Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne<\/p>\n\n\n\n
Adev\u0103rul este cunoa\u015fterea exact\u0103 a deosebirii dintre lucrurile reale \u015fi cele nereale […]<\/p>\n\n\n\n
Adev\u0103rul recunoscut ca atare produce \u00een noi un sentiment pl\u0103cut numit certi\u00adtudine; iar lipsa unui adev\u0103r recunoscut produce un sentiment displ\u0103cut numit \u00eendoial\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Vasile Conta, Bazele metafizicei<\/em> <\/strong>(1880). Apud<\/em> Vasile Conta, Opere complecte<\/em>, cu un studiu biografic \u015fi note explicative de Octav Minar, Bucure\u015fti, Editor C. Sfetea \u201eLibr\u0103ria \u015ecoalelor\u201d, [1914], p. 581.<\/p>\n\n\n\n *<\/p>\n\n\n\n […] din punct de vedere logic, […] adev\u0103rul nu exist\u0103, dec\u00e2t ca un \u015fir drept de alte idei.<\/p>\n\n\n\n Titu Maiorescu, Prelegeri de logic\u0103<\/em><\/strong>, \u0163inute la Ia\u015fi, \u00een 1863; dup\u0103 manuscrisul lui Constantin Erbiceanu. Apud<\/em> Titu Maiorescu, Scrieri de logic\u0103<\/em>, stabilirea textelor, traducerea, studii introductive \u015fi note de Alexandru Surdu, prefa\u0163\u0103 de Sorin Vieru, Bucure\u015fti, Editura \u015etiin\u0163ific\u0103 \u015fi Enciclopedic\u0103, 1988, p. 136.<\/p>\n\n\n\n *<\/p>\n\n\n\n […] pe terenul abstrac\u0163iunii, \u00een lumea conceptelor \u015fi no\u0163iunilor dezbr\u0103cate de orice realitate material\u0103, unde orice siguran\u0163\u0103 de fapt lipse\u015fte, singura garan\u0163ie a adev\u0103rului e consecven\u0163a logic\u0103, consecven\u0163a logic\u0103 cea mai strict\u0103, iar datoria de a nu ne contrazice e pentru scriitor o obliga\u0163iune moral\u0103, \u00een \u00een\u0163elesul cel mai \u00eenalt al cuv\u00e2ntului, \u015fi \u00een acela\u015fi timp condi\u0163ia suprem\u0103 a credibilit\u0103\u0163ii lui.<\/p>\n\n\n\n Nu e […] adev\u0103rat c\u0103 a\u015f putea concepe c\u0103 nu simt frigul acum, \u00een acest moment, \u00een care-l simt; \u2013 \u015fi neputin\u0163a de a crede<\/em> c\u0103 nu \u00eel simt se \u00eentemeiaz\u0103 tocmai pe aceast\u0103 neputin\u0163\u0103 de a o concepe: c\u0103ci care alta ar putea fi cauza care m-ar pune \u00een neputin\u0163a de a crede<\/em> c\u0103 nu simt frigul acum, c\u00e2nd \u00eel simt? Adev\u0103rul afirm\u0103rii con\u015ftiin\u0163ei mele, c\u0103 mi-e frig, se \u00eentemeiaz\u0103 dar, conform criteriului nostru, pe neputin\u0163a de a concepe<\/em> \u2013 din care rezult\u0103 ca fenomen sufletesc concomitant \u015fi neputin\u0163a de a crede<\/em> \u2013 contrariul acestei afirm\u0103ri. […]<\/p>\n\n\n\n Neputin\u0163a de a concepe contrariul r\u0103m\u00e2ne prin urmare criteriul incon\u00adtestabil al adev\u0103rului.[1]<\/a><\/sup><\/sup><\/p>\n\n\n\n Petru P. Negulescu, Critica apriorismului \u015fi empirismului<\/em><\/strong>, Bucure\u015fti, Lito-Tipografia carol G\u00f6bl, 1892, pp. 78\u201379, 109\u2013110, 115. <\/strong>[Lucrare prezentat\u0103 ca tez\u0103 de licen\u0163\u0103 la Facultatea de Litere \u015fi Filosofie din Bucure\u015fti.]<\/p>\n\n\n\n *<\/p>\n\n\n\n Pe de o parte o necesitate intern\u0103 ne constr\u00e2nge s\u0103 postul\u0103m pretutindeni un absolut, iar pe de alta reflexiunea ne arat\u0103 c\u0103 nu putem cunoa\u015fte nimic ca atare. Care s\u0103 fie explicarea acestei contradic\u0163ii, \u015fi mai \u00eent\u00e2i \u00een ce domeniu trebuie s\u0103 o c\u0103ut\u0103m? Desigur \u00een mecanismul intim al cuno\u015ftin\u0163ei noastre, \u00een natura \u015fi felul de a func\u0163iona al spiritului. Cuno\u015ftin\u0163a noastr\u0103 este pentru noi primul datum sigur: exist\u0103 cuno\u015ftin\u0163\u0103, exist\u0103 cugetare.[2]<\/a><\/sup><\/sup> Aceast\u0103 certitudine este imediat\u0103 \u015fi trebuie s\u0103 fie, ca un adev\u0103r imediat sigur, punctul de plecare pentru a ajunge la adev\u0103rurile mediate.<\/p>\n\n\n\n C. Antoniade, Iluziunea realist\u0103. \u00cencercare de critic\u0103 filosofic\u0103<\/em><\/strong>, Bucure\u015fti, Tipografia Cur\u0163ii Regale F. G\u00f6bl Fii, 1907, p. 133. [Lucrare prezentat\u0103 ca tez\u0103 pentru doctoratul \u00een filosofie la Facultatea de Filosofie \u015fi Litere din Bucure\u015fti.]<\/p>\n\n\n\n *<\/p>\n\n\n\n […] \u00een posesiunea adev\u0103rului absolut nu este nimeni, fiindc\u0103 nim\u0103nui nu-i este dat s\u0103 \u015ftie dac\u0103 posed\u0103 sau nu un adev\u0103r, \u00eenainte de a-l proba, iar probarea se face dup\u0103 mijloacele \u015ftiin\u0163ifice ale timpului, adic\u0103 este relativ\u0103. Adev\u0103r de un om singur, nu este adev\u0103r, ci este simpl\u0103 afirma\u0163ie; ca s\u0103 fie adev\u0103r, trebuie s\u0103 fie cel pu\u0163in \u00een doi, dintre care unul s\u0103-l primeasc\u0103 prin convingere mijlocit\u0103, adic\u0103 prin verificare.<\/p>\n\n\n\n Constantin R\u0103dulescu-Motru, Teoria cuno\u015ftin\u0163ei<\/em> <\/strong>(1914). Apud<\/em> Constantin R\u0103dulescu-Motru Lec\u0163ii de logic\u0103. Logica genetic\u0103. Metodologia. Teoria cuno\u015f\u00adtin\u0163ei<\/em>, Bucure\u015fti, Casa \u015ecoalelor, 1943, p. 199.<\/p>\n\n\n\n *<\/p>\n\n\n\n Adev\u0103rul etern exist\u0103 ca ideal<\/em>, nu ca realitate<\/em>. De aceea omul \u00eel caut\u0103 mereu, f\u0103r\u0103 a-l g\u0103si vreodat\u0103. \u00cen fapt, g\u0103sirea sa ar pune cap\u0103t vie\u0163ii spiritului. Ceea ce o \u00eentre\u0163ine, nu e adev\u0103rul etern, ci numai credin\u0163a c\u0103 el exist\u0103: acesta e pistonul, care o pune mereu \u00een mi\u015fcare. A\u015fa se l\u0103mure\u015fte, c\u0103 pe c\u00e2nd adev\u0103rurile pier necontenit, credin\u0163a \u00een adev\u0103r etern r\u0103m\u00e2ne. Oric\u00e2te dezam\u0103giri a avut \u015fi are spiritul, aceast\u0103 cre\u00addin\u0163\u0103 nu se poate zdruncina cu totul; c\u0103ci zdruncinarea ei l-ar opri pe ve\u015fnicie \u00een loc. Astfel goana vie\u0163ii cere ca adev\u0103rul s\u0103 fie etern \u00een iluzie<\/em>, \u015fi vremelnic \u00een reali\u00adtate<\/em>. Pentru ca omul s\u0103 alerge ve\u015fnic dup\u0103 adev\u0103r, el trebuie s\u0103 nu-l g\u0103seasc\u0103 niciodat\u0103.<\/p>\n\n\n\n Filosofii f\u0103g\u0103duiesc omenirii adev\u0103ruri eterne, \u015fi-i dau \u00een schimb \u2013 o etern\u0103 ceart\u0103 pentru adev\u0103r.<\/p>\n\n\n\n Nu este adev\u0103r etern, ci o etern\u0103 goan\u0103 dup\u0103 adev\u0103r.<\/p>\n\n\n\n St. Zeletin, Nirvana: g\u00e2nduri despre lume \u015fi via\u0163\u0103<\/em><\/strong>, Bucure\u015fti, Editura revistei \u201ePagini Agrare \u015fi Sociale\u201d, 1928, pp. 26\u201327.<\/p>\n\n\n\n *<\/p>\n\n\n\n De ce spune fiecare c\u0103 numai el a descoperit adev\u0103rul? Fiindc\u0103 fiecare om consider\u0103 c\u0103 adev\u0103rul nu poate fi dec\u00e2t pentru el. \u015ei de aci ce iese? Aci e nodul chestiunei. Pentru c\u0103 \u00een materie de filosofie fiecare filosof nu judec\u0103 dec\u00e2t cu experien\u0163a lui \u015fi experien\u0163a filosofic\u0103 e unic\u0103 pentru fiecare om. Nu exist\u0103 o experien\u0163\u0103 valabil\u0103 pentru doi oameni, ci fiecare om are experien\u0163a lui; c\u00e2\u0163i oameni sunt care g\u00e2ndesc, at\u00e2tea solu\u0163ii trebuie s\u0103 fie.<\/p>\n\n\n\n Nae Ionescu, Curs de logic\u0103 <\/em><\/strong>(1934-1935). Apud<\/em> Nae Ionescu, Opere<\/em>, vol. IV: Cursuri de logic\u0103, 2<\/em>, edi\u0163ia a doua, edi\u0163ie \u00eengrijit\u0103 de Marin Diaconu \u015fi Dora Mezdrea, Bucure\u015fti, Editura Muzeul Literaturii Rom\u00e2ne, 2017, p. 172.<\/p>\n\n\n\n *<\/p>\n\n\n\n […] natura adev\u0103rului \u015fi valoarea lui at\u00e2rn\u0103 de natura \u015fi valoarea criteriului pe baza c\u0103ruia a fost stabilit.<\/p>\n\n\n\n Conchidem deci:<\/p>\n\n\n\n 1. pentru stabilirea unui adev\u0103r, e nevoie de un criteriu. F\u0103r\u0103 criteriu nu exist\u0103 certitudine dec\u00e2t pentru constatarea \u201eexisten\u0163ei\u201d;<\/p>\n\n\n\n 2. \u00eentre criteriu \u015fi adev\u0103r este o rela\u0163ie permanent\u0103 de cauzalitate, unul din cei doi factori presupune \u015fi determin\u0103 pe cel\u0103lalt;<\/p>\n\n\n\n 3. ca valoare practic\u0103, rela\u0163ia criteriu \u2013 adev\u0103r permite existen\u0163a unui riguros control logic.<\/p>\n\n\n\n Mircea Vulc\u0103nescu, \u201eTeoria criteriilor\u201d <\/strong>(1921). Apud<\/em> Mircea Vulc\u0103nescu, Opere<\/em>, vol. I: Dimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u0163ei<\/em>, ed. \u00eengrijit\u0103 de Marin Diaconu, prefa\u0163\u0103 de Eugen Simion, Bucure\u015fti, Editura Funda\u0163iei Na\u0163ionale pentru \u015etiin\u0163\u0103 \u015fi Art\u0103\/ Editura Univers Enciclopedic, 2005, p. 72. [Una dintre primele lucr\u0103ri elaborate de Vulc\u0103nescu sub influen\u0163a profesorului Nae Ionescu. Pentru titlu a optat editorul.]<\/p>\n\n\n\n *<\/p>\n\n\n\n Marile adev\u0103ruri \u2013 \u015fi singurele care conteaz\u0103, dealtfel \u2013 sunt g\u0103site la \u00eent\u00e2mplare. Moartea, dragostea, prim\u0103vara sau toamna l\u0103untric\u0103, toate acestea le \u00eent\u00e2lnim \u015fi le cunoa\u015ftem la \u00eent\u00e2mplare. Nu numai at\u00e2t. Se \u00eent\u00e2mpl\u0103, chiar, c\u0103 trece mult\u0103 vreme p\u00e2n\u0103 s\u0103 \u00een\u0163elegem c\u0103 le-am cunoscut. Sunt at\u00e2t de cenu\u015fii, de umile, de cotidiene \u2013 \u00eenc\u00e2t nici nu le b\u0103g\u0103m \u00een seam\u0103. Con\u015ftiin\u0163a noastr\u0103 este atras\u0103 mai mult de adev\u0103rurile catastrofice, violente, sumare, agonice \u2013 c\u0103ci asemenea adev\u0103ruri siluiesc \u015fi se cer siluite, ele exalt\u0103 vertiginos \u015fi carnea \u015fi duhul, ele sunt revelate prin experien\u0163e dramatice, cu o dramaturgie bogat\u0103 \u015fi o punere \u00een scen\u0103 me\u015fte\u015fugit\u0103.<\/p>\n\n\n\n Dimpotriv\u0103, adev\u0103rurile g\u0103site la \u00eent\u00e2mplare nu au nimic demonstrativ \u015fi dramatic. Le descoperim deodat\u0103 \u00een suflet, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftim cum au ajuns acolo. Ele sunt<\/em>, \u015fi nu po\u0163i spune nimic altceva despre ele dec\u00e2t c\u0103 sunt<\/em>.<\/p>\n\n\n\n Mircea Eliade, \u201eDespre adev\u0103rurile g\u0103site la \u00eent\u00e2mplare\u201d<\/strong>, \u00een Oceanografie<\/em>, Bucure\u015fti, Editura \u201eCultura Poporului\u201d, 1934, p. 37.<\/p>\n\n\n\n *<\/p>\n\n\n\n Problema adev\u0103rului este o problem\u0103 fundamental\u0103 a min\u0163ii noastre, cu mult mai complicat\u0103 dec\u00e2t pare la prima vedere \u015fi \u00een orice caz una din cele mai dificile. Solu\u0163iile ce i s-au dat p\u00e2n\u0103 acum sunt departe de a fi mul\u0163umitoare.<\/p>\n\n\n\n Nicolae Bagdasar, Curs de logic\u0103<\/em> <\/strong>(1937-1938), Universitatea din Bucure\u015fti. Facultatea de Filosofie \u015fi Litere. [Curs litografiat].<\/p>\n\n\n\n *<\/p>\n\n\n\n Cea dint\u00e2i \u015fi cea mai de temut \u00een problema adev\u0103rului sunt o bun\u0103 \u00een\u015firare a datelor cerute de problem\u0103 \u015fi o exact\u0103 pozi\u0163ie a problemei \u00eens\u0103\u015fi. Este adev\u0103rul (sau eroarea) un termen de \u201eesen\u0163\u0103\u201d, o proprietate care poate fi privit\u0103 \u00een sine, chiar dac\u0103 nu exist\u0103 \u00een sine \u2013 de\u015fi a fi privit \u00een sine e adesea socotit cu a exista \u00een sine, deci cu a fi o substan\u0163\u0103 \u2013, sau e un termen de rela\u0163ie? A\u015fadar, adev\u0103rul exprim\u0103 o proprietate, ce se afl\u0103 \u00een unitate cu altceva, sau e un simplu raport?<\/p>\n\n\n\n Mircea Florian, Curs de logic\u0103<\/em> <\/strong>(1940-1941). Apud<\/em> Mircea Florian, Logic\u0103 \u015fi epistemologie. Logica general\u0103<\/em>, edi\u0163ie \u00eengrijit\u0103, prefa\u0163at\u0103 \u015fi note de Nicolae Gogonea\u0163\u0103 \u015fi Ioan C. Ivanciu, Oradea, Editura Antet, [1996], p. 178.<\/p>\n\n\n\n *<\/p>\n\n\n\n \u00cen coloana celor mai \u00eenalte valori la care a putut s\u0103 se \u00eenal\u0163e spiritul omenesc, \u00een ve\u015fnica lui n\u0103zuin\u0163\u0103 de a-\u015fi dep\u0103\u015fi marginile lui subiective, se g\u0103se\u015fte, la loc de onoare \u015fi deplin con\u015ftient de \u00eensemn\u0103tatea sa: adev\u0103rul. […]<\/p>\n\n\n\n Ideea de adev\u0103r este intim legat\u0103 at\u00e2t de m\u0103re\u0163ia, c\u00e2t \u015fi de tragedia omului. Avem f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 un testimoniu de m\u0103re\u0163ie, \u00eentruc\u00e2t adev\u0103rul \u00eentov\u0103r\u0103\u015fe\u015fte sfor\u0163area neobosit\u0103 a individului de a ie\u015fi din marginile sale egoiste, pentru a se identifica cu eternul universal-valabil pe care \u00eel presimte deasupra sa.<\/p>\n\n\n\n Ion Petrovici, \u201eProblema adev\u0103rului\u201d <\/strong>(1941). Apud<\/em> Ion Petrovici, Misiunea filosofului<\/em>, edi\u0163ie critic\u0103 \u00eengrijit\u0103 de Adrian Michidu\u0163\u0103 \u015fi Vasile Gogea, text stabilit, studiu introductiv, note \u015fi comentarii de Adrian Michidu\u0163\u0103, Cluj-Napoca, Editura Grinta, 2004, pp. 198, 202.<\/p>\n\n\n\n *<\/p>\n\n\n\n Ideile \u015ftiin\u0163ifice sunt cl\u0103dite toate pe o defini\u0163ie conven\u0163ional\u0103 a adev\u0103rului. \u00cen domeniul \u015ftiin\u0163ific, adev\u0103rul e \u00een\u0163eles \u00een func\u0163ie absolut\u0103 de experien\u0163\u0103<\/em>. \u00cen patru sute de ani plin de bogate explor\u0103ri, nu s-a produs nici un fapt eclatant, care s\u0103 sileasc\u0103 spiritul \u015ftiin\u0163ific la p\u0103r\u0103sirea categoric\u0103 sau cel pu\u0163in la o remaniere a acestei defini\u0163ii. […] Ideile \u015ftiin\u0163ifice, cu ultima lor ambi\u0163ie de a fi \u201eadev\u0103rate\u201d, ceea ce \u00een limbajul lor \u00eenseamn\u0103 \u201eempiric verificabil\u201d, sau justificabile ca \u201emijloace de cercetare\u201d sunt prin natura lor \u201eplate\u201d, desf\u0103\u015furate oarecum \u201eorizontal\u201d. C\u00e2nd g\u00e2nditorul vedantist spune \u201eeu sunt tu, aceasta fiindc\u0103 nu exist\u0103 dec\u00e2t suprema unitate\u201d, el exprim\u0103 vertical \u2013 ad\u00e2nc, indiferent dac\u0103 acest g\u00e2nd e adev\u0103rat sau nu. Acest g\u00e2nd, odat\u0103 exprimat, se \u00eenconjoar\u0103 cu un \u00eentreg halo de rezonan\u0163e spirituale. Insul poate s\u0103 adere sau s\u0103 nu adere. Rezonan\u0163a exist\u0103. \u015ei insul care-i cade jertf\u0103, va \u00eendura o transformare interioar\u0103, care, virtualmente cel pu\u0163in, se va reflecta \u015fi asupra modului s\u0103u de a se comporta fa\u0163\u0103 de lumea unde e instalat. G\u00e2ndurile verticale oblig\u0103 la luarea unei atitudini suflete\u015fti. \u00centr-un fel sau altul. Nu ne oblig\u0103 \u00eens\u0103 la aceasta g\u00e2ndurile \u201eplate\u201d.<\/p>\n\n\n\n Doctrina cre\u015ftin\u0103 a dezvoltat bun\u0103oar\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura despre \u201erevela\u0163ie\u201d ca ar\u0103tare nealterat\u0103 de nimic a adev\u0103rului transcendent. \u201eRevela\u0163ia natural\u0103\u201d \u015fi \u201esupra\u00adnatural\u0103\u201d e \u00een\u0163eleas\u0103 din partea metafizicienilor cre\u015ftini deopotriv\u0103 ca \u201ear\u0103tare nealterat\u0103\u201d a existen\u0163ii sau a unui \u201eadev\u0103r\u201d. C\u00e2nd Marele Anonim se arat\u0103 pe sine sau opera sa \u2013 opera sa \u00eens\u0103\u015fi sau pe sine ca idee \u2013 aceast\u0103 \u201ear\u0103tare\u201d \u015fi-ar avea, dup\u0103 doctrina cre\u015ftin\u0103, temeiul ultim \u00eentr-o absolut\u0103 \u201everacitate\u201d divin\u0103. Cu doctrina despre veracitatea divin\u0103 se \u00eempac\u0103 foarte bine ideea suplimentar\u0103 c\u0103 Marele Anonim are \u015fi \u201etaine\u201d \u00een raport cu cunoa\u015fterea individual\u0103. Dup\u0103 doctrina cre\u015ftin\u0103 Marele Anonim posede asemenea taine, \u015fi \u00eenc\u0103 multe. Dar c\u00e2nd Marele Anonim \u015fi-le descopere, atunci \u015fi-le descopere nealterate. Crea\u0163iunea a\u015fa cum ni se arat\u0103, e a\u015fa cum ni se arat\u0103. Un adev\u0103r revelat e a\u015fa, cum ni s-a revelat. Doctrina cre\u015ftin\u0103 e \u00een privin\u0163a aceasta categoric\u0103 \u015fi nu admite nedumeriri. Cunoa\u015fterea uman\u0103 a fost astfel constituit\u0103 din partea Creatorului \u00eenc\u00e2t sfera adev\u0103rului s\u0103-i fie accesibil\u0103, cel pu\u0163in \u00een fragmente.<\/p>\n\n\n\n Posesiunea \u201eadev\u0103rului transcendent\u201d ar z\u0103d\u0103rnici crea\u0163ia \u015fi ar os\u00e2ndi spiritul la repeti\u0163ie stereotip\u0103. Dac\u0103 am fi \u00een st\u0103p\u00e2nirea adev\u0103rului absolut, ar \u00eencremeni \u00een noi orice tensiune spre altceva, ni s-ar t\u0103ia orice dinamic\u0103 \u015fi \u00een vinele noastre ar \u00eenghe\u0163a, ne mai g\u0103sindu-\u015fi justificarea, orice efort, ne-am preface \u00een cristale v\u0103z\u0103toare \u015fi imobile. Faptul c\u0103 nu suntem cristale imobile sau f\u0103pturi hieratice, ci configura\u0163ii larvare, \u00een spa\u0163iu \u015fi timp, faptul c\u0103 nu suntem zei \u00een acord permanent cu ei \u00een\u015fi\u015fi, ci molecule ne\u00eemplinite, bolnave de un l\u0103untric dezechilibru, faptul c\u0103 nu suntem statice oglinzi, ci fiin\u0163e urzite din instabilitate \u015fi efort, constituie o dovad\u0103 c\u0103 suntem creaturi \u00eenadins refuzate de adev\u0103r, spre a fi cu at\u00e2t mai mult creaturi destinate crea\u0163iei.<\/p>\n\n\n\n Postulatul spiritual, cel mai \u00eenalt \u00een domeniul cunoa\u015fterii, e ne\u00eendoios \u201eadev\u0103rul absolut, adecvat \u015fi nelimitat\u201d, adic\u0103 transcenderea pozitiv\u0103, obiectivitatea \u00een sine. Dac\u0103 cunoa\u015fterea intelectual\u0103 (iar\u0103\u015fi \u201espiritul\u201d \u00een terminologia lui Klages) ar fi \u00eenzestrat\u0103 cu facultatea de-a realiza acest postulat, desigur c\u0103 cunoa\u015fterea intelectual\u0103 ar prezenta un pericol nu at\u00e2t pentru \u201esuflet\u201d, \u2013 dar precum am \u00eentrel\u0103sat s\u0103 se b\u0103nuiasc\u0103 \u2013 pentru tot echilibrul \u015fi pentru rosturile creatoare ale existen\u0163ii. Un centru individuat, altul dec\u00e2t Marele Anonim, \u015fi al\u0103turea, care ar fi \u00een posesiunea \u201eadev\u0103rului absolut, adecvat \u015fi nelimitat\u201d, ar reprezenta pentru echilibrul existen\u0163ial, \u015fi pentru planul, \u00een care \u015fi spre care se articuleaz\u0103 existen\u0163a, un insuportabil izvor de perturba\u0163iuni.<\/p>\n\n\n\n Lucian Blaga, Censura transcendental\u0103: \u00eencercare metafizic\u0103<\/em><\/strong>, Bucure\u015fti, \u201eCartea Rom\u00e2neasc\u0103\u201d, 1934, pp. 15\u201316, 20, 72\u201373, 95\u201396, 191\u2013192.<\/p>\n\n\n\n *<\/p>\n\n\n\n Pentru sim\u0163ul comun \u201eadev\u0103rul\u201d ca valoare<\/em> implic\u0103 f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 sensul unei adecv\u0103ri \u00eentre realul concret al sim\u0163urilor \u015fi imaginea conceptual-organizat\u0103, ce \u015fi-o face despre real subiectul con\u015ftient. Oglinda ce reflect\u0103 c\u00e2t mai fidel un obiect ofer\u0103 modelul potrivit c\u0103ruia se constituie conceptul de \u201eadev\u0103r\u201d al sim\u0163ului co\u00admun. Foarte devreme filosofia a \u00eenceput s\u0103 impun\u0103 adev\u0103rului alte accep\u0163ii. C\u00e2nd bun\u0103\u00adoar\u0103 Parmenide se \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2na s\u0103 sus\u0163in\u0103 c\u0103 \u201eadev\u0103rate\u201d sunt numai conceptele ce se pot g\u00e2ndi \u201elogic\u201d, efectua o mi\u015fcare \u00eempotriva sim\u0163ului comun, a sim\u0163ului comun ce opereaz\u0103 \u015fi cu at\u00e2tea \u015fi at\u00e2tea concepte care absorb \u00een con\u0163inutul lor \u015fi ira\u0163io\u00adnalul<\/em> sim\u0163urilor. Condus de o defini\u0163ie a adev\u0103rului pe m\u0103sura purismului logic, Parmenide degrada la rang de simple am\u0103giri cam toate \u201eadev\u0103rurile\u201d sim\u00ad\u0163ului comun. De acest eleatism se mai resimte \u00eentruc\u00e2tva \u015fi Plato, c\u00e2nd, \u00eentr-o situa\u00ad\u0163ie filosofic\u0103 nou\u0103 \u015fi mai complex\u0103, va \u00eencerca s\u0103 impun\u0103 adev\u0103rului condi\u0163iile sale. \u201eAdev\u0103rul\u201d devine la Plato un rod posibil doar al puterii ideative a spiritului \u015fi numai a acesteia, c\u0103ci numai mul\u0163umit\u0103 acestei predispozi\u0163ii spirituale am fi \u00een sta\u00adre s\u0103 cuprindem Ideile, singurele lucruri cari \u201eexist\u0103\u201d realmente. Sim\u0163ul comun cu \u201eadev\u0103rurile\u201d sale e \u015fi de ast\u0103 dat\u0103 pus la o parte ca o infirmitate a genului uman.<\/p>\n\n\n\n Dar pe drumul ve\u015fnic reluat de la cap\u0103t, spre \u201eadev\u0103r\u201d, aproape orice mare metafizician \u00ee\u015fi va avea cuv\u00e2ntul s\u0103u, care nu este cuv\u00e2ntul sim\u0163ului comun. A\u015fa Fichte, a\u015fa Schelling, a\u015fa Hegel, a\u015fa Schopenhauer, a\u015fa Bergson. Iar filosofii cari scruteaz\u0103 chiar aptitudinile cognitive proprii spiritului uman, nu se las\u0103 nici ei mai prejos. Un Kant, ca exponent al criticismului, define\u015fte altfel \u201eadev\u0103rul\u201d \u015fi-i impune alte norme, dec\u00e2t Ernst Mach, reprezentant al empirismului pur. De amintit este c\u0103 misticii din toate timpurile \u015fi-au avut \u015fi ei \u201eadev\u0103rul\u201d lor. Minunate \u015fi vrednice de a fi re\u0163inute sunt cele c\u00e2teva cuvinte despre \u201eadev\u0103r\u201dale lui Lao-Tse, g\u00e2nditorul mistic chinez. \u00cen aforismele sale, Lao-Tse vorbe\u015fte \u00eendeosebi despre sensul divin al lucrurilor, despre t\u00e2lcul ultim, \u00eenmuiat \u00een tain\u0103, al existen\u0163ei, despre Tao. R\u0103sfoind aforismele lui Lao-Tse, sim\u0163i printre r\u00e2nduri c\u0103, dup\u0103 p\u0103rerea sa, \u201eadev\u0103rat\u0103\u201d poate fi numai intui\u0163ia divinatorie, care cuprinde, sub o latur\u0103 sau alta, pe Tao. Dar \u00een cuvintele obi\u015fnuite ale sim\u0163ului comun, fiin\u0163a lui Tao nu poate s\u0103 fie rostit\u0103 dec\u00e2t ca paradox. Adev\u0103rul ar fi deci totdeauna paradoxal. Sau, precum Lao-Tse \u00eensu\u015fi spune: Cuvintele adev\u0103rului par \u00eentoarse pe dos.<\/p>\n\n\n\n Lucian Blaga, Despre con\u015ftiin\u0163a filosofic\u0103<\/em><\/strong>, Timi\u015foara, Editura Facla, 1974, pp. 51\u201352. [Dup\u0103 un curs litografiat \u0163inut la Facultatea de Filosofie \u015fi Litere din Cluj \u00een anul universitar 1946-1947.]<\/p>\n\n\n\n *<\/p>\n\n\n\n Cunoa\u015fterea e ceva mai mult dec\u00e2t o traducere subiectiv\u0103 a lumii, o con\u00adstruc\u0163ie din reprezent\u0103ri \u201eale mele\u201d. Nu lumea e reprezentarea mea ci eu sunt \u00een lume o matc\u0103 de categorii transcendente prin care reconstruiesc lumea. \u00cen prima viziune subiectul era or\u00e2nduit oarecum \u00een afar\u0103 de sistemul realului. Problema era deci de a intra<\/em> \u00een real. \u00cen viziunea aceasta a noastr\u0103, eul, prin transcenden\u0163ele sale categoriale, se afl\u0103 logic \u00een lucruri, \u00een \u00eens\u0103\u015fi esen\u0163a lor. Cunoa\u015fterea ar fi o ie\u015fire din categoriile eului, o luare \u00een posesiune, din\u0103untru \u00een afar\u0103, a coresponden\u0163elor transcendente. Dar perspectiva aceasta nou\u0103 nu trebuie s\u0103 ne r\u0103t\u0103ceasc\u0103 a\u015fa \u00eenc\u00e2t s\u0103 vedem \u00een esen\u0163a omului completa esen\u0163\u0103 a lumii. Nu e vorba de o intui\u0163ie a esen\u0163ei con\u015ftiin\u0163ei prin care s\u0103 cunoa\u015ftem esen\u0163a realului. De\u015fi unic, realul are formele lui absolute care sunt \u00eentruchipate \u00een quantele crea\u0163iei. Exist\u0103 deci un Adev\u0103r Primar acel care corespunde Cauzei primare a crea\u0163iei. Acest adev\u0103r primar nu poate fi atins dec\u00e2t sau prin reconstituirea logic\u0103 a Unicului, sau prin revela\u0163ie. El este de domeniul \u00eemp\u0103rt\u0103\u015firii religioase. Exist\u0103 \u00eens\u0103 \u015fi un Adev\u0103r secundar a c\u0103rui prim\u0103 form\u0103 corespunde cosmologicului. El este de domeniul \u015ftiin\u0163elor fizice \u00een vreme ce biologicul corespunde grupelor de \u015ftiin\u0163e ale biologicului.<\/p>\n\n\n\n Petru P. Ionescu, Ontologia uman\u0103 \u015fi cunoa\u015fterea<\/em><\/strong>, Bucure\u015fti, Funda\u0163ia pentru Literatur\u0103 \u015fi Art\u0103 \u201eRegele Carol II\u201d, 1939, pp. 117\u2013118.<\/p>\n\n\n\n *<\/p>\n\n\n\n Toate firile slabe, toate sufletele limfatice \u015fi debile, au miorl\u0103it o via\u0163\u0103 \u00eentreag\u0103 dup\u0103 o buc\u0103\u0163ic\u0103 de certitudine. \u015ei ca s\u0103 se men\u0163in\u0103 \u00eentr-o regul\u0103 de etic\u0103, s-au ag\u0103\u0163at ca de un stupefiant salvator de toate minciunile frumoase cu care se \u00eenc\u00e2nt\u0103 copii b\u0103tr\u00e2ni.<\/p>\n\n\n\n S-au f\u0103cut c\u0103 cred \u00een ele, adic\u0103 au mimat cu semi-con\u015ftiin\u0163\u0103 credin\u0163a. Apoi au strigat puternic c\u0103 cred, au ridicat osanale sonore principiilor \u00een care nu credeau dec\u00e2t pe jum\u0103tate, pentru ca zgomotul vocii lor s\u0103-i \u00eent\u0103reasc\u0103 \u015fi s\u0103-i \u00eencurajeze ca pe cei care c\u00e2nt\u0103 tare noaptea \u00een p\u0103dure ca s\u0103 nu le fie fric\u0103. Ace\u015ftia au groaz\u0103 de adev\u0103r, fug de el ca de supremul flagel.<\/p>\n\n\n\n Al\u0163ii dimpotriv\u0103, caut\u0103 adev\u0103rul. Ei nu pot tr\u0103i dec\u00e2t privind lumina soarelui \u00een fa\u0163\u0103, chiar dac\u0103 \u015ftiu c\u0103-i orbe\u015fte. Ei cunosc triste\u0163ile, deprim\u0103rile crude sau mocnite, pe care le d\u0103 contactul cu adev\u0103rul, privirea exact\u0103 \u015fi realist\u0103 a lumii. Dar din aceast\u0103 \u00eenfruntare frecvent\u0103 \u015fi curajoas\u0103, \u00ee\u015fi fac m\u00e2ndria. C\u0103ci, aceasta trebuie s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 comozii pedagogi de prejudec\u0103\u0163i dulci \u015fi false, c\u0103utarea adev\u0103rului e un aspru ascetism. A voi s\u0103 tr\u0103ie\u015fti lucid \u015fi sterp, trist \u015fi f\u0103r\u0103 narcotice, adic\u0103 f\u0103r\u0103 principii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta o via\u0163\u0103 grea de isp\u0103\u015fire. Adev\u0103rul e o grea expia\u0163iune, o vale a pl\u00e2ngerii primit\u0103, cu toat\u0103 con\u015ftiin\u0163a despre am\u0103r\u0103ciunea ei, f\u0103r\u0103 sil\u0103, voios.<\/p>\n\n\n\n Mihai D. Ralea, Valori<\/em><\/strong>, Bucure\u015fti, Funda\u0163ia pentru Literatur\u0103 \u015fi Art\u0103 \u201eRegele Carol II\u201d, 1935, pp. 118\u2013119.<\/p>\n\n\n\n *<\/p>\n\n\n\n […] con\u0163inuturile de care poate fi legat just vocabulul de \u201eadev\u0103r\u201d sau adjectivul de \u201eadev\u0103rat\u201d, pot fi c\u00e2t de variate, determina\u0163ia \u201eadev\u0103r\u201d ori \u201eadev\u0103rat\u201d exprim\u0103 totdeauna acela\u015fi aspect al lor. Adic\u0103, pe acela\u015fi plan de cugetare, nu exist\u0103 dou\u0103 afirma\u0163ii contrare \u015fi adev\u0103rate \u00een acela\u015fi timp despre acela\u015fi con\u0163inut. Un adev\u0103r zis \u201eparticular\u201d este adev\u0103r numai \u00een m\u0103sura \u00een care el este adev\u0103r pentru to\u0163i oamenii de bun\u0103credin\u0163\u0103. […]<\/p>\n\n\n\n Nu exist\u0103 adev\u0103ruri specifice. Adev\u0103rul este numai unul. C\u00e2nd e al t\u0103u cu adev\u0103rat, el e al tuturor oamenilor de bun\u0103 credin\u0163\u0103. Oric\u00e2t de particular ar fi con\u0163inutul la care se refer\u0103, adev\u0103rul e adev\u0103r numai \u00een cazul \u00een care el se impune cu constr\u00e2ngere interioar\u0103 tuturor inteligen\u0163elor liber judec\u0103toare. Adev\u0103rurile care nu sunt dec\u00e2t ale unui ins sau ale unui grup, nu sunt adev\u0103ruri.<\/p>\n\n\n\n D. D. Ro\u015fca, \u201eValori ve\u015fnice\u201d<\/strong>. Apud<\/em> D. D. Ro\u015fca, Puncte de sprijin<\/em>, Sibiu, Editura \u201e\u0162ara\u201d, 1943, pp. 74, 77.<\/p>\n\n\n\n *<\/p>\n\n\n\n Adev\u0103rul este o certitudine logic\u0103 pe care \u00eencerc\u0103m s\u0103 o traducem \u00een activitatea concret\u0103, adic\u0103 \u00eencerc\u0103m s\u0103 lucr\u0103m cu ea sau s\u0103 o aplic\u0103m particularului. […] Frumosul \u015fi Adev\u0103rul sunt \u00een consecin\u0163\u0103, izvoare ale Binelui activ din existen\u0163a noastr\u0103. […] Adev\u0103rul, Binele \u015fi Frumosul \u00ee\u015fi primesc adev\u0103rata lor valoare defini\u00adtiv\u0103 \u00een valorificarea numit\u0103 realizarea-de-sine.<\/p>\n\n\n\n Petru Comarnescu, Kalokagathon. Cercetare a corela\u0163iilor etico-estetice \u00een art\u0103 \u015fi \u00een realizarea-de-sine<\/em><\/strong>, Bucure\u015fti, Funda\u0163ia Regal\u0103 pentru Literatur\u0103 \u015fi Art\u0103, 1946, pp. 155\u2013157.<\/p>\n\n\n\n *<\/p>\n\n\n\n \u00cen realitate, valoarea faptului, \u00een cunoa\u015fterea substan\u0163ial\u0103, este \u00een func\u0163ie de semnifica\u0163ia cazurilor, nu de simpla lor prezen\u0163\u0103, fie oric\u00e2t de pu\u0163ine sau oric\u00e2t de numeroase. Criteriul adev\u0103rului este, aci, criteriul adecv\u0103rii la realitatea necesar\u0103 \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, criteriul substan\u0163ialit\u0103\u0163ii<\/em>. \u00cen acest sens, rolul faptelor, ca simple esen\u0163e, este aproape nul c\u00e2t\u0103 vreme nu li se arat\u0103 semnifica\u0163ia, adic\u0103 titlul de substan\u0163ialitate.<\/p>\n\n\n\n Camil Petrescu, Doctrina substan\u0163ei<\/em><\/strong>, cca. 1955. Apud<\/em> Camil Petrescu, Doctrina substan\u0163ei<\/em>, vol. I, ed. \u00eengrijit\u0103, note \u015fi indice de nume de Florica Ichim \u015fi Vasile Dem. Zamfirescu, studiu introductiv de Vasile Dem. Zamfirescu, Bucure\u015fi, Eitura \u015etiin\u0163ific\u0103 \u015fi Enciclopedic\u0103, 1988, p. 162.<\/p>\n\n\n\n *<\/p>\n\n\n\n Ceea ce \u00eenchipuirea noastr\u0103 a numit \u201eadev\u0103r\u201d pare ceva at\u00e2t de-dep\u0103rtat \u015fi de inaccesibil fiindc\u0103 el nu poate fi atins \u00een condi\u0163iile eului. Noi nu putem judeca \u00een afar\u0103 de noi \u00een\u015fine, din moment ce nu putem atinge ceea ce nu ne prive\u015fte<\/em>. O fiin\u0163\u0103 f\u0103r\u0103 instinctul conserv\u0103rii \u2013 n\u0103scut\u0103 oarecum pentru a realiza o boal\u0103 pur\u0103<\/em> \u2013 ar percepe probabil esen\u0163a neutr\u0103 a \u201erealit\u0103\u0163ii\u201d. Dar cine a cunoscut vreodat\u0103 subiect total nep\u0103s\u0103tor lui a fi \u015fi a nu fi, cine a cunoscut starea absurd\u0103 \u015fi durabil\u0103 \u00een a fi ve\u015fnic deasupra sa sau \u00een afar\u0103 de sine? \u201eAdev\u0103rul\u201d nu e compatibil cu nici una din calit\u0103\u0163ile vie\u0163ii. C\u00e2nd \u00eel \u00eentrez\u0103rim, ne-am \u00eenstr\u0103inat deja orice putin\u0163\u0103 de a mai fi. Este purificarea final\u0103 de orice suflet \u00eentr-o abstrac\u0163ie infinit clar\u0103 \u015fi uciga\u015f\u0103…<\/p>\n\n\n\n Cioran, Carnetul unui afurisit<\/em><\/strong>, stabilirea textului, prefa\u0163\u0103, note \u015fi variante de Constantin Zaharia, Bucure\u015fti, Humanitas, 2021, p. 159. [\u00censemn\u0103ri din anii 1941\u20131946. Titlul a fost stabilit de editor.]<\/p>\n\n\n\n *<\/p>\n\n\n\n […] adev\u0103rul, pur \u015fi simplu nu are sens \u00een afar\u0103 de con\u015ftiin\u0163a noastr\u0103.<\/p>\n\n\n\n Dac\u0103 adev\u0103rul e o metod\u0103 de lucru, atunci a face \u015ftiin\u0163\u0103 pentru adev\u0103r are un sens, c\u0103ci facem \u015ftiin\u0163\u0103 din toat\u0103 inima: putem iubi o metod\u0103 \u015fi putem crede \u00een ea. Dac\u0103 adev\u0103rul e ordine, punere sistematic\u0103 de probleme \u015fi reu\u015fit\u0103 \u2013 atunci \u00eenc\u0103 are un sens s\u0103 ne g\u00e2ndim la adev\u0103r. Dar, a\u015fa, simpl\u0103 abstrac\u0163iune?<\/p>\n\n\n\n Adev\u0103r? Nimeni nu se g\u00e2nde\u015fte propriu zis la adev\u0103r. Un anumit adev\u0103r exist\u0103 \u015fi \u00een istorie. Dar este vorba de ceea ce are, mai ales, adev\u0103rul \u015fi nu are, mai ales, istoria: de ideea de ordine.<\/p>\n\n\n\n Nu \u015ftim ce este \u201eadev\u0103rat\u201d acum. Dar crede\u0163i c\u0103 \u015ftim mai mult ce a fost adev\u0103rat alt\u0103dat\u0103? sau, \u015fi mai bine, crede\u0163i c\u0103 \u015ftim cele ce s-au \u00eent\u00e2mplat alt\u0103dat\u0103? C\u0103ci adev\u0103r \u015fi \u00eent\u00e2mplare nu \u00eenseamn\u0103 acela\u015fi lucru.<\/p>\n\n\n\n Cine a v\u0103zut ceva \u015fi n-a orbit? Cine \u015ftie cu adev\u0103rat un lucru \u015fi mai poate s\u0103-l spun\u0103? cine a \u00eent\u00e2lnit adev\u0103rul, un adev\u0103r oarecare, \u015fi n-a fost strivit de el?<\/p>\n\n\n\n […] \u00eentr-o zi toate lucrurile acestea disparate, tr\u0103irile, c\u0103r\u0163ile cetite, emo\u0163iile, regionale sau generale, triste\u0163ile sau ne\u00een\u0163elegerile, toate se organizeaz\u0103 \u00eentr-o bucat\u0103, simfonic. Ce a fost mai obscur \u015fi mai inexplicabil \u00een noi prinde deodat\u0103 via\u0163\u0103, \u00een\u0163eles \u015fi unitate. E adev\u0103rul care a stat ascuns \u00een lucruri, care a suferit de spargerea lor, care s-a c\u0103utat pe sine \u015fi s-a re\u00eentregit. E adev\u0103rul din noi care se adun\u0103.<\/p>\n\n\n\n Constantin Noica, Mathesis sau bucuriile simple<\/em><\/strong>, Bucure\u015fti, Funda\u0163ia pentru Literatur\u0103 \u015fi Art\u0103 \u201eRegele Carol II\u201d, 1934, pp. 12, 20, 26, 58, 72.<\/p>\n\n\n\n *<\/p>\n\n\n\n Adev\u0103rul pare deci \u2013 lucrul s-a mai spus, dar c\u00e2te n-ar trebui spuse din nou? \u2013 e o problem\u0103 prost pus\u0103. Bine\u00een\u0163eles, urm\u0103rirea lui continu\u0103 s\u0103 fie folositoare, chiar dac\u0103 \u00een el \u00eensu\u015fi s-a dovedit a fi lipsit de sens, \u015fi nimeni nu s-ar g\u00e2ndi s\u0103 interzic\u0103 omului de \u015ftiin\u0163\u0103 cercetarea realit\u0103\u0163ii \u00een convingerea, ce \u00eenso\u0163e\u015fte la el o astfel de cercetare, c\u0103 o descifreaz\u0103 \u00een rosturile ei ascunse, \u00een aceea ce am numit estimea ei. Ba imaginea adev\u0103rului este chiar de folos, prin aceea c\u0103 cheam\u0103 pe cercet\u0103tor \u00eentruna mai departe, silindu-l s\u0103-\u015fi \u00eentind\u0103 raza sa de activitate, s\u0103-\u015fi sporeasc\u0103 num\u0103rul instrumentelor de lucru, s\u0103 \u00ee\u015fi revizuiasc\u0103 \u015fi s\u0103-\u015fi ad\u00e2nceasc\u0103 metodele sale de a descoperi \u015fi dovedi. Dar dac\u0103 cercet\u0103torul nu e dator s\u0103-\u015fi dea seama<\/em> p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t despre \u00een\u0163elesurile \u015fi roadele muncii sale, filosoful \u2013 care alt rost nu are, la urma urmei, dec\u00e2t s\u0103 se l\u0103mureasc\u0103 pe sine \u015fi pe oameni, \u00eentocmai ca Socrate pe concet\u0103\u0163enii s\u0103i, asupra ce fac \u015fi g\u00e2ndesc ei, s\u0103 le scoat\u0103 cu alte cuvinte din propriul cuget \u00een\u0163elesul cel drept \u2013 este \u00een schimb dator s\u0103 vad\u0103 c\u0103 scopurile urm\u0103rite de cercet\u0103torul \u015ftiin\u0163ific nu sunt \u00eentotdeauna pe m\u0103sura rezultatelor la care ajunge \u015fi c\u0103 acestea trebuiesc interpretate \u00een propria lor lumin\u0103, iar nu \u00een cea a intereselor care le-au prilejuit.<\/p>\n\n\n\n Silin\u0163a dup\u0103 adev\u0103r a fost rodnic\u0103, a\u015fa dar, \u00eens\u0103 nu planul adev\u0103rului este cel care legitimeaz\u0103, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, cuno\u015ftin\u0163ele ce c\u0103p\u0103t\u0103m. Iar dac\u0103 nu s-a pierdut timp cu urm\u0103rirea adev\u0103rului, s-a pierdut timp cu credin\u0163a \u00een adev\u0103r. O astfel de credin\u0163\u0103 trebuie corectat\u0103, dac\u0103 vrem s\u0103 nu ne facem idoli str\u00e2mbi, dac\u0103 vroim s\u0103 \u00een\u0163elegem actul cunoa\u015fterii \u00een aceea ce poate da el, iar nu \u00een ceea ce ne \u00eenchipuim noi c\u0103 ob\u0163inem prin mijlocirea lui.<\/p>\n\n\n\n Constantin Noica, De caelo: \u00eencercare \u00een jurul cunoa\u015fterii \u015fi individului<\/em><\/strong>, Bucure\u015fti, Editura Vremea, 1937, pp. 39\u201340.<\/p>\n\n\n\n *<\/p>\n\n\n\n Ciuda\u0163i sunt oamenii ace\u015ftia care vor adev\u0103rul de la filosofie. Adev\u0103ruri da, dar adev\u0103rul? Adev\u0103rul e rezultatul g\u00e2ndirii logice, a\u015fa cum fapta bun\u0103 e rezultatul tr\u0103irii morale. Dar la fel cum nu pui accentul pe fapta bun\u0103 \u015fi nu preferi actului fapta, tot a\u015fa nu po\u0163i prefera vie\u0163ii spiritului adev\u0103rul. To\u0163i ereticii f\u0103ptuiesc mai bine dec\u00e2t ortodoc\u015fii, totu\u015fi sunt eretici. To\u0163i dogmaticii au adev\u0103ruri mai multe dec\u00e2t filosofii, dar n-au filosofie, pentru c\u0103 n-au via\u0163\u0103.<\/p>\n\n\n\n De unde ideea c\u0103 filosofia te \u00eenva\u0163\u0103 adev\u0103rul? Te \u00eenva\u0163\u0103 s\u0103 g\u00e2nde\u015fti \u2013 nu adev\u0103rul. \u00ce\u0163i d\u0103 direc\u0163ia<\/em> adev\u0103rului. Vorba lui Kant: ca s\u0103 \u015ftii care e adev\u0103rul despre un lucru, trebuie s\u0103 ai acordul cu acel lucru. Deci, orice adev\u0103r e despre ceva; orice adev\u0103r e material. Ce poate s\u0103 \u00eensemne adev\u0103rul, a\u015fa formal? exist\u0103 realit\u0103\u0163i, nu realitate. Exist\u0103 adev\u0103ruri, nu adev\u0103r.<\/p>\n\n\n\n De altfel defini\u0163ia adev\u0103rului \u2013 adaequatio rei et intellectus<\/em> \u2013 e din Evul Mediu, de la un anumit Isaac, de unde o ia \u015fi \u00eencet\u0103\u0163ene\u015fte Toma din Aquino. Antichitatea nu s-a pr\u0103p\u0103dit cu firea dup\u0103 adev\u0103r. Idealul era pe atunci contempla\u0163ia, \u00een\u0163elepciunea, sau alte ori (Aristotel) reg\u0103sirea fiin\u0163ei. \u00cen Scolastic\u0103 idealul era reg\u0103sire, pe alte c\u0103i, a unui adev\u0103r dinainte dat. Dar adev\u0103rul necunoscut \u015fi cu majuscul\u0103 e o n\u0103scocire modern\u0103.<\/p>\n\n\n\n Constantin Noica, Jurnal filosofic<\/em><\/strong>, Bucure\u015fti, Editura Publicom, 1944, pp. 228\u2013229.<\/p>\n\n\n\n *<\/p>\n\n\n\n […] se manifest\u0103 peste tot, \u00een actul cunoa\u015fterii, o dubl\u0103 tendin\u0163\u0103: c\u0103utarea \u015fi adev\u0103rul. Nici o g\u00e2ndire vie n-ar accepta adev\u0103rul dac\u0103 el ar duce la \u201elenea spiritului\u201d, dac\u0103 ar face imposibil\u0103 c\u0103utarea; dar nici una iar\u0103\u015fi n-ar putea concepe o c\u0103utare care s\u0103 nu aib\u0103 sor\u0163i s\u0103 se odihneasc\u0103 \u00eentr-un adev\u0103r. Chiar \u00een\u0163eles ca tem\u0103 infinit\u0103, ca X-ul nedeterminat al unui Natorp, \u00eenc\u0103 obiectul c\u0103ut\u0103rii tinde, la limit\u0103, s\u0103 se transforme \u00een adev\u0103r.<\/p>\n\n\n\n Constantin Noica, \u00cencercare asupra filosofiei tradi\u0163ionale<\/em><\/strong> [scris\u0103 \u00een prejma anului 1950]. Apud<\/em> Constantin Noica, Devenirea \u00eentru fiin\u0163\u0103<\/em>, Bucure\u015fti, Editura \u015etiin\u0163ific\u0103 \u015fi Enciclopedic\u0103, 1981, p. 22.<\/p>\n\n\n\n *<\/p>\n\n\n\n Ce se nume\u015fte adev\u0103r? Ceea ce nu are nici o margine de posibil. \u201eNu poate fi altfel\u201d. Adev\u0103r este imposibilitatea posibilit\u0103\u0163ii. Deci e \u201erealitate\u201d? Nu, c\u0103ci realitatea e \u00eenc\u0103rcat\u0103 de posibil (trimite statornic). E necesitate? Nu, c\u0103ci ea implic\u0103 un interval \u015fi o trecere<\/em> c\u0103tre, \u00een acest interval: implic\u0103 timp. Adev\u0103rul nu e nici trecere, nici trimitere. Este. E un a\u015fa este.<\/p>\n\n\n\n Constantin Noica, Jurnal de idei<\/em><\/strong>, text stabilit de: Thomas Kleininger, Gabriel Liiceanu, Andrei Ple\u015fu, Sorin Vieru, Bucure\u015fti, Humanitas, 1990, p. 80. [\u00censemnare din anii 1965\/66 \u2013 1968\/69].<\/p>\n\n\n\n *<\/p>\n\n\n\n C\u0103 toate sunt relative, o \u015ftia \u00een\u0163elepciunea str\u0103veche; c\u0103 legile \u015fi ra\u0163iunea fac treab\u0103 \u00een lume, sau fac chiar lumea, o spune orice viziune cosmogonic\u0103, antic\u0103 ori modern\u0103. Numai c\u0103 noutatea noastr\u0103 e cu totul alta: legile \u015fi adev\u0103rurile nu sunt lucr\u0103toare doar pentru c\u0103 ac\u0163ioneaz\u0103 \u00een afara lor, ci \u015fi pentru c\u0103 lucreaz\u0103 asupra lor \u00eensele. Adev\u0103rurile se educ\u0103<\/em>, natura \u015fi zeii se educ\u0103, aceasta e noutatea. Iar f\u0103c\u00e2nd a\u015fa, nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 adev\u0103rurile au devenit \u201erelative\u201d, ci, dincolo de relativ \u015fi absolut, ele r\u0103m\u00e2n adev\u0103ruri pline, care \u00eens\u0103 nu \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 se \u00eemplineasc\u0103. Sau: dac\u0103 au plin\u0103tate, n-au niciodat\u0103 deplin\u0103tate \u2013 \u015fi nici nu tind s\u0103 aib\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u00centr-un fel, aceasta este \u015fi noutatea g\u00e2ndirii \u015ftiin\u0163ifice: legile se educ\u0103. \u201eIdeea\u201d omului de ast\u0103zi este idee de lucru<\/em>, nu idee ce se cere contemplat\u0103. prototipul nostru este model lucr\u0103tor, nu principiu absolut. Iar bucuria noastr\u0103 este ca legile s\u0103 se dezmint\u0103, nicidecum s\u0103 se confirme pur \u015fi simplu. c\u0103ci dincolo de excep\u0163ia care infirm\u0103 regula, ca \u015fi dincolo de excep\u0163ia care \u00een chip subtil confirm\u0103 regula, noi am g\u0103sit o a treia modalitate, anume excep\u0163ia \u2013 ba chiar contradic\u0163ia, spune Hegel \u2013 care spore\u015fte<\/em> regula. Newton s-ar bucura c\u0103 a fost dezmin\u0163it. Omul de \u015ftiin\u0163\u0103 spune ast\u0103zi: eu afirm c\u0103 lucrurile stau a\u015fa: dar v\u0103 rog, v\u0103 implor, dezmin\u0163i\u0163i-m\u0103. Adev\u0103\u00adrurile noastre cer\u015fesc contra-adev\u0103ruri.<\/p>\n\n\n\n Constantin Noica, Crea\u0163ie \u015fi frumos \u00een rostirea rom\u00e2neasc\u0103<\/em><\/strong>, Bucure\u015fti, Editura Eminescu, 1973, p.125 (\u201eAdev\u0103ruri lucr\u0103toare\u201d).<\/p>\n\n\n\n *<\/p>\n\n\n\n A\u015fa e \u015fi adev\u0103rul<\/em> [ca fiin\u0163a \u00eens\u0103\u015fi<\/em>]: o totalitate \u015fi el, care nu poate r\u0103m\u00e2ne totalitatea simpl\u0103 a adev\u0103rurilor la plural, ci care este de a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t orice adev\u0103r par\u0163ial ar trebui s\u0103 se ridice la puterea Adev\u0103rului. Sau este un orizont \u00een jurul fiec\u0103rui demers de adev\u0103r. Dar nu e \u00een acela\u015fi timp \u015fi tot ce e mai intim \u00een fiecare adev\u0103r? \u00cen situa\u0163ia creat\u0103 de a fi \u00eentru<\/em>, paradoxul acela al adev\u0103rului, semnalat \u00eenc\u0103 de antici, cum c\u0103 nu po\u0163i s\u0103-l recuno\u015fti dec\u00e2t dac\u0103 \u00eel cuno\u015fti dinainte, \u00eencepe s\u0103-\u015fi piard\u0103 ascu\u0163i\u015ful. \u00eentocmai fiin\u0163ei, adev\u0103rul nu e urm\u0103rit pentru c\u0103 e total ne\u015ftiut, ci o anumit\u0103 cunoa\u015ftere a lui e cea care deschide c\u00e2mpul c\u0103ut\u0103rii lui. c\u0103ci acea cunoa\u015ftere este \u00een primul r\u00e2nd \u015ftiin\u0163a organiz\u0103rii \u015fi orient\u0103rii unei c\u0103ut\u0103ri, cu n\u0103zuin\u0163a de a afla adev\u0103rul \u00een concentrare acum \u015fi nu \u00een expansiune, ca la \u00eenceput \u2013 tot dup\u0103 modelul lui \u201ea fi \u00eentru\u201d.<\/p>\n\n\n\n Constantin Noica, Sentimentul rom\u00e2nesc al fiin\u0163ei<\/em><\/strong>, Bucure\u015fti, Editura Eminescu, 1978, p. 179.<\/p>\n\n\n\n *<\/p>\n\n\n\n […] adev\u0103rul este recunoa\u015fterea realit\u0103\u0163ii \u00een m\u0103sura \u00een care este element (realitate) ontologic \u00een noi; sau: adev\u0103rul este recunoa\u015fterea realit\u0103\u0163ii (absolute sau ca atare) \u00een raport cu realitatea ontologic\u0103 din fiin\u0163a noastr\u0103; sau: adev\u0103rul este reve\u00adlarea realit\u0103\u0163ii \u00een sine (ca atare), \u00een m\u0103sura structurii ontologice a fiin\u0163ei noastre.<\/p>\n\n\n\n Acest adev\u0103r are un caracter de revela\u0163ie, fiindc\u0103 e un reflex al Absolutului \u00een noi \u015fi fiindc\u0103 trece prin varianta uman\u0103 (coeficientul de eroare al genului uman) […]<\/p>\n\n\n\n Vasile B\u0103ncil\u0103, \u201eOntologismul cunoa\u015fterii\u201d. <\/strong>Apud<\/em> Vasile B\u0103ncil\u0103, Opere<\/em>, vol. VIII, edi\u0163ie \u00eengrijit\u0103 de Dora Mezdrea, Br\u0103ila, Editura Istros a Muzeului Br\u0103ilei, 2010, p. 54. [\u00censemnare din iulie 1964.]<\/p>\n\n\n\n *<\/p>\n\n\n\n Adev\u0103rul apare o dat\u0103 cu coresponden\u0163a perfect\u0103 \u00eentre subiect \u015fi obiect sau, altfel spus, adev\u0103rul este produsul coresponden\u0163ei \u00eentre activitatea spiritual\u0103 \u015fi ceea ce exist\u0103. O cunoa\u015ftere adev\u0103rat\u0103 este un act care nu exprim\u0103 o contradic\u0163ie, a\u015fa cum gre\u015fit s-a exprimat, ci unul de colaborare \u00eentre om \u015fi realitate.<\/p>\n\n\n\n Sunt cazuri c\u00e2nd adev\u0103rul nu se las\u0103 \u201e\u00eencercuit\u201d \u015fi nici for\u0163at printr-o metod\u0103 reductiv\u0103; obi\u015fnuit, el se dezv\u0103luie numai celor care dispun de o for\u0163\u0103 interioar\u0103 personal\u0103 \u2013 care, de fapt, e un ochi interior, ca la Pascal \u2013, de o mare elasticitate a spiritului cu sprijinul c\u0103reia se poate apropia de realitatea investigat\u0103.<\/p>\n\n\n\n Adev\u0103rul nu poate fi fabricat, ci numai descoperit<\/em>. Adev\u0103rul nu poate fi construit la cererea unor nevoi ale intelectului nostru. Ideea nu este substan\u0163a ultim\u0103 a realit\u0103\u0163ii, ci mijloc subtil \u00een instrumenta\u0163ia ce face posibil\u0103 rela\u0163ia subiect-obiect, prin care se descoper\u0103 adev\u0103rul.<\/p>\n\n\n\n Ernest Bernea, \u201eAdev\u0103r \u015fi cunoa\u015ftere\u201d<\/em><\/strong>. Apud <\/em>Ernest Bernea Trilogie filosofic\u0103<\/em>, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2002, pp. 15, 21, 26. [Fragmente scrise \u00een anul 1967.]<\/p>\n\n\n\n *<\/p>\n\n\n\n A recunoa\u015fte valabilitatea unui adev\u0103r \u015fi a \u015fti ce este adev\u0103rul sunt dou\u0103 chestiuni deosebite.<\/p>\n\n\n\n \u00centr-o prim\u0103 considerare a problemei, vom spune c\u0103, \u00een termenii mentalit\u0103\u0163ii contemporane, prima chestiune \u201eeste sau nu valabil un lucru?\u201d este de ordin \u015ftiin\u00ad\u0163ific, iar a doua chestiune \u201ece este ceea ce este valabil?\u201d este de ordin filosofic. Cele dou\u0103 probleme s-au separat, \u015fi problema \u201ece este adev\u0103rul\u201d a fost preluat\u0103 de filosofie.<\/p>\n\n\n\n Anton Dumitriu, Al\u00e9theia. \u00cencercare asupra ideii de adev\u0103r \u00een Grecia antic\u0103<\/em><\/strong>, Bucure\u015fti, Editura Eminescu, 1984, pp. 13\u201314.<\/p>\n\n\n\n Teoria lui Negulescu se constituie \u00een opozi\u0163ie cu p\u0103rerea lui Mill care sus\u0163ine c\u0103: \u201eNeputin\u0163a de a crede<\/em>, nu neputin\u0163a de a concepe<\/em> contrariul unui lucru e temelia certitudinei \u015fi, prin urmare, a adev\u0103rului acelui lucru.\u201d (Ibidem<\/em>, p. 108.) \u2191<\/a><\/p>\n<\/li> C. Antoniade consider\u0103 c\u0103: \u201eAceasta e adev\u0103rata inferen\u0163\u0103; din actul cuget\u0103rii nu rezult\u0103 dec\u00e2t existen\u0163a cuget\u0103rii. Descartes, de\u015fi pune bine principiul, trage \u00eens\u0103 concluzia c\u0103 sum<\/em> ar fi egal cu \u00absunt substan\u0163\u0103 cuget\u0103toare\u00bb, ceea ce nu rezult\u0103 de loc din existen\u0163a cuget\u0103rii.\u201d (Ibidem<\/em>, p. 133n.) \u2191<\/a><\/p>\n<\/li><\/ol>\n\n\n\n [Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u015fti<\/em>, vol. XVII: Teorii ale adev\u0103rului<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2021, pp. 127\u2013139]<\/p>\n\n\n
\n\n\n\nNote<\/strong><\/h6>\n\n\n\n
\n\n\n\n