Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne<\/p>\n\n\n\n
Abstract: <\/strong>This paper proposes a standard position of the conjunction between knowledge and democracy. It describes the evolutions towards and against this standard position. It analyses the present situation of the conjunction which slipped into cognitive relativism and rejection of democracy and proposes to rebalance knowledge and democracy through a special setting of the contract between the voters and their representatives.<\/p>\n\n\n\n Keywords: <\/strong>democracy; truth; rule of law; epistocracy; post-truth.<\/p>\n\n\n\n Una dintre principalele limit\u0103ri ale cunoa\u0219terii noastre \u0219i, implicit, ale libert\u0103\u021bii de care dispunem, o reprezint\u0103 complexitatea realit\u0103\u021bii. Orice fel de cunoa\u0219\u00adtere explicativ\u0103 sau interpretativ\u0103 se face pe seama unui decupaj din aceast\u0103 complexitate a realit\u0103\u021bii. Uneori, ca \u00een cazul nostru, \u00eens\u0103\u0219i aceast\u0103 complexitate a realit\u0103\u021bii ne sugereaz\u0103 (uneori chiar ne impune) decupajul pe care \u00eel avem de f\u0103cut. Astfel, \u00een ultimele zeci de ani s-au aglomerat at\u00e2t de mult insuficien\u021bele, relati\u00adviz\u0103\u00adrile etc. cunoa\u0219terii (care este ea \u00eens\u0103\u0219i o parte a realit\u0103\u021bii), respectiv sl\u0103biciu\u00adnile, e\u0219ecurile par\u021biale etc. ale democra\u021biei \u0219i domniei legii, s-au \u00eenmul\u021bit chiar \u0219i con\u00adjunc\u021biile nesatisf\u0103c\u0103toare (fa\u021b\u0103 de un standard pe care \u00eel descriu \u0219i pe care cei mai mul\u021bi dintre noi \u00eel presupun ca av\u00e2nd aceast\u0103 calitate) \u00eentre relativizarea cunoa\u0219terii \u0219i repetatele poticniri ale democra\u021biei, ale puterii politice, fie ea \u0219i democratic\u0103. Aceast\u0103 situa\u021bie complex\u0103 \u00een care tr\u0103im \u0219i care, \u00een m\u0103sur\u0103 mai mare sau mai mic\u0103, solicit\u0103 aten\u021bia fiec\u0103ruia dintre noi este cea care a condus la interesul pentru tem\u0103, a\u0219a cum este ea formulat\u0103 \u00een titlu. C\u00e2nd vorbim despre conjunc\u021bia dintre adev\u0103r \u0219i putere politic\u0103 trebuie s\u0103 avem \u00een vedere: complexitatea problemei generate chiar de ontologia diferit\u0103 a celor dou\u0103 relate; faptul c\u0103 aceast\u0103 conjunc\u021bie a ajuns recent s\u0103 fie tratat\u0103 \u00eentr-o manier\u0103 care ne \u00eengrijoreaz\u0103, pentru c\u0103 adev\u0103rul a fost relativizat \u0219i democra\u021bia \u2013 degradat\u0103; existen\u021ba unei situa\u021bii standard a acestei conjunc\u021bii fa\u021b\u0103 de care evolu\u021biile recente sunt relevante; despre toate acestea este vorba \u00een prezentul text atunci c\u00e2nd tratez despre adev\u0103r \u0219i putere politic\u0103. C\u00e2nd a\u0219ez aceast\u0103 conjunc\u021bie \u00eentre Scila post-adev\u0103rului (relativizarea cunoa\u0219terii) \u0219i Caribda epistocra\u021biei (negarea democra\u021biei) nu construiesc o dilem\u0103 \u00een sensul pro\u00adpriu al termenului; nu consider c\u0103 pe oricare dintre aceste dou\u0103 c\u0103i am lua-o, ajungem \u00een acela\u0219i loc al distrugerii conjunc\u021biei standard dintre adev\u0103r \u0219i putere politic\u0103; socotesc post-adev\u0103rul (relativizarea cunoa\u0219terii) \u0219i epistocra\u021bia (negarea democra\u021biei) dou\u0103 riscuri extreme \u2013 unul al cunoa\u0219terii, cel\u0103lalt al puterii politice \u2013 care pot fi evitate. Tocmai de aceea, odat\u0103 ce \u00eenchei prezentarea datelor problemei, voi descrie ceea ce consider a fi pozi\u021bia standard a conjunc\u021biei dintre adev\u0103r \u0219i putere politic\u0103, voi descrie cum aceasta a fost construit\u0103, dar \u0219i ce anume a contri\u00adbuit la \u0219ubrezirea ei, voi insista asupra felului cum stau lucrurile \u00een prezent \u0219i voi \u00eencheia propun\u00e2nd o modalitate de a evita cele dou\u0103 extreme \u0219i de a repozi\u021biona conjunc\u021bia respectiv\u0103 mai aproape de standard.<\/p>\n\n\n\n Aceast\u0103 conjunc\u021bie dintre adev\u0103r (cunoa\u0219tere) \u0219i puterea politic\u0103 face obiect de studiu al filosofiei \u2013 desigur, nu numai al acesteia \u2013 o disciplin\u0103 care este departe de a fi omogen\u0103 \u00een materie de limbaj, metode etc. Dincolo de numeroasele \u0219i importantele nuan\u021be r\u0103m\u00e2ne faptul c\u0103 marea majoritate a filosofilor, analitici \u0219i continentali, \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 teoria standard despre adev\u0103r \u0219i cunoa\u0219tere. Teoria cu\u00adnoa\u0219\u00adterii este un bun instrument care poate fi folosit (\u0219i chiar este) pentru analiza descrierilor \u0219tiin\u021bifice f\u0103cute lumii. Nimic nu se opune \u00eens\u0103 ca acela\u0219i instrument s\u0103 fie folosit pentru a evalua o construc\u021bie a unei lumi propuse de filosofi. Important este s\u0103 observ\u0103m c\u0103 teoria standard a cunoa\u0219terii \u00een liniile ei principale este un exemplu de teorie pe care o control\u0103m, care reprezint\u0103 ea \u00eens\u0103\u0219i cunoa\u0219tere, \u0219i care prezint\u0103 din acest motiv caracter aditiv. \u00cen acela\u0219i timp, putem observa c\u0103 unii dintre filosofii care adopt\u0103 tipul constructiv, tocmai pentru c\u0103 procedeaz\u0103 astfel, propun o definire a adev\u0103rului \u0219i o teorie a cunoa\u0219terii diferite de cele standard, argument\u00e2nd c\u0103 criteriul dup\u0103 care se conduc ei este coeren\u021ba intern\u0103 \u00eentre con\u00adstruc\u021bia lumii pe care o propun (ontologie, metafizic\u0103 etc.) \u0219i teoria cunoa\u0219terii adec\u00advat\u0103 acestei construc\u021bii. Este firesc, av\u00e2nd \u00een vedere starea de lucruri \u00een privin\u00ad\u021ba teoriei cunoa\u0219terii, s\u0103 luam ca punct de referin\u021b\u0103 varianta ei standard. Dac\u0103 inspect\u0103m al doilea termen al conjunc\u021biei, puterea politic\u0103, realitatea acesteia este constituit\u0103 din enun\u021buri \u0219i fapte; iar acestea din urm\u0103 pot fi ele \u00eensele descrise prin enun\u021buri. Trebuie s\u0103 avem \u00een vedere c\u0103, prin natura sa, politicul controleaz\u0103 via\u021ba unei comunit\u0103\u021bi. Prin urmare, dac\u0103 vrem s\u0103 cunoa\u0219tem ac\u021biunea politic\u0103 nu ne raport\u0103m doar la enun\u021burile \u0219i actele politice ca atare, ci trebuie s\u0103 avem \u00een vedere \u0219i cunoa\u0219terea efectelor acestora asupra comunit\u0103\u021bii (inclusiv felul \u00een care politicul are impact asupra \u0219tiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii). Politicul este prin excelen\u021b\u0103 exerci\u021biul intereselor \u0219i puterii. Acestea sunt prin natura lor \u00een poten\u021bial conflict cu o descriere neutr\u0103, cu adev\u0103rul \u0219i cunoa\u0219terea, chiar a politicului, dar \u0219i a comunit\u0103\u021bii. Am schi\u021bat aici complexitatea pozi\u021biei standard \u00een privin\u021ba conjunc\u021biei dintre adev\u0103r \u0219i putere politic\u0103; voi \u00eencerca s\u0103 desf\u0103\u0219or aceast\u0103 schi\u021b\u0103 \u00een sec\u021biunea urm\u0103toare.<\/p>\n\n\n\n \u00cen finalul acestui paragraf despre care sunt datele problemei care ne preocup\u0103, este important s\u0103 ar\u0103t c\u0103 filosofia rom\u00e2neasc\u0103 a produs idei \u0219i texte care acoper\u0103 \u00eentregul spectru discutat aici. Nicolae Bagdasar este exemplar pentru ana\u00adliza concep\u021biei standard despre adev\u0103r \u0219i cunoa\u0219tere; Lucian Blaga d\u0103 o teorie a cunoa\u0219terii sui generis<\/em>, coerent\u0103 cu construc\u021bia lumii pe care o propune; Mihail Radu Solcan face o lucid\u0103 analiz\u0103 filosofic\u0103 a politicului; Mircea Dumitru anali\u00adzeaz\u0103 rela\u021biile dintre \u0219tiin\u021b\u0103, adev\u0103r \u0219i democra\u021bie. Acestea sunt doar c\u00e2teva exem\u00adple ale prezen\u021bei filosofiei rom\u00e2ne\u0219ti \u00een contextul dezbaterilor universale; pentru mine reprezint\u0103 un punct de reper \u00een realizarea acestui text.<\/p>\n\n\n\n Chiar dac\u0103 suntem instrui\u021bi \u0219i avem experien\u021b\u0103 filosofic\u0103, \u00eenfruntarea noastr\u0103 cu realitatea se petrece de multe ori unilateral; acum citim Platon, ulterior consta\u00adt\u0103m c\u0103 au crescut pre\u021burile la p\u00e2ine, pe urm\u0103 citim pe net diverse \u0219tiri etc. Multi\u00adtudinea actelor noastre \u00eembrac\u0103 un aspect personal care \u021bine de mintea, voin\u021ba, sensibilitatea etc. fiec\u0103ruia dintre noi, dar ele sunt prinse \u0219i \u00eentr-o foarte complex\u0103 \u0219i multi-stratificat\u0103 re\u021bea de institu\u021bii, de reguli; acestea sunt ele \u00eensele de tipuri deosebit de diversificate: una sunt ni\u0219te opera\u021bii logice \u0219i cu totul altceva ni\u0219te rela\u021bii de familie; una sunt condi\u021biile pe care trebuie s\u0103 le satisfac\u0103 o opinie pentru a reprezenta cunoa\u0219tere, alta regulile de ac\u021biune ale unui grup de indivizi pentru a \u00eentrupa puterea \u00eentr-un stat. Complexitatea este at\u00e2t de mare \u00eenc\u00e2t, chiar atunci c\u00e2nd ne consacr\u0103m studierii rela\u021biilor dintre diverse elemente care sunt parte ale acestei complexit\u0103\u021bi, exist\u0103 o mare probabilitate s\u0103 rat\u0103m anumite aspecte; cu at\u00e2t mai mult suntem dezorienta\u021bi \u0219i confuzi, lucr\u0103m cu asump\u021bii neexplicitate, facem inferen\u021be riscan\u00adte atunci c\u00e2nd ne ducem via\u021ba de zi cu zi. Este potrivit s\u0103 observ\u0103m c\u0103 de\u0219i suntem antrena\u021bi, avem capacit\u0103\u021bi cognitive dezvoltate etc. este practic imposibil s\u0103 verific\u0103m singuri adev\u0103rul \u0219i caracterul de cunoa\u0219tere al nenum\u0103ratelor informa\u021bii cu care intr\u0103m \u00een contact. G\u00e2ndi\u021bi-v\u0103 c\u00e2\u021bi dintre noi \u0219tiu calculul probabilit\u0103\u021bilor, gramatic\u0103 elin\u0103, genetic\u0103 etc.; mai mult, s\u0103 ne g\u00e2ndim c\u0103 dac\u0103 ar exista asemenea exemplare umane (se spune c\u0103 Heisenberg citea la 18 ani Homer \u00een elin\u0103 suit pe aco\u00adpe\u00adri\u0219 ca s\u0103 se relaxeze, c\u0103 ar fi reinventat calculul probabilit\u0103\u021bilor de a c\u0103rui existen\u021b\u0103 nu \u0219tia \u0219i este cert c\u0103 a fost cel mai t\u00e2n\u0103r laureat de premiu Nobel pe c\u00e2nd acesta mai \u00eensemna ceva) cu certitudine acestea nu \u0219i-ar pune mintea la contribu\u021bie \u00een fiecare instan\u021b\u0103 a vie\u021bii lor pentru a verifica ce \u0219i cum. Este de natura eviden\u021bei c\u0103 multe dintre enun\u021burile pe care le consider\u0103m adev\u0103rate primesc acordul nostru nu pentru c\u0103 am verificat fiecare c\u0103 ele satisfac defini\u021bia standard a cunoa\u0219terii, ci pur \u0219i simplu pentru c\u0103 acord\u0103m \u00eencredere celor care ne comunic\u0103 aceste enun\u021buri<\/em>. Aceste entit\u0103\u021bi pot fi profesori, prieteni, reprezentan\u021bi ai statului, ai partidelor politice. Libertatea de expresie \u0219i \u00eenfruntarea opiniilor divergente este un mecanism la care putem recurge pentru a testa \u00eentr-un mod prescurtat adev\u0103rul anumitor enun\u021buri atunci c\u00e2nd noi \u00een\u0219ine nu putem s\u0103 le test\u0103m \u00een mod riguros. \u00cen mare, se poate spune c\u0103 noi acord\u0103m \u00eencrederea noastr\u0103 unor enun\u021buri \u0219i le consider\u0103m adev\u0103rate, cunoa\u0219tere, fie pentru c\u0103 le supunem noi \u00een\u0219ine testelor specifice cunoa\u0219\u00adterii standard, fie pentru c\u0103 am testat pe seama confrunt\u0103rii dintre ele sus\u021binerile formulate de diverse (pretinse) autorit\u0103\u021bi \u00een domeniile respective, fie pentru c\u0103 avem \u00eencredere pur \u0219i simplu \u00een sursa enun\u021burilor. Acest din urm\u0103 grup este cel mai sensibil, cel mai fragil, \u0219i este, probabil, \u0219i cel mai \u00eentins. O bun\u0103 parte din el are drept surs\u0103 autorit\u0103\u021bile statale. Ca acestea s\u0103 se bucure de \u00eencredere este o condi\u021bie fundamental\u0103 pentru ca indivizii din societate s\u0103 se poarte coerent \u0219i solidar. \u00cen lipsa \u00eencrederii \u00een ceea ce-\u021bi livreaz\u0103 autoritatea, comunitatea se dilueaz\u0103, iar indi\u00advizii \u00eencep s\u0103 se comporte contradictoriu. Nu este momentul s\u0103 analiz\u0103m care sunt cauzele acestei sc\u0103deri de \u00eencredere. \u00cens\u0103 trebuie ar\u0103tat c\u0103 dac\u0103 \u00een paralel sunt \u00eenchise \u0219i canalele de surse divergente, individul este lipsit \u0219i de-al doilea izvor al orient\u0103rii sale, iar comunitatea este aproape pulverizat\u0103. \u00cen fine, absen\u021ba unei form\u0103ri riguroase a indivizilor, privarea lor de informa\u021bie sau bombardarea lor cu informa\u021bie fals\u0103 \u00eel lipsesc pe individ \u0219i de reperele normale de orientare; societatea este deja descompus\u0103. Exemplele pentru asemenea evolu\u021bii sunt u\u0219or de dat. Uneori sunt dramatice. Ceea ce ne intereseaz\u0103 nu este \u00eens\u0103 aceast\u0103 disolu\u021bie a individului \u0219i comunit\u0103\u021bii atunci c\u00e2nd conjunc\u021bia dintre cunoa\u0219tere \u0219i politic\u0103 este distrus\u0103 sau \u00eenlocuit\u0103 cu simulacre; pentru moment vreau s\u0103 ar\u0103t care este pozi\u021bia standard, iar cele spuse imediat mai sus au doar rostul de a eviden\u021bia importan\u021ba acesteia.<\/p>\n\n\n\n Ne intereseaz\u0103 o descriere minimal\u0103 a pozi\u021biei standard[1]<\/a><\/sup><\/sup> a conjunc\u021biei dintre adev\u0103r (cunoa\u0219tere) \u0219i puterea politic\u0103; pentru simplitatea expunerii este preferabil s\u0103 tratez \u00eent\u00e2i despre pozi\u021bia standard a fiec\u0103ruia dintre cei doi membri ai conjunc\u021biei. \u00cen ce prive\u0219te cunoa\u0219terea, e potrivit s\u0103 observ\u0103m c\u0103, \u00een ordine logic\u0103, \u00eenainte de a trata despre eventualul adev\u0103r al unui enun\u021b trebuie s\u0103 stabilim dac\u0103 acel enun\u021b are sau nu sens; \u00een cazul \u00een care el nu are sens, nu se pune problema adev\u0103rului pentru el. Aceasta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 trebuie s\u0103 avem o teorie, s\u0103 furniz\u0103m criterii pe seama c\u0103rora s\u0103 judec\u0103m dac\u0103 un anumit enun\u021b are sau nu sens. Criteriul principal pe seama c\u0103ruia un enun\u021b are sau nu sens din aceast\u0103 perspectiv\u0103 standard este acela c\u0103 enun\u021bul trebuie s\u0103 se refere la o entitate real\u0103. Enun\u021burile nu pot fi raportate direct la fapte, la lucruri; calitatea lor de a se referi la realitate este stabilit\u0103 pe seama raport\u0103rii lor la a\u0219a numite propozi\u021bii de protocol<\/em>; acestea sunt ele \u00eensele enun\u021buri care con\u021bin date de observare direct\u0103 asupra faptelor, realit\u0103\u021bii; aceste date au (\u0219i) expresie cantitativ\u0103, sunt comunicabile univoc \u0219i pot fi culese repetat av\u00e2nd aceea\u0219i m\u0103rime \u00een acelea\u0219i condi\u021bii. Asemenea propozi\u021bii de protocol nu se pot formula pe seama lui Dumnezeu, Binelui, Actului pur etc. Pentru ca acest criteriu principal de sens pentru enun\u021buri s\u0103 poat\u0103 func\u021biona este limpede c\u0103 trebuie f\u0103cute alte asump\u021bii. Una este aceea c\u0103 exist\u0103 o realitate care poate fi m\u0103surat\u0103; alta este aceea c\u0103 m\u0103surarea produce un rezultat izomorf cu obiectul m\u0103surat; \u00een fine, o alta este aceea c\u0103 avem un control asupra opera\u021biei de m\u0103surare \u0219i instrumentelor ei astfel \u00eenc\u00e2t datele produse, rezultatul ob\u021binut chiar s\u0103 aduc\u0103 realitatea, caracteris\u00adticile ei simple \u00een limbaj, drept referin\u021b\u0103 a propozi\u021biilor de protocol. Odat\u0103 ce aceste exigen\u021be sunt satisf\u0103cute, putem constata c\u0103 obiectul cu care \u00eencepe cunoa\u0219terea este un enun\u021b, expresia unei opinii (se \u00een\u021belege, un enun\u021b cu sens, aspect pe care, pe de o parte, \u00eel pre-judec\u0103m pentru c\u0103 avem o anumit\u0103 idee c\u0103 enun\u021bului \u00eei cores\u00adpunde o realitate, iar, pe de alt\u0103 parte, \u00eel vom constata atunci c\u00e2nd \u00eentemeiem adev\u0103rul enun\u021bului); despre acest enun\u021b urmeaz\u0103 s\u0103 stabilim dac\u0103 este adev\u0103rat sau nu. A stabili c\u0103 un enun\u021b este adev\u0103rat presupune o aplicare a unui criteriu pentru adev\u0103r. A avea un criteriu pentru adev\u0103r presupune a avea o defini\u021bie a adev\u0103rului. Trebuie s\u0103 \u0219tii \u00een ce const\u0103 adev\u0103rul pentru a putea apoi s\u0103 consta\u021bi dac\u0103 se aplic\u0103 criteriul, dac\u0103 intervine sau nu adev\u0103rul enun\u021bului respectiv. Opinia, enun\u021bul, dac\u0103 este s\u0103 aib\u0103 sens, \u00een ea \u00eens\u0103\u0219i e doar o tentativ\u0103 de a descrie o por\u021biune de realitate; c\u00e2nd se pune problema adev\u0103rului pentru aceast\u0103 opinie, e necesar s\u0103 fie introdus\u0103 defini\u021bia adev\u0103rului. Aceasta din urm\u0103 \u00eentre\u021bine o str\u00e2ns\u0103 leg\u0103tur\u0103 at\u00e2t cu criteriul pe seama c\u0103ruia se declar\u0103 c\u0103 un enun\u021b are sens, c\u00e2t \u0219i cu faptul c\u0103 acest enun\u021b, opinie exprimat\u0103, este o tentativ\u0103 de descriere a realit\u0103\u021bii. Dac\u0103 criteriul pentru ca un enun\u021b s\u0103 aib\u0103 sens ar fi fost utilitatea pe care o produce sus\u021binerea lui, lucrurile ar fi stat cu totul diferit. Defini\u021bia standard a adev\u0103rului este aceea de corespon\u00adden\u021b\u0103<\/em>, anume \u00eentre ceea ce afirm\u0103 sau neag\u0103 enun\u021bul \u0219i felul \u00een care stau lucrurile \u00een realitate. Aceast\u0103 coresponden\u021b\u0103 poate s\u0103 intervin\u0103 \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie aplicat criteriul adev\u0103rului-coresponden\u021b\u0103, care este observa\u021bia; \u00een acest caz, de\u0219i enun\u021bul este adev\u0103rat, el nu reprezint\u0103 cunoa\u0219tere. Pentru ca enun\u021bul s\u0103 fie cunoa\u0219tere, pe l\u00e2ng\u0103 condi\u021bia de a exprima o opinie \u0219i aceea ca opinia s\u0103 corespund\u0103 realit\u0103\u021bii, trebuie s\u0103 intervin\u0103 o a treia, anume ca adev\u0103rul enun\u021bului respectiv s\u0103 fie \u00eenteme\u00adiat. \u00centemeierea adev\u0103rului, pe scurt, \u00eenseamn\u0103 satisfacerea criteriului adev\u0103\u00adrului, anume observa\u021bia. \u00cen fapt, procedura de \u00eentemeiere este mai laborioas\u0103 pentru c\u0103 presupune toate etapele pe care le-am men\u021bionat mai sus. Trebuie s\u0103 opera\u00ad\u021bionalizez enun\u021bul p\u00e2n\u0103 acolo unde \u00eel pot compara cu propozi\u021biile de protocol \u0219i, bine\u00een\u021beles, trebuie s\u0103 controlez, procedura prin care am m\u0103surat faptele \u0219i am ajuns s\u0103 formulez aceste propozi\u021bii de protocol. Foarte scurt descris\u0103, aceasta este \u00een\u0219iruirea de condi\u021bii care trebuie realizat\u0103 pentru a avea, \u00een general, preten\u021bia c\u0103 un enun\u021b reprezint\u0103 cunoa\u0219tere. Pentru cazul special al enun\u021burilor centrale din disciplinele \u0219tiin\u021bifice se adaug\u0103 alte dou\u0103 condi\u021bii, comunicarea \u0219i verificarea inter-subiectiv\u0103. Prima \u00eenseamn\u0103 c\u0103 rezultatele unei cercet\u0103ri \u0219tiin\u021bifice pot fi transmise \u00een mod univoc at\u00e2t \u00een comunitatea de speciali\u0219ti, c\u00e2t \u0219i \u00een afar\u0103. A doua condi\u021bie cere ca, prin repetarea observa\u021biilor \u00een acelea\u0219i condi\u021bii, s\u0103 se ajung\u0103 la acelea\u0219i rezultate. Nu este locul aici pentru o discu\u021bie, dar e posibil ca aceste dou\u0103 condi\u021bii s\u0103 fie \u00een oarecare m\u0103sur\u0103 redundante dac\u0103 sunt aplicate riguros cele anterioare. Oricum, comunicarea \u0219i verificarea inter-subiectiv\u0103 consolideaz\u0103 rezultatele ob\u021bi\u00adnute prin aplicarea condi\u021biilor men\u021bionate anterior. Pentru nevoile noastre, cele mai relevante sunt totu\u0219i condi\u021biile de a avea o opinie, de a fi adev\u0103rat\u0103, iar adev\u0103rul acesteia s\u0103 fie \u00eentemeiat. \u00cens\u0103, \u00een mediul \u00eenc\u0103rcat de relativism specific mai ales comunic\u0103rii politice, \u0219i comunicarea inter-subiectiv\u0103 univoc\u0103, dup\u0103 cum \u0219i verifi\u00adcarea inter-subiectiv\u0103 au un rol important de jucat. Este util \u00eenainte de a furniza pozi\u021bia standard \u00een privin\u021ba puterii politice, s\u0103 observ\u0103m c\u0103 aceast\u0103 pozi\u021bie standard despre cunoa\u0219tere trebuie s\u0103 fie reperul nostru atunci c\u00e2nd fiecare dintre noi, fiecare dintre comunit\u0103\u021bile \u00een care ac\u021bion\u0103m, inclusiv organiza\u021biile politice \u0219i cea statal\u0103, descriem realitatea \u0219i actele noastre ca incluse \u00een ea.<\/p>\n\n\n\n \u00cen privin\u021ba pozi\u021biei standard a puterii politice, m\u0103 refer numai la puterea politic\u0103 democratic\u0103 sub domnia legii. Am con\u0219tiin\u021ba c\u0103 acesta este mai degrab\u0103 un model teoretic dec\u00e2t o realitate majoritar\u0103 pe teren \u2013 de altminteri, \u0219i pozi\u021bia standard \u00een privin\u021ba adev\u0103rului\/cunoa\u0219terii este, mai degrab\u0103, un model, \u00een special atunci c\u00e2nd ne referim la faptele curente ale vie\u021bii noastre cum sunt \u0219i cele supuse puterii politice. Simplu spus, \u00eentr-o democra\u021bie, puterea este exercitat\u0103 de c\u0103tre demos<\/em>; aceasta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 fiecare decide \u00een m\u0103sur\u0103 egal\u0103 cu oricare altul pentru sine \u0219i pentru ceilal\u021bi atunci c\u00e2nd vine vorba de ac\u021biunile noastre \u00een afara sferei private. Aceast\u0103 determinare este esen\u021bial\u0103; rostul domniei legii este tocmai acela de a spune c\u0103 printr-o lege emanat\u0103 \u00een chip egal de la to\u021bi se realizeaz\u0103 mai \u00eent\u00e2i distinc\u021bia dintre sfera privat\u0103 \u0219i sfera public\u0103 \u0219i apoi se seteaz\u0103 regulile de ac\u021biune acelea\u0219i pentru to\u021bi \u00een sfera public\u0103, inclusiv regulile prin care se exercit\u0103 demo\u00adcratic puterea politic\u0103. Nu suntem \u00een prezen\u021ba unui cerc vicios, ci a dou\u0103 compo\u00adnente care se sprijin\u0103 reciproc pentru o func\u021bionarea a societ\u0103\u021bii care are drept principal criteriu respectarea drepturilor naturale ale individului. Cele dou\u0103 com\u00adponen\u00adte sunt democra\u021bia \u0219i domnia legii. Faptul c\u0103 fiecare \u00ee\u0219i exprim\u0103 voin\u021ba \u00een mod egal cu oricare altul, adic\u0103 democra\u021bia, este chiar expresia suveranit\u0103\u021bii indi\u00adviduale, dat\u0103 prin aceea c\u0103 avem \u00een ontologia noastr\u0103 voin\u021b\u0103 \u0219i ra\u021biune proprii, liber arbitru. Acesta se manifest\u0103 \u0219i \u00een stabilirea legilor, \u0219i \u00een impunerea principiului domniei lor. Faptul c\u0103 legile domnesc este o garan\u021bie pentru posibilitatea de a se exprima liber \u00een treburile publice pentru fiecare dintre membrii comunit\u0103\u021bii. Indi\u00advizii suverani sunt diferi\u021bi, au, \u00een primul r\u00e2nd, interese diferite. O problem\u0103 important\u0103 este aceea a agreg\u0103rii acestor interese mai ales \u00een comunit\u0103\u021bile mari \u00een care democra\u021bia direct\u0103 nu mai este aplicabil\u0103, acolo unde trebuie g\u0103site reguli pentru a respecta cerin\u021bele de baz\u0103 ale democra\u021biei \u0219i domniei legii pe care tocmai le-am exprimat. Pluralismul politic, adic\u0103 geneza unor organiza\u021bii care se creeaz\u0103 \u00een jurul unor tendin\u021be principale care agreg\u0103 interesele individuale, este unul dintre componentele de baz\u0103 ale func\u021bion\u0103rii democra\u021biei. Interesele indivizilor sunt realit\u0103\u021bi complexe care pun laolalt\u0103 aspecte volitive, afective, cognitive etc.; parti\u00addele, ca agregatori ai acestor interese au ele \u00eensele \u00een substan\u021ba lor asemenea an\u00adgajamente de natur\u0103 variat\u0103 (afective, volitive, cognitive) puse \u00een slujba unor interese declarate ale partidului respectiv. Situa\u021bia este complicat\u0103 prin aceea c\u0103 depozitarul suveranit\u0103\u021bii sau principalul puterii politice este cet\u0103\u021beanul, \u00een timp ce actorul puterii este reprezentantul, politician, a\u0219a se face c\u0103 un partid func\u021bioneaz\u0103 \u00eentotdeauna cu acest joc dintre principal \u0219i actor, dintre interesele cet\u0103\u021benilor aleg\u0103tori \u0219i cele ale politicienilor ale\u0219i. Este important s\u0103 observ\u0103m c\u0103 \u00een jocul dintre aceste dou\u0103 categorii de interese pot interveni interesele altor categorii care nu au for\u021ba de vot pentru a impune o anumit\u0103 organiza\u021bie politic\u0103, dar au suficiente alte mijloace de persuasiune pentru a face ca interesele lor s\u0103 fie reprezentate, uneori chiar mai bine dec\u00e2t acelea ale votan\u021bilor unui partid. Dup\u0103 cum vedem, calea obi\u0219nuit\u0103 \u00eentr-o democra\u021bie reprezentativ\u0103 pentru a ajunge la putere este aceea a alegerilor libere, periodice. Constat\u0103m \u00eens\u0103 c\u0103 exist\u0103 \u0219i posibilitatea unei distor\u00adsiuni a rela\u021biei dintre reprezentant \u0219i reprezentat fie prin prevalen\u021ba intereselor private ale politicienilor, fie prin interven\u021bia unor ter\u021bi interesa\u021bi (lobby), fie prin conjugarea acestor dou\u0103 tipuri de interese. O descriere standard a democra\u021biei \u0219i domniei legii, ultima \u00een\u021beleas\u0103 drept tratament egal al cet\u0103\u021benilor, exclude at\u00e2t interven\u021bia ter\u021bilor, c\u00e2t \u0219i prevalen\u021ba intereselor politici\u00adenilor. Interven\u021bia ter\u021bilor poate fi exclus\u0103 chiar prin formularea legilor. Prevalen\u021ba intereselor politicienilor este exclus\u0103 prin separarea puterilor \u00een stat, astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 existe verific\u0103ri \u0219i echilibr\u0103ri chiar \u00een timpul exercit\u0103rii puterii \u00eentre diferitele ei ramuri.<\/p>\n\n\n\n Dac\u0103 punem \u00eempreun\u0103 acum situa\u021biile standard pentru cunoa\u0219tere \u0219i putere politic\u0103, putem observa c\u0103 \u00een conjunc\u021bia lor sunt c\u00e2teva aspecte importante. Mai \u00eent\u00e2i, faptul c\u0103 politicul nu este un domeniu exclusiv al cunoa\u0219terii, ba chiar el este, \u00een primul r\u00e2nd, un domeniu ac\u021bional, unul al interesului, al utilit\u0103\u021bii. Al doilea lucru important este acela c\u0103, spre deosebire de cunoa\u0219tere, care are o natur\u0103 teoretic\u0103, descriptiv\u0103, politicul are o natur\u0103 ac\u021bional\u0103, de transformare, de schimbare a lumii, nu doar a celei sociale, ci uneori \u0219i a celei naturale, cel pu\u021bin par\u021bial. Al treilea aspect semnificativ este acela c\u0103, f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate, puterea politic\u0103, prin deciziile pe care le ia, are impact asupra direc\u021biei \u00een care se \u00eendreapt\u0103 cercetarea, cunoa\u0219\u00adterea, dar aceasta nu schimb\u0103 nicidecum felul cum stau lucrurile cu situa\u021bia standard a cunoa\u0219terii; doar c\u0103 o anume disciplin\u0103 este supra-finan\u021bat\u0103, iar alta sub-finan\u021bat\u0103, \u0219i uneori chiar li se cer speciali\u0219tilor anumite rezultate. Spus mai direct, puterea politic\u0103 poate intra \u00een conflict cu adev\u0103rul \u0219i cunoa\u0219terea; problema este p\u00e2n\u0103 unde \u0219i cu ce consecin\u021be. Al patrulea aspect important este acela c\u0103 politicul include \u00een sine nevoia de cunoa\u0219tere; nu este suficient s\u0103 ai un interes \u0219i s\u0103 trasezi un obiectiv, e necesar s\u0103 ai cuno\u0219tin\u021bele pentru atingerea acelui obiectiv. De altminteri, analiza ciclurilor politicilor publice care presupune nu doar o stabilire de agend\u0103, ci \u0219i o formulare \u0219i o implementare a politicii respective arat\u0103 clar c\u0103 politicul nu poate func\u021biona \u2013 sau func\u021bioneaz\u0103 catastrofal \u2013 f\u0103r\u0103 cunoa\u0219tere. Necesitatea acestei colabor\u0103ri dintre politic\u0103 \u0219i cunoa\u0219tere este rezolvat\u0103 \u00een situa\u021bia standard a puterii politice prin conlucrarea dintre omul politic \u0219i tehnician (con\u00adsilier); unii stabilesc \u021binte, aleg chiar c\u0103i, iar ceilal\u021bi discut\u0103 concret despre fezabilitate, limit\u0103ri, rezultate etc. Ultimul \u0219i cel mai important aspect care ca\u00adracterizeaz\u0103 pozi\u021bia standard a conjunc\u021biei dintre adev\u0103r\/cunoa\u0219tere \u0219i puterea politic\u0103 este acela c\u0103 aceast\u0103 pozi\u021bie standard ofer\u0103 un set up<\/em> func\u021bional pentru conjunc\u021bia celor dou\u0103, \u0219i chiar mijloace pentru a corecta derapajele. Atunci, \u00eentrebarea care apare este: cum a fost cu putin\u021b\u0103 s\u0103 ajungem \u00een aceast\u0103 situa\u021bie \u00een care trebuie s\u0103 ne mi\u0219c\u0103m \u00eentre extremele post-adev\u0103rului \u0219i epistocra\u021biei? \u00cen sec\u021biunea urm\u0103toare voi trasa c\u00e2teva momente relevante pentru constituirea situa\u00ad\u021biei standard a conjunc\u021biei noastre \u0219i voi insista asupra evolu\u021biilor care au condus la starea prezent\u0103 de lucruri.<\/p>\n\n\n\n La limit\u0103, acest text ar fi putut s\u0103 descrie pozi\u021bia standard a conjunc\u021biei \u0219i derapajele prezente de la ea. O scurt\u0103 incursiune istoric\u0103 este \u00eens\u0103 folositoare pentru o mai bun\u0103 \u00een\u021belegere a lucrurilor. De fapt, este o dubl\u0103 incursiune, pe de o parte, eviden\u021biez c\u00e2teva momente din constituirea pozi\u021biei standard, pe de alta, su\u00adbliniez c\u00e2teva momente semnificative pentru cum s-au constituit contest\u0103rile prezente ale acesteia. Dou\u0103 observa\u021bii merit\u0103 f\u0103cute chiar \u00een acest punct. Prima este aceea c\u0103 at\u00e2t pozi\u021bia standard, c\u00e2t \u0219i contest\u0103rile ei \u2013 \u00een pofida faptului c\u0103 termeni frecvent utiliza\u021bi ast\u0103zi, \u0219tiri false, post-adev\u0103r<\/em> etc. au un efect de ocultare a ante\u00adcesorilor \u0219i chiar a realelor probleme cu care ne confrunt\u0103m \u2013 au str\u0103mo\u0219i \u00eenc\u0103 \u00een filosofia greac\u0103 clasic\u0103. A doua observa\u021bie este aceea c\u0103 pe acest parcurs de 2500 de ani nu au lipsit momentele \u00een care, fiind de sens contrar, cele dou\u0103 evolu\u021bii s-au intersectat.[2]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n Republica <\/em>lui Platon ofer\u0103 prima modelare filosofic\u0103 a conjunc\u021biei de care ne ocup\u0103m. La atenian apar destul de clar, chiar \u00een Republica<\/em>, cele trei condi\u021bii men\u00ad\u021bionate pentru a avea cunoa\u0219tere (opinie, adev\u0103r, \u00eentemeiere), ba chiar, \u00eenc\u0103 \u00een Menon<\/em>, o \u00eentemeiere a adev\u0103rurilor enun\u021burilor, a cunoa\u0219terii, iar, \u00een Cratilos <\/em>(385 b), o analiz\u0103 a rela\u021biei dintre nume \u0219i verb. De asemenea, Platon ofer\u0103 \u00een Republica<\/em> (\u0219i reia tema \u00een Legile<\/em>) un model de cetate ideal\u0103, schi\u021beaz\u0103 politeia<\/em> pentru Kallipolis<\/em>. Aceast\u0103 schi\u021b\u0103 este construit\u0103 pentru a r\u0103spunde \u00eentru totul la ceea ce Platon consider\u0103 a fi exigen\u021be ale cunoa\u0219terii; este motivul pentru care o asemenea cetate nu poate fi condus\u0103 dec\u00e2t de c\u0103tre filosofi, de aceia care au cunoa\u0219terea \u00eentregului. Felul \u00een care construie\u0219te din start Platon conjunc\u021bia dintre cunoa\u0219tere \u0219i putere politic\u0103 este \u00eentemeiat \u00een mod accentuat pe aspectul cognitiv; politicul este prin excelen\u021b\u0103, dac\u0103 e s\u0103 func\u021bioneze optim, domeniu al cunoa\u0219terii. Platon \u00eempinge lucrurile p\u00e2n\u0103 acolo \u00eenc\u00e2t, la 473 d\u2013e, afirm\u0103 nu numai c\u0103 filosoful trebuie s\u0103 conduc\u0103 cetatea, dar \u0219i c\u0103, dac\u0103 el nu face acest lucru, e lipsit de rost \u00een cetate. Modul \u00een care caracterizeaz\u0103 Platon cunoa\u0219terea poate fi considerat ca prima afir\u00admare a pozi\u021biei standard despre cunoa\u0219tere; \u00een schimb, modul \u00een care caracteri\u00adzeaz\u0103 Platon politicul poate fi considerat o prim\u0103 afirmare a epistocra\u021biei, a unuia dintre principalii contestatari ai democra\u021biei pe care o descriem ca putere politic\u0103 standard. Prin felul \u00een care conjug\u0103 cele dou\u0103 caracteriz\u0103ri pe care le face, Platon este, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, un adversar al pozi\u021biei standard pe care am descris-o \u0219i p\u0103rintele diver\u0219ilor epistocra\u021bi ap\u0103ru\u021bi ulterior. Competitorii s\u0103i sunt marii sofi\u0219ti ai epocii, aceia care, \u00een materie de adev\u0103r \u0219i cunoa\u0219tere, sunt mai degrab\u0103 precursorii utilita\u00adri\u0219\u00adtilor \u0219i pragmati\u0219tilor din moment ce sus\u021bin c\u0103 un enun\u021b este menit s\u0103 aduc\u0103 foloa\u00adse \u0219i este expresia unor persoane, nicidecum o descriere neutr\u0103 a unor realit\u0103\u021bi. Chiar felul \u00een care Platon \u00eei descrie pe sofi\u0219ti, \u00een particular pe Gorgias (452 e), pentru a nu vorbi de traseul celor mai importan\u021bi dintre ei, face din ace\u0219tia suporteri ai democra\u021biei \u00een varianta ei direct\u0103, greac\u0103. G\u0103sim, a\u0219adar, la Protagoras, la Gorgias, o situa\u021bie simetric\u0103 celei de la Platon; pe de o parte, sofi\u0219tii sunt prima expresie a relativismului cunoa\u0219terii de tip post-adev\u0103r, dar, pe de alt\u0103 parte, sunt \u0219i precursorii situa\u021biei standard a puterii politice ca democra\u021bie. Mai mult, la fel ca la Platon, \u00een conjunc\u021bia dintre relativismul cunoa\u0219terii \u0219i democra\u021bie accentul este pus de sofi\u0219ti pe cunoa\u0219tere. La Aristotel g\u0103sim deopotriv\u0103 o contribu\u021bie la stabilirea pozi\u021biei standard despre cunoa\u0219tere, de exemplu, Metafizica <\/em>1011b, care este, \u00een fond, o reluare \u0219i detaliere a sus\u021binerilor lui Platon. Dar mai important\u0103 este pozi\u021bia aristotelician\u0103 despre politic \u00een care nu mai urmeaz\u0103 linia maestrului s\u0103u. De\u0219i men\u021bioneaz\u0103 constitu\u021bia ideal\u0103, o consider\u0103 inaplicabil\u0103 \u0219i sus\u021bine recursul la o constitu\u021bie mixt\u0103 (Politica<\/em> 1289 a), una \u00een care cet\u0103\u021benii s\u0103 fie lua\u021bi \u00een considerare dup\u0103 c\u00e2t mai multe merite relevante, iar pozi\u021biile \u00een cetate s\u0103 fie atribuite dup\u0103 aceast\u0103 multitudine, nicidecum doar dup\u0103 setul virtu\u021bilor platoniciene (\u00een\u021belepciune, curaj, temperan\u021b\u0103). Aceast\u0103 constitu\u021bie mixt\u0103 nu este pozi\u021bia standard \u00een privin\u021ba puterii politice, dar nu este nici modelul rupt de realitate a lui Platon. De\u0219i multe dintre temele \u0219i chiar solu\u021biile lui Aristotel sunt inspirate de Platon, este limpede c\u0103, \u00een privin\u021ba conjunc\u021biei dintre cunoa\u0219tere \u0219i puterea politic\u0103, prin importan\u021ba acordat\u0103 sim\u021burilor \u00een realizarea cunoa\u0219terii, pluralit\u0103\u021bii meritelor, defini\u021bia virtu\u021bii ca mesotes<\/em> etc., el poate fi considerat una din sursele pozi\u021biei standard a conjunc\u021biei respective. E semnificativ faptul c\u0103, la distan\u021b\u0103 de aproape o mie de ani \u00eentre ei, doi teologi importan\u021bi, Augustin \u0219i Toma, propun idei care sunt semnificative sub mai multe unghiuri pentru analiza prezent\u0103. Platonismul lui Augustin se vede nu numai \u00een felul \u00een care g\u00e2nde\u0219te cunoa\u0219terea, privilegiind ra\u021biunea \u0219i revela\u021bia (de exemplu, \u00een De magistro<\/em> 37\u201338, arat\u0103 cum \u00eenv\u0103\u021b\u0103torul l\u0103untric, Dumnezeu\/Hristos, este cel care ne reveleaz\u0103 cunoa\u0219terea), ci mai ales \u00een modul \u00een care g\u00e2nde\u0219te modelele opuse de cetate, aceea divin\u0103, construit\u0103 \u00een jurul iubirii altruiste, \u0219i aceea terestr\u0103, construit\u0103 \u00een jurul iubirii egoiste. Acestea sunt modele, nu se identific\u0103 cu realit\u0103\u021bi; dar, modele fiind, conjunc\u021bia optim\u0103 dintre o putere politic\u0103 alc\u0103tuit\u0103 platonician dup\u0103 un principiu, acela al iubirii (care, cre\u0219tin vorbind, este \u0219i un mod de cunoa\u0219\u00adtere), \u0219i cunoa\u0219terea revelat\u0103 se afl\u0103 chiar la mai mare distan\u021b\u0103 de situa\u021bia standard a conjunc\u021biei dec\u00e2t se afla Platon. Simplu spus, pentru Augustin, cunoa\u0219terea este \u00een primul r\u00e2nd revelat\u0103, iar puterea ecleziastic\u0103 este sursa \u0219i modelul puterii politice. Pe alte principii, e o construc\u021bie care seam\u0103n\u0103 mult cu cea platonician\u0103 \u0219i se afl\u0103 \u00een contrast puternic cu situa\u021bia standard a conjunc\u021biei pe care am descris-o. Toma este unul dintre cei care discut\u0103 despre dificultatea asigur\u0103rii obiectivit\u0103\u021bii cunoa\u0219terii pentru c\u0103 observa\u021bia este condus\u0103 chiar de c\u0103tre intelectul nostru. Dincolo \u00eens\u0103 de aceast\u0103 analiz\u0103 critic\u0103 a adev\u0103rului-coresponden\u021b\u0103, Toma este unul dintre cei mai puternici sus\u021bin\u0103tori ai acestuia; \u00eencrederea sa \u00een capacitatea min\u021bii omene\u0219ti de a ajunge la adev\u0103r (inclusiv \u00een privin\u021ba realit\u0103\u021bilor metafizice) este nezdruncinat\u0103 (Summa theologiae<\/em>, I q16 art. 1). \u00cen plus, \u00een privin\u021ba puterii politice, Toma distinge mult mai clar dec\u00e2t Augustin \u2013 chiar dac\u0103 acord\u0103 \u00een continuare primat puterii ecleziastice \u2013 \u00eentre puterea politic\u0103 \u0219i puterea bisericii; ultima urm\u0103re\u0219te un bine universal, salvarea, prima se exercit\u0103 ca la Aristotel \u00een forma unei guvern\u0103ri mixte \u0219i este limitat\u0103 la o anumit\u0103 comunitate. G\u0103sim la Aquinat o surs\u0103 important\u0103 a teoriei standard a cunoa\u0219terii \u0219i aceea\u0219i distan\u021b\u0103 ca la Aristotel fa\u021b\u0103 de teoria puterii politice democratice, ba chiar accentuat\u0103 de introducerea \u00een discu\u021bie a puterii ecleziastice. Suntem cu Toma, totu\u0219i, pe linia care va conduce la pozi\u021bia standard a conjunc\u021biei de care ne ocup\u0103m.<\/p>\n\n\n\n \u00cen perioada modern\u0103, evolu\u021biile se accelereaz\u0103 \u0219i sunt, \u00een ansamblu, mai complexe dec\u00e2t \u00een Antichitate \u0219i Evul Mediu. \u00cen privin\u021ba cunoa\u0219terii, cea mai important\u0103 dezvoltare este funda\u021bionalist\u0103, justificarea adev\u0103rului ideilor pe seama sursei lor, cu reprezentan\u021bii cei mai importan\u021bi Descartes \u0219i Locke. Primul are \u0219i meritul de a fi furnizat un criteriu pentru evaluarea ideilor, anume claritatea \u0219i distinc\u021bia acestora, pe care l-au abordat mul\u021bi dintre filosofii din epoc\u0103, inclusiv empiri\u0219ti. Pentru Descartes, sursa ultim\u0103, aceea care garanteaz\u0103 adev\u0103rul ideilor este ra\u021biunea; filosoful francez admite existen\u021ba unor idei \u00eenn\u0103scute. Principalul oponent al ra\u021bionalismului cartezian este empiristul Locke, pentru care toate cuno\u0219tin\u021bele noastre vin din sim\u021buri (fie intern, fie extern); \u00een mod remarcabil, Locke se prezint\u0103 ca un antecesor al lui Hume \u0219i al kantianismului atunci c\u00e2nd observ\u0103 c\u0103 sim\u021burile nu ne \u00een\u0219eal\u0103, sim\u021bim ceea ce sim\u021bim, dar aceasta nu este o garan\u021bie c\u0103 lucrurile sunt \u00een realitate a\u0219a cum le sim\u021bim. \u00cen privin\u021ba puterii politice, contribu\u021biile moderne sunt chiar mai importante dec\u00e2t \u00een privin\u021ba cunoa\u0219terii. Contractualismul modern ajunge una dintre explica\u021biile fundamentale nu numai ale faptului c\u0103 omul tr\u0103ie\u0219te \u00een societate, c\u0103 a trecut de la starea natural\u0103 la cea social\u0103, ci, mai ales, ale faptului c\u0103 rostul contractului este tocmai acela de a ar\u0103ta cum principiile naturale, constitutive omului, func\u021bioneaz\u0103 \u0219i \u00een starea social\u0103. Aceast\u0103 \u00eentemeiere este important\u0103 pentru c\u0103 ea constituie baza teoriei naturale a drepturilor omului chiar a\u0219a cum o \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u0103m ast\u0103zi.[3]<\/a><\/sup><\/sup> Naturale fiind, drepturile sunt univer\u00adsale \u0219i, a\u0219a cum am spus, respectarea lor este reperul fundamental pentru func\u021bio\u00adnarea pozi\u021biei standard a conjunc\u021biei dintre cunoa\u0219tere \u0219i democra\u021bie. Sunt numero\u0219i contributorii din epoc\u0103 (Hobbes, Locke, Rousseau, Montesquieu \u0219.a.) la ceea ce ast\u0103zi consider\u0103m a fi pozi\u021bia standard \u00een materie de democra\u021bie \u0219i domnia legii. Astfel, pledoaria lui Montesquieu pentru separarea puterilor \u00een stat, aceea a lui Locke pentru drepturile naturale, \u00een particular pentru libertate, sunt puncte de referin\u021b\u0103. Pe aceea\u0219i linie se situeaz\u0103 Bentham \u0219i Mill chiar ca sus\u021bin\u0103tori ai ideii ca fiecare s\u0103 conteze ca unul \u0219i nimeni ca mai mul\u021bi, respectiv ca ap\u0103r\u0103tori ai sferei private \u00een care singura intruziune justificat\u0103 este pentru a proteja drepturile altora. Se poate spune c\u0103, \u00een materie de putere politic\u0103, anglo-saxonii au insistat pe funda\u00admen\u00adtarea domniei legii \u0219i a drepturilor individuale, iar continentalii (\u00een particular de limb\u0103 francez\u0103) pe aceea a democra\u021biei. Din perspectiva conjunc\u021biei dintre adev\u0103r\/cunoa\u0219tere \u0219i democra\u021bie, consider c\u0103 Locke este cel mai important ante\u00adcesor modern al pozi\u021biei standard pe care am descris-o. Cazul utilitari\u0219tilor este semnificativ pentru c\u0103, sub aspect politic, Bentham \u0219i Mill contribuie substan\u00ad\u021bial la formularea pozi\u021biei standard; \u00eens\u0103, \u00een privin\u021ba cunoa\u0219terii, ei propun un concept concu\u00adrent celui de adev\u0103r-coresponden\u021b\u0103, adev\u0103rul-utilitate, care este una dintre nume\u00adroasele surse ale relativismului contemporan \u00een materie de cunoa\u0219tere. Este ne\u00een\u00addoielnic faptul c\u0103 \u00een lucr\u0103rile unor britanici, G. E. Moore \u0219i B. Russell, la \u00eenceputul secolului dou\u0103zeci, s-a formulat cea mai solid\u0103 expresie a pozi\u021biei stan\u00addard \u00een materie de cunoa\u0219tere (de la argumentele pentru existen\u021ba unei lumi exter\u00adne, p\u00e2n\u0103 la critica f\u0103cut\u0103, \u00een special de Russell, adev\u0103rului-coeren\u021b\u0103 \u0219i adev\u0103rului-utilitate). \u00cen acela\u0219i mediu britanic, la jum\u0103tatea secolului dou\u0103zeci, un austriac, F. A. Hayek, d\u0103 cea mai clar\u0103 \u0219i solid\u0103 expresie pozi\u021biei standard \u00een privin\u021ba puterii politice (pentru democra\u021bie \u0219i domnia legii, pentru rela\u021bia dintre acestea \u0219i pentru felul \u00een care aceast\u0103 rela\u021bie este esen\u021bial\u0103 pentru respectarea drepturilor omului). A\u0219a se face c\u0103, dup\u0103 r\u0103zboi, societ\u0103\u021bile occidentale au toate instrumentele unei func\u021bion\u0103ri democratice sub domnia legii, care a produs bun\u0103stare; sunt deceniile denumite Golden Age.<\/em> Principala caracteristic\u0103 a acestor societ\u0103\u021bi este un echilibru transparent \u00eentre diversele lor compartimente care a facilitat sarcina politicienilor, astfel c\u0103, \u00een mare, ace\u0219tia au r\u0103spuns a\u0219tept\u0103rilor cet\u0103\u021benilor.<\/p>\n\n\n\n Descriind aceast\u0103 evolu\u021bie p\u00e2n\u0103 la deplina specificare, \u00een secolul dou\u0103zeci, a pozi\u021biei standard \u00een privin\u021ba conjunc\u021biei dintre cunoa\u0219tere \u0219i puterea politic\u0103, am semnalat pe tot parcursul, \u00eenc\u0103 de la filosofia greac\u0103, variatele pozi\u021bii ale unor filosofi importan\u021bi care s-au \u00eendep\u0103rtat de pozi\u021bia standard, ba chiar au fost critici fa\u021b\u0103 de ea. Aceste tendin\u021be s-au accentuat puternic \u00een modernitate. Am amintit deja pozi\u021biile utilitari\u0219tilor \u00een materie de adev\u0103r; ele s-au conturat \u0219i mai mult \u00een secolul dou\u0103zeci, de exemplu, la pragmatistul William James. Aceast\u0103 definire a adev\u0103ru\u00adlui ca utilitate introduce un important element de relativitate \u00een materie de cunoa\u0219\u00adtere; chiar dac\u0103 se adopt\u0103 formula maximului beneficiu pentru c\u00e2t mai mul\u021bi, este \u00eendoielnic c\u0103 ea ar permite calcularea univoc\u0103 a adev\u0103rului enun\u021burilor; va exista mereu un calcul concurent, iar aceasta \u00eenseamn\u0103 relativitate fa\u021b\u0103 de interesele celor care calculeaz\u0103. Pe aceea\u0219i linie care prive\u0219te cunoa\u0219terea, perioada modern\u0103 cu Leibniz, cu Hegel, a generat treptat \u0219i o alt\u0103 propunere de defini\u021bie a adev\u0103rului, aceea de coeren\u021b\u0103. Este o defini\u021bie pe care, \u00een secolul dou\u0103zeci, Brand Blanshard sau W. V. O. Quine o adopt\u0103 \u0219i o rafineaz\u0103 \u00een disputa cu sus\u021bin\u0103torii pozi\u021biei standard, \u00een particular cu Russell. Obiec\u021bia acestuia din urm\u0103 c\u0103 adev\u0103rul-coeren\u021b\u0103 nu poate distinge \u00eentre mai multe seturi de ansambluri coerente formate cu acelea\u0219i enun\u021buri (de exemplu, \u00eentre o poveste \u0219i descrierea realit\u0103\u021bii) are darul de a ne atrage aten\u021bia c\u0103 \u0219i pe aceast\u0103 linie de g\u00e2ndire coerentist\u0103 se introduce o relativitate \u00een materie de cunoa\u0219tere, anume fa\u021b\u0103 de principiul ordonator ales pentru \u00eentregul de enun\u021buri.[4]<\/a><\/sup><\/sup> Pozi\u021bia standard \u00een privin\u021ba cunoa\u0219terii este organizat\u0103 \u00een jurul adev\u0103ru\u00adlui, adic\u0103 asum\u0103 c\u0103 ajungem la adev\u0103r atunci c\u00e2nd cercet\u0103m ceva; construc\u021bia cunoa\u0219terii f\u0103cut\u0103 de K. R. Popper \u00een jurul falsului \u2013 de\u0219i nu are \u00een inten\u021bie s\u0103 relativizeze cunoa\u0219terea at\u00e2ta timp c\u00e2t o teorie este valabil\u0103 pe un domeniu limitat de fapte \u2013 contribuie \u0219i ea la relativizarea cunoa\u0219terii din moment ce orice enun\u021b adev\u0103rat \u00eentemeiat poate fi dep\u0103\u0219it. Merit\u0103 men\u021bionat\u0103 o alt\u0103 contribu\u021bie la relativizarea pozi\u021biei standard despre cunoa\u0219tere; ba, \u00een mod indirect, aceasta este o contribu\u021bie serioas\u0103 \u0219i la relativizarea pozi\u021biei standard despre puterea politic\u0103. Este vorba de celebra definire a sensului termenilor \u00een filosofia t\u00e2rzie a lui Wittgenstein pe baza utiliz\u0103rii lor \u00een context. La finalul My Philosophical Development<\/em>, Russell critic\u0103 filosofia t\u00e2rzie a lui Wittgenstein ca alunecare \u00een lingvistic\u0103 \u0219i renun\u021bare la abordarea logic\u0103. Personal, consider c\u0103 aceast\u0103 disput\u0103 merit\u0103 o analiz\u0103 separat\u0103; dar trebuie spus c\u0103 pozi\u021bia lui Wittgenstein despre sensul termenilor, interpretat\u0103 gr\u0103bit, devine un contributor serios la relativizarea cunoa\u0219terii. Aceste evolu\u021bii par subtile \u0219i \u00eendep\u0103rtate de discu\u021biile prezente despre post-adev\u0103r, \u0219tiri false etc., dar, dac\u0103 vrem s\u0103 pricepem starea prezent\u0103 de lucruri, trebuie s\u0103 \u021binem seama nu numai de pozi\u021bia standard, ci \u0219i de aceste pozi\u021bii fa\u021b\u0103 de ea. Exist\u0103 \u0219i alte evolu\u021bii semni\u00adficative, contributoare la relativizarea pozi\u021biei standard, unele care s\u0103 se aplice \u0219i \u00een materie de putere politic\u0103. Nietzsche \u0219i teoria sa despre voin\u021ba de putere, respectiv despre r\u0103sturnarea tuturor valorilor (Umwertung aller Werte<\/em>) pe baza voin\u021bei de putere este un contributor important la lupta \u00eempotriva democra\u021biei \u0219i domniei legii. C\u00e2nd Carl Schmitt, \u00een disput\u0103 cu Hans Kelsen, \u00een perioada interbelic\u0103, afirm\u0103 c\u0103 suveran este cel care decide \u00een starea de excep\u021bie, el nu face dec\u00e2t s\u0103 contra-pun\u0103 democra\u021biei \u0219i domniei legii, for\u021ba, s\u0103 duc\u0103 la ultima consecin\u021b\u0103 pozi\u021bia lui Nietzsche.[5]<\/a><\/sup><\/sup> Nimic nu este mai relativ dec\u00e2t for\u021ba. Rom\u00e2nul spune c\u0103 tot na\u0219ul \u00ee\u0219i are na\u0219ul. Aceast\u0103 evolu\u021bie filosofic\u0103 a contribuit substan\u021bial la starea prezent\u0103 de lucruri. Cine are puterea modeleaz\u0103 adev\u0103rul, informa\u021biile etc.<\/p>\n\n\n\n Acestea sunt doar c\u00e2teva momente de natur\u0103 filosofic\u0103 din evolu\u021biile contradictorii \u00een privin\u021ba \u00een\u021belegerii cunoa\u0219terii \u0219i a puterii politice; cu siguran\u021b\u0103, ele sunt contributori importan\u021bi la prezenta relativizare a cunoa\u0219terii, respectiv la con\u00adtes\u00adta\u00adrea democra\u021biei. Este interesant c\u0103 formarea filosofului care ast\u0103zi exem\u00adplific\u0103 cel mai bine relativizarea cunoa\u0219terii, Paul Feyerabend, se constituie \u00eentr-un fel de sinecdoc\u0103 a contest\u0103rilor pozi\u021biei standard asupra cunoa\u0219terii. Astfel, Feyerabend studiaz\u0103 mai \u00eent\u00e2i fizic\u0103 \u0219i este interesat de mecanic\u0103 cuantic\u0103, adic\u0103 de \u00een\u021belegerea probabilist\u0103 a realit\u0103\u021bii proprii acesteia.[6]<\/a><\/sup><\/sup> Este interesat major de filoso\u00adfia t\u00e2rzie a lui Wittgenstein \u0219i colaboreaz\u0103 str\u00e2ns cu Popper. Se g\u0103sesc la nivelul for\u00adm\u0103rii sale unele dintre sursele relativismului cunoa\u0219terii pe care tocmai le-am eviden\u021biat, iar pozi\u021bia sa \u00een Against Method<\/em>, celebrul everything goes\u2026<\/em>,este expre\u00adsia acestor surse \u0219i va fi tot mai puternic sus\u021binut ulterior ca r\u0103spuns la criticile primite.<\/p>\n\n\n\n Am schi\u021bat evolu\u021biile filosofice pe cele dou\u0103 sensuri opuse, unul c\u0103tre stabilirea situa\u021biei standard a conjunc\u021biei dintre cunoa\u0219tere \u0219i putere politic\u0103, altul c\u0103tre contestarea acestei conjunc\u021bii standard. Aceste aspecte teoretice privesc, mai ales, tentativele de justificare a st\u0103rii prezente; desigur, ele se constituie \u0219i \u00een cauze ale situa\u021biei cu care ne confrunt\u0103m ast\u0103zi, dar dac\u0103 suntem invada\u021bi de \u0219tiri false, de realit\u0103\u021bi alternative, de relativizarea adev\u0103rului, de critica democra\u021biei, chiar de contestarea acesteia, acestea nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 doar pentru c\u0103 au existat aceste evolu\u021bii filosofice. Cauzele st\u0103rii precare \u00een prezent a conjunc\u021biei \u00eentre cunoa\u0219tere \u0219i democra\u021bie sunt mult mai diversificate; printre ele se num\u0103r\u0103: naturalizarea deplin\u0103 a omului, adic\u0103 negarea metafizicului, eliminarea testelor riguroase din curriculum \u0219colar, deplasarea economiilor c\u0103tre zonele de maxim profit, \u00een spe\u021b\u0103 c\u0103tre specula\u021bia financiar\u0103, contestarea moralei tradi\u021bionale, demitologizarea simbolurilor diverselor comunit\u0103\u021bi, cre\u0219terea exponen\u021bial\u0103 a comunic\u0103rii, conjugat\u0103 cu diminua\u00adrea capacit\u0103\u021bilor critice etc. Observ\u0103m c\u00e2t de diversificat\u0103 este determinarea st\u0103rii prezente a cunoa\u0219terii \u0219i democra\u021biei; aici am schi\u021bat un singur filon, pe cel filosofic. Important este faptul c\u0103 aceast\u0103 pluralitate de aspecte puternic diferen\u021biate \u00eentre ele au ajuns \u00een timp la o structur\u0103 echilibrat\u0103 de societate cu libertate, cu democra\u021bie, cu domnia legii \u0219i cu \u00eencredere \u00een cunoa\u0219tere \u0219i adev\u0103r; interesele, \u00een aceast\u0103 stare echilibrat\u0103 s-au cump\u0103nit ele \u00eensele cu adev\u0103rul \u0219i cunoa\u0219terea. Acest echilibru societal le-a oferit suport politicienilor pentru a perpetua pozi\u021bia standard a conjunc\u021biei \u00eentre adev\u0103r \u0219i putere politic\u0103. \u00cen forma lui cea mai bun\u0103, acest echilibru a durat c\u00e2teva zeci de ani, poate un secol, dar diversele cauze enumerate aici \u0219i evolu\u021biile filosofice menite a justifica schimbarea situa\u021biei standard se impun tot mai mult \u00een ultimii 30\u201340 de ani. Simplu spus, cauzele materiale enumerate au lucrat pentru a contesta starea de lucru echilibrat\u0103 a societ\u0103\u021bii occidentale, iar filosofia lucreaz\u0103 \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 \u00een ultima perioad\u0103 pentru a justifica aceast\u0103 contestare a echilibrului; nu sunt pu\u021bini filosofii care scriu pentru a justifica relativizarea cunoa\u0219terii \u0219i renun\u021barea la democra\u021bie. Acestora trebuie s\u0103 li se r\u0103spund\u0103 argument\u00e2nd \u00een favoarea adev\u0103rului \u0219i cunoa\u0219terii standard \u0219i \u00een favoarea democra\u021biei.<\/p>\n\n\n\n Atr\u0103geam aten\u021bia c\u0103 realit\u0103\u021bile pe care le studiem sunt deosebit de complexe \u0219i c\u0103 a fortiori <\/em>facem o selec\u021bie chiar \u0219i atunci c\u00e2nd avem la dispozi\u021bie un spa\u021biu mult mai mare dec\u00e2t acela al acestui text. A\u0219a c\u0103 m\u0103 mul\u021bumesc s\u0103 fac c\u00e2teva observa\u021bii \u0219i s\u0103 expun unele pozi\u021bii actuale despre problema pe care o discut\u0103m \u0219i voi \u00eencheia cu o sugestie despre modul \u00een care cred c\u0103 se poate reechilibra socie\u00adtatea occidental\u0103. \u00cen descrierea \u0219i analiza situa\u021biei prezente a cunoa\u0219terii \u00een con\u00adjunc\u021bie cu democra\u021bia trebuie s\u0103 avem \u00een vedere trei aspecte pe care, dac\u0103 nu le st\u0103p\u00e2nim, exist\u0103 riscul de a \u00een\u021belege incorect lucrurile. Primul este o \u00eenclina\u021bie a indivizilor, de multe ori accentuat\u0103 prin mecanisme sociale, de a-\u0219i extrapola difi\u00adcul\u00adt\u0103\u021bile, nemul\u021bumirile, p\u00e2n\u0103 la a considera c\u0103 tr\u0103iesc \u00eentr-o deplin\u0103 criz\u0103 de durat\u0103 lung\u0103 care afecteaz\u0103 numeroase sectoare, de la economie p\u00e2n\u0103 la spiritualitate, \u0219i care are caracter de unicitate. Dac\u0103 ne raport\u0103m numai la Occident, cu siguran\u021b\u0103 acest excep\u021bionalism al crizei<\/em> este ne\u00eentemeiat. Sf\u00e2r\u0219itul lumii antice a reprezentat, cel pu\u021bin la nivelul fracturilor societale, o schimbare comparabil\u0103 cu aceea cu care ne confrunt\u0103m azi. A\u0219a c\u0103 se impune o anumit\u0103 rezerv\u0103 \u00een privin\u021ba dramatismului afi\u0219at destul de frecvent. Al doilea aspect este c\u0103 \u00eense\u0219i fenomenele care ne preocup\u0103 nu sunt noi<\/em>; ele au fost prezente \u00een istoria umanit\u0103\u021bii, \u00een mod repetat chiar \u00een Occident. Am ar\u0103tat deja c\u0103 epistocra\u021bia este un produs vechi, iar sus\u021bin\u0103torii s\u0103i mai noi nu fac dec\u00e2t varia\u021bii \u00een marginea platonismului, eventual, \u00een aceea a domniei filosofului-\u00eemp\u0103rat, Marc Aureliu. \u00cen ce prive\u0219te realit\u0103\u021bile alternative, \u0219tirile false etc., nici acestea nu sunt un eveniment exclusiv contemporan. Dimpo\u00adtriv\u0103, ele sunt prezente din Antichitate \u0219i au revenit de mai multe ori \u00een istorie. Este cunoscut efortul lui Octavianus de a construi la Roma o realitate alternativ\u0103, aceea a lui Marcus Antonius, marele general al lui Cezar, ca tr\u0103d\u0103tor al Romei \u00een bene\u00adficiul Egiptului. Revolu\u021bia francez\u0103 este o perioad\u0103 \u00een care \u0219tirile false \u2013 r\u0103sp\u00e2ndite mai ales sub forma unor texte atribuite fals \u2013 abund\u0103 \u0219i uneori reu\u0219esc s\u0103 creeze realit\u0103\u021bi alternative \u00een\u0219el\u0103toare. Sunt celebre disputele din Adunarea Constituant\u0103 a Fran\u021bei dintre sus\u021bin\u0103torul Ancien<\/em> Regime<\/em>, abatele Maury, \u0219i acela al revolu\u021biei, contele Mirabeau; e mai pu\u021bin cunoscut faptul c\u0103 li se inventaser\u0103, prin tracturi distribuite la Paris, istorii amoroase, chiar \u0219i faptul c\u0103 s-ar fi duelat. Nimic nu este nou sub soare c\u00e2nd vine vorba de nevoia politicienilor de a-\u0219i atinge anumite interese. Ceea ce putem spune este c\u0103 social media<\/em> au dat fenomenului o amploare necunoscut\u0103 \u00een istorie. Mecanismul verific\u0103rii \u0219i al \u00eencrederii pe care l-am descris anterior este cu at\u00e2t mai necesar; or, tr\u0103s\u0103tura cu adev\u0103rat \u00eengrijor\u0103toare a situa\u021biei este aceea c\u0103 politicienii \u00een\u0219i\u0219i particip\u0103 la jocul \u0219tirilor false \u0219i erodarea \u00eencrederii \u00een autorit\u0103\u021bi. Al treilea aspect important pe care trebuie s\u0103-l avem \u00een vedere este acela c\u0103 \u2013 \u00een pofida numeroaselor sus\u021bineri c\u0103 diver\u0219i actori priva\u021bi, de la simpli cet\u0103\u021beni p\u00e2n\u0103 la mari corpora\u021bii, sunt actorii principali ai acestui fenomen de fragilizare a \u00eencrederii, de obnubilare a sim\u021bului critic, de producere de \u0219tiri \u0219i realit\u0103\u021bi false \u2013 statul<\/em>, ca de\u021bin\u0103tor al exercit\u0103rii monopolului violen\u021bei pe un teritoriu dat, este cel mai important contributor la starea prezent\u0103 de lucruri<\/em>. El de\u021bine aceast\u0103 pozi\u021bie nu numai pentru c\u0103 este un important produc\u0103tor de putere politic\u0103, de cunoa\u0219tere, de autoritate \u0219i de \u00eencredere, ci \u0219i pentru c\u0103 el seteaz\u0103 toate regulile dup\u0103 care func\u021bioneaz\u0103 pe teritoriul respectiv orice alte activit\u0103\u021bi. Da, este drept, politicienii sunt expu\u0219i diverselor forme de lobby; da, este adev\u0103rat, unele state au for\u021b\u0103 economic\u0103 mai mic\u0103 dec\u00e2t anumite corpora\u021bii; da, \u00een anumite cazuri, statele deleg\u0103 chiar exercitarea violen\u021bei unor priva\u021bi. Numai c\u0103 este deasupra ori\u00adc\u0103\u00adrei \u00eendoieli c\u0103 statele, cel pu\u021bin cele consolidate, occidentale, sunt cele care decid, care deleg\u0103, care sanc\u021bioneaz\u0103 etc. Este drept c\u0103 politicienii sunt expu\u0219i, at\u00e2t prin absen\u021ba cunoa\u0219terii, c\u00e2t \u0219i prin prevalen\u021ba intereselor private, astfel \u00eenc\u00e2t este explicabil c\u0103 s-a ajuns la criza de \u00eencredere care e cel mai grav fenomen din actuala pandemie. Este un fenomen care dep\u0103\u0219e\u0219te \u00een amploare \u0219i gravitate, de departe, tot ceea ce putea fi descris \u00eenainte de pandemie ca situa\u021bia prezent\u0103, de nedorit, a cunoa\u0219terii \u0219i a democra\u021biei, confruntate cu \u0219tirile false, cu realit\u0103\u021bi alternative, cu propuneri de epistocra\u021bie. Cu toate acestea, oric\u00e2t de incoerent, oric\u00e2t de scufundat \u00eentr-o mare de informa\u021bii contradictorii \u0219i ne\u00eencredere \u00een democra\u021bie, statul este cel mai important juc\u0103tor \u00een context (\u00een bine sau \u00een r\u0103u) \u0219i este singurul care poate reechilibra starea de lucruri. Acest echilibru societal \u00een care cunoa\u0219terea este respectat\u0103, la fel democra\u021bia \u0219i domnia legii \u0219i, odat\u0103 cu ele, drepturile omului \u0219i bun\u0103starea, nu poate fi restaurat dec\u00e2t de c\u0103tre stat, singurul care este stakeholder<\/em> \u00een toate domeniile societ\u0103\u021bii. E bine s\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 singura corpora\u021bie care a produs \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt, s\u0103n\u0103tate, chiar economie \u0219i armat\u0103, este biserica catolic\u0103, dup\u0103 pr\u0103bu\u00ad\u0219i\u00adrea Imperiului Roman, \u00eentr-o perioad\u0103 anterioar\u0103 reconsolid\u0103rii statului. Corpora\u00ad\u021biile de ast\u0103zi (\u00een pofida numeroaselor declara\u021bii \u0219i acte demonstrative despre responsabilitate corporatist\u0103, despre \u0219coli ale firmelor, despre asigurarea s\u0103n\u0103t\u0103\u021bii angaja\u021bilor etc.) sunt departe de a \u00ee\u0219i permite s\u0103 asume un asemenea rol cu \u00eentindere societal\u0103; chiar sunt avantajate dac\u0103 pot externaliza pe seama statului costurile (acesta le produce lucr\u0103tori \u0219i se \u00eengrije\u0219te de bun\u0103starea lor) \u0219i internaliza c\u00e2\u0219tigurile interac\u021biunii cu mediul statal, cu comunitatea. Pe scurt, dac\u0103 a\u0219tept\u0103m o remediere a st\u0103rii prezente, principalul ei actor este statul, prin cei care \u00eei exercit\u0103 func\u021biile, politicienii.<\/p>\n\n\n\n Exist\u0103 deja o literatur\u0103 a problemei post-adev\u0103rului, \u0219tirilor false, \u0219i chiar una a critic\u0103rii democra\u021biei, de\u0219i cele mai numeroase pozi\u021bii sunt \u00een sus\u021binerea acesteia. \u00cen mod regretabil \u00eens\u0103, cea mai mare parte a acestei literaturi consider\u0103 derapajele \u00een materie de cunoa\u0219tere ca fiind induse prin ac\u021biunea politic\u0103. \u00cen sensul acesta, se pronun\u021b\u0103 dou\u0103 lucr\u0103ri recente, una scris\u0103 de J. Farkas \u0219i Y. Schou, cealalt\u0103 de S. Giusti \u0219i E. Piras. De\u0219i fac pledoarii pentru democra\u021bie \u0219i adev\u0103r, autorii res\u00adpectivi descriu starea de fapt f\u0103r\u0103 a \u00eei urm\u0103ri sursele deosebit de bogate \u0219i f\u0103r\u0103 a se preocupa de felul \u00een care s-a ajuns la contest\u0103rile prezente ale conjunc\u021biei standard dintre cunoa\u0219tere \u0219i democra\u021bie. Nevoia de a distinge sursele este imperioas\u0103; a nu proceda analitic \u0219i istoric este riscant chiar dac\u0103 un autor se pronun\u021b\u0103 \u00eempotriva atacurilor la democra\u021bie, a \u0219tirilor false \u0219i a post-adev\u0103rului. \u00centr-o lucrare publicat\u0103 acum c\u00e2\u021biva ani de Nadia Urbinati pe tema desfigur\u0103rilor democra\u021biei se face o triparti\u021bie a direc\u021biilor de atac \u00eempotriva democra\u021biei; democra\u021bia plebiscitar\u0103, cea populist\u0103 \u0219i aceea non-politic\u0103 ar fi principalele amenin\u021b\u0103ri la adresa democra\u021biei. Ultima amenin\u021bare nu este, \u00een realitate, un regim democratic, fie \u0219i fragilizat, e pur \u0219i simplu tehnocra\u021bie sau epistocra\u021bie; primele dou\u0103 forme de democra\u021bie nu sunt prin ele \u00eensele amenin\u021b\u0103ri la adresa acesteia; \u00een fond, recursul la referendum este un procedeu admis \u00een democra\u021bia reprezentativ\u0103, iar populismul este generat de o exacerbare a tensiunilor din societate atunci c\u00e2nd puterea democratic\u0103 nu \u00ee\u0219i respec\u00adt\u0103 mandatul. A trata aceast\u0103 tem\u0103 a conjunc\u021biei dintre cunoa\u0219tere \u0219i demo\u00adcra\u021bie apel\u00e2nd la etichete, la ideologie sau la solu\u021bii imaginare[7]<\/a><\/sup><\/sup> nu este calea de urmat. Mai \u00eent\u00e2i trebuie identificate \u0219i studiate \u00een dezvoltarea lor istoric\u0103 multiplele cauze ale st\u0103rii prezente \u2013 mai sus am indicat c\u00e2teva dintre acestea \u2013, dar aceasta este o sarcin\u0103 deosebit de complex\u0103 care necesit\u0103 o decizie important\u0103 de politic\u0103 public\u0103, de finan\u021bare a unei cercet\u0103ri multidisciplinare efectuate de un grup de cercet\u0103tori cu specializ\u0103ri variate. \u00cen acest text, am putut doar s\u0103 schi\u021bez evolu\u00ad\u021biile care privesc tratamentul filosofic al cunoa\u0219terii \u0219i al politicului, marile pozi\u021bii despre conjunc\u021bia lor \u0219i felul cum s-a conturat pozi\u021bia standard. Folosind o compara\u021bie, e ca \u0219i cum am ar\u0103tat ecranul unui televizor \u0219i ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 pe el, dar nu \u0219i \u00eentreaga complexitate de fapte care genereaz\u0103 ceea ce vedem pe ecran. Aflat \u00een prezen\u021ba unor fenomene ca degradarea democra\u021biei \u0219i a exigen\u021belor cognitive, Jason Brennan reia vechiul atac \u00eempotriva democra\u021biei, argument\u00e2nd c\u0103 oamenii \u00ee\u0219i doresc o via\u021b\u0103 bun\u0103 care nu poate fi asigurat\u0103 dec\u00e2t de o conducere competent\u0103, or ar fi prea mari cheltuielile pentru a asigura nivelul necesar de cunoa\u0219tere fiec\u0103rui votant, a\u0219a c\u0103 este de dorit \u00eenlocuirea democra\u021biei cu epistocra\u021bia, cu guvernarea celor competen\u021bi, celor care \u0219tiu ce e mai bine pentru noi dec\u00e2t noi \u00een\u0219ine. L\u0103s\u00e2nd deoparte faptul c\u0103 Brennan nu a \u00eenv\u0103\u021bat nimic din istoria dictatorilor care ne-au vrut binele, acesta face gre\u0219eala elementar\u0103 de a considera c\u0103 prima problem\u0103 \u00een ordine logic\u0103 este aceea a conducerii competente, nu aceea a conducerii de sine. Am ar\u0103tat deja c\u0103, \u00een ordine logic\u0103, primatul \u00eel are individul care \u00ee\u0219i manifest\u0103 facult\u0103\u021bile \u00een chip egal cu oricare altul; abia pe urm\u0103 se pune problema calit\u0103\u021bii guvern\u0103rii; iar \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103, am ar\u0103tat, de asemenea, c\u0103 pozi\u021bia standard a conjunc\u021biei dintre cunoa\u0219tere \u0219i democra\u021bie are solu\u021bie \u00een aranjamentul colabor\u0103rii dintre reprezenta\u00adrea democratic\u0103, prin politician, \u0219i competen\u021ba tehnic\u0103 asigurat\u0103 de consilier. Am analizat, de asemenea, cum se ajunge la degradarea acestei pozi\u021bii standard.<\/p>\n\n\n\n \u00cen finalul acestui text men\u021bionez doar c\u0103, fie \u0219i \u00een lipsa unor analize detaliate a multiplelor cauze ale st\u0103rii prezente, dac\u0103 ne men\u021binem la firul central al argumen\u00adt\u0103rii care a pus \u00een eviden\u021b\u0103 c\u0103 statul \u0219i oamenii s\u0103i, politicienii, au un rol esen\u021bial \u00een felul cum se seteaz\u0103 rela\u021bia dintre cunoa\u0219tere \u0219i politic\u0103, putem avansa o propunere pentru corectarea st\u0103rii prezente \u0219i reapropierea de pozi\u021bia standard. Numeroasele cauze enumerate \u0219i evolu\u021biile filosofice schi\u021bate au contribuit din plin la debalan\u00adsarea societ\u0103\u021bii, la dependen\u021ba tot mai mare a politicului de marii juc\u0103tori care sunt corpora\u021biile; aceasta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 puterea politic\u0103 a ignorat \u00eentr-o m\u0103sur\u0103 tot mai mare pluralismul societal, chiar interesele votan\u021bilor s\u0103i; iar aceasta s-a produs p\u00e2n\u0103 la o limit\u0103 care amenin\u021b\u0103 echilibrul pluralist al societ\u0103\u021bii<\/em>. Alunecarea \u00een post-adev\u0103r, relativizarea cunoa\u0219terii, contestarea democra\u021biei sunt, mai degrab\u0103, partea vizibil\u0103 a unui proces mult mai complex \u00een care politicul \u00ee\u0219i \u00eendepline\u0219te tot mai pu\u021bin sarcina de a p\u0103stra echilibrul pluralist al societ\u0103\u021bii. Simplu spus, partidele propun un program de guvernare, ob\u021bin voturi \u0219i vin la putere. Atunci c\u00e2nd exercit\u0103 puterea, uit\u0103 de programul propus; s-a ajuns p\u00e2n\u0103 acolo \u00eenc\u00e2t s\u0103 se spun\u0103 cu cinism c\u0103 una sunt promisiunile electorale \u0219i alta exerci\u021biul guvern\u0103rii. Contractul social este lovit \u00een esen\u021ba sa<\/em>. Apare clar c\u0103 remedierea situa\u021biei const\u0103 \u00een obligarea reprezentan\u021bilor no\u0219tri s\u0103 \u00ee\u0219i respecte partea de contract. Aceasta presupune specifi\u00adcarea unor \u021binte de guvernare clare pentru care nimeni nu are a\u0219teptarea de a fi respectate integral, \u00eentruc\u00e2t viitorul este deschis; dar o respectare substan\u021bial\u0103 par\u00ad\u021bial\u0103 este o a\u0219teptare decent\u0103. Un asemenea mecanism nu are nimic de a face cu votul imperativ, e doar o cerin\u021b\u0103 de respectare a contractului prin care s-a ob\u021binut puterea. Am descris \u00een alt\u0103 parte cum anume s-ar putea face aceast\u0103 garantare a contractului, eviden\u021biind pa\u0219ii prin care politicienii sunt stimula\u021bi s\u0103-\u0219i respecte angajamentele \u0219i descuraja\u021bi s\u0103 le \u00eencalce. Important este c\u0103 avem solu\u021bii simple \u0219i fezabile la \u00eendem\u00e2n\u0103 pentru problema care ne preocup\u0103, nu este cazul s\u0103 ne pier\u00addem speran\u021ba, ci s\u0103 avem \u00eencredere \u00een cunoa\u0219tere \u0219i democra\u021bie.<\/p>\n\n\n\n <\/a><\/a> Aquinas, St. Thomas, Summa Theologica<\/em>, trad. Dominican Friars, Grand Rapids, Christian Classics, 2009.<\/p>\n\n\n\n Aristote, Oeuvres completes<\/em>, trad. Richard Bodeus et al., ed. Pierre Pellegrin, Paris, Flammarion, 2014.<\/p>\n\n\n\n Augustin, De Magistro<\/em>, trad. E. Munteanu, ed. E. Munteanu, Ia\u0219i, Institutul European, 1995.<\/p>\n\n\n\n Bagdasar, Nicolae, Teoria cuno\u0219tin\u021bei<\/em>, Bucure\u0219ti, Univers Enciclopedic, 1995.<\/p>\n\n\n\n Bentham, Jeremy, An Introduction to the Principles of Morals and Legislation<\/em>, Kitchener, Batoche Books, 2000.<\/p>\n\n\n\n Blaga, Lucian, Trilogia cunoa\u0219terii<\/em>, Bucure\u0219ti, Humanitas, 2019.<\/p>\n\n\n\n Blanshard, Brand, The Nature of Thought<\/em>, London, George Allen and Unwin, 1964.<\/p>\n\n\n\n Brennan, Jason, Against Democracy<\/em>, Princeton, Princeton University Press, 2016.<\/p>\n\n\n\n Descartes, Rene, Discours de la methode<\/em>, Paris, J. Vrin, 1987.<\/p>\n\n\n\n Dumitru, Mircea, \u201eScience, Truths, Democracy. A Troubled Marriage?\u201d, \u00een Simona Sava, Claudia Borca, Gheorghe Clitan (ed.), Collective Capacity Building<\/em>, Leiden, Brill, 2020, pp. 15\u201324.<\/p>\n\n\n\n Farkas, J.; J. Schou, Post-Truth, Fake News and Democracy<\/em>, London, Routledge, 2020.<\/p>\n\n\n\n Feyerabend, Paul, Against Method<\/em>, London, Verso, 1993.<\/p>\n\n\n\n Giusti S.; E. Piras (ed.), Democracy and Fake News<\/em>, London, Routledge, 2021.<\/p>\n\n\n\n Hayek, Friedrich, The Constitution of Liberty<\/em>, Chicago, The University of Chicago Press, 1978.<\/p>\n\n\n\n Hume, David, An Enquiry Concerning Human Understanding<\/em>, Oxford University Press, 2007.<\/p>\n\n\n\n James, William, Writings: 1902\u20131910<\/em>, New York, Literary Classics of United States, 1987.<\/p>\n\n\n\n Kant, Immanuel, Kritik der reinen Vernunft<\/em>, Hamburg, Felix Meiner, 1998.<\/p>\n\n\n\n Locke, John, Two Treatises of Government<\/em>, New Haven, Yale University Press, 2003.<\/p>\n\n\n\n Locke, John, An Essay Concerning Human Understanding<\/em>, London, Penguin Books, 2004.<\/p>\n\n\n\n Mill, John Stuart, Utilitarianism & On Liberty<\/em>, Oxford, Blackwell, 2003.<\/p>\n\n\n\n Montesquieu, Baron de, De l\u02beesprit des lois<\/em>, Paris, Editions Sociales, 1997.<\/p>\n\n\n\n Moore, G. E., Selected Writings<\/em>, London, Routledge, 1993.<\/p>\n\n\n\n Nietzsche, Friedrich, Ecce homo. Wie man wird was man ist<\/em>, Leipzig, Insel, 1977.<\/p>\n\n\n\n Plato, Complete Works<\/em>, trad. G.M.A. Grube et al., ed. John M. Cooper, D. S. Hutchinson, Indianapolis, Hackett Publishing Company, 1997.<\/p>\n\n\n\n Popper, Karl, Logik der Forschung<\/em>, Tubingen, Mohr, 1976.<\/p>\n\n\n\n Quine, W.; J. Ullian, The Web of Belief<\/em>, New York, Random House, 1970.<\/p>\n\n\n\n Russell, Bertrand, My Philosophical Development<\/em>, New York, Simon and Schuster, 1959.<\/p>\n\n\n\n Russell, Bertrand, The Problems of Philosophy<\/em>, Oxford, Oxford University Press, 2001.<\/p>\n\n\n\n Schmitt, Carl, Legalit\u00e4t und Legitimit\u00e4t<\/em>, Berlin, Duncker und Humblot, 2012.<\/p>\n\n\n\n Solcan, Mihail Radu, Freedom, Minds, and Institutions<\/em>, Bucharest, Bucharest University Press, 2003.<\/p>\n\n\n\n Urbinati, Nadia, Democracy Disfigured: Opinion, Truth, and the People<\/em>, Harvard, University Press, 2014.<\/p>\n\n\n\n Evident, ca orice sus\u021bineri, \u0219i acestea sunt supuse criticii; sper doar ca aceast\u0103 descriere s\u0103 fie acceptat\u0103, fie \u0219i cu corecturi, de cei mai mul\u021bi dintre cititori; dar \u00eemi este clar c\u0103 pentru un adept al teoriei cunoa\u0219terii formulate de Blaga sau pentru un sus\u021bin\u0103tor al definirii adev\u0103rului prin consecin\u021bele generate de formularea unui enun\u021b (adev\u0103rul-utilitate) pozi\u021bia standard propus\u0103 de mine este inacceptabil\u0103. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li> Realit\u0103\u021bile sunt mult mai complicate, dar nevoia de a avea o imagine de ansamblu oblig\u0103 la a r\u0103m\u00e2ne la liniile generale. Unele momente de intersec\u021bie sunt deosebit de stimulative, dar ne vom ocupa (\u00een sec\u021biunea urm\u0103toare) doar de acela reprezentat de starea prezent\u0103 a problemei care ne intereseaz\u0103. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li> Nu este locul aici, dar se impune o reflec\u021bie asupra necesit\u0103\u021bii sau nu a unui temei metafizic pentru aceste caracteristici naturale ale omului (inclusiv pentru drepturile sale). \u2191<\/a><\/p>\n<\/li> Trat\u00e2nd despre adev\u0103rul-coeren\u021b\u0103, se impune trimiterea la narativele concurente caracteristice situa\u021biei politice contemporane; narative care \u00eenso\u021besc realit\u0103\u021bile alternative, \u0219tirile false, post-adev\u0103rul. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li> Nu trebuie s\u0103 uit\u0103m c\u0103, la urma urmei, cea mai acceptat\u0103 defini\u021bie a statului este aceea dat\u0103 de Weber ca monopol al violen\u021bei exercitat cu succes pe un teritoriu; o asemenea defini\u021bie legitimeaz\u0103 \u0219i institu\u021biile democratice atunci c\u00e2nd violen\u021ba este exercitat\u0103 pe baza legii (legitimitate institu\u021bional\u0103), dar \u0219i institu\u021bii non-democratice (legitimitatea tradi\u021bional\u0103 sau cea carismatic\u0103); pentru a nu men\u021biona c\u0103 \u0219i un dictator poate exercita cu succes puterea pe un anumit teritoriu. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li> O alt\u0103 \u00een\u021belegere dec\u00e2t cea dinamic\u0103 a mecanicii nu implic\u0103 relativism; o interpretare frecvent\u0103, dar pe care o consider nepotrivit\u0103, este aceea c\u0103 o descriere probabilist\u0103 a faptelor deschide drum relativismului cognitiv. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li> Niciunul dintre proponen\u021bii numeroaselor concepte (poliarhism, policentrism, democra\u021bie participativ\u0103, democra\u021bie deliberativ\u0103 etc.) nu a ar\u0103tat cum \u00een mod efectiv acestea pot fi aplicate atunci c\u00e2nd democra\u021bia deja s-a degradat \u0219i cum ar ajuta ele \u00een mod concret la restaurarea democra\u021biei; aceste concepte au contribuit, mai degrab\u0103, la sporirea confuziei din jurul temei care ne preocup\u0103. \u2191<\/a><\/p>\n<\/li><\/ol>\n\n\n\n [Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u015fti<\/em>, vol. XVII: Teorii ale adev\u0103rului<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2021, pp. 107\u2013124 ]<\/p>\n\n\n
\n\n\n\nDATELE PROBLEMEI<\/strong><\/h6>\n\n\n\n
\n\n\n\nPOZI\u021aIA STANDARD<\/strong><\/h6>\n\n\n\n
\n\n\n\nEVOLU\u021aII<\/strong><\/h6>\n\n\n\n
\n\n\n\nSITUA\u021aIA PREZENT\u0102<\/strong><\/h6>\n\n\n\n
\n\n\n\nBIBLIOGRAFIE<\/strong><\/h6>\n\n\n\n
\n\n\n\nNote<\/strong><\/h6>\n\n\n\n
\n\n\n\n