a epistemologiei ca disciplin\u0103 din interiorul unui soi de realism epistemologic.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen ideea sistematiz\u0103rii \u015fi contur\u0103rii celor de mai sus, aducem \u00een discu\u0163ie prima \u00eentrebare la care \u00eencerc\u0103m s\u0103 r\u0103spundem mai jos: cum este v\u0103zut\u0103 de Bagdasar o cercetare de teorie a cunoa\u015fterii sau de epistemologie de tipul T.c.<\/em>? Aceast\u0103 problem\u0103 \u0219i-o pune, retoric, autorul \u00eensu\u0219i, sub forma mai multor \u00eentreb\u0103ri, \u00een Prefa\u0163a men\u0163ionat\u0103 \u015fi \u00een Introducerea la T.c..<\/em>  \u00centreb\u0103rile \u015fi r\u0103spunsurile cores\u00adpunz\u0103toare au leg\u0103tur\u0103 cu prima sarcin\u0103 asumat\u0103 de demersul nostru, care prive\u015fte tipul de \u00eentreprindere a T.c.<\/em>, modul cum \u00een\u0163elege Bagdasar s\u0103 contureze meto\u00addologic o teorie a cuno\u015ftin\u0163ei, care sunt presupozi\u0163iile, premisele, obiectivele \u015fi modalit\u0103\u0163ile de realizare asumate de filosof \u00een elaborarea lucr\u0103rii sale. \u00cen plus, este de urm\u0103rit ce ne pot spune toate acestea despre propria sa pozi\u0163ionare cu privire la problema cunoa\u015fterii.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen cuvintele lui Bagdasar, \u00eentreprinderea sa este autoevaluat\u0103 ca \u201eo introdu\u00adcere \u00een teoria cuno\u015ftin\u0163ei, \u00een limba noastr\u0103\u201d, important\u0103 \u015fi necesar\u0103, \u015fi aceasta \u201enu numai fiindc\u0103 teoria cuno\u015ftin\u0163ei s-a constituit ca o important\u0103 disciplin\u0103 filosofic\u0103, ce merit\u0103 s\u0103 fie cunoscut\u0103, dar \u015fi fiindc\u0103 aici \u00eent\u00e2lnim no\u0163iunile filosofice fundamentale, menite s\u0103 ne lumineze asupra problemelor filosofice fundamen\u00adtale\u201d[4]<\/a><\/sup><\/sup>. Aceste vorbe cap\u0103t\u0103 greutate dac\u0103 leg\u0103m ideea no\u0163iunilor filosofice fundamentale, conexat\u0103 de Bagdasar cu cea a problemelor filosofice fundamentale (luminate de primele), de cea a independen\u0163ei disciplinei epistemologiei \u015fi dac\u0103 le al\u0103tur\u0103m apoi \u015fi ceea ce spune Bagdasar despre caracterul sistematic<\/em> (iar nu istoric, pe care l-a asumat \u00een cercetarea sa), despre conceptele fundamentale, despre obiectul \u015fi metodele epistemologiei, astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 \u00eencerc\u0103m s\u0103 r\u0103spundem la \u00eentrebarea pus\u0103 anterior privind cadrul general epistemologic \u00een care se a\u015faz\u0103 Teoria cuno\u015ftin\u0163ei<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Avem, a\u015fadar, op\u0163iunea pentru o teorie a cuno\u015ftin\u0163ei ca epistemologie, considerat\u0103 disciplin\u0103 autonom\u0103 de la Kant[5]<\/a><\/sup><\/sup>, cea mai important\u0103 pentru filosofie \u00een general, am putea spune, at\u00e2ta vreme c\u00e2t aici \u015fi-ar g\u0103si locul no\u0163iunile filosofice fundamentale, care, a\u015fa cum ne spune Bagdasar, lumineaz\u0103 asupra problemelor filosofice fundamentale. Un rol \u00een stabilirea identit\u0103\u0163ii acestei discipline din viziunea autorului nostru \u00eel va fi jucat ceea ce Kant a realizat: o separare a obiectului de domeniul epistemologiei, marc\u0103 a modernit\u0103\u0163ii filosofiei cunoa\u015fterii, dup\u0103 spusele lui Bagdasar, prezent\u0103 \u00eenc\u0103 la Locke. \u00cens\u0103 filosoful englez, de\u015fi a procedat primul la o cercetare a intelectului omenesc, el a(r fi) realizat-o mai degrab\u0103 dintr-o perspectiv\u0103 psihologic\u0103 (psihologizant\u0103); Kant, \u00een schimb, a considerat c\u0103 obiectul Criticii <\/em>sale este ra\u0163iunea \u00eens\u0103\u015fi ca \u201etotalitatea cuno\u015ftin\u0163elor universal \u015fi necesar valabile\u201d \u2013 \u00een calitate de principii, am ad\u0103uga noi \u2013 \u015fi c\u0103 sarcina acesteia este \u201edeterminarea at\u00e2t a originilor, c\u00e2t \u015fi a \u00eentinderii \u015fi grani\u0163elor cuno\u015ftin\u0163ei\u201d, modific\u00e2nd complet unghiul de vedere prin faptul c\u0103 sensurile no\u0163iunilor fundamentale utilizate cap\u0103t\u0103 aici o semnifica\u0163ie \u201eprincipial\u0103\u201d, \u201etrans\u00adcen\u00adden\u00adtal\u0103\u201d, epistemologic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

O problem\u0103 r\u0103mas\u0103 \u00een suspensie de la Kant \u00eencoace este, spune autorul nostru, cea a obiectului \u015fi a metodelor epistemologiei. Pornind de aici, Bagdasar consider\u0103 necesar ca orice \u00eendrumare \u00een teoria cuno\u015ftin\u0163ei s\u0103 \u00eenceap\u0103 cu o determinare a obiectului ei, precum \u015fi cu o indicare m\u0103car sumar\u0103 a metodelor ei fundamentale. Referindu-se la aceste dou\u0103 elemente de urm\u0103rit (obiectul \u015fi metoda), Bagdasar ne spune c\u0103 este la fel de important s\u0103 se fac\u0103 trimitere la cele dou\u0103 mari curente, \u00een care el a \u00eemp\u0103r\u0163it scurta istorie a epistemologiei: concep\u0163ia empirio-pozitivist\u0103 \u015fi cea transcendentalist\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Cu aceste precau\u0163ii, considerate obiectiv-valabile \u015fi necesare, \u00een contextul pe care \u00eencearc\u0103 s\u0103-l contureze a sa T.c.<\/em>, autorul pune \u00eentreb\u0103rile la care ne-am referit mai sus \u00een ideea ca, prin ceea ce-i ofer\u0103 cercetarea, s\u0103 se g\u0103seasc\u0103 r\u0103spunsurile cel pu\u0163in la urm\u0103toarele, c\u0103ci \u201etoate dificult\u0103\u0163ile pe care le are de biruit teoria cuno\u015ftin\u0163ei zac \u00een\u201d acestea: Ce este cuno\u015ftin\u0163a? Este ea posibil\u0103 sau nu? \u015ei dac\u0103 e posibil\u0103, cum anume? Cu ajutorul experien\u0163ei? Al ra\u0163iunii? Sau al am\u00e2ndurora? Sau cu ajutorul unui al treilea mijloc, al intui\u0163iei? Exist\u0103 anumite condi\u0163ii universale \u015fi necesare ale cuno\u015ftin\u0163ei?[6]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n

Cele de mai sus, cum era \u015fi firesc, dincolo de \u201enecesit\u0103\u0163ile obiective\u201d, se constituie ca elemente fundamentale ale croielii planului T.c.<\/em>, \u00een care vor fi urm\u0103rite liniile generale asumate cu diferitele curente\/pozi\u0163ii filosofice componente \u2013 la acestea, cum am anun\u0163at, nu ne vom referi dec\u00e2t \u00een leg\u0103tur\u0103 cu perspectiva propus\u0103. Ceea ce cred \u00eens\u0103 c\u0103 este relevant acum se refer\u0103 \u00een primul r\u00e2nd la tipul de raportare a epistemologiei la tipul de obiect considerat.<\/p>\n\n\n\n

\u00centr-adev\u0103r, se pare c\u0103 evolu\u0163ia lucrurilor \u00een aceast\u0103 arie filosofic\u0103, \u00een special dup\u0103 contribu\u0163ia lui Kant, este legat\u0103 de ceva mai subtil, anume de pozi\u0163ionarea general\u0103 fa\u0163\u0103 de obiectul<\/em> central al acestei discipline: fie obiectul este legat de proble\u00adma realit\u0103\u0163ii <\/em>pe care o cunoa\u015ftem, a lui \u201eceea ce exist\u0103\u201d, \u201ea existen\u0163ei ca atare\u201d, fie el este chiar problema<\/em> cunoa\u015fterii, a ceea ce putem \u015fi, mai ales, a cum <\/em>putem \u015fti. Distinc\u0163ia \u00eentre aceste \u201etipuri de obiecte\u201d \u015fi pozi\u0163ionarea fa\u0163\u0103 de ele arunc\u0103 o lumin\u0103 asupra felului \u00een care Bagdasar \u00ee\u015fi construie\u015fte cadrul epistemo\u00adlogic pentru <\/a>T.c.<\/em> Mai clar, situarea \u00een raport cu obiectul<\/em> teoriei cunoa\u015fterii este relevant\u0103 \u00een contextul T.c.<\/em>, pentru c\u0103 modul \u00een care se situeaz\u0103 Bagdasar cu privire la obiectul epistemologiei poate da seam\u0103 mai u\u015for \u00een leg\u0103tur\u0103 cu pozi\u0163ionarea sa at\u00e2t fa\u0163\u0103 cu teoria cunoa\u015fterii \u00een general (\u015fi, implicit, \u015fi cu cercetarea sa din T.c.<\/em>), c\u00e2t \u015fi, poate mai important dec\u00e2t cele spuse, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu propria lui perspectiv\u0103 privind natura\/problema cunoa\u015fterii \u00een general.<\/p>\n\n\n\n

Bagdasar plaseaz\u0103 problema obiectului cunoa\u015fterii<\/em> \u00een leg\u0103tur\u0103 cu structura T.c.<\/em>, preciz\u00e2nd c\u0103, aici, nu se va mai urma tradi\u0163ia dup\u0103 care \u00een teoria cuno\u015ftin\u0163ei s\u2011ar distinge dou\u0103 p\u0103r\u0163i: una care s\u0103 trateze despre originile, limitele \u015fi valoarea cuno\u015ftin\u0163ei \u015fi alta care s\u0103 trateze despre obiectul cuno\u015ftin\u0163ei; \u00een Prefa\u0163a la edi\u0163ia I a T.c.<\/em> aceast\u0103 a doua parte nu-\u015fi mai g\u0103se\u015fte locul.[7]<\/a><\/sup><\/sup> Temeiul oferit de Bagdasar acestei op\u0163iuni este relevant pentru cele spuse mai sus: solu\u0163iile pentru problema obiectului<\/em> cunoa\u015fterii erau indexate \u00een cadrul teoriei cunoa\u015fterii<\/em> pentru c\u0103 metafi\u00adzica sau ontologia erau considerate perimate sau incapabile s\u0103-\u015fi asume obiectul princeps, iar aceste probleme filosofice erau totu\u015fi fundamentale \u015fi \u00een str\u00e2ns\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu problema cunoa\u015fterii. Un lucru de re\u0163inut mai este c\u0103, atunci c\u00e2nd epistemologia era considerat\u0103 capabil\u0103 s\u0103 ofere solu\u0163ii \u015fi problemelor metafizice, aceste solu\u0163ii erau \u00eens\u0103 numai \u201enegative\u201d, spune Bagdasar.<\/p>\n\n\n\n

Putem citi aici cu u\u015furin\u0163\u0103 sensul kantian \u00een care filosoful rom\u00e2n vede aportul epistemologiei la problemele specifice metafizicii tradi\u0163ionale. Iar pentru c\u0103 lucrurile se schimbaser\u0103 de c\u00e2teva decenii, g\u00e2nditorii contemporani \u201enu se mai sfiesc […] s\u0103 vin\u0103 cu solu\u0163ii metafizice pentru problemele care nu comport\u0103 altfel de solu\u0163ii\u201d, c\u0103ci preocup\u0103rile ontologice \u015fi metafizice deveniser\u0103 \u201edin ce \u00een ce mai numeroase \u015fi mai puternice\u201d, iar urm\u0103rile pentru teoria cuno\u015ftin\u0163ei erau c\u0103 aici nu mai trebuia s\u0103 figureze probleme ce apar\u0163in de drept altei discipline, probleme ce sunt, de fapt, probleme metafizice deghizate.[8]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n

De\u015fi nu explicit, mai sus avem o distingere \u00eentre problema obiectului <\/em>cunoa\u015f\u00adterii\/cuno\u015ftin\u0163ei (adic\u0103 la ce ne raport\u0103m c\u00e2nd cunoa\u015ftem, obiectul din fa\u0163a noastr\u0103, \u201erealitatea\u201d) \u015fi problema obiectului teoriei cuno\u015ftin\u0163ei<\/em>. Prin clarificarea acestei distinc\u0163ii, \u00eentre problema obiectului <\/em>cunoa\u015fterii \u015fi a obiectului teoriei cunoa\u015fterii<\/em>, putem \u00een\u0163elege la Bagdasar nu doar o op\u0163iune pentru o structur\u0103 a <\/a>T.c.<\/em>, ci \u015fi o situare epistemologic\u0103 anumit\u0103, care explic\u0103 inclusiv contextul epistemologic \u015fi modalitatea de abordare ale T.c.. <\/em>Un element relevant \u00een acest sens este \u015fi \u201epromisiunea\u201d voalat\u0103 a autorului, din finalul prefe\u0163ei primei edi\u0163ii a T.c.<\/em>, f\u0103cut\u0103 \u00een acela\u015fi context de mai sus, de a ad\u0103uga la \u201elucrarea de fa\u0163\u0103\u201d o alt\u0103 lucrare \u201ede introducere \u00een metafizic\u0103\u201d, o introducere care s\u0103 vizeze ontologic obiectul, am ad\u0103uga noi.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen acela\u015fi timp cu r\u0103spunsul la \u00eentrebarea pus\u0103 mai sus privind felul \u00een care Bagdasar \u00een\u0163elege c\u0103 trebuie s\u0103 se prezinte o introducere la teoria cuno\u015ftin\u0163ei (din punctul de vedere al contextului teoretic \u00een care este imersat\u0103), mai aducem \u00een discu\u0163ie o observa\u0163ie legat\u0103 de conceptul de cunoa\u015ftere\/cuno\u015ftin\u0163\u0103, precum \u015fi unele caracteriz\u0103ri ale epistemologiei din punctul de vedere al obiectului \u015fi al metodelor specifice \u00een raporturile ei cu cele trei \u015ftiin\u0163e \u00eenvecinate epistemologiei fa\u0163\u0103 de care, dup\u0103 Bagdasar, aceasta trebuie s\u0103 se delimiteze strict \u2013 psihologia, logica \u015fi metafizica.<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 este s\u0103 ne lu\u0103m dup\u0103 nota asupra edi\u0163iei din 1995 a T.c.<\/em>, afl\u0103m c\u0103, fa\u0163\u0103 de edi\u0163iile anterioare,<\/p>\n\n\n\n

a fost adus\u0103 la zi ortografia, au fost \u00eendrepta\u0163i unii termeni care, \u00een epoc\u0103, aveau un \u00een\u0163eles diferit ori un alt accent semantic dec\u00e2t ast\u0103zi, au fost \u00eenlocui\u0163i unii termeni impropriu folosi\u0163i, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie afectat \u00eens\u0103 sensul ideii cu care se lucra […]. \u00cen foarte mic\u0103 m\u0103sur\u0103 s-a intervenit \u015fi \u00een expresie, sau, mai cur\u00e2nd, \u00een expresivitatea frazei. Nu s-au f\u0103cut alte interven\u0163ii.[9]<\/a><\/sup><\/sup><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Concluzia este c\u0103, \u00een ceea ce prive\u015fte utilizarea termenilor \u201ecuno\u015ftin\u0163\u0103\u201d respectiv \u201ecunoa\u015ftere\u201d, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie necesar\u0103 o compara\u0163ie \u00eentre edi\u0163ii (de\u015fi acest lucru este de sugerat pentru cei interesa\u0163i), aici nu s-a intervenit \u00een niciun fel. Este fireasc\u0103 noninterven\u0163ia, de\u015fi pot ap\u0103rea unele ne\u00een\u0163elegeri \u00een m\u0103sura \u00een care este mai pu\u0163in cunoscut c\u0103, \u00een epoc\u0103, acela\u015fi \u00een\u0163eles (de \u201ecunoa\u015ftere\u201d) pentru ambii termeni era des \u00eent\u00e2lnit, inclusiv la autori precum Tr. Br\u0103ileanu, M. R\u0103dulescu sau I. Petrovici, cu excep\u0163ia situa\u0163iei \u00een care prin \u201ecuno\u015ftin\u0163\u0103\u201d se avea \u00een vedere rezultatul <\/em>procesului de cunoa\u015ftere, iar nu activitatea; aproape de fiecare dat\u0103 \u00eens\u0103, acest lucru este u\u015for de observat din context. Iar ca argument \u201edirect\u201d \u00een ceea ce prive\u015fte sensul din titlul lucr\u0103rii lui Bagdasar pentru termenul \u201ecuno\u015ftin\u0163\u0103\u201d st\u0103 remarca profesorului Dima[10]<\/a><\/sup><\/sup>, care arat\u0103 c\u0103 cel implicat aici este sensul de \u201ecunoa\u015ftere\u201d (Teoria cuno\u015ftin\u0163ei = Teoria cunoa\u015fterii<\/em>). Am putea glosa \u00eens\u0103 spun\u00e2nd c\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103-l putem credita pe Bagdasar cu aceasta, p\u0103strarea acestei forme \u00een titlu (cuno\u015ftin\u0163\u0103<\/em> \u00een loc de cunoa\u015ftere) ar putea fi mai profitabil\u0103 \u00een m\u0103sura \u00een care ar r\u0103spunde \u015fi sensului pe care \u00eel are conceptul de cuno\u015ftin\u0163\u0103 ca rezultat<\/em> al procesului cognitiv, ambele fiind avute \u00een vedere de autorul nostru \u00een T.c.<\/em><\/p>\n\n\n\n

\u00cen ceea ce prive\u015fte raportarea la cele trei \u015ftiin\u0163e apropiate de teoria cunoa\u015fterii (psihologia, logica \u015fi metafizica), ceea ce este de re\u0163inut aici este maniera siste\u00admatic\u0103 \u015fi integrativ\u0103 \u00een care Bagdasar vede aceasta comparare. Dac\u0103 ne dep\u0103rt\u0103m de primul nivel, al expunerii, \u00een care autorul se refer\u0103 la acest aspect \u00een scurta sa introducere, putem observa c\u0103 at\u00e2t caracteriz\u0103rile acestor discipline, c\u00e2t \u015fi rapor\u00adturile lor \u201eca \u00eentreg\u201d, sistematic, cu domeniul teoriei cunoa\u015fterii este unul cvasi\u00adkantian: \u00een ceea ce prive\u015fte psihologia<\/em>, ca \u015ftiin\u0163\u0103 experimental\u0103 a realit\u0103\u0163ii psihice<\/em>, pozi\u0163ia din care este clarificat\u0103 rela\u0163ia cu teoria cunoa\u015fterii este una care \u00eemprumut\u0103 argumentele kantiene (problema teoriei cunoa\u015fterii nu este una a fiziologiei proce\u00adsu\u00adlui de cunoa\u015ftere, ci una a justific\u0103rii principiale, transcendentale, a posibilit\u0103\u0163ii cuno\u015ftin\u0163elor universale \u015fi necesare); \u00een ceea ce prive\u015fte logica<\/em>, pozi\u0163ia din care este clari\u00adficat\u0103 rela\u0163ia cu aceasta, la fel, preia interpret\u0103rile kantiene privitoare la modul \u201eformalist\u201d \u00een care logica \u00ee\u015fi apropriaz\u0103 domeniul adev\u0103rului (prin raporta\u00adrea doar la forma cuno\u015ftin\u0163ei, iar nu \u015fi la con\u0163inutul, la \u201emateria\u201d acesteia); la fel, statutul meta\u00adfizicii<\/em> ca \u015ftiin\u0163\u0103 nu poate p\u0103r\u0103si cadrele tradi\u0163ionale f\u0103r\u0103 \u201eproba de foc a examenului episte\u00admologic\u201d[11]<\/a><\/sup><\/sup> (clarificarea posibilit\u0103\u0163ii, a legitimit\u0103\u0163ii domeniului propriu al fie\u00adc\u0103rei \u015ftiin\u0163e este fundamental\u0103, \u00een\u0163elegerea \u015fi evitarea erorilor metafi\u00adzicii prin critica ra\u00ad\u0163iunii pure fiind explicate de programul kantian). Vedem c\u0103 at\u00e2t obiectul, c\u00e2t \u015fi me\u00adtodele, modalit\u0103\u0163ile de interceptare a problemei cunoa\u015fterii \u00een general difer\u0103 princi\u00adpi\u00adal, \u00een epistemologie, pe de o parte, \u015fi \u00een celelalte (trei) \u015ftiin\u0163e \u00eenvecinate, pe de alta. Ceea ce permite aceast\u0103 separare este, cred, chiar viziunea epistemologic\u0103 de tip (post)kan\u00adtian \u00een care Bagdasar \u00een\u0163elege s\u0103-\u015fi proiecteze T.c. <\/em><\/p>\n\n\n\n

La tabloul de mai sus, din care reiese destul de limpede c\u0103, pentru Bagdasar, episte\u00admologia presupune o anumit\u0103 raportare (de sorginte kantian\u0103) la obiect, \u00een conturarea contextului epistemologic al T.c.<\/em> relu\u0103m exigen\u0163a unei perspective siste\u00admatice<\/em> (nu istorice) asupra cunoa\u015fterii \u015fi o punem \u00een leg\u0103tur\u0103 cu dou\u0103 moda\u00adlit\u0103\u0163i \u00een care, explicit, Bagdasar vede teoria cunoa\u015fterii. Acesta spune c\u0103 \u201eteo\u00adria cu\u00adno\u015f\u00adtin\u0163ei este \u00een primul r\u00e2nd o teorie a cuno\u015ftin\u0163ei \u015ftiin\u0163ifice\u201d, av\u00e2nd \u201eca obiect cuno\u015f\u00adtin\u0163a univer\u00adsal\u0103 \u015fi necesar\u0103, indiferent dac\u0103 este direct\u0103 ori indirect\u0103, origi\u00adnar\u0103 ori derivat\u0103, evident\u0103 prin ea \u00eens\u0103\u015fi ori demonstrat\u0103, aprioric\u0103 ori bazat\u0103 pe expe\u00adrien\u0163\u0103\u201d. \u00cen al\u0163i termeni, obiectul principal al teoriei cunoa\u015fterii este, kantian for\u00admulat, \u201eposibilitatea<\/em> cuno\u015ftin\u0163ei \u015ftiin\u0163ifice<\/em>, posibilitatea teoretic\u0103<\/em> a cuno\u015ftin\u0163ei \u015ftiin\u0163ifice cu toate articula\u0163iile ei constitutive\u201d[12]<\/a><\/sup><\/sup>. \u00centr-un al doilea sens, mai larg, \u201eteoria cuno\u015ftin\u0163ei are ca obiect orice cuno\u015ftin\u0163\u0103 care se prezint\u0103 cu veleitatea c\u0103 e \u00eente\u00admeiat\u0103, c\u0103 sesizeaz\u0103 adec\u00advat lumea obiectiv\u0103 \u015fi d\u0103 o explicare unitar\u0103 \u015fi sistematic\u0103 a acesteia\u201d.[13]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n

Reiese din cele de mai sus c\u0103, de\u015fi Bagdasar asum\u0103 o pozi\u0163ie neutral\u0103, obiectiv\u0103, av\u00e2nd la baz\u0103 cei \u201edoi pa\u015fi metodologici\u201d \u015fi prefer\u00e2nd criteriul sistemici\u00adt\u0103\u00ad\u0163ii \u00een edificarea \u015fi expunerea T.c. <\/em>ca \u201eintroducere \u00een epistemologie \u00een limba rom\u00e2n\u0103\u201d, angajamentele epistemologice tacite privind condi\u0163iile de posibilitate pen\u00adtru introducerea sa la teoria cunoa\u015fterii (T.c.<\/em>) sunt unele cvasikantiene.<\/p>\n\n\n\n

Voi ar\u0103ta \u00een continuare, apel\u00e2nd \u015fi la unele ilustr\u0103ri din mai multe capitole ale T.c.<\/em>, cum \u00een\u0163eleg c\u0103 func\u0163ioneaz\u0103 acest m\u0103nunchi epistemologic (condi\u0163iile teore\u00adtice pentru o introducere \u00een epistemologie \u015fi cei doi pa\u015fi metodologici) \u00een economia acestei lucr\u0103ri, subliniind c\u0103 modalitatea fundamental\u0103 de raportare a lui Bagdasar la teoriile, la curentele \u015fi la autorii prin\u015fi \u00een cercetarea sa, \u00een pofida \u0163intei de obiec\u00adti\u00advitate a celor doi pa\u015fi metodologici asuma\u0163i, reflect\u0103 \u00een primul r\u00e2nd pozi\u0163ionarea (post)kantian\u0103[14]<\/a><\/sup><\/sup> despre care am vorbit mai sus.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen ceea ce prive\u015fte primul pas metodologic, acesta const\u0103 \u00een expunerea<\/em>, \u00een prezen\u00adtarea teoriei (autorului\/autorilor) ca atare \u015fi sistematic, cu un generos apel la citate \u015fi la parafraz\u0103, cu complet\u0103ri \u015fi\/sau continu\u0103ri ale pretinsului g\u00e2nd originar prin apel la al\u0163i comentatori, de preferin\u0163\u0103 tot prin citate sau parafraz\u0103ri. Rar se procedeaz\u0103 la o prezentare-critic\u0103 pretins neutr\u0103 (cum este \u00een cazul prezent\u0103rii pozi\u0163iei lui Kant).[15]<\/a><\/sup><\/sup> La acest pas, Bagdasar utilizeaz\u0103 toate tehnicile men\u0163ionate aproape ca \u00eentr-o formul\u0103 asiguratoare de obiectivitate. Sistemicitatea prezent\u0103rii nu constituie risc de \u201efalsificare\u201d pentru autorul nostru; \u00een plus, el nici nu pare s\u0103 con\u015ftientizeze c\u0103 \u00eentregul m\u0103nunchi metodologic este cel care ghideaz\u0103, \u00een fapt, at\u00e2t alegerea \u015fi ordonarea teoriilor prezentate, c\u00e2t \u015fi, mai ales, pozi\u0163ionarea epis\u00adtemologic\u0103 din interiorul c\u0103reia procedeaz\u0103 \u2013 o posibil\u0103 explica\u0163ie voi oferi \u00een finalul analizei. \u00cen ceea ce prive\u015fte pasul al doilea, critica<\/em>, aceasta se vrea una obiectiv\u0103 \u015fi neutral\u0103, de asemenea sistematic\u0103 \u015fi l\u0103muritoare (de fapt, ea se face dinspre tipurile de argumente \u015fi de pozi\u0163ii pe care, tacit, Bagdasar le asum\u0103 \u201eca adev\u0103rate\u201d \u00eenc\u0103 de la \u00eenceputul T.c.<\/em>). Critica <\/em>se s\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte fie prin propria analiz\u0103, fie prin \u201egura\u201d unor filosofi sau comentatori agrea\u0163i ca pozi\u0163ionare de Bagdasar, fie prin ambele modalit\u0103\u0163i.<\/p>\n\n\n\n

Un scurt comentariu mai prive\u015fte aspectul cantitativ, ponderile pe care le au diferitele teorii \u00een economia T.c.<\/em>, at\u00e2t la primul, c\u00e2t \u015fi la al doilea pas metodologic. Am observat c\u0103, la primul, spa\u0163iul acordat unei teorii sau unui autor se face \u00een func\u0163ie de apropierea sau de dep\u0103rtarea pozi\u0163iei lui Bagdasar fa\u0163\u0103 de teoria\/pozi\u0163ia pe care o discut\u0103, precum \u015fi de nivelul de dificultate impus de aceasta. Astfel, dac\u0103 teoria prezentat\u0103 nu are leg\u0103tur\u0103 cu sau nu pune \u00een dificultate pozi\u0163ionarea sa, sau dac\u0103 este foarte departe teoretic de aceasta (\u00een interpretarea lui<\/em> Bagdasar, fire\u015fte), teoria este rezumat\u0103 drastic prin citate \u015fi prin complet\u0103ri sumare ale altor comen\u00adtatori; \u00een unele situa\u0163ii (ca \u00een cazul \u201epsihologismului\u201d), Bagdasar justific\u0103 chiar absen\u0163a prezent\u0103rilor prin aceea c\u0103, pozi\u0163iile \u00een cauz\u0103 \u201efiind gre\u015fite\u201d, ar fi \u201epericulos\u201d s\u0103 le readucem \u00een discu\u0163ie (!) \u2013 aici avem un exemplu de \u201eapreciere-interpretare\u201d, pe care Bagdasar \u00eel d\u0103 mai mult sau mai pu\u0163in con\u015ftient. Dac\u0103, dimpotriv\u0103, teoria prezentat\u0103 are leg\u0103tur\u0103 cu sau pune \u00een dificultate propria pozi\u0163io\u00adnare (implicit\u0103) sau se situeaz\u0103 foarte aproape de ea, expunerea este lung\u0103 \u015fi punctul de vedere al lui Bagdasar se poate mai u\u015for observa (de exemplu, \u00een prezentarea criticismului lui Kant, a pozi\u0163iei lui Husserl sau a celei a lui Rickert). \u00cen ceea ce prive\u015fte pasul doi, cel al criticii: dac\u0103 teoria prezentat\u0103 este departe de situarea lui Bagdasar \u00een chestiune \u015fi nu o pune \u00een dificultate sau dac\u0103 este prea u\u015for de criticat, acest pas este rezumativ; dac\u0103, dimpotriv\u0103, este aproape de propria pozi\u0163ie \u015fi\/sau o pune \u00een dificultate, atunci excursul este mai elaborat \u015fi pozi\u0163ionarea proprie mai pronun\u0163at\u0103 (Kant \u015fi Rickert).<\/p>\n\n\n\n

O prim\u0103 remarc\u0103 legat\u0103 de cele 13 capitole ale T.c. <\/em>ar fi c\u0103 primul \u015fi ultimul capitol par s\u0103 nu respecte \u00eentru totul re\u0163eta riguroas\u0103 a celor doi pa\u015fi sau nu \u00eentocmai: \u00een ambele avem o alternare a prezent\u0103rii <\/em>cu critica<\/em>, fapt justificabil \u00een m\u0103sura \u00een care primul capitol (Logicismul naiv<\/em>) presupunea, cumva, un istoric al problemelor p\u00e2n\u0103 la perioada pe care Bagdasar a(r fi) considerat-o de o oarecare \u201eactualitate\u201d; ultimul capitol (Absolutism \u015fi relativism<\/em>), cum vom vedea, pentru c\u0103 \u00eencheie \u201eintroducerea\u201d autorului \u00een epistemologie, se vrea a fi cumva \u015fi o concluzie din partea acestuia, fapt ce las\u0103 s\u0103 se decanteze mai u\u015for chiar propria sa pozi\u0163ie privitoare la problema cunoa\u015fterii \u2013 lucru \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 coeren\u0163\u0103 \u015fi greutate argumen\u00adtativ\u0103, \u00een lipsa rezultatelor din analiza noastr\u0103 la T.c,<\/em>, \u00een care sunt decodificate acelea\u015fi<\/em> pozi\u0163ion\u0103ri epistemologice.<\/em><\/p>\n\n\n\n

Pentru ilustrarea celor de mai sus \u015fi a ipotezei noastre, \u00een primul capitol (Logicismul naiv<\/em>), discut\u00e2nd prezen\u0163a \u015fi relevan\u0163a \u00een cadrul acestui curent a princi\u00adpiului contradic\u0163iei \u00een calitate de unic criteriu al adev\u0103rului, corec\u0163iile auto\u00adrului la unele \u201egre\u015feli\u201d ale trecutului \u00eei tr\u0103deaz\u0103 pozi\u0163ia kantian\u0103:<\/p>\n\n\n\n

C\u0103ci principiul contradic\u0163iei este necesar, dar nu \u015fi suficient pentru \u00eentemeierea adev\u0103rului. \u00cen afar\u0103 de lipsa de contradic\u0163ie mai e nevoie \u015fi de altceva pentru ca o judecat\u0103 s\u0103 fie adev\u0103rat\u0103: \u00een primul r\u00e2nd de raportarea ei la obiect<\/em> [subl. n.].[16]<\/a><\/sup><\/sup><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Mai mult, autorul spune c\u0103:<\/p>\n\n\n\n

nici recurg\u00e2nd la celelalte principii logice nu putem avea o garan\u0163ie a veracit\u0103\u0163ii vreunei cuno\u015ftin\u0163e, din cauz\u0103 c\u0103 principiile logice nu garanteaz\u0103 \u015fi nu pot garanta dec\u00e2t forma\u00adlitatea<\/em> adev\u0103rului, nu materialitatea lui: principiile logice se mi\u015fc\u0103 pe un plan pur formal, iar o cuno\u015ftin\u0163\u0103, ca s\u0103 fie adev\u0103rat\u0103, are totdeauna nevoie de dou\u0103 bra\u0163e de sus\u0163inere: de principiile logice, pe de o parte, \u015fi, pe de alt\u0103 parte, de lumea obiectic\u0103.[17]<\/a><\/sup><\/sup><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

\u00cen capitolul dedicat scepticismului, nefiind un relativist, Bagdasar ar fi putut dezvolta o critic\u0103 direct\u0103, opun\u00e2ndu-se frontal acestuia. Astfel de a\u015ftept\u0103ri sunt satisf\u0103cute doar \u00een m\u0103sura \u00een care prezentarea \u015fi critica se fac dintr-o perspectiv\u0103 epistemologic\u0103 tangen\u0163ial\u0103 cu problema scepticismului, cvasikantian\u0103, diferit\u0103 de cea clasic\u0103: \u201ePrincipial nu st\u0103 nimic \u00een calea unei cuno\u015ftin\u0163e absolute despre lumea fenomenal\u0103<\/em> [subl. n.]…\u201d.[18]<\/a><\/sup><\/sup> O alt\u0103 raportare de acest tip poate fi identificat\u0103 atunci c\u00e2nd Bagdasar se refer\u0103 la critica scepticismului adresat\u0103 cauzalit\u0103\u0163ii. Aici, el dezvolt\u0103 dou\u0103 puncte de vedere kantiene: primul are \u00een vedere faptul c\u0103 nesatis\u00adfacerea exigen\u0163ei clasice a \u00eentemeierii cauzale (Hume) nu conduce la scepticism, schimbarea de perspectiv\u0103 adus\u0103 de Kant asigur\u00e2nd \u015ftiin\u0163a (\u201e… chiar dac\u0103 no\u0163iunea de cauzalitate se sustrage unei complete \u015fi mul\u0163umitoare analize logice, nu urmeaz\u0103 deloc de aici c\u0103 ea ar fi inutil\u0103 \u00een investigarea fenomenelor<\/em> [subl. n.]…\u201d[19]<\/a><\/sup><\/sup>); cel de-al doilea prive\u015fte cauzalitatea \u00een lumea viului \u015fi este legat de primul \u00een sensul c\u0103,<\/p>\n\n\n\n

… de\u015fi noi nu cunoa\u015ftem nici ast\u0103zi cum fenomenele fizice determin\u0103 pe cele psihice, sau fenomenele psihice pe cele fizice, \u015fi totu\u015fi determinarea cauzal\u0103 dintre fizic \u015fi psihic ne-a ad\u00e2ncit mai mult dec\u00e2t pare la prima vedere cuno\u015ftin\u0163ele noastre despre aceste fenomene. Cu alte cuvinte, chiar dac\u0103 nexul cauzal \u00eensu\u015fi este \u00eenv\u0103luit <\/em>\u00eenc\u0103 \u00een mister<\/em>, noi putem totu\u015fi s\u0103 cunoa\u015ftem o parte din natura fenomenelor ce stau \u00een raporturi cauzale<\/em>[20]<\/a><\/sup><\/sup> [subl. n.].<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Poate cea mai interesant\u0103 dezvoltare kantian\u0103 ag\u0103\u0163at\u0103 de chestiunea scepticis\u00admului prive\u015fte distingerea dintre \u201erelativitate\u201d \u015fi \u201erela\u0163ionare\u201d. Autorul spune c\u0103 \u201eo cuno\u015ftin\u0163\u0103 a rela\u0163iilor dintre lucruri poate fi tot at\u00e2t de absolut\u0103 ca \u015fi o cuno\u015ftin\u0163\u0103 a esen\u0163ei \u00eens\u0103\u015fi a lucrurilor; dac\u0103 aceasta este sau ar fi posibil\u0103\u201d. Ca argument interesant adus de Bagdasar este faptul c\u0103 \u201erezultatele la care ajunge teoria relati\u00advit\u0103\u0163ii, privite \u00eendeaproape, nu pot fi interpretate ca pled\u00e2nd pentru o relativiz\u00adare a cuno\u015ftin\u0163ei. Teoria relativit\u0103\u0163ii sus\u0163ine rela\u0163ionalitatea lucrurilor, rela\u0163iona\u00adli\u00adta\u00adte care nu duce la relativitatea cuno\u015ftin\u0163elor. Cuno\u015ftin\u0163ele rela\u0163ionale nu sunt cu\u00adno\u015f\u00adtin\u0163e relative\u201d. \u00centr-adev\u0103r,<\/p>\n\n\n\n

trebuie s\u0103 facem o deosebire fundamental\u0103 \u00eentre rela\u0163iona\u00adlitate \u015fi relativitate, fiindc\u0103, din punct de vedere logic, avem aici dou\u0103 no\u0163iuni complet diferite. Noi putem avea cuno\u015ftin\u0163e adev\u0103rate, absolut valabile, despre rela\u0163iile dintre lucruri, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 rela\u0163ionalitatea \u015fi valabilitatea absolut\u0103 a cuno\u015ftin\u0163elor nu sunt no\u0163iuni ce se exclud, c\u0103ci valabilitatea absolut\u0103 nu st\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103 indisolubil\u0103 \u015fi necesar\u0103 cu existen\u0163a \u00een sine a lucrurilor<\/em>[<\/a><\/sup><\/strong>21]<\/a><\/sup><\/sup> [subl. n.].<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

\u00cen ceea ce prive\u015fte ra\u0163ionalismul, \u00een acest capitol Bagdasar abordeaz\u0103 proble\u00adma adev\u0103rului \u015fi a erorii, a ideilor \u00eenn\u0103scute, dar mai ales a metodei, pornind de la Descartes, trec\u00e2nd prin Spinoza \u015fi Leibniz cu referirile a\u015fteptate la diferitele accep\u00ad\u0163i\u00aduni ale metodei din matematica secolelor 16\u201318. Interesante pentru analiza noas\u00adtr\u0103 sunt oprirea pe care autorul nostru o face la Galilei, precum \u015fi modalitatea \u00een care a \u00een\u0163eles combinarea metodelor (analitic\u0103<\/em> \u015fi sintetic\u0103<\/em>) la Kant. De\u015fi nu-l trateaz\u0103 aici pe filosoful german, din abordarea chestiunilor reiese, din nou, maniera kantian\u0103 de a \u201ecorecta\u201d \u015fi completa diferitele pozi\u0163ion\u0103ri. Astfel, Bagdasar apreciaz\u0103 doar p\u00e2n\u0103 la un punct aportul la epistemologie al ra\u0163ionali\u015ftilor, cei care au pus un accent deosebit pe \u201efactorii apriorici\u201d. Neglijarea contribu\u0163iilor dome\u00adniului sensibilului la problema cuno\u015ftin\u0163ei a fost subliniat\u0103 de autorul nostru prin apel la un model mai competitiv dec\u00e2t cel oferit de ra\u0163ionalism, venit din \u015ftiin\u0163a naturii prin Galilei. Vorbind despre acesta, Bagdasar laud\u0103 ideea genial\u0103 dup\u0103 care,<\/p>\n\n\n\n

pentru orice cercetare despre natur\u0103, colaborarea dintre experien\u0163a sensibil\u0103, care singur\u0103 este fundamentul investiga\u0163iei, \u015fi g\u00e2ndirea matematic\u0103, care, \u00een observa\u0163ia ce se serve\u015fte de m\u0103sur\u0103, \u00een experiment, \u00een relevarea raporturilor legale din curentul devenirii, poate sesiza fenomenele naturii externe \u015fi cu aceasta poate ridica simpla cuno\u015ftin\u0163\u0103 empiric\u0103 la o \u015ftiin\u0163\u0103 demonstrabil\u0103.[22]<\/a><\/sup><\/sup><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Nici numai observa\u0163ia sensibil\u0103, nici doar specula\u0163ia din pura g\u00e2ndire nu sunt de ajuns; \u015fi nici clasificarea no\u0163ional\u0103 a lucrurilor percepute; ci numai analiza matematic\u0103 a fenomenelor duce la cunoa\u015fterea lor.[23]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n

Aceast\u0103 idee a lui Galilei, \u201ecu adev\u0103rat revolu\u0163ionar\u0103\u201d, o vede Bagdasar expus\u0103, \u00eentr-o alt\u0103 form\u0103, cu un veac \u015fi jum\u0103tate mai t\u00e2rziu, la Kant, \u201edar \u00een fond sus\u0163in\u00e2nd acela\u015fi lucru\u201d, \u201emerit\u00e2nd s\u0103 fie considerat\u0103 ca un imperativ vital pentru orice investigare exact\u0103 \u015fi menit\u0103 s\u0103 duc\u0103 la cele mai str\u0103lucite cuceriri \u015ftiin\u0163ifice\u201d. Doar c\u0103 ea nu a fost respectat\u0103 de to\u0163i g\u00e2nditorii ra\u0163ionali\u015fti, la care toate concep\u00ad\u0163iile filosofice bazate pe activitatea spontan<\/a>\u0103 \u015fi pe spontaneitatea pur\u0103 a g\u00e2ndirii au \u00eencercat s\u0103 deduc\u0103 aprioric realitatea f\u0103r\u0103 s\u0103 se refere la datele sensibile, ceea ce le\u2011a f\u0103cut construc\u0163ii f\u0103r\u0103 fundamentum in re<\/em>, specula\u0163ii lipsite de atributele exac\u00adtit\u0103\u0163ii \u015fi ale veracit\u0103\u0163ii[24]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen fine, \u00een partea \u201ecritic\u0103\u201d a prezent\u0103rii ra\u0163ionalismului, preferin\u0163a filosofului nostru pentru \u201einterven\u0163ia lui Kant\u201d \u00een acest punct, \u201e\u00eempotriva ra\u0163ionalismului\u201d, este justificat\u0103 prin aceea \u201ec\u0103 orice idee f\u0103r\u0103 con\u0163inut intuitiv \u015fi sensibil este form\u0103 goal\u0103, lipsit\u0103 de relevan\u0163\u0103 ontologic\u0103 \u015fi \u015ftiin\u0163ific\u0103\u201d. \u00cen acela\u015fi stil, Bagdasar consi\u00adder\u0103 c\u0103, imediat dup\u0103 Kant, g\u00e2nditori care pretindeau c\u0103 lucreaz\u0103 \u00een spiritul acestuia \u015fi duc mai departe firul g\u00e2ndirii lui c\u0103ut\u00e2nd s\u0103 scoat\u0103 doar din ra\u0163iune nu numai formele universale \u015fi necesare ale con\u015ftiin\u021bei, ci \u015fi con\u0163inutul ei, au gre\u015fit.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen expunerea<\/em> empirismului, Bagdasar apeleaz\u0103 la o \u00eencadrare a pozi\u0163ion\u0103rilor de aici care \u00eei \u201etr\u0103deaz\u0103\u201d, \u015fi ea, situarea kantian\u0103 atunci c\u00e2nd aduce \u00een discu\u0163ie critica cauzalit\u0103\u0163ii: \u201eDar explica\u0163iile genetice<\/em> [subl. n.] empiriste ale cuno\u015ftin\u0163ei nu s-au oprit aici…\u201d[25]<\/a><\/sup><\/sup>. Cum am spus mai sus, nu ne oprim aici asupra problemelor tratate de autorul nostru \u00een cadrul empirismului, doar amintim c\u0103 au fost \u00eentruc\u00e2tva detaliate, pe l\u00e2ng\u0103 pozi\u0163ia lui Hume asupra cauzalit\u0103\u0163ii, critica matematicilor ca \u015ftiin\u0163e deductive, critica silogismului la Mill \u015fi pozi\u0163ia lui Spencer privind dinamica \u201eaprioriului\u201d din viziunea lui Petrovici. \u00cen ceea ce prive\u015fte pozi\u0163ia sa genuin\u0103, vedem c\u0103, prin critica <\/em>empirismului, Bagdasar este \u00eentr-adev\u0103r consecvent cu pro\u00adpria pozi\u0163ie (despre care vrem s\u0103 d\u0103m seama \u00een analiza noastr\u0103) c\u00e2nd respinge concep\u0163ia sufletului-oglind\u0103<\/em>, \u00een care sufletul ar reflecta pasiv \u015fi indiferent tot ceea ce i se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103. Consider\u00e2nd c\u0103 ideea empirist\u0103 despre pasivitatea sufletului \u201eeste gre\u015fit\u0103\u201d, autorul caut\u0103 s\u0103 scoat\u0103 \u00een relief \u201eactivitatea\u201d sufletului, \u201espontane\u00aditatea\u201d g\u00e2ndirii, facultatea aperceptiv\u0103 a spiritului. Reiese, astfel, din critica adus\u0103 empiri\u015ftilor, ceea ce crede Bagdasar \u00eensu\u015fi: c\u0103, de exemplu, cuno\u015ftin\u0163a nu st\u0103 \u00een senza\u0163ii, percep\u0163ii \u015fi reprezent\u0103ri, ci \u00een opera\u0163ii<\/em> ale g\u00e2ndirii, \u00een acte de judecat\u0103, adic\u0103 \u00een acele acte \u00een care poate fi vorba despre adev\u0103r sau fals.[26]<\/a><\/sup><\/sup> La un moment dat, filosoful rom\u00e2n pare chiar c\u0103 \u00eemprumut\u0103 de la Kant sensul func\u0163ional al facult\u0103\u0163ilor noastre ra\u0163ionale: no\u0163iuni precum identitate, cauzalitate, substan\u0163\u0103 \u015f.a. \u201enu-\u015fi pot avea originea \u00een experien\u0163\u0103, ele \u015fi-o au \u00een alt\u0103 parte, \u015fi anume \u00een intelect, g\u00e2ndire, ra\u0163iune sau cum altfel mai poate fi numit\u0103 func\u0163iunea<\/em> [subl. n.] care le produce.\u201d La fel cu \u201e… principiile care stau la baza \u015ftiin\u0163elor \u015fi fac posibil\u0103 cunoa\u015fterea fenomenelor\u201d, acestea \u201enu-\u015fi pot avea originea \u00een experien\u0163\u0103, fiindc\u0103 experien\u0163a este limitat\u0103, pe c\u00e2nd principiile dep\u0103\u015fesc experien\u0163a real\u0103, trecut\u0103 \u015fi actual\u0103, \u015fi se \u00eentind \u015fi asupra experien\u0163ei posibile<\/em> [subl. n.] viitoare.\u201d Pe de alt\u0103 parte, \u201eprincipiile nu plutesc \u00een vid, ci ele se cer \u00eent\u0103rite, sus\u0163inute de experien\u0163\u0103, dar acest lucru nu trebuie interpretat \u00een sensul c\u0103 ele deriv\u0103 din experien\u021b\u0103 \u015fi ar avea o origine empiric\u0103.\u201d[27]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n

Critic\u00e2nd pozi\u0163ia empirist\u0103, vorbind despre experien\u0163a sim\u0163urilor, Bagdasar se exprim\u0103 \u00eentr-un limbaj \u015fi un sens cvasikantiene c\u00e2nd spune c\u0103 \u00een orice act percep\u00adtiv, c\u00e2t de elementar, se amestec\u0103 factori intelectivi pentru a organiza elementele furnizate de sim\u0163uri. Astfel, c\u00e2nd ne referim la un obiect din fa\u0163a noastr\u0103, noi g\u00e2ndim un <\/em>\u015fi lucru <\/em>(unitate<\/em> \u015fi substan\u0163\u0103<\/em>) care nu sunt luate din experien\u0163\u0103, spune Bagdasar. Ace\u015ftia sunt factori intelectivi pe care nu-i putem lua din experien\u0163\u0103 \u015fi cu ajutorul c\u0103rora cuno\u015ftin\u0163a (aici, cunoa\u015fterea) noastr\u0103 organizeaz\u0103 datele sensibile.[28]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n

Accept\u00e2nd \u015fi asum\u00e2ndu-\u015fi tacit (prin citare) critica lui Husserl la adresa em\u00adpi\u00adris\u00admului privind unele distinc\u0163ii considerate fundamentale, Bagdasar consider\u0103 c\u0103 empiri\u015ftii, \u00een tendin\u0163a lor de a \u00eentemeia totul pe experien\u0163\u0103, c\u00e2nd este vorba despre principiile logice, confund\u0103 lucruri principial eterogene. Afl\u0103m deci cu Husserl c\u0103 \u201eEviden\u0163\u0103 \u015fi convingere oarb\u0103, generalitate exact\u0103 \u015fi generalitate empiric\u0103, in\u00adcompa\u00adti\u00ad\u00adbilitate logic\u0103 a judec\u0103\u0163ilor (Sachverhalte<\/em>) \u015fi incompatibilitate psiholo\u00adgic\u0103 a actelor de credin\u0163\u0103 […] sunt pentru el [empirist, n.n.] unul \u015fi acela\u015fi lucru.\u201d[29]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n

Bagdasar spune c\u0103, de\u015fi nu sunt scoase din experien\u0163\u0103, principiile logice se aplic\u0103 acesteia \u015fi o condi\u0163ioneaz\u0103. \u00cen ce prive\u015fte experimentul, care presupune o efica\u00adcitate teoretic\u0103 maxim\u0103, de m\u00e2na \u00eent\u00e2i, spune Bagdasar, acesta nu ar presu\u00adpune totu\u015fi \u00een chip necesar ra\u0163ionamentul inductiv ca vehicul logic, pe care Mill \u00eel vedea la baza oric\u0103rei cunoa\u015fteri; ca exemplu, Bagdasar d\u0103 principiul gravita\u0163iei, care nu a fost observat, ci i s-a prezentat lui Newton sub forma unei ipoteze<\/em>, pe care observa\u0163iile au venit s\u0103 o confirme<\/em>. Galilei ar fi pretins c\u0103 ar fi descoperit legea c\u0103derii corpurilor grele cu ajutorul ra\u0163iunii \u015fi c\u0103 ar fi verificat-o apoi cu ajutorul experien\u0163ei. Kantian, Bagdasar mai spune c\u0103 nici chiar \u00een \u015ftiin\u0163ele de pur\u0103 obser\u00adva\u0163ie spiritul nu este pasiv, ci pune \u00eentreb\u0103ri naturii a\u015ftept\u00e2nd r\u0103spunsuri, face obser\u00adva\u0163ii condus de anumite idei \u015fi urm\u0103re\u015fte anumite \u0163inte. Spiritul intervine activ \u00een observarea fenomenelor, anticipeaz\u0103 <\/em>asupra lucrurilor, este spontan <\/em>\u015fi productiv<\/em>.[30]<\/a><\/sup><\/sup> \u00cen fine, \u00een principiu, Bagdasar este de acord cu Kant \u015fi \u00een ceea ce prive\u015fte principiul cauzalit\u0103\u0163ii<\/em>: d\u00e2ndu-i dreptate lui Hume c\u0103 experien\u0163a nu poate fi sursa cauzalit\u0103\u0163ii, dar nici c\u0103 trebuie s\u0103 fim sceptici cu privire la acest principiu, Bagda\u00adsar spune c\u0103 ideea cauzalit\u0103\u0163ii trebuie \u00een\u0163eleas\u0103 ca un principiu a priori<\/em>; pentru c\u0103 dep\u0103\u015fe\u015fte orice experien\u0163\u0103 \u015fi deci nu poate fi scos el \u00eensu\u015fi din expe\u00adrien\u0163\u0103. Printre altele, mai \u00een detaliu, vom vedea mai jos \u015fi obiec\u0163iile lui la acest principiu, obiec\u0163ii pe care \u00eens\u0103 le consider ca ale oric\u0103rui \u201ekantian de bun-sim\u0163\u201d.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen ceea ce prive\u015fte capitolul dedicat criticismului<\/em>, cum era de a\u015fteptat, acesta se refer\u0103 la epistemologia kantian\u0103, \u00een special a Criticii ra\u0163iunii pure<\/em>. \u00cen economia <\/a>T.c.<\/em>, ca pondere pentru un singur autor, acest capitol propune cel mai mare num\u0103r de pagini alocat, \u00een compara\u0163ie cu al\u0163i autori \u015fi alte curente. Cum am anun\u0163at deja, nu ne ocup\u0103m nici aici cu analiza a ceea ce a prezentat Bagdasar despre filosofia lui Kant, din punctul de vedere al con\u0163inutului, ci intereseaz\u0103 maniera<\/em> \u00een care el o face, cu accent pe pozi\u0163ionarea disonant\u0103 a acestuia \u00een raport cu pa\u015fii metodologici asuma\u0163i, cu m\u0103nunchiul epistemologic descris mai sus, cu preten\u0163iile de obiecti\u00advi\u00adtate ale demersului din T.c<\/em>. Cum spuneam, poate mai important, din toat\u0103 aceast\u0103 strategie de interpretare este de scos la lumin\u0103 pozi\u0163ionarea lui Bagdasar \u00een raport cu epistemologia lui Kant \u015fi cu problema cunoa\u015fterii \u00een general.<\/p>\n\n\n\n

Revenind, \u00een ceea ce prive\u015fte prezentarea<\/em> criticismului (kantian), aceasta ocup\u0103 aproape \u00eentreg spa\u0163iul alocat capitolului, adic\u0103 aproape 40 de pagini, fa\u0163\u0103 de patru \u015fi ceva dedicate criticii<\/em>. Mai este de observat faptul c\u0103 Bagdasar s-a str\u0103duit destul de mult s\u0103 fie c\u00e2t mai clar \u00een acest prim pas metodologic, explica\u0163iile sale ajut\u0103toare nefiind expeditive, presupun\u00e2nd uneori chiar apelul la exemple. Dac\u0103 ne g\u00e2ndim c\u0103 ponderea cantitativ\u0103 (\u015fi calitativ\u0103!) pus\u0103 la dispozi\u0163ie pentru un singur autor\/curent filosofic este, comparativ, de departe pe primul loc \u00een cazul criticis\u00admului, aceste dou\u0103 observa\u0163ii ne pot spune multe, de data asta \u015fi indirect, despre importan\u0163a g\u00e2ndirii kantiene pentru autorul T.c.<\/em><\/p>\n\n\n\n

Referirea la conceptul fundamental al criticismului, la transcendental<\/em>, se face \u00een contextul r\u0103fuielii lui Bagdasar cu curentul psihologist, unul dintre multiplele curente care s-au raportat la filosofia kantian\u0103, tr\u0103d\u00e2ndu-\u015fi astfel crezul meto\u00addologic \u00een virtutea c\u0103ruia prezentarea trebuie f\u0103cut\u0103 \u201eobiectiv\u201d, f\u0103r\u0103 niciun fel de interferen\u0163e. Astfel, opun\u00e2ndu-se metodei \u201egenetice\u201d, psihologiste, el \u00eencearc\u0103 s\u0103 determine c\u00e2t mai \u00een detaliu conceptul de transcendental, pe care, invoc\u00e2ndu-l pe Hartmann ca surs\u0103 bibliografic\u0103, \u00eel pune \u00een leg\u0103tur\u0103 cu cel al posibilit\u0103\u0163ii \u00een calitate de condi\u0163ie a lui<\/em> apriori. Distingerea \u00eentre registrul genetic, al explic\u0103rii psiho-fiziologice a actelor cunoa\u015fterii, de cel epistemologic, al problemelor \u201ede drept\u201d, este considerat\u0103 de Bagdasar fundamental\u0103 pentru a putea porni pe un drum \u201ecorect\u201d \u00een a-l \u00een\u0163elege pe Kant. \u00centr-adev\u0103r, atunci c\u00e2nd spunem c\u0103 transcen\u00addentalul este condi\u0163ie de posibilitate, de fapt nu este vorba despre o posibilitate a ceva real, care ar \u0163ine de existen\u0163\u0103, ci despre posibilitatea (logic\u0103, epistemologic\u0103 \u2013 teoretic\u0103) de a avea ca obiect<\/em> pentru con\u015ftiin\u0163a noastr\u0103 ceva, adic\u0103 total episte\u00admologic, spune N. Bagdasar. Avem a face deci cu o condi\u0163ie a unei posibilit\u0103\u0163i logice, epistemologice, teoretice, pentru c\u0103 posibilul prive\u015fte aici nu capacitatea logic\u0103 a omului, ci structura epistemologic\u0103 a obiectelor (nu ca lucruri \u00een sine). \u201eTermenul posibilitate nu trebuie conceput psihologic \u015fi subiectiv, ci logic \u015fi, de aceea, obiectiv\u201d[31]<\/a><\/sup><\/sup>, mai \u00eent\u0103re\u015fte Bagdasar.<\/p>\n\n\n\n

Pe modelul explicat de noi la \u00eenceputul analizei, apel\u00e2nd la N. Hartmann, Bagdasar este de acord c\u0103 metoda transcendental\u0103, \u00een care \u201eplec\u00e2nd de la realitatea obiectului, se conchid condi\u0163iile posibilit\u0103\u0163ile lui\u201d[32]<\/a><\/sup><\/sup>, este opus\u0103 perspectivei psiho\u00adlogiste, care are \u00een vedere resorturile suflete\u015fti, subiective, acte reale care ar sta la baza cuno\u015ftin\u0163ei; toate s-ar supune legilor psihologice. Metoda genetic\u0103 (psiho\u00adlogic\u0103) vizeaz\u0103 probleme de fapt<\/em>, care nu sunt cele kantiene: cele kantiene sunt de drept<\/em> \u015fi vizeaz\u0103 factorii apriorici<\/em> ai cuno\u015ftin\u0163ei valabile, mai spune Bagdasar. Mai mult, \u201epentru ace\u015ftia [psihologi\u015ftii, n.n.] se pare c\u0103 Imm. Kant n-a existat \u00eenc\u0103\u201d, pentru c\u0103 ei \u201econfund\u0103 […] explicarea<\/em> cu justificarea<\/em> (quaestio facti <\/em>cu quaestio juris<\/em>): dac\u0103 ar\u0103\u0163i geneza unui act de cunoa\u015ftere nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 ai \u015fi \u00eendrept\u0103\u0163irea lui; a explica geneza psiho-fiziologic\u0103 nu \u0163ine loc de explicarea \u015fi justificarea faptului ca atare.\u201d[33]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n

Desigur, p\u00e2n\u0103 la un punct putem spune c\u0103 lectura lui Bagdasar este (cea) \u201ecorect\u0103\u201d, \u00eens\u0103 este poate la fel de corect s\u0103 nu consider\u0103m c\u0103 perspectiva psihologist\u0103 este una \u201etotal eronat\u0103\u201d, dac\u0103 ne g\u00e2ndim doar la rodnicia acestei perspective dinspre Kant pentru \u015ftiin\u0163ele cogni\u0163iei din secolul trecut. De fapt, aici pare c\u0103 avem a face cu un exces al \u201erealismului epistemologic\u201d explicit al lui Nicolae Bagdasar \u00een ceea ce prive\u015fte epistemologia.<\/p>\n\n\n\n

Referitor la critica<\/em> criticismului, Bagdasar are impresia c\u0103 dezvolt\u0103 o pozi\u0163ie obiectiv\u0103 \u015fi eficace, delimitativ\u0103 etc., problemele \u201enerezolvate\u201d de filosoful german fiind subliniate de el \u00eensu\u0219i. Un lucru demn de semnalat legat de capitolul dedicat criticismului este c\u0103, dac\u0103 pe parcursul T.c.<\/em> critica adresat\u0103 celorlalte curente \u015fi\/sau autori s-a f\u0103cut de pe pozi\u0163ii cvasikantiene, aici, la Kant, critica se face \u201edin interiorul kantianismului\u201d, ca s\u0103 zicem a\u015fa. S-ar mai putea spune c\u0103, p\u00e2n\u0103 la autorul german, era destul de mult de criticat, a\u015fa \u00eenc\u00e2t pozi\u0163ionarea generic kantian\u0103 a lui Bagdasar era una performant\u0103; odat\u0103 cu abordarea critic\u0103 a criticismului (kantian) \u00eensu\u015fi, autorul nostru devine mai aspru pentru Kant dec\u00e2t \u201eKant-ul s\u0103u\u201d aplicat criticii celorlal\u0163i. Dincolo de jocul de cuvinte-situa\u0163ii, faptul c\u0103 filosoful rom\u00e2n \u00eel critic\u0103 \u015fi pe Kant nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 este ne-kantian, ci c\u0103 nici el nu are r\u0103spunsuri mai bune sau, poate, are \u00eentreb\u0103ri mai \u201esubiective\u201d dec\u00e2t crede; \u00eens\u0103, fa\u0163\u0103 de ceilal\u0163i, Bagdasar este pur \u015fi simplu kantian.<\/p>\n\n\n\n

Pentru a putea conchide asupra acestui \u201eloc\u201d-cheie din analiza noastr\u0103, este necesar s\u0103 prezent\u0103m mai aplicat acest \u201epas\u201d al criticii<\/em>: vom expune principalele obiec\u0163ii ale lui Bagdasar \u00eentr-un context care va \u00eencerca s\u0103 deslu\u015feasc\u0103 \u00eens\u0103\u015fi pozi\u0163ia sa cu privire la problemele de care s-a ocupat Kant. P\u00e2n\u0103 s\u0103-\u015fi formuleze \u201ecriticile\u201d, Bagdasar ne dezv\u0103luie criteriile dup\u0103 care a procedat la sistematizarea obiec\u0163iilor \u00een general la adresa criticismului lui Imm. Kant.<\/p>\n\n\n\n

\u00cenainte de toate, \u201ene\u00een\u0163elegerea\u201d fundamental\u0103 a (g\u00e2ndirii) lui Kant ar fi pornit de la confuzia legat\u0103 de scopul \u015fi sarcina Criticii ra\u0163iunii pure. <\/em>Cei care nu au \u00een\u0163eles c\u0103 la Kant \u201e… avem o critic\u0103 a facult\u0103\u0163ii, nu a c\u0103r\u0163ilor \u015fi sistemelor…\u201d, sunt interpre\u0163ii care au gre\u015fit proced\u00e2nd \u00een demersul lor f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi pun\u0103 \u00een prealabil problema modului cum au fost dob\u00e2ndite no\u0163iunile<\/em>, nici a dreptului cu care sunt ele \u00eentrebuin\u0163ate<\/em>. Acest lucru se realizeaz\u0103, ca s\u0103 spunem a\u015fa, cum \u201ecorect\u201d a \u00een\u0163eles Bagdasar, \u201edin principii\u201d \u015fi cu ajutorul metodei transcendentale. \u00cen\u0163elegem apoi c\u0103 o clasificare a tipurilor de critici ar distinge \u00eentre: unele \u00eentemeiate, altele par\u0163ial \u00eentemeiate \u015fi par\u0163ial gre\u015fite, altele total gre\u015fite, pe acestea din urm\u0103 autorul nostru nedorind s\u0103 le reia \u00een lucrarea sa, \u201epentru a nu le re\u00eenvia\u201d. \u00cen ultim\u0103 instan\u0163\u0103, majoritatea criticilor gre\u015fite \u015fi\/sau total gre\u015fite sunt astfel pentru c\u0103 autorii lor, pur \u015fi simplu nu l-au \u00een\u0163eles pe Kant.<\/p>\n\n\n\n

Av\u00e2nd convingerea c\u0103 ceea ce prezint\u0103 el \u00eensu\u015fi sunt criticile obiective, \u201esiste\u00admatice\u201d, \u00eentemeiate \u015fi \u00eendrept\u0103\u0163ite, dintre acestea Bagdasar ni le propune pe \u201ecele mai importante\u201d: cele care se refer\u0103 la tabela categoriilor, la determinarea \u201eeronat\u0103\u201d a categoriei cauzalit\u0103\u0163ii, la problema concilierii dintre intui\u0163ie \u015fi concept, respectiv dintre intelect \u015fi sensibilitate, la \u201einutilitatea\u201d schematismului, la ambigu\u00aditatea conceptului de \u201econ\u015ftiin\u0163\u0103 \u00een genere\u201d \u015fi la raportul Criticii <\/em>cu \u015ftiin\u0163ele vremii lui Kant. De fapt, \u015fi aici \u2013 sau mai cu seam\u0103 aici \u2013 N. Bagdasar se dezv\u0103luie el \u00eensu\u015fi ca un kantian. De exemplu, unele dintre criticile \u015fi nedumeririle sale au fost abordate cu succes de exegeza contemporan\u0103 \u015fi, din direc\u0163ia de interpretare<\/em> a lui Bagdasar \u00eensu\u015fi, ar putea fi considerate chiar solu\u0163ionate, cum este critica privind dificultatea interac\u0163iunii dintre con\u015ftiin\u0163a empiric\u0103 \u015fi con\u015ftiin\u0163a \u00een genere sau a interac\u0163iunii dintre intelect \u015fi sensibilitate. Acestor probleme, invocate ca nerezol\u00advate de Nicolae Bagdasar la acea vreme, li s-au propus unele solu\u0163ii ingenioase, precum interpret\u0103rile actuale la \u201eargumentul identit\u0103\u0163ii func\u0163iei\u201d. Desigur, sunt unii autori care nu accept\u0103 aceste solu\u0163ii, dar de pe alte pozi\u0163ii.[34]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n

Legat de critica la tabela categoriilor, Bagdasar sus\u0163ine c\u0103 Imm. Kant a avut \u00een vedere \u201efaptul istoric\u201d, al tablei judec\u0103\u0163ilor logicienilor<\/em>, ceea ce l-ar fi condus la un set de categorii incomplet, unde, \u00een plus, categorii precum cantitatea \u015fi calitatea se reg\u0103sesc doar ca \u201etitluri\u201d, iar nu \u00een calitate de categorii standard; de asemenea, concepte precum cel de scop, mijloc, identitate \u015fi deosebire ar fi trebuit s\u0103 fie incluse de Kant \u00een tabela sa, \u00een calitate de categorii, la fel spa\u0163iul \u015fi timpul.<\/p>\n\n\n\n

S\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 Nicolae Bagdasar consider\u0103 c\u0103 obiec\u0163iile sale sunt \u201esiste\u00admatice\u201d, \u015fi nu istorice, spre deosebire de principiul ales de Kant \u00een descoperirea categoriilor, \u201etabla logicienilor\u201d, unul (considerat) istoric. Totu\u015fi, a\u015fa cum am \u00eencer\u00adcat s\u0103 ar\u0103t pe parcursul analizei, ceea ce ne spune Bagdasar nu este dec\u00e2t \u201e\u00eentr-o interpretare\u201d, a sa: exegeza contemporan\u0103 a ar\u0103tat c\u0103 \u201efirul conduc\u0103tor\u201d al lui Kant \u00een acest demers nu este \u201emunca logicienilor\u201d, ci este, a\u015fa cum apare \u00een Prolegomene<\/em>, principiul conduc\u0103tor transcendental<\/em>. Kant pleac\u0103 de la o tabel\u0103 modificat\u0103 transcendental \u2013 \u015fi de aici confuzia lui Bagdasar cu privire la chestiune. \u201e\u00cenceputul\u201d reprezentat de tabla logicienilor este unul provizoriu \u015fi este supus procedurii transcendentale care ne ofer\u0103 tabela intelectului \u00een judecare<\/em> (activitatea de a judeca, fundat\u0103 \u00een posibilitatea<\/em> acestei activit\u0103\u0163i, care este transcendental\u0103)[35]<\/a><\/sup><\/sup>, nu \u00een judecata logic\u0103 (\u201etreaba logicienilor\u201d) \u2013 pentru exegeza interesat\u0103, aceast\u0103 chestiune a reprezentat, printre altele, o problem\u0103 de context istoric al sensului \u201ejudec\u0103\u0163ii\u201d, cvasiacceptat\u0103 \u00een final. La acel moment \u00eens\u0103, pentru c\u0103 nu erau disponibile aceste \u201enout\u0103\u0163i\u201d, Bagdasar a considerat-o o eroare a lui Kant. La fel, \u00een ceea ce prive\u015fte \u201etitlurile\u201d, acestea reprezint\u0103 \u201emomente ale intelectului \u00een judecare<\/em>\u201d ceea ce le confer\u0103 o semnifica\u0163ie diferit\u0103 de cea b\u0103nuit\u0103 de Bagdasar. Legat de spa\u0163iu \u015fi timp, Bagdasar consider\u0103 separarea acestora de categorii ca fiind tot o eroare definitiv\u0103 \u015fi opteaz\u0103 pentru \u201esolu\u0163iile\u201d oferite de H. Cohen \u015fi P. Natorp, care le-ar fi integrat \u00een calitate de categorii ale intelectului; \u015fi aici, \u201eoferta\u201d timpului \u015fi interpretarea lui Bagdasar nu i-au furnizat ceea ce unii exege\u0163i contemporani au observat: at\u00e2t spa\u0163iul, c\u00e2t \u015fi timpul beneficiaz\u0103, \u015fi ele, de o \u201ededuc\u0163ie\u201d, dar la nivelul Esteticii transcendentale<\/em>, \u00eentruc\u00e2t Kant a desp\u0103r\u0163it doar metodologic intelectul de sensibilitate, pentru expunerea \u00eentemeiat\u0103 a sistemului s\u0103u pe cele dou\u0103 sec\u0163iuni transcendentale \u2013 Estetica <\/em>\u015fi Analitica<\/em>. Deci, spa\u0163iul \u015fi timpul \u00ee\u015fi g\u0103sesc locul \u015fi demnitatea teoretice, purt\u00e2nd marca unit\u0103\u0163ii<\/em>, asemenea categoriilor, dar la nivelul sensibilit\u0103\u0163ii, iar Kant nu a \u201egre\u015fit\u201d \u00een vreun fel aici (de altfel, \u00een edi\u0163ia B, deduc\u0163iile \u2013 inclusiv de la nivelul sensibilit\u0103\u0163ii \u2013 sunt circumscrise de noua numerota\u0163ie pe paragrafe 1\u201327, care debordeaz\u0103 separarea estetic\u0103<\/em> \u2013 analitic\u0103<\/em>, deci statutul formator a priori <\/em>al spa\u0163iului \u015fi timpului sunt asumate de Kant).[36]<\/a><\/sup><\/sup> \u00cen plus, ad\u0103ugirile lui Bagdasar la categoriile kantiene din acest pas doi, al \u201ecriticii\u201d sistematice \u015fi \u201eobiective\u201d, precum \u015fi alte \u201ecorecturi\u201d \u0163in de propria sa pozi\u0163ionare, de unele influen\u0163e pe care, tacit, le las\u0103 s\u0103 ias\u0103 la iveal\u0103, cum am v\u0103zut \u015fi mai sus (cu Cohen \u015fi Natorp).<\/p>\n\n\n\n

\u00cen\u0163elegerea lui Bagdasar cu privire la determinarea eronat\u0103 a categoriei cauza\u00adlit\u0103\u0163ii la Kant conduce, \u00een pasul doi, la ideea utiliz\u0103rii transcendente a cauza\u00adlit\u0103\u0163ii, bazat\u0103 pe \u00een\u0163elegerea lucrului \u00een sine drept cauz\u0103 a fenomenelor, ceea ce ar fi contradictoriu, pentru c\u0103 ar \u00eensemna c\u0103 aceast\u0103 cauzalitate este utilizat\u0103 \u015fi \u00een domeniul transcendentului, al suprasensibilului. \u201eEroarea\u201d, \u00eens\u0103, \u0163ine de \u00een\u0163elegerea cu privire la \u201elucrul \u00een sine\u201d kantian identificabil\u0103 \u00een interpretarea lui Bagdasar; de fapt, acesta nu este dec\u00e2t un \u201econcept-limit\u0103\u201d, epistemologic strict, el nu este luat \u00een sens ontologic de Kant \u00een vreun fel, deci nici \u00een calitate de \u201ecauz\u0103\u201d \u2013 dec\u00e2t strict negativ. Aceast\u0103 interpretare a lui Bagdasar poate fi explicat\u0103 \u015fi prin aceea c\u0103 el nu avea \u00eenc\u0103 \u201ela \u00eendem\u00e2n\u0103\u201d deosebirea metodologic\u0103 dintre sensibilitate \u015fi intelect sau unele reconstruc\u0163ii, reinterpret\u0103ri ale conceptelor \u201eintui\u0163ie formal\u0103 \u2013 forma <\/em>intui\u00ad\u0163iei\u201d disponibile ast\u0103zi, ceea ce ar fi diminuat considerabil \u015fi critica cu privire la problema distinc\u0163iei intui\u0163ie\u2013concept.<\/p>\n\n\n\n

Desp\u0103r\u0163irea metodologic\u0103 dintre concept \u015fi intui\u0163ia empiric\u0103 \u015fi redarea modului cum func\u0163ioneaz\u0103, via<\/em> schematism, aplicarea conceptelor la intui\u0163iile empirice este ceea ce Kant a sus\u0163inut, iar nu c\u0103, \u00een procesul cunoa\u015fterii, ele sunt desp\u0103r\u0163ite \u015fi trebuie cumva unite. Kant a ar\u0103tat cum\/de ce exist\u0103 o component\u0103 a priori<\/em> \u00een cunoa\u015ftere (pentru c\u0103 ea persist\u0103 a priori<\/em> fa\u0163\u0103 cu experien\u0163a, dar, la ocazionarea acesteia, ca spontaneitate<\/em>, se manifest\u0103 \u00een cunoa\u015ftere \u00eempreun\u0103<\/em>). Invocarea schematismului nu \u0163ine \u00een primul r\u00e2nd de \u00eencercarea de a \u201e\u00eemp\u0103ca\u201d cele dou\u0103 niveluri ireductibile (eterogenitatea categoriilor cu omogenitatea aplic\u0103rii), ci, gra\u0163ie \u201eargumentului aceleia\u015fi func\u0163ii\u201d, Kant vede posibilitatea de aplicare trans\u00adcendental\u0103 la experien\u0163\u0103. Desigur, at\u00e2ta timp c\u00e2t doar g\u00e2ndim<\/em> \u015fi nu cunoa\u015ftem, avem o raportare transcendent\u0103 a categoriei, de pild\u0103, a cauzalit\u0103\u0163ii, la ceea ce g\u00e2ndirea g\u00e2nde\u015fte, dar aceast\u0103 raportare este una pur speculativ\u0103<\/em>, situat\u0103 pe un alt plan dec\u00e2t cel epistemologic \u015fi care iese de sub defini\u0163ia kantian\u0103 a cunoa\u015fterii (prin experien\u0163\u0103).<\/p>\n\n\n\n

Nu mai insist\u0103m asupra problemei no\u0163iunii de con\u015ftiin\u0163\u0103 \u00een genere <\/em>(\u00fcberhaupt<\/em>), nici asupra apercep\u0163iei transcendentale<\/em>, nici asupra statutului \u015ftiin\u0163elor vremii sale \u00een teoria transcendental\u0103 kantian\u0103, referitor la care Bagdasar mai avea obiec\u0163ii; ceea ce vrem s\u0103 ar\u0103t\u0103m este c\u0103, dup\u0103 cum am \u00eencercat s\u0103 ilustrez \u015fi mai sus, discu\u0163ia din T.c.<\/em> legat\u0103 de \u201egre\u015felile\u201d, \u201eerorile\u201d, de exemplu ale lui Kant, \u015fi stabilirea \u201esistematic\u0103\u201d a adev\u0103rului teoriei kantiene se reduc, la limit\u0103, la anumite interpret\u0103ri \u015fi reconstruc\u0163ii mai mult sau mai pu\u0163in performante accesibile chiar viziunii kantiene a lui Bagdasar despre cunoa\u015ftere<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

De fapt, a\u015fa cum sugeram delimit\u00e2nd pragmatic planurile \u00een debutul analizei, at\u00e2t epistemologia lui Kant, c\u00e2t \u015fi perspectivele reprezentan\u0163ilor psihologismului cu privire la aceasta, precum \u015fi kantieni ca N. Bagdasar, B. Bauch, P. Natorp, N. Hartmann etc. sau, dintre contemporani, ca M. Wolff, P. Guyer, B. Longuenesse, M. Friedman, D. Henrich etc., se afl\u0103 \u00eentr-un dialog \u00een leg\u0103tur\u0103 cu problema <\/em>cunoa\u015fterii. Aici, acest dialog este unul proiectat, \u00eentr-adev\u0103r, \u00een cadrele filosofiei \u015fi ale epistemologiei kantiene, pe care un kantian ca Bagdasar o consider\u0103 \u201eaproape adev\u0103rat\u0103\u201d, \u00een condi\u0163iile \u00een care sunt \u201erezolvate\u201d unele chestiuni r\u0103mase \u00een sus\u00adpensie, dup\u0103 cum am v\u0103zut. Abia aceast\u0103 pozi\u0163ie (care include atitudinea sa epistemologic\u0103 tacit\u0103<\/em>), dup\u0103 cum anun\u0163am mai sus, \u00eentrege\u015fte situarea lui Bagdasar \u00een general \u00een leg\u0103tur\u0103 cu problema cunoa\u015fterii. Al\u0163i epistemologi kantieni \u00eens\u0103, cum sunt de pild\u0103 unii reprezentan\u0163i ai filosofiei analitice (P. Strawson, T. E. Wilkerson, B. Stroud etc.), propun o interpretare a modelului kantian pu\u0163in compatibil\u0103 cu ceea ce considera \u201ecorect\u201d Bagdasar.<\/p>\n\n\n\n

P\u0103r\u0103sind \u015fi \u201ecritica\u201d criticismului kantian, mai facem unele referiri sumare la capitolele r\u0103mase din T.c. <\/em>av\u00e2nd \u00een vedere, cum spuneam, nu at\u00e2t teoriile \u015fi autorii discuta\u0163i, c\u00e2t cadrul propus \u00een debutul analizei noastre, urm\u00e2nd ca, la final, s\u0103 tragem unele concluzii.<\/p>\n\n\n\n

\u015ei \u00een capitolul dedicat pozitivismului observ\u0103m c\u0103 se respect\u0103 acela\u015fi algoritm, propus de noi mai sus, privind abordarea \u00een doi pa\u015fi. \u00cen acest sens, pentru c\u0103 nu ader\u0103 \u00een niciun fel la teoria lui Comte sau la pozi\u0163ia lui Durkheim, Bagdasar nu interpreteaz\u0103 \u00een pasul 1 pozitivismul \u00een niciun fel, ci tinde s\u0103 dea pur \u015fi simplu fie citate din autorii prezenta\u0163i, fie din comentatorii invoca\u0163i. Atunci c\u00e2nd intervine, \u00een pasul 2, el o face de cele mai multe ori de pe pozi\u0163ii kantiene, tr\u0103d\u00e2ndu-\u015fi con\u00advingerile <\/em>\u015fi felul \u00een care el crede <\/em>c\u0103 g\u00e2nde\u015fte Kant legat de problema pus\u0103. De exemplu, \u00een ceea ce prive\u015fte limitele cunoa\u015fterii noastre, acolo unde Comte res\u00adpinge \u201emisterul\u201d, consider\u00e2ndu-l o fic\u0163iune, Bagdasar vorbe\u015fte despre faptul c\u0103, at\u00e2ta timp c\u00e2t cunoa\u015fterea ajunge s\u0103 se ocupe cu succes de o chestiune care la un moment dat trecea drept mister, f\u0103r\u0103 dovezi serioase nu po\u0163i sus\u0163ine ceea ce pretinde Comte. \u00cen ceea ce prive\u015fte sursa \u201esocial\u0103\u201d sau acordul social asupra unei idei, Bagdasar se v\u0103de\u015fte a fi kantian:<\/p>\n\n\n\n

Nu trebuie apoi s\u0103 trecem cu vederea c\u0103 veracitatea unei idei nu depinde de valoarea ei circulatorie, de num\u0103rul mai mare sau mai mic de indivizi care o primesc ca valabil\u0103, \u015fi nici dac\u0103 ea este de origine social\u0103 sau individual\u0103, ci de cu totul altceva: de adecvarea ei cu obiectul.[37]<\/a><\/sup><\/sup><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Aproape de Kant este, de asemenea, \u015fi \u00een finalul capitolului, c\u00e2nd sus\u0163ine contactul str\u00e2ns al filosofiei cu \u015ftiin\u0163a exact\u0103 sau, legat de conceptul de teleologie, cauzalitatea din lumea viului, \u00eens\u0103 p\u00e2n\u0103 la un punct: at\u00e2ta timp c\u00e2t fenomenele se pot explica cu succes prin \u015ftiin\u0163ele standard, acest lucru este corect, iar dac\u0103 prin apelul la ideea de \u201escop\u201d se pot explica alte fenomene, de neexplicat \u00een paradigma \u015ftiin\u0163ei standard, acest concept \u00eenc\u0103 nu trebuie scos din ecua\u0163ia cunoa\u015fterii.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen ceea ce prive\u015fte urm\u0103toarele cinci curente tratate de Bagdasar \u00een trei capi\u00adto\u00adle ale T.c.<\/em> (empiriocriticismul, \u00eentr-un capitol, pragmatismul, umanismul \u015fi fic\u0163io\u00adna\u00adlismul, \u00een cel de-al doilea, agnosticismul, \u00een cel de-al treilea), ca urmare a unei lecturi atente \u015fi potrivite ipotezei noastre, le-am considerat \u00eempreun\u0103, g\u00e2n\u00addindu-le, \u00een perspectiva abord\u0103rii generale a autorului, sub semnul \u201erelativis\u00admului\u201d.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen sensul acesta este de observat (nu numai \u00een capitolele men\u0163ionate, dar mai ales aici) predilec\u0163ia lui Bagdasar pentru ceea ce a\u015f numi \u201eprincipiul auto-con\u00adsisten\u0163ei\u201d teoriilor, pentru acordul dintre ideile principale \u015fi asump\u0163iile sus\u0163inute de o teorie (relativiste) \u015fi preten\u0163ia de universalitate a concluziilor care pot fi trase \u00een urma analiz\u0103rii teoriei respective. Nu de pu\u0163ine ori Bagdasar a remarcat contra\u00addic\u0163ia dintre asump\u0163iile unei teorii \u015fi ceea ce se sus\u0163inea prin concluziile acesteia. Am \u00een vedere aici, spre exemplu, dar pot fi g\u0103site multe asemenea situa\u0163ii \u00een T.c.<\/em>, ceea ce consider\u0103 Bagdasar \u00een leg\u0103tur\u0103 cu preten\u0163iile lui Vaihinger referitoare la caracterul fic\u0163ional al constructelor noastre teoretice, care fac ca teoria \u00eens\u0103\u015fi care sus\u0163ine a\u015fa ceva s\u0103 poate fi interpretat\u0103 astfel. C\u0103ci inconsecven\u0163a lui Vaihinger este complet\u0103 c\u00e2nd el afirm\u0103 dogmatic c\u0103 toate cuno\u015ftin\u0163ele sunt fic\u0163iuni:<\/p>\n\n\n\n

Sus\u0163in\u00e2nd acest lucru, este evident c\u0103 Vaihinger \u00ee\u015fi \u00eenchide singur orice posibilit\u0103\u0163i teoretice. C\u0103ci dac\u0103 orice cuno\u015ftin\u0163\u0103 este fictiv\u0103, atunci nu este posibil\u0103 o tratare sistematic\u0103 a fic\u0163iunilor, o \u00eentemeiere \u015fi explica\u0163ie \u015ftiin\u0163ific\u0103 a lor. Dac\u0103 orice idee este fictiv\u0103, atunci fictiv\u0103 este \u015fi teoria despre ideile fictive.[38]<\/a><\/sup><\/sup><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Critic\u00e2nd relativismul pragmatismului \u015fi fic\u0163ionalismul ca relativisme nejusti\u00adficate, \u00een esen\u0163\u0103, Bagdasar face uz de acest \u201eprincipiu al auto-consisten\u0163ei\u201d, cum l\u2011a\u015f numi, sub formula: relativistul spune c\u0103 totul este relativ, dar are preten\u0163ia c\u0103 ceea ce spune el se sustrage universalismului propriilor asump\u0163ii (nu putem s\u0103 nu observ\u0103m c\u0103, astfel formulat\u0103, pozi\u0163ia lui Bagdasar trimite la \u201eparadoxul mincinosului\u201d).<\/p>\n\n\n\n

Curentul intui\u0163ionist s-a bucurat de prezentarea \u015fi analiza teoriilor lui Dilthey \u015fi Bergson. Dac\u0103 teoria lui Dilthey, urm\u00e2nd tipicul descifrat de noi, este pentru Bagdasar mai pu\u0163in interesant\u0103 \u015fi performant\u0103 dec\u00e2t intui\u0163ionismul celui de-al doilea, aten\u0163ia lui s-a \u00eendreptat mai mult spre cele sus\u0163inute de Bergson. Ponderea \u015fi prezen\u0163a acestuia din urm\u0103 beneficiaz\u0103 de parametrii propu\u015fi de analiza noastr\u0103, dup\u0103 tipicul: dac\u0103 autorul sau teoria prezentate nu sunt foarte clare \u015fi se situeaz\u0103 \u00een aria de interes a lui Bagdasar, atunci autorul respectiv va beneficia de mai mult\u0103 aten\u0163ie pe parcursul ambilor pa\u015fi (spuneam c\u0103 se vor folosi citate mai pu\u0163ine \u015fi prezentarea va fi mai lung\u0103).<\/p>\n\n\n\n

\u00cen cazul lui Bergson, unele dificult\u0103\u0163i remarcate de Bagdasar pentru pasul 1, al \u201eexpunerii\u201d, au o oarecare influen\u0163\u0103 \u015fi asupra \u201ecriticii\u201d. Acest lucru \u00eel determin\u0103 ca, \u00eenainte de a trece la examinarea critic\u0103, s\u0103 se refere la cauzele pentru care filosoful francez este mai greu de abordat:<\/p>\n\n\n\n

mai \u00eent\u00e2i fiindc\u0103 Bergson \u00eentrebuin\u00ad\u0163eaz\u0103 foarte multe imagini care mai mult sugereaz\u0103 ide\u00adile pe care le cuprinde teoria lui. Apoi fiindc\u0103 teoria lui nu este suficient de unitar\u0103, res\u00adping\u00e2nd \u00eentr-o parte ceea ce concede \u00een alt\u0103 parte sau viceversa. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, el \u00eensu\u015fi a evo\u00adluat, aduc\u00e2nd modific\u0103ri, uneori de mare importan\u0163\u0103, teoriei sale despre cunoa\u015f\u00adtere.[39]<\/a><\/sup><\/sup><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

\u00cen ce prive\u015fte \u201ecritica\u201d, mai spune Bagdasar, aceasta \u201etrebuie deci s\u0103 \u0163in\u0103 seama de toate aceste lucruri \u015fi s\u0103 fie extrem de circumspect\u0103. Altfel risc\u0103, de\u015fi bazat\u0103 pe citate, s\u0103 fie dezavuat\u0103 cu ajutorul altor citate. Cu aceast\u0103 pruden\u0163\u0103, pe care o impun textele bergsoniene, s\u0103 trecem la examinarea critic\u0103 a teoriei bergso\u00adniene despre cunoa\u015ftere.\u201d[40]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n

Interesant este c\u0103, dac\u0103 ne g\u00e2ndim, nici ast\u0103zi nu avem o perspectiv\u0103 comun\u0103, acceptat\u0103 de toat\u0103 lumea, asupra \u201elocului\u201d din opera lui Kant unde ne putem opri \u015fi spune: iat\u0103, aceasta este lucrarea unde Kant \u00ee\u015fi prezint\u0103 programul teoretic matur. Mai mult, neg\u00e2ndindu-ne c\u0103 mai sus ar fi fost invocat Bergson, temerile lui Bagda\u00adsar cu privire la cei doi pa\u015fi (\u201eprezentarea\u201d \u015fi \u201ecritica\u201d) par a fi exprimate despre pro\u00adgramul teoretic al lui Kant! \u00centr-adev\u0103r, \u00eencep\u00e2nd cu perioada pre-critic\u0103 \u015fi trec\u00e2nd prin edi\u0163ia B a Crp<\/em> (1787) \u2013 considerat\u0103 de mul\u0163i (inclusiv de subsemnatul) opera de maturitate a programului teoretic kantian \u2013 p\u00e2n\u0103 la Opus postumum<\/em>, pro\u00adble\u00admele de \u00een\u0163elegere-interpretare considerate de Bagdasar specifice filosofiei lui Bergson sunt de reg\u0103sit la Kant: pozi\u0163ionarea fa\u0163\u0103 de scepticism disputat\u0103 ast\u0103zi \u00een opo\u00adzi\u0163ie<\/em> de diferite perspective \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103 (adic\u0103 dac\u0103 Imm. Kant a r\u0103spuns sau nu direct scepticismului \u015fi dac\u0103 a f\u0103cut-o cu succes), chestiunea \u201elucrului \u00een sine\u201d (\u00eenc\u0103 este o problem\u0103 deschis\u0103 pentru exegez\u0103), clarificarea pozi\u0163ion\u0103rii lui Kant fa\u0163\u0103 de \u015ftiin\u0163a exact\u0103 (reprezint\u0103 o real\u0103 provocare azi pentru perspective de dife\u00adrite tipuri) etc.<\/p>\n\n\n\n

Ceea ce vrem s\u0103 spunem este c\u0103, la limit\u0103, spre deosebire de crezul \u015fi de stilul meto\u00addologic-epistemologice manifeste \u015fi asumate explicit de Bagdasar \u00een <\/a>T.c.<\/em>, pen\u00adtru textele filosofice, toate teoriile ar trebui s\u0103 beneficieze de precau\u0163iile de mai sus. Acesta este, \u00een mare, unul dintre principiile analizei noastre: c\u0103ut\u0103m s\u0103 vedem din\u00adspre<\/em>, dincoace<\/em> \u015fi dincolo<\/em>[41]<\/a><\/sup><\/sup> de ceea ce spune autorul care sunt, \u00een fond, pozi\u0163io\u00adn\u0103rile sale \u201eautentice\u201d privind o \u201eintroducere \u00een teoria cunoa\u015fterii\u201d; sau cu privire la modalitatea \u00een care au fost trata\u0163i cei pe care el \u00eensu\u015fi i-a selectat \u015fi i-a luat \u00een con\u00adsiderare pentru cercetarea sa; sau chiar cu privire la problema cunoa\u015fterii ca atare.<\/p>\n\n\n\n

Aici ar fi nimerit s\u0103 aducem \u00een discu\u0163ie mirarea profesorului Teodor Dima legat\u0103 de selec\u0163ia curentelor\/teoriilor\/autorilor pentru T.c.<\/em>: acesta se \u00eentreba \u00een leg\u0103\u00adtur\u0103 cu absen\u0163a din cuprinsul lucr\u0103rii lui Bagdasar a curentului logico-mate\u00admatic, cu un oarecare impact asupra teoriei cunoa\u015fterii \u00een general, dup\u0103 p\u0103rerea sa. Un posibil r\u0103spuns pe care l-am putea \u00eencerca referitor la atitudinea lui Bagdasar are \u00een vedere tocmai presupozi\u0163iile care au stat la baza analizei noastre. S\u0103 nu uit\u0103m, pe de o parte, c\u0103 pozi\u0163ion\u0103rile dinspre logico-matematici sunt doar tangen\u0163ial legate de viziunea lui Bagdasar asupra cunoa\u015fterii din filosofie, a filosofilor de p\u00e2n\u0103 la Rickert (ultimul autor ales <\/em>\u015fi tratat de Bagdasar \u00een lucrarea sa); pe de alt\u0103 parte, consi\u00adderarea epistemologiei ca disciplin\u0103 independent\u0103 l-ar fi putut face pe Bagda\u00adsar s\u0103 omit\u0103 mai u\u015for includerea \u00een cercetarea sa a unui domeniu relativ distinct. Desigur, interoga\u0163ia lui T. Dima este perfect legitim\u0103, iar Bagdasar a procedat, poate, cum nu i-ar fi permis unele presupozi\u0163ii metodologice \u015fi epistemologice asumate de data aceasta explicit de el \u00een alc\u0103tuirea T.c.<\/em> De exemplu, dac\u0103 defini\u0163ia din introducerea la T.c.<\/em> ne spune c\u0103 epistemologia este \u201eo teorie a cuno\u015ftin\u0163ei \u015ftiin\u0163ifice\u201d, aici ar fi putut fi inclus \u015fi discutat, fie \u015fi pe scurt, aportul considerat semnificativ dinspre logico-matematic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen ceea ce prive\u015fte \u201econ\u0163inutul\u201d teoriei lui Bergson, a\u015fa cum \u00eel vede Bagdasar \u00een critica sa, mai spunem doar c\u0103 acesta este analizat tot de pe pozi\u0163ii kantiene:<\/p>\n\n\n\n

… adev\u0103rata semnifica\u0163ie a conceptului rezult\u0103 din actul predica\u0163iei, c\u0103 noi nu putem cunoa\u015fte nici sfera, nici con\u0163inutul conceptului dec\u00e2t cu ajutorul judec\u0103\u0163ii. Cum spune \u015fi Kant \u015fi cum sus\u0163in dup\u0103 el at\u00e2\u0163ia al\u0163i g\u00e2nditori, conceptele nu sunt altceva dec\u00e2t virtualit\u0103\u0163i, posibilit\u0103\u0163i …[42]<\/a><\/sup><\/sup>.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Penultimul capitol, al \u201eimperativismului\u201d, este dedicat lui Rickert \u015fi porne\u015fte de la celebra sintagm\u0103 a lui Otto Liebmann (\u201eEs muss auf Kant zur\u00fcckgegangen werden\u201d) \u00een forma prescurtat\u0103: \u201eZur\u00fcck zu Kant!\u201d Aici, Bagdasar ne reaminte\u015fte pe scurt c\u00e2t de mult \u00eei datoreaz\u0103 filosofia operei autorului german, care sunt prin\u00adci\u00adpa\u00adle\u00adle \u015fcoli neokantiene \u015fi unde \u00eel plaseaz\u0103 pe Rickert. Apropierea de acest autor este veche \u015fi \u015ftiut\u0103, iar ceea ce ar fi de spus, \u00een cheia analizei noastre, este faptul c\u0103 su\u00adpra\u00adpunerea a ceea ce crede Bagdasar pe ceea ce sus\u0163ine Rickert vizeaz\u0103 pozi\u0163io\u00adnarea lui Kant \u00een unele chestiuni precum delimitarea de fiziologism \u015fi psihologism sau opozi\u0163ia la perspectiva sociologismului. \u00cen ceea ce prive\u015fte obiec\u00adtul, Bagdasar se repliaz\u0103 explicit pe pozi\u0163ia lui Kant, consider\u00e2nd c\u0103 \u201eobiectivitatea nu vine de la obiect\u201d, aceasta fiind o naivitate a cunoa\u015fterii comune din chiar s\u00e2nul \u015ftiin\u0163ei, iar aceast\u0103 obiectivitate nu ar trebui luat\u0103 nicicum ca atare, ca \u201eoglindire\u201d. \u015ei, ca s\u0103 fie mai clar, Bagdasar este de acord cu Rickert care sus\u0163ine, kantian vorbind, c\u0103 \u201eCine […] socoate drept o problem\u0103 filosofic\u0103 realitatea lumii externe spa\u0163iale sau a \u00ablucrurilor \u00een afar\u0103 de noi\u00bb nu a \u00een\u0163eles \u00eenc\u0103 nimic din teoria cuno\u015ftin\u0163ei.\u201d[43]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n

\u00cencheiem analiza noastr\u0103 cu c\u00e2teva considera\u0163ii privind ultimul capitol, dedicat disputei relativism\u2013absolutism. Profesorul Dima vedea aici abordarea a dou\u0103 curente \u2013 relativism \u015fi absolutism \u2013 \u00een forma a dou\u0103 capitole \u00eentr-unul singur. \u00cen cheia propus\u0103, consider c\u0103 prezentarea acestor curente \u00een maniera \u00een care o face Bagdasar aici reprezint\u0103 o confirmare a celor sus\u0163inute de mine prin analiza de fa\u0163\u0103 \u2013 ceea ce voi \u00eencerca s\u0103 ar\u0103t mai jos.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen aceast\u0103 ultim\u0103 parte, despre relativism\u2013absolutism, subiectul pare a fi pro\u00adble\u00ad\u00adma metodei, considerat\u0103 de Bagdasar fundamental\u0103 \u00een filosofie \u015fi, implicit, \u00een epis\u00adte\u00admologie. Dar, de\u015fi el nu o spune explicit, aceast\u0103 problem\u0103 nu poate fi \u201edezlegat\u0103\u201d de celelalte probleme discutate, iar de felul cum le \u00een\u0163elegem pe aces\u00adtea toate la Bagdasar depinde \u201eportretul\u201d epistemologic al autorului \u00eensu\u015fi, al lui Bag\u00addasar. Am \u00eencercat s\u0103 ar\u0103t pe parcursul analizei (pragmatic-interpretative) c\u0103 acest portret poate fi conturat cel mai bine apel\u00e2nd la mai multe niveluri de acces la textul lui Bagdasar din Teoria cuno\u015ftin\u0163ei<\/em>: al contextului epistemologic \u00een care \u015fi-a a\u015fezat cercetarea, al celor \u201edoi pa\u015fi metodologici\u201d de abordare a cerce\u00adt\u0103rilor filosofice (explicit asuma\u0163i de el, dar cu semnifica\u0163ia epistemologic\u0103 surprin\u00ads\u0103 de noi), al modalit\u0103\u0163ilor \u00een care a abordat de facto<\/em> aceste cercet\u0103ri, adic\u0103 ceea ce a realizat de fapt prin<\/em> \u015fi \u00een pofida<\/em> celor doi pa\u015fi, dincolo deci de ceea ce a pretins explicit.<\/p>\n\n\n\n

Din capul locului Bagdasar sus\u0163ine c\u0103 epistemologia nu ar trebui s\u0103 se intere\u00adseze de aspectele ontologice \u015fi nici de problema scepticismului, a\u015fa cum a fost ea abordat\u0103 \u00een perioada empirismului modern (la Hume). <\/a>Nu trebuie, prin urmare, s\u0103 confund\u0103m relativismul \u015fi absolutismul epistemologic<\/em> cu relativismul \u015fi absolutis\u00admul ontologic<\/em>. Una dintre erorile majore ale celor mai mul\u0163i filosofi, \u00een opinia lui Bagdasar, ar fi fost preocuparea superficial\u0103 fa\u0163\u0103 de instrumentul abord\u0103rii proble\u00admelor, fa\u0163\u0103 de metod\u0103<\/em>. El spune chiar c\u0103 cei pu\u0163ini care au avut \u00een vedere metoda au fost numi\u0163i \u201emari g\u00e2nditori\u201d, printre ace\u015ftia reg\u0103sindu-se \u015fi Descartes, Kant sau Husserl. Dintre ei, iar acest lucru am \u00eencercat s\u0103-l subliniez pe parcursul textului de fa\u0163\u0103, ceea ce au propus Kant \u015fi Husserl (\u00een parte) reprezint\u0103 posibilit\u0103\u0163i reale pentru epistemologie \u00een viziunea <\/em>lui Bagdasar. Interesant este c\u0103 aceste<\/em> metode sunt, cumva, convergente cu manierele <\/em>\u00een care sunt abordate de Bagdasar \u00eensu\u015fi proble\u00admele filosofice specifice, unele pomenite mai sus, sau cu modul cum sunt decodi\u00adficate anumite concepte fundamentale ale perspectivei sale.<\/p>\n\n\n\n

\u00centr-adev\u0103r, metodele transcendental\u0103 \u015fi\/sau fenomenologic\u0103 \u00eembr\u0103\u0163i\u015fate de Bagdasar se opun metodei genetice psihologiste, considerat\u0103 de el \u201egre\u015fit\u0103\u201d. Ce au \u00eens\u0103 la baz\u0103 aceste coresponden\u0163e? Exact modurile diferite de abordare epistemo\u00adlogic\u0103 a realit\u0103\u0163ii, a obiectului \u015fi a defini\u0163iilor termenilor fundamentali. C\u0103ci, prin \u201eacte de cunoa\u015ftere\u201d, adep\u0163ii metodei genetice \u00een\u0163eleg felul cum iau na\u015ftere<\/em> at\u00e2t actele de cunoa\u015ftere, c\u00e2t \u015fi elementele lor, \u00een indicarea determin\u0103rii lor cauzale, a \u00eenl\u0103n\u0163uirii lor reale<\/em>, \u00een descrierea \u015fi explicarea lor. Doar at\u00e2t. De exemplu, spune Bagdasar, dac\u0103 vorbim despre no\u0163iuni: aici se va ar\u0103ta cum no\u0163iunile se nasc din reprezent\u0103ri \u015fi, cu ajutorul abstractiz\u0103rii \u015fi al generaliz\u0103rii, se ajunge la sinteza notelor lor comune, cum con\u015ftiin\u0163a, pe baza percep\u0163iilor \u015fi a imaginilor primite din lumea extern\u0103, pe care le prelucreaz\u0103, ajunge la elaborarea acelui precipitat psiho\u00adlo\u00adgic cu semnifica\u0163ie general\u0103 denumit no\u0163iune. Dar \u00een zadar ace\u015fti filosofi cred c\u0103 nu mai este nimic de spus asupra problemei no\u0163iunii.[44]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n

\u00cen cheie kantian\u0103, Bagdasar enumer\u0103 abord\u0103rile corecte \u00een tratarea acestui subiect: \u00een afar\u0103 de descrierea st\u0103rii de fapt, mai sunt \u015fi alte probleme ce necesit\u0103 aten\u0163ie, precum sensul logic<\/em> al no\u0163iunii \u015fi semnificarea ei epistemologic\u0103<\/em>, care nu se identific\u0103 \u015fi nu coincid cu realul<\/em> psihic pe care se bazeaz\u0103; se mai pune apoi problema legitimit\u0103\u0163ii<\/em> ei, a no\u0163iunii. Cum spuneam mai sus, \u201eeroarea genetici\u00adenilor\u201d rezid\u0103 \u00een faptul c\u0103 ei sunt convin\u015fi c\u0103 legitimitatea no\u0163iunii st\u0103 \u00een func\u0163ie de geneza ei, c\u0103 valabilitatea no\u0163iunii st\u0103 \u00een func\u0163ie de existen\u0163a ei psihologic\u0103. Ce am spus noi mai sus apare \u015fi la Bagdasar astfel: \u201e… explicarea genetic-psihologist\u0103 a cuno\u015ftin\u0163ei te conduce, inevitabil, la o concep\u0163ie relativist\u0103\u201d, dar metoda ca atare, \u00een sine, nu este \u201ebun\u0103\u201d sau \u201erea\u201d, ci consecven\u0163a de a o utiliza peste tot este gre\u015fit\u0103. A\u015f mai ad\u0103uga aici c\u0103 o astfel de consecven\u0163\u0103 reiese \u00een mod direct din tipul <\/em>de model teoretic-explicativ subiacent ales \u2013 \u00een acest caz, modelul este unul reduc\u00ad\u0163ionist psihologist.<\/p>\n\n\n\n

Afirmarea predilec\u0163iei pentru metoda transcendental\u0103 \u015fi pentru cea fenome\u00adno\u00adlogic\u0103 \u00eempotriva celei genetic-relativiste presupune, pentru Bagdasar, op\u0163iunea pentru \u201estarea de drept a cunoa\u015fterii\u201d \u00een detrimentul \u201est\u0103rii de fapt\u201d, care nu trebuie nici ea neglijat\u0103. \u00centr-o manier\u0103 cvasikantian\u0103, autorul nostru creioneaz\u0103 \u0163intele celor dou\u0103 metode: \u201ecum e posibil\u0103 cuno\u015ftin\u0163a \u2013 cuno\u015ftin\u0163a absolut\u0103, universal\u0103 \u015fi necesar\u0103 \u2013, care sunt factorii ei constitutivi, \u00een ce const\u0103 structura ei ideal\u0103, prin ce se deosebe\u015fte ea de structura cunoa\u015fterii empirice, care e obiectul ei \u015fi cum intr\u0103 \u00een posesia lui\u201d.[45]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n

La Bagdasar, \u201efaptul ca fapt\u201d \u00eenseamn\u0103, \u201edin punct de vedere critic, deter\u00adminarea cognitiv\u0103, \u00eenseamn\u0103 obiect care a primit formele categoriale din partea unui subiect, \u00eenseamn\u0103 fapt cunoscut. \u015ei atunci faptul nu mai este o ra\u0163iune care s\u0103 \u00eentemeieze cuno\u015ftin\u0163a, ci este el \u00eensu\u015fi o problem\u0103, nu mai este o dovad\u0103, ci obiect al reflexiei critice.\u201d Avem \u015fi aici, \u015fi \u00een continuare o mostr\u0103 de kantianism: \u201e… se impune f\u0103r\u0103 doar \u015fi poate, se impune \u00een mod necesar s\u0103 se mearg\u0103 dincolo de fapte, anume la ceea ce le face \u00abposibile\u00bb, la condi\u0163iile lor a priori, la principii \u015fi norme, la supozi\u0163iile lor \u00abteoretice\u00bb\u201d.[46]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n

C\u00e2t prive\u015fte metoda preferat\u0103, Bagdasar consider\u0103 c\u0103 ambele metode sunt valide:<\/p>\n\n\n\n

Lucrul acesta [cele de mai sus, n.n.] nu se poate face \u00eens\u0103 dec\u00e2t cu ajutorul metodei transcendentale \u015fi al celei fenomenologice. Acestea sunt procedeele pe care le-a descoperit p\u00e2n\u0103 acum g\u00e2ndirea filosofic\u0103 \u015fi care s-au dovedit eficace pentru a statornici altceva dec\u00e2t date \u015fi fapte empirice, pentru a ne introduce \u00een lumea ideal\u0103 a aprioricului, a principiilor \u015fi normelor, a \u201eesen\u0163elor\u201d \u015fi actelor pure, a sensului absolut \u015fi a ideilor transcendente.<\/a><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Iar, pentru viitor, metoda transcendental\u0103 \u015fi cea fenomenologic\u0103, \u00eendrep\u00adt\u00e2ndu-\u015fi privirea asupra aprioricului, a principialului \u015fi a purului, au perspectivele deschise spre absolutul cuno\u015ftin\u0163ei.[47]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n

Una dintre concluzii, \u00een urma analizei propuse, ne indic\u0103 faptul c\u0103 autorul T.c.<\/em>, angaj\u00e2nd o asemenea \u00eentreprindere dintr-un cadru metodologic-epistemologic cu un anumit rol \u015fi func\u0163ionalitate \u00een economia teoriilor abordate, \u015fi-a construit lucrarea de introducere \u00een epistemologie dup\u0103 canoane cvasikantiene. \u00cen final, ca urmare a aceleia\u015fi analize, mai vreau s\u0103 accentuez asupra relev\u0103rii coordonatelor epistemologice principale \u00een care poate fi conturat\u0103 pozi\u0163ionarea lui Bagdasar, primele dou\u0103 contribu\u0163ii propuse fiind deja evidente.<\/p>\n\n\n\n

Sintetiz\u00e2nd, Bagdasar opune transcendentalismul kantian \u015fi fenomenologia husserli\u00adan\u0103 cu metodele lor relativismului psihologist din epistemologie care, prin exercitarea metodei genetice, rateaz\u0103 tocmai sensul \u015fi semnifica\u0163ia autentice ale conceptelor fundamentale pe care le abordeaz\u0103 (el aduce \u00een discu\u0163ie \u00een ultimul capitol problema no\u0163iunii<\/em> \u00een opozi\u0163ia legitimitate<\/em> versus genez\u0103<\/em>; la fel, simpla explicare genetic-psihologist\u0103 a cuno\u015ftin\u0163ei conduce la relativism).<\/p>\n\n\n\n

Bagdasar spune, totodat\u0103, c\u0103 nu trebuie confundate relativismul \u015fi absolu\u00adtismul epistemologic<\/em> cu relativismul \u015fi absolutismul ontologic<\/em>. Dezinteresul episte\u00admologic pentru ontologie este prezent nu doar la Bagdasar \u015fi la Kant, ci la majoritatea autorilor selecta\u0163i \u00een T.c.<\/em> La fel, acceptarea celor dou\u0103 moduri \u00een abor\u00addarea problemei cunoa\u015fterii (de la cunoa\u015ftere la obiect \u015fi de la obiect la cunoa\u015f\u00adtere), precum \u015fi op\u0163iunea pentru un func\u0163ionalism epistemologic la nivelurile com\u00adpe\u00adten\u0163ei cunoa\u015fterii, incognoscibilitatea lucrului \u00een sine, toate acestea tr\u0103deaz\u0103 forma\u0163ia kantian\u0103 a lui Bagdasar. Acceptarea at\u00e2t a metodei transcendentale (a\u015fa cum apare la Kant \u015fi apoi la Rickert), c\u00e2t \u015fi a celei fenomenologice, precum \u015fi recunoa\u015fterea \u015ftiin\u0163elor \u201ela plural\u201d \u00eel apropie pe Bagdasar at\u00e2t de Husserl, c\u00e2t \u015fi de Rickert.<\/a><\/p>\n\n\n\n

De\u015fi neevidente, aceste considera\u0163ii pot fi observate, c\u0103ci at\u00e2t m\u0103nunchiul metodologic al T.c.<\/em>, c\u00e2t \u015fi alegerea acestei<\/em> desf\u0103\u015fur\u0103ri a lucr\u0103rii de c\u0103tre Bagdasar (cu autorii \u015fi teoriile corespunz\u0103toare) presupun, fire\u015fte, o pozi\u0163ionare special\u0103 a autorului, precum \u015fi o anumit\u0103 selec\u0163ie. Cum am v\u0103zut, planul metodologic al cercet\u0103rii sale a presupus un nucleu de abord\u0103ri \u015fi de tematiz\u0103ri \u00een jurul unor anumite perspective epistemologice cu privire la problema cunoa\u015fterii dintre care, a\u015fa cum remarca Teodor Dima, lipse\u015fte cel pu\u0163in cea a logicii matematice.<\/p>\n\n\n\n

Pentru \u00eencheiere, m\u0103 voi referi la c\u00e2teva fragmente din T.c.<\/em> relevante at\u00e2t pentru analiza propus\u0103, c\u00e2t \u015fi pentru ceea ce s-ar putea desprinde referitor la pozi\u0163ionarea epistemologic\u0103 general\u0103 a lui Bagdasar \u00een raport cu condi\u0163iile de posibilitate ale unei epistemologii \u00een general \u2013 a\u015fa cum am v\u0103zut \u00een textul de fa\u0163\u0103 c\u0103 le-a trasat autorul analizat \u2013 \u015fi cu problema cunoa\u015fterii ca atare.<\/p>\n\n\n\n

Primul reprezint\u0103, dup\u0103 mine, un nod tensional deosebit de relevant, de intersec\u0163ie, la Bagdasar, a dou\u0103 planuri epistemologice la care s-a raportat \u015fi analiza noastr\u0103:<\/p>\n\n\n\n

De\u015fi acest lucru pare s\u0103 fie evident \u015fi, dup\u0103 opera revolu\u0163ionar\u0103 a lui Kant, ar trebui s\u0103 se impun\u0103 f\u0103r\u0103 discu\u0163ie, totu\u015fi, un num\u0103r de g\u00e2nditori de seam\u0103, cu toate c\u0103-s m\u00e2na\u0163i de cele mai bune inten\u0163ii teoretice, n-au \u015ftiut s\u0103 se lase condu\u015fi de ele \u015fi s\u0103 le realizeze. Ceea ce nu dovede\u015fte altceva dec\u00e2t c\u0103, chiar atunci c\u00e2nd vedem clar \u0163inta c\u0103tre care \u015ftim c\u0103 trebuie s\u0103 mergem, r\u0103t\u0103cim adeseori calea \u015fi apuc\u0103m pe c\u0103r\u0103ri l\u0103turalnice, care ne \u0163in \u00een loc sau chiar ne duc \u00eenapoi. Urmarea a fost c\u0103 s-a ajuns la scoaterea obiectului din formele<\/em> lui, ceea ce este o erezie, sau la o acroba\u0163ie no\u0163ional\u0103, care-\u015fi d\u0103 aere de filosofie profund\u0103 \u015fi care \u00een realitate provoac\u0103 cele mai grave confuzii.[48]<\/a><\/sup><\/sup><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

\u00cen aceast\u0103 mirare voalat\u0103 a lui Bagdasar st\u0103, de fapt, esen\u0163a analizei noastre. Conform celor doi pa\u015fi metodologici (cu tot ceea ce am v\u0103zut mai sus c\u0103 presupun ace\u015ftia) \u015fi op\u0163iunii pentru absolutism<\/em> \u00een dauna relativismului<\/em>, soarta epistemologiei, de la Kant \u00eencoace, ar fi trebuit s\u0103 fie alta. \u00cen acela\u015fi sens, aceste \u201estandarde\u201d de obiectivitate, caracterul sistematic \u015fi independen\u0163a epistemologiei i-au l\u0103sat destul loc lui Bagdasar pentru a crede c\u0103 \u00een general operele, teoriile autorilor avu\u0163i \u00een vedere pot fi realmente prezentate ca atare<\/em>, iar faptul c\u0103 lucrurile pot sta altfel nu pare s\u0103-l realizeze dec\u00e2t implicit \u015fi pasager (cum am v\u0103zut \u00een cazul interpret\u0103rii intui\u0163ionismului lui Bergson). De fapt, cum am ar\u0103tat, cu c\u00e2t teoria este mai dificil\u0103 \u00een sine, mai problematic expus\u0103 de autorul \u00eensu\u015fi, cu at\u00e2t aceste dificult\u0103\u0163i de repro\u00adducere \u015fi de evaluare ca atare <\/em>sunt mai evidente. \u00cens\u0103 acest aspect trebuie luat \u00een considerare \u00een general, ceea ce Bagdasar nu realizeaz\u0103 dec\u00e2t la Bergson.<\/p>\n\n\n\n

Pe de alt\u0103 parte, croiala, planul introducerii sale \u00een epistemologie, propriile sale pozi\u0163ion\u0103ri \u015fi convingeri \u00eel atest\u0103 ca pe un kantian de prim\u0103 m\u00e2n\u0103. Pentru a ilustra aceasta, mai red\u0103m, acum, sub numele de \u201etetralogul\u201d epistemologic al lui Bagdasar, al doilea fragment:<\/p>\n\n\n\n

Cine<\/em> nu-\u015fi d\u0103 seama ce \u00eenseamn\u0103 elemente \u015fi fundamente ale cuno\u015ftin\u0163ei \u015fi \u015ftiin\u0163ei, pentru acela cele dou\u0103 metode [transcendental\u0103 \u015fi fenomenologic\u0103, n.n.] nu au nici un rost, sunt inutile. Cine<\/em> nu \u015ftie c\u0103 \u201ecredin\u0163a \u00een valoarea \u015ftiin\u0163ei se bazeaz\u0103 pe ipoteza unor elemente \u015fi caractere proprii ale con\u015ftiin\u0163ei cunosc\u0103toare, spirituale, \u00een care \u015ftiin\u0163a \u00eens\u0103\u015fi \u00ee\u015fi are baza \u015fi garan\u0163ia ei\u201d [citat H. Cohen], acela s\u0103 nu se ocupe cu problema cuno\u015ftin\u0163ei, c\u0103ci nu va fi \u00een stare s-o \u00een\u0163eleag\u0103, cu at\u00e2t mai pu\u0163in s-o dezlege. Cine<\/em> este convins c\u0103 \u00een domeniul cuno\u015ftin\u0163ei nu exist\u0103 dec\u00e2t fapte de cunoa\u015ftere \u015fi t\u0103g\u0103duie\u015fte factorii ideali ai cuno\u015ftin\u0163ei, acela nu dezleag\u0103 problema, ci pur \u015fi simplu o suprim\u0103. Cine<\/em> nu vede c\u0103 dincolo de fenomenele \u015fi faptele pozitive exist\u0103 o alt\u0103 lume, indiferent cum se prezint\u0103 ea \u015fi cum o numim noi, acela dovede\u015fte c\u0103 nu \u015ftie ce \u00eenseamn\u0103 o problem\u0103 filosofic\u0103 \u015fi ca atare ar face bine s\u0103 se ocupe de alte lucruri.[49]<\/a><\/sup><\/sup><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Date fiind adeziunea sa la \u201eabsolutism\u201d \u00een epistemologie \u015fi credin\u0163a puternic\u0103 \u00een obiectivitate, dar \u015fi \u00een metodele transcendental\u0103 \u015fi fenomenologic\u0103, ca printr-un fel de \u201esintez\u0103\u201d, \u00eel putem privi pe Bagdasar ca pe un (post)kantian cu deschideri spre \u201e… axiome \u015fi principii, spre a priori<\/em> \u015fi universal, spre esen\u0163e \u015fi esen\u0163ialitate, spre acte pure \u015fi con\u0163inutul lor ideal, spre sensuri \u015fi semnifica\u0163ii, spre cuno\u015ftin\u0163a absolut\u0103 \u015fi imperativul ei transcendent, spre ceea ce trebuie \u015fi garanteaz\u0103 obiectivitatea.\u201d[50]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n

Dar este posibil\u0103 o astfel de \u201esintez\u0103\u201d? \u015ei cum se \u00eempac\u0103 aceste dou\u0103 tendin\u0163e epistemologice din pozi\u0163ion\u0103rile lui Bagdasar ilustrate prin fragmentele de mai sus? Se pot \u00eemp\u0103ca ele? R\u0103spunsul este posibil prin analiza propus\u0103 aici \u015fi este urm\u0103\u00adtorul: forma\u0163ia \u015fi studiile neokantiene din Germania i-au cl\u0103dit o pozi\u0163ionare episte\u00admo\u00adlogic\u0103 cvasikantian\u0103, a\u015fa cum reiese din textul de fa\u0163\u0103; semnifica\u0163ia epistemo\u00adlogic\u0103 a celor \u201edoi pa\u015fi metodologici\u201d, \u201estandardele\u201d de obiectivitate \u015fi credin\u0163a \u00een \u201ecuno\u015ftin\u0163a absolut\u0103\u201d, de\u015fi la un anumit nivel par s\u0103 contrazic\u0103 planul (cvasikantian al) T.c.<\/em>, privite global nu reprezint\u0103 dec\u00e2t o extensie a unui anumit <\/em>kantianism, al<\/em> lui<\/em> Bagdasar. Principiile \u015fi elementele fundamentale ale epistemo\u00adlogiei kantiene, a\u015fa cum le vede el, sunt absolutizate \u015fi ridicate la rangul de valoare epistemologic\u0103 universal\u0103, care furnizeaz\u0103 \u201eteoria epistemologic\u0103 adev\u0103rat\u0103\u201d, sin\u00adgura capabil\u0103 s\u0103 ofere un viitor epistemologiei; prin urmare, da, la Bagdasar, \u00een acest mod<\/em> vom putea avea \u201ecuno\u015ftin\u0163\u0103 absolut\u0103\u201d, obiectivitate \u015fi o<\/em> epistemologie.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
BIBLIOGRAFIE<\/strong><\/h6>\n\n\n\n

Bagdasar, Nicolae, Teoria cuno\u015ftin\u0163ei<\/em>, Bucure\u015fti, \u201eCasa \u0218coalelor\u201d, 1944 (edi\u0163ia a II-a).<\/p>\n\n\n\n

Bagdasar, Nicolae, Conceptul de valoare teoretic\u0103 la Rickert<\/em>, traducere, note \u015fi comentarii, anexe \u015fi postfa\u0163\u0103 de Alexandru Boboc, Bucure\u015fti, Paideia, 2017.<\/p>\n\n\n\n

Dima, Teodor, \u201eAprecieri asupra lucr\u0103rii lui Nicolae Bagdasar Teoria cuno\u015ftin\u0163ei<\/em>\u201d, <\/a>Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u015fti<\/em>, vol. XII, Bucure\u015fti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2016, pp. 29\u201342.<\/p>\n\n\n\n

<\/a> Marius-Augustin, Dr\u0103ghici, \u201eConsidera\u0163ii actuale asupra conceptului de teleologie la Kant\u201d, Studii de epistemologie \u015fi de teorie a valorilor<\/em>, vol. II, Bucure\u015fti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2016, pp. 125\u2013150.<\/p>\n\n\n\n

Marius-Augustin, Dr\u0103ghici, Experimentul ra\u0163iunii pure.<\/em> Deduc\u0163ia kantian\u0103 a categoriilor<\/em>, Cluj-Napoca, Grinta, 2010, pp.179\u2013230.<\/p>\n\n\n\n

Kant, Immanuel, Critica ra\u021biunii pure<\/em>, trad. Nicolae Bagdasar \u0219i Elena Moisuc, edi\u0163ia a III-a \u00eengrijit\u0103 de Ilie P\u00e2rvu, Bucure\u0219ti, Editura IRI, 1998.<\/p>\n\n\n\n

Kant, Immanuel, Critica facult\u0103\u0163ii de judecare<\/em>, trad. Vasile Dem. Zamfirescu \u2013 Alexandru Surdu, Bucure\u015fti, Editura \u015etiin\u0163ific\u0103 \u015fi Enciclopedic\u0103, pp. 253\u2013386.<\/p>\n\n\n\n

Longuenesse, B\u00e9atrice, Kant and the capacity to judge. Sensibility and discursivity in the Trasncendental Analytic of the Critique of Pure Reason<\/em>, trad. Charles T. Wolfe, Princeton and Oxford, Princeton University Press, 2000.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
Note<\/strong><\/h6>\n\n\n\n
  1. \n

    Acest studiu a fost elaborat \u00een cadrul grantului Academiei Rom\u00e2ne GAR-UM-2019-XII-3.4-2. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  2. \n

    Pentru urm\u0103rirea celor spuse \u00een acest paragraf, vezi \u0219i Nicolae Bagdasar, <\/a>Conceptul de valoare teoretic\u0103 la Rickert<\/em>, traducere de Alexandru Boboc, Bucure\u015fti, Paideia, 2017, pp. 13\u2013113. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  3. \n

    <\/a>Nicolae Bagdasar, Teoria cuno\u015ftin\u0163ei<\/em>, Bucure\u015fti, \u201eCasa \u0218coalelor\u201d, 1944 (edi\u0163ia a II-a), p. 8. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  4. \n

    Ibidem<\/em>, p. 7. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  5. \n

    Bagdasar distinge \u00eentre con\u0163inutul \u015fi evolu\u0163ia teoriei cunoa\u015fterii ca disciplin\u0103 autonom\u0103 relativ nou\u0103 \u015fi problema cunoa\u015fterii, care persist\u0103 \u00eenc\u0103 de la cei vechi (vezi ibidem<\/em>, p. 9). \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  6. \n

    Ibidem<\/em>, p. 10. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  7. \n

    Vezi ibidem<\/em>, pp. 7, 8. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  8. \n

    Ibidem<\/em>. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  9. \n

    Ibidem<\/em>, p. 5. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  10. \n

    <\/a>Teodor Dima, \u201eAprecieri asupra lucr\u0103rii lui Nicolae Bagdasar Teoria cuno\u015ftin\u0163ei<\/em>\u201d, <\/a>Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u015fti<\/em>, vol. XII, 2016, p. 30. Aici, dup\u0103 o analiz\u0103, Dima apeleaz\u0103 la modul cum Bagdasar a parafrazat \u00een rom\u00e2ne\u015fte cu referire la celebra lucrare a lui Locke: \u201ecel dint\u00e2i modern care \u00eentreprinde o cercetare sistematic\u0103 a cuno\u015ftin\u0163ei<\/em> [subl. n.]\u201d. <\/a> \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  11. \n

    Nicolae Bagdasar, op. cit.<\/em>, p. 15. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  12. \n

    Ibidem<\/em>, p. 11. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  13. \n

    Ibidem.<\/em> \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  14. \n

    Cu acest termen am \u00een vedere ceea ce ar putea constitui chiar pozi\u0163ia lui Bagdasar, distins\u0103 de diversele perspective neokantiene pe care le adopt\u0103, fie c\u00e2nd discut\u0103 pozi\u0163ia lui Rickert, fie pe cea a lui Husserl, de exemplu. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  15. \n

    Pentru c\u0103 aici pozi\u0163ion\u0103rile celor doi, \u00een mare, coincid, este explicabil de ce Bagdasar \u00ee\u015fi permite s\u0103 amestece \u00een prezentare \u015fi elemente de critic\u0103. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  16. \n

    Ibidem<\/em>, p. 22.<\/em> \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  17. \n

    Este cunoscut c\u0103, pentru acest mod de raportare, Bagdasar utilizeaz\u0103 termenul \u201eobiectic\u201d (care presupune o raportare<\/em> la lumea obiectelor \u015fi la obiect, dar f\u0103r\u0103 a implica automat o preluare de \u201eobiectivitate\u201d \u2013 \u00een\u0163eleas\u0103 ca o tr\u0103s\u0103tur\u0103 epistemologic\u0103), pe care \u00eel distinge de obiectiv (care trimite la o valoare epistemic\u0103); dar \u201eobiecticul\u201d poate fi \u015fi obiectiv, \u00eens\u0103 nu \u00een mod necesar \u2013 vezi ibidem<\/em>, nota 1.<\/em> \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  18. \n

    Ibidem<\/em>, p. 37. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  19. \n

    Ibidem<\/em>, p. 38. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  20. \n

    Ibidem<\/em>. Aici este interesant punctul de vedere al lui Kant \u00eensu\u015fi, peste care se suprapune cel al lui Bagdasar (pentru mai multe l\u0103muriri ar fi de urm\u0103rit pozi\u0163ia lui Kant \u00een ceea ce prive\u015fte \u00een\u0163elegerea teleologic\u0103 a cauzalit\u0103\u0163ii din Critica facult\u0103\u0163ii de judecare<\/em>, partea a doua \u2013 \u201eCritica facult\u0103\u021bii de judecare teleologice\u201d; vezi, eventual, \u015fi <\/a>Marius Augustin Dr\u0103ghici, \u201eConsidera\u0163ii actuale asupra conceptului de teleologie la Kant\u201d, Studii de epistemologie \u015fi de teorie a valorilor<\/em>, vol. II, 2016, pp. 125\u2013150). \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  21. \n

    Ibidem<\/em>, p. 37. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  22. \n

    Ibidem<\/em>, p. 50. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  23. \n

    Ibidem.<\/em> \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  24. \n

    Ibidem.<\/em> \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  25. \n

    Ibidem<\/em>, p. 60. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  26. \n

    Ibidem.<\/em> \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  27. \n

    Ibidem<\/em>, p. 67. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  28. \n

    Ibidem<\/em>, p. 68. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  29. \n

    Edmund Husserl, Logische Untersuchungen<\/em>, Bd. I, Aufl., 105, apud<\/em> N. Bagdasar, op. cit.<\/em>, p. 69. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  30. \n

    Nicolae Bagdasar, op. cit.<\/em>, p. 70. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  31. \n

    Ibidem<\/em>, p. 77. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  32. \n

    N. Hartmann, \u201eSystematische Methode\u201d, Logos<\/em>, 1912, p. 125, apud<\/em> N. Bagdasar, op. cit.<\/em>, p. 75. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  33. \n

    Ibidem<\/em>, p. 76. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  34. \n

    Pentru aprofundarea problemei, vezi Marius Augustin Dr\u0103ghici, <\/a>Experimentul ra\u0163iunii pure.<\/em> Deduc\u0163ia kantian\u0103 a categoriilor<\/em>, Cluj-Napoca, Grinta, 2010, \u00een special capitolele 4 \u015fi 5. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  35. \n

    Vezi <\/a>B\u00e9atrice Longuenesse, Kant and the capacity to judge. Sensibility and discursivity in the Trasncendental Analytic of the Critique of Pure Reason<\/em>, Princeton and Oxford, Princeton University Press, 2000. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  36. \n

    Vezi Marius Augustin Dr\u0103ghici, Experimentul<\/em>\u2026, ed. cit., p. 223 \u015fi urm. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  37. \n

    Nicolae Bagdasar, op. cit.<\/em>, p. 136. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  38. \n

    Ibidem<\/em>, p. 195. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  39. \n

    Ibidem<\/em>, p. 291. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  40. \n

    Ibidem.<\/em> \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  41. \n

    Ceea ce spune \u015fi pretinde explicit Bagdasar \u00een T.c<\/em>. ar fi ceea ce ne vine dinspre<\/em> acesta; dincoace <\/em>este ceea ce ofer\u0103 unghiul din care vede interpretul lui Bagdasar \u015fi este nu doar ceea ce autorul nostru spune explicit, ci \u015fi \u201eceea ce face\u201d \u015fi \u201ecum face\u201d el, adic\u0103, \u00een cazul nostru, inclusiv modalit\u0103\u0163ile de pozi\u0163ionare \u015fi semnifica\u0163ia lor epistemologic\u0103 neexplicite<\/em> fa\u0163\u0103 cu sarcinile asumate \u00een T.c<\/em>.; \u00een fine, ceea ce ar fi \u201edincolo<\/em> de ceea ce ne spune Bagdasar\u201d ar reprezenta ceea ce pune cap la cap interpretul din cele de mai sus, \u0163in\u00e2nd seama de toate nivelurile implicate de analiza sa. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  42. \n

    Nicolae Bagdasar, op. cit.<\/em>, p. 225. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  43. \n

    Ibidem<\/em>, p. 308. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  44. \n

    Vezi ibidem<\/em>, pp. 360, 361. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  45. \n

    Ibidem<\/em>, p. 359. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  46. \n

    Ibidem<\/em>, p. 360. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  47. \n

    Ibidem.<\/em> \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  48. \n

    Ibidem<\/em>, p. 361. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  49. \n

    Ibidem <\/em>[subl. n.]. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  50. \n

    Ibidem<\/em>, p. 359. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li><\/ol>\n\n\n\n

    \n\n\n\n

    [Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u015fti<\/em>, vol. XVII: Teorii ale adev\u0103rului<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2021, pp. 43\u201368 ]<\/p>\n\n\n

    \n\t\t\t\n\t\t\t\t
    \n\t\t\t\t\t\n\t\t\t\t\n\t\t\t\t\t\n\t\t\t\t<\/path><\/svg>\n\t\t\t<\/span>Descarc\u0103<\/span>\n\t\t\t\t<\/div>\n\t\t\t<\/a>\n\t\t<\/div><\/div>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

    Teoria cuno\u0219tin\u021bei: Angajamentele epistemologice tacite ale lui Nicolae Bagdasar MARIUS AUGUSTIN DR\u0102GHICI Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne Bagdasar\u2019s Theory of Knowledge and its unstated epistemological commitments Abstract: Through the filter of his specific two steps method in approaching theories of knowledge, Bagdasar seems to invite his interpreter to consider solely […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"parent":1785,"menu_order":3,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","template":"","meta":{"_uag_custom_page_level_css":"","site-sidebar-layout":"default","site-content-layout":"","ast-site-content-layout":"default","site-content-style":"default","site-sidebar-style":"default","ast-global-header-display":"","ast-banner-title-visibility":"","ast-main-header-display":"","ast-hfb-above-header-display":"","ast-hfb-below-header-display":"","ast-hfb-mobile-header-display":"","site-post-title":"disabled","ast-breadcrumbs-content":"","ast-featured-img":"","footer-sml-layout":"","theme-transparent-header-meta":"","adv-header-id-meta":"","stick-header-meta":"","header-above-stick-meta":"","header-main-stick-meta":"","header-below-stick-meta":"","astra-migrate-meta-layouts":"default","ast-page-background-enabled":"default","ast-page-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-4)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"ast-content-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"footnotes":""},"categories":[195,236,256,63],"tags":[272,34,40],"class_list":["post-1880","page","type-page","status-publish","hentry","category-articole","category-autori","category-marius-augustin-draghici","category-sifr17","tag-epistemologie","tag-kant","tag-nicolae-bagdasar"],"featured_image_src":null,"uagb_featured_image_src":{"full":false,"thumbnail":false,"medium":false,"medium_large":false,"large":false,"1536x1536":false,"2048x2048":false},"uagb_author_info":{"display_name":"SIFR","author_link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/author\/mm\/"},"uagb_comment_info":0,"uagb_excerpt":"Teoria cuno\u0219tin\u021bei: Angajamentele epistemologice tacite ale lui Nicolae Bagdasar MARIUS AUGUSTIN DR\u0102GHICI Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne Bagdasar\u2019s Theory of Knowledge and its unstated epistemological commitments Abstract: Through the filter of his specific two steps method in approaching theories of knowledge, Bagdasar seems to invite his interpreter to consider solely…","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/1880","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1880"}],"version-history":[{"count":45,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/1880\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":5991,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/1880\/revisions\/5991"}],"up":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/1785"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1880"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1880"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1880"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}