{"id":1902,"date":"2022-01-26T17:14:39","date_gmt":"2022-01-26T15:14:39","guid":{"rendered":"http:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/?page_id=1902"},"modified":"2022-03-16T22:59:11","modified_gmt":"2022-03-16T20:59:11","slug":"controversa-ignorabimus-in-romania-secolului-al-xix-lea-constiinta-ca-limita-a-cunoasterii-stiintifice","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/volumul-17-2021\/controversa-ignorabimus-in-romania-secolului-al-xix-lea-constiinta-ca-limita-a-cunoasterii-stiintifice\/","title":{"rendered":"Controversa \u201eIgnorabimus\u201d \u00een Rom\u00e2nia secolului al XIX-lea: Con\u0219tiin\u021ba ca limit\u0103 a cunoa\u0219terii \u0219tiin\u021bifice | Mona Mamulea"},"content":{"rendered":"\n

Controversa \u201eIgnorabimus\u201d \u00een Rom\u00e2nia secolului al XIX-lea: Con\u0219tiin\u021ba ca limit\u0103 a cunoa\u0219terii \u0219tiin\u021bifice<\/h2>\n\n\n\n

MONA MAMULEA<\/h5>\n\n\n\n

Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
Ignorabimusstreit<\/em> in 19th<\/sup> century Romania: Consciousness as a limit of natural science<\/h5>\n\n\n\n

Abstract: <\/strong>Du Bois-Reymond\u2019s Ignorabimus<\/em> could have been a game changer in the last decades of 19th <\/sup>century, but it wasn\u2019t. The sound argument of the German physiologist concerning the limits of natural science, although it was indeed taken seriously and confronted by all means, was in fact so severely distorted by opponents that one could hardly recognize it in the straw men generated in the process. By scrutinizing three less known approaches dug up from 19th<\/sup> century Romanian literature, the present paper focuses on the theoretical commitments that prevented the consciousness issue to be properly addressed.<\/p>\n\n\n\n

Keywords: <\/strong>consciousness as subjective experience; mechanical explanation; ontological materialism; scientific psychology; limits of science; Emil Du Bois-Reymond; Titu Maiorescu; \u0218tefan C. Mich\u0103ilescu; C. R\u0103dulescu-Motru.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n

\u00centr-o conferin\u021b\u0103 din 1872 care a r\u0103mas celebr\u0103 mai ales prin reac\u021biile pe care le-a provocat, fiziologistul german Du Bois-Reymond (1818\u20131896) a ar\u0103tat c\u0103 \u00een cadrul modelului mecanicist, care reduce toate fenomenele la materie \u0219i la for\u021bele inerente ale acesteia, con\u0219tiin\u021ba este imposibil de explicat. Conferin\u021ba lui Du Bois-Reymond (\u00dcber die Grenzen des Naturerkennens<\/em>[1]<\/a><\/sup><\/sup>), sus\u021binut\u0103 la Leipzig, \u00een 14 august 1872, la cel de al 45-lea Congres al naturali\u0219tilor \u0219i medicilor germani, a fost punctul de plecare al \u201econtroversei Ignorabimus\u201d (Ignorabimusstreit<\/em>) din ulti\u00admele decenii ale secolului al XIX-lea, la care au contribuit de pe pozi\u021bii adverse o suit\u0103 de nume prestigioase, de la Eduard von Hartmann \u0219i Dilthey la B\u00fcchner \u0219i Haeckel.[2]<\/a><\/sup><\/sup> Lange \u00eensu\u0219i, \u00een a doua edi\u021bie (1875) a celebrei sale Istorii a materia\u00adlismului (Geschichte des Materialismus<\/em>, publicat\u0103 ini\u021bial \u00een 1865), a inserat un material care inspecteaz\u0103 critic obiec\u021biile aduse lui Du Bois-Reymond.[3]<\/a><\/sup><\/sup> \u00cen Rom\u00e2\u00adnia, conferin\u021ba a fost tradus\u0103 de Maiorescu 19 ani mai t\u00e2rziu, \u00eentr-un num\u0103r din Convorbiri literare<\/em>[4]<\/a><\/sup><\/sup>, \u0219i a produs imediat reac\u021bii. Emil Du Bois-Reymond, profesor de fiziologie \u0219i rectorul Universit\u0103\u021bii din Berlin, avea \u00een societatea rom\u00e2neasc\u0103 reputa\u021bia unui savant de mare autoritate, iar activitatea sa \u0219tiin\u021bific\u0103 (\u0219i nu numai) era urm\u0103rit\u0103 cu interes \u00een pres\u0103. Publica\u021bii cotidiene precum Rom\u00e2nia liber\u0103<\/em> sau Telegraful<\/em> reproduceau prompt la rubricile de \u201ediverse\u201d extrase din conferin\u021bele sale publice, traduse dup\u0103 ziare germane.[5]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n

Conferin\u021ba de la Leipzig nu era \u00eenso\u021bit\u0103 de obi\u0219nuitul optimism epistemologic al naturali\u0219tilor \u0219i a reu\u0219it s\u0103 surprind\u0103 \u00een mod nepl\u0103cut variatele direc\u021bii din epoc\u0103, de la fizicalism la neokantianism. Du Bois-Reymond, care era el \u00eensu\u0219i un sus\u021bin\u0103tor al programului fizicalist, nu nega \u00een niciun caz conexiunea dintre fenomenele fizice \u0219i cele psihice. Primele experimente conduse pe creier ar\u0103\u00adta\u00ad\u00adser\u0103 suficient de convin\u00adg\u0103tor c\u0103 exist\u0103 o dependen\u021b\u0103 semnificativ\u0103 \u00eentre feno\u00admenele mentale \u0219i materia cere\u00adbral\u0103. Fenomenele mentale nu mai puteau fi consi\u00adderate independente de creier c\u00e2t\u0103 vreme s-a demonstrat c\u0103 extir\u00adparea\/afec\u00adtarea acestuia din urm\u0103 are consecin\u021be dra\u00admatice asupra func\u021bion\u0103rii min\u021bii. Totu\u0219i, dac\u0103 obiectul \u0219tiin\u021bei este unitar (natura) \u0219i omogen legiferat, iar con\u0219tiin\u021ba face parte din el, \u0219tiin\u021ba ar trebui s\u0103 poat\u0103 explica modul \u00een care s-a format \u0219i s-a dezvoltat aceas\u00adta. Dac\u0103 nu acum, cel pu\u021bin \u00een viitor. Dar \u0219tiin\u021ba este neajutorat\u0103 \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103, pretindea Du Bois-Reymond, \u0219i \u00eentot\u00addeauna va fi \u2013 iar asta nu pentru c\u0103 ar fi \u201eimperfect\u0103\u201d sau insuficient dezvoltat\u0103, ci pentru c\u0103 nu \u00eei permite propria paradigm\u0103<\/em>. \u00cen Rom\u00e2nia secolului al XIX-lea, receptarea tezei Ignorabimus<\/em> a fost influen\u021bat\u0103 de orientarea kantian\u0103 a filosofiei academice din acea perioad\u0103 (impri\u00admat\u0103 de Maiorescu), de dezacordurile dintre a\u0219a-numi\u021bii ideali\u0219ti, materiali\u0219ti \u0219i spi\u00adri\u00adtuali\u0219ti, dar \u0219i de eforturile teoretice de consolidare a psihologiei \u0219tiin\u021bifice, experimentale.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
1. IGNORABIMUS <\/em>\u00ceN AGENDA LUI MAIORESCU<\/strong><\/h6>\n\n\n\n

Nu este foarte clar de ce a a\u0219teptat Maiorescu nou\u0103sprezece ani ca s\u0103 prezinte publicului de limb\u0103 rom\u00e2n\u0103 acest text care fragmentase lumea \u0219tiin\u021bific\u0103 \u0219i filo\u00adsofic\u0103 german\u0103. Cert este c\u0103, \u00een traducerea sa, Maiorescu nu a utilizat prima edi\u021bie a conferin\u021bei (1872), ci o versiune revizuit\u0103 din 1891 (a \u0219aptea edi\u021bie), publicat\u0103 al\u0103turi de o alt\u0103 conferin\u021b\u0103 despre limitele cunoa\u0219terii naturii, \u021binut\u0103 de data aceasta la Berlin, \u00een 1880 (Die sieben Weltr\u00e4thsel<\/em>).[6]<\/a><\/sup><\/sup> Dar Maiorescu avusese anterior cuno\u0219\u00adtin\u021b\u0103 despre conferin\u021ba de la Leipzig, iar \u00een cursul s\u0103u de Istorie a filosofiei ger\u00adma\u00adne contemporane, pe care l-a \u021binut \u00eencep\u00e2nd cu anul 1884, a adus-o \u00een dis\u00adcu\u021bie \u0219i chiar a citat din ea, pun\u00e2nd la dispozi\u021bia studen\u021bilor c\u00e2teva pasaje \u00een traducere proprie.[7]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n

Conferin\u021ba lui Du Bois-Reymond avea pentru Maiorescu o important\u0103 relevan\u021b\u0103 teoretic\u0103. Modul \u00een care a ales s\u0103 o interpreteze (nu neap\u0103rat \u00een confor\u00admitate cu inten\u021biile autorului) \u00eei confirma \u00eenc\u0103 o dat\u0103 ideile privind \u201ebazele idea\u00adliste\u201d ale cunoa\u0219terii, iar aceast\u0103 confirmare era cu at\u00e2t mai pre\u021bioas\u0103 cu c\u00e2t venea de la un prestigios om de \u0219tiin\u021b\u0103. Maiorescu era kantian \u00een anumite privin\u021be esen\u00ad\u021biale \u0219i dac\u0103 a existat vreo tez\u0103 a Criticii ra\u021biunii pure<\/em> c\u0103reia s\u0103-i acorde aten\u021bie maxim\u0103 la catedr\u0103, aceea a fost idealitatea (caracterul a priori<\/em> al) timpului \u0219i spa\u021biului.[8]<\/a><\/sup><\/sup> Pe aceast\u0103 baz\u0103, Maiorescu s-a pronun\u021bat adesea \u00eempotriva materialis\u00admului \u2013 \u00eendeosebi \u00eempotriva acelui materialism a\u0219a-numit \u201emetafizic\u201d sau \u201eonto\u00adlogic\u201d[9]<\/a><\/sup><\/sup>, care postuleaz\u0103 atomii\/materia ca substrat al Universului. Este lim\u00adpede c\u0103 nu po\u021bi fi \u00een acela\u0219i timp \u0219i adept al ideii c\u0103 natura empiric\u0103 este structurat\u0103 \u00een conformitate cu ni\u0219te forme independente de experien\u021b\u0103, apar\u021bin\u00e2nd min\u021bii, \u0219i adept al ideii c\u0103 materia este substrat \u2013 dac\u0103 prin materie \u00een\u021belegem atomii \u0219i for\u021bele lor intrinseci, cu legile lor. Maiorescu a ales s\u0103 promoveze \u00een mediul universitar solu\u021bia inspirat\u0103 de Kant, pentru care fenomenele care se produc \u00een spa\u021biu \u0219i timp sunt secun\u00addare \u00een raport cu ceea ce le constituie ca fenomene (formele a priori<\/em> ale intui\u021biei \u0219i intelectului). Prin urmare, atomii nu pot fi fundamentali. Dac\u0103 natura \u0219i legile ei sunt constituite a priori<\/em>[10]<\/a><\/sup><\/sup>, atunci fundamentele \u0219tiin\u021belor naturii sunt \u0219i ele a priori<\/em>. Aceasta \u00een\u021belegea Maiorescu atunci c\u00e2nd spunea c\u0103 \u201ebaza \u0219tiin\u021bific\u0103 a oric\u0103rui materialism este idealismul\u201d[11]<\/a><\/sup><\/sup>. De aici, neputin\u021ba materialismului de a explica materia \u0219i con\u0219tiin\u021ba:<\/p>\n\n\n\n

Astfel, toat\u0103 sfera lumii accesibile explor\u0103rilor exacte se \u00eenv\u00e2rte\u015fte \u00een jurul unei axe ale c\u0103rei poluri de razim sunt confundate \u00eentr-un \u00eentuneric nestr\u0103b\u0103tut, unul \u00een a\u015fa-numita materie infinit divizibil\u0103, altul \u00een a\u015fa-numita con\u015ftiin\u0163\u0103 inexpli\u00adcabil\u0103 din materie (Du Bois-Reymond: Ignorabimus<\/em>).[12]<\/a><\/sup><\/sup><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Maiorescu a v\u0103zut deci \u00een conferin\u021ba de la Leipzig o pozi\u021bie compatibil\u0103 cu limitele cunoa\u0219terii introduse de Kant \u2013 \u0219i chiar mai mult, un argument \u00eempotriva materialismului; o \u00een\u021belegere cu totul discutabil\u0103 dac\u0103 nu \u021binem cont c\u0103, prin materialism, Maiorescu \u00een\u021belegea strict materialismul dogmatic sau metafizica mate\u00adrialist\u0103, nu \u0219i materialismul metodologic (iar prin \u201ematerialism \u0219tiin\u021bific\u201d \u00een\u021belegea materialismul profesat de oamenii de \u0219tiin\u021b\u0103). Pozi\u021bia lui Maio\u00adres\u00adcu a avut \u0219i o miz\u0103 educativ\u0103. \u00cen deceniile anterioare publica\u021biei \u00een discu\u021bie, se conturase \u0219i \u00een mediile studen\u021be\u0219ti din Rom\u00e2nia un interes pentru \u0219tiin\u021bele naturii[13]<\/a><\/sup><\/sup>, implicit \u0219i pentru pozitivism[14]<\/a><\/sup><\/sup>, ceea ce a contribuit, din c\u00e2te se pare, la cre\u0219terea num\u0103rului celor atra\u0219i de pozi\u021biile materialiste ale oamenilor de \u0219tiin\u021b\u0103 care, \u00een Germania mai ales, fuseser\u0103 antrena\u021bi \u00een ceea ce s-a numit \u201econtroversa materialismului\u201d. Chiar Maio\u00adrescu nota \u00een jurnal dup\u0103 primul s\u0103u curs despre filosofia lui Comte, la sf\u00e2r\u0219itul anului 1885: \u201elume foarte mult\u0103 \u0219i un interes (periculos de mare<\/em>) pentru pozitivism\u201d.[15]<\/a><\/sup><\/sup> Chiar dac\u0103 pozitivismul nu este totuna cu materialismul dogmatic pe care \u00eel \u00eenfrunta Maiorescu, circulau \u00een epoc\u0103 idei care asociau (destul de lax) pozitivis\u00admul lui Comte \u0219i materialismul ontologic:<\/p>\n\n\n\n

De la pozitivism p\u00e2n\u0103 la materialism este numai un pas, dac\u0103 cineva \u00een\u021belege \u00een mod superficial aceast\u0103 doctrin\u0103. Precum \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura lui Epicur degener\u0103 \u00eentr-un senzualism grosolan la romanii pu\u021bin deprin\u0219i cu specula\u021biunile filosofice, tot a\u0219a sistemul lui Aug. Comte, \u00een crudele capete care auzeau acum pentru \u00eent\u00e2ia oar\u0103 vorbindu-se de d\u00e2nsul, se diforma \u00eentr-un materialism f\u0103r\u0103 rezerv\u0103, \u00een materialismul lui Moleschott \u0219i al doctorului B\u00fcchner.[16]<\/a><\/sup><\/sup><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Disputa materialismului p\u0103rea s\u0103 aib\u0103, cel pu\u021bin \u00een mediul studen\u021besc din Rom\u00e2nia, destui care d\u0103deau c\u00e2\u0219tig de cauz\u0103 lui Vogt, B\u00fcchner sau Moleschott. \u00cen acest sens, conferin\u021ba lui Du Bois-Reymond ar fi putut s\u0103 reprezinte pentru Maio\u00adrescu nu doar o dovad\u0103 \u00een plus c\u0103 materialismul este gre\u0219it, dar \u0219i un bun prilej de a-i \u00eendep\u0103rta pe tinerii cu preocup\u0103ri \u0219tiin\u021bifice de \u201ecapcana\u201d materia\u00adlismului dogmatic, mai ales c\u0103 argumenta\u021bia (aparent) antimaterialist\u0103 care trebuia s\u0103-i conving\u0103 venea din partea unui apreciat om de \u0219tiin\u021b\u0103. Pe de alt\u0103 parte, nu trebuie s\u0103 \u00een\u021belegem de aici c\u0103 Maiorescu ar fi fost refractar la studiul \u0219tiin\u021bific al fenomenelor mentale \u2013 dimpotriv\u0103. A fost un critic al psihologiei ra\u021bionale, a definit \u201esufletul\u201d sau \u201econ\u0219tiin\u021ba\u201d \u00eentr-un mod clar non-substan\u021bialist \u0219i a \u00eencurajat \u00een repetate r\u00e2nduri cercet\u0103rile psihofizice \u0219i ale psihologiei experimentale. \u00cen repetate r\u00e2nduri a sus\u021binut c\u0103, pentru a progresa, psihologia trebuie s\u0103 se \u00eendep\u0103rteze de metafizic\u0103 \u0219i s\u0103 se apropie de fiziologie.[17]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n

Maiorescu nu era singur \u00een perspectiva kantian\u0103 \u0219i implicit antimaterialist\u0103 asupra conferin\u021bei de la Leipzig. Friedrich Albert Lange, \u201ediscipol al filosofiei critice\u201d, care vedea \u00een materialism o filosofie pozitiv\u0103 ce \u00ee\u0219i aserteaz\u0103 doctrinele cu cer\u00adtitudine dogmatic\u0103, l-a citit \u00eentr-un mod similar pe Du Bois-Reymond (acesta i-a validat totu\u0219i doar par\u021bial lectura[18]<\/a><\/sup><\/sup>). Pentru Lange, conferin\u021ba de la Leipzig pune foarte limpede \u00een lumin\u0103 esen\u021ba \u00eentregii critici ce se poate aduce materialismului.[19]<\/a><\/sup><\/sup> Cum limitele cunoa\u0219terii \u0219tiin\u021bifice sunt identice, dup\u0103 p\u0103rerea lui, cu limitele cunoa\u0219\u00adterii \u00een genere, textul lui Du Bois-Reymond este v\u0103zut ca o reconfirmare de pe pozi\u021bii \u201e\u0219tiin\u021bifice\u201d[20]<\/a><\/sup> a criticii cunoa\u0219terii \u00eentreprinse de Kant. Materialismul se aga\u021b\u0103 cu at\u00e2ta \u00eenc\u0103p\u0103\u00ad\u021b\u00e2nare de ideea c\u0103 doar materia exist\u0103, \u00eenc\u00e2t un adept dogmatic al acestei \u0219coli nu va ezita s\u0103 afirme c\u0103 doar creierul este faptul real \u0219i obiectiv, \u00een vreme ce senza\u021bia nu este dec\u00e2t o aparen\u021b\u0103. Nimic mai fals, spune Lange, dac\u0103 ne g\u00e2ndim c\u0103 senza\u021biile sunt \u201ematerialul\u201d din care este constituit\u0103 \u00eentreaga lumea obiectiv\u0103. Senza\u021bia este real\u0103 \u0219i este dat\u0103, spre deosebire de atomi, \u00een care nimic nu este dat, cu excep\u021bia acelor \u201er\u0103m\u0103\u0219i\u021be palide de senza\u021bii\u201d care ne-au ajutat s\u0103 \u00eei imagin\u0103m.[21]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n

Reac\u021biile care au urmat acestei traduceri din Convorbiri literare<\/em> au fost, probabil, nu tocmai ceea ce ar fi sperat Maiorescu. Cei deja convin\u0219i de specula\u021biile materialiste ale oamenilor de \u0219tiin\u021b\u0103 au fost nemul\u021bumi\u021bi c\u0103 reputatul fiziologist limiteaz\u0103 \u00een mod nejustificat cunoa\u0219terea, intro\u00adduc\u00e2nd \u00een lume misterul \u0219i trans\u00adcenden\u021ba (o receptare care nu era deloc \u00een acord cu inten\u021biile explicite ale lui Du Bois-Reymond). Nici \u00een r\u00e2ndurile studen\u021bilor lui Maiorescu argumentul fiziolo\u00adgistului nu a fost \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it cu entuziasm \u2013 dup\u0103 cum reiese din textul publicat \u00een Convorbiri literare<\/em> al t\u00e2n\u0103rului R\u0103dulescu-Motru, care credea c\u0103 opiniile lui Du Bois-Reymond sunt o real\u0103 amenin\u021bare pentru psihologia \u0219tiin\u021bific\u0103. Singura pozi\u021bie care a profitat cu adev\u0103rat de pe urma conferin\u021bei traduse \u00een Convorbiri literare<\/em> a fost metafizica cre\u0219tin\u0103, care nu avea nevoie s\u0103 fie convins\u0103 de presupusele argumente antimaterialiste ale lui Du Bois-Reymond \u0219i care a interpretat convenabil teza Ignorabimus<\/em> ca venind \u00een sprijinul postul\u0103rii unui transcendent divin:<\/p>\n\n\n\n

Doar credin\u021ba poate s\u0103 lumineze asupra acestor probleme pe care le poate presim\u021bi filosofia natural\u0103; cunoa\u0219tem deja r\u0103spunsul \u0219tiin\u021bei pozitive: Nu \u0219tiu<\/em>; ignoramus<\/em>, ignorabimus<\/em>.[22]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n

Cu toate acestea, Du Bois-Reymond nu inten\u021biona nici s\u0103 deschid\u0103 calea credin\u021bei prin postularea unui transcendent neabordabil pentru \u0219tiin\u021b\u0103, cum ar fi dorit scrierile cre\u0219tine, nici s\u0103 valideze \u0219tiin\u021bific lucrul \u00een sine sau condi\u021biile ideale ale ex\u00adperien\u021bei, cum p\u0103rea s\u0103 doreasc\u0103 Maiorescu[23]<\/a><\/sup><\/sup>, nici nu introducea enigme \u00een lumea fizi\u00adc\u0103 sau fenomenal\u0103, cum \u00een\u021beleseser\u0103 unii critici situa\u021bi pe pozi\u021bii \u00eendeo\u00adsebi mate\u00adria\u00adliste. Teza lui Du Bois-Reymond era plasat\u0103 \u00eentr-un cadru episte\u00admologic; era vorba despre cum ajunge \u0219tiin\u021ba la cunoa\u0219tere \u0219i ce poate ea s\u0103 explice, dar anumite asump\u021bii ale autorului au f\u0103cut posibile interpret\u0103ri onto\u00adlogice care i-au dena\u00adturat miza.<\/p>\n\n\n\n

Exist\u0103 dou\u0103 lucruri, spune Du Bois-Reymond, pe care paradigma \u0219tiin\u021bific\u0103 nu le poate explica \u0219i nu le va putea explica niciodat\u0103: originea mi\u0219c\u0103rii \u0219i originea con\u0219tiin\u021bei \u2013 \u00een\u021beleas\u0103 ca experien\u021b\u0103 subiectiv\u0103. Spre deosebire de realul fenomenal al \u0219tiin\u021bei, care este m\u0103surat, matematizat \u0219i transpus \u00een raporturi cantitative, realul fenomenal al min\u021bii se prezint\u0103 sub form\u0103 de calit\u0103\u021bi (Qualit\u00e4ten<\/em>) \u2013 iar \u00eentre cele dou\u0103 nu se poate stabili nicio leg\u0103tur\u0103 cauzal\u0103. S\u0103 \u00eei urm\u0103rim argumenta\u021bia \u00een linii mari.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
2. IGNORABIMUS<\/em>: CAPTIVITATE \u00ceN PARADIGM\u0102<\/strong><\/h6>\n\n\n\n

Du Bois-Reymond porne\u0219te de la modelul dominant al \u0219tiin\u021bei, mecanicismul, \u0219i de la metodologia asociat\u0103 acestui model. Cum procedeaz\u0103 \u0219tiin\u021ba? \u00eentreab\u0103 el. Ea reduce toate transform\u0103rile din natur\u0103 la o materie constant\u0103 cantitativ, constituit\u0103 din particule infinitezimale numite atomi, care se mi\u0219c\u0103 datorit\u0103 unor for\u021be inerente. Cunoa\u0219terea \u0219tiin\u021bific\u0103 a naturii este reducerea tuturor mi\u0219c\u0103rilor din Univers la o mecanic\u0103 a atomilor exprimabil\u0103 matematic. Acest model este aplicat \u00eentregii naturi, inclusiv fenomenelor biologice.<\/p>\n\n\n\n

Cum ar ar\u0103ta treapta cea mai \u00eenalt\u0103 a cunoa\u0219terii \u00een limitele acestui model? Dac\u0103 absolut toate mi\u0219c\u0103rile din natur\u0103 ar fi cunoscute \u0219i transpuse \u00een formule ce exprim\u0103 mi\u0219c\u0103rile atomilor, am avea \u00een fa\u021b\u0103 \u00eentreaga cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103 a Universului. Posesorul unei astfel de cunoa\u0219teri ar putea calcula cu maximum de precizie pozi\u021bia trecut\u0103 sau viitoare a oric\u0103rui atom din Univers. Du Bois-Reymond recurge la \u201edemonul\u201d lui Laplace pentru a descrie etalonul cunoa\u0219terii totale \u00een limitele modelului specificat. Pentru a-i accepta argumentul, trebuie s\u0103 admitem, cum spunea Laplace \u00een Essai philosophique sur les probabilit\u00e9s<\/em> (1814), c\u0103 starea prezent\u0103 a Universului este efectul st\u0103rilor din trecut \u0219i cauza st\u0103rilor din viitor. Dac\u0103 admitem acest punct de plecare, ne putem imagina \u00een ce fel ar trebui s\u0103 arate cunoa\u0219terea total\u0103 a Universului. Potrivit lui Laplace, dac\u0103 o inteligen\u021b\u0103 ar fi capabil\u0103 s\u0103 cunoasc\u0103 toate for\u021bele care, la un moment dat, pun natura \u00een mi\u0219care, precum \u0219i toate pozi\u021biile ele\u00admen\u00adtelor care intr\u0103 \u00een componen\u021ba acestei naturi, \u0219i dac\u0103 aceast\u0103 inteligen\u021b\u0103 ar fi sufi\u00adcient de avansat\u0103 \u00eenc\u00e2t s\u0103 poat\u0103 analiza toate aceste date, ea ar avea \u00een fa\u021b\u0103 trecutul \u0219i viitorul Universului \u00een toate detaliile lui. Acest Laplace\u2019sche Geist \u2013<\/em> \u201edemon\u201d sau \u201espirit\u201d al lui Laplace \u2013 este inteligen\u021ba care a ajuns la treapta cea mai \u00eenalt\u0103 a cunoa\u0219terii noastre asupra naturii. Ceea ce nu poate cunoa\u0219te spiritul lui Laplace nu poate cunoa\u0219te nicio alt\u0103 minte \u00een interiorul modelului dat.[24]<\/a><\/sup><\/sup> Spiritul lui Laplace este posesorul a ceea ce Du Bois-Reymond nume\u0219te \u201ecunoa\u0219tere astro\u00adnomic\u0103\u201d:<\/p>\n\n\n\n

Eu numesc cuno\u0219tin\u021ba astronomic\u0103 a unui sistem material o a\u0219a cuno\u0219tin\u021b\u0103 a tuturor p\u0103r\u021bilor lui, a pozi\u021biei lor mutuale \u0219i a mi\u0219c\u0103rii lor, \u00eenc\u00e2t pozi\u021bia \u0219i mi\u0219carea lor \u00een vreun moment al timpului trecut sau al timpului viitor s\u0103 poat\u0103 fi calculat\u0103 cu aceea\u0219i siguran\u021b\u0103 ca \u0219i pozi\u021bia \u0219i mi\u0219carea corpurilor cere\u0219ti. […] Cuno\u0219tin\u021ba astronomic\u0103 a unui sistem material este cea mai perfect\u0103 cuno\u0219tin\u021b\u0103 ce o putem dob\u00e2ndi despre acel sistem.[25]<\/a><\/sup><\/sup><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Desigur, inteligen\u021ba uman\u0103 este departe de a atinge cunoa\u0219terea total\u0103 de care s\u2011ar putea bucura demonul lui Laplace. Dar diferen\u021ba dintre cunoa\u0219terea noastr\u0103 \u0219i cunoa\u0219terea astronomic\u0103, spune Du Bois-Reymond, este strict canti\u00adtativ\u0103<\/em>. Dou\u0103 sunt lucrurile care r\u0103m\u00e2n inexplicabile \u00een interiorul acestui model, continu\u0103 fizio\u00adlogistul \u00een conferin\u021ba din 1872, iar acestea reprezint\u0103 \u0219i limitele absolute ale cunoa\u0219terii noastre, c\u0103ci nici m\u0103car spiritul lui Laplace nu le poate l\u0103muri<\/em>: (1) provenien\u021ba mi\u0219c\u0103rii \u0219i (2) explicarea con\u0219tiin\u021bei din condi\u021biile ei materiale.[26]<\/a><\/sup><\/sup> Cea de a doua \u201elimit\u0103\u201d a fost discutat\u0103 critic mai ales \u00een contextul progreselor pe care le-au f\u0103cut neurologia, psihofizica, dar \u0219i psihologia \u0219tiin\u021bific\u0103 (al c\u0103rei act de na\u0219tere este legat conven\u021bional de laboratorul lui Wundt, fondat c\u00e2\u021biva ani mai t\u00e2rziu, \u00een 1879, tot la Leipzig).<\/p>\n\n\n\n

Prin con\u0219tiin\u021b\u0103, Du Bois-Reymond \u00een\u021belege fenomenul elementar al senza\u021biei prezent la toate nivelurile vie\u021bii animale \u0219i \u00eel descrie \u00een aspectele lui de Qualit\u00e4t<\/em>: orice percepere a unei calit\u0103\u021bi: durere, pl\u0103cere, culoare, sunet etc. Nu at\u00e2t aspectul inefabil al acestor qualia<\/em> \u00eel intereseaz\u0103 pe el, ci simplul fapt al prezen\u021bei lor \u00eentr-un Univers descris \u0219tiin\u021bific \u00een termeni de cantitate<\/em>. C\u0103ci Universul \u0219tiin\u021bei nu are sunete \u0219i culori. Ar putea spiritul lui Laplace, cu cunoa\u0219terea lui \u201eastronomic\u0103\u201d, s\u0103 explice mecanismul prin care simpla quale <\/em>deriv\u0103 din \u201econdi\u021biile ei materiale\u201d? Du Bois-Reymond r\u0103spunde negativ \u0219i ilustreaz\u0103 printr-un experi\u00adment de g\u00e2ndire. S\u0103 presupunem c\u0103 posed\u0103m aceast\u0103 cunoa\u0219tere cu privire la creier\/sistem nervos, c\u0103 avem \u00een fa\u021ba ochilor \u00eentreaga mecanic\u0103 cerebral\u0103. \u00cen\u021belegerea noastr\u0103 cu privire la toate fenomenele materiale care se produc acolo ar fi perfect\u0103, inclusiv cu privire la acele fenomene materiale care sunt \u00eenso\u021bite de fenomene subiective \u2013 senza\u021bii, percep\u021bii, emo\u021bii etc. \u0218tiin\u021ba ar putea s\u0103 descrie cu lux de am\u0103nunte fenomenele materiale care \u00eenso\u021besc fenomenele subiective, p\u00e2n\u0103 la ultimul atom al unei celule oarecare \u2013 \u0219i am putea \u00een\u021belege perfect condi\u021biile materiale ale vie\u021bii psihice<\/em>. Am putea, de asemenea, s\u0103 stabilim cu precizie raporturile cantitative dintre cele dou\u0103 seturi de fenomene, fizice \u0219i psihice. Dar cunoa\u0219terea astronomic\u0103 a creierului nu ne\u2011ar putea dezv\u0103lui altceva dec\u00e2t materie \u00een mi\u0219care. Cauza mecanic\u0103 se consum\u0103 f\u0103r\u0103 rest \u00een efectul mecanic. Cunoa\u0219terea perfect\u0103 a mecanismului nu ne poate spune \u0219i modul \u00een care mi\u0219carea materiei produce efectiv experien\u021ba subiectiv\u0103. Nicio \u00eenl\u0103n\u021buire mecanic\u0103 nu ne poate explica modul \u00een care apar pl\u0103cerea sau durerea, culorile, sunetele \u2013 calit\u0103\u021bile, \u00een general, care nu sunt propriet\u0103\u021bi ale materiei. \u00centre materia \u00een mi\u0219care \u0219i senza\u021bie, \u0219tiin\u021ba nu poate stabili o leg\u0103tur\u0103 cauzal\u0103. Con\u0219tiin\u021ba, prin urmare, r\u0103m\u00e2ne neexplicat\u0103:<\/p>\n\n\n\n

Cu prima de\u0219teptare a pl\u0103cerii sau a durerii, pe care a sim\u021bit-o cea mai simpl\u0103 fiin\u021b\u0103 la \u00eenceputul vie\u021bei animale pe acest p\u0103m\u00e2nt, sau cu prima percepere a vreunei calit\u0103\u021bi, s-a produs acea pr\u0103pastie, peste care nu putem trece, \u0219i lumea a devenit \u00eendoit de ne\u00een\u021beleas\u0103.[27]<\/a><\/sup><\/sup><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

\u00cen limitele determinismului mecanicist, prezen\u021ba con\u0219tiin\u021bei pune pentru Du Bois-Reymond o problem\u0103 chiar mai mare dec\u00e2t existen\u021ba liberului arbitru (care fusese \u00een discu\u021bie \u00een anii preceden\u021bi, \u00een contextul a ceea ce s-a numit \u201econtroversa materialismului\u201d). C\u0103ci liberul arbitru poate fi negat, \u00een vreme ce senza\u021bia nu.[28]<\/a><\/sup><\/sup> Du Bois-Reymond nu se \u00eendoia, probabil, de faptul c\u0103 senza\u021bia este un produs al materiei organizate. Dar a crede acest lucru \u0219i a explica \u0219tiin\u021bific modul \u00een care mecanismul produce senza\u021bia\/con\u0219tiin\u021ba sunt dou\u0103 chestiuni total diferite. Explica\u00adrea con\u0219tiin\u021bei din condi\u021biile materiale (\u00een cadrul acestui model, trebuie ad\u0103ugat) este imposibil\u0103, conchide el \u2013 iar aceasta este una dintre limitele absolute ale \u0219tiin\u021bei. Lumea pe care o cunoa\u0219te spiritul lui Laplace este lipsit\u0103 de calit\u0103\u021bi.<\/p>\n\n\n\n

Avem dou\u0103 aspecte importante aici. (1) De\u0219i Du Bois-Reymond pare c\u0103 vorbe\u0219te despre cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103 \u00een general, el, de fapt, vorbe\u0219te despre cu\u00adnoa\u0219\u00adterea care poate fi ob\u021binut\u0103 \u00een interiorul modelului \u0219tiin\u021bific mecanicist, domi\u00adnant \u00eenc\u0103 din secolul al XVII-lea. El pare s\u0103 asume acest model ca fiind singurul posibil \u0219i identic cu \u0219tiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i. (2) Pozi\u021bia lui fa\u021b\u0103 de model este mai degrab\u0103 fic\u021bionalist\u0103 dec\u00e2t realist\u0103. \u0218tiin\u021ba satisface nevoia noastr\u0103 de a stabili cauzele lucrurilor, dar explica\u021bia \u0219tiin\u021bific\u0103, potrivit lui Du Bois-Reymond, nu este o cu\u00adnoa\u0219tere \u201epropriu-zis\u0103\u201d, ci un succedaneu. \u0218tiin\u021ba este reduc\u021bionist\u0103. Ea reduce multitudinea de transform\u0103ri din natur\u0103 la doar dou\u0103 elemente \u2013 materie \u0219i for\u021b\u0103 \u2013, iar \u00een afara celor dou\u0103, care sunt constante, nu mai r\u0103m\u00e2ne nimic de explicat<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Du Bois-Reymond nu afirm\u0103 c\u0103 experien\u021ba subiectiv\u0103 ar avea o origine non-natural\u0103. Tot ce spune el este c\u0103 \u00een baza modelului \u0219tiin\u021bific mecanicist<\/em>, constituit metodologic astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 surprind\u0103 exclusiv cantit\u0103\u021bi (materie \u0219i mi\u0219\u00adcare), nu se poate explica<\/em> trecerea de la cantitate la calitate, adic\u0103 de la mi\u0219carea materiei la subiectivitate. Aceast\u0103 piedic\u0103 de principiu cu care se con\u00adfrunt\u0103 \u0219tiin\u021ba este o captivitate \u00een propriul model. Nu at\u00e2t limitele min\u021bii sunt cele care \u00eempiedic\u0103 explicarea \u0219tiin\u021bific\u0103 a experien\u021bei subiective (de\u0219i Du Bois-Reymond le aduce \u00een discu\u021bie \u0219i pe acestea), c\u00e2t limitele modelului \u0219tiin\u021bific \u00eensu\u0219i. Descrierea meca\u00adnicist\u0103 a naturii, \u00een termeni de materie \u0219i for\u021b\u0103, nu este capabil\u0103 s\u0103 explice modul \u00een care \u00eenl\u0103n\u021buirea atomilor conduce la senza\u021bie. Cu alte cuvinte, natura este deter\u00adminat\u0103 pe cale \u0219tiin\u021bific\u0103<\/em>, iar aceast\u0103 determinare impune anumite limite cu\u00adnoa\u0219terii. \u201eLumea obiectiv\u0103 a spiritului lui Laplace r\u0103m\u00e2ne f\u0103r\u0103 calitate.\u201d[29]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
3. IGNORAMUS, SED NON IGNORABIMUS<\/em><\/strong><\/h6>\n\n\n\n

La un an de la traducerea din Convorbiri literare<\/em>, \u0218tefan C. Mich\u0103ilescu (1846\u20131899), un competent profesor de \u0219tiin\u021be cu \u00eenclina\u021bii c\u0103tre filosofia pozi\u00adtivist\u0103, cunoscut pentru activitatea lui de popularizare a \u0219tiin\u021bei, public\u0103 un r\u0103spuns de dimensiunea unei c\u0103r\u021bi.[30]<\/a><\/sup><\/sup> Pe cele 330 de pagini ale lucr\u0103rii, autorul combate ceea ce credea c\u0103 reprezint\u0103 teza lui Du Bois-Reymond prin intermediul a numeroase exemple extrase din cazuistica \u0219tiin\u021belor experimentale. Maiorescu este cel care \u00eei atr\u0103sese aten\u021bia asupra conferin\u021bei de la Leipzig, chiar \u00een perioada \u00een care lucra la traducerea ei \u00een limba rom\u00e2n\u0103 (1891), prin urmare cartea este prefa\u021bat\u0103 de o scrisoare deschis\u0103 adresat\u0103 profesorului Maiorescu, \u00een care autorul se declar\u0103 con\u00adster\u00adnat c\u0103 \u00eentr-o lume cucerit\u0103 de \u0219tiin\u021ba pozitiv\u0103 \u0219i-a f\u0103cut loc o pozi\u021bie diametral opus\u0103 pozitivismului<\/em>, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t aceast\u0103 pozi\u021bie pretinde c\u0103 vorbe\u0219te \u00een numele \u0219tiin\u021bei. Av\u00e2nd \u00een vedere creditul de care se bucura Du Bois-Reymond \u00een Europa, dar \u0219i notorietatea profesorului Maiorescu \u00een cultura rom\u00e2n\u0103, Mich\u0103ilescu s-a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 scrie o replic\u0103. Ceea ce a ie\u0219it \u00een urma acestei provoc\u0103ri dep\u0103\u0219e\u0219te cu mult inten\u021biile ini\u021biale ale autorului, c\u0103ci \u201ereplica\u201d s-a transformat \u00eentr\u2011o lucrare de peste 300 de pagini, intitulat\u0103 Introducere la psihofizic\u0103<\/em>, care rapor\u00adteaz\u0103 despre cele mai importante progrese \u0219tiin\u021bifice ale secolului al XIX-lea, de la teoria mecanic\u0103 a Universului centrat\u0103 pe materie \u0219i for\u021b\u0103\/energie, p\u00e2n\u0103 la psihologia experimental\u0103 \u0219i neurochirurgie.<\/p>\n\n\n\n

Mich\u0103ilescu era un profesor de \u0219tiin\u021be de liceu, capabil \u0219i ambi\u021bios, cu un spectru larg de preocup\u0103ri \u0219tiin\u021bifice \u0219i cu certe interese filosofice. Potrivit propriei sale relat\u0103ri, vreme de doi ani a urm\u0103rit cu aten\u021bie conferin\u021bele pe care profesorul Maiorescu le \u021binea \u00een amfiteatrul Facult\u0103\u021bii de Litere \u0219i Filosofie de la Universitatea din Bucure\u0219ti, unde abia dac\u0103 mai g\u0103sea \u201eun col\u021b de banc\u0103\u201d pe care s\u0103 se a\u0219eze.[31]<\/a><\/sup><\/sup> Dar filosofia care \u00eel atr\u0103gea \u00een cea mai mare m\u0103sur\u0103 pe Mich\u0103ilescu nu era idealismul german (subiectul favorit al lui Maiorescu), ci pozitivismul lui Comte, care \u00eel cucerise \u00eenc\u0103 din anii de studen\u021bie petrecu\u021bi la Facultatea de \u0218tiin\u021be din Bucure\u0219ti. Surse apropiate din acea vreme ni-l prezint\u0103 ca pe un t\u00e2n\u0103r extrem de inteligent, entuziasmat de noile perspective ale \u0219tiin\u021bei, pe care le discuta cu \u00eenfl\u0103c\u0103rare \u00een mediile studen\u021be\u0219ti, dar \u0219i ca pe un ap\u0103r\u0103tor fervent al filosofiilor materialiste ale lui B\u00fcchner \u0219i Moleschott.[32]<\/a><\/sup><\/sup> La cei 46 de ani ai s\u0103i de acum, Mich\u0103ilescu avea deja \u00een spate o extins\u0103 activitate de popularizare a \u0219tiin\u021bei, ca fondator al revistei Tranzac\u021biuni literare \u0219i \u0219tiin\u021bifice<\/em> (\u00een 1872, al\u0103turi de prietenul s\u0103u D. A. Laurian), co-autor al lucr\u0103rii Convorbiri asupra istoriei naturale<\/em> (\u00een 1876, \u00eempreun\u0103 cu prietenul s\u0103u Angel Demetriescu), dar \u0219i ca autor de articole \u00een Tranzac\u021biuni…<\/em>, \u00een Revista Contimporan\u0103<\/em> sau \u00een cotidianul Rom\u00e2nia Liber\u0103<\/em>, unde a lucrat ca redactor din 1877.<\/p>\n\n\n\n

\u00centruc\u00e2t Maiorescu l-a f\u0103cut atent \u00een mod special asupra opiniei c\u0103 fenomenele mentale nu \u00ee\u0219i g\u0103sesc un loc \u00een lan\u021bul cauzal al fenomenelor fizice, asupra acestui aspect \u0219i-a propus Mich\u0103ilescu s\u0103-\u0219i \u00eendrepte aten\u021bia \u00een primul r\u00e2nd. Este \u00eendrept\u0103\u021bit\u0103 \u0219tiin\u021ba s\u0103 considere con\u0219tiin\u021ba un \u201emister\u201d \u0219i s\u0103 afirme, \u201ecu cre\u0219\u00adtineasc\u0103 resemnare\u201d, ignoramus et ignorabimus<\/em>? C\u0103ci dac\u0103 activitatea cere\u00adbral\u0103, spune Mich\u0103ilescu, nu este o mecanic\u0103 a sistemului nervos \u0219i e plasat\u0103 \u00een afara lan\u021bului cauzal, atunci nu ne r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103 ne \u00eentoarcem sp\u0103\u0219i\u021bi la vechea metafizic\u0103 a sufletului ca principiu imaterial (p. 5).<\/p>\n\n\n\n

Iat\u0103 cum reconstituie Mich\u0103ilescu argumentul lui Du Bois-Reymond:<\/p>\n\n\n\n

Fenomenele psihice nu sunt de origine material\u0103 pentru c\u0103 nu-\u0219i g\u0103sesc \u00een creier echivalentul lor mecanic, for\u021ba fizic\u0103 a cerebrului fiind total cheltuit\u0103 \u00een acte de natur\u0103 exclusiv organic\u0103; aceste fenomene nu pot fi prin urmare fiziologice\u0219te interpretate \u0219i, astfel, ele r\u0103m\u00e2n \u00een afara legii cauzalit\u0103\u021bii, o problem\u0103 transcen\u00addental\u0103, o enigm\u0103 \u00eenc\u0103 de rezolvat, sau mai bine un concept imposibil, st\u00e2nc\u0103 de care mintea omeneasc\u0103 se va zdrobi \u00een veci.
Dac\u0103 fenomenele psihice nu sunt transform\u0103ri de puteri materiale, ele caut\u0103 s\u0103 fie de alt\u0103 natur\u0103 dec\u00e2t cea mecanic\u0103 \u0219i am avea dreptul s\u0103 pretindem s\u0103 ni se arate de ce natur\u0103 anume …[33]<\/a><\/sup><\/sup><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Reiese de aici c\u0103, \u00een \u00een\u021belegerea (eronat\u0103 a) lui Mich\u0103ilescu, Du Bois-Reymond neag\u0103 caracterul natural <\/em>al con\u0219tiin\u021bei, l\u0103s\u00e2nd loc specula\u021biilor meta\u00adfizice. Drept r\u0103spuns la ceea ce nume\u0219te \u201emisticismul sceptic\u201d al fiziolo\u00adgistului (p. 317), el prezint\u0103 o sum\u0103 de experimente care au stabilit o leg\u0103tur\u0103 cert\u0103 \u00eentre creier \u0219i suflet, subliniind \u00eenc\u0103 o dat\u0103 dependen\u021ba fenomenelor psihice de cele fizice \u2013 dependen\u021b\u0103 de care Du Bois-Reymond \u00eensu\u0219i nu se \u00eendoia \u0219i pe care nu a contestat-o. Experimentele psihofizice ale lui Wolf, Fechner, Wundt, Helmholz \u0219.a. sunt aduse \u00een discu\u021bie pentru a ar\u0103ta c\u0103 fenomenele psihice sunt \u201emi\u0219c\u0103ri materiale\u201d m\u0103surabile. Natura acestora nu mai poate fi subiect de controvers\u0103. Ele nu au o natur\u0103 metafizic\u0103, ci \u00ee\u0219i au originea \u00een mecanismele nervoase (pp. 169, 176).<\/p>\n\n\n\n

\u00cen spiritul replicilor date lui Du Bois-Reymond de pe pozi\u021bii materialiste, Mich\u0103ilescu a admis principala premis\u0103 a fiziologistului, modelul \u0219tiin\u021bific meca\u00adni\u00adcist, dar nu \u0219i limit\u0103rile lui de principiu. Con\u0219tiin\u021ba este un obiect din natur\u0103, deci tre\u00ad<\/sub>buie s\u0103 se comporte la fel ca toate celelalte obiecte ale naturii \u2013 \u0219i anume \u00een confor\u00ad\u00admitate cu legea cauzalit\u0103\u021bii, spune Mich\u0103ilescu folosindu-se de cuvintele lui Haeckel:<\/p>\n\n\n\n

… Toate fenomenele naturii, f\u0103r\u0103 escep\u021biune, de la mi\u0219carea corpurilor cere\u0219ti \u0219i c\u0103derea pietrei ce se rostogole\u0219te, p\u00e2n\u0103 la cre\u0219terea plantelor \u0219i lumina con\u0219tiin\u021bei umane, sunt supuse aceleia\u0219i legi de cauzalitate \u2013 care, \u00een ultim\u0103 analiz\u0103, se reduce la principiile mecanicii atomice.[34]<\/a><\/sup><\/sup><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Mich\u0103ilescu se pozi\u021bioneaz\u0103 \u00eentr-o ontologie materialist\u0103 \u00een cadrul c\u0103reia materia \u0219i for\u021ba\/energia sunt principii constitutive ale Universului (p. 18), iar nu fic\u021biuni utile, cum le considera Du Bois-Reymond. Ca atare, fenomenele psihice pot fi \u0219i chiar trebuie introduse \u00een lan\u021bul cauzal al naturii, ele nefiind altceva dec\u00e2t simple excre\u021bii ale creierului \u2013 a\u0219a cum foarte plastic se exprimase Vogt.[35]<\/a><\/sup><\/sup> Toate erorile \u00een care s-au compl\u0103cut filosofiile trecutului au fost corectate de \u0219tiin\u021b\u0103 \u2013 singura care are dreptate \u00een ceea ce prive\u0219te alc\u0103tuirea realului:<\/p>\n\n\n\n

Tot ce filosofia trecutului a numit facult\u0103\u021bi, categorii, concepte, entiteuri, for\u021b\u0103 vital\u0103, spirit \u0219i legi ale spiritului se reduc la c\u00e2teva propriet\u0103\u021bi inherente ale materiei alc\u0103tuite \u00een \u021besut cerebral dinamic sau activ.[36]<\/a><\/sup><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Dac\u0103 acum suntem ne\u0219tiutori \u00een anumite privin\u021be (ceea ce alimenteaz\u0103 opiniile \u201emisticismului sceptic\u201d), lucrurile se vor l\u0103muri definitiv \u00een momentul \u00een care \u0219tiin\u021ba va putea s\u0103 observe toate coresponden\u021bele psihofizice. Ignoramus, sed non ignorabimus<\/em>, cum va spune ceva mai t\u00e2rziu R\u0103dulescu-Motru.<\/p>\n\n\n\n

C\u0103 senza\u021bia ar trebui introdus\u0103 \u00een lan\u021bul cauzal al naturii, Du Bois-Reymond era f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 de acord. Problema lui era cum proced\u0103m<\/em>. Cum deriv\u0103m expe\u00adrien\u021ba subiectiv\u0103 din raporturile cantitative ale mecanicii cerebrale \u2013 este \u00eentrebarea pe care o pune \u0219i la care Mich\u0103ilescu nu r\u0103s\u00adpunde, de fapt, atunci c\u00e2nd se str\u0103\u00adduie\u0219te s\u0103 arate pe larg coresponden\u021bele dintre st\u0103rile min\u021bii \u0219i st\u0103rile creierului.<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 argumentul lui Du Bois-Reymond despre limitele cunoa\u0219terii naturii a fost receptat ca o amenin\u021bare la sf\u00e2r\u0219itul secolului al XIX-lea, faptul s-a datorat f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 \u0219i contextului. \u201eSufletul\u201d tocmai fusese revendicat de \u0219tiin\u021b\u0103, credeau materiali\u0219tii liber-cuget\u0103tori, iar acum o nea\u0219teptat\u0103 tr\u0103dare din interior \u00eel restituie obscurantismului metafizic \u0219i religios, periclit\u00e2nd adev\u0103rata cunoa\u0219tere. \u00cen fa\u021ba unei asemenea amenin\u021b\u0103ri, ontologia materialist\u0103 a ratat adesea distinc\u021bia dintre ontic \u0219i epis\u00adtemic. La drept vorbind, Du Bois-Reymond nu \u0219i-a propus s\u0103 arate c\u0103 expe\u00adrien\u021ba subiectiv\u0103 nu face parte din natur\u0103<\/em>, \u00een\u021beleas\u0103 prin prisma realismului naiv, ci c\u0103 paradigma mecanicist\u0103 a \u0219tiin\u021bei naturii nu este capabil\u0103 s\u0103 o explice. Dar nu numai materialismul a perceput argumentul lui Du Bois-Reymond ca pe o ame\u00adnin\u021bare. Cartea lui Mich\u0103ilescu a ap\u0103rut \u00eentr-o perioad\u0103 \u00een care se punea problema \u00eencu\u00adraj\u0103rii psihologiei \u0219tiin\u021bifice \u00een Rom\u00e2nia \u0219i a \u00eenfiin\u021b\u0103rii unui laborator experi\u00admental, iar fo\u0219ti studen\u021bi ai lui Maiorescu se preg\u0103teau \u00een acest scop \u00een Fran\u021ba \u0219i \u00een Germania. Conceptul min\u021bii, al con\u0219tiin\u021bei, dar \u0219i problematica minte\u2013corp \u00eence\u00adpuser\u0103 s\u0103 devin\u0103 subiecte de interes \u00een acest nou context. Prin urmare, un an mai t\u00e2rziu (1893), \u00een Convorbiri literare<\/em>, apare r\u0103spunsul destul de lung al lui R\u0103dulescu-Motru, care de\u0219i concede Introducerii la psihofizic\u0103<\/em> certe calit\u0103\u021bi in\u00adformative, o consider\u0103 prin ceea ce sus\u021bine un exemplu de \u201eav\u00e2nt juvenil\u201d[37]<\/a><\/sup><\/sup>. R\u0103dulescu-Motru era mult mai t\u00e2n\u0103r dec\u00e2t Mich\u0103ilescu (avea pe atunci 25 de ani), iar acest articol reprezint\u0103 debutul s\u0103u propriu-zis cu un text de filosofie \u2013 dac\u0103 excludem teza de licen\u021b\u0103 (cu Maiorescu) publicat\u0103 \u00een 1889. R\u0103dulescu-Motru era preocupat de funda\u00admentarea teoretic\u0103 a psihologiei ca \u0219tiin\u021b\u0103 experimental\u0103. La urma urmei, lucra din 1891 \u00een laboratorul lui Wundt, \u0219i chiar \u00een anul \u00een care Maiorescu i-a publicat articolul, 1893, urma s\u0103 \u00ee\u0219i sus\u021bin\u0103 la Leipzig diserta\u021bia doctoral\u0103 pe tema cauza\u00adlit\u0103\u021bii naturale la Kant. Pare plauzibil ca Maiorescu \u00eensu\u0219i s\u0103 fi solicitat fostului s\u0103u student un text care s\u0103 r\u0103spund\u0103 criticilor aduse de Mich\u0103ilescu \u2013 cert este, c\u0103 odat\u0103 materialul primit, Maiorescu l-a corectat \u0219i l-a stilizat la rug\u0103mintea autorului.[38]<\/a><\/sup> Adversar al metafizicii dogmatice \u00een genere (deci \u0219i al materialismului dogmatic), Motru contracareaz\u0103 realismul naiv al lui Mich\u0103\u00adilescu printr-o argu\u00admenta\u021bie con\u00adcep\u00adtualist\u0103, \u00eendreptat\u0103 \u00eempotriva substan\u00ad\u021bializ\u0103rii no\u021biu\u00adnilor cu care lucreaz\u0103 \u0219tiin\u021ba. Materia, for\u021ba\/energia sunt simple concepte create de mintea uman\u0103 pentru explicarea fenomenelor. Energia, de exemplu,<\/p>\n\n\n\n

nu este care cumva un fel de fluid ori vreun princip misterios, care se v\u00e2r\u0103 oriunde. […] Subt energie nu trebuie s\u0103 \u00een\u021belegem mai mult dec\u00e2t aceea ce se coprinde \u0219tiin\u021bifice\u0219te sub cuv\u00e2ntul de for\u021b\u0103, pe care ea-l \u00eenlocuie\u0219te.[39]<\/a><\/sup><\/sup><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Asemenea for\u021bei, energia nu este o \u201eesen\u021b\u0103\u201d sau o realitate substan\u021bial\u0103. Nu este un principiu transformator, ci un concept cu rol explicativ creat \u201ea posteriori<\/em>\u201d de mintea uman\u0103 \u2013 spune el. El nu face altceva dec\u00e2t s\u0103 rezume \u0219i s\u0103 simplifice rezultatele \u0219tiin\u021bifice de p\u00e2n\u0103 acum. Concepte precum for\u021ba sau energia nu sunt dec\u00e2t un rezultat al \u201eanalizei noastre \u0219tiin\u021bifice\u201d. Desigur, nici cauzalitatea meca\u00adnic\u0103 nu este ceva real: este o dependen\u021b\u0103 pe care mintea noastr\u0103 o introduce \u00een natur\u0103. Motru combate deci discursul reprezenta\u021bionalist al lui Mich\u0103ilescu, pentru care no\u021biunile cu care opereaz\u0103 \u0219tiin\u021ba corespund modului real \u00een care este struc\u00adturat\u0103 o materie nu mai pu\u021bin real\u0103. Totodat\u0103, el sesizeaz\u0103 c\u0103 Mich\u0103ilescu atac\u0103 un om de paie (\u201eNoi \u00eenvinov\u0103\u021bim pe D-nu Mich\u0103ilescu a nu fi r\u0103spuns deloc lui Du Bois-Reymond\u201d[40]<\/a><\/sup><\/sup>) \u0219i admite c\u0103 argumentul fiziologistului este corect (\u201ede ner\u0103s\u00adturnat\u201d, cum va spune mai t\u00e2rziu[41]<\/a><\/sup><\/sup>) \u2013 cu condi\u021bia s\u0103 \u00eei accept\u0103m premisele. Dac\u0103 premisele sunt corecte, Du Bois-Reymond are dreptate; cu alte cuvinte, dac\u0103 para\u00addigma mecanicist\u0103 este singura modalitate posibil\u0103 de a face \u0219tiin\u021b\u0103, ar trebui s\u0103 ajungem \u00een mod fatal la concluzia formulat\u0103. Cinci ani mai t\u00e2rziu, \u00een Problemele psihologiei<\/em> (1898), Motru se str\u0103duie\u0219te destul de mult s\u0103 distrug\u0103 premisele lui Du Bois-Reymond. Miza era important\u0103, c\u0103ci de respingerea argumentului de la Leipzig depindea, credea el, \u00eens\u0103\u0219i soarta psihologiei ca \u0219tiin\u021b\u0103. Dac\u0103 realul mental nu poate fi redus la cauzalitate mecanic\u0103, dup\u0103 modelul realului corporal, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 el \u00ee\u0219i are propria sa form\u0103 de cauzalitate. \u00cen ton cu epoca, R\u0103dulescu-Motru credea c\u0103 fenomenele mentale se condi\u00ad\u021bioneaz\u0103 reciproc. Dar aceast\u0103 inter\u00adcon\u00addi\u021bionare nu poate fi exprimat\u0103 sub forma cauzalit\u0103\u021bii mecanice. Dac\u0103 numai \u00een para\u00addigma mecanicist\u0103 se poate face \u0219tiin\u021b\u0103, atunci psihologia nu este \u0219tiin\u021b\u0103, se temea Motru. Ignorabimus<\/em> este un fel de verdict care \u201eizgo\u00adne\u0219te\u201d psihologia din r\u00e2ndul \u0219tiin\u021belor exacte. R\u0103dulescu-Motru sim\u021bea c\u0103 de modul \u00een care este rezolvat\u0103 problema cauzalit\u0103\u021bii psihice at\u00e2rn\u0103 destinul psihologiei.<\/p>\n\n\n\n

Sunt irelevante pentru discu\u021bia de fa\u021b\u0103 maniera \u0219i argumentele cu care a comb\u0103tut premisa central\u0103 a lui Du Bois-Reymond (modelul me\u00adcani\u00adcist), c\u0103ci nu a f\u0103cut-o pentru a-i infirma concluzia (\u0219tiin\u021ba nu poate explica modul \u00een care se constituie senza\u021bia din condi\u021biile ei materiale), a\u0219a cum p\u0103rea s\u0103 promit\u0103 ini\u021bial. Pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 era \u00eentru totul de acord cu aceast\u0103 concluzie, R\u0103dulescu-Motru avea propria sa agend\u0103 \u2013 s\u0103 fundamenteze teoretic cauzalitatea psihic\u0103 \u0219i s\u0103 explice fenomenele psihice prin conceptul de energie, care avea pentru el valen\u021be ex\u00adplicative universale. \u00cen ceea ce prive\u0219te capacitatea \u0219tiin\u021bei de a descrie modul \u00een care se constituie senza\u021bia din materie \u0219i mi\u0219care, el neag\u0103 c\u0103 \u0219tiin\u021ba ar trebui s\u0103 fie interesat\u0103 de aceast\u0103 problem\u0103 \u2013 pe care o demite ca fiind metafizic\u0103. \u0218tiin\u021ba nu se ocup\u0103 cu natura<\/em> lucrurilor. Prin urmare, putem considera c\u0103 senza\u021bia este explicat\u0103 \u0219tiin\u021bific atunci c\u00e2nd ni se arat\u0103 coresponden\u021bele dintre aceasta \u0219i creier.[42]<\/a><\/sup> Pentru Motru, demersul cognitiv al \u0219tiin\u021bei nu poate \u0219i nu are de ce s\u0103 mearg\u0103 dincolo de stabilirea coresponden\u021belor psihofizice. La Du Bois-Reymond \u00eens\u0103, aceast\u0103 pro\u00adblem\u0103 nu vizeaz\u0103 \u00een niciun fel natura lucrurilor, ci natura empiric\u0103. Dac\u0103 admitem c\u0103 senza\u021bia face parte din natur\u0103, chiar \u00een condi\u021biile \u00een care nu viz\u0103m neap\u0103rat descrierea ei genetic\u0103<\/em>, ea trebuie integrat\u0103 \u00een modelul explicativ al naturii. Motru a respins cauzalitatea mecanic\u0103, a\u0219a cum era conceput\u0103 \u00een secolul al XIX-lea, dar un model explicativ lipsit de cauzalitate \u0219i inexprimabil matematic este greu de accep\u00adtat. Argumentul lui Du Bois-Reymond r\u0103m\u00e2ne o provocare pentru orice model expli\u00adcativ care este cantita\u00adtiv\/ma\u00adte\u00adma\u00adtizabil \u0219i centrat pe rela\u021bia cauz\u0103\u2013efect (\u0219i cu greu s\u2011ar putea concepe unul la scar\u0103 universal\u0103 care s\u0103 nu fie astfel).[43]<\/a><\/sup> Un expe\u00adriment de g\u00e2ndire propus de Lange ne ajut\u0103 s\u0103 \u00een\u021belegem de ce.[44]<\/a><\/sup> S\u0103 ne imagin\u0103m dou\u0103 lumi paralele, ambele populate de oameni identici care se comport\u0103 \u00een acela\u0219i mod. \u00cen plus, \u00een cele dou\u0103 lumi au loc acelea\u0219i evenimente \u0219i ambele parcurg acela\u0219i curs al istoriei. Ele sunt aproape identice, dar nu \u00eentru totul, c\u0103ci se diferen\u021biaz\u0103 totu\u0219i prin ceva: \u00een una dintre lumi, \u00eentregul mecanism func\u021bioneaz\u0103 f\u0103r\u0103 experien\u021b\u0103 subiec\u00adtiv\u0103, ca o ma\u0219in\u0103rie auto\u00admat\u0103, f\u0103r\u0103 ca ceva s\u0103 fie sim\u021bit sau g\u00e2ndit; cealalt\u0103 este chiar lumea noastr\u0103. Pentru omul de \u0219tiin\u021b\u0103, cele dou\u0103 lumi sunt identice<\/em>. Dac\u0103 acesta \u0219i-ar propune s\u0103 le exprime pe am\u00e2ndou\u0103 prin inter\u00admediul formulelor mate\u00adma\u00adtice, ceea ce ar ob\u021bine ar fi una \u0219i aceea\u0219i formul\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Faptul c\u0103 orice model \u0219tiin\u021bific se constituie \u00een exigen\u021ba obiectivit\u0103\u021bii ne \u00eempiedic\u0103 s\u0103 explic\u0103m \u00een aceast\u0103 paradigm\u0103 tot ceea ce nu este obiectivabil. Or, Du Bois-Reymond a definit con\u0219tiin\u021ba ca experien\u021b\u0103 subiectiv\u0103 \u2013 a definit-o deci prin tr\u0103s\u0103turile ei non-obiectivabile \u0219i non-m\u0103surabile (\u00een condi\u021biile \u00een care ceea ce matematiza psihofizica, de exemplu intensitatea senza\u021biei, \u021binea de aspectele m\u0103su\u00adrabile). Pe de alt\u0103 parte, a admis c\u0103 \u0219tiin\u021ba \u00ee\u0219i define\u0219te obiectul prin aspectele lui non-subiective, m\u0103surabile. Reiese de aici c\u0103 \u00eensu\u0219i modul \u00een care Du Bois-Reymond a \u00een\u021beles con\u0219tiin\u021ba face din aceasta un obiect imposibil pentru \u0219tiin\u021b\u0103<\/em>. Criticii s\u0103i, unii dintre ei indigna\u021bi c\u0103 celebrul fiziologist refuz\u0103 con\u0219tiin\u021bei locul proasp\u0103t c\u00e2\u0219tigat \u00een natur\u0103, nu au remarcat c\u0103 el vorbe\u0219te \u00een fond despre origini naturale (imposibil de explicat \u0219tiin\u021bific), iar nu despre fun\u00addamente metafizice, non-empirice. \u0218tim<\/em> c\u0103 experien\u021ba subiectiv\u0103 este produs\u0103 \u00een creier \u0219i \u00een sistemul nervos \u2013 pare el s\u0103 spun\u0103 \u2013, dar nu putem ar\u0103ta<\/em>, cu instrumentele \u0219tiin\u021bei, \u00een ce mod. Unii cercet\u0103tori din epoc\u0103 (printre care \u0219i R\u0103du\u00adlescu-Motru, a\u0219a cum s-a v\u0103zut mai sus) \u0219i-au rezolvat disonan\u021ba cognitiv\u0103 fie pretinz\u00e2nd c\u0103 Du Bois-Reymond caut\u0103 \u00een mod ne\u0219tiin\u021bific funda\u00admente metafizice, fie descriind ca pe o fals\u0103 problem\u0103 impo\u00adsi\u00adbi\u00adlitatea expli\u00adc\u0103rii con\u0219tiin\u021bei din con\u00addi\u021biile ei materiale. B\u00fcchner, de exemplu, care a inclus o critic\u0103 la Du Bois-Reymond \u00een una dintre edi\u021biile revizuite ale lu\u00adcr\u0103rii Kraft und Stoff<\/em>, ne spunea c\u00e2t de pu\u021bin important\u0103 este, pentru \u0219tiin\u021b\u0103, ex\u00adplicarea modului \u00een care materia produce con\u0219tiin\u021ba:<\/p>\n\n\n\n

Cum \u0219i \u00een ce fel atomii, celulele nervoase sau materia, \u00een general, \u00eencep s\u0103 produc\u0103 \u0219i s\u0103 scoat\u0103 la iveal\u0103 senza\u021bia \u0219i con\u0219tiin\u021ba are destul de pu\u021bin\u0103 importan\u021b\u0103 pentru scopul investiga\u021biei noastre: este suficient s\u0103 \u0219tim c\u0103 a\u0219a stau lucrurile<\/em>.[45]<\/a><\/sup><\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Pentru scopul investiga\u021biei \u0219tiin\u021bifice, care reduce senza\u021bia la aspectele ei m\u0103surabile, nu este necesar nici m\u0103car s\u0103 \u201e\u0219tim\u201d c\u0103 a\u0219a stau lucrurile. Este unul dintre aspectele care disting materialismul ontologic al lui B\u00fcchner de materia\u00adlismul metodologic al \u0219tiin\u021bei.<\/p>\n\n\n\n

Du Bois-Reymond a insistat asupra faptului c\u0103 \u0219tiin\u021ba procedeaz\u0103 reduc\u00ad\u021bionist, prin urmare materia \u0219i for\u021ba ob\u021binute \u00een urma reducerii unei mari diversit\u0103\u021bi fenomenale reprezint\u0103 doar o aproximare a ceea ce ar trebui s\u0103 fie natura. Dar reduc\u021bionismul poate fi aplicat tuturor fenomenelor, nu doar celor a\u0219a-zis externe. \u00cen loc s\u0103 se \u00eentrebe cum putem explica modul \u00een care (fic\u021biuni precum) materia \u0219i for\u021ba produc con\u0219tiin\u021ba, Du Bois-Reymond s-ar fi putut tot at\u00e2t de bine \u00eentreba: cum putem reduce fenomenul pe care \u00eel numim con\u0219tiin\u021b\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 poat\u0103 fi studiat cantitativ? Odat\u0103 pus\u0103 problema \u00een felul acesta, definirea con\u0219tiin\u021bei \u00een termeni de Qualit\u00e4ten<\/em> ar fi fost \u00een mod vizibil un inconvenient. R\u0103dulescu-Motru, de exemplu, nici m\u0103car nu a remarcat c\u0103 Du Bois-Reymond \u00een\u021belege prin con\u0219tiin\u021b\u0103 altceva dec\u00e2t el \u00eensu\u0219i \u0219i c\u0103 argumentul prezentat la Leipzig depinde crucial de aceast\u0103 \u00een\u021belegere. Defini\u021bia cu care lucra Motru era deja o defini\u021bie reduc\u021bionist\u0103 a obiectului, \u00een termeni de con\u021binuturi administrabile pe cale \u0219tiin\u00ad\u021bific\u0103[46]<\/a><\/sup>, \u00een vreme \u00een\u021belegerea lui Du Bois-Reymond era \u00een marginea datului: iat\u0103 un fenomen pe care nu \u00eel poate nega nimeni \u0219i pe care \u0219tiin\u021ba nu e capabil\u0103 s\u0103 \u00eel explice ca fapt al naturii. Chiar dac\u0103 cei doi se \u00eent\u00e2lneau \u00eentr-un punct important, anume \u00een faptul c\u0103 ambii foloseau termenul de con\u0219tiin\u021b\u0103 \u00een mod substantival[47]<\/a><\/sup>, adic\u0103 pentru am\u00e2ndoi referin\u021ba era \u201eceva\u201d \u00een ordinea realului, unul dintre ei descria aceast\u0103 referin\u021b\u0103 \u00een termeni de con\u021binuturi m\u0103surabile, iar cel\u0103lalt \u2013 \u00een termeni subiectivi, nem\u0103surabili. Acest aspect era hot\u0103r\u00e2tor, c\u0103ci \u0219i de el depindea poten\u00ad\u021bialul \u0219tiin\u021bific al senza\u021biei, nu doar de cauzalitatea mecanic\u0103 pe care a atacat-o Motru din toate p\u0103r\u021bile, aduc\u00e2nd \u00een sprijinul s\u0103u mai multe pagini din Mach \u0219i Ostwald. Constituirea psihologiei ca \u0219tiin\u021b\u0103 nu era \u00een niciun fel afectat\u0103, cum se temea R\u0103dulescu-Motru, de argumentul lui Du Bois-Reymond; psihologia \u0219tiin\u021bific\u0103 nu a \u00eensemnat simpla aplicare a metodelor \u0219tiin\u021bifice la studiul feno\u00admenelor mentale, ci \u0219i reconsiderarea radical\u0103 a acestora din urm\u0103.[48]<\/a><\/sup> Doar faptul c\u0103 a fost posibil\u0103 \u2013 \u00eentre conferin\u021ba lui Du Bois-Reymond \u0219i traducerea lui Maiorescu \u2013 instituirea unui laborator de psihologie experimental\u0103 (vezi supra<\/em>), psihologia desp\u0103r\u021bindu-se astfel pentru totdeauna de psihologia ra\u021bional\u0103, care era, de fapt, filosofie, ne spune c\u0103 obiectul ei trecea printr-un proces de recon\u00adceptualizare reduc\u021bionist\u0103 care s\u0103 \u00eel fac\u0103 abor\u00addabil cu metodele \u0219tiin\u021bei.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen \u00eencercarea de a g\u0103si o explica\u021bie pentru modul impropriu \u0219i uneori chiar necaritabil \u00een care a fost citit Du Bois-Reymond, trebuie s\u0103 \u021binem cont nu numai de mizele teoretice ale adversarilor ad hoc<\/em>, ci \u0219i de ceea ce autorul \u00eensu\u0219i a l\u0103sat neclarificat prin presupozi\u021biile sale (care \u00eemi par mai problematice dec\u00e2t pre\u00admisele). Du Bois-Reymond a comparat modelul \u0219tiin\u00ad\u021bific dominant \u00een secolul al XIX-lea (modelul mecanicist) cu experien\u021ba subiectiv\u0103, ca poten\u021bial obiect al \u0219tiin\u00ad\u021bei, \u0219i a ajuns la concluzia c\u0103 aceasta din urm\u0103 este o limit\u0103 a cunoa\u0219terii naturii<\/em>, \u00eentruc\u00e2t nu poate fi cercetat\u0103 \u00een para\u00addigma de mai sus. Pozi\u021bia lui se sprijin\u0103 pe mai multe presupozi\u021bii, dintre care urm\u0103toarele dou\u0103, luate \u00eempreun\u0103, conduc la anu\u00admite dificult\u0103\u021bi teoretice. \u00cen primul r\u00e2nd, presupozi\u021bia c\u0103 ceea ce numim con\u00ad\u0219tiin\u021b\u0103 este ceva <\/em>\u00een ordinea naturii. Aceasta este o pre\u00adsupozi\u021bie comun\u0103 pentru un natu\u00adra\u00adlist \u00een secolul al XIX-lea. Dar lucrurile se complic\u0103 atunci c\u00e2nd \u00eencerc\u0103m s\u0103 vedem ce \u00een\u021belegea prin natur\u0103. Du Bois-Reymond nu a ridicat doar o problem\u0103 despre limitele cunoa\u0219terii naturii, ci \u0219i una mai pu\u021bin vizibil\u0103 \u0219i destul de surprin\u00adz\u0103toare pentru un naturalist, despre deter\u00adminarea epis\u00adtemic\u0103<\/em> a naturii. \u201eNatura\u201d despre care vorbea Du Bois-Reymond c\u0103 este cunoscut\u0103 \u00eentr-un mod aproximativ, prin reduc\u00ad\u021bionism \u0219i cu ajutorul unor \u201efic\u021biuni utile\u201d, este deja ea \u00eens\u0103\u0219i determinat\u0103 epistemic, \u0219i anume \u00een paradigma men\u00ad\u021bionat\u0103. Prin ur\u00admare, fenomenul experien\u021bei subiective nu poate fi din principiu \u201eceva\u201d \u00een ordinea aces\u00adtei naturi determinate cantitativ \u2013 concluzie la care, de altfel, a ajuns \u0219i Du Bois-Reymond. Dar nu poate fi nici m\u0103car conceptibil c\u00e2t\u0103 vreme defini\u021bia \u00eens\u0103\u0219i, \u00een termeni de calitate, \u00eel las\u0103 \u00een afara modelului. Atunci \u00een ordinea c\u0103rei naturi este con\u0219tiin\u021ba \u201eceva\u201d? Du Bois-Reymond pare s\u0103 foloseasc\u0103 tacit \u0219i inter\u00ad\u0219anjabil dou\u0103 no\u021biuni de natur\u0103: o no\u021biune a naturii determinate \u0219tiin\u021bific (\u00een paradigma meca\u00adnicist\u0103) \u0219i o no\u021biune a naturii fenomenale a\u0219a cum \u00eei este dat\u0103 bunului sim\u021b. Con\u0219tiin\u021ba pare s\u0103 fie \u00een\u021beleas\u0103 ca un fapt al celei din urm\u0103 care nu \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te un loc \u00een cea dint\u00e2i. A doua presu\u00adpozi\u021bie este c\u0103 experien\u021ba subiectiv\u0103 \u00ee\u0219i are originile la nivelul materiei. (C\u00e2nd \u00ee\u021bi propui s\u0103 ar\u0103\u021bi c\u0103 experien\u021ba subiectiv\u0103 nu poate fi explicat\u0103 din condi\u021biile ei<\/em> materiale, ai deja asump\u021bii importante cu privire la ceea ce o cauzeaz\u0103 de fapt.) Dar materia, a\u0219a cum e \u00een\u021beleas\u0103 \u00een text, este un rezultat artificial al cu\u00adnoa\u0219terii \u0219tiin\u021bifice; ea \u021bine de natura determinat\u0103 epistemic. Exist\u0103 deci un conflict \u00eentre \u00een\u021belegerea atomilor ca fic\u021biuni utile \u0219i preten\u021bia ca ace\u0219ti atomi s\u0103 ne explice con\u0219tiin\u021ba.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
BIBLIOGRAFIE<\/strong><\/h6>\n\n\n\n

Beiser, Frederick C., After Hegel. German Philosophy: 1840\u20131900<\/em>, Princeton & Oxford, Princeton University Press, 2014.<\/p>\n\n\n\n

B\u00fcchner, Ludwig, Force and Matter or Principles of the Natural Order of the Universe with a System of Morality based thereon<\/em>, Newly translated from the fifteenth German edition, Enlarged and revised by the author, London, Asher & Co., Leipzig, Theodor Thomas, 1884.<\/p>\n\n\n\n

Chadwick, Owen, The Secularization of the European Mind in the Nineteenth Century<\/em> , Cambridge, Cambridge University Press, 1975.<\/p>\n\n\n\n

Demetriescu, Angel, \u201e\u0218t. C. Mich\u0103ilescu\u201d, Literatur\u0103 \u0219i art\u0103 rom\u00e2n\u0103<\/em>, Anul III, Partea a 2-a, 1898, pp. 487\u2013499.<\/p>\n\n\n\n

Du Bois-Reymond, Emil, \u00dcber die Grenzen des Naturerkennens<\/em>, Leipzig, Verlag von Veit & Co., 1872.<\/p>\n\n\n\n

Du Bois-Reymond, Emil, \u00dcber die Grenzen des Naturerkennens. Die sieben Weltr\u00e4thsel. Zwei Vortr\u00e4ge<\/em>, Leipzig, Verlag von Veit & Comp., 1891.<\/p>\n\n\n\n

Du Bois-Reymond, Emil, \u201eDespre limitele cunoa\u0219terii naturei\u201d, trad. din german\u0103 de Titu Maiorescu, Convorbiri literare<\/em>, an XXV, nr. 8, 1891, pp. 620\u2013645.<\/p>\n\n\n\n

Haret, Spiru, \u201eAmintiri din via\u021ba de \u0219coal\u0103\u201d [1906\u20131907], Natura <\/em>(Bucure\u0219ti), anul VIII, 1912, pp. 98\u2013108.<\/p>\n\n\n\n

Lange, Friedrich Albert, Geschichte des Materialismus und Kritik seiner Bedeutung in der Gegenwart<\/em>, Zweite, verbesserte und vermehrte Auflage, Zweites Buch, Geschichte des<\/em> Materialismus seit Kant<\/em>, Iserlohn, Verlag von J. Baedeker, 1875, pp. 148\u2013163.<\/p>\n\n\n\n

Maiorescu, Titu, Istoria filosofiei germane<\/em> contimporane<\/em>, \u00een Titu Maiorescu, Prelegeri de filosofie<\/em>, ed. \u00eengrijit\u0103, note, comentarii \u0219i indice de Grigore Traian Pop \u0219i Alexandru Surdu, Cuv\u00e2nt \u00eenainte de Grigore Traian Pop, Craiova, Scrisul Rom\u00e2nesc, 1980, pp. 1\u2013102.<\/p>\n\n\n\n

Maiorescu, Titu, Istoria filosofiei franceze<\/em> contimporane<\/em>, \u00een Titu Maiorescu, Prelegeri de filosofie<\/em>, ed. \u00eengrijit\u0103, note, comentarii \u0219i indice de Grigore Traian Pop \u0219i Alexandru Surdu, Cuv\u00e2nt \u00eenainte de Grigore Traian Pop, Craiova, Scrisul Rom\u00e2nesc, 1980, pp. 103\u2013173.<\/p>\n\n\n\n

Maiorescu, Titu, Patru conferin\u021be<\/em>, Rezumate de Mihai C. Br\u0103neanu, cu un Apendice de d. Angel Demetriescu, Bucuresci, Tipografia \u0218tefan Mih\u0103lescu, 1883.<\/p>\n\n\n\n

Maiorescu, Titu, \u00censemn\u0103ri zilnice<\/em>, vol. II (1881\u20131886), publicate cu introducere, note facsimile \u0219i portrete de I. R\u0103dulescu-Pogoneanu, Bucure\u0219ti, Editura Libr\u0103riei Socec & Co., f.a.<\/p>\n\n\n\n

Petrovici, Ion, Titu Maiorescu. 1840\u20131917<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Casei \u015ecoalelor, 1931.<\/p>\n\n\n\n

R\u0103dulescu-Motru, C., \u201eCauzalitatea mecanic\u0103 \u0219i fenomenele psihice\u201d, I, II, Convorbiri literare<\/em>, XXVII, nr. 1, pp. 41\u201357; nr. 2, pp. 169\u2013182.<\/p>\n\n\n\n

R\u0103dulescu-Motru, C., Problemele psihologiei<\/em>, Bucuresci, Libr\u0103ria Socec & Cie<\/sup>, 1898.<\/p>\n\n\n\n

Schifirne\u021b, Constantin, C. R\u0103dulescu-Motru. Via\u021ba \u0219i faptele sale<\/em>, vol. I, Bucure\u0219ti, Albatros, 2003.<\/p>\n\n\n\n

Van Gulick, Robert, \u201eConsciousness\u201d, \u00een The Stanford Encyclopedia of Philosophy<\/em> (Spring 2018 Edition), Edward N. Zalta (ed.), URL = https:\/\/plato.stanford.edu\/archives\/spr2018\/entries\/ consciousness.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
Note<\/strong><\/h6>\n\n\n\n
  1. \n

    Conferin\u021ba a fost publicat\u0103 \u00een acela\u0219i an: Emil du Bois-Reymond, \u00dcber die Grenzen des Naturerkennens<\/em>, Leipzig, Verlag von Veit & Co., 1872. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  2. \n

    Vezi \u00eentreaga discu\u021bie \u00een Frederick C. Beiser, After Hegel …<\/em>, Princeton & Oxford, Princeton University Press, 2014, cap. \u201eThe Ignorabimus<\/em> controversy\u201d, pp. 97\u2013132. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  3. \n

    Friedrich Albert Lange, Geschichte des Materialismus…<\/em>, II, Iserlohn, Verlag von J. Baedeker, 1875, pp. 148\u2013163. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  4. \n

    Emil du Bois-Reymond, \u201eDespre limitele cunoa\u0219terii naturei\u201d, traducere din german\u0103 de Titu Maiorescu, Convorbiri literare<\/em>, an XXV, nr. 8, 1891, pp. 620\u2013645. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  5. \n

    Vezi, de exemplu, Rom\u00e2nia Liber\u0103<\/em>, anul III, nr. 549, 22 martie 1879, p. 3, care reproduce, dup\u0103 Vossische Zeitung<\/em>, fragmente din conferin\u021ba lui Du Bois-Reymond din 19 martie de la Bremen, av\u00e2nd subiectul: \u201ePeste c\u00e2t timp va pieri lumea\u201d. Acela\u0219i lucru \u00eel face o lun\u0103 mai t\u00e2rziu \u0219i Telegraful<\/em>, anul IX, nr. 2102, 22 aprilie 1879, p. 3. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  6. \n

    Emil du Bois-Reymond, \u00dcber die Grenzen des Naturerkennens. Die sieben Weltr\u00e4thsel. Zwei Vortr\u00e4ge<\/em>, Leipzig, Verlag von Veit & Comp., 1891. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  7. \n

    Titu Maiorescu, Istoria filosofiei germane<\/em> contimporane<\/em>, \u00een Titu Maiorescu, Prelegeri de filosofie<\/em>, Craiova, Scrisul Rom\u00e2nesc, 1980, pp. 77\u201378. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  8. \n

    Vezi Ion Petrovici, Titu Maiorescu. 1840\u20131917<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Casei \u015ecoalelor, 1931, pp. 9, 62. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  9. \n

    Mai pe larg, \u00een studiul meu: \u201eMintea ca obiect al cercet\u0103rii experimentale \u0219i filosofia materialist\u0103: pozi\u021bia lui Maiorescu\u201d, Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u0219ti<\/em>, VI: Rela\u021bia minte\u2013corp<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, pp. 150\u2013162. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  10. \n

    \u00cen CRP, rolul constitutiv al legilor naturii \u00eei revine intelectului (vezi, de exemplu, B 164); ele sunt \u201eprincipii ale folosirii empirice a intelectului\u201d (B 198\/A 159). \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  11. \n

    Titu Maiorescu, Istoria filosofiei germane<\/em> …, p. 71. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  12. \n

    Titu Maiorescu, Istoria filosofiei germane<\/em> …, p. 72. Spun\u00e2nd aceste lucruri, Maiorescu promite pentru lec\u021bia care urmeaz\u0103 traducerea c\u00e2torva pasaje din conferin\u021ba de la Leipzig, ceea ce sugereaz\u0103 c\u0103 noti\u021bele de la acest curs sunt anterioare traducerii publicate de Maiorescu \u00een Convorbiri literare<\/em>. Ulterior, la cursul de Istorie a filosofiei franceze<\/em>, Maiorescu citeaz\u0103 direct traducerea din Convorbiri literare<\/em> (Prelegeri de filosofie<\/em>, p. 164). \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  13. \n

    \u00cenfiin\u021bat\u0103 \u00een 1863, Facultatea de \u0219tiin\u021be din Bucure\u0219ti a fost ini\u021bial foarte precar dotat\u0103, av\u00e2nd un num\u0103r de studen\u021bi \u0219i o rat\u0103 de absolvire ridicol de mici. Potrivit lui Haret, \u00een perioada 1863\u20131869 Facultatea a acordat doar patru licen\u021be, iar \u00een 1869, \u00een \u00eentreaga Facultate \u00eenv\u0103\u021bau doar 7 studen\u021bi; Spiru Haret, \u201eAmintiri din via\u021ba de \u0219coal\u0103\u201d [1906\u20131907], Natura <\/em>(Bucure\u0219ti), anul VIII, 1912, pp. 98\u2013108. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  14. \n

    Angel Demetriescu, \u201e\u0218tefan C. Mich\u0103ilescu\u201d, Literatur\u0103 \u0219i art\u0103 rom\u00e2n\u0103<\/em>, anul III, 1898, p. 489: \u201ePrecum \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura lui Epicur degener\u0103 \u00eentr-un senzualism grosolan la romanii pu\u021bin deprin\u0219i cu specula\u021biunile filosofice, tot a\u0219a sistemul lui Aug. Comte, \u00een crudele capete care auzeau acum pentru \u00eent\u00e2ia oar\u0103 vorbindu-se de d\u00e2nsul, se diform\u0103 \u00eentr-un materialism f\u0103r\u0103 rezerv\u0103, \u00een materialismul lui Moleschott \u0219i al doctorului B\u00fcchner. Un curent general \u00eempingea tinerimea universitar\u0103 c\u0103tre aceast\u0103 noutate filosofic\u0103\u201d. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  15. \n

    Titu Maiorescu, \u00censemn\u0103ri zilnice<\/em>, vol. II (1881\u20131886), Bucure\u0219ti, Editura Libr\u0103riei Socec & Co., f.a., p. 325 (subl. m.). \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  16. \n

    Angel Demetriescu, \u201e\u0218tefan C. Mich\u0103ilescu\u201d, p. 489. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  17. \n

    Vezi de exemplu o not\u0103 de subsol a editorului la Titu Maiorescu, Patru conferin\u021be<\/em>, Bucuresci, Tipografia \u0218tefan Mih\u0103lescu, 1883, pp 103\u2013104: \u201eCum s-a putut constata \u00een conferin\u021bele precedente \u0219i \u00een conferin\u021bele d-lui Maiorescu din al\u021bi ani, toate temele pertractate au una \u0219i aceea\u0219i metod\u0103: de a da substratul fiziologic pentru esplic\u0103ri psichologice sau intelectuale, de a pune \u00een armonie, de a lumina reciproc, \u0219tiin\u021ba noastr\u0103 cea abstract\u0103, cea psichologic\u0103, cu datele c\u00e2\u0219tigate din lumea fiziologic\u0103, din \u0219tiin\u021bele exacte\u201d. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  18. \n

    Vezi F. C. Beiser, After Hegel …<\/em>, p. 116. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  19. \n

    F. A. Lange, Geschichte des Materialismus…<\/em>, II, p. 148. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  20. \n

    De\u0219i Du Bois-Reymond era celebru pentru contribu\u021biile sale \u00een fizic\u0103 \u0219i mai ales \u00een fiziologie, comunicarea de la Leipzig nu este o contribu\u021bie \u0219tiin\u021bific\u0103, ci epistemologic\u0103. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  21. \n

    F. A. Lange, Geschichte des Materialismus…<\/em>, II, pp. 161\u2013165. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  22. \n

    Vezi de exemplu Biserica Orthodox\u0103 Rom\u00e2n\u0103. Revist\u0103 periodic\u0103 eclesiastic\u0103<\/em>, an XVI, nr. 6, 1892, p. 438. Vezi \u0219i Calendarul Minervei<\/em>, Bucure\u0219ti, Tipografia \u201eMinerva\u201d, 1899, p. 65: \u201emarele naturalist Dubois Reymond<\/em>, care credea \u0219i el, \u00eentr-o vreme, c\u0103 \u0219tiin\u021bele naturale au s\u0103 poat\u0103 descoperi vreodat\u0103 taina facerii lumii, a fost nevoit, \u00een cele din urm\u0103, s\u0103 m\u0103rturiseasc\u0103 \u00eentr-o conferin\u021b\u0103, devenit\u0103 celebr\u0103, c\u0103 nu vom putea descoperi niciodat\u0103 aceast\u0103 tain\u0103: Ignorabimus!<\/em>\u201d. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  23. \n

    \u201eFenomenul fundamental al vie\u0163ii animalice, dependente de altminteri de cea vegetativ\u0103 \u015fi neput\u00e2nd exista f\u0103r\u0103 aceasta, este (a) iritabilitatea, (b) sensibilitatea (con\u015ftiin\u0163a), am\u00e2ndou\u0103 legate de inerva\u0163iune, am\u00e2ndou\u0103 radical deosebite de orice proprietate fizic\u0103. Ele constituiesc a doua limit\u0103 (\u00ablucrul \u00een sine\u00bb pentru chiar substan\u0163a materiei era cea dint\u00e2i) pentru orice posibilitate a \u00een\u0163elegerii omene\u015fti definitive. Ignorabimus!<\/em>\u201d (Istoria filosofiei franceze…<\/em>, p. 164). \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  24. \n

    Du Bois-Reymond, \u201eDespre limitele cunoa\u0219terii naturei\u201d, 1891, pp. 621\u2013626. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  25. \n

    Du Bois-Reymond, \u201eDespre limitele …\u201d, 1891, p. 636. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  26. \n

    Du Bois-Reymond, \u201eDespre limitele …\u201d, 1891, pp. 630, 633. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  27. \n

    Du Bois-Reymond, \u201eDespre limitele …\u201d, 1891, pp. 633\u2013634. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  28. \n

    \u201ePrin urmare, p\u00e2n\u0103 la problema senza\u021biunii (sau a sim\u021birii primitive), iar nu p\u00e2n\u0103 la aceea a liberului arbitru, precum ar\u0103tasem odat\u0103 \u00een prefa\u021ba la \u00abcercet\u0103rile asupra electricit\u0103\u021bii animale\u00bb (1848), merge mechanica analitic\u0103.\u201d (Du Bois-Reymond, \u201eDespre limitele …\u201d, 1891, p. 640.) \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  29. \n

    Du Bois-Reymond, \u201eDespre limitele …\u201d, 1891, p. 641. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  30. \n

    \u0218tefan C. Mich\u0103ilescu, Introducere la psihofizic\u0103<\/em>, Bucuresci, Editura Libr\u0103riei Socec & Comp., 1892. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  31. \n

    \u0218tefan C. Mich\u0103ilescu, Introducere la psihofizic\u0103<\/em>, p. vii. Mich\u0103ilescu a urmat Facultatea de \u0218tiin\u021be din Bucure\u0219ti \u00een perioada 1864\u20131867, dar Maiorescu abia din 1884 \u00eencepe s\u0103 \u021bin\u0103 cursuri la Universitatea din Bucure\u0219ti. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  32. \n

    Angel Demetriescu, \u201e\u0218tefan C. Mich\u0103ilescu\u201d, p. 489. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  33. \n

    \u0218tefan C. Mich\u0103ilescu, Introducere la psihofizic\u0103<\/em>, p. 103. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  34. \n

    \u0218tefan C. Mich\u0103ilescu, Introducere la psihofizic\u0103<\/em>, pp. 326\u2013327. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  35. \n

    \u0218tefan C. Mich\u0103ilescu, Introducere la psihofizic\u0103<\/em>, p. 312. Reproduc mai jos afirma\u021bia lui Carl Vogt din Physiologische Briefe <\/em>(1846), care a fost discutat\u0103 cu patim\u0103 \u00een epoc\u0103: \u201eToate acele capacit\u0103\u021bi pe care le consider\u0103m activit\u0103\u021bi ale sufletului sunt doar func\u021bii ale substan\u021bei cerebrale; sau, spus \u00een termeni simpli, g\u00e2ndurile eman\u0103 din creier a\u0219a cum bila este produs\u0103 de ficat sau urina, de rinichi\u201d (apud<\/em> Owen Chadwick, The Secularization of the European Mind in the Nineteenth Century<\/em> , Cambridge, Cambridge University Press, 1975, p. 166). Du Bois-Reymond considera c\u0103 este \u00een\u0219el\u0103toare aceast\u0103 compara\u021bie a lui Vogt, \u00eentruc\u00e2t las\u0103 s\u0103 se \u00een\u021beleag\u0103 c\u0103 mecanismul prin care creierul secret\u0103 activitatea psihic\u0103 este tot at\u00e2t de clar pentru \u0219tiin\u021b\u0103 precum alte mecanisme de secre\u021bie din corpul uman. (Du Bois-Reymond, Despre limitele cunoa\u0219terii naturei<\/em>, 1891, p. 644.) \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  36. \n

    \u0218tefan C. Mich\u0103ilescu, Introducere la psihofizic\u0103<\/em>, p. 283. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  37. \n

    C. R\u0103dulescu-Motru, \u201eCauzalitatea mecanic\u0103 \u0219i fenomenele psihice\u201d, I, p. 42. Cartea are \u00eens\u0103 o \u201eimportan\u021b\u0103 necontestabil\u0103\u201d, scria Motru, fiind un foarte bun rezumat al lucr\u0103rilor de filosofie a \u0219tiin\u021bei \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  38. \n

    Vezi Constantin Schifirne\u021b, C. R\u0103dulescu-Motru …<\/em>, p. 340. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  39. \n

    C. R\u0103dulescu-Motru, \u201eCauzalitatea mecanic\u0103 …\u201d, I, pp. 52\u201353. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  40. \n

    C. R\u0103dulescu-Motru, \u201eCauzalitatea mecanic\u0103 …\u201d, I, p. 43. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  41. \n

    C. R\u0103dulescu-Motru, Problemele psihologiei<\/em>, Bucuresci, Libr\u0103ria Socec & Cie<\/sup>, 1898, p. 66. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  42. \n

    Pentru \u00eentreaga discu\u021bie \u00een jurul pozi\u021biei lui Du Bois-Reymond, vezi C. R\u0103dulescu-Motru, Problemele psihologiei<\/em>, pp. 61\u201380. \u0218i \u00een \u201eCauzalitatea mecanic\u0103 …\u201d, Motru pusese problema \u00een aceia\u0219i termeni: \u201eC\u00e2nd vorbim de fenomenele psihice ca produse ale condi\u021biunilor materiale, \u00een\u021belegem stricta \u00eemperechere ce se observ\u0103 \u00eentre ar\u0103t\u0103rile unora \u0219i altora; un fapt aproape necontestabil pentru nimeni ast\u0103zi, pentru Du Bois-Reymond mai pu\u021bin dec\u00e2t pentru oricare altul\u201d. \u201eCauzalitatea mecanic\u0103 …\u201d, I, p. 54. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  43. \n

    Botanistul Carl N\u00e4geli, de exemplu, \u00een propriul s\u0103u r\u0103spuns la problema ridicat\u0103 de Du Bois-Reymond (\u201eUeber die Schranken der naturwissenschaftlichen Erkenntniss\u201d), a admis ca pe ceva de la sine \u00een\u021beles c\u0103 at\u00e2ta timp c\u00e2t cunoa\u0219terea naturii este matematic\u0103, ea va fi limitat\u0103 la cantit\u0103\u021bi. Apud<\/em> F. C. Beiser, After Hegel …<\/em>, p. 118. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  44. \n

    F. A. Lange, Geschichte des Materialismus<\/em> …, II, p. 156. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  45. \n

    Ludwig B\u00fcchner, Force and Matter<\/em> …, p. 319 (subl. \u00een text). \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  46. \n

    Am analizat conceptul de con\u0219tiin\u021b\u0103 al lui R\u0103dulescu-Motru \u00een \u201eElemente de metafizic\u0103<\/em>: Ce \u00een\u021belegea R\u0103dulescu-Motru prin \u00abcon\u0219tiin\u021b\u0103\u00bb?\u201d, Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u0219ti<\/em>, XV, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2019, pp. 43\u201345. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  47. \n

    Aceast\u0103 utilizare a termenului difer\u0103 de utilizarea adjectival\u0103 pe care o \u00eent\u00e2lnim, de exemplu, \u00een Stanford Encyclopedia of Philosophy<\/em>, unde con\u0219tiin\u021ba este \u00een\u021beleas\u0103 ca reificare a propriet\u0103\u021bii ce se atribuie prin utilizarea adjectivului \u201econ\u0219tient\u201d (R. Van Gulick, Robert, \u201eConsciousness\u201d, \u00een The Stanford Encyclopedia of Philosophy (Spring 2018 Edition), Edward N. Zalta (ed.), URL = https:\/\/plato.stanford.edu\/archives\/spr2018\/entries\/consciousness. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li>

  48. \n

    Am prezentat succint \u00eencerc\u0103rile de reconsiderare a conceptului de minte \u00een secolul al XIX-lea \u00een \u201ePoate \u0219tiin\u021ba s\u0103 explice con\u0219tiin\u021ba? Despre teza de licen\u021b\u0103 a lui R\u0103dulescu-Motru\u201d, Simpozionul Na\u021bional Constantin R\u0103dulescu-Motru\u201d<\/em>, II, Bucure\u0219ti, EAR, 2018, pp. 95\u2013108. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li><\/ol>\n\n\n\n

    \n\n\n\n

    [Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u015fti<\/em>, vol. XVII: Teorii ale adev\u0103rului<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2021, pp. 87\u2013103]<\/p>\n\n\n

    \n\t\t\t\n\t\t\t\t
    \n\t\t\t\t\t\n\t\t\t\t\n\t\t\t\t\t\n\t\t\t\t<\/path><\/svg>\n\t\t\t<\/span>Descarc\u0103<\/span>\n\t\t\t\t<\/div>\n\t\t\t<\/a>\n\t\t<\/div><\/div>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

    Controversa \u201eIgnorabimus\u201d \u00een Rom\u00e2nia secolului al XIX-lea: Con\u0219tiin\u021ba ca limit\u0103 a cunoa\u0219terii \u0219tiin\u021bifice MONA MAMULEA Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne Ignorabimusstreit in 19th century Romania: Consciousness as a limit of natural science Abstract: Du Bois-Reymond\u2019s Ignorabimus could have been a game changer in the last decades of 19th century, but […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"parent":1785,"menu_order":6,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","template":"","meta":{"_uag_custom_page_level_css":"","site-sidebar-layout":"default","site-content-layout":"","ast-site-content-layout":"default","site-content-style":"default","site-sidebar-style":"default","ast-global-header-display":"","ast-banner-title-visibility":"","ast-main-header-display":"","ast-hfb-above-header-display":"","ast-hfb-below-header-display":"","ast-hfb-mobile-header-display":"","site-post-title":"disabled","ast-breadcrumbs-content":"","ast-featured-img":"","footer-sml-layout":"","theme-transparent-header-meta":"","adv-header-id-meta":"","stick-header-meta":"","header-above-stick-meta":"","header-main-stick-meta":"","header-below-stick-meta":"","astra-migrate-meta-layouts":"default","ast-page-background-enabled":"default","ast-page-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-4)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"ast-content-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"footnotes":""},"categories":[195,260,63],"tags":[51,128,230,232,126,65],"class_list":["post-1902","page","type-page","status-publish","hentry","category-articole","category-mona-mamulea","category-sifr17","tag-c-radulescu-motru","tag-emil-du-bois-reymond","tag-problema-minte-corp","tag-psihologie-filosofica","tag-stefan-c-michailescu","tag-titu-maiorescu"],"featured_image_src":null,"uagb_featured_image_src":{"full":false,"thumbnail":false,"medium":false,"medium_large":false,"large":false,"1536x1536":false,"2048x2048":false},"uagb_author_info":{"display_name":"SIFR","author_link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/author\/mm\/"},"uagb_comment_info":0,"uagb_excerpt":"Controversa \u201eIgnorabimus\u201d \u00een Rom\u00e2nia secolului al XIX-lea: Con\u0219tiin\u021ba ca limit\u0103 a cunoa\u0219terii \u0219tiin\u021bifice MONA MAMULEA Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne Ignorabimusstreit in 19th century Romania: Consciousness as a limit of natural science Abstract: Du Bois-Reymond\u2019s Ignorabimus could have been a game changer in the last decades of 19th century, but…","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/1902","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1902"}],"version-history":[{"count":20,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/1902\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":7691,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/1902\/revisions\/7691"}],"up":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/1785"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1902"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1902"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1902"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}