{"id":6552,"date":"2023-01-27T12:02:41","date_gmt":"2023-01-27T10:02:41","guid":{"rendered":"http:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/?page_id=6552"},"modified":"2023-01-28T21:47:51","modified_gmt":"2023-01-28T19:47:51","slug":"reprezentari-filosofice-ale-unitatii-existentei","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/volumul-18-2022\/reprezentari-filosofice-ale-unitatii-existentei\/","title":{"rendered":"Reprezent\u0103ri filosofice ale unit\u0103\u021bii existen\u021bei: prin credin\u021b\u0103 noetic\u0103 \u0219i credin\u021b\u0103 perceptiv\u0103 | Viorel Cernica"},"content":{"rendered":"\n

Reprezent\u0103ri filosofice ale unit\u0103\u021bii existen\u021bei: prin credin\u021b\u0103 noetic\u0103 \u0219i credin\u021b\u0103 perceptiv\u0103<\/h2>\n\n\n\n

VIOREL CERNICA<\/h5>\n\n\n\n

Universitatea din Bucure\u0219ti, Facultatea de Filosofie; Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
Unity of Existence in Philosophical Representations:<\/strong>
Through Noetic and Perceptual Faith<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

Abstract:<\/strong> <\/strong>In the following paper, I suggest an interpretation of Petrovici\u2019s and Merleau-Ponty\u2019s philosophy, both of them structured in accordance with the concept of unity of existence (the world), itself given in a close relation with the idea about an ex\u00adistential subject. Each philosophy includes a representation of the unity of existence, founded, the first, in a spiritual conviction (noetic belief), and the second, in a perceptu\u00adal faith. This representation is in the same time a privileged kind by which a subject en\u00adters the world. Also, I will suggest arguments in order to legitimate the idea that each representation and its construction let themselves be led by the regulativity of a model of philosophizing: the philosophy of life (in the context of a metaphysics) \u2013 Petrovici; the existential philosophy (in a phenomenological context) \u2013 Merleau-Ponty.<\/p>\n\n\n\n

Keywords: <\/strong>noetic belief; perceptual faith; representation (of real-world unity); transcendence; lived world; Petrovici; Merleau-Ponty.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n

1.<\/strong> Tematizarea unit\u0103\u021bii existen\u021bei este \u0219i ast\u0103zi atractiv\u0103 pentru cei care se ocup\u0103 \u00eentr-o manier\u0103 mai \u201etehnic\u0103\u201d de problemele filosofice, a\u0219a cum a fost, se pare, \u00eenc\u0103 de la \u00eenceputurile filosofiei. Dovada o avem \u00een reformularea ei ast\u0103zi \u00een diverse spa\u021bii de cultur\u0103, apar\u021bin\u00e2nd unor tradi\u021bii filosofice \u0219i modele de filosofare diferite: de exemplu, \u00een filosofia continental\u0103 sau \u00een cea analitic\u0103; din perspectiv\u0103 metafizic\u0103 sau fenomeno\u00adlogic\u0103; \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ideea de fiin\u021b\u0103 \u00een sine sau cu cea de fiin\u021b\u0103 determinat\u0103 etc. \u00cen lu\u00adcrarea de fa\u021b\u0103, m\u0103 voi referi la sensul unor reprezent\u0103ri<\/em> ale unit\u0103\u021bii existen\u021bei din per\u00adspectiva conceptului de existen\u021bialitate<\/em> (\u00een\u021beleas\u0103 ca determinare proprie fiin\u021bei-\u00een-lu\u00adme, fiin\u021b\u0103rii umane) \u00een dou\u0103 filosofii contemporane: (1) reprezentarea constituit\u0103 pe baza unei credin\u021be noetice<\/em>, dup\u0103 care lumea, unitatea existen\u021bei<\/em>, se impune ca un \u00een-sine veritabil con\u0219tiin\u021bei<\/em>, d\u00e2nd con\u021binut cunoa\u0219terii omene\u0219ti; (2) reprezentarea instituit\u0103 prin \u201ecredin\u021ba perceptiv\u0103\u201d, ea \u00eens\u0103\u0219i descins\u0103 direct din \u201elumea tr\u0103it\u0103\u201d, care este proprie fiin\u021bei-\u00een-lume \u0219i care o determin\u0103 pe aceasta ca existen\u021b\u0103<\/em>. Cea dint\u00e2i apare \u00een metafizi\u00adca lui Ion Petrovici, iar cea de-a doua, \u00een fenomenologia lui Maurice Merleau-Ponty.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen\u021beleg aceste reprezent\u0103ri<\/em> ca modalit\u0103\u021bi de actualizare a unor imagini generale despre lume (\u201erealitate obiectiv\u0103\u201d, la Petrovici; \u201elume\u201d sau \u201elume real\u0103\u201d\/le monde r\u00e9el<\/em>, la Ponty), \u00een care sunt structurate concepte, idei, chiar teorii etc., fiecare, \u00een ultim\u0103 in\u00adstan\u021b\u0103, o concep\u021bie\/viziune general\u0103 (Weltanschauung<\/em>) despre ceea-ce-este (fiin\u021ba lu\u00admii) \u0219i se manifest\u0103 \u00een chipuri diferite, dar semnificative pentru fiin\u021barea privilegiat\u0103: cea uman\u0103. Ambele, prin urmare, au sens de ontologie a umanului<\/em>. Dar \u201eumanul\u201d este el \u00eensu\u0219i conceput dup\u0103 conven\u021bii filosofice diferite \u00een cele dou\u0103 reprezent\u0103ri, constitu\u00adtive \u0219i pentru modelele filosofice corespunz\u0103toare: metafizic\u0103, de o parte, fenomenolo\u00adgie, de cealalt\u0103, dar \u0219i pentru sensul pe care \u00eel cap\u0103t\u0103 con\u021binutul lor, \u00een func\u021bie de exis\u00adten\u021bialitate<\/em>: cel de filosofie a vie\u021bii<\/em>, respectiv de filosofie existen\u021bial\u0103<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

2.<\/strong> Unitatea existen\u021bei apare, \u00een fiecare dintre aceste dou\u0103 contexte, ca un datum<\/em>, ca\u00adre este preluat \u0219i prelucrat originar: (1) noetic (noetikos<\/em>, ceea ce \u021bine de inte\u00adlect\/g\u00e2n\u00addire), \u00een metafizica lui Petrovici; (2) perceptiv (\u00eentr-o circularitate care implic\u0103, drept mediator, g\u00e2ndirea), \u00een fenomenologia lui Ponty. G\u00e2ndirea (uman\u0103) reorganizea\u00adz\u0103 cu de la sine putere \u201elumea\u201d, o structureaz\u0103 \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t, de\u0219i constitu\u00adie\/construie\u0219te doar o repre\u00adzentare, aceasta d\u0103 seam\u0103 de (sau re-prezint\u0103) lumea \u00eens\u0103\u0219i, f\u0103r\u0103 preten\u021bia unei adecv\u0103ri absolute la propria sa referin\u021b\u0103 \u0219i, desigur, f\u0103r\u0103 \u201edeclara\u021bia\u201d de unicitate, autenticitate, completitudine a rezultatului s\u0103u, de care, cumva, orice g\u00e2n\u00addire (\u201espirit\u201d) este tentat\u0103, sus\u021bine Petrovici. Credin\u021ba perceptiv\u0103, \u00een schimb \u2013 credin\u021ba c\u0103, percep\u00e2nd ceva, lumea exist\u0103 \u0219i \u00een aceea\u0219i m\u0103sur\u0103 exist\u0103 \u0219i \u201eobiectul\u201d perceput, care este lucrul \u00eensu\u0219i<\/em> \u2013 antici\u00adpeaz\u0103 orice \u201elucrare\u201d spiritual\u0103 (a g\u00e2ndirii, prin idei, reflec\u021bie etc.), iar interoga\u021biile de care spiritul s-ar putea ocupa vin din credin\u021ba perceptiv\u0103 \u0219i poart\u0103 \u00een ele dynamis<\/em>-ul unei circu\u00adlarit\u0103\u021bi care, pe de o parte, relativizeaz\u0103 putin\u021ba refle\u00adxivit\u0103\u021bii de a separa total spiritul de lume (\u0219i de lucrurile \u00eensele), iar pe de alta, ghideaz\u0103 aceast\u0103 mi\u0219care c\u0103tre ceea ce este originar: \u201elumea tr\u0103it\u0103\u201d, vederea lucrurilor, activita\u00adtea perceptiv\u0103, \u00een totalitatea sa.<\/p>\n\n\n\n

Este vorba \u00een ambele cazuri de perspectivism<\/em>: (1) al g\u00e2ndirii\/spiritului, prin care lumea intr\u0103 \u00een reprezentare, f\u0103r\u0103 ca vreun spirit individualizat, o con\u0219tiin\u021b\u0103, un ego<\/em> etc. s\u0103 epuizeze con\u021binutul existen\u021bei, de\u0219i fiecare \u00eel poate exprima\/reda ca o reprezentare a unit\u0103\u021bii<\/em> acesteia; (2) al credin\u021bei perceptive, care \u00ee\u0219i are originea \u00een lumea tr\u0103it\u0103, fiecare variant\u0103 a acesteia av\u00e2nd un temei existen\u021bial, printr-un subiect care, totu\u0219i, p\u0103r\u0103se\u0219te lumea tr\u0103it\u0103, suport\u0103 o conversiune reflexiv\u0103, dar recunoa\u0219te \u00een lume<\/em> puterea oric\u0103rui alt subiect de a avea lumea<\/em> \u2013 \u00eentr-o prim\u0103 instan\u021b\u0103, asemenea lui, ca lume tr\u0103it\u0103 \u2013 ca o per\u00adspectiv\u0103 unic\u0103 asupra unit\u0103\u021bii existen\u021bei, la care particip\u0103 de la \u00eenceput o mul\u021bime de su\u00adbiec\u021bi. Perspectivism, a\u0219adar, de ambele p\u0103r\u021bi; dar dependent, \u00een fiecare caz, de un subiect anume, care opereaz\u0103 asupra unui \u201eobiect\u201d tematizat continuu \u00een istoria filoso\u00adfiei: unita\u00adtea existen\u021bei<\/em>. Nietzsche clama, \u00een Na\u0219terea filosofiei<\/em>, c\u0103 filosofii \u0219i-au asu\u00admat, de-a lun\u00adgul vremii, o singur\u0103 problem\u0103: cea referitoare la originea comun\u0103 a tutu\u00adror lucrurilor.[1]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 idee pare a fi un postulat al oric\u0103rei filosofii, iar prin referentul ei \u2013 originea co\u00admun\u0103 a tuturor lucrurilor \u2013 este legat\u0103 analitic de cea a unit\u0103\u021bii existen\u00ad\u021bei: le g\u00e2ndim deo\u00addat\u0103 pe am\u00e2ndou\u0103, chiar dac\u0103 ne propunem s\u0103 leg\u0103m g\u00e2ndul doar de una dintre ele.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen prima parte, voi ar\u0103ta c\u0103 Ion Petrovici folose\u0219te tehnici metafizice pentru a acredita ideea c\u0103 \u201eimaginile\u201d pe care spiritul uman (g\u00e2ndirea\/ra\u021biunea, spune el) le constituie despre unitatea existen\u021bei, a c\u0103rei fiin\u021b\u0103 este dincolo de fiecare dintre noi \u0219i de orice reprezentare a noastr\u0103 pentru ea \u2013 imagini a c\u0103ror condi\u021bie de posibilitate este via\u021ba \u00eens\u0103\u0219i a unui spirit, orizontul s\u0103u de existen\u021b\u0103<\/em> \u2013 sunt aproxim\u0103ri ale acesteia, fie c\u0103 \u00ee\u0219i au sursa \u00een simple observa\u021bii sau \u00een structuri conceptuale \u0219tiin\u021bifice sau filosofice. Tehnica filosofului const\u0103 \u00een postularea ideii dup\u0103 care cunoa\u0219terea tinde c\u0103tre o ipos\u00adtaz\u0103 des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103 a sa, unde unitatea existen\u021bei, care cuprinde \u0219i g\u00e2ndirea, se oglinde\u0219te pe sine complet. Schema de lucru se completeaz\u0103 cu imaginarea unor ipostaze inter\u00admediare \u00eentre o prim\u0103 form\u0103 a cunoa\u0219terii \u0219i aceast\u0103 cunoa\u0219tere des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103. Oricum, tot ce se poate spune despre ipostazele intermediare este condi\u021bionat de felul \u00een care apare ipostaza final\u0103 (reprezent\u00e2nd, totu\u0219i, un simplu ideal). Conceptul principal al acestui demers este cel de reprezentare des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103 a unit\u0103\u021bii existen\u021bei<\/em>. \u00cen partea a doua, sco\u00adpul meu va fi scoaterea \u00een eviden\u021b\u0103 a tehnicilor fenomenologice prin care este constitu\u00adit\u0103 o reprezentare a unit\u0103\u021bii existen\u021bei, \u00een filosofia lui M. Merleau-Ponty, tehnici aflate \u00een acord cu sensurile existen\u021biale ale subiectului care constituie reprezentarea \u00een cauz\u0103. Schema de lucru este \u0219i acum circular\u0103 \u2013 asem\u0103n\u0103toare, cumva, celei de la Petrovici \u2013, dar, aici, \u00eenceputul se afl\u0103 \u00een \u201elumea tr\u0103it\u0103\u201d, activitatea perceptiv\u0103, am putea spune, iar \u00eencheierea, de asemenea, \u00een lumea tr\u0103it\u0103, \u00eens\u0103 dup\u0103 o \u201eexperien\u021b\u0103\u201d a g\u00e2ndirii, care preia \u00eentreb\u0103ri ale unei \u201ecredin\u021be perceptive\u201d, pentru a le r\u0103spunde \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t \u00eens\u0103\u0219i justi\u00adficarea acestora \u0219i certificarea r\u0103spunsurilor s\u0103 survin\u0103 pe temeiul \u00eentoarcerii la experi\u00aden\u021ba direct\u0103 (lumea perceput\u0103). Conceptul fundamental pentru aceast\u0103 filosofie este credin\u021ba perceptiv\u0103<\/em>, prin referin\u021ba sa, \u0219i anume reprezentarea semnificativ\u0103 \u201eontologic\u201d a unit\u0103\u021bii existen\u021bei pe baza tr\u0103irii lumii<\/em>. \u00cen partea concluziilor, vor fi stabilite c\u00e2teva apropieri \u0219i diferen\u021be \u00eentre aceste dou\u0103 filosofii, vizate fiind, \u00een primul r\u00e2nd, originea lor conceptual-tematic\u0103 (credin\u021b\u0103 noetic\u0103 \u0219i credin\u021b\u0103 perceptiv\u0103), modelele proprii de filo\u00adsofare (filosofie a vie\u021bii, de o parte, filosofie existen\u021bial\u0103, de cealalt\u0103) \u0219i pozi\u021bia, \u00een struc\u00adtura tematic\u0103 a fiec\u0103reia, a conceptului de unitate a existen\u021bei<\/em> \u0219i de subiect existen\u021bial<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\u00a7 2. Perspectivismul metafizic \u0219i subiectul s\u0103u: leg\u0103tura cunoa\u0219terii cu transcendentul<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

1.<\/strong> Except\u00e2nd lucr\u0103rile sale de logic\u0103, din tinere\u021be, care au teme bine cump\u0103nite conceptual-filosofic \u0219i clar \u201eafiliate\u201d din punct de vedere tematic[2]<\/sup><\/a>, textele mo\u0219tenite de noi de la Ion Petrovici deschid probleme filosofice generale, p\u0103r\u00e2nd c\u0103 inten\u021bia cu care au fost scrise ar fi aceea de a oferi o metod\u0103 de introducere \u00een domeniu. Ne alegem, frecvent\u00e2ndu-le, cu o imagine despre lume pe m\u0103sura inten\u021biei: \u201ecantitativ\u201d, suficient de larg\u0103 (nedeterminat\u0103) \u00eenc\u00e2t s\u0103 poat\u0103 fi cuprins sub regula ei \u2013 cosmologic\u0103, pree\u00adminent \u2013 tot ceea ce fiin\u021beaz\u0103. Intr\u0103 \u00een scen\u0103 \u0219i \u201ecalitativul\u201d, totu\u0219i, fiindc\u0103 Petrovici nu uit\u0103 s\u0103 indice semnele teoretice proprii scoaterii fiin\u021b\u0103rii umane de sub regulativitatea aspr\u0103 a unei cosmologii naturale, pentru a o a\u0219eza, pe ea doar, \u00een toposul unei specii interesante de \u201eontologie fundamental\u0103\u201d. Dar f\u0103r\u0103 ca aceasta s\u0103 \u00eenlocuiasc\u0103 de tot for\u00admula unei cosmologii alterate antropologic, mai totdeauna agreat\u0103 de Petrovici, \u0219i nu doar \u00een lucr\u0103rile mai \u00eentinse, ci chiar \u0219i \u00een conferin\u021bele sale publicate. De altfel, confe\u00adrin\u021bele sunt mai atractive sub raport \u201etehnic\u201d \u2013 iese \u00een eviden\u021b\u0103 continuu forma\u021bia ini\u021bia\u00adl\u0103 de logician a autorului \u2013, de\u0219i nu \u00eentotdeauna \u0219i sub raport tematic. Dar \u00een privin\u021ba aceasta, nu avem diferen\u021be mari fa\u021b\u0103 de ceea ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een filosofia din vremea sa. \u00cen plus, noutatea filosofic\u0103 este legat\u0103, de regul\u0103, nu de temele asumate de filosofi, c\u00e2t mai degrab\u0103 de metodele, tehnicile, modelele de filosofare puse la punct de ei sau pre\u00adluate, pentru a fi prelucrate, din istoria filosofiei.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen ceea ce prive\u0219te rela\u021bia mea cu filosofia lui Petrovici, pot m\u0103rturisi c\u0103 \u2013 excep\u00adt\u00e2nd, din nou, lucr\u0103rile sale de logic\u0103 din tinere\u021be \u2013 \u00eendeosebi conferin\u021bele mi s-au p\u0103\u00adrut a avea \u201eeficacitate istoric\u0103\u201d, a m\u0103 chema cu mai mult\u0103 putere, a-mi vorbi nu doar dup\u0103 conven\u021biile filosofice ale vremii \u00een care au fost rostite \u0219i publicate, ci \u0219i dup\u0103 tem\u00adporalitatea unei \u201efilosofii universale\u201d. Voi avea \u00een vedere \u0219i \u00een eseul de fa\u021b\u0103 \u2013 a\u0219a cum am avut \u0219i \u00een alte \u00eemprejur\u0103ri \u2013, \u00een primul r\u00e2nd, o conferin\u021b\u0103 a sa: \u201eTranscendentul \u0219i cunoa\u0219terea omeneasc\u0103\u201d, \u021binut\u0103 la Paris (Sorbona), \u00een anul 1936, \u0219i publicat\u0103 \u00een Revista de filosofie<\/em> \u00een acela\u0219i an.[3]<\/sup><\/a> De asemenea, vor fi vizate, de cele mai multe ori indirect, \u0219i alte lucr\u0103ri ale sale: Introducere \u00een metafizic\u0103<\/em> (1924), Ideea de neant<\/em> (1933) etc.<\/p>\n\n\n\n

2.<\/strong> Potrivit unei obi\u0219nuin\u021be metodologice u\u0219or de recunoscut \u00een cercet\u0103rile filoso\u00adfice ale vremii, \u00een studiile pe anumite probleme, teme, \u00eenainte de toate este schi\u021bat\u0103 \u201eistoria\u201d acesteia, ordinea momentelor socotite mai importante potrivit unei logici te\u00admatice. Investig\u00e2nd problema leg\u0103turii dintre cunoa\u0219tere (cea omeneasc\u0103) \u0219i transcen\u00adden\u021b\u0103, stabilind ca punct de echilibru istorico-tematic momentul filosofiei lui Kant, filosoful rom\u00e2n arat\u0103 c\u0103 tocmai \u021bin\u00e2nd seama de \u00eentreb\u0103rile \u201ecritice\u201d privind cunoa\u0219te\u00adrea a fost deschis\u0103 \u0219i o cale de g\u00e2ndire \u0219i de reg\u00e2ndire a leg\u0103turii \u00een cauz\u0103.[4]<\/sup><\/a> Miza discu\u00ad\u021biilor \u2013 se \u00een\u021belege, \u0219i a punctelor de vedere privind cunoa\u0219terea \u00een leg\u0103tura sa cu tran\u00adscenden\u021ba, adic\u0103 problema \u201ecercet\u0103rilor asupra g\u00e2ndirii \u00eens\u0103\u0219i\u201d, cum spune filosoful \u2013 a \u021binut (\u021bine \u0219i acum) de natura obiectului cunoa\u0219terii: este acesta \u00een<\/em> con\u0219tiin\u021b\u0103 ori \u00een afara<\/em> ei? Este \u201esubiectiv\u201d sau \u201eobiectiv\u201d? D\u0103 seam\u0103 cunoa\u0219terea de \u201erealitatea obiectiv\u0103\u201d (unitatea existen\u021bei) sau nu? De r\u0103spunsul la asemenea \u00eentreb\u0103ri a depins \u00eentotdeauna \u0219i solu\u021bia problemei de la care am pornit: dac\u0103 obiectul<\/em> este \u00een sine, atunci el este, de ase\u00admenea, independent de g\u00e2ndire\/con\u0219tiin\u021b\u0103, aceasta doar prelu\u00e2ndu-l pentru a-l prelucra, dar f\u0103r\u0103 a-l produce sau construi, a\u0219a \u00eenc\u00e2t transcenden\u021ba reprezint\u0103 un fapt constitutiv pentru cunoa\u0219tere. Dac\u0103 \u00eens\u0103 obiectul<\/em> este de la bun \u00eenceput ceva ce apar\u021bine g\u00e2ndi\u00adrii\/con\u0219tiin\u021bei, f\u0103r\u0103 nicio \u0219ans\u0103 de a se autonomiza, transcenden\u021ba apare, \u00een cel mai bun caz, ca fiind imanentizat\u0103 (folosind o sugestie conceptual\u0103 husserlian\u0103). Petrovici crede c\u0103 transcenden\u021ba obiectului trebuie luat\u0103 \u00een considera\u021bie ca punct de plecare \u00een cunoa\u0219\u00adterea omeneasc\u0103. A\u0219adar, transcenden\u021ba are o func\u021bie constitutiv\u0103 pentru aceasta, c\u0103ci referin\u021ba ei \u2013 realitatea obiectiv\u0103, unitatea existen\u021bei \u2013, de\u0219i este<\/em> (\u00een sine) dincolo de imaginea<\/em> pe care o cap\u0103t\u0103 \u00een cunoa\u0219tere, devine obiect al acesteia trec\u00e2nd, cumva, \u00eentr\u2011un format \u201enoetic\u201d, care o reprezint\u0103<\/em> ca atare. Situa\u021bia pare a fi paradoxal\u0103, de vreme ce unitatea existen\u021bei are o valabilitate \u00een sine, dar, devenind obiect al cunoa\u0219\u00adterii, trece \u00een altceva: \u00een propria sa reprezentare, c\u0103reia \u00eei decide anumite \u00eensu\u0219iri, de\u0219i nu pe toate; unele, doar, fiindc\u0103 intervine \u0219i g\u00e2ndirea, opera\u021bia unui subiect cunosc\u0103tor, ea \u00eens\u0103\u0219i surs\u0103 a unor \u00eensu\u0219iri ale reprezent\u0103rii (\u00een care intr\u0103 obiectul cunoa\u0219terii). Situa\u00ad\u021bia para\u00addoxal\u0103 este \u00eens\u0103 cel pu\u021bin relaxat\u0103, dac\u0103 lu\u0103m \u00een seam\u0103 locul pe care \u00eel are g\u00e2n\u00addirea \u00eens\u0103\u0219i fa\u021b\u0103 de structura unit\u0103\u021bii existen\u021bei: ea se afl\u0103 \u00een limitele acesteia, face parte din ea, este o pozi\u021bie<\/em> \u00een ordinea acesteia. Exemplele filosofului, pentru ambele sensuri ale obiectului cunoa\u0219terii \u2013 dac\u0103 este \u00een sine, adic\u0103 transcendent ori nu \u2013, acoper\u0103 peri\u00adoa\u00addele mari ale istoriei filosofiei, p\u0103str\u00e2nd pentru filosofia critic\u0103 a lui Kant, a\u0219a cum spuneam, pozi\u021bia de punct nodal: prin urmare, pozi\u021bia unei filosofii care a adus schim\u00adb\u0103ri radicale reconstruc\u021biilor filosofice privind transcenden\u021ba \u0219i func\u021biile sale \u00een cunoa\u0219\u00adterea omeneasc\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Punctul de vedere al autorului \u00een chestiune, exprimat clar din capul locului, este acela c\u0103, prin cunoa\u0219tere, omul \u00ee\u0219i poate oferi sie\u0219i r\u0103spuns la una dintre \u00eentreb\u0103rile capi\u00adtale: este lumea a\u0219a cum o percepem? Poate spiritul nostru s\u0103 sesizeze realit\u0103\u021bile ca atare? C\u0103ci trebuie s\u0103 admitem, \u00een virtutea unei \u201ecredin\u021be\u201d care poate fi socotit\u0103 noeti\u00adc\u0103, ori \u201espiritual\u0103\u201d, respect\u00e2nd terminologia filosofului, c\u0103 g\u00e2ndirea are \u00een vedere, \u00een\u00adtotdeauna, corela\u021bia dintre dou\u0103 cupluri conceptuale: realitate \u0219i aparen\u021b\u0103, de o parte, adev\u0103r \u0219i eroa\u00adre, de cealalt\u0103; \u0219i c\u0103, date fiind limitele g\u00e2ndirii noastre, oric\u00e2nd sunt po\u00adsibile reprezent\u0103ri ale realit\u0103\u021bii mai apropiate de aceasta, adic\u0103 de adev\u0103r.[5]<\/sup><\/a> Corela\u021bia tocmai amintit\u0103 este fireasc\u0103, dar este bruiat\u0103 continuu de pasiunile \u0219i prejudec\u0103\u021bile g\u00e2ndirii noastre, sus\u021bine filo\u00adsoful.[6]<\/sup><\/a> Acestea deformeaz\u0103 cunoa\u0219terea ori adecvarea aces\u00adteia la realitatea \u00eens\u0103\u0219i, ca unitate a existen\u021bei. \u0218i nu doar ceea ce sim\u021burile \u201ecunosc\u201d este deformat, fapt \u00eendeob\u0219te acceptat, ci \u0219i ceea ce ra\u021biunea are a constitui (facultate de cunoa\u0219tere fiind ea \u00eens\u0103\u0219i). De aceea, observ\u00e2nd mi\u0219carea teoriilor moderne ale cunoa\u0219\u00adterii, Petrovici pune o problem\u0103 care func\u021bioneaz\u0103 ca un fel de \u201eintrig\u0103\u201d pentru demer\u00adsul s\u0103u l\u0103muritor \u00een privin\u021ba leg\u0103\u00adturii dintre cunoa\u0219tere \u0219i transcenden\u021b\u0103: \u201e\u00cens\u0103 dac\u0103 ra\u021biunea corecteaz\u0103 cu succes lipsurile sim\u00ad\u021burilor noastre, cine ar putea corecta cu suc\u00adces propriile sale sl\u0103biciuni?\u201d[7]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Con\u0219tiin\u021ba intr\u0103 \u00eentr-o rela\u021bie determinat\u0103 cu un obiect care nu se confund\u0103 cu ea, dar care, prin oper\u0103ri succesive \u201econ\u0219tiente\u201d, intr\u0103 \u00eentr-o \u201ereprezentare\u201d a sa; \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103, lumea \u00eens\u0103\u0219i (g\u00e2ndit\u0103, cantitativ, ca mul\u021bime a fiin\u021b\u0103rilor) este transfigurat\u0103 \u00eentr-o reprezentare proprie, prin g\u00e2ndire. Contribuie la aceasta at\u00e2t sim\u021burile, c\u00e2t \u0219i g\u00e2ndirea \u00eens\u0103\u0219i (ra\u021biunea, spiritul, \u00een termenii lui Petrovici). Identific\u00e2nd uneori transcendentul cu absolutul (investindu-l pe acesta din urm\u0103 cu virtu\u021bile faptului cunoscut, socotindu-l, altfel spus, un obiect al cunoa\u0219terii), autorul sus\u021bine c\u0103 \u00een g\u00e2ndirea modern\u0103, cel pu\u021bin la Descartes, Leibniz \u0219i Kant, absolutul (transcendentul) a avut sensul de obiect de cu\u00adnoa\u0219tere prin ra\u021biune, dar \u0219i prin sim\u021buri. C\u0103ci a cunoa\u0219te prin sim\u021buri propriet\u0103\u021bile ge\u00adometrice \u0219i mecanice ale lucrurilor \u00eenseamn\u0103 a ajunge (prin cunoa\u0219tere) la \u201erealitatea obiectiv\u0103\u201d. E drept, \u00eenainte de a prinde cu sim\u021burile aceste propriet\u0103\u021bi, trebuie procedat printr-un fel de reduc\u021bie, pentru a \u00eendep\u0103rta \u201ecalit\u0103\u021bile secundare\u201d (\u00een conceptul lui Locke, precizeaz\u0103 Petrovici). Ideea aceasta este valabil\u0103 \u00een primul r\u00e2nd \u00eentr-un context cartesian, dar, sugereaz\u0103 filosoful, chiar \u0219i atunci c\u00e2nd sim\u021burilor le este interzis s\u0103 pro\u00adduc\u0103 repre\u00adzent\u0103ri ale absolutului, acesta r\u0103m\u00e2ne un \u201eobiect\u201d accesibil g\u00e2ndirii.<\/p>\n\n\n\n

Urm\u00e2nd firul prezent\u0103rii lui Petrovici, am putea spune c\u0103, \u00een filosofia lui Kant, in\u00adterdic\u021bia privind accesul facult\u0103\u021bii de cunoa\u0219tere la transcendent (lucrul \u00een sine) este acreditat\u0103 ca atare. C\u0103ci, a\u0219a cum \u0219tim, lucrul \u00een sine func\u021bioneaz\u0103 doar ca un presupus suport \u201eontologic\u201d al fenomenului, care i-a p\u0103rut necesar, lui Kant, la un moment dat; rostul lui fiind acela de a legitima, cumva, intrarea \u00een func\u021bie a \u201econ\u00addi\u021biilor de posibi\u00adlitate\u201d proprii constituirii fenomenelor \u0219i cuno\u0219tin\u021belor corespunz\u0103toa\u00adre. Potrivit lui Petrovici, formele a priori<\/em> \u00een totalitatea lor, nu doar cele ale intelec\u00adtului (categoriile), au rolul \u201ede a organiza haosul lumii sensibile\u201d, f\u0103r\u0103 dep\u0103\u0219irea aceste\u00adia, ceea ce semnifi\u00adc\u0103 nemetamorfozarea transcendentului, \u00een fond, imposibilitatea de a-l prelua \u0219i prelucra pe el \u00eensu\u0219i a\u0219a cum este dat. Transcendentul, \u00een calitatea sa de \u201elu\u00adcru \u00een sine\u201d, de obi\u00adect ideal, noumen<\/em>, care trebuie admis f\u0103r\u0103 nicio prob\u0103 a existen\u021bei sale efective, are, a\u0219adar, numai o func\u021bie \u201eregulativ\u0103\u201d, nu \u201econstitutiv\u0103\u201d. De fapt, dac\u0103 am \u021bine sea\u00adma de con\u021binutul acestor ultime concepte, deoarece constitutiv \u0219i regulativ \u021bin, ambele, de condi\u021biile de posibilitate, adic\u0103 de ni\u0219te \u201eforme\u201d ale \u201eputerilor\u201d suflete\u0219ti (de cunoa\u0219\u00adtere etc.), \u201eobiectul\u201d, oricare ar fi el, prin urmare \u0219i cel ideal (de felul lucru\u00adlui \u00een sine), nu poate avea niciuna dintre func\u021biile desemnate prin cele dou\u0103 concepte, constitutiv \u0219i regulativ; a\u0219a \u00eenc\u00e2t, critica lui Petrovici fa\u021b\u0103 de lucrul \u00een sine kantian nu are \u00eentemeiere. Totu\u0219i, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd \u00een acela\u0219i spa\u021biu al kantianismului, nu al interpret\u0103rii lui Petrovici, observ\u0103m c\u0103 lucrul \u00een sine poate avea sens de transcendent numai dac\u0103 el ar avea \u0219i ar putea p\u0103stra \u0219i un sens propriu-zis obiectual \u00een orice conjunctur\u0103, adic\u0103 un sens depen\u00addent, ontic \u0219i cognitiv, de o con\u0219tiin\u021b\u0103, dar, totodat\u0103, \u0219i unul independent (ontic \u0219i cogni\u00adtiv) de aceasta. Or, lucrul \u00een sine kantian, g\u00e2ndit ca transcendent, nu are \u00een nicio \u00eempre\u00adjurare un sens propriu-zis obiectual, cum pare a sus\u021bine \u0219i Petrovici, ac\u00adcentu\u00e2nd, e drept, anumite preciz\u0103ri ale lui Kant \u00een privin\u021ba lucrului \u00een sine.<\/p>\n\n\n\n

3.<\/strong> Petrovici p\u0103streaz\u0103 o distan\u021b\u0103 constant\u0103 \u00eentre \u201elumea sensibil\u0103\u201d (\u201elumea feno\u00admenelor sensibile\u201d) \u0219i \u201elumea \u00een sine\u201d (\u201elumea lucrurilor \u00een sine\u201d, o lume transcendent\u0103 fa\u021b\u0103 de cea dint\u00e2i) \u00een structurarea punctelor de vedere din istoria filosofiei privind rela\u00ad\u021bia dintre cunoa\u0219tere \u0219i transcendent. \u0218i chiar dac\u0103 \u00een filosofia kantian\u0103 nu avem de-a face cu o sistematic\u0103 dualitate ontologic\u0103 alc\u0103tuit\u0103 din ceea ce are calitatea de-a-fi-ceva (fenomenele) \u0219i ceea ce nu are aceast\u0103 calitate (noumenele, form\u0103 pluralizat\u0103 de Petro\u00advici), filosoful rom\u00e2n o afirm\u0103, socotind, \u00een interpretarea sa la Kant, c\u0103 transcendentul (lumea \u00een sine) nu are un loc \u00een formula cunoa\u0219terii umane.[8]<\/sup><\/a> \u00cen ciuda acestui fapt, el scoate \u00een eviden\u021b\u0103 situa\u021bii \u00een care Kant a aplicat \u00eensu\u0219i lucrului \u00een sine anumite catego\u00adrii; ceea ce ar constitui o prob\u0103 pentru inconsecven\u021ba filosofului german privind \u201epara\u00adlelismul perfect\u201d \u00eentre sensibilitate \u0219i intelect, ceea ce ar presupune ca fiecare dintre acestea s\u0103 aib\u0103 propriile forme \u0219i obiectualit\u0103\u021bi. \u0218i dac\u0103 aceasta se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00eentr-un asemenea context, am putea pune sub semnul \u00eendoielii acest paralelism \u00eensu\u0219i, dar \u0219i ceea ce \u00eei constituie referin\u021ba, \u0219i anume diferen\u021ba (ontologic\u0103) dintre sensibil \u0219i trans\u00adcen\u00addent. Aceast\u0103 \u00eendoial\u0103 reprezint\u0103, \u00een demersul lui Petrovici, o deschidere c\u0103tre ideea dup\u0103 care unele concepte \u0219tiin\u021bifice \u2013 se \u00een\u021belege, \u0219i cele metafizice \u2013 \u201e\u00eentrec ca\u00addrele sensibile\u201d: \u00een urmare, transcendentul are o func\u021bie \u00een cunoa\u0219tere. \u00cen felul acesta, el se \u00eentoarce la ideea sa ini\u021bial\u0103 privind rela\u021bia dintre cunoa\u0219tere \u0219i transcenden\u021b\u0103: g\u00e2ndi\u00adrea \u00ee\u0219i are obiectul \u00een afara sa.[9]<\/sup><\/a> Dar se \u00eentoarce pentru a propune o viziune asupra aces\u00adtei leg\u0103turi \u00een care se afl\u0103 cunoa\u0219terea cu transcendentul, \u00een care cea dint\u00e2i aproximea\u00adz\u0103, prin propriile sale mijloace, transcendentul \u00eensu\u0219i, lumea \u00een sine. Dar cunoa\u0219terea este dependent\u0103 de subiect, de condi\u021biile \u00een care acesta se afl\u0103 \u0219i de puterile lui angajate \u00een actul propriu de g\u00e2ndire (\u0219i de cunoa\u0219tere). A\u0219a \u00eenc\u00e2t, pe de o parte, g\u00e2ndirea \u2013 ope\u00adratorul cognitiv \u2013 nu-\u0219i prinde total \u0219i definitiv niciodat\u0103 obiectul (transcendentul, spre care nu \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 se \u00eendrepte), iar pe de alta, acesta este inepuizabil, sub aceast\u0103 condi\u021bie fiind posibil\u0103 o mi\u0219care continu\u0103 a g\u00e2ndirii \u00een sensul propriului ei ideal: acela de a cuprinde transcendentul sau de a se l\u0103sa cuprins\u0103 de el.<\/p>\n\n\n\n

Fiecare cunoa\u0219tere de acest fel, individualizat\u0103, cumva, genetic, dar accesibil\u0103 oric\u0103rui om, este o reprezentare a transcendentului, a lumii \u00een sine. \u0218i fiecare este rela\u00adtiv\u0103, nu doar la condi\u021biile \u0219i puterile de cunoa\u0219tere ale unui subiect, cum afirmam mai sus, ci \u0219i fa\u021b\u0103 de infinitatea obiectului, de inepuizabilitatea reprezenta\u021bional\u0103 a lumii \u00een sine. Dar aceasta din urm\u0103 este existen\u021ba \u00eens\u0103\u0219i, \u201erealitatea obiectiv\u0103\u201d, cu expresia lui Petrovici. Iar g\u00e2ndirea este ea \u00eens\u0103\u0219i o parte a existen\u021bei, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 partea poate prinde\/oglindi \u00eentregul, c\u0103 obiectul g\u00e2ndirii, \u00een mi\u0219carea proprie acesteia, aceea cognitiv\u0103, este, \u00een fapt, \u00eentregul existen\u021bei<\/em>.[10]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Cuno\u0219tin\u021ba, a\u0219a cum o \u00een\u021belege Petrovici, este o imagine a universului. Iar evolu\u00ad\u021bia sa \u00eenmul\u021be\u0219te imaginile, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eencheie \u0219irul lor. De altfel, sunt posibile \u00eentre aceste repre\u00adzent\u0103ri ale unit\u0103\u021bii existen\u021bei nu doar rela\u021bii de coresponden\u021b\u0103 par\u021bial\u0103 sau total\u0103 (identita\u00adte, ordonare etc.), ci \u0219i rela\u021bii de opozi\u021bie. Numai c\u0103 \u0219i aceste ultime reprezen\u00adt\u0103ri, aseme\u00adnea celor dint\u00e2i, sunt mai degrab\u0103 \u201eversiuni ale adev\u0103rului etern\u201d care pot p\u0103rea (doar) a fi \u00een opozi\u021bie; ele sunt \u201eimagini\u201d, reprezent\u0103ri, ale aceleia\u0219i unit\u0103\u021bi a exis\u00adten\u021bei, iar opozi\u021bia aceasta aparent\u0103 poate oric\u00e2nd s\u0103 motiveze noi mi\u0219c\u0103ri ale g\u00e2ndirii c\u0103tre o nou\u0103 cunoa\u0219te\u00adre. \u201eSubiec\u021bii\u201d prezen\u021bi \u00een lume, a c\u0103ror g\u00e2ndire constituie repre\u00adzent\u0103ri diferite ale aceste\u00adia, dar conjuncte \u00een privin\u021ba adecv\u0103rii \u2013 e drept, \u00een m\u0103suri dife\u00adrite \u2013 la acea lume (unitate a existen\u021bei), pot fi ierarhiza\u021bi \u00een privin\u021ba extensiei repre\u00adzent\u0103rilor lor asupra realit\u0103\u021bii. Isto\u00adria cunoa\u0219terii ofer\u0103 o asemenea imagine: teorii, con\u00adcep\u021bii noi care, de\u0219i le concureaz\u0103 pe altele mai vechi, constituie, at\u00e2t unele, c\u00e2t \u0219i cele\u00adlalte, reprezent\u0103ri plauzibile ale \u201eade\u00adv\u0103rului\u201d, adic\u0103 ale unei realit\u0103\u021bi care nu poate fi negat\u0103 \u0219i a c\u0103rei unitate transcendent\u0103 g\u00e2ndirii cunosc\u0103toare cuprinde totul, p\u00e2n\u0103 \u0219i g\u00e2ndirea care o reprezint\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Cuno\u0219tin\u021bele astfel socotite, ca reprezent\u0103ri ale unit\u0103\u021bii existen\u021bei, certific\u0103 pre\u00adzen\u021ba \u00een lume a subiec\u021bilor g\u00e2nditori. Dar ace\u0219tia nu sunt g\u00e2ndire pur\u0103, c\u0103ci dac\u0103 ar fi, atunci ar deveni posibil\u0103 reprezentarea absolut\u0103 a unit\u0103\u021bii \u201evii\u201d a existen\u021bei, s-ar consti\u00adtui cunoa\u0219te\u00adrea absolut\u0103 de sine a spiritului, \u00een limbaj hegelian, iar subiectul acestei g\u00e2ndiri pure nu ar putea fi \u201espirit uman\u201d. Totu\u0219i, o \u201ecomunitate de origine\u201d \u00eentre spirit \u0219i lucruri, care trebuie acceptat\u0103, \u00ee\u0219i are condi\u021bia \u00een \u00eens\u0103\u0219i imaginea ierarhic\u0103 a reprezen\u00adt\u0103rilor lumii; prin urmare, poate fi \u00eentemeiat\u0103 aceast\u0103 acceptare. Pe de alt\u0103 parte, limite\u00adle cunoa\u0219terii umane sunt \u0219i ele clare, dat\u0103 fiind aceea\u0219i ierarhie a reprezent\u0103rilor con\u00adstituite de cunoa\u0219terea noastr\u0103. Direc\u021bia de constituire ca atare a acestora este, a\u0219adar, de la g\u00e2ndire la sensibilitate (chiar dac\u0103 aceasta din urm\u0103 ar putea fi socotit\u0103 parte a celei dint\u00e2i, \u00een unitatea unui spirit<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

4.<\/strong> Petrovici nu face o diferen\u021b\u0103 radical\u0103 \u0219i constant\u0103 \u00eentre sensibilitate \u0219i g\u00e2ndire (spirit, la el), dec\u00e2t pentru a sistematiza concep\u021biile despre rela\u021bia cunoa\u0219terii cu trans\u00adcenden\u021ba. Dar \u00een ceea ce sus\u021bine el pe aceast\u0103 tem\u0103, diferen\u021ba \u00een cauz\u0103 apare mai de\u00adgrab\u0103 nesemnificativ\u0103, fiindc\u0103, \u00eentr-un fel, spiritul cuprinde \u0219i sensibilitatea, iar repre\u00adzentarea unit\u0103\u021bii existen\u021bei prin g\u00e2ndire presupune unitatea spiritului, poate chiar a unui subiect istoric, tr\u0103itor \u00een \u00eemprejur\u0103ri epistemice (dar \u0219i de alt\u0103 natur\u0103) determinate. To\u00adtu\u0219i, diferen\u021ba \u00een cauz\u0103 este operat\u0103, iar o interpretare posibil\u0103 a acestei \u201eepistemologii\u201d propuse de Petrovici o poate desprinde din \u00eentregul acesteia pentru a o tematiza \u00een mod special. Dac\u0103 proced\u0103m astfel, g\u00e2ndirea \u2013 nu sensibilitatea \u2013 este \u201efacultatea\u201d care pro\u00adduce reprezent\u0103ri despre unitatea existen\u021bei (realitatea obiectiv\u0103), chiar dac\u0103 aceast\u0103 din urm\u0103 se afl\u0103 deja \u00een structura celei dint\u00e2i. Ceea ce g\u00e2ndirea stabile\u0219te prin reprezent\u0103rile sale este impus sensibilit\u0103\u021bii, tocmai pentru acordul \u201eimaginilor\u201d lor (despre realitate). Nu imaginea sensibil\u0103 \u2013 sau, altfel spus, activitatea perceptiv\u0103 \u2013 are originaritate \u00een constituirea reprezent\u0103rilor spiritului, ci tocmai g\u00e2ndirea (sau spiritul \u00eensu\u0219i). Dar chiar dac\u0103 astfel stau lucrurile, constituirea acestora este un act de tr\u0103ire<\/em>, \u021bine de via\u021ba omului \u0219i de schimb\u0103rile pe care le suport\u0103 omul ca fiin\u021bare \u00een lume, am putea spune. \u00cens\u0103\u0219i mi\u0219carea istoriei este expresie a acestei modific\u0103ri de situare uman\u0103 \u00een unitatea existen\u00ad\u021bei \u0219i de impunere a unor reprezent\u0103ri ale acesteia \u00een structura cunoa\u0219terii omene\u0219ti.<\/p>\n\n\n\n

Constituind astfel de reprezent\u0103ri, subiectul uman se confirm\u0103 pe sine ca fiin\u021b\u0103 \u00een lume \u0219i \u00eendur\u0103tor al modific\u0103rilor cunoa\u0219terii ca modific\u0103ri ale propriei sale vie\u021bi. E drept, pentru ca un subiect s\u0103 capete o reprezentare a unit\u0103\u021bii existen\u021bei, trebuie, cumva, ca el s\u0103 fie \u00eempreun\u0103 cu Cel\u0103lalt, c\u0103ci \u00eens\u0103\u0219i reprezentarea sa nu are sens dec\u00e2t ca o posibil\u0103 situare a sa \u00een lume (populat\u0103 \u0219i de Cel\u0103lalt). Rela\u021bia dintre cunoa\u0219terea uman\u0103 \u0219i transcenden\u021b\u0103 este mediat\u0103 de un fel de \u201ecomunitate\u201d a subiec\u021bilor acestor reprezen\u00adt\u0103ri. Lumea \u00eens\u0103\u0219i este<\/em> tocmai prin constituirea continu\u0103 de reprezent\u0103ri cu semnifica\u021bie cognitiv\u0103, \u00een \u00eemprejur\u0103ri diferite de via\u021b\u0103 omeneasc\u0103. Intr\u0103rile \u00een lume ale celor care alc\u0103tuiesc o asemenea comunitate sunt posibile prin reprezent\u0103rile lor de natur\u0103 cogni\u00adti\u00adv\u0103, care le certific\u0103 \u00eensu\u0219i sensul vie\u021bii lor.<\/p>\n\n\n\n

Unitatea existen\u021bei, constituit\u0103 obiectual \u00een reprezent\u0103rile noastre, \u00een ciuda trans\u00adcenden\u021bei sale originare, are o structur\u0103 corespunz\u0103toare intr\u0103rilor \u00een \u201elume\u201d chiar a acestor reprezent\u0103ri, care, odat\u0103 constituite, sunt puse \u00een mi\u0219care \u0219i ne determin\u0103 locul \u00een lume, al nostru \u0219i al fiec\u0103ruia dintre noi. Reprezent\u0103rile despre care vorbe\u0219te Ion Petrovici constituie, fiecare, un sens de via\u021b\u0103, de existen\u021b\u0103, se adun\u0103 ele \u00eensele \u00eentr-o reprezentare a lumii, \u00een care fiecare dintre noi particip\u0103 efectiv \u2013 existen\u021bial \u2013 \u00een m\u0103sura \u00een care constituie\/construie\u0219te sau m\u0103car prelucreaz\u0103 o imagine asupra \u201erealit\u0103\u021bii obiec\u00adtive\u201d, fie aceasta potrivit\u0103 unei atitudini \u201enaturale\u201d (corespunz\u0103toare, cumva, prejude\u00adc\u0103\u021bilor sim\u021bului comun), fie unei atitudini \u201enaturaliste\u201d (\u00een acord cu \u201eprejudec\u0103\u021bile\u201d elevate ale g\u00e2ndirii), folosind un limbaj husserlian.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\u00a7 3. Perspectivismul credin\u021bei perceptive: corpul meu \u0219i corpul celuilalt \u00een unitatea existen\u021bei<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

1.<\/strong> Dac\u0103 \u00een lucrarea sa din 1945 Fenomenologia percep\u021biei<\/em>, Merleau-Ponty mi\u00adzeaz\u0103 pe valabilitatea ideii despre prioritatea percep\u021biei \u00een constituirea de sine a oric\u0103rei fiin\u021be-\u00een-lume (Dasein<\/em>), urm\u00e2nd, cumva, regula de metod\u0103 formulat\u0103 de Husserl \u00een Idei I<\/em> ca \u201eprincipiu al tuturor principiilor\u201d[11]<\/sup><\/a> \u00een privin\u021b\u0103 cognitiv\u0103, \u00een Vizibilul \u0219i invizibilul<\/em>, lucrare postum\u0103, acesta introduce \u0219i teoretizeaz\u0103 un concept problematic, dar cu func\u021bii semnifi\u00adcative \u00een scenariul unei fenomenologii existen\u021biale: \u201ecredin\u021ba perceptiv\u0103\u201d.[12]<\/sup><\/a> Refe\u00adrin\u021ba acestui concept pare a fi u\u0219or de identificat, din punct de vedere atitudinal \u0219i \u00een privin\u021ba con\u021binutului s\u0103u, dac\u0103 urm\u0103rim demersul lui Ponty; nu, \u00eens\u0103, \u0219i formal, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu o posibil\u0103 autonomie a sa, condi\u021bie pentru o identitate persistent\u0103, ale c\u0103rei date pot fi ori\u00adc\u00e2nd accesate, \u00eentru recunoa\u0219terea sa dincolo de percep\u021bia ca atare. Cre\u00addin\u021ba perceptiv\u0103 nu se substituie percep\u021biei (fiindc\u0103 nu este propriu-zis act perceptiv, intui\u021bie empiric\u0103 etc.), nici vreunui elaborat\/obiect \u201eintelectual\u201d \u00een care am putea recu\u00adnoa\u0219te, cu un rol constitu\u00adtiv, actul g\u00e2ndirii, activitatea de judecare, intui\u021bia categorial\u0103, cea eidetic\u0103 etc. (fiindc\u0103, de\u0219i este vorba despre ceva perceptiv care ar putea fi opera\u021bi\u00adonalizat sau obiectualizat noetic, acest (alt)ceva este, totu\u0219i, de alt\u0103 natur\u0103: de natura credin\u021bei<\/em>).[13]<\/sup><\/a> \u00cen asemenea \u00eem\u00adprejur\u0103ri, credin\u021ba perceptiv\u0103 poate fi localizat\u0103, folosindu-ne de o reprezentare a \u201eputeri\u00adlor\u201d unui subiect de a se cunoa\u0219te \u0219i recunoa\u0219te pe sine \u0219i de a cunoa\u0219te \u201elumea real\u0103\u201d, \u00een intervalul dintre percep\u021bie \u0219i g\u00e2ndire; la o prim\u0103 obser\u00adva\u021bie, mai aproape de percep\u021bie, lu\u00e2nd seam\u0103 la originea sa, la faptul c\u0103 prima sa de\u00adtermina\u021bie este perceptivul<\/em>; dar aflat\u0103, cu toate acestea, \u00een proximitatea g\u00e2ndirii, pentru c\u0103 de aici \u00ee\u0219i prime\u0219te subiectul motiva\u00ad\u021bia unei atitudini proprii fundamentale, filtrat\u0103 prin \u00eens\u0103\u0219i credin\u021ba perceptiv\u0103: interogarea despre sine, despre faptul s\u0103u de a fi, despre calitatea sa de subiect observator (v\u0103z\u0103tor \u0219i v\u0103zut, \u00een acela\u0219i timp) al celuilalt, despre lume etc.<\/p>\n\n\n\n

Credin\u021ba perceptiv\u0103<\/em> apare de la bun \u00eenceput, \u00een contextul filosofiei lui Ponty, \u00een\u00adtre\u021besut\u0103 cu \u201elumea tr\u0103it\u0103\u201d\/\u201elumea perceput\u0103\u201d, cu \u201evederea lucrurilor\u201d, \u201epercep\u021bia\u201d, \u201evizi\u00adunea\u201d, de\u0219i trebuie discriminat\u0103 de aceasta, ap\u0103r\u00e2nd, cel pu\u021bin func\u021bional, mai degrab\u0103 ca o consecin\u021b\u0103 sau, poate, ca o prelungire a lumii tr\u0103ite. Ea pare a fi, cum sugeram \u0219i mai sus, mediatorul \u00eentre lumea tr\u0103it\u0103 \u0219i g\u00e2ndirea care \u00eencearc\u0103 s\u0103 r\u0103spund\u0103 unor interoga\u021bii desprinse ele \u00eensele din credin\u021ba perceptiv\u0103. A\u0219a \u00eenc\u00e2t, aceasta are un dublu sens, privit\u0103 dinspre mi\u0219carea pe care \u201esubiectul\u201d ei o \u00eendur\u0103: (1) este \u00eenceputul ca atare al oric\u0103rei experien\u021be umane (ap\u0103r\u00e2nd astfel ca o experien\u021b\u0103 primar\u0103); omul este, originar, simpl\u0103 prezen\u021b\u0103 corporal\u0103 \u00een lume, \u201esubiect\u201d al propriei sale \u201eviziuni\u201d asupra unui lucru, asupra \u201elumii\u201d: este, altfel spus, \u201elume tr\u0103it\u0103\u201d; iar credin\u021ba perceptiv\u0103 este \u00eentre\u021besut\u0103 cu aceasta; (2) este \u00eens\u0103 \u0219i \u00eemplinirea, des\u0103v\u00e2r\u0219irea, \u00eencheierea \u2013 dat\u0103, \u00eens\u0103, \u00eentr-un proiect ce se modi\u00adfic\u0103 ne\u00eencetat \u2013 oric\u0103rei idei<\/em>, a oric\u0103rui g\u00e2nd sau rezultat al oper\u0103rii g\u00e2ndirii<\/em> subiectului, a celui deja prezent corporal \u00een lume, ca un fel de c\u00e2mp de verificare a valabilit\u0103\u021bii sale. De fapt, \u00een acest interval, dintre o prezen\u021b\u0103 corporal\u0103 ori\u00adginar\u0103 \u00een lume \u0219i proiectul de n\u0103ruire a ceea ce survine dincolo de aceasta (n\u0103ruire care vizeaz\u0103, totodat\u0103, intervalul \u00eensu\u0219i) se afl\u0103 tot ceea ce poate cuprinde o via\u021b\u0103 de om. Ceea ce survine dincolo de momentul ori\u00adginar al oric\u0103rei experien\u021be care presupune sau se identific\u0103 credin\u021bei perceptive, ea \u00eens\u0103\u0219i dependent\u0103 de lumea tr\u0103it\u0103 printr-un \u201esubi\u00adect\u201d, este g\u00e2ndirea \u201esuportat\u0103\u201d de acesta, g\u00e2n\u00addire \u00een act, adic\u0103 prezen\u021b\u0103 operant\u0103 dinco\u00adlo de vedere\/percep\u021bie\/lume tr\u0103it\u0103. Ea se afl\u0103 continuu flancat\u0103 de \u201etrecutul\u201d din care vine (\u0219i vine din lumea tr\u0103it\u0103 exprimat\u0103 \u00een credin\u00ad\u021ba perceptiv\u0103) \u0219i \u201eviitorul\u201d care o legi\u00adtimeaz\u0103 pentru a fi exact ceea-ce-este (lumea tr\u0103it\u0103, din nou). Subiectul \u201etr\u0103ie\u0219te\u201d \u00een acest interval existen\u021bial. Ceea ce mi-am propus \u00een con\u00adtextul de fa\u021b\u0103 conduce c\u0103tre dezv\u0103luirea \u201econ\u021binutului\u201d acestui interval existen\u021bial, por\u00adnind de la ceea ce Ponty sus\u00ad\u021bine mai cu seam\u0103 \u00een capitolele \u0219i \u00eensemn\u0103rile care alc\u0103tuiesc Vizibilul \u0219i invizibilul<\/em>; av\u00e2nd \u00een vedere, \u00een anumite contexte, \u0219i alte lucr\u0103ri ale lui Ponty, Fenomenologia per\u00adcep\u021biei<\/em>, \u00een primul r\u00e2nd.<\/p>\n\n\n\n

2.<\/strong> Sunt<\/em> \u00een lume prin corpul meu<\/em>; iar lumea aceasta este a mea<\/em>, sau este pentru mine<\/em>. Ea survine \u00een \u201eexperien\u021ba\u201d mea corporal\u0103 primar\u0103: percep\u021bia unui lucru. \u0218i fiind\u00adc\u0103 acesta, lucrul, nu este o reprezentare\/imagine (\u00eenlocuitoare) a unui ceva diferit de sine, ci \u201elucrul \u00eensu\u0219i\u201d, el este de g\u0103sit doar \u201ela cap\u0103tul privirii mele\u201d, cum spune Ponty, chiar dac\u0103 lucrul acesta \u00eensu\u0219i este perceput \u0219i de altcineva, devenind astfel \u201elume tr\u0103i\u00adt\u0103\u201d a celuilalt, adic\u0103 pentru alt subiect. Cel\u0103lalt este el \u00eensu\u0219i, desigur, cu lumea \u0219i cu lucrul \u00eensu\u0219i de la cap\u0103tul privirii sale \u00eentr-o rela\u021bie analog\u0103 rela\u021biei mele cu acestea. Ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 are \u0219i el propria sa intrare \u00een lume<\/em>, c\u0103 aceasta este a lui \u00een m\u0103sura \u00een care \u0219i eu am propria lume. \u00cenainte \u00eens\u0103 ca eu s\u0103 iau act de prezen\u021ba sa \u00een lume \u2013 corpul s\u0103u a dezlegat deja privirea c\u0103tre un lucru pe care \u00eel percep \u0219i eu \u2013 felul meu de a percepe\/vedea lucrul, de a tr\u0103i lumea, este sus\u021binut de propriu-mi corp, care \u00eemi d\u0103 mai \u00eent\u00e2i un \u201esemi-lucru\u201d, dac\u0103, de exemplu, v\u0103d \u201eceva\u201d cu un singur ochi; \u00eemi d\u0103 apoi lucrul \u00eensu\u0219i, dac\u0103 vederea se \u00eentrege\u0219te, dac\u0103 devine binocular\u0103. \u0218i toat\u0103 aceast\u0103 trans\u00adformare se afl\u0103 \u00een posibilitatea corpului meu; el actualizeaz\u0103 vederea\/percep\u021bia unui lucru; el face cu putin\u021b\u0103 lumea (doar a mea) \u0219i vederea celuilalt cu propriul s\u0103u corp, accept\u00e2nd prezen\u021ba sa veritabil\u0103 \u00een lume.[14]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Corpul meu nu se arat\u0103, nu este el \u00eensu\u0219i vizibil (pentru mine), ci mai degrab\u0103 se re\u00adtrage din c\u00e2mpul privirii mele, l\u0103s\u00e2nd lucrul \u00eensu\u0219i s\u0103 fie acolo, sus\u021bine Ponty. Dar el face cu putin\u021b\u0103, tocmai retr\u0103g\u00e2ndu-se, vederea acestuia; \u0219i el este acum \u201esubiectul\u201d lumii tr\u0103ite. \u00cen absen\u021ba sa, toate acestea nu ar fi posibile. Prin urmare, eu<\/em> sunt originar fiin\u021b\u0103-\u00een-lume \u00een acest format corporal, care nu doar m\u0103 arunc\u0103 pe mine \u00een lume, ci, totodat\u0103, mi-l face prezent \u0219i pe cel\u0103lalt, care poate avea experien\u021be similare celor ale mele. Prezen\u021ba acestuia este un miracol, at\u00e2ta vreme c\u00e2t eu m\u0103 aflu deja \u00een lume, expe\u00adriind-o printr-un lucru (\u00een\u00adsu\u0219i) v\u0103zut, perceput, admi\u021b\u00e2nd \u00eens\u0103 \u0219i aceast\u0103 posibilitate ca acest altul s\u0103 aib\u0103 \u0219i el lumea sa, lucrul \u00eensu\u0219i \u201ede la cap\u0103tul privirii\u201d lui, vedere mono\u00adcular\u0103 prin care se iluzioneaz\u0103 \u2013 ca \u0219i mine \u2013 cu pre-lucruri, vedere binocular\u0103, des\u0103\u00adv\u00e2r\u0219it\u0103 ea \u00eens\u0103\u0219i, asemenea obiectului s\u0103u: lucrul \u00eensu\u0219i. Din acest moment, avem de socotit dou\u0103 direc\u021bii de intrare propriu-zis\u0103 \u00een lume: (1) credin\u021ba (mea) perceptiv\u0103, care, a\u0219a cum putem \u00een\u021belege de la Ponty, m\u0103 asigur\u0103 c\u0103 ceea ce eu percep\/v\u0103d\/tr\u0103iesc este chiar ceea ce se arat\u0103 a fi; (2) reciprocitatea perceptiv\u0103 dintre mine \u0219i cel\u0103lalt, care m\u0103 constr\u00e2nge s\u0103 admit, ca fiind \u00een condi\u021bie de realitate verificat\u0103, de adev\u0103r, \u0219i lumea sa. De fapt, aceste direc\u021bii alc\u0103tuiesc o unitate \u0219i constituie intrarea mea \u00een lume<\/em>. Cel\u0103lalt are el \u00eensu\u0219i deschise aceste dou\u0103 direc\u021bii.[15]<\/sup><\/a> Re\u00adciprocitatea \u00eens\u0103 nu este doar o rela\u021bie care curge \u00een dou\u0103 sensuri, \u00eentre mine \u0219i cel\u0103lalt, ci, totodat\u0103, ea presupune rela\u021bia mea cu mine \u00eensumi \u0219i rela\u021bia celuilalt cu el \u00eensu\u0219i; dar f\u0103r\u0103 s\u0103 fie distrus\u0103 leg\u0103tura mea cu acesta<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Structura fenomenului \u201edublei senza\u021bii\u201d, considerat r\u0103spunz\u0103tor pentru saltul de la corp la trup de c\u0103tre Husserl \u0219i reprezentat de acesta, dar mai cu seam\u0103 de Ponty, ca fenomen de autoafectare<\/em>, poate fi recunoscut\u0103 \u0219i \u00een rela\u021bia mea dubl\u0103<\/em>: cu mine \u0219i cu cel\u0103lalt.[16]<\/sup><\/a> Am putea accepta cu bune temeiuri c\u0103 aceast\u0103 \u201econversiune reflexiv\u0103\u201d pe care eu o suport, intr\u00e2nd \u00een lume<\/em>, este mediat\u0103 de rela\u021bia mea cu cel\u0103lalt. De fapt, sche\u00adma dublei senza\u021bii este, cumva, ea \u00eens\u0103\u0219i dublat\u0103 la Ponty, acoperind, \u0219i pentru mine, \u0219i pentru cel\u0103lalt, ambele rela\u021bii tocmai amintite: una av\u00e2nd sensul de autoafectare<\/em>, cea\u00adlalt\u0103, pe acela de reciprocitate<\/em>. Pornind de aici, putem spune, \u00een ton cu ceea ce sus\u021bine filosoful francez, c\u0103 autoafectarea \u0219i reciprocitatea (mea cu cel\u0103lalt) sunt \u201etr\u0103irile\u201d con\u00adstitutive ale existen\u021bei<\/em> mele. Prin ele iau act de mine \u00eensumi, de lumea mea, de cel\u0103lalt \u0219i de lumea pe care o \u00eemp\u0103r\u021bim; dar \u0219i de puterea mea de a m\u0103 \u00eentreba despre toate aces\u00adtea, de a le raporta la adev\u0103r, de a le proiecta, \u00een\u021beleg\u00e2nd, astfel, c\u0103 existen\u021ba mea nu se epuizeaz\u0103 \u00een experien\u021bele fundamentale ontologic pentru mine, ci \u0219i \u00een cele care \u00eenc\u0103 nu au fiin\u021b\u0103, de\u0219i \u021bin, cumva, de statutul meu de fiin\u021b\u0103-\u00een-lume.<\/p>\n\n\n\n

Miracolul prezen\u021bei celuilalt \u00een lumea mea este accentuat de credin\u021ba perceptiv\u0103, de lumea tr\u0103it\u0103 de cel\u0103lalt (din care, cumva, fac parte \u0219i eu, acum). Desigur, nu pot nesocoti un asemenea fapt, pun\u00e2nd miracolul prezen\u021bei celuilalt exclusiv pe seama lui.[17]<\/sup><\/a> Din aceast\u0103 dubl\u0103 rela\u021bie, care, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, se dovede\u0219te a fi un veritabil \u201echi\u00adasm\u201d, rezult\u0103 o unitate de existen\u021b\u0103, care m\u0103 define\u0219te at\u00e2t prin ceea ce sunt, c\u00e2t \u0219i prin ceea ce nu sunt. C\u0103ci sunt<\/em> deja \u00een lume, \u00een aceea care, \u00eentr-un prim moment p\u0103rea a fi a mea, dar care acum este \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it\u0103 cu cel\u0103lalt; \u0219i nu sunt<\/em> cel\u0103lalt, iar faptul de a nu fi cel\u0103lalt are o semnifica\u021bie existen\u021bial\u0103 pentru mine (\u00eempreun\u0103, desigur, cu faptul c\u0103 sunt<\/em>).[18]<\/sup><\/a> Credin\u021ba perceptiv\u0103 \u00eens\u0103\u0219i este originea uimirii mele \u00een privin\u021ba celuilalt, c\u0103ci din ea pornesc toate \u00eentreb\u0103rile mele, dup\u0103 ce, trec\u00e2nd dincolo de lumea tr\u0103it\u0103, sunt interesat, deodat\u0103, de ceea ce sunt eu \u0219i de ceea ce sunt toate celelalte ale lumii mele \u201eprivate\u201d \u0219i ale lumii noastre<\/em>, aceea \u00een care cel\u0103lalt are dreptul s\u0103u la propria lume tr\u0103i\u00adt\u0103. Odat\u0103 ref\u0103cut orizontul meu existen\u021bial prin prezen\u021ba celuilalt, de fapt, prin cele dou\u0103 rela\u021bii care m\u0103 implic\u0103 \u0219i \u00eel im\u00adplic\u0103, av\u00e2nd sens de autoafectare \u0219i de reciprocitate, credin\u021ba perceptiv\u0103 intr\u0103 \u00een rolul s\u0103u constitutiv pentru c\u0103utarea \u201eadev\u0103rurilor\u201d acestei lumi. Iar reac\u021bia primar\u0103 a unui \u201esubi\u00adect\u201d aflat \u00een ceea ce am putea numi o nou\u0103 situa\u021bie existen\u021bial\u0103 este dominant afectiv\u0103. Credin\u021ba perceptiv\u0103 se tehnicizeaz\u0103, desigur; ea cap\u0103t\u0103, u\u0219or, u\u0219or, puteri constitutive privind \u00eentreb\u0103rile diverse ale subiectului care conduc deja c\u0103tre r\u0103spunsuri acceptabile \u00een m\u0103suri diferite, dar \u00eentotdeauna \u021bintind \u201ece\u00adea ce este adev\u0103rat\u201d. \u00cenceputul acestei c\u0103ut\u0103ri are, \u00eens\u0103, natur\u0103 afectiv\u0103. \u0218i, potrivit lui Ponty, ne afl\u0103m acum, dep\u0103\u0219ind prin credin\u021ba per\u00adceptiv\u0103 lumea tr\u0103it\u0103 originar\u0103, \u00een dome\u00adniul invizibilului (bine\u00een\u021beles, domeniul vizibilului fiind acela al lumii tr\u0103ite, al vede\u00adrii\/percep\u021biei[19]<\/sup><\/a>).<\/p>\n\n\n\n

3.<\/strong> De\u0219i este experien\u021ba de contact cu lumea, percep\u021bia nu des\u0103v\u00e2r\u0219e\u0219te statutul meu de fiin\u021b\u0103 \u00een lume; ea, a\u0219adar, doar \u00eel deschide. Vizibilul este originar \u00een privin\u021ba intr\u0103rii \u0219i afl\u0103rii mele \u00een lume; chiar \u00een privin\u021ba unui gen de cunoa\u0219tere direct\u0103, mai degrab\u0103 afectiv\u0103, prin tr\u0103ire, a lumii \u0219i chiar a celuilalt \u00een rela\u021bia sa cu mine. Dar dinco\u00adlo de orizontul tr\u0103irii lumii se afl\u0103 domeniul invizibilului, care m\u0103 angajeaz\u0103 pe mine, care are sens, prin urmare, pentru mine, pe care eu \u00eensumi \u00eel \u201esuport\u201d (\u00eei sunt subiect), dar care, de\u0219i apare ca fiind opus tr\u0103irii lumii, \u201eo presupune \u0219i nu se sus\u021bine dec\u00e2t prin ea\u201d[20]<\/sup><\/a>. \u00centre cele dou\u0103 domenii exist\u0103, cel pu\u021bin \u00eentr-o prim\u0103 reprezentare a rela\u021biilor dintre ele, o diferen\u021b\u0103 absolut\u0103 (exprimat\u0103 \u0219i de numele lor). Dar aceasta nu are sufici\u00adent\u0103 \u00eendrept\u0103\u021bire, dac\u0103 lu\u0103m act asupra unei dinamici a raport\u0103rii subiectului la ele. Astfel, a\u0219a cum se \u00een\u021belege \u0219i din fragmentul tocmai citat, ceea ce se afl\u0103 dincolo de domeniul vizibilului \u00eel presupune pe acesta \u0219i nu-\u0219i g\u0103se\u0219te alt punct de sprijin \u00een afar\u0103 de domeniul fa\u021b\u0103 de care se opune, ini\u021bial. \u0218tiin\u021ba se afl\u0103 \u00een domeniul invizibilului, sus\u00ad\u021bine Ponty; cu tot ceea ce o face posibil\u0103: g\u00e2ndire, idee, ceea-ce-este-adev\u0103rat etc.<\/p>\n\n\n\n

Autonomia \u0219tiin\u021bei (de fapt, a domeniului invizibilului) fa\u021b\u0103 de lumea tr\u0103it\u0103 se dovede\u0219te a fi doar o iluzie; a\u0219a cum este \u0219i autonomia elementelor \u00eentregului domeniu din care face parte \u0219i ea. Dar iluzia autonomiei este p\u0103strat\u0103 tocmai pentru c\u0103, miz\u00e2nd pe ea, \u0219tiin\u021ba \u2013 ca elementul cel mai reprezentativ pentru invizibil \u2013 nu clarific\u0103 credin\u021ba perceptiv\u0103, de\u0219i o presupune. Toate obscurit\u0103\u021bile acesteia din urm\u0103 vin \u0219i se accentuea\u00adz\u0103 pe m\u0103sur\u0103 ce \u201eadev\u0103rurile\u201d avansate de \u0219tiin\u021b\u0103 se dep\u0103rteaz\u0103 de \u201euniversul tr\u0103irii sau al omului vital\u201d[21]<\/sup><\/a>. \u00cen fond, adopt\u00e2nd calea autonomiei, \u0219tiin\u021ba, miz\u00e2nd, de asemenea, pe un \u201eMare Obiect\u201d \u0219i pe \u201eSpiritul Absolut\u201d al celui care construie\u0219te judec\u0103\u021bi \u0219tiin\u021bifice, nesocote\u0219te faptul c\u0103 aceste dou\u0103 instan\u021be nu au nicio recunoa\u0219tere \u00een orizontul lumii tr\u0103ite; c\u0103, aici, ceea ce trebuie luat \u00een considera\u021bie este un fel de relativitate a rela\u021biei din\u00adtre subiectul \u0219i obiectul cunoa\u0219terii, \u00een termenii filosofului, \u201e\u00eentre observator \u0219i ob\u00adser\u00advat\u201d, fundat\u0103 printr-o anumit\u0103 situare<\/em> \u00een \u201elume\u201d a celui dint\u00e2i. Aceast\u0103 relativitate se exprim\u0103, am putea spune, perspectivist, adic\u0103 ea adun\u0103 situ\u0103ri diverse ale unor subiec\u021bi fa\u021b\u0103 de acela\u0219i \u201eobiect\u201d, fiind evitat\u0103 astfel, \u00eentr-un mod natural, iluzia unei cunoa\u0219teri absolute, care din capul locului face (ar face) abstrac\u021bie de astfel de perspective.[22]<\/sup><\/a> \u00cen fe\u00adlul acesta, intrarea \u00een lume a mea are aceea\u0219i legitimitate cu a celuilalt \u0219i, desigur, ace\u00adea\u0219i semnifica\u021bie prin raportare la ceea ce deja s-a constituit ca \u201elume\u201d, obiect de cu\u00adnoa\u0219\u00adtere, validitate a tr\u0103irilor subiec\u021bilor \u00een cauz\u0103 etc.<\/p>\n\n\n\n

Imaginea pe care o dezv\u0103luie astfel de enun\u021buri, care \u021bin seama \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 de g\u00e2ndurile lui Ponty, ne \u00eeng\u0103duie s\u0103 \u00een\u021belegem c\u0103 \u0219i atunci c\u00e2nd este vorba despre cu\u00adnoa\u0219tere, dintre \u201eactivit\u0103\u021bile\u201d umane, tr\u0103irea unui subiect se asociaz\u0103, cumva, cu a celui\u00adlalt \u0219i \u00een acest fel devin posibile cuno\u0219tin\u021bele; \u0219i chiar prezen\u021ba \u00een lume a fiec\u0103ruia dintre noi; \u0219i, \u00een fapt, \u201elucrarea\u201d subiectiv-existen\u021bial\u0103 a mea \u0219i a celuilalt<\/em>. Imaginea aceasta se apropie de cea desprins\u0103 din discursul lui Petrovici despre leg\u0103tura dintre cunoa\u0219tere \u0219i transcenden\u021b\u0103. Aceea\u0219i intrare subiectiv-existen\u021bial\u0103 \u00een lume, care cap\u0103t\u0103 semnifica\u021bie propriu-zis obiectiv\u0103 odat\u0103 conjugate mai multe astfel de intr\u0103ri. Ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 obiectivitatea absolut\u0103 este f\u0103r\u0103 sens \u0219i c\u0103 situarea noastr\u0103 \u00een lume este supus\u0103 continuu unei varia\u021bii, poate unei evolu\u021bii, prin care noi suntem<\/em> \u00eempreun\u0103 \u0219i constituim astfel \u201elumea\u201d. Doar c\u0103 la Petrovici, intrarea \u00een lume este de la bun \u00eenceput \u201enoetic\u0103\u201d (dac\u0103 este vorba despre cunoa\u0219tere), \u00een vreme ce, a\u0219a cum s-a ar\u0103tat, la Ponty este originar perceptiv\u0103. Faptul de a fi perceptiv nu-l exclude pe cel de a fi \u0219i noetic. Dimpotriv\u0103, interven\u021bia g\u00e2ndirii \u0219i a corelatului s\u0103u, \u201eadev\u0103ratul\u201d, este un fapt; \u0219i, \u00een reprezent\u0103rile noastre asupra lumii, \u021bine de eviden\u021b\u0103. Mai mult, \u00eentreb\u0103rile iscate venite din credin\u021ba perceptiv\u0103 sunt preluate pe dou\u0103 c\u0103i: pe cea a filosofiei \u0219i pe cea a \u0219tiin\u021bei.[23]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

4.<\/strong> Ne \u00eentreb\u0103m dac\u0103 nu cumva modelele de cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, metodele \u0219i procedeele acesteia, tehnicile de cercetare din \u0219tiin\u021b\u0103 etc. nu sunt constitutive pentru cuno\u0219tin\u021b\u0103. Dac\u0103 accept\u0103m punctul de vedere al lui Ponty, acestea toate sunt mai de\u00adgrab\u0103 mijloace de \u201e\u00eemparantezare\u201d a tr\u0103irilor perceptive (a lumii tr\u0103ite, percepute), de \u201esurvol\u201d al lucrurilor, \u00een termenii filosofului; \u00een fapt, de nesocotire a lor, pentru a pune la socoteal\u0103 numai ceea ce g\u00e2ndirea, \u00een autonomia sa, \u201eg\u00e2nde\u0219te\u201d, stabile\u0219te \u00een privin\u021ba lucrurilor, independent de acestea (care sunt date ele \u00eensele exclusiv \u00een tr\u0103irea percepti\u00adv\u0103). Prin urmare, cuno\u0219tin\u021ba trebuie s\u0103 se \u00eentemeieze \u00een lumea tr\u0103it\u0103, a mea \u0219i a celuilalt. \u0218i a acestuia, nu doar a mea, fiindc\u0103 este necesar\u0103, dup\u0103 cum am v\u0103zut deja, o reciproc\u0103 deschidere a \u201enoastr\u0103\u201d, \u00eenso\u021bit\u0103 de o autoafectare dubl\u0103 (a mea \u0219i a celuilalt), toate aces\u00adtea \u00eempreun\u0103 \u00eentr-o lume. Cel\u0103lalt, el \u00eensu\u0219i, nu se mai reduce, a\u0219a cum nici \u201eeu\u201d nu sunt redus, la corpul lui (eu, la corpul meu), care, e drept, s-a constituit ca prim\u0103 pre\u00adzen\u021b\u0103 \u00een lume a lui (a\u0219a cum au stat lucrurile \u0219i pentru mine). Cel\u0103lalt are \u0219i el propriile \u00eentreb\u0103ri iscate de propria credin\u021b\u0103 perceptiv\u0103; este \u0219i el \u00een lume, acum, \u00een \u00eentregul s\u0103u, fiindc\u0103 a ocupat, deja, ceea ce au \u00eensumi am ocupat: ambele orizonturi \u00een care se con\u00adstituie \u0219i se deconstituie continuu existen\u021ba mea, existen\u021ba lui: vizibilul \u0219i invizibilul.[24]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Nu r\u0103m\u00e2nem \u00een invizibil dec\u00e2t printr-o hot\u0103r\u00e2re care neag\u0103 \u201epozitivul\u201d, ceea ce se d\u0103 privirii mele, privirii celuilalt. Invizibilul nu are \u201ecarne\u201d; este schem\u0103, abstrac\u021bie, model etc. De aceea, re\u00eentoarcerea \u00een vizibil, adic\u0103 la lumea tr\u0103it\u0103, are nu doar o func\u021bie de cunoa\u0219tere, ci una propriu-zis existen\u021bial\u0103, am putea spune, interpret\u00e2nd ideile lui Ponty despre un fel de conversie transreflexiv\u0103, prin care suntem re\u00eentor\u0219i la experien\u021ba veritabil\u0103 a lumii percepute, a vizibilului, dar cu noi cu tot.<\/p>\n\n\n\n

\n

C\u00e2nd reg\u0103sesc lumea pre\u00adzent\u0103 \u2013 spune Ponty \u2013, a\u0219a cum e ea, sub m\u00e2inile mele, sub ochii mei, \u00een imediata pro\u00adximitate a corpului meu, reg\u0103sesc mai mult dec\u00e2t un simplu obiect: o Fiin\u021b\u0103 din care viziunea mea face parte, o vizibilitate mai v\u00e2rstnic\u0103 dec\u00e2t ope\u00adra\u021biile sau actele mele.[25]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Reg\u0103sirea \u00eenchide cercul prezen\u021bei mele complete \u00een lume. La \u00eenceput, corpul meu, care suporta perceperea lumii, m\u0103 reprezenta el \u00eensu\u0219i \u00een lume, vizibil fiind pentru cel\u0103\u00adlalt \u0219i pentru mine. Dar mi\u0219carea mea \u00een domeniul invizibilului mi-a \u00eent\u0103rit nu doar credin\u021ba perceptiv\u0103, ci \u0219i \u201erezisten\u021ba\u201d mea la asaltul \u00eentreb\u0103rilor germinate de aceasta. Acum am o \u00eentrebare despre fiin\u021b\u0103, fiindc\u0103 am \u0219i una care \u00eemi vizeaz\u0103 eul propriu, apoi pe al celuilalt etc. \u201eFiin\u021ba\u201d despre care vorbe\u0219te Ponty \u00een fragmentul citat nu mai este un fapt tr\u0103it; dar, survenit\u0103 acum, nu mai este nici o simpl\u0103 schem\u0103 conceptual\u0103; este ceea ce m\u0103 cuprinde, ceea ce \u00eemi completeaz\u0103, cumva, propria fiin\u021b\u0103, care m\u0103 \u201e\u00eenteme\u00adiaz\u0103\u201d ca o existen\u021b\u0103 \u00een lumea fiin\u021b\u0103rilor istorice, ea \u00eens\u0103\u0219i \u00een c\u0103utarea prezentului, adic\u0103, \u00een sensul lui Ponty, a lumii percepute reg\u0103site. \u00centoarcerea c\u0103tre lumea perceput\u0103 este socotit\u0103 de Ponty \u0219i de unii dintre interpre\u021bii s\u0103i ca operare a unei reduc\u021bii fenomenolo\u00adgice. Scopul oper\u0103rii este descoperirea originarei noastre leg\u0103turi cu lumea tr\u0103it\u0103, o lume \u201epre-reflectiv\u0103\u201d:<\/p>\n\n\n\n

\n

Reduc\u021bia fenomenologic\u0103, \u00een interpretarea sa (a lui Ponty \u2013 n.n.), nu este o metod\u0103 idealist\u0103, ci una existen\u021bial\u0103, \u0219i anume, efortul reflexiv de a dezv\u0103lui \u00eent\u00e2lnirea noastr\u0103 pre-reflectiv\u0103 cu lumea.[26]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Reg\u0103sirea aceasta, conversia c\u0103tre lumea tr\u0103it\u0103, \u00eemi des\u0103v\u00e2r\u0219e\u0219te intrarea \u00een lume. Dar, \u00een linia cunoa\u0219terii, ceea ce s-a c\u00e2\u0219tigat prin conversia reflexiv\u0103 \u0219i prin urm\u0103rile ei, \u0219i anume, operarea prin g\u00e2ndire \u0219i semnifica\u021bia \u201eadev\u0103ratului\u201d, nu se pierde. Ponty vorbe\u0219te despre o \u201egeneralitate a Sensibilului\u201d, care nu este recunoscut\u0103 ca atare \u00een prima instan\u021b\u0103 a experien\u021bei mele \u00een lume, \u00een percep\u021bia originar\u0103, ci numai \u00een lumea perceput\u0103 reg\u0103sit\u0103. Dar, tehnic vorbind, acest fel de generalitate pretinde un tip anume de operare originar-subiectiv\u0103, numit\u0103 de Ponty, \u00een alte lucr\u0103ri, \u201einten\u021bionalitate operan\u00adt\u0103\u201d. \u00cen linia existen\u021bei mele, sunt \u00een mine \u00eensumi \u0219i \u00een lucruri, \u00een mine \u00eensumi \u0219i \u00een lu\u00adme.[27]<\/sup><\/a> Lumea tr\u0103it\u0103 este \u00een pozi\u021bia sa originar\u0103 instituind linia existen\u021bial\u0103 despre care vorbeam; dar se \u00eent\u00e2mpl\u0103 aceasta, fiindc\u0103 \u00eens\u0103\u0219i existen\u021ba este concentrat\u0103 \u00een acest sim\u00adplu fapt de \u00eenceput. Ceea ce \u021bine de invizibil se structureaz\u0103 mai degrab\u0103 cognitiv; dar tocmai pentru c\u0103 invizibilul are \u00eenaintea sa, \u00een ordinea constituirii, vizibilul (lumea perceput\u0103), este infuzat el \u00eensu\u0219i exis\u00adten\u021bial. De altminteri, odat\u0103 constituit ca atare, mi\u0219carea sa circular\u0103, dinspre credin\u021ba perceptiv\u0103 c\u0103tre lumea tr\u0103it\u0103, aduce \u00een structura acesteia \u2013 \u00een postura sa de lume tr\u0103it\u0103 reg\u0103sit\u0103 \u2013 un fel de poten\u021b\u0103 actualizat\u0103, adic\u0103 unii dintre posibilii s\u0103i prezentui\u021bi; cu alte cuvinte, aduce ceea-ce-nu-este la un loc cu ceea-ce-este \u201esubiectul\u201d acestei mi\u0219c\u0103ri, ni\u00adciodat\u0103 oprite; de\u0219i \u00eentotdeauna z\u0103rit\u0103, chiar de subiectul s\u0103u, \u00een r\u0103stimpul unei clipe de concentrare \u0219i \u00eencordare \u00eentru sine. Mi\u0219carea aceasta are sus\u021binere opera\u021bional\u0103 \u00een \u00eens\u0103\u0219i credin\u021ba perceptiv\u0103; de aceea, subiectul aces\u00adteia nu poate fi dec\u00e2t unul existen\u021bial, a\u0219adar, nu un subiect-substan\u021b\u0103, de tip cartesian, concentrat \u0219i massificat \u00een propria fiin\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Desigur, Ponty folose\u0219te un limbaj fenomenologic-existen\u021bial, dar ceea ce tocmai s\u2011a spus despre viziunea sa asupra lumii (ca unitate a existen\u021bei) \u0219i despre eul autoafec\u00adt\u00e2ndu-se \u0219i contempl\u00e2nd autoafectarea celuilalt, care \u00eel cere de la bun \u00eenceput ca martor, el \u00eensu\u0219i fiind martorul celuilalt, se poate constitui nu doar \u00eentr-o descriere (de tip fe\u00adno\u00adme\u00adno\u00adlogic, se \u00een\u021belege), ci \u0219i \u00eentr-o interpretare prin care \u201edistan\u021ba temporal\u0103\u201d fa\u021b\u0103 de obiec\u00adtul acesteia este n\u0103ruit\u0103, dar pentru a se reface continuu, asemenea mi\u0219c\u0103rii circu\u00adlare a cre\u00addin\u021bei perceptive.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\u00a7 4. Concluzii<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

At\u00e2t Petrovici, c\u00e2t \u0219i Ponty lucreaz\u0103 asupra ideii de constituire de sine a unui \u201esu\u00adbiect\u201d, fiin\u021b\u0103 uman\u0103, \u00een leg\u0103tura sa cu lumea, cu unitatea existen\u021bei, mai bine zis. Dar at\u00e2t leg\u0103tura aceasta, c\u00e2t \u0219i termenii s\u0103i, subiectul \u00een cauz\u0103 \u0219i lumea sa, stau sub concep\u00adte diferite la cei doi filosofi.<\/p>\n\n\n\n

Pentru Ion Petrovici, rela\u021bia dintre eu \u0219i lume se schimb\u0103 continuu, dar pentru c\u0103 orice fapt existen\u021bial (al subiectului-existen\u021bial) se afl\u0103 \u00een mod necesar dependent de reprezentarea pe care subiectul o dob\u00e2nde\u0219te despre lume \u0219i \u00een privin\u021ba rela\u021biei sale cu aceasta, reprezentare cu semnifica\u021bie originar cognitiv\u0103 \u0219i prelucrat\u0103 continuu prin ope\u00adr\u0103ri corespunz\u0103toare, \u00een prim-plan afl\u00e2ndu-se ra\u021biunea. Lumea, adic\u0103 unitatea existen\u00ad\u021bei, \u201erealitatea obiectiv\u0103\u201d, \u00een termenii filosofului, cuprinde \u00eens\u0103\u0219i con\u0219tiin\u021ba uman\u0103; dar aceasta nu este un fapt brut al lumii, ci tocmai \u201eoperatorul\u201d ei, cel care o constituie \u0219i o de-constituie ne\u00eencetat \u00een reprezent\u0103rile sale asupra ei; cel care, am putea spune, tocmai prin aceasta, \u00ee\u0219i \u00eentemeiaz\u0103 continuu, ad\u00e2ncind-o, propria credin\u021b\u0103 noetic\u0103<\/em>. Dar tocmai asemenea oper\u0103ri asupra unit\u0103\u021bii existen\u021bei, care au \u0219i sensul de auto-oper\u0103ri, fac posibi\u00adl\u0103 \u201eintrarea\u201d \u00een lume a subiectului \u0219i via\u021ba sa \u00een lume, ele av\u00e2nd astfel o func\u021bie de con\u00adstituire a subiectului \u0219i a lumii sale. Cunoa\u0219terea este un fapt de via\u021b\u0103 tocmai pentru c\u0103 ea pune continuu la prob\u0103 reprezent\u0103rile asupra unit\u0103\u021bii existen\u021bei, legitim\u00e2nd astfel chiar aceste reprezent\u0103ri \u0219i, \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103, statutul existen\u021bial al subiectului fiin\u021b\u0103 uman\u0103. Ra\u021biunea, a\u0219adar, este operatorul identit\u0103\u021bii umane \u00een lume, cel care, originar, stabile\u0219te \u201elocul omului \u00een cosmos\u201d (cu o formul\u0103 a lui Max Scheler), loc fundamentat ra\u021bional \u0219i exprimat prin reprezent\u0103rile noastre (ra\u021bionale) asupra unit\u0103\u021bii existen\u021bei.<\/p>\n\n\n\n

Pentru Maurice Merleau-Ponty, nu ra\u021biunea (g\u00e2ndirea, intelectul, ceea ce este ade\u00adv\u0103rat prin oper\u0103ri noetice) este opera\u021bia originar\u0103 prin care ne instal\u0103m \u00een lume (concepu\u00adt\u0103, finalmente, tot ca unitate a existen\u021bei), ci lumea tr\u0103it\u0103, care dezleag\u0103 de sine, dintru \u00eenceput, credin\u021ba perceptiv\u0103<\/em>: un fel de certitudine sensibil\u0103, de sim\u021bire cor\u00adporal\u0103 la un loc cu o siguran\u021b\u0103 existen\u021bial\u0103 privind aflarea \u00een lume a \u201esubiectului\u201d ei. Intrarea \u00een lume a acestuia este prin \u201elumea perceput\u0103\u201d (tr\u0103it\u0103), dar credin\u021ba perceptiv\u0103, de aceea\u0219i v\u00e2rst\u0103 cu tr\u0103irea \u00een cauz\u0103, adaug\u0103 o dimensiune reflexiv\u0103, prin care cap\u0103t\u0103 sens o mul\u021bime de \u00eentre\u00adb\u0103ri care vizeaz\u0103 toate componentele acestei originare situ\u0103ri a subiectului \u00een lume. Nu este vorba \u00eens\u0103 de o reflexivitate pur\u0103, care blocheaz\u0103 eul \u00een el \u00eensu\u0219i, subiectul \u00een fiin\u021ba sa substan\u021b\u0103, dat\u0103 de la \u00eenceput \u0219i pentru totdeauna, \u00eentr-o prezen\u021b\u0103 care n\u0103ruie orice posibili\u00adtate \u201ereten\u021bional\u0103\u201d sau \u201eproten\u021bional\u0103\u201d a subiectului, massific\u00e2ndu-l, ci despre o reflexivi\u00adtate care angajeaz\u0103, totodat\u0103, cu direc\u021bia \u201ec\u0103tre si\u00adne\u201d, \u0219i pe aceea c\u0103tre o transcenden\u021b\u0103, obiec\u00adtualizat\u0103 \u00eentr-o nou\u0103 tr\u0103ire a lumii. Aceasta, pe de o parte, este cea dint\u00e2i (tr\u0103ire a lumii), cea originar\u0103 pentru toat\u0103 aceast\u0103 mi\u0219care, dar pe de alta, ea nu se confund\u0103 cu aceasta, tocmai pentru c\u0103 acum \u201elumea tr\u0103it\u0103\u201d este mai bogat\u0103, pentru c\u0103 \u00eens\u0103\u0219i reprezen\u00adtarea acestei mi\u0219c\u0103ri constituie<\/em> cu sine un proiect existen\u021bial continuu modificat al tr\u0103ito\u00adrului lumii, care, doar \u00een aceast\u0103 perspectiv\u0103, este un subiect existen\u021bial.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
Referin\u021be bibliografice<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

F\u00f3ti, V\u00e9ronique M., Chiasm, Flesh, Figuration. Toward a Non-Positive Onto\u00adlogy<\/em>, \u00een Robert Vallier, Wayne Froman, and Bernard Flynn (eds.), Merleau-Ponty and the Possibilities of Philosophy: Transforming the Tradition<\/em>, Albany, State University of New York Press, 2009.<\/p>\n\n\n\n

Husserl, Edmund, Ideas Pertaining to a Pure Phenomenology and to a Phe\u00adnomenological Philosophy I<\/em>, translated by Fred Kersten, The Hague\/ Boston\/ Lancas\u00adter, Martinus Nijhoff, 1983.<\/p>\n\n\n\n

Husserl, Edmund, Ideas Pertaining to a Pure Phenomenology and to a Phe\u00adnomenological Philosophy II<\/em>, translated by R. Rojcewicz, A. Schuwer, Dordrecht, Kluwer, 2000.<\/p>\n\n\n\n

Leconte, Patrick, \u201eL\u2019entrexpression charnelle: Pour une lecture du Visible et l\u2019invisible<\/em>\u201d, Bulletin d\u2019analyse ph\u00e9nom\u00e9nologique<\/em>, V, 4, 2009 (accesat la adresa http:\/\/popups.ulg.ac.be\/bap.htm).<\/p>\n\n\n\n

Merleau-Ponty, Maurice, Ph\u00e9nom\u00e9nologie de la perception<\/em>, Paris, Gallimard, 1945.<\/p>\n\n\n\n

Merleau-Ponty, Maurice, Le visible et l\u2019invisible<\/em>, Paris, Gallimard, 1964.<\/p>\n\n\n\n

Merleau-Ponty, Maurice, Fenomenologia percep\u021biei<\/em>, trad. Ilie\u0219 C\u00e2mpeanu, Georgiana V\u0103t\u0103jelu, Oradea, Editura Aion, 1999.<\/p>\n\n\n\n

Merleau-Ponty, Maurice, Vizibilul \u0219i invizibilul<\/em>, trad. Livia C\u0103t\u0103lina Tobo\u0219aru, Delia Popa, Cluj-Napoca, Editura Tact, 2017.<\/p>\n\n\n\n

Nietzsche, Friedrich, Filosofia \u00een epoca tragic\u0103 a grecilor<\/em>, \u00een Friedrich Nietzsche, Opere complete II<\/em>, traducere de Simion D\u0103n\u0103il\u0103, Timi\u0219oara, Hestia, 1998.<\/p>\n\n\n\n

Petrovici, Ion, \u201eTranscendentul \u0219i cunoa\u0219terea omeneasc\u0103\u201d, \u00een vol. Opere filo\u00adsofice<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2006, pp. 300\u2013312.<\/p>\n\n\n\n

Petrovici, Ion, Introducere \u00een metafizic\u0103<\/em>, \u00een vol. Opere filosofice<\/em>, Bucure\u0219ti, Edi\u00adtura Academiei Rom\u00e2ne, 2006, pp. 223\u2013263.<\/p>\n\n\n\n

Petrovici, Ion, \u201eIdeea de neant\u201d, \u00een vol. Opere filosofice<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Acade\u00admiei Rom\u00e2ne, 2006, pp. 290\u2013299.<\/p>\n\n\n\n

Toadvine, Ted, \u201eMaurice Merleau-Ponty\u201d, \u00een Edward N. Zalta (ed.), The Stanford Encyclopedia of Philo\u00adsophy<\/em>, Spring, 2019 Edition; accesat la adresa https:\/\/plato.stanford.edu\/archives\/spr2019\/entries\/ merleau-ponty\/).<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
Note<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

[1]<\/a> Friedrich Nietzsche, \u201eFilozofia \u00een epoca tragic\u0103 a grecilor\u201c, \u00een idem<\/em>, Opere complete II<\/em>, p. 517.<\/p>\n\n\n\n

[2]<\/a> De pild\u0103, Ion Petrovici, Probleme de logic\u0103<\/em>, Ia\u0219i, 1911.<\/p>\n\n\n\n

[3]<\/a> A se vedea Ion Petrovici, \u201eTranscendentul \u0219i cunoa\u0219terea omeneasc\u0103\u201d, \u00een idem<\/em>, Opere filoso\u00adfice<\/em>, nota 248, p. 300.<\/p>\n\n\n\n

[4]<\/a> \u201e[\u2026] \u0219i trebuie s\u0103 adaug, c\u0103 mai ales de la Kant \u00eencoace, examinarea critic\u0103 a cunoa\u0219terii noastre a luat un at\u00e2t de mare av\u00e2nt, \u00eenc\u00e2t s-a instalat chiar \u00een centrul scenei filosofice, alung\u00e2nd, cel pu\u021bin pentru c\u00e2t\u0103va vreme, metafizica din vechiul s\u0103u loc preeminent.\u201d (Ibidem<\/em>.)<\/p>\n\n\n\n

[5]<\/a> De c\u00e2te ori se constat\u0103 dominarea g\u00e2ndirii noastre asupra faptelor experien\u021bei, care se \u00eenca\u00addreaz\u0103 efectiv \u00een unitatea ra\u021biunii, dar niciodat\u0103 \u00een mod des\u0103v\u00e2r\u0219it, nu ne putem sustrage de la credin\u021ba c\u0103, cu o organizare spiritual\u0103 mai puternic\u0103, multiplicitatea cuno\u0219tin\u021belor materiale ar fi altfel st\u0103p\u00e2ni\u00adt\u0103 dec\u00e2t \u00een regimul nostru imperfect. [\u2026] Spiritul uman este creatorul laborios al unei versiuni despre lume, dar care viseaz\u0103 ve\u0219nic la o alta.\u201d (Ibidem<\/em>, pp. 311\u2013312.)<\/p>\n\n\n\n

[6]<\/a> \u201eFor\u021be spirituale foarte active \u0219i mai pu\u021bin interesate la cunoa\u0219tere se pun destul de adesea de\u2011a curmezi\u0219ul eforturilor noastre spre obiectivitate. Iat\u0103, de exemplu, dou\u0103 feluri de obstacole care apar\u021bin acestei categorii: pasiunile \u0219i prejudec\u0103\u021bile.\u201d (Ibidem<\/em>, p. 303.)<\/p>\n\n\n\n

[7]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 304.<\/p>\n\n\n\n

[8]<\/a> \u201eKant voia cu orice chip s\u0103 stabileasc\u0103 un paralelism perfect \u00eentre cadrele sensibilit\u0103\u021bii noastre \u0219i func\u021biile inteligen\u021bei.\u201d (Ibidem<\/em>, p. 307.)<\/p>\n\n\n\n

[9]<\/a> \u201eG\u00e2ndirea este mai ales o mi\u0219care care \u021binte\u0219te dincolo de ea, un dinamism care urm\u0103re\u0219te ne\u00eencetat obiecte ce se g\u0103sesc \u00een afara lui. [\u2026] Este drept, se pare, c\u0103 ea are ca ideal \u2013 apropiat sau dep\u0103rtat \u2013 de a se confunda \u00een esen\u021ba obiectului cunoscut.\u201d \u2013 (Ibidem<\/em>, p. 309.)<\/p>\n\n\n\n

[10]<\/a> \u201eTotalul \u00eensu\u0219i \u0219i numai el, totalul, f\u0103r\u0103 nimic exterior \u0219i conceput ca o uitate vie, ar putea s\u0103 se reflecteze integral \u00een oglinda sa coextensiv\u0103. \u00cens\u0103 pentru c\u0103 oricare din p\u0103r\u021bile sale, oric\u00e2t de lumi\u00adnoas\u0103 \u0219i de autonom\u0103 ar fi, \u00eentregul care o \u00eenglobeaz\u0103 este \u00een mod cert inepuizabil \u0219i imaginea lui va fi simplificat\u0103 \u0219i mic\u0219orat\u0103, redus\u0103 la mica scar\u0103 a subiectului g\u00e2nditor.\u201d (Ibidem<\/em>, p. 310.)<\/p>\n\n\n\n

[11]<\/a> Edmund Husserl, Idei privitoare la fenomenologie pur\u0103 \u0219i o filozofie fenomenologic\u0103 I<\/em>, \u00a7 24.<\/p>\n\n\n\n

[12]<\/a> Maurice Merleau-Ponty, Ph\u00e9nom\u00e9nologie de la perception<\/em>, 1945, p. 66 \/ Fenomenologia percep\u021biei<\/em>, 1999, p. 84; idem<\/em>, Le visible et l\u2019invisible<\/em>, 1964 \/ Vizibilul \u0219i invizibilul<\/em>, 2017.<\/p>\n\n\n\n

[13]<\/a> \u201eNoi vedem lucrurile \u00eensele, lumea este ceea ce noi vedem: enun\u021buri de acest fel exprim\u0103 o credin\u021b\u0103 comun\u0103 at\u00e2t omului simplu, c\u00e2t \u0219i filosofului, din momentul \u00een care v\u0103d lumina zilei. Ele tri\u00admit la o temelie ad\u00e2nc\u0103 de \u00abopinii\u00bb tacite implicate \u00een via\u021ba noastr\u0103. Dar aceast\u0103 credin\u021b\u0103 are ceva stra\u00adniu: dac\u0103 \u00eencerc\u0103m s\u0103 o articul\u0103m \u00eentr-o tez\u0103 sau un enun\u021b, dac\u0103 ne \u00eentreb\u0103m ce este noi<\/em>, ce este a vedea<\/em> \u0219i ce este lucru<\/em> sau lume<\/em>, p\u0103trundem \u00eentr-un labirint de dificult\u0103\u021bi \u0219i contradic\u021bii.\u201d (Maurice Merleau-Ponty, Vizibilul \u0219i invizibilul<\/em>, p. 15.)<\/p>\n\n\n\n

[14]<\/a> \u201eImaginile monoculare nu sunt<\/em> \u00een acela\u0219i sens \u00een care este<\/em> lucrul perceput cu ambii ochi. Ele sunt fantome \u0219i el este realul, ele sunt pre-lucruri \u0219i el este lucrul [\u2026].\u201d (Ibidem<\/em>, p. 20.)<\/p>\n\n\n\n

[15]<\/a> \u201eChacune est une<\/em> vue sur le monde, par laquelle il se fait paysage, et s\u2019il faut bien que les vues concordent, s\u2019unissent, puisque ces paysages ne forment qu\u2019un seul monde, et qu\u2019elles en sont, il faut \u00e9galement que chacune se distingue comme ce soi<\/em> qui n\u2019est qu\u2019un vide, mais qui est aussi \u00abcorps dress\u00e9 debout devant le monde\u00bb, pour et par lequel il y a<\/em> un monde.\u201d Patrick Leconte, \u201eL\u2019entrexpression char\u00adnelle: Pour une lecture du Visible et l\u2019invisible<\/em>\u201d, p. 14. [Fiecare (dintre noi) este el \u00eensu\u0219i o<\/em> vedere (parti\u00adcular\u0103) asupra lumii, prin care el devine un peisaj; \u0219i dac\u0103 vederile trebuie s\u0103 fie concordante, s\u0103 se uneasc\u0103, fiindc\u0103 aceste peisaje nu formeaz\u0103 dec\u00e2t o singur\u0103 lume pe care ele o alc\u0103tuiesc, va trebui, de asemenea, ca fiecare s\u0103 se disting\u0103 ca fiind acest sine<\/em> care nu este altceva dec\u00e2t un gol, dar care, \u00een ace\u00adla\u0219i timp, este \u0219i \u201ecorp st\u00e2nd drept \u00een fa\u021ba lumii\u201d, pentru care \u0219i prin care exist\u0103<\/em> o lume.]<\/em><\/p>\n\n\n\n

[16]<\/a> A se vedea Edmund Husserl, Ideas Pertaining to a Pure Phenomenology and to a Phenomenological Philosophy II<\/em>, 2000, p. 153.<\/p>\n\n\n\n

[17]<\/a> (1) \u201eAtunci c\u0103tre ce deschid ele [percep\u021biile noastre \u2013 n.n.]? Cum trebuie s\u0103 numesc, cum tre\u00adbuie s\u0103 descriu, a\u0219a cum o v\u0103d din locul meu, aceast\u0103 tr\u0103ire a celuilalt<\/em>, care totu\u0219i nu este pentru mine ca \u0219i cum n-ar fi nimic, deoarece eu cred \u00een cel\u0103lalt \u2013 \u0219i care, de altfel, m\u0103 prive\u0219te pe mine \u00eensumi, deoa\u00adrece un fel de viziune a celuilalt asupra mea se g\u0103se\u0219te de asemenea \u00een ea?\u201d (Ibidem<\/em>, p. 23.); (2) \u201ePrin urmare, f\u0103c\u00e2nd din rela\u021bia ambivalent\u0103 forma canonic\u0103 a rela\u021biei cu cel\u0103lalt \u0219i pun\u00e2nd \u00een primul plan obiectivarea pe care o suf\u0103r, nu evit\u0103m faptul c\u0103 trebuie s\u0103 recunoa\u0219tem o percep\u021bie pozitiv\u0103 a ipseit\u0103\u021bii de c\u0103tre o ipseitate exterioar\u0103: rela\u021bia ambivalent\u0103 trimite la ea ca la o condi\u021bie a sa.\u201d (Ibidem<\/em>, p. 97.)<\/p>\n\n\n\n

[18]<\/a> \u201eDar lucrul \u00eensu\u0219i, dup\u0103 cum am v\u0103zut, este pentru mine \u00eentotdeauna lucrul pe care eu<\/em> \u00eel v\u0103d. Interven\u021bia celuilalt nu rezolv\u0103 paradoxul intern al percep\u021biei mele: \u00eei adaug\u0103 aceast\u0103 nou\u0103 enigm\u0103 a propag\u0103rii vie\u021bii mele celui mai secrete \u00een cel\u0103lalt \u2013 alta, \u0219i totu\u0219i aceea\u0219i, deoarece, cu siguran\u021b\u0103, doar prin lume pot s\u0103 ies din mine. Este, prin urmare, c\u00e2t se poate de adev\u0103rat c\u0103 \u00ablumile private\u00bb comunic\u0103, c\u0103 fiecare dintre ele se d\u0103 titularului ei ca variant\u0103 a unei lumi comune.\u201d (Ibidem<\/em>, p. 25.)<\/p>\n\n\n\n

[19]<\/a> \u201e[\u2026] vizibilul nu m\u0103 poate umple \u0219i nu m\u0103 poate ocupa dec\u00e2t pentru c\u0103 eu, cel care \u00eel v\u0103d, nu \u00eel v\u0103d din str\u0103fundul neantului, ci din mijlocul lui \u00eensu\u0219i, eu, v\u0103z\u0103torul, sunt de asemenea vizibil. Ceea ce face ca fiecare culoare, fiecare sunet, fiecare textur\u0103 tactil\u0103, prezentul \u0219i lumea s\u0103 aib\u0103 greutatea, profunzimea, carnea sa, este faptul c\u0103 cel care le sesizeaz\u0103 simte c\u0103 survine din ele printr-un soi de \u00eenf\u0103\u0219urare sau de dedublare, \u00een mod funciar omogen lor; el simte c\u0103 este sensibilul \u00eensu\u0219i venind la sine \u0219i c\u0103, \u00een schimb, sensibilul este \u00een ochii lui ca dublul s\u0103u sau ca o extensiune a trupului s\u0103u.\u201d (Ibidem<\/em>, p. 145.)<\/p>\n\n\n\n

[20]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 28.<\/p>\n\n\n\n

[21]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 28.<\/p>\n\n\n\n

[22]<\/a> \u201eThe sentient body, far from being a subjectivity related to the sensible as its objective counter\u00adpart, must incorporate itself into the sensible, making \u00abuse of its being\u00bb to take part in the being of things; but it is also always already phenomenal and reflexively translucent for itself. The body\u2019s sentience and sensibility are, Merleau-Ponty writes, inter-involved or even reciprocally inserted into one another.\u201d (V\u00e9ronique M. F\u00f3ti, \u201eChiasm, Flesh, Figuration\u2026\u201d, p. 186.) [Corpul sim\u021bitor, departe de a fi o subiecti\u00advitate legat\u0103 de sensibil ca corelativul s\u0103u obiectiv, trebuie s\u0103 se \u00eencorporeze \u00een sensibil, \u201efolosindu-se de fiin\u021ba proprie\u201d pentru a lua parte la fiin\u021ba lucrurilor; dar, de asemenea, el este \u00eentotdeauna deja fenomenal \u0219i, din punct de vedere reflexiv, translucid pentru sine. Corpul sim\u021bitor \u0219i sensibilitatea sunt, scrie Merleau-Ponty, inter-implicate sau chiar reciproc grefate una \u00een cealalt\u0103.]<\/p>\n\n\n\n

[23]<\/a> \u201eFilosofia nu este \u0219tiin\u021b\u0103, deoarece \u0219tiin\u021ba crede c\u0103 \u00ee\u0219i poate survola obiectul \u0219i presupune corela\u021bia dintre cunoa\u0219tere \u0219i fiin\u021b\u0103, \u00een timp ce filosofia este ansamblul \u00eentreb\u0103rilor \u00een care cel care \u00eentreab\u0103 este el \u00eensu\u0219i pus \u00een discu\u021bie prin \u00eentrebare. Dar o fizic\u0103 ce a \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 situeze fizic fizicianul, o psihologie care a \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 situeze psihologul \u00een lumea socio-istoric\u0103 au pierdut iluzia unui survol absolut: ele nu doar tolereaz\u0103, ci chiar impun examenul radical al apartenen\u021bei noastre la lume \u00eenain\u00adtea oric\u0103rei \u0219tiin\u021be.\u201d (Ibidem<\/em>, p. 43.)<\/p>\n\n\n\n

[24]<\/a> \u201eEste necesar \u0219i suficient ca trupul celuilalt pe care \u00eel v\u0103d, c\u0103 vorba sa pe care o aud, care \u00eemi sunt date ca imediat prezente \u00een c\u00e2mpul meu, s\u0103-mi prezinte \u00een felul lor acel ceva c\u0103ruia nu-i voi fi niciodat\u0103 prezent<\/em>, care \u00eemi va fi mereu invizibil, al c\u0103rui martor nu voi fi niciodat\u0103 [\u2026].\u201d(Ibidem<\/em>, p. 108.)<\/p>\n\n\n\n

[25]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 157.<\/p>\n\n\n\n

[26]<\/a> \u201eThe phenomenological reduction, on his interpretation, is not an idealistic method but an existential one, namely, the reflective effort to disclose our pre-reflective engagement with the world.\u201d (Ted Toadvine, \u201eMaurice Merleau-Ponty\u201d, Frg. 3.)<\/p>\n\n\n\n

[27]<\/a> \u201e[\u2026] experien\u021ba noastr\u0103 este<\/em> aceast\u0103 r\u0103sucire care ne instaleaz\u0103 departe de \u00abnoi\u00bb, \u00een cel\u0103lalt, \u00een lucruri. Noi ne plas\u0103m, asemenea omului natural, \u00een noi \u0219i<\/em> \u00een lucruri, \u00een noi \u0219i<\/em> \u00een cel\u0103lalt, \u00een punctul \u00een care, printr-un soi de chiasm<\/em>, devenim ceilal\u021bi \u0219i devenim lumea.\u201d (Vizibilul \u0219i invizibilul<\/em>, p. 203.)<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n

[Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u015fti<\/em>, vol. XVIII: \u0218tiin\u021b\u0103 \u0219i metafizic\u0103. Ion Petrovici<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2022, pp. 11\u201327]<\/p>\n\n\n

\n\t\t\t\n\t\t\t\t
\n\t\t\t\t\t\n\t\t\t\t\n\t\t\t\t\t\n\t\t\t\t<\/path><\/svg>\n\t\t\t<\/span>Descarc\u0103<\/span>\n\t\t\t\t<\/div>\n\t\t\t<\/a>\n\t\t<\/div><\/div>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Reprezent\u0103ri filosofice ale unit\u0103\u021bii existen\u021bei: prin credin\u021b\u0103 noetic\u0103 \u0219i credin\u021b\u0103 perceptiv\u0103 VIOREL CERNICA Universitatea din Bucure\u0219ti, Facultatea de Filosofie; Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d Unity of Existence in Philosophical Representations:Through Noetic and Perceptual Faith Abstract: In the following paper, I suggest an interpretation of Petrovici\u2019s and Merleau-Ponty\u2019s philosophy, both of them structured in […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"parent":6423,"menu_order":1,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","template":"","meta":{"_uag_custom_page_level_css":"","site-sidebar-layout":"default","site-content-layout":"","ast-site-content-layout":"default","site-content-style":"default","site-sidebar-style":"default","ast-global-header-display":"","ast-banner-title-visibility":"","ast-main-header-display":"","ast-hfb-above-header-display":"","ast-hfb-below-header-display":"","ast-hfb-mobile-header-display":"","site-post-title":"disabled","ast-breadcrumbs-content":"","ast-featured-img":"","footer-sml-layout":"","theme-transparent-header-meta":"","adv-header-id-meta":"","stick-header-meta":"","header-above-stick-meta":"","header-main-stick-meta":"","header-below-stick-meta":"","astra-migrate-meta-layouts":"default","ast-page-background-enabled":"default","ast-page-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-4)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"ast-content-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"footnotes":""},"categories":[366,264],"tags":[],"class_list":["post-6552","page","type-page","status-publish","hentry","category-sifr18","category-viorel-cernica"],"featured_image_src":null,"uagb_featured_image_src":{"full":false,"thumbnail":false,"medium":false,"medium_large":false,"large":false,"1536x1536":false,"2048x2048":false},"uagb_author_info":{"display_name":"SIFR","author_link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/author\/mm\/"},"uagb_comment_info":0,"uagb_excerpt":"Reprezent\u0103ri filosofice ale unit\u0103\u021bii existen\u021bei: prin credin\u021b\u0103 noetic\u0103 \u0219i credin\u021b\u0103 perceptiv\u0103 VIOREL CERNICA Universitatea din Bucure\u0219ti, Facultatea de Filosofie; Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d Unity of Existence in Philosophical Representations:Through Noetic and Perceptual Faith Abstract: In the following paper, I suggest an interpretation of Petrovici\u2019s and Merleau-Ponty\u2019s philosophy, both of them structured in…","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/6552","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6552"}],"version-history":[{"count":51,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/6552\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":7055,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/6552\/revisions\/7055"}],"up":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/6423"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6552"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6552"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6552"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}