{"id":1884,"date":"2022-01-26T16:53:16","date_gmt":"2022-01-26T14:53:16","guid":{"rendered":"http:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/?page_id=1884"},"modified":"2022-03-18T09:39:49","modified_gmt":"2022-03-18T07:39:49","slug":"cunoastere-si-adevar-la-vasile-conta-semnificatii-pentru-teoria-istoriei","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/volumul-17-2021\/cunoastere-si-adevar-la-vasile-conta-semnificatii-pentru-teoria-istoriei\/","title":{"rendered":"Cunoa\u015ftere \u015fi adev\u0103r la Vasile Conta. Semnifica\u021bii pentru teoria istoriei | Mihai Popa"},"content":{"rendered":"\n

Cunoa\u015ftere \u015fi adev\u0103r la Vasile Conta. Semnifica\u021bii pentru teoria istoriei<\/h2>\n\n\n\n

MIHAI POPA<\/h5>\n\n\n\n

Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
Knowledge and truth in Vasile Conta\u2019s works: Implications for the theory of history<\/h5>\n\n\n\n

Abstract: <\/strong>The theory of knowledge of the philosopher of universal undulation, in which experience has a leading role, distinguishes between two broad categories of forms of knowledge: the elementary ones \u2013 sensations or perceptions \u2013 and the abstract ideas. The former represent less elaborate imprints of the data provided by the senses as a result of which, through the specific functions of thought, through the operations of induction, first of all, as well as through deduction, abstract ideas appear. These are second-degree imprints that the higher faculty of abstraction categorizes in general and in particular. According to Conta, laws, for example, are abstract ideas that represent qualities that belong to an indeterminate number of individual units. By their degree of generalization, abstract ideas can be relative or absolute, and the laws, by the maximum degree of generality, belong to the latter category. The theory of knowledge, in its essence, of materialistic, sensualist nature, augmented with the evolutionary theory, in which Spencer and Darwin had an important role, supported Conta in the elaboration of his own theory, of the undulating evolution of the universe. In our work we will analyse the epistemological concepts, as well as the metaphysical ones, of Vasile Conta\u2019s philosophy, seeking to extract some meanings from the point of view of the theory of history.<\/p>\n\n\n\n

Keywords: <\/strong>knowledge; truth; law; evolution; universal undulation; history.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n

Dintre domeniile \u00een care Vasile Conta s-a f\u0103cut remarcat prin operele publicate, epistemologia ocup\u0103 un loc important, al\u0103turi de metafizic\u0103. Studiile filosofului, precum Teoria fatalismului<\/em>, Teoria ondula\u0163iunii universale<\/em>, constituie, al\u0103turi celelalte lucr\u0103ri ap\u0103rute ulterior, Bazele metafizicii<\/em>, \u00cent\u00e2ile principii care alc\u0103tuiesc lumea<\/em>, sunt operele care ne permit s\u0103 sus\u0163inem c\u0103 filosoful rom\u00e2n a creionat un sistem \u2013 printre primele din Rom\u00e2nia \u2013 coerent, de orientare mecanicist-materialist\u0103, fiind v\u0103dit influen\u0163at \u00een sus\u0163inerea \u015fi definirea categoriilor \u015fi conceptelor epistemologice \u0219i metafizice de empirismul englez \u015fi pozitivismul dezvoltat \u00een Fran\u0163a. Pentru Conta, necesitatea fundament\u0103rii teoriei cunoa\u015fterii a devenit evident\u0103 \u00eenc\u0103 din primele scrieri. Fundamentale \u00een formarea cuno\u015ftin\u0163elor sunt formele elementare ale acestora, de origine senzitiv\u0103, organizate ulterior \u00een percep\u0163ii \u015fi reprezent\u0103ri tot mai elaborate, denumite de el \u00eentip\u0103rituri, coordonate de func\u0163iile specifice ale g\u00e2ndirii, localizate \u00een sistemul nervos central, \u00een special, \u00een creier. Senza\u0163iile \u015fi percep\u0163iile sunt \u00eemp\u0103r\u0163ite, \u00een func\u0163ie de contribu\u0163ia lor la crearea cuno\u015ftin\u0163ei, \u00een dou\u0103 clase. \u00centip\u0103riturile de gradul \u00eent\u00e2i sunt mai pu\u0163in elaborate, existen\u0163a lor ap\u0103r\u00e2nd ca independent\u0103 de celelalte \u00eensu\u015firi suflete\u015fti, fiind, totodat\u0103, necesare sau, \u00een termenii filosofului, se produc cu fatalitate. Acestea asigur\u0103 leg\u0103tura direct\u0103 \u015fi nemijlocit\u0103 cu lumea extern\u0103. Ca rezultat al experien\u0163ei directe, necesare \u015fi nemijlocite, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu organele senzitive, \u00eentip\u0103riturile de gradul \u00eent\u00e2i ne redau imaginea obiectului. Formele primare constituie sursa celei de-a doua clase, \u00eentip\u0103riturile de gradul al doilea.<\/p>\n\n\n\n

Organul percep\u0163iei de gradul \u00eent\u00e2i ocup\u0103 o suprafa\u0163\u0103 pe care se afl\u0103 gravate imaginile obiectelor exterioare. \u00cen fa\u0163a acestei suprafe\u0163e se afl\u0103 organul percep\u0163iei de gradul al doilea, care are ca obiect imaginile obiectelor externe gravate pe organul percep\u0163iei de gradul \u00eent\u00e2i. Percep\u0163ia de gradul al doilea nu are deci ca obiect lucruri reale, ci ima\u00adginile lor.[1]<\/a><\/sup><\/sup><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Senzualist \u015fi materialist ca orientare general\u0103, Conta explic\u0103 \u00een acela\u015fi mod \u015fi opera\u0163iile superioare ale g\u00e2ndirii, generalizarea \u015fi abstractizarea. Imaginile sau reprezent\u0103rile rezultate \u00een urma interven\u0163iei facult\u0103\u0163ilor g\u00e2ndirii, idei generale, \u00eentip\u0103riturile de gradul al doilea, se \u00eempart, conform celor spuse de Conta, \u00een idei generale despre lucruri \u015fi idei generale despre calit\u0103\u0163i. Primele ne ofer\u0103 o sintez\u0103 a unui num\u0103r mai mic ori mai mare de \u00eentip\u0103rituri de gradul \u00eent\u00e2i, dau o imagine abstract\u0103 despre mai multe individualuri. A doua categorie nu rezum\u0103 imaginile \u00eentregi ale obiectelor exterioare, ci tr\u0103s\u0103turile lor comune \u2013 redau calit\u0103\u0163i care nu exist\u0103 independent de lucruri \u015fi nu sunt deta\u015fabile de acestea, care contribuie la organizarea percep\u0163iei de gradul al doilea, culori, cantit\u0103\u0163i, m\u0103rimi etc., ca \u015fi calit\u0103\u0163i morale. Ideile de spa\u0163iu \u015fi timp sunt idei abstracte indubitabile, deoarece apar ca urmare a experien\u0163ei pe care o avem cu un num\u0103r nedeterminat de lucruri, se impun cu necesitate, ca \u015fi ideea de cauzalitate. \u00cen teoria cunoa\u015fterii a lui Conta, fundamen\u00adtal\u0103 este experien\u0163a, percep\u0163ia de gradul \u00eent\u00e2i, idee ce se impune \u00een teoria cunoa\u015f\u00adterii \u00een empirismul \u015fi senzualismul francez. Pentru el, generalizarea nu reprezint\u0103 dec\u00e2t \u201eun mod particular al func\u0163iunii abstractive a creerilor no\u0219tri\u201d[2]<\/a><\/sup><\/sup>, toate ideile ap\u0103r\u00e2nd \u00een urma unui proces complex de organizare a materiei \u00een organele nervoase superioare. Ideile se \u00eempart, la r\u00e2ndul lor, \u00een generale \u015fi particulare. Ideile generale ocup\u0103 un loc important la Conta \u00een configurarea concep\u0163iei sale metafizice. Ele reprezint\u0103 ideile generale despre lucruri \u015fi idei generale despre calit\u0103\u0163i. Calit\u0103\u0163ile particulare, care stau la baza unei categorii aparte de idei abstracte, pot varia de la individ la individ, sub gradul cantit\u0103\u0163ii (aici, autorul exemplific\u0103 prin calit\u0103\u0163i morale \u2013 bun\u0103tatea \u2013, estetice, ca frumuse\u0163ea, ce sunt relative, spre deosebire de legi, care provin \u00een urma analizei unor aspecte sau raporturi care exist\u0103 \u00eentr-un num\u0103r nesf\u00e2r\u015fit de fenomene \u015fi sunt clare pentru cvasitotalitatea indivizilor, fiind, \u00eentr-un fel, \u201ecalit\u0103\u0163i ale c\u0103ror cantit\u0103\u0163i sunt absolut invariabile.\u201d[3]<\/a><\/sup><\/sup> Dup\u0103 gradul de abstractizare, ideile, astfel concepute, \u00een urma unui proces nesf\u00e2r\u015fit de experien\u0163e care se impune cu eviden\u0163\u0103 mai cu seam\u0103 domeniului \u015ftiin\u0163ific de cunoa\u015ftere, sunt idei absolute (nu admit grada\u0163ia cantit\u0103\u0163ii) \u2013 de pild\u0103, legile \u2013, dar \u015fi idei relative. Acestea din urm\u0103 pot fi lesne confundate \u2013 prin gradul ridicat de repetabilitate \u2013 cu ideile absolute, cu legile, lucru pe care \u00eel fac foarte mul\u0163i oameni, spune filosoful, chiar \u015fi cei cu o bun\u0103 preg\u0103tire \u015ftiin\u0163ific\u0103 sau filosofic\u0103, ce nu v\u0103d c\u0103 \u00eentotdeauna la ele pot ap\u0103rea un grad mai mic ori mai mare de relativitate. Aici Conta aduce \u00een discu\u0163ie ideea de frumuse\u0163e nesf\u00e2r\u015fit\u0103 \u2013 aceasta rezult\u00e2nd \u00een urma unui proces de compara\u0163ie ridicat\u0103 la superlativ; frumosul absolut nu poate exista dec\u00e2t abstract sau metafizic, \u00een timp ce frumosul nesf\u00e2r\u015fit face trimitere la calitatea relativ\u0103 prin care se poate concepe c\u0103 \u201efiecare frumuse\u0163e sf\u00e2r\u015fit\u0103 din lume este un grad sau o cantitate cuprins\u0103 \u00een frumuse\u0163ea nesf\u00e2r\u015fit\u0103\u201d.[4]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n

Cuno\u015ftin\u0163ele astfel constituite au grade diferite de valabilitate. Se \u00een\u0163elege c\u0103 adev\u0103rurile cele mai generale, care sunt \u0219i certe, sunt situate \u00een v\u00e2rful piramidei cuno\u015ftin\u0163elor. Criteriul fundamental al adev\u0103rului, spune Conta, este oferit de cunoa\u015fterea exact\u0103 a distinc\u0163iei dintre lucrurile reale \u015fi cele nereale.[5]<\/a><\/sup><\/sup> Eroarea apare atunci c\u00e2nd cuno\u015ftin\u0163ele despre lucruri sunt confundate, astfel \u00eenc\u00e2t unul dintre lucruri este luat drept altul. Desigur, \u00eendoiala \u2013 \u00eens\u0103 nu \u00een sensul ei metafizic, de trezire a con\u015ftiin\u0163ei sau de postulare a existen\u0163ei, posibil\u0103 numai ca ra\u021biune sau opera\u021bie a g\u00e2ndirii, sens cartezian, ci \u00een sensul socratic, de stimulare \u015fi orientare a cunoa\u015fterii c\u0103tre adev\u0103r \u2013 ofer\u0103 o stare ce preg\u0103te\u015fte permanent \u015fi m\u00e2n\u0103 con\u015ftiin\u0163a individual\u0103 c\u0103tre adev\u0103ruri valabile, c\u0103tre certitudini. Sunt dou\u0103 c\u0103i pe care putem atinge acest stadiu sau stare a con\u015ftiin\u0163ei cunosc\u0103toare, \u00een drumul s\u0103u de echilibrare cu realitatea sau cu existen\u0163a: prima ar fi credin\u0163a<\/em>, \u201eprin care accept\u0103m f\u0103r\u0103 nicio examinare ca adev\u0103rat tot ceea ce imagina\u0163ia noastr\u0103 a creat sau ceea ce alt\u0103 persoan\u0103 ne-a spus verbal sau \u00een scris\u201d[6]<\/a><\/sup><\/sup>; cealalt\u0103 este convingerea<\/em>, \u00een urma c\u0103reia admitem ca adev\u0103rate cuno\u015ftin\u0163ele despre lucrurile verificate, cunoscute prin inter\u00admediul experien\u0163ei; \u201elucruri pe care le cunoa\u015ftem prin percep\u0163iunea efectiv\u0103 a sim\u0163urilor noastre, sau pe care le-am constatat c\u0103 deriv\u0103 din cuno\u015ftin\u0163ele expe\u00adrimentale, sau c\u0103 sunt \u00een concordan\u0163\u0103 cu acestea\u201d[7]<\/a><\/sup><\/sup> \u0219i astfel corespund realit\u0103\u021bii. Cunoa\u015fterea \u00eens\u0103 este \u00een permanent\u0103 evolu\u0163ie, iar adev\u0103rurile sunt relative. Ade\u00adv\u0103rurile evolueaz\u0103 odat\u0103 cu oamenii, au caracter istoric \u015fi local, mai mult, ele sunt susceptibile de schimbare, \u00een sensul c\u0103 experien\u0163a, dar \u015fi evolu\u0163ia capacit\u0103\u0163ii psiho-fizice reprezentate de creierul uman, va permite genera\u0163iilor urm\u0103toare cunoa\u015fterea a noi \u015fi noi domenii ale realit\u0103\u0163ii naturale sau sociale. Concluzia fireasc\u0103 a sistematicii lui Conta \u00een epistemologie este aceea c\u0103 niciun adev\u0103r nu este absolut, singura noastr\u0103 convingere fiind aceea \u201ec\u0103 nu exist\u0103 pentru noi alt adev\u0103r dec\u00e2t acela c\u0103 nu putem cunoa\u015fte niciunul\u201d.[8]<\/a><\/sup><\/sup> Trebuie s\u0103 remarc\u0103m \u00eens\u0103 c\u0103 aceast\u0103 concluzie nu trebuie interpretat\u0103 ca pesimism, ci, mai degrab\u0103, ca \u00eencredere \u00een capacitatea individului uman de a-\u015fi perfec\u0163iona permanent capacit\u0103\u0163ile sau func\u0163i\u00adile g\u00e2ndirii, ca \u015fi metodele de cunoa\u015ftere obiectiv\u0103 a realit\u0103\u0163ii. Aici, Nicolae Bagdasar, \u00eentr-un studiu \u00een care analizeaz\u0103 filosofia lui Conta, trimite c\u0103tre o expresie menit\u0103 s\u0103 sintetizeze perspectiva epistemic\u0103 a lui Fr. A. Lange, citat\u0103 de I.A. R\u0103dulescu-Pogoneanu \u00eentr-o lucrare dedicat\u0103 lui Vasile Conta (\u00dcber das Leben und die<\/em> Philosophie Contas<\/em>, Leipzig, 1909), formulat\u0103 \u00eentr-un mod para\u00addoxal: \u201eNoi avem o cuno\u015ftin\u0163\u0103 absolut\u0103 a adev\u0103rului relativ \u015fi o cuno\u015ftin\u0163\u0103 relativ\u0103 a adev\u0103rului absolut.\u201d[9]<\/a><\/sup><\/sup> Relativitatea cuno\u0219tin\u021belor \u0219i a adev\u0103rului \u021bin \u00eens\u0103 \u0219i de condi\u021biile \u00een care se petrece cunoa\u0219terea, de cele psihologice, dar \u0219i de cele istorice.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

Pentru a face un pas mai departe, \u00een zona relevan\u0163ei din punct de vedere istoric a epistemologiei lui Conta, aducem \u00een discu\u021bie unul dintre aspectele acestei probleme pe care le-am abordat \u00eentr-un studiu mai vechi dedicat semnifica\u021biei \u0219i leg\u0103turilor conceptuale dintre teoria lui Conta, relativ\u0103 la istorie, \u0219i teoria seriilor istorice a lui A.D. Xenopol.[10]<\/a><\/sup><\/sup> Dintru \u00eenceput trebuie subliniat c\u0103, pentru o bun\u0103 receptare a teoriilor lor, ambii autori au \u021binut s\u0103-\u0219i publice studiile \u00een limbi de circula\u021bie, franceza, \u00een primul r\u00e2nd, limb\u0103 \u00een care au ap\u0103rut at\u00e2t Principiile fundamentale ale istoriei<\/em>, c\u00e2t \u0219i Teoria ondula\u021biunii universale<\/em>. Ecouri ale operelor acestora constat\u0103m at\u00e2t \u00een vremea apari\u021biei, de pild\u0103, la Principiile fundamentale ale istoriei<\/em>, din partea lui H. Rickert, dar \u0219i mai t\u00e2rziu, la Ortega y Gasset, Francisco Ayala, Gabriel Monod, H. Berr, R. Aron. Teoria fatalismului, dup\u0103 apari\u021bia acesteia la Paris \u0219i Bruxelles, este receptat\u0103 favorabil \u0219i critic cu diverse ocazii de c\u0103tre Ch. Darwin, E. Haekel, L. B\u00fcchner, cel din urm\u0103 g\u0103sind semnificative leg\u0103turi cu opera proprie. Trebuie remarcat c\u0103, \u00een privin\u021ba semnifi\u00adca\u021biei doctrinei, ambii filosofi fac apel la concepte \u0219i metode specifice empi\u00adrismului, teoriei evolu\u021bioniste, ale celor transformiste sau teoriei seriilor succesive. La fel de semnificativ este c\u0103 despre opera lui Conta apar comentarii sau recenzii \u00een revistele vremii, precum Revue Philosophique<\/em>, Athaeneum<\/em>, La revue de Belgique<\/em> \u0219.a.[11]<\/a><\/sup><\/sup> Teoria cunoa\u0219terii, modul \u00een care se formeaz\u0103 cuno\u0219tin\u021bele ca idei abstracte, legi sau calit\u0103\u021bi universale vor avea implicit semnifica\u021bii metafizice sau vor face parte din teoria istoriei. Sub aspectul fundamental al evolu\u021biei ondulatorii, constat\u0103m o leg\u0103tur\u0103 teoretic\u0103 intrinsec\u0103 \u00eentre cele dou\u0103 doctrine, cea a devenirii universale ondulatorii \u0219i teoria seriilor istorice a lui Xenopol, deoarece conceptele ambilor filosofi reflect\u0103 transformarea continu\u0103 \u0219i dinamica orientat\u0103, cu semni\u00adfica\u021bie at\u00e2t pentru ontologie, c\u00e2t \u0219i pentru teoria cunoa\u0219terii. La Conta, ontologic, subiectul transform\u0103rilor care se reflect\u0103 \u00een lege \u00eel constituie \u00een primul r\u00e2nd materia, \u00een timp ce la Xenopol, faptele istorice sunt supuse unor deveniri seriale. Cuno\u0219tin\u021ba reflect\u0103 deopotriv\u0103 aspectele sau elementele constante (fapte de repeti\u021bie la Xenopol, forme neevolutive, la Conta), ca \u0219i pe cele care evolueaz\u0103, fapte istorice succesive seriale, la Xenopol, \u00een timp ce la Conta, formele evolutive sunt eviden\u021biate \u00een realitatea natural\u0103, \u00een domeniul fizic, mai pu\u021bin semnificativ \u2013 evolu\u021bia se petrece \u00een perioade considerabile de timp \u2013, \u00een schimb, sunt mai importante \u00een domeniul biologic, la formele vii. Toate transform\u0103rile, potrivit lui Conta, sunt supuse legii ondula\u021biunii universale, \u201e\u00een toate direc\u021biile, cresc\u00e2nd \u0219i sc\u0103z\u00e2nd \u00een \u00eentindere la nesf\u00e2r\u0219it\u201d.[12]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n

\u00cen continuarea acestei idei, re\u021binem c\u0103 toate schimb\u0103rile se petrec pe un fundal \u00een care permanent\u0103 este for\u021ba activ\u0103 \u2013 ea descrie, av\u00e2nd caracter de lege, \u00eentreaga existen\u021b\u0103 \u2013 care se manifest\u0103 ca prezen\u021b\u0103 latent\u0103, contrariile \u0219i st\u0103rile de echilibru dinamic compun\u00e2nd ceea ce se nume\u0219te \u201eac\u021biune universal\u0103\u201d, o stare permanent\u0103 care poate fi descris\u0103 \u201edup\u0103 \u00eemprejur\u0103ri, sau lupt\u0103, sau echilibru de for\u021b\u0103\u201d[13]<\/a><\/sup><\/sup>. Legea universal\u0103 a devenirii ondulatorii afecteaz\u0103 deopotriv\u0103 civiliza\u021bia, \u00eenc\u0103 de la originile ei. Indisolubil legat\u0103 de existen\u021ba \u0219i devenirea materiei, civiliza\u021bia, inclusiv cultura omenirii, parcurge un sens istoric ascendent.<\/p>\n\n\n\n

Omenirea, de la originile ei p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi, s-a dezvoltat urc\u00e2nd, \u00eenc\u00e2t ast\u0103zi se afl\u0103 la un punct culminant, care \u00eens\u0103 nu este cel mai culminant posibil, spune Conta. C\u0103ci omenirea se afl\u0103 \u00eenc\u0103 \u00een plin\u0103 ascensiune: va mai trece \u00eenc\u0103 mult\u0103 vreme p\u00e2n\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la v\u00e2rful dezvolt\u0103rii onduliforme.[14]<\/a><\/sup><\/sup><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Vom continua aser\u0163iunile referitoare la semnifica\u0163iile teoriei lui Conta asupra civiliza\u0163iei sau istoriei urm\u00e2nd dou\u0103 direc\u0163ii. Prima va fi cea care ne trimite la problema existen\u0163ei, cea de a doua, la relativitatea adev\u0103rului, ambele av\u00e2nd leg\u0103tur\u0103 direct\u0103 sau indirect\u0103 cu teoria istoriei. Pentru Conta, esen\u0163ial\u0103 \u00een abordarea oric\u0103rei realit\u0103\u0163i sau domeniu ontologic este postularea existen\u0163ei lucrurilor sau faptelor, contrariul fiind absurd.<\/p>\n\n\n\n

Ceva este \u015fi nu poate dec\u00e2t s\u0103 fie, iar acest principiu, odat\u0103 admis, este baza oric\u0103rui fapt de con\u015ftiin\u0163\u0103. Credin\u0163a c\u0103 ceva exist\u0103 se confund\u0103 \u00een principiu cu \u00eens\u0103\u015fi con\u015ftiin\u0163a noastr\u0103; c\u0103ci aceasta din urm\u0103 nu este \u00een ultim\u0103 analiz\u0103 dec\u00e2t exprimarea intelectual\u0103 a existen\u0163ei.[15]<\/a><\/sup><\/sup> Negarea existen\u0163ei nu este posibil\u0103 dec\u00e2t tot \u00een urma unui fapt de con\u015ftiin\u0163\u0103, ceea ce conduce la o contrazicere a termenilor. Afirmarea, sus\u0163inerea argumentului ontologic, fiind act de con\u015ftiin\u0163\u0103, ne conduce, spune N. Bagdasar, la a\u015fa-numitul argument voluntarist, pe care \u00eel va dezvolta ulterior, inclusiv \u00eentr-o teorie general\u0103 a istoriei, W. Dilthey.[16]<\/a><\/sup><\/sup> Bine\u00een\u0163eles, voin\u0163a sau actul voluntar nu se sprijin\u0103 exclusiv pe con\u015ftiin\u0163\u0103, deoarece actul de voin\u0163\u0103 ne confirm\u0103 c\u0103 exist\u0103 ceva dincolo de acesta, o realitate independent\u0103, un fapt sau o existen\u0163\u0103 obiectiv\u0103 care, \u00een conformitate cu teoria sa general\u0103, ne conduce, din nou, la sim\u0163uri. Sim\u0163urile sunt, \u00een ultim\u0103 instan\u0163\u0103, cele care verific\u0103 dac\u0103 ceva exist\u0103, cele care ofer\u0103 realitatea. Aceast\u0103 constatare poate \u00eentemeia un sistem ontologic \u2013 de orientare senzualist\u0103 sau materialist\u0103, a\u015fa cum \u00eel g\u0103sim aici \u2013, cum ne poate introduce, de\u015fi la Conta nu are aceea\u015fi semnifica\u0163ie, c\u0103tre metafizic\u0103 sau teoria fiin\u0163ei. Prin aspectul voluntarist, ca \u015fi prin cel evolu\u0163ionist, intr\u0103m \u00een domeniul fiin\u0163ei prin fiin\u0163are la nivel individual, \u00een organizarea fiin\u0163ei care pleac\u0103 dinspre elementar c\u0103tre general, dar o poate \u00eencercui \u015fi \u00een zona transcendentalului \u2013 de\u015fi Conta nu se refer\u0103 la semnifica\u0163ia aprioric\u0103 a faptelor de con\u015ftiin\u0163\u0103, nu are \u00een vedere teoria critic\u0103 a lui Kant. Este aici mai degrab\u0103 eviden\u0163ierea unei tendin\u0163e inerente a tot ceea ce exist\u0103, fapt de existen\u0163\u0103 sau de con\u015ftiin\u0163\u0103, care organizeaz\u0103 \u015fi dezvolt\u0103 existen\u021ba \u00eentr-o direc\u0163ie ce ia aspecte onduliforme \u2013 o dezvoltare universal\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Mult mai t\u00e2rziu, aceste semnifica\u0163ii le vom reg\u0103si \u00een lucr\u0103rile lui Vasile P\u00e2rvan, cele relative la idei \u015fi forme istorice, dar mai ales la Constantin Noica, \u00een ontologia acestuia, care ia modelul fiin\u0163ei din lucruri: \u201eModelul fiin\u0163ei nu este \u00een afara lucrurilor. Iar \u00een lucruri fiind, el este mai mult dec\u00e2t func\u0163ional<\/em>. Dac\u0103 nu are realitate independent\u0103, el reprezint\u0103 totu\u015fi, \u00een lucruri, ce este mai ad\u00e2nc real \u00een ele dec\u00e2t ele \u00eensele.\u201d[17]<\/a><\/sup><\/sup> Existen\u0163ele individuale reprezint\u0103 \u00eens\u0103 tot at\u00e2tea \u00eencerc\u0103ri sau modele de fiin\u0163are. Ele sunt instan\u0163ieri, modele care caut\u0103 noi orizonturi, se integreaz\u0103 \u00eentr-o dinamic\u0103 permanent\u0103, de la formele cele mai simple c\u0103tre forme \u015fi structuri tot mai complexe. Conceptul noician al devenirii \u00eentru fiin\u0163\u0103 descrie \u00eentocmai aceste tendin\u0163e, \u00eencerc\u0103ri \u2013 multe e\u015fuate \u2013, dar mai ales \u00eempliniri \u00een real ale lucrurilor, atingerea generalului. Singurul mod \u00eens\u0103, prin care noi \u201econstat\u0103m\u201d acest proces \u2013 g\u00e2ndirea, cea care verific\u0103 realul \u2013 este, totodat\u0103, \u015fi cel care ne permite s\u0103 verific\u0103m \u015fi zonele mai \u00eendep\u0103rtate de fiin\u0163\u0103 \u015fi chiar pe cele imposibile sau nerealizabile. \u00cens\u0103, \u00een aceast\u0103 devenire, nu de dragul devenirii, ci \u00eentru realitatea pe care o g\u00e2ndim, cele care dob\u00e2ndesc sau ating pe deplin realul fiin\u0163ei dureaz\u0103 \u00eentru at\u00e2t \u00eentruc\u00e2t se integreaz\u0103, intr\u0103 \u00een devenirea \u00eentru fiin\u0163\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Acest proces \u2013 devenirea \u00eentru fiin\u0163\u0103 \u2013 nu este unul linear, a\u015fa cum am spus, iar Noica ni-l descrie \u00een toat\u0103 complexitatea lui, la el contribuind \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103 at\u00e2t formele care tind s\u0103 ia fiin\u0163\u0103, c\u00e2t \u015fi cele care \u00eentr-un mod sau altul e\u015fueaz\u0103, nu intr\u0103 \u00een real. Acest proces, sub o alt\u0103 denumire, \u015fi dintr-o cu totul alt\u0103 perspectiv\u0103, ni-l creioneaz\u0103 \u015fi Conta, \u0219i anume, devenirea ondulatorie \u2013 pentru el realitatea fiind, \u00een ultim\u0103 instan\u0163\u0103, una care devine \u015fi evolueaz\u0103, prin fiin\u0163\u0103, dureaz\u0103 \u015fi se afirm\u0103 at\u00e2t timp c\u00e2t se supune legii eterne a \u201eondula\u0163iei universale\u201d. Realitatea se bazeaz\u0103 pe formele care evolueaz\u0103 \u2013 at\u00e2t cea natural\u0103, c\u00e2t \u015fi cea istoric\u0103. Formele evolutive intr\u0103 \u00eentr-o und\u0103 a devenirii (\u00eentru fiin\u0163\u0103), cele neevolutive constituind, ca s\u0103 spunem a\u015fa, un c\u00e2mp, o matrice existen\u0163ial\u0103. Formele esen\u0163iale sunt cele care pot evolua, celelalte \u201enu sunt dec\u00e2t ni\u015fte acte, care nu exist\u0103 dec\u00e2t numai \u00eentr-at\u00e2t \u00eentruc\u00e2t sunt trebuincioase la evolu\u0163ia regulat\u0103 a formelor evolutive\u02ee.[18]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n

La Conta, evolu\u021bia nu se petrece \u00eentr-un mod mecanic, de\u0219i schimb\u0103rile, chiar la nivelul ideilor, par a fi guvernate de aceea\u0219i lege a fatalismului potrivit c\u0103reia orice nou\u0103 achizi\u021bie, teoretic\u0103 sau practic\u0103, poate fi explicat\u0103 printr-o succesiune de ac\u021biuni sau reac\u021biuni, astfel \u00eenc\u00e2t chiar \u0219i \u00een plan moral exist\u0103 o permanen\u021b\u0103, o mi\u0219care onduliform\u0103. Religiile, sistemele politice sau organiz\u0103rile sociale, ideile \u00eensele, ca \u0219i orice schimbare teoretic\u0103, se \u00eencadreaz\u0103 \u00eentr-un astfel de sistem al devenirii onduliforme, ating un punct culminant al evolu\u021biei, dup\u0103 care stagneaz\u0103, apoi, \u00een mod fatal, vor disp\u0103rea, locul lor fiind luat de forme sau unde care au fost con\u021binute \u00een devenirea general\u0103. Progresul exist\u0103 totu\u0219i, \u00een sensul c\u0103 undele secundare ale devenirii generale (denumite la Conta raze) pot s\u0103 dob\u00e2ndeasc\u0103 o nou\u0103 semnifica\u021bie, de a c\u0103rei importan\u021b\u0103 unii indivizi vor fi con\u0219tien\u021bi \u0219i o vor sprijini s\u0103 se afirme. Indivizii, g\u00e2nditorii deosebit de dota\u021bi sau talenta\u021bi, geniile, au o importan\u021b\u0103 relativ\u0103 \u00een evolu\u021bia ideilor, deoarece un adev\u0103r sau o idee general\u0103 \u00ee\u0219i va face sim\u021bit\u0103 prezen\u021ba \u0219i semnifica\u021bia indiferent de contextul istoric sau de indivizii care o vor formula, ea afirm\u00e2nd-se deoarece se afl\u0103 pe o curb\u0103 suitoare a evolu\u021biei, c\u00e2\u0219tig\u00e2nd tot mai mul\u021bi adep\u021bi, astfel \u00eenc\u00e2t enun\u021barea ei se va face oricum. Apari\u021bia unei idei sau afirmarea unui adev\u0103r cunoa\u0219te \u00eens\u0103 o stare incipient\u0103, este cumva \u00eentrez\u0103rit\u0103 sau intuit\u0103, sub forma ipotezelor, de cuget\u0103torii unei na\u021biuni.<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2nd a sosit momentul pentru apari\u021bia unui adev\u0103r \u00een s\u00e2nul unei na\u021biuni, cuget\u0103torii acelei na\u021biuni mai \u00eent\u00e2i \u00eel presimt \u0219i \u00eentrev\u0103d, \u00eel prezint\u0103 ca ipotetic, determin\u00e2ndu-l unilateral mai mult sau mai pu\u021bin eronat. Apoi ideea aceasta vag\u0103 \u0219i ipotetic\u0103 se r\u0103sp\u00e2nde\u0219te tot mai mult, ocup\u00e2nd tot mai mult spiritul \u0219i f\u0103c\u00e2nd s\u0103 se nasc\u0103 la toat\u0103 lumea \u00eendoieli \u0219i trebuin\u021be mai mult sau mai pu\u021bin nehot\u0103r\u00e2te, pe c\u00e2t el \u00eensu\u0219i devine din ce \u00een ce mai l\u0103murit [\u2026].[19]<\/a><\/sup><\/sup><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Cu toate acestea, nu se poate spune c\u0103 nu exist\u0103 adev\u0103ruri care au \u2013 cel pu\u021bin \u00een domeniul istoriei \u2013 o semnifica\u021bie mai general\u0103, ca s\u0103 nu spunem universal\u0103, astfel fiind, spune filosoful, cele din etic\u0103, ideile morale sau cele juridice, ce nu au nevoie dec\u00e2t poate de o voin\u021b\u0103 colectiv\u0103 care s\u0103 le impun\u0103, nu de un \u201einventator\u201d; ele apar\u021bin con\u0219tiin\u021bei generale sau colective, se dezvolt\u0103 progresiv \u0219i devin evidente tuturor, f\u0103r\u0103 a fi necesar dec\u00e2t ca cineva s\u0103 le enun\u021be \u00een mod coerent. Totu\u0219i, ideile apar \u0219i se dezvolt\u0103 \u00een func\u021bie de timpul \u0219i locul, dar, mai ales, de contextul istoric-social care le reclam\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Niciodat\u0103 un inventator n-ar putea face pe o societate s\u0103 cread\u0103 un adev\u0103r care nu este exprimarea st\u0103rii \u0219i trebuin\u021belor ei. Niciodat\u0103 o societate n-ar putea admite un adev\u0103r care a luat na\u0219tere \u00eentr-o societate cu totul deosebit\u0103. A\u0219a de exemplu un inventator european \u00een zadar s-ar \u00eencerca s\u0103 conving\u0103 despre adev\u0103rul ideilor sale pe popula\u021biile indigene din mijlocul Africii sau Australiei.[20]<\/a><\/sup><\/sup><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Contextualizarea ideilor este corelat\u0103, aici, cu cea \u00eent\u00e2lnit\u0103 \u00een apari\u021bia \u0219i devenirea fenomenelor naturale: condi\u021bii diferite modific\u0103 structura unui proces, au influen\u021b\u0103 asupra cauzelor, de\u0219i determinarea \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 cursul, iar ca lege general\u0103, se \u00eempline\u0219te \u00een mod fatal. Totu\u0219i, spune Conta, adev\u0103rurile sunt relative la o societate dat\u0103 \u0219i nu pot fi transpuse \u0219i nici acceptate \u00een alte societ\u0103\u021bi, fiecare dintre ele av\u00e2ndu-\u0219i propriile lor sisteme de valori, propriile convingeri sau credin\u021be. Pe de alt\u0103 parte, el nu acord\u0103 a\u0219a de mare credit libert\u0103\u021bii de ac\u021biune sau de g\u00e2ndire, omului de voca\u021bie, individului de excep\u021bie. Pentru Conta, oamenii talenta\u021bi sunt doar cu un pas \u00eenaintea celorlal\u021bi indivizi, iar un adev\u0103r are propria evolu\u021bie cultural\u0103 \u0219i se va afirma \u00een cele din urm\u0103 \u00een momentul \u00een care to\u021bi ceilal\u021bi membri ai societ\u0103\u021bii sunt convin\u0219i de valabilitatea lui. Contextualizarea ideilor \u0219i valorilor \u021bine de convingerea sa c\u0103 adev\u0103rurile sunt relative, \u00een timp ce ideile care \u00ee\u0219i fac drum c\u0103tre con\u0219tiin\u021ba individual\u0103 sunt oricum fatalmente configurate \u00eentr-un context spi\u00adri\u00adtual \u0219i se vor \u00eemplini mai devreme sau mai t\u00e2rziu. Astfel, istoria unui adev\u0103r urmea\u00adz\u0103 aceea\u0219i curb\u0103 ondulatorie, cu un maxim de acceptare, urmat\u0103 apoi de dec\u0103\u00adderea sau uitarea acestora, sistemele culturale \u0219i valorile \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ind soarta civi\u00adliza\u021biilor care se nasc \u0219i mor. Conta este, \u00een spirit spencerian, \u00een acord cu teoria evo\u00adlu\u021biei pe care \u00eencearc\u0103 s\u0103 o transpun\u0103 \u0219i sistemelor teoretice, societ\u0103\u021bii \u00een general:<\/p>\n\n\n\n

La \u00eenceput ea (forma evolutiv\u0103) este foarte simpl\u0103, omogen\u0103, \u0219ubred\u0103 \u0219i pu\u021bin consistent\u0103. Dup\u0103 aceea, se perfec\u021bioneaz\u0103 treptat, devenind din ce \u00een ce mai consis\u00adtent\u0103, p\u00e2n\u0103 la maximum de perfec\u021biune \u0219i t\u0103rie. De acolo apoi descre\u0219te, sl\u0103be\u0219te, se des\u00adcom\u00adpune din ce \u00een ce p\u00e2n\u0103 \u00een momentul mor\u021bii sale.[21]<\/a><\/sup><\/sup><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

El identific\u0103 unde generale \u0219i secundare, momente ascendente \u0219i perioade maxime de afirmare, at\u00e2t \u00een natur\u0103, c\u00e2t \u0219i \u00een societate, toate formele, materiale sau spirituale, parcurg\u00e2nd traseul evolutiv sub forma unui semicerc, reprezentarea cea mai probabil\u0103 a undelor care constituie mi\u0219carea \u0219i devenirea lor, compuse dintr-o curb\u0103 suitoare \u0219i una cobor\u00e2toare. Am remarcat c\u0103 exist\u0103 analogii \u00een conceperea devenirii generale \u0219i evolu\u021biei \u00eentre Conta \u0219i Xenopol. Cel de-al doilea o aplic\u0103 mai ales \u00een domeniul istoriei. Teoria devenirii onduliforme mai are semnifica\u021bii pe care le putem reg\u0103si \u0219i \u00een sisteme ulterioare, ontologice sau gnoseologice, iar aici amintim teoriile istorice ale lui Vasile P\u00e2rvan sau teoria subcon\u0219tientului cultural \u0219i a categoriilor abisale a lui Lucian Blaga. Pentru prima analogie f\u0103ceam constatarea, \u00een studiul anterior citat, dedicat lui A. D. Xenopol, c\u0103 at\u00e2t legea ondula\u021biei universale, c\u00e2t \u0219i cea a seriilor istorice fac trimitere la un model conceptual:<\/p>\n\n\n\n

Legea ondula\u021biei universale este cea care face posibil\u0103, dar \u0219i necesar\u0103, evolu\u021bia, a\u0219a cum seria xenopolian\u0103, de asemenea, universal\u0103, descrie cauzal (succesiv) formele individuale, care dob\u00e2ndesc, tocmai prin faptul c\u0103 se \u00eenscriu \u00een aceast\u0103 succesiune \u2013 la r\u00e2ndul ei, unic\u0103 \u2013 un caracter general. [\u2026] Permanen\u021ba conexiunilor, at\u00e2t pe orizontal\u0103, c\u00e2t \u0219i pe vertical\u0103, face din serii \u0219i unde instrumente logice care distribuie, \u00eentre general \u0219i particular, locul fiec\u0103rui eveniment, seria pun\u00e2nd accent mai cu seam\u0103 pe individual.[22]<\/a><\/sup><\/sup><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Modelul ontologic propus de Vasile Conta, \u00een care devenirea onduliform\u0103 orientat\u0103 pozitiv, \u00een direc\u021bia evolu\u021biei sau chiar a progresului social, a nout\u0103\u021bii \u00een cunoa\u0219tere, constituie conceptul central, face ca sistemul s\u0103u teoretic s\u0103 fie o alternativ\u0103, \u00een variant\u0103 materialist\u0103, coerent\u0103 \u0219i func\u021bional\u0103. Evolu\u021bia onduliform\u0103, categorie ontologic\u0103, dar \u0219i model teoretic, pe care Conta o preconizeaz\u0103 va fi astfel conceput\u0103 \u00eenc\u00e2t s\u0103 fie aplicabil\u0103 \u0219i sistemelor sociale. \u00cen acest scop am f\u0103cut trimitere la cele dou\u0103 teorii \u00een care am considerat c\u0103 se pot identifica similitudini la nivel de concept. Acestea sunt teoria seriilor istorice a lui A. D. Xenopol \u0219i conceptul devenirii \u00eentru fiin\u021b\u0103, central \u00een ontologia lui Constantin Noica. Conta va aplica principiile evolu\u021biei \u0219i \u00een domeniul istoriei, cu acelea\u0219i rezultate. El va lua \u00een discu\u021bie \u00eens\u0103 o alt\u0103 categorie specific\u0103, cea a libert\u0103\u021bii ca ac\u021biune politic\u0103 sau a libert\u0103\u021bii \u00een crea\u021bie. Aceast\u0103 categorie va fi integrat\u0103 sistemului materialist, astfel \u00eenc\u00e2t va deveni aproape nefunc\u021bional\u0103. Indivizii sociali, \u00een viziunea sa, sunt constr\u00e2n\u0219i, \u00een fond, s\u0103 se supun\u0103 legii universale a devenirii ondulatorii, care ac\u021bioneaz\u0103 \u0219i \u00een istorie. \u0218i aici, biologicul este o cauz\u0103 fundamental\u0103. Voin\u021ba liber\u0103 \u0219i creativ\u0103 aproape c\u0103 nu se manifest\u0103. Cel pu\u021bin a\u0219a descrie el devenirea social\u0103. Aici, determinante sunt, ca factor al evolu\u021biei, rasele, popoarele \u0219i na\u021biunile, fiind configura\u021bii determinate de factorii strict biologici care se manifest\u0103 p\u00e2n\u0103 la nivel de familie, \u00een sensul unei deveniri stricte:<\/p>\n\n\n\n

Niciodat\u0103 un om nu a ajuns la punctul culminant al undei familiei sale, n-a avut un copil sau un descendent care s\u0103-l egaleze. Niciodat\u0103 o familie \u00een decaden\u021b\u0103 \u0219i un trecut glorios n-a dat na\u0219tere unui individ care s\u0103 fie capabil de ini\u021biativ\u0103, de originalitate \u0219i care s\u0103 se ridice deasupra indivizilor ordinari.[23]<\/a><\/sup><\/sup><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Dac\u0103 sunt excep\u021bii de la aceast\u0103 regul\u0103, spune filosoful, sunt cauzate, \u00een familiile nobiliare sau regale, la care face referire Conta \u00een mod special aici, de \u201eintroducerea ilicit\u0103 de s\u00e2nge str\u0103in\u02ee, ca urmare a adulterului femeilor. Deter\u00adminarea vie\u021bii individuale vine din fondul ei genetic. Indivizii se supun legilor evolu\u021biei care configureaz\u0103 \u0219i determin\u0103 devenirea \u00eenc\u0103 de la nivelul celulei. Vie\u021bile particulare se supun legii universale a devenirii fatale \u0219i au caracterul unor unde care se \u00eenscriu \u00een sensul unic al curbei ondulatorii. Tot astfel, ideile, adev\u0103rurile generale, se afirm\u0103 \u0219i vor fi sus\u021binute la un moment dat de c\u0103tre \u201einventatori\u02ee sau indivizi de excep\u021bie deoarece vor fi necesare \u00eentr-un anumit stadiu \u00een evolu\u021bia societ\u0103\u021bii. Acestea se vor afirma atunci c\u00e2nd societatea este apt\u0103 s\u0103 le pun\u0103 \u00een valoare, nici mai devreme, nici mai t\u00e2rziu. \u00cen viziunea sa istoric\u0103, individualitatea nu conduce, se las\u0103 condus\u0103 de legea universal\u0103, astfel c\u0103, p\u00e2n\u0103 la \u00eemplinirea acestei legi, adev\u0103rurile au caracter relativ, c\u0103ci un adev\u0103r \u201enu poate fi conceput dec\u00e2t \u00een momentul \u00een care este introdus, provocat, necesitat de v\u00e2rst\u0103 \u0219i de mediu\u02ee (v\u00e2rsta omenirii).[24]<\/a><\/sup><\/sup> Devenirea, este concluzia lui Vasile Conta, se manifest\u0103 cu necesitate iar progresul sau regresul adev\u0103rurilor pe care le de\u021binem la un moment dat vor fi \u00een func\u021bie de progresul \u0219i regresul general al civiliza\u021biei.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
BIBLIOGRAFIE<\/strong><\/h6>\n\n\n\n

Bagdasar, Nicolae, Istoria filosofiei rom\u00e2ne\u015fti<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Profile Publishing, 2003.<\/p>\n\n\n\n

Bagdasar, Nicolae, Studiu introductiv<\/em>, \u00een Vasile Conta, Teoria fatalismului. Teoria ondu\u00adla\u00ad\u021biunii<\/em> universale<\/em>, Craiova, Editura Scrisul Rom\u00e2nesc, f.a.<\/p>\n\n\n\n

Conta, Vasile, Opere filosofice<\/em>, Bazele metafizicii<\/em>, edi\u0163ie \u00eengrijit\u0103 de Nicolae Petrescu, Bucu\u00adre\u015fti, Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 1922.<\/p>\n\n\n\n

Conta, Vasile, Scrieri filosofice alese<\/em>, edi\u021bie \u00eengrijit\u0103 de N. Gogonea\u021b\u0103, Bucure\u0219ti, Editura Mi\u00adner\u00adva, 1975.<\/p>\n\n\n\n

Noica, Constantin, Devenirea \u00eentru fiin\u0163\u0103<\/em>, Bucure\u015fti, Editura \u015etiin\u0163ific\u0103 \u015fi Enciclopedic\u0103, 1981.<\/p>\n\n\n\n

Popa, Mihai, A. D. Xenopol \u2013 filosof al istoriei<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2007.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
Note<\/strong><\/h6>\n\n\n\n
  1. \n

    Apud<\/em> Nicolae Bagdasar, Istoria filosofiei rom\u00e2ne\u015fti<\/em>, Societatea Rom\u00e2n\u0103 de Filosofie, 1940. Referin\u0163ele din lucrarea prezent\u0103 sunt f\u0103cute la edi\u0163ia din 2003, ap\u0103rut\u0103 \u00een Bucure\u015fti, Editura Profile Publishing, p. 49. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  2. \n

    Ibidem<\/em>, p. 53. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  3. \n

    Ibidem<\/em>. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  4. \n

    Ibidem<\/em>, p. 54. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  5. \n

    Vasile Conta, Bazele metafizicii<\/em>, \u00een Opere filosofice<\/em>, edi\u0163ie \u00eengrijit\u0103 de Nicolae Petrescu, Bucure\u015fti, Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 1922, p. 490. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  6. \n

    Ibidem<\/em>, p. 491. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  7. \n

    Ibidem<\/em>. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  8. \n

    Ibidem<\/em>. p. 506. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  9. \n

    N. Bagdasar, op. cit<\/em>., p. 72. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  10. \n

    Mihai Popa, A. D. Xenopol \u2013 filosof al istoriei<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2007, pp. 146\u2013159. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  11. \n

    Vasile Conta, Scrieri filosofice alese<\/em>, edi\u021bie \u00eengrijit\u0103 de N. Gogonea\u021b\u0103, Bucure\u0219ti, Editura Minerva, 1975, pp. XXV\u2012XXVI. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  12. \n

    Nicolae Bagdasar, Studiu introductiv la Vasile Conta, Teoria fatalismului. Teoria ondu\u00adla\u021biunii<\/em> universale<\/em>, Craiova, Editura Scrisul Rom\u00e2nesc, f.a., p. VXI. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  13. \n

    Ibidem<\/em>, p. 185. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  14. \n

    N. Bagdasar, Istoria filosofiei rom\u00e2ne\u0219ti<\/em>, ed. cit., p. 82. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  15. \n

    V. Conta, Opere filosofice<\/em>, edi\u0163ie \u00eengrijit\u0103 de N. Petrescu, Bucure\u015fti, Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 1922, p. 160. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  16. \n

    N. Bagdasar, Istoria filosofiei rom\u00e2ne\u015fti<\/em>, ed. cit., p. 73. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  17. \n

    Constantin Noica, Devenirea \u00eentru fiin\u0163\u0103<\/em>, Bucure\u015fti, Editura \u015etiin\u0163ific\u0103 \u015fi Enciclopedic\u0103, 1981, p. 302. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  18. \n

    V. Conta, citat de N. Bagdasar, Istoria filosofiei rom\u00e2ne\u015fti<\/em>, ed. cit., p. 78. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  19. \n

    Ibidem<\/em>, p. 84. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  20. \n

    V. Conta, \u00cent\u00e2iele principii care alc\u0103tuiesc lumea<\/em>, \u00een Opere filosofice<\/em>, ed. \u00eengrijit\u0103 de N. Petrescu, Bucure\u0219ti, Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 1922, p. 182. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  21. \n

    N. Bagdasar, op. cit<\/em>., p. 79. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  22. \n

    Mihai Popa, A. D. Xenopol \u2013 filosof al istoriei<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2007, pp. 150\u2013151. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  23. \n

    V. Conta, \u00cent\u00e2ile principii care alc\u0103tuiesc lumea<\/em>, \u00een Opere filosofice<\/em>, edi\u021bie \u00eengrijit\u0103 de N. Petrescu, p. 176. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  24. \n

    Idem, citat de N. Bagdasar \u00een op. cit.<\/em>, p. 84. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li><\/ol>\n\n\n\n

    \n\n\n\n

    [Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u015fti<\/em>, vol. XVII: Teorii ale adev\u0103rului<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2021, pp. 69\u201378] <\/p>\n\n\n

    \n\t\t\t\n\t\t\t\t
    \n\t\t\t\t\t\n\t\t\t\t\n\t\t\t\t\t\n\t\t\t\t<\/path><\/svg>\n\t\t\t<\/span>Descarc\u0103<\/span>\n\t\t\t\t<\/div>\n\t\t\t<\/a>\n\t\t<\/div><\/div>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

    Cunoa\u015ftere \u015fi adev\u0103r la Vasile Conta. Semnifica\u021bii pentru teoria istoriei MIHAI POPA Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne Knowledge and truth in Vasile Conta\u2019s works: Implications for the theory of history Abstract: The theory of knowledge of the philosopher of universal undulation, in which experience has a leading role, distinguishes between […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"parent":1785,"menu_order":4,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","template":"","meta":{"_uag_custom_page_level_css":"","site-sidebar-layout":"default","site-content-layout":"","ast-site-content-layout":"default","site-content-style":"default","site-sidebar-style":"default","ast-global-header-display":"","ast-banner-title-visibility":"","ast-main-header-display":"","ast-hfb-above-header-display":"","ast-hfb-below-header-display":"","ast-hfb-mobile-header-display":"","site-post-title":"disabled","ast-breadcrumbs-content":"","ast-featured-img":"","footer-sml-layout":"","theme-transparent-header-meta":"","adv-header-id-meta":"","stick-header-meta":"","header-above-stick-meta":"","header-main-stick-meta":"","header-below-stick-meta":"","astra-migrate-meta-layouts":"default","ast-page-background-enabled":"default","ast-page-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-4)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"ast-content-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"footnotes":""},"categories":[195,258,63],"tags":[38],"class_list":["post-1884","page","type-page","status-publish","hentry","category-articole","category-mihai-popa","category-sifr17","tag-vasile-conta"],"featured_image_src":null,"uagb_featured_image_src":{"full":false,"thumbnail":false,"medium":false,"medium_large":false,"large":false,"1536x1536":false,"2048x2048":false},"uagb_author_info":{"display_name":"SIFR","author_link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/author\/mm\/"},"uagb_comment_info":0,"uagb_excerpt":"Cunoa\u015ftere \u015fi adev\u0103r la Vasile Conta. Semnifica\u021bii pentru teoria istoriei MIHAI POPA Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne Knowledge and truth in Vasile Conta\u2019s works: Implications for the theory of history Abstract: The theory of knowledge of the philosopher of universal undulation, in which experience has a leading role, distinguishes between…","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/1884","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1884"}],"version-history":[{"count":22,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/1884\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":5992,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/1884\/revisions\/5992"}],"up":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/1785"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1884"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1884"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1884"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}