{"id":6595,"date":"2023-01-27T13:11:01","date_gmt":"2023-01-27T11:11:01","guid":{"rendered":"http:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/?page_id=6595"},"modified":"2024-01-11T18:33:56","modified_gmt":"2024-01-11T16:33:56","slug":"metafizica-stiintifica-dupa-constantin-leonardescu","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/volumul-18-2022\/metafizica-stiintifica-dupa-constantin-leonardescu\/","title":{"rendered":"Metafizica \u0219tiin\u021bific\u0103 dup\u0103 Constantin Leonardescu | Bogdan Rusu"},"content":{"rendered":"\n

Metafizica \u0219tiin\u021bific\u0103 dup\u0103 Constantin Leonardescu<\/h2>\n\n\n\n

BOGDAN RUSU<\/h5>\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
Scientific Metaphysics According to Constantin Leonardescu<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

Abstract:<\/strong> <\/strong>Constantin Leonardescu (1844\u20131907) was a professor of philosophy for 34 years at the University of Ia\u0219i. He was an adept of the French eclectic spiritual\u00adism, which he tried to reconcile with the positivism of Herbert Spencer and with the Darwin\u00adism of Ernst Haeckel, while countering Vasile Conta\u2019s brand of scientific mate\u00adrialism. Leonardescu argued against the positivist tenet of the incompatibility of meta\u00adphysics and positive science, based on the emergence of new \u201cpartial\u201d or \u201clocal\u201d meta\u00adphysics in the thought of contemporary genuine scientists, who philosophized disre\u00adgarding the former metaphysical tradition, using only the concepts of their own disci\u00adplines and forging their own principles. Positive metaphysics exists thus potentially, the metaphysician\u2019s task be\u00ading to systematize, or to \u201creconcile\u201d the local contributions of the scientists-philosophers in the framework of a general, unifying theory. This frame\u00adwork, he argues, is a generali\u00adzation of \u201cDarwinism\u201d, that is, of the special metaphysics initiated by Darwin, then ren\u00addered general by Spencer and most importantly by Haeckel. However, philosophical Darwinism or \u201cevolutionary monism\u201d curiously vin\u00addicates, in Leonardescu\u2019s view, tradi\u00adtional spiritualism. Generalized Darwinism thus in\u00adter\u00adpreted offered a fundamental theory in which science could achieve systematic uni\u00adty and be\u00adcome a true mirror of the Totality, which is metaphysics\u2019 true object. Scien\u00adtific meta\u00adphysics is principally a reflection upon science, taking as starting point the positive facts recognized as such by the sciences, and the empirical generalizations val\u00adidated within each science, and aiming to ensure logical coherence amongst them, un\u00adder the rule of the supreme evolution-principle.<\/p>\n\n\n\n

Keywords: <\/strong>metaphysics; science; scientific metaphysics; Darwinism; positiv\u00adism; eclectic spiritualism; Constantin Leonardescu; Vasile Conta; Ernst Haeckel.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n

\u00a7. Constantin Leonardescu (1844\u20131907), profesor la Universitatea din Ia\u0219i \u00eentre 1873 \u0219i 1907, a fost unul dintre reprezentan\u021bii eclectismului spiritualist \u00een Rom\u00e2nia \u0219i membrul cel mai proeminent al \u0219colii lui Ioan Zalomit (1820\u20131885). Leonardescu a \u00eenceput \u00een filosofie la Universitatea din Bucure\u0219ti sub \u00eendrumarea acestuia din urm\u0103[1]<\/sup><\/a>, care preda singur toate disciplinele filosofice. A fost unul dintre cei \u00eenr\u00e2uri\u021bi de \u00eenv\u0103\u021b\u0103\u00adtura acestui profesor[2]<\/sup><\/a>, \u0219colit la Berlin \u0219i Paris[3]<\/sup><\/a>, care difuza un spiritualism eclectic, \u00eendatorat filosofiei naturii germane \u0219i eclectismului lui Victor Cousin (1792\u20131867), c\u0103ut\u00e2nd concilierea naturii \u0219i libert\u0103\u021bii, a \u0219tiin\u021bei \u0219i a moralei. Cartea de c\u0103p\u0103t\u00e2i a \u0219colii lui Zalomit a fost manualul pentru bacalaureat al lui Antoine Charma (1801\u20131869), unul dintre elevii \u0219i proteja\u021bii lui Cousin, tradus par\u021bial[4]<\/sup><\/a> de Zalomit \u00een rom\u00e2ne\u0219te \u00een 1854.[5]<\/sup><\/a> Continu\u00e2nd, apoi, la Paris[6]<\/sup><\/a>, cu Paul Janet (1823\u20131889) \u0219i Elme Caro (1826\u20131887), al\u021bi membri ai \u0219colii lui Cousin, Leonardescu s-a confirmat ca adept al eclectis\u00admului \u0219i ca spiritualist convins, \u00eens\u0103 prudent.[7]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Printre membrii \u0219colii eclectice care l-au influen\u021bat trebuie num\u0103rat \u0219i Etienne Vacherot (1809\u20131897), unul dintre ap\u0103r\u0103torii distin\u0219i ai ideii de \u201emetafizic\u0103 pozitiv\u0103\u201d.[8]<\/sup><\/a> Con\u00adceptul de metafizic\u0103 pozitiv\u0103 urc\u0103, \u00eens\u0103, p\u00e2n\u0103 la Maine de Biran (1766\u20131824), fon\u00adda\u00adtorul spiritualismului francez[9]<\/sup><\/a> \u0219i ajunge p\u00e2n\u0103 la Bergson[10]<\/sup><\/a>, cel mai celebru reprezen\u00adtant al acestui curent filosofic. Ideea unei metafizici solidare cu \u0219tiin\u021bele este, a\u0219adar, o con\u00adstan\u00adt\u0103 a spiritualismului francez. \u00cens\u0103 aceast\u0103 idee este dificil de ap\u0103rat \u00een fa\u021ba pozi\u00adti\u00advis\u00admu\u00adlui, alt\u0103 filosofie francez\u0103, care opunea net metafizica \u0219i \u0219tiin\u021ba, ca stadii princi\u00adpial suc\u00adce\u00adsive, diacronice ale cunoa\u0219terii umane.[11]<\/sup><\/a> A ar\u0103ta, contra pozitivismului, c\u0103 metafizi\u00adca nu nu\u00admai c\u0103 nu contrazice \u0219tiin\u021bele, dar c\u0103 poate fi ea \u00eens\u0103\u0219i \u0219tiin\u021bific\u0103, iat\u0103 pariul spiri\u00adtualist.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen aceast\u0103 direc\u021bie a lucrat \u0219i Leonardescu, merg\u00e2nd pe urmele mae\u0219trilor s\u0103i, dar integr\u00e2nd \u00een reflec\u021bia lui \u0219i contribu\u021biile contemporanilor s\u0103i pozitivi\u0219ti, \u00een principal Her\u00adbert Spencer (1820\u20131903) \u0219i discipolul s\u0103u rom\u00e2n, Vasile Conta (1845\u20131882). Conta, \u00eendep\u0103rt\u00e2ndu-se de pozitivismul clasic, accepta existen\u021ba unei metafizici \u0219tiin\u021bi\u00adfice, care era materialismul. Leonardescu a lucrat programatic pentru a atenua influen\u021ba materia\u00adlismului asupra tineretului studios. \u00cencep\u00e2nd din prima jum\u0103tate a anilor 1880, \u00een reac\u021bie la scrierile lui Conta, Leonardescu a \u00eencercat s\u0103 concilieze spiritualismul cu pozitivismul \u00een cadrul \u201edarwinismului\u201d, \u00een\u021beles ca metafizic\u0103 ini\u021biat\u0103 de Darwin \u0219i con\u00adtinuat\u0103 de Spen\u00adcer \u0219i mai ales de Ernst Haeckel (1834\u20131919), \u00eentemeietorul \u201emonismu\u00adlui\u201d, o filosofie radical materialist\u0103. Principala particularitate a \u00eentreprinderii lui Leo\u00adnar\u00addescu este lectura pe contrasens, spiritualist\u0103, a lui Haeckel. \u201eMonismul evolu\u021bi\u00adonist\u201d rezultat din generali\u00adzarea \u201edarwinismului\u201d este o  o form\u0103 de panenteism care reabiliteaz\u0103 interoga\u021bia asupra primelor principii \u0219i readuce \u00een centrul aten\u021biei sufletul \u0219i pe Dumnezeu. Darwinismul filosofic astfel interpretat este, pentru Leonardescu, meta\u00adfizica intrat\u0103 \u00een stadiul pozitiv, care a \u00eenlocuit vechea metafizic\u0103 ontologic\u0103 a priori<\/em>. Sus\u021binerea acestei teze este cea mai important\u0103 contribu\u021bie a lui Leonardescu la teoria metafizicii.   <\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
I. Metafizic\u0103 \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

\u00a7. Punctul de vedere ini\u021bial al lui Leonardescu asupra subiectului este exprimat cel mai pe larg \u00een Filosofia fa\u021b\u0103 cu progresul \u0219tiin\u021belor pozitive.<\/em> \u00cen aceast\u0103 scriere, in\u00adten\u021bionat\u0103 de autor ca introducere la cercet\u0103rile sale viitoare, problema este formulat\u0103 \u00een felul urm\u0103tor:<\/p>\n\n\n\n

\n

Este vorba de a se \u0219ti dac\u0103 filosofia fa\u021b\u0103 cu progresul gigantic al \u0219tiin\u021belor poziti\u00adve mai poate ea r\u0103m\u00e2ne \u00een organismul \u0219tiin\u021bei \u0219i dac\u0103 mai are vreun obiect de studiu, dec\u00e2t ace\u00adla al obiectelor la care se raport\u0103 celelalte \u0219tiin\u021be. Cu un cuv\u00e2nt, dac\u0103 este posibil ca \u0219ti\u00adin\u021bele particulare s\u0103 \u00eenlocuiasc\u0103 filosofia, \u0219i \u00een ce mod tind ele a o \u00eenlocui.[12]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Leonardescu porne\u0219te de la constatarea c\u0103 filosofia \u201ede c\u00e2tva timp lupt\u0103 pentru existen\u021ba sa, c\u0103 ea nu tr\u0103ie\u0219te dec\u00e2t din lupta ce \u00eencearc\u0103 cu celelalte \u0219tiin\u021be, care vor a o face s\u0103 dispar\u0103 din organismul \u0219tiin\u021bific\u201d.[13]<\/sup><\/a> Exist\u0103 din ce \u00een ce mai mul\u021bi oameni de \u0219tiin\u021b\u0103 care se pronun\u021b\u0103 asupra chestiunilor rezervate odinioar\u0103 filosofiei, filosof\u00e2nd numai cu ajutorul cuno\u0219tin\u021belor lor speciale. \u0218tiin\u021bele expropriaz\u0103, \u00eencetul cu \u00eencetul, filosofia de obiectul s\u0103u. Ele vorbesc mai bine nu numai despre natur\u0103, adic\u0103 despre lumea fizic\u0103, ci \u0219i despre lumea moral\u0103.[14]<\/sup><\/a> Morala \u0219i religia au devenit obiect de studiu \u0219tiin\u021bific, istoria natural\u0103 n\u0103zuind s\u0103 le explice cu conceptele sale. Pentru toate fenome\u00adnele psihice \u0219i soci\u00adale (care alc\u0103tuiesc \u201elumea moral\u0103\u201d) sunt propuse explica\u021bii prin materie \u0219i legile acesteia. \u0218tiin\u021bele naturale nu se mul\u021bumesc numai a se separa de filo\u00adsofie, \u201emama lor\u201d, ci vor \u201edistrugerea complet\u0103 a filosofiei, [\u2026] dispari\u021bia ei din orga\u00adnismul \u0219tiin\u021bei\u201d.[15]<\/sup><\/a> Este vorba, a\u0219adar, despre un proiect eliminativist, propriu, \u00eens\u0103 nu intrinsec \u0219tiin\u021belor, ci unei doctri\u00adne \u201eexclusive\u201d[16]<\/sup><\/a>, pozitivismul. Amenin\u021barea pentru filo\u00adsofie nu vine din partea \u0219tiin\u021belor \u00eense\u0219i, ci din partea pozitivismului, care vorbe\u0219te \u00een numele lor. Oamenii de \u0219tiin\u021b\u0103 care filosofeaz\u0103, atunci c\u00e2nd o fac sunt, potrivit lui Leonardescu, pozitivi\u0219ti (deci exclusivi\u0219ti). Proiectul central al pozitivismului este na\u00adturalizarea tuturor disciplinelor filosofice.[17]<\/sup><\/a> Fiecare dintre acestea urmeaz\u0103 fie a fi ane\u00adxat\u0103 unei \u0219tiin\u021be pozitive, fie a fi demascat\u0103 ca \u021bin\u00e2nd de poezie, de art\u0103 \u00een general, deci excluse din sistemul cunoa\u0219terii.<\/p>\n\n\n\n

Ce obiect mai poate avea filosofia, \u00een aceste condi\u021bii? Ce-i mai poate justifica exis\u00adten\u021ba pe plan epistemologic? Cum se mai poate legitima ea ca \u201e\u0219tiin\u021b\u0103\u201d? \u00cen teza lui de licen\u021b\u0103, Metodul \u00een \u0219tiin\u021bele fizico-naturale, exacte, morale \u0219i politice<\/em>[18]<\/sup><\/a>, Leonardescu adoptase urm\u0103torul motto<\/em> din Jouffroy: \u201eO \u0219tiin\u021b\u0103 este constituit\u0103 c\u00e2nd \u00eei sunt fixate obi\u00adectul, cadrul \u0219i metoda\u201d.[19]<\/sup><\/a> Trebuie asigurat, contra \u0219tiin\u021belor pozitive, un obiect propriu al filosofiei, dup\u0103 cum trebuie s\u0103 i se determine \u0219i metoda. Va deveni \u00eens\u0103 lim\u00adpede c\u0103, vor\u00adbind despre \u201efilosofie\u201d, Leonardescu are \u00een vedere mai ales metafizica. Secolul al 19-lea reprezint\u0103, citeaz\u0103 el, \u201eetatea de aur a \u0219tiin\u021belor exacte \u0219i a industriei \u0219i etatea de fier a Metafizicii\u201d.[20]<\/sup><\/a> Contra metafizicii se ridicase pozitivismul. Preocuparea cardinal\u0103 a lui Leonardescu, a\u0219adar, este de a determina obiectul \u0219i metoda metafizicii, pentru a-i asigura locul \u00een \u201eorganismul \u0219tiin\u021bei\u201d.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
1. Obiectul metafizicii<\/strong><\/h6>\n\n\n\n

\u00a7. \u00cen ce prive\u0219te obiectul, Leonardescu a r\u0103spuns[21]<\/sup><\/a>: \u201eleg\u0103tura general\u0103, care \u00eem\u00adbr\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 \u0219i \u00eenv\u0103luie totul\u201d[22]<\/sup><\/a>, cea care constituie pluralitatea obiectelor particulare ale cunoa\u0219terii \u00eentr-un singur obiect global, \u00eentr-o totalitate: Universul. Nicio \u0219tiin\u021b\u0103 parti\u00adcular\u0103, empiric\u0103, nu poate \u00eembr\u0103\u021bi\u0219a totalitatea, nu poate avea ca domeniu \u00eentreg Uni\u00adversul, \u00eentreaga diversitate de fenomene care constituie lumile fizic\u0103 \u0219i \u201emoral\u0103\u201d. Uni\u00adversul, zice Leonardescu dup\u0103 Paul Janet, este \u201eun tot armonic, care \u00eenaintea oric\u0103rei reflexiuni filosofice, se manifest\u0103 sufletului sub forma unit\u0103\u021bii\u201d.[23]<\/sup><\/a> \u201eNimic \u00een univers nu este separat, totul este unit, \u00eentocmai ca membrele unui corp vie\u021buitor.\u201d[24]<\/sup><\/a> Or, sub\u00een\u021bele\u00adge el, \u00eentregul este mai mult dec\u00e2t suma p\u0103r\u021bilor sale. \u00centregul organic poate fi analizat intelectual \u00een mai multe p\u0103r\u021bi sau ansambluri componente, \u00eens\u0103 el nu se compune din acestea, ci se distribuie \u00een ele f\u0103r\u0103 s\u0103 se \u00eempart\u0103.\u00a0 Prin urmare, \u00eensumarea cuno\u0219tin\u021belor despre p\u0103r\u021bi nu procur\u0103 o cunoa\u0219tere a \u00eentregului. A\u0219adar, Universul ca \u00eentreg nu poate fi cunoscut nici de vreo \u0219tiin\u021b\u0103 particular\u0103, nici de toate \u0219tiin\u021bele particulare luate \u00eempre\u00adun\u0103. Prin urmare Universul ca \u00eentreg trebuie s\u0103 fac\u0103 obiectul unei \u0219tiin\u021be diferite de \u0219tiin\u021bele pozitive particulare, aceasta fiind filosofia.<\/p>\n\n\n\n

Leonardescu afirm\u0103 unitatea substan\u021bial\u0103 a cunoa\u0219terii umane, paralel\u0103 unit\u0103\u021bii Universului. \u00cen toate epocile istorice exist\u0103 \u00een omenire \u201eo cugetare profund\u0103, dar \u00een ace\u00adla\u0219i timp obscur\u0103, \u2013 o cugetare care caut\u0103 a se dezvolta \u0219i a deveni clar\u0103, pe c\u00e2t \u00eei este posibil \u00een legi, arte \u0219i \u0219tiin\u021be\u201d.[25]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 g\u00e2ndire impersonal\u0103, comun\u0103, este, dup\u0103 Leo\u00adnardescu, cunoa\u0219tere \u2013 cunoa\u0219tere a binelui, a frumosului \u0219i a adev\u0103rului.[26]<\/sup><\/a> El pare s\u0103 violeze distinc\u021bia, practicat\u0103, \u00eentre al\u021bii, de Kant, dintre g\u00e2ndire \u0219i cunoa\u0219tere, accep\u00adt\u00e2nd o tez\u0103 mai degrab\u0103 hegelian\u0103, c\u0103 orice g\u00e2ndire care are ca obiect realul, neput\u00e2nd fi integral fals\u0103, con\u021bine un s\u00e2mbure de cunoa\u0219tere. Exist\u0103, a\u0219adar o cunoa\u0219tere difuz\u0103 printre oa\u00admeni, proprie oric\u0103rei epoci istorice, implicit\u0103 \u00een g\u00e2ndire (adic\u0103 \u00een activitatea principal\u0103 a spiritului), cunoa\u0219tere care aspir\u0103 s\u0103 se ridice la statutul de \u0219tiin\u021b\u0103, printr-un soi de l\u0103muri\u00adre progresiv\u0103. Ea constituie fondul at\u00e2t al \u201ebunului sim\u021b\u201d[27]<\/sup><\/a>, c\u00e2t \u0219i al \u0219tiin\u021be\u00adlor pozitive ale unei epoci. Cuno\u0219tin\u021bele disponibile \u00eentr-o anumit\u0103 perioad\u0103 istoric\u0103 au, deci, o unitate de fond, corespunz\u0103toare unit\u0103\u021bii profunde a Universului. Acestei unit\u0103\u021bi \u00eei corespunde o tendin\u021b\u0103 unificatoare, istoric\u0103, \u00een c\u00e2mpul cunoa\u0219terii, o aspira\u021bie la uni\u00adficarea \u0219tiin\u021belor particulare \u0219i a acestora cu sim\u021bul comun, la reconstituirea unit\u0103\u021bii originare a cuget\u0103rii.<\/p>\n\n\n\n

\n

Toate cuno\u0219tin\u021bele relative la oameni, la obiceiuri \u0219i moravuri, la corpurile orga\u00adnice ca \u0219i inorganice (sic<\/em>) sunt ni\u0219te manifesta\u021biuni diverse ale aceleia\u0219i cuget\u0103ri. Bunul sim\u021b ca \u0219i \u0219tiin\u021ba voie\u0219te a face din toate cuno\u0219tin\u021bele un singur corp de doctrine. Ce poate fi mai simplu? \u2013 \u0218tiin\u021ba este una (\u00een ea \u00eens\u0103\u0219i), \u00een toate timpurile \u0219i locurile, ca \u0219i realitatea ca\u00adre nu este divizat\u0103 \u0219i ale c\u0103rei elemente constitutive tr\u0103iesc \u00een raporturi de armonie.<\/a>[28]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Aceast\u0103 unitate de fond, \u00eens\u0103, trebuie ridicat\u0103 ea \u00eens\u0103\u0219i la cunoa\u0219tere, adic\u0103 pus\u0103 \u00een for\u00adm\u0103. A cunoa\u0219te \u00eenseamn\u0103, \u00een tradi\u021bia kantian\u0103, a da form\u0103 unor date. Aspira\u021bia unifica\u00adtoa\u00adre se realizeaz\u0103, \u00een fiecare epoc\u0103, \u00een filosofie, \u00een care \u201ecugetarea obscur\u0103\u201d, dup\u0103 ce s-a dez\u00advoltat \u0219i clarificat \u00een legi, arte, \u0219tiin\u021be, \u201eajunge a avea o cuno\u0219tin\u021b\u0103 com\u00adplet\u0103 de ea \u00een\u00ads\u0103\u0219i\u201d.[29]<\/sup><\/a> Leonardescu afirm\u0103 unitatea \u0219tiin\u021bei \u00een multiplicitatea \u0219tiin\u021belor particulare, iar ea as\u00adpir\u0103 s\u0103 \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eze \u00eentregul organic care este \u201erealitatea\u201d, pus\u0103 \u00een sinonimie cu uni\u00adversul (la Janet era \u201enatura\u201d). \u0218tiin\u021bele particulare, care corespund unor p\u0103r\u021bi sau aspecte ale realit\u0103\u021bii, trebuie s\u0103 aib\u0103 \u00eentre ele leg\u0103turi nev\u0103zute, ca \u0219i p\u0103r\u021bile realit\u0103\u021bii, care fac uni\u00adta\u00adtea lor, \u00eentocmai ca \u00een cazul p\u0103r\u021bilor realit\u0103\u021bii. Aceste leg\u0103turi nu pot fi g\u00e2ndite \u00een cadrul \u0219ti\u00adin\u021belor respective, ci sunt cognoscibile numai dintr-un punct de vedere mai \u00eenalt, spe\u00adculativ \u0219i totalizator, cel al filosofiei. Filosofia le g\u00e2nde\u0219te \u0219i le cunoa\u0219te, le unific\u0103, altfel spus ea ridic\u0103 pluralitatea \u0219tiin\u021belor la totalitate, o constituie \u00een \u201eorganism\u201d sau sis\u00adtem.<\/p>\n\n\n\n

\n

Este dar incontestabil c\u0103 \u0219tiin\u021ba are nevoie de a c\u0103uta pe l\u00e2ng\u0103 cercet\u0103rile par\u021biale \u0219i izo\u00adlate ale \u00eenv\u0103\u021ba\u021bilor \u0219i unitatea naturii \u0219i a umanit\u0103\u021bii, f\u0103c\u00e2nd din toate fenomenele \u0219i lu\u00adcrurile ce putem cunoa\u0219te o sintez\u0103 general\u0103, \u2013 o unitate care s\u0103 reprezinte Fiin\u021ba<\/em> \u00een ge\u00adneral adec\u0103 tot ceea ce exist\u0103. \u2013 Dac\u0103 cuno\u0219tin\u021bele fizice se rezum\u0103 \u00een ideea naturii, conceptele matematice \u00een ideea cantit\u0103\u021bii, principiile sociale \u00een ideea umanit\u0103\u021bii, pentru ce aceste trei ordine de idei nu s-ar rezuma \u00een ideea totalit\u0103\u021bii Universului \u00eentreg<\/em>?<\/p>\n\n\n\n

Este un punct de vedere cu totul legitim, care autoriz\u0103 filosofia a s\u0103 ocupa cu el \u0219i a c\u0103uta solu\u021biunea tuturor chestiunilor derivative.[30]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

\u00a7. Dac\u0103 obiectul metafizicii este Totalitatea, urmeaz\u0103 de la sine c\u0103 nicio \u0219tiin\u021b\u0103 nu o poate \u00eenlocui. Nici matematicile, nici \u0219tiin\u021bele sociale, nici \u0219tiin\u021bele naturii, care emit cele mai mari preten\u021bii \u00een acest sens. \u0218tiin\u021ba natural\u0103 nu este metafizic\u0103. Desigur, natu\u00adrali\u0219tii pot avea contribu\u021bii \u00een metafizic\u0103, dar nu pot \u201es\u0103 \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eze obiectul \u00eentreg<\/em> al metafizicii\u201d.[31]<\/sup><\/a> Perspectiva lor este \u00eentotdeauna limitat\u0103, iar Leonardescu \u00eencearc\u0103 s\u0103 indice unele limite ale \u0219tiin\u021belor naturale.<\/p>\n\n\n\n

1) Fizica, spune el, \u201enu concepe \u0219i nici n-ar putea s\u0103 conceap\u0103 ideea Naturii, sau dac\u0103 ea cuget\u0103 la aceast\u0103 idee, nu cuget\u0103 dec\u00e2t \u00eentr-un mod exterior \u0219i accidental, f\u0103r\u0103 \u0219tirea sa sau mai bine f\u0103r\u0103 voia ei<\/em>. Ea prin urmare nu poate s\u0103 ob\u021bin\u0103 o adev\u0103rat\u0103 \u0219i absolut\u0103 cuno\u0219tin\u021b\u0103 despre natur\u0103\u201d.[32]<\/sup><\/a> Ea nu ob\u021bine dec\u00e2t o cunoa\u0219tere relativ\u0103 a naturii, exterioar\u0103 \u0219i instabil\u0103. Acesta este principiul central al obiec\u021biilor care urmeaz\u0103;<\/p>\n\n\n\n

2) Naturali\u0219tii \u201enu pot citi \u00een ultimele ad\u00e2ncimi ale atomei<\/em> \u0219i nu pot vedea vi\u00adbr\u00e2nd \u00een abisul atomei via\u021ba\u201d[33]<\/sup><\/a>; \u201enu \u0219tim nimic despre originea primei celule; nu \u0219tim nimic cum prima celul\u0103 a vibrat \u00een aer!\u201d[34]<\/sup><\/a> \u2013 adic\u0103 nu exist\u0103 o explica\u021bie fizic\u0103 a vie\u021bii;<\/p>\n\n\n\n

3) Nu exist\u0103 nici una chimic\u0103: \u201einvestiga\u021biunile chimice ne spun foarte pu\u021bine lu\u00adcruri, \u2013 ba chiar mai nimic asupra constitu\u021biunii materiei vivante<\/em>, pentru c\u0103 prima con\u00addi\u021bie a acestei analize este moartea acestei materii<\/em>\u201d[35]<\/sup><\/a>; aceste dou\u0103 obiec\u021bii arat\u0103 c\u0103 Leonardescu \u00eenclina c\u0103tre un soi de vitalism, poate \u00e0 la Claude Bernard[36]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n

4) Fizica identific\u0103 for\u021ba \u0219i al\u021bi \u201eagen\u021bi fizici\u201d (caloricul, electricitatea) \u0219i le studi\u00adaz\u0103 activitatea, dar nu \u0219tie nimic despre \u201enatura intim\u0103 a for\u021bei \u0219i a agen\u021bilor materiei\u201d[37]<\/sup><\/a>.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen rezumat, oamenii de \u0219tiin\u021b\u0103 nu pot \u00een\u021belege, explica \u0219i cunoa\u0219te p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t obiectul \u0219tiin\u021bei lor, dac\u0103 nu ies din specializarea lor. \u201eNaturali\u0219tii nu pot profita de descoperirile lor dec\u00e2t c\u00e2nd devin filosofi. [\u2026] F\u0103r\u0103 metod nu pot ob\u021bine dec\u00e2t ni\u0219te fapte izolate, de care numai filosofia profit\u0103, c\u00e2nd \u0219tie a le aduce la unitate.\u201d[38]<\/sup><\/a> Orice savant responsabil \u00ee\u0219i d\u0103 seama de ignoran\u021ba lui \u00een chestiunile fundamentale ale propri\u00adei \u0219tiin\u021be. Fizica, potrivit lui Janet, r\u0103spunde nesatisf\u0103c\u0103tor \u00eentreb\u0103rilor ra\u021biunii relativ la trei subiecte: \u201e1. unitatea general\u0103 a lucrurilor; 2. cauzele prime \u0219i finale; 3. legile \u0219i condi\u021biile generale ale fiin\u021bei\u201d.[39]<\/sup><\/a> De aceea fizicienii nu au dreptul epistemic de a \u201eex\u00adclude filosofia din organismul \u0219tiin\u021bei\u201d[40]<\/sup><\/a>, c\u00e2t\u0103 vreme nu pot s\u0103 explice complet lumea fizic\u0103, \u00een originea \u0219i intimitatea ei, adic\u0103 c\u00e2t\u0103 vreme nu au r\u0103spunsuri proprii la \u00eentreb\u0103\u00adrile pe care \u0219i le pune metafizica, \u0219i mai bune dec\u00e2t r\u0103spunsurile metafizicienilor.<\/p>\n\n\n\n

\u00a7. Acestei linii de argumentare i se poate aduce obiec\u021bia c\u0103 \u00eentreb\u0103rile despre ori\u00adgine, cauze \u0219i principii prime \u0219i scopuri ultime nu mai intereseaz\u0103 \u0219tiin\u021ba modern\u0103. Aceasta nu trebuie s\u0103 se intereseze dec\u00e2t de fapte \u0219i de legi \u0219i de aplica\u021bii practice: \u201e\u00een\u00adtreaga \u0219tiin\u021b\u0103 uman\u0103 se reduce la cuno\u0219tin\u021ba fenomenelor universului \u0219i a legilor de care este guvernat. Restul [\u2026] este himeric \u0219i constituie dec\u00e2t ni\u0219te vane ipoteze.\u201d[41]<\/sup><\/a> Dup\u0103 cum scria Comte:<\/p>\n\n\n\n

\n

\u00een starea pozitiv\u0103, spiritul uman recunosc\u00e2nd imposibilitatea de a ob\u021bine no\u021biuni absolu\u00adte, renun\u021b\u0103 la c\u0103utarea originii \u0219i destina\u021biei universului \u0219i la cunoa\u0219terea cauzelor inti\u00adme ale fenomenelor, pentru a se ocupa numai de descoperirea, prin \u00eentrebuin\u021barea bine combinat\u0103 a ra\u021bionamentului \u0219i a observa\u021biei, a legilor lor efective, adic\u0103 a rela\u021bii\u00adlor lor invariabile de succesiune \u0219i similitudine. Explica\u021bia faptelor, redus\u0103 atunci la termenii s\u0103i reali, nu mai este de aici \u00eenainte dec\u00e2t leg\u0103tura stabilit\u0103 \u00eentre diversele fe\u00adnomene par\u00adticulare \u0219i c\u00e2teva fapte generale, al c\u0103ror num\u0103r progresele \u0219tiin\u021bei tind s\u0103\u2011l diminue\u00adze din ce \u00een ce mai mult.[42]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

R\u0103spunsul lui Leonardescu la aceast\u0103 obiec\u021bie este c\u0103 \u201e\u0219tiin\u021bele cele mai exacte \u0219i pozitive nu pot sus\u021bine acest principiu, f\u0103r\u0103 a nesocoti legile cuget\u0103rii umane \u0219i f\u0103r\u0103 a-\u0219i da lor \u00eense\u0219i o dezmin\u021bire formal\u0103\u201d.[43]<\/sup><\/a> C\u0103utarea principiilor \u0219i scopurilor este o func\u021bie inerent\u0103, esen\u021bial\u0103 a ra\u021biunii umane. Ea \u00eens\u0103\u0219i con\u021bine astfel de principii.[44]<\/sup><\/a> De aceea eliminarea metafizicii este un sabotaj filosofic al ra\u021biunii. \u00cen plus, aplica\u021biile practice spre care prive\u0219te \u0219tiin\u021ba modern\u0103, spre deosebire de cea aristotelic\u0103, presupun, \u00een plus de observa\u021bie \u0219i experiment, inferen\u021ba, ra\u021bionamentul. Din fenomenele observate \u0219i pro\u00addu\u00adse experimental nu se pot ob\u021bine \u201erezultate materiale\u201d (adic\u0103 aplica\u021bii practice) \u201ef\u0103r\u0103 concursul principiilor filosofice\u201d[45]<\/sup><\/a>. Nu putem infera nimic numai din faptele empirice (observate \u0219i produse experimental), este nevoie \u00een plus de principii care nu pot fi scoa\u00adse din experien\u021b\u0103. Orice \u0219tiin\u021b\u0103, pentru a-\u0219i merita numele, \u201etrebuie \u00eenvestit\u0103 cu caracte\u00adrul universalit\u0103\u021bii<\/em> \u0219i al [necesit\u0103\u021bii]<\/em>[46]<\/sup><\/a>, cu alte cuvinte are nevoie de a \u00eempru\u00admuta ceva de la cugetarea speculativ\u0103 pe care o alung\u0103m cu at\u00e2ta u\u0219urin\u021b\u0103\u201d.[47]<\/sup><\/a> Orice \u0219tiin\u021b\u0103 se spri\u00adjin\u0103 pe principii universale \u0219i necesare pe care nu le poate demonstra.<\/p>\n\n\n\n

Prin urmare, orice \u0219tiin\u021b\u0103, \u00een m\u0103sura \u00een care face ipoteze\u0219i \u00een m\u0103sura \u00een care ape\u00adleaz\u0103 la principii universale, con\u021bine o parte de metafizic\u0103, deci este unit\u0103 cu metafizica, \u0219i nu opus\u0103 ei. \u0218tiin\u021ba modern\u0103 se sprijin\u0103 pe ni\u0219te postulate<\/em> care nu sunt scoase din experien\u021b\u0103 (uniformitatea naturii, conservarea, echivalen\u021ba for\u021belor…) \u0219i care nu sunt nici evidente, nici, mai ales, verificabile<\/em>. Leonardescu opereaz\u0103 implicit cu criteriul verificabilit\u0103\u021bii: numai ceea ce e verificabil este pozitiv-\u0219tiin\u021bific, ce nu e verificabil, dar e necesar g\u00e2ndirii, este metafizic.<\/p>\n\n\n\n

\n

Desigur, cele mai mari poeme nu sunt acelea ale lui Omer. Sistemul atomistic al lui Democrit, ipoteza gravita\u021biunii lui Newton, ipoteza nebular\u0103 a lui Kant \u0219i Laplace, ipo\u00adteza darwinian\u0103 a transformismului, sunt sublime concep\u021biuni, care vor deveni poate ve\u00adrit\u0103\u021bi, dar care, cea mai mare parte din ele, vor r\u0103m\u00e2ne pentru totdeauna neverificabi\u00adle.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Astfel, de\u0219i \u0219tiin\u021ba poate fi demarcat\u0103 analitic de metafizic\u0103, ea nu poate fi izolat\u0103 real de metafizic\u0103, nici opus\u0103 acesteia. \u0218tiin\u021ba \u00eencepe \u00een empirie, pe t\u0103r\u00e2mul faptelor particulare, \u0219i se termin\u0103 \u00een metafizic\u0103, pe t\u0103r\u00e2mul principiilor universale. \u201eCe poate fi mai evident? \u2013 scrie Leonardescu, orice \u0219tiin\u021b\u0103 serioas\u0103 este \u2013 ar fi trebuit s\u0103 spun\u0103: cuprinde \u2013 o metafizic\u0103 par\u021bial\u0103<\/em>, \u0219i filosofia nu este dec\u00e2t o metafizic\u0103 general\u0103, meta\u00adfizica universului<\/em>\u201d[49]<\/sup><\/a>. Ca atare, ea nu poate fi dec\u00e2t sistem<\/em>. Este diferen\u021ba fundamental\u0103 dintre metafizica general\u0103 \u0219i metafizicile particulare, inerente \u0219tiin\u021belor pozitive: aces\u00adtea nu sunt sisteme de principii, ci cel mult colec\u021bii. Sistemul presupune subordonarea cuno\u0219tin\u021belor unui principiu suprem, principiu la care \u0219tiin\u021bele pozitive nu se pot ridica. Sistematizarea este exclusiv afacerea filosofiei.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
2. Metoda metafizicii<\/strong><\/h6>\n\n\n\n

\u00a7. Leonardescu constat\u0103 c\u0103 filosofia \u2013 ca metafizic\u0103 general\u0103 \u2013 nu a reu\u0219it, \u00eenc\u0103, s\u0103 produc\u0103 \u201eun sistem \u0219tiin\u021bific, \u00een care cuno\u0219tin\u021bele de cur\u00e2nd ob\u021binute s\u0103 g\u0103seasc\u0103 f\u0103r\u0103 dificultate locul lor\u201d, \u201eun sistem care s\u0103 \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eze \u00eentreaga realitate<\/em>\u201d[50]<\/sup><\/a>, deci care s\u0103 ridice obiectul metafizicii la cunoa\u0219tere. Scopul filosofiei este \u00een continuare nerealizat. \u00centre \u0219colile filosofice exist\u0103 conflicte, sistemele se opun altor sisteme \u0219i \u0219tiin\u021ba poziti\u00adv\u0103, cu descoperirile ei succesive, le perturb\u0103 \u0219i le contest\u0103 pe toate. Erau speran\u021be ca pozitivismul s\u0103 \u00eendeplineasc\u0103 aceast\u0103 sarcin\u0103, dar \u201e\u0219i aceast\u0103 \u0219coal\u0103 are mult de lucru p\u00e2n\u0103 s\u0103 satisfac\u0103 ra\u021biunea, sim\u021bul comun <\/em>\u0219i con\u0219tiin\u021ba<\/em>\u201d.[51]<\/sup><\/a> Oare filosofia va putea pe viitor s\u0103 dea o form\u0103 sistematic\u0103 \u0219tiin\u021bei? Cum poate fi surmontat conflictul sistemelor, intern filosofiei, \u0219i conflictul, extern ei, cu \u0219tiin\u021ba pozitiv\u0103? Cum se poate constitui filo\u00adsofia ca sistem? \u00centrebarea poart\u0103 asupra metodei filosofiei.<\/p>\n\n\n\n

Pentru ca filosofia s\u0103 fie posibil\u0103 ca sistem, ea are nevoie: 1) de un punct de ple\u00adcare, asigurat contra scepticismului, un fapt de con\u0219tiin\u021b\u0103 universal, imposibil de negat f\u0103r\u0103 contradic\u021bie. Acest punct de plecare a fost asigurat, \u00een mod evident, de Descartes, care a inaugurat metoda psihologic\u0103 \u00een filosofie[52]<\/sup><\/a>; 2) de un principiu al \u0219tiin\u021bei determi\u00adnat pre\u00adcis, \u201eprincipiu \u00een care se rezum\u0103 toate principiile \u0219i care s\u0103 constituie unitatea<\/em> tuturor lucrurilor\u201d, \u201eun principiu infinit absolut<\/em> care s\u0103 fie ra\u021biunea oric\u0103rui principiu prin ajutorul c\u0103ruia s\u0103 explic\u0103m tot ceea ce cunoa\u0219tem \u0219i tot ceea ce exist\u0103.\u201d[53]<\/sup><\/a> Acesta nu este altul dec\u00e2t Dumnezeu, de\u0219i Leonardescu admite, cu Janet, c\u0103 \u0219i materia este un candidat demn de luat \u00een seam\u0103. \u00cens\u0103, \u00een acest caz, principiul \u0219i punctul de plecare s-ar afla \u00een contradic\u00ad\u021bie. Odat\u0103 stabilite punctul de plecare \u0219i principiul principiilor, trebuie s\u0103 ne mi\u0219c\u0103m, cu metod\u0103, \u00eentre cele dou\u0103. \u00cen cea mai pur\u0103 tradi\u021bie spiritualist\u0103, Leonar\u00addescu stabile\u0219te c\u0103 metafizica \u00eencepe cu psihologia \u0219i sf\u00e2r\u0219e\u0219te cu teologia ra\u021bio\u00adnal\u0103, sau teodiceea.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen demersurile sale, metafizicianul trebuie s\u0103 respecte c\u00e2teva reguli generale. 1) S\u0103 nu ignore nici s\u0103 nu contrazic\u0103 datele \u0219tiin\u021bei, chiar c\u00e2nd acestea \u00eei contrazic pro\u00adprii\u00adle teorii. El trebuie s\u0103 caute armonizarea celor dou\u0103 \u00eentr-o teorie superioar\u0103, iar c\u00e2nd lucrul nu este posibil, s\u0103-\u0219i corecteze teoria (sau s\u0103 arate falsitatea rezultatului \u0219tiin\u00ad\u021bific respectiv). 2) S\u0103 nu contrazic\u0103 sim\u021bul comun \u00een lipsa unei \u201edemonstra\u021biun[i] prea\u00adla\u00adbil[e], care s\u0103 fac\u0103 s\u0103 dispar\u0103 din toate spiritele \u0219i pentru totdeauna prejudiciile [i.e. prejudec\u0103\u021bile] ob\u021binute prin obicei sau prin educa\u021bia tradi\u021bional\u0103.\u201d[54]<\/sup><\/a> Sim\u021bul comun con\u00ad\u021bine multe prejudec\u0103\u021bi false, dar \u0219i prejudec\u0103\u021bi care \u201esunt ecoul imediat \u0219i direct al reali\u00adt\u0103\u021bii \u00een inteligen\u021ba noastr\u0103\u201d.[55]<\/sup><\/a> \u00cen sf\u00e2r\u0219it, 3) s\u0103 nu exclud\u0103 sentimentul<\/em>, indispensabil \u00een \u0219tiin\u021bele morale, dar fertil \u0219i \u00een metafizic\u0103. Altfel spus, Leonardescu admite c\u0103 repul\u00adsia sau entuziasmul pentru anumite doctrine pot servi ca revelator al valorii, morale \u0219i estetice, a acestora. Metafizicianul nu trebuie s\u0103 violenteze, f\u0103r\u0103 temeiuri bune, senti\u00admentele universale ale genului uman.<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2t prive\u0219te metoda \u00een sine, ea nu poate fi, desigur, exclusiv ra\u021bional\u0103 (a priori), pur demonstrativ\u0103 (deductiv\u0103), ca la Spinoza. Dac\u0103, pe vremea lui Leonardescu, meta\u00adfizica a priori<\/em> era compromis\u0103, metafizica inductiv\u0103 \u00ee\u0219i cuno\u0219tea momentele de glorie, prin Lotze, Fechner sau Eduard von Hartmann. Tem\u0103tor de orice partizanat exclusivist, Leonardescu nu ader\u0103 \u00eens\u0103 la inductivismul pur-s\u00e2nge, protest\u00e2nd contra interdic\u021biei de a utiliza metoda deductiv\u0103 \u00een filosofie. Orice metod\u0103 valid\u0103 \u00een \u0219tiin\u021be, fie acestea pozi\u00adtive, fie exacte, este ipso facto <\/em>valid\u0103 \u00een metafizic\u0103. \u201eM\u0103 mir, scrie Leonardescu, cum Aug. Comte condamn\u0103 cu totul deduc\u021biunea \u00een materia speculativ\u0103 \u0219i \u00een acela\u0219i timp o recunoa\u0219te \u00een matematici\u201d.[56]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

\n

Desigur, observa\u021biunea \u0219i experien\u021ba at\u00e2t de mult recomandate \u00een secolul nostru, nu constituie \u00eentregul metod<\/em>, dar numai o parte a metodului. Al\u0103turi cu observa\u021biunea \u0219i experien\u021ba naturali\u0219tilor, exist\u0103 asemenea \u0219i observa\u021biunea \u0219i experien\u021ba intern\u0103, exist\u0103 \u0219i ra\u021biunea; al\u0103turi cu metodul analitic, exist\u0103 \u0219i metodul sintetic, care complecteaz\u0103 re\u00adzultatele analizei […]; filosofia nu poate s\u0103 se ser\u00adveasc\u0103 numai de observa\u021biune sau de experien\u021b\u0103, dar\u0103 \u00eenc\u0103 \u0219i de sintez\u0103 sau de de\u00adduc\u021biune.[57]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Adev\u0103rata metod\u0103 este deci analitico-sintetic\u0103, inductivo-deductiv\u0103 sau, mai bine zis, ipotetico-deductiv\u0103, \u00eentruc\u00e2t ea nu trebuie s\u0103-\u0219i interzic\u0103 formularea de ipoteze (aici Leonardescu merge mai departe dec\u00e2t un Cousin, de exemplu, care insista c\u0103 principii\u00adle filosofice nu sunt nici empirice, nici ipotetice). Metodologic, metafizica trebuie s\u0103 fie continu\u0103 at\u00e2t cu \u0219tiin\u021bele exacte (matematicile), c\u00e2t \u0219i cu cele pozitive (ale naturii).<\/p>\n\n\n\n

Metafizica trebuie s\u0103 procedeze, a\u0219adar, \u00een acela\u0219i spirit ca \u0219i \u0219tiin\u021bele pozitive. Care este spiritul \u0219tiin\u021bific? Potrivit lui Cousin, veritabilul spirit \u0219tiin\u021bific este eclectis\u00admul, \u201eacest eclectism luminat care, judec\u00e2nd toate doctrinele, \u00eemprumut\u0103 de la ele co\u00admunul \u0219i adev\u0103ratul, neglijeaz\u0103 opusul \u0219i falsul […], acest eclectism care a creat \u0219i sporit \u0219tiin\u021bele fizice.\u201d[58]<\/sup><\/a> De la Bacon \u00eencoace,<\/p>\n\n\n\n

\n

marii fizicieni [\u2026] uni\u021bi \u00eentre ei prin punctul de plecare \u0219i scop, n-au mers pentru at\u00e2ta lucru cu mai pu\u021bin\u0103 independen\u021b\u0103 fiecare pe drumul s\u0103u. Timpul a ales \u00eentre teorii\u00adle par\u00adticulare partea de adev\u0103r, l\u0103s\u00e2nd partea de eroare, \u0219i a ata\u0219at unele la altele toate desco\u00adperirile par\u021bia\u00adle, pentru a forma din acestea, \u00eencetul cu \u00eencetul, un ansamblu vast \u0219i ar\u00admonic.[59]<\/sup><\/a>  <\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Nu-i putem repro\u0219a lui Cousin aceast\u0103 viziune fals\u0103 asupra dinamicii \u0219tiin\u021bei. Es\u00adte imaginea pe care \u0219i-ar putea-o forma oricine pe baza studiului manualelor \u0219tiin\u021bifice. Manualele, \u00eentr-adev\u0103r, dau imaginea acestui tip de progres \u00een \u0219tiin\u021b\u0103, imagine r\u0103sturna\u00adt\u0103 de istoria \u0219i sociologia \u0219tiin\u021bei \u00een secolul al 20-lea.[60]<\/sup><\/a> \u201eAnsamblul vast \u0219i armonic\u201d este corpusul teoretic necontroversat care se decanteaz\u0103 \u00een manuale \u0219i care este de re\u00adgul\u0103 defazat, \u00eent\u00e2rziat \u00een raport cu starea prezent\u0103 a \u0219tiin\u021bei. S\u0103 nu pierdem \u00eens\u0103 din vedere c\u0103 Cousin \u00eencearc\u0103 s\u0103 degajeze spiritul \u0219tiin\u021bei. El nu se \u00een\u0219al\u0103 atunci c\u00e2nd afir\u00adm\u0103 c\u0103 ceea ce permite dezvoltarea unei \u0219tiin\u021be este integrarea descoperirilor izolate f\u0103cute de numero\u0219i savan\u021bi, care lucreaz\u0103 de multe ori \u00een total\u0103 independen\u021b\u0103 fa\u021b\u0103 de al\u021bii. Un adev\u0103r \u0219tiin\u021bific devine un bun comun al tuturor savan\u021bilor, indiferent cine l\u2011a descoperit. De aceea \u0219i filosoful, dac\u0103 vrea ca filosofia s\u0103 progreseze \u0219i s\u0103 prezinte imaginea unui \u201eansamblu vast \u0219i armonic\u201d \u00een locul imaginii dezolante a unei pluralit\u0103\u021bi de sisteme care se combat \u00eentre ele, fiecare revendic\u00e2nd adev\u0103rul numai pentru sine \u2013 de aceea \u0219i filosoful trebuie \u201es\u0103-\u0219i ia peste tot bunul s\u0103u acolo unde \u00eel g\u0103se\u0219te, s\u0103 se \u00eembog\u0103\u021beasc\u0103 ad\u0103p\u00e2ndu-se din toate izvoarele\u201d.[61]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Eclectismul este, fire\u0219te, solu\u021bia la care ader\u0103 \u0219i Leonardescu. El \u201egone\u0219te din toate puterile ideile exclusive<\/em>\u201d, c\u0103ci \u201eexclusivismul<\/em> a fost \u00eentotdeauna bariera care a men\u021binut izolarea fiec\u0103rei investiga\u021biuni \u0219tiin\u021bifice \u0219i a \u00eempiedicat pe cei care nu sunt ini\u021bia\u021bi cu filosofia de a p\u0103trunde \u00een templul Metafizicii\u201d.[62]<\/sup><\/a> Sarcina metafizicii este, dimpotriv\u0103, concilierea sistemelor adverse. Acestea ar fi \u201enumai verit\u0103\u021bi imperfecte \u0219i incomplete ce trebuiesc perfec\u021bionate \u0219i completate, \u00eent\u0103rindu-le unele prin altele prin c\u0103utarea punctelor de contact \u0219i de analogie.\u201d[63]<\/sup><\/a> Travaliul de armonizare a sistemelor, de completare a unora prin celelalte, care presupune o redistribuire a adev\u0103rurilor, o reorganizare \u0219i resistematizare a lor, este ceea ce Leonardescu nume\u0219te \u201elupta \u0219tiin\u021bei […] pentru descoperirea formei<\/em> cu care trebuie s\u0103 se investeasc\u0103 \u0219tiin\u021bele, \u2013 pentru acea form\u0103 care trebuie s\u0103 reprezinte unitatea tuturor \u0219tiin\u021belor, realitatea \u00eentreag\u0103\u201d.[64]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Ideea c\u0103 metafizica const\u0103 \u00een a da form\u0103 sistematic\u0103 cunoa\u0219terii preexistente este foarte caracteristic\u0103 pentru Leonardescu. Afirm\u00e2nd aceast\u0103 doctrin\u0103, el se demarc\u0103 at\u00e2t de Cousin, c\u00e2t \u0219i de criticii eclectismului. Cousin nu considera c\u0103 eclectismul este un nou sistem, \u00een plus fa\u021b\u0103 de cele existente. Criticii eclectismului \u00eei repro\u0219au tocmai aceasta, c\u0103 nu este sistem, deci nu este o filosofie, prejudecata fiind c\u0103 filosofia este sistem. Leonar\u00addescu, \u00een schimb, vorbe\u0219te de \u201ea da o form\u0103 eclectismului\u201d.<\/a>[65]<\/sup><\/a> Nu avem oare dreptul de a sub\u00een\u021belege c\u0103 poate exista \u0219i un eclectism inform, nespeculativ, de-a drep\u00adtul nefilosofic? \u00cen orice caz, metafizica, dup\u0103 el, trebuie s\u0103 stabileasc\u0103 un sistem al sistemelor, prin rea\u00adjustarea perpetu\u0103 a \u00eentregului cunoa\u0219terii pentru a integra noile ade\u00adv\u0103ruri \u0219i a se debarasa de doctrinele infirmate \u00eentre timp. Metafizica este, a\u0219adar, o activitate de sistematizare \u0219i de eliminare a inconsisten\u021belor din c\u00e2mpul cunoa\u0219terii omen\u00ade\u0219ti, \u00een lumina descoperirilor \u0219tiin\u021bifice, a cerin\u021belor bunului sim\u021b \u0219i a principiilor ra\u021biunii, aspir\u00e2nd la o reprezentare adecvat\u0103 a totalit\u0103\u021bii realului (ideea<\/em> universului ca totalitate, cum \u00eei spune Leonardescu). Leonardescu conciliaz\u0103, \u00een aceast\u0103 viziune, eclec\u00adtismul \u0219i pozitivismul. \u00centr-adev\u0103r, Comte scrie:<\/p>\n\n\n\n

[…] folosesc termenul filosofie<\/em> \u00een accep\u021biunea pe care i-o d\u0103deau anticii, \u0219i \u00een par\u00adticular Aristotel, ca desemn\u00e2nd sistemul general al concep\u021biilor umane. […] Prin filoso\u00adfie pozi\u00adtiv\u0103, comparat\u0103 cu \u0219tiin\u021bele pozitive, \u00een\u021beleg numai studiul propriu al generalit\u0103\u00ad\u021bilor di\u00adferitelor \u0219tiin\u021be, concepute ca supuse unei metode unice \u0219i ca form\u00e2nd diferitele p\u0103r\u021bi ale unui plan general de cercet\u0103ri.[66]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

\n

Ideea c\u0103 filosofia este sistem general \u0219i c\u0103 filosofarea este sistematizare de gene\u00adralit\u0103\u021bi (concepte, principii, legi), \u00een principal coordonare \u0219i clasificare a \u0219tiin\u021belor pozi\u00adtive, dar nu producere de generalit\u0103\u021bi proprii, provine de la Comte, pe care Leonardescu nu \u00eel combate pe c\u00e2t \u00eei urmeaz\u0103. <\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

\u00a7. Lupta pozitivismului cu eclectismul \u0219i cea, oarecum derivat\u0103 \u0219i paralel\u0103, a ma\u00adterialismului cu spiritualismul a caracterizat \u00eentreg veacul al 19-lea francez. Leonardes\u00adcu, ca un adev\u0103rat eclectic ce era, a negat \u00een eclectism negarea sistemului \u0219i \u00een poziti\u00advism, negarea metafizicii. Nu \u00eencape \u00eendoial\u0103 c\u0103 el a fost inspirat, \u00een cea de-a doua ac\u021bi\u00adune, de evolu\u021bia istoric\u0103 a \u201e\u0219colii pozitiviste\u201d. \u00cen anii 1870, Herbert Spencer era perce\u00adput ca unul dintre cei mai eminen\u021bi reprezentan\u021bi ai pozitivismului. Or, \u00een First Princi\u00adples <\/em>(1862), scriere pe care Leonardescu a citit-o \u00een traducere francez\u0103 \u0219i pe care o citeaz\u0103, Spencer d\u0103 tocmai o metafizic\u0103 general\u0103, o metafizic\u0103 a Universului. Sub in\u00adfluen\u021ba lui Spencer a lucrat \u0219i Vasile Conta, metafizicianul<\/em> materialist \u0219i pozitivist<\/em> Con\u00adta. \u00cen ce prive\u0219te, \u00eens\u0103, \u201earmonizarea\u201d \u0219i darea unei \u201eforme eclectismului\u201d, este mai difi\u00adcil de g\u0103sit predecesori ai lui Leonardescu \u00een cadrul \u201e\u0219colii eclectice\u201d. Janet, pro\u00adnun\u021b\u00e2ndu-se asupra valorii eclectismului ca sistem, scria: \u201enu ezit s\u0103 o spun, orice sis\u00adtem este o eroare, \u0219i eclectismul \u00eensu\u0219i, ca sistem, este o eroare\u201d.[67]<\/sup><\/a> Ar fi bine, spune Janet, ca concilierea s\u0103 treac\u0103 \u00een sintez\u0103, adic\u0103 s\u0103 fie realizat\u0103 pe baza unui principiu nou, superior. Dar acest deziderat este imposibil de realizat practic. Marea \u00eencercare, \u00een acest sens, este sistemul hegelian, care \u201enu poate, mai mult dec\u00e2t alte sisteme, s\u0103 \u00eenl\u0103n\u00ad\u021buie pe veci, \u00eentr-o form\u0103 determinat\u0103, mi\u0219carea \u0219i elanul g\u00e2ndirii\u201d.[68]<\/sup><\/a> \u0218i acest sistem este o form\u0103 trec\u0103toare \u0219i reprezint\u0103 un adev\u0103r par\u021bial. Urm\u00e2ndu-l pe Jouffroy, Janet distinge \u00eentre dou\u0103 feluri de a face filosofie: cu geniu sau cu bun sim\u021b. Filosoful de geniu inventeaz\u0103, creeaz\u0103, \u00ee\u0219i asum\u0103 riscul de a gre\u0219i, \u00eens\u0103 este prin for\u021ba lucrurilor exclusivist, ridic\u00e2nd mereu propria descoperire la rangul de adev\u0103r absolut. Janet se mul\u021bume\u0219te s\u0103 filosofeze cu bun sim\u021b, \u201es\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 \u0219i s\u0103 culeag\u0103, f\u0103r\u0103 a face din ele un sistem, adev\u0103rurile descoperite de oamenii de geniu\u201d.[69]<\/sup><\/a> Bunul sim\u021b are caracteristica principal\u0103 \u201ede a nu inventa: el culege, alege \u0219i transmite\u201d.[70]<\/sup><\/a> El \u00eencearc\u0103 s\u0103 concilieze cum poate, iar uneori chiar renun\u021b\u0103 s\u0103 concilieze, d\u00e2ndu-\u0219i seama c\u0103 este peste puterile lui. \u201eFilosofii bunului sim\u021b sunt magistra\u021bii unui stat liber care fac binele f\u0103r\u0103 str\u0103lucire, dar f\u0103r\u0103 furtuni, \u0219i care, respect\u00e2nd toate interesele \u0219i toate drepturile, sunt prin chiar aceasta obliga\u021bi s\u0103 se ab\u021bin\u0103 de la marile aventuri.\u201d[71]<\/sup><\/a> Nu se putea o mai bun\u0103 caracteri\u00adzare a lui Leonardescu ca filosof. \u00cen rezumat, geniile fac sisteme, care sunt adev\u0103ruri par\u021biale, ceilal\u021bi se mul\u021bumesc s\u0103 aleag\u0103 adev\u0103rul de fals \u00een fiecare sistem \u0219i s\u0103 \u00eencerce s\u0103 concilieze adev\u0103rurile astfel alese, pe c\u00e2t posibil sistematic, adic\u0103 stabilind \u00eentre ele raporturi logice, g\u0103sind medierile lips\u0103, nu doar pun\u00e2ndu-le cap la cap. Se pot forma astfel \u201esinteze par\u021biale\u201d, \u201edin ce \u00een ce mai vaste\u201d, \u00eens\u0103 \u201eeclectismul absolut, ca \u0219tiin\u021ba absolut\u0103 (\u0219i ar fi acela\u0219i lucru), nu este dec\u00e2t \u00een Dumnezeu \u0219i nu este \u00een noi\u201d.[72]<\/sup><\/a> <\/p>\n\n\n\n

Leonardescu ar fi putut, \u00eens\u0103, s\u0103 aib\u0103 \u00een vedere \u0219i ce spunea Tiberghien, profeso\u00adrul de filosofie al Universit\u0103\u021bii libere din Bruxelles, \u00eentr-o carte pe care am toate moti\u00advele s\u0103 cred c\u0103 o cuno\u0219tea. Doctrinei lui Cousin, potrivit acestuia, de\u0219i \u201einspirat\u0103 de o dorin\u021b\u0103 l\u0103udabil\u0103 de conciliere\u201d, \u201e\u00eei lipse\u0219te unitatea \u0219i sistematizarea, nu posed\u0103 niciun principiu superior din care s\u0103 poat\u0103 aprecia \u00een cuno\u0219tin\u021b\u0103 de cauz\u0103 ce este adev\u0103rat \u0219i fals \u00een celelalte doctrine\u201d.[73]<\/sup><\/a> Eclectismului lui Cousin filosoful belgian \u00eei opune \u201esiste\u00admul armonic\u201d al lui Krause[74]<\/sup><\/a>, care \u201eare toate avantajele eclectismului din punctul de vedere al impar\u021bialit\u0103\u021bii \u0219i combin\u0103rii doctrinelor, dar are un principiu superior \u0219i o metod\u0103 proprie care \u00eei permite s\u0103 discearn\u0103 adev\u0103rul de fals\u201d.[75]<\/sup><\/a> Sistemul armonic este un organism, nu un mecanism (precum \u00een cazul eclectismului). Nu este exclus ca Leo\u00adnardescu s\u0103 fi v\u0103zut \u00een armonismul lui Krause un model de dep\u0103\u0219ire posibil\u0103 a eclec\u00adtismului, de fapt de \u00eemplinire a acestuia \u00eentr-un sistem, \u00eens\u0103 deschis<\/em>. Considera\u021biile lui Tiberghien despre forma \u0219tiin\u021bei \u00een general, care este sistemul, \u00een\u021beles ca organism<\/em>, pot sugera o oarecare influen\u021b\u0103 asupra vederilor lui Leonardescu. \u00cens\u0103 principiul nou care s\u0103 fac\u0103 posibil sistemul el nu l-a luat de la Krause, ci l-a g\u0103sit \u00een \u201edarwinism\u201d.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
II. Darwinism \u0219i metafizic\u0103<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

\u00a7. Revolu\u021bia darwinist\u0103[76]<\/sup><\/a> \u00een biologie a fost prima revolu\u021bie \u0219tiin\u021bific\u0103 cu care ro\u00adm\u00e2nii au putut fi cultural contemporani. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, Leonardescu \u00eel men\u021bioneaz\u0103 pe Darwin \u00eenc\u0103 din primele lui scrieri de dup\u0103 \u00eentoarcerea din Fran\u021ba, \u00een deceniul al optulea, c\u00e2nd ideile savantului britanic erau deja prezente \u00een revistele rom\u00e2ne\u0219ti[77]<\/sup><\/a> \u0219i \u00eencepuser\u0103 s\u0103 provoace reac\u021bii.[78]<\/sup><\/a> \u00cen special publicarea Filia\u021biei omului<\/em> (1871) a impul\u00adsionat, ca \u0219i \u00een alte locuri, discutarea ideilor transformiste \u0219i evolu\u021bioniste \u00een mediul cultural rom\u00e2nesc. Leo\u00adnardescu, \u00eens\u0103, nu s-a interesat serios asupra ideilor lui Darwin dec\u00e2t la \u00eenceputul dece\u00adniului urm\u0103tor. Ipoteza mea este c\u0103 Leonardescu a fost constr\u00e2ns s\u0103 o fac\u0103 pentru a\u2011i putea combate pe materiali\u0219ti, care se revendicau de la pozitivism \u0219i de la transfor\u00admism\/evolu\u021bionism, baz\u00e2ndu-se frecvent pe Spencer, Huxley sau Haeckel. Colaborator la Revista contemporan\u0103<\/em>, a avut de \u00eenfruntat ideile lui \u0218t. C. Mich\u0103ilescu. Devenind mem\u00adbru al Junimii, \u00een 1879, a p\u0103truns \u00eentr-un cerc intelectual \u00een care ideile lui Darwin erau cunoscute de mult\u0103 vreme \u0219i aveau adep\u021bi.[79]<\/sup><\/a> El a fost silit s\u0103 se infor\u00admeze asupra darwi\u00adnismului mai ales dup\u0103 ce Vasile Conta a publicat, \u00een Convorbiri literare<\/em>, Teoria ondula\u00ad\u021biunii universale<\/em>, care con\u021bine, \u00een capitolul II, discu\u021bia unor ches\u00adtiuni de biologie, sec\u021biu\u00adnea IV, publicat\u0103 \u00een 1877, intitul\u00e2ndu-se \u201eOriginea speciilor\u201d.[80]<\/sup><\/a> Scrierea lui Conta repre\u00adzenta, la vremea aceea, cea mai important\u0103 expunere sintetic\u0103 \u0219i critic\u0103 a teoriei lui Dar\u00adwin \u00een rom\u00e2ne\u0219te.[81]<\/sup><\/a> \u00cen 1882 vedem c\u0103 Leonardescu citise despre majoritatea scrierilor importante ale lui Darwin, suficient pentru a avea o imagine de ansamblu. Conta nu mai tr\u0103ia, \u00eens\u0103 articolul lui Leonardescu, publicat cu ocazia mor\u021bii lui Darwin, constituie una dintre replicile unui dialog cu filosoful de la Ghind\u0103oani.[82]<\/sup><\/a> Leonardescu, adopt\u00e2nd evolu\u00ad\u021bionismul, vede \u00een el nu o confirmare a materialismului, ci una a spiritualismului.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
1. Darwinismul ca metafizic\u0103<\/strong><\/h6>\n\n\n\n

\u00a7. \u00cen articolul \u201eDarwin \u0219i \u0219tiin\u021ba contemporan\u0103\u201d, Leonardescu \u0219i-a propus s\u0103 sub\u00adlinieze influen\u021ba enorm\u0103 a contribu\u021biilor lui Darwin at\u00e2t asupra \u0219tiin\u021bei naturale, c\u00e2t \u0219i mai ales asupra filosofiei:<\/p>\n\n\n\n

\n

[…] teoria care-i poart\u0103 numele pare a cuprinde secretul lumii \u0219i al vie\u021bii. Nu este ches\u00adtiune \u00een care darwinismul s\u0103 nu aduc\u0103 contingentul s\u0103u, s\u0103 nu contribuie a lumina ches\u00adtiunile cele mai \u00eentunecoase. \u2013 Aceast\u0103 teorie str\u0103b\u0103t\u00e2nd \u0219tiin\u021ba de la un cap\u0103t la altul, fiecare specialist: naturalistul, filologul, juristul, politicul etc., nu poate s\u0103 nu \u021bie sam\u0103 de materialul ce Darwin a g\u0103sit pentru luminarea oric\u0103rei chestiuni.[83]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Interpretarea darwinismului de c\u0103tre Leonardescu este una \u201efrancez\u0103\u201d, \u00een m\u0103sura \u00een care el vede \u00een darwinism ultimul cuv\u00e2nt al transformismului \u0219i \u00een Darwin, un conti\u00adnuator al lui Lamarck:<\/p>\n\n\n\n

\n

Observ\u00e2nd, ca \u0219i Heraclit, c\u0103 totul este \u00eentr-o transformare continu\u0103, admi\u021b\u00e2nd, ca \u0219i Aristotele c\u0103 materia este necontenit \u00een mi\u0219care tinz\u00e2nd a se \u00eembr\u0103ca \u00een deosebite for\u00adme, \u2013 condus \u00een cele din urm\u0103 de ideile filosofiei zoologice<\/em> ale lui Lamarck, Darwin se sile\u0219te a proba aceea ce naturalistul francez a conceput.\u201d[84]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

\u00cen aceast\u0103 privin\u021b\u0103 el nu se deosebe\u0219te de Conta, care nu sesiza nici el clar dife\u00adren\u021ba \u00eentre evolu\u021bionism \u0219i tranformism. Leonardescu asocia ideea selec\u021biei naturale (\u201epunctul de plecare\u201d al lui Darwin \u2013 de fapt, al \u201edarwinismului\u201d, identificat mai mult sau mai pu\u021bin cu doctrinele lui Haeckel) cu ideea dezvolt\u0103rii graduale a speciilor, ple\u00adc\u00e2nd de la un \u201etip unic \u0219i primitiv\u201d spre grade de perfec\u021biune din ce \u00een ce mai mari. Omul ocup\u0103 locul su\u00adprem \u00een aceast\u0103 scar\u0103 a transform\u0103rilor (Leonardescu nu pare s\u0103 cread\u0103 c\u0103 omul va fi dep\u0103\u0219it de o alt\u0103 specie pe scara perfec\u021biunii.). \u00cen fiecare specie \u201enu \u00eent\u00e2lnim […] dec\u00e2t dezvoltarea mai complect\u0103 a organiza\u021biunii deja existente \u00een spe\u00adcia de animalitate inferi\u00adoar\u0103\u201d.[85]<\/sup><\/a> Dac\u0103 este a\u0219a, atunci toate caracteristicile tuturor speciilor sunt \u00een putin\u021b\u0103 \u00een tipul unic \u0219i primitiv. Nimic nu este cu adev\u0103rat nou \u0219i imprevizibil, Leonardescu nu face ni\u00adciun loc, \u00een concep\u021bia lui, ideii caracteristic darwiniste de muta\u00ad\u021bie. Ordinea \u00een care au loc actualiz\u0103rile \u2013 c\u0103ci evolu\u021bia pare a consta \u00een actualiz\u0103ri suc\u00adcesive \u0219i ordonate ale virtuali\u00adt\u0103\u021bilor vie\u021bii \u2013 este determinat\u0103 de \u201eselec\u021bia natural\u0103\u201d. Evolu\u021bia este \u00een acela\u0219i timp teleo\u00adlogic\u0103 \u0219i cauzal\u0103. Este teleologic\u0103 \u00een m\u0103sura \u00een care aspira\u021bia spre perfec\u021biune a organis\u00admelor, \u201eprogresul\u201d vie\u021bii organice, corespunde inten\u00ad\u021biilor lui Dumnezeu. Este cauzal\u0103 \u00een m\u0103sura \u00een care selec\u021bia natural\u0103 depinde de trei factori: lupta pentru existen\u021b\u0103, variabilita\u00adtea \u0219i transmiterea varia\u021biilor prin ereditate. Lupta pentru existen\u021b\u0103 este \u00een principal o lupt\u0103 cu mediul. Atunci c\u00e2nd schimb\u0103rile din mediu, \u00eentr-un anumit areal, sunt mari, specia nu\u2011\u0219i mai poate men\u021bine caracteristicile \u00een arealul respectiv. Apar astfel \u201evaria\u021bii\u201d \u00een indi\u00advizi, care sunt transmise descenden\u021bi\u00adlor, duc\u00e2nd \u00een timp la apari\u021bia unei variet\u0103\u021bi care, mai departe, poate deveni o specie. A\u0219adar, schimb\u0103rile din mediu sunt adev\u0103ratul declan\u0219a\u00adtor al actualiz\u0103rii laten\u021belor din arhetipul vie\u021bii, nu proliferarea indivizilor bine adapta\u021bi pe un anumit teritoriu.<\/p>\n\n\n\n

Leonardescu este influen\u021bat \u00een particular de Haeckel, renumitul biolog german, descoperitor al paralelismului (relativ) dintre dezvoltarea embrionului individual \u0219i evolu\u021bia speciei, paralelism sintetizat \u00een faimoasa \u201elege biogenetic\u0103\u201d dup\u0103 care ontoge\u00adnia recapituleaz\u0103 filogenia. Haeckel a jucat, \u00een Germania, rolul jucat de Huxley \u00een An\u00adglia, acela de agent \u0219i purt\u0103tor de cuv\u00e2nt al darwinismului, \u00eencep\u00e2nd din 1864. Haeckel a dezvoltat darwinismul ocup\u00e2ndu-se, \u00eentre altele, de evolu\u021bia speciei umane. \u00cens\u0103 dar\u00adwinismul lui Haeckel nu era cel al lui Darwin, ci \u201eun amestec de concep\u021bii \u00eemprumuta\u00adte de la Lamarck, Goethe \u0219i din filosofia speculativ\u0103 a naturii\u201d.[86]<\/sup><\/a> Haeckel receptase contribu\u021biile lui Darwin pe fondul unor preocup\u0103ri \u0219i doctrine deja existente \u00een biologia german\u0103. El citise Originea speciilor<\/em> \u00een traducerea lui Heinrich Georg Bronn (1860), traducere destul de liber\u0103, \u00een care ideile lui Darwin erau adesea aduse din condei \u00een direc\u021bia celor ale traduc\u0103torului:<\/p>\n\n\n\n

\n

Pentru a nu da dec\u00e2t un exemplu, cu at\u00e2t mai semnificativ cu c\u00e2t prive\u0219te chiar ti\u00adtlul scrierii, englezul favoured<\/em> este redat prin adjectivul vervollkommneten<\/em>, adic\u0103 \u201emai per\u00adfec\u021bionate\u201d […], ceea ce tinde \u00een mod evident s\u0103 deturneze total \u00eensu\u0219i fundamentul teo\u00adriei darwiniste: acolo unde Darwin are \u00een vedere fiin\u021be vii \u00eenzestrate cu anumite caracte\u00adristici, care sunt favorabile (din \u00eent\u00e2mplare) supravie\u021buirii lor \u00een anumite \u00eempre\u00adjur\u0103ri, Bronn sugereaz\u0103 mai degrab\u0103 un soi de mi\u0219care ascendent\u0103 spre o perfec\u021biune din ce \u00een ce mai mare, ceea ce, cu siguran\u021b\u0103, nu este acela\u0219i lucru.[87]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

\u201eEvolu\u021bionismul\u201d lui Haeckel are la baz\u0103 o anumit\u0103 viziune filosofic\u0103 (un mo\u00adnism de substan\u021b\u0103 material\u0103), pe care acesta o va dezvolta din ce \u00een ce mai mult spre sf\u00e2r\u0219itul secolului, dar care este deja puternic afirmat\u0103 \u00een lucr\u0103rile accesibile lui Leo\u00adnardescu, \u00een special Antropogenia, sau istoria evolu\u021biei umane<\/em>, tradus\u0103 \u00een francez\u0103 \u00een 1877.[88]<\/sup><\/a> Omul de \u0219tiin\u021b\u0103 nu se sfie\u0219te s\u0103 discute, decol\u00e2nd de pe solul biologiei, despre Dumnezeu, existen\u021ba \u0219i nemurirea sufletului, originea universului \u0219i a vie\u021bii. Pentru Leo\u00adnardescu aceasta este o bun\u0103 dovad\u0103 c\u0103 obiectele metafizicii au devenit obiecte de studiu ale \u0219tiin\u021bei, c\u0103 \u0219tiin\u021ba s-a \u00eemp\u0103cat \u00een sf\u00e2r\u0219it cu metafizica \u0219i c\u0103 metafizica a ren\u0103s\u00adcut \u00een s\u00e2nul \u0219tiin\u021bei. Pe autoritatea lui Haeckel a putut Leonardescu s\u0103-\u0219i \u00eentemeieze suplimentar afirma\u021bia anti-pozitivist\u0103 c\u0103 \u0219tiin\u021ba nu poate fi divor\u021bat\u0103 de metafizic\u0103. \u00cen Generelle Morphologie<\/em> Haeckel sus\u021bine un principiu foarte important, anume c\u0103 \u201eorice \u0219tiin\u021b\u0103 a naturii adev\u0103rat\u0103 este filosofie \u0219i orice filosofie adev\u0103rat\u0103 este \u0219tiin\u021b\u0103 a naturii. Deci orice \u0219tiin\u021b\u0103 adev\u0103rat\u0103 este filosofie a naturii\u201d[89]<\/sup><\/a>. Haeckel a pledat pentru uniunea filosofiei cu empiria; filosofia f\u0103r\u0103 empirie este van\u0103, empiria f\u0103r\u0103 filosofie este oarb\u0103. Nu sunt indicii c\u0103 Leonardescu ar fi cunoscut scrierile lui Haeckel \u00eenainte de 1882, \u00een orice caz germanul nu este men\u021bionat nici \u00een Me\u00adtodul<\/em>, nici \u00een Filosofia<\/em>. Dar reflec\u021biile epistemologice ale acestuia confirm\u0103 de minune vederile lui Leonardescu asupra rapor\u00adtului metafizicii cu \u0219tiin\u021ba.<\/p>\n\n\n\n

Monismul lui Haeckel, materialist, determinist, panteist, va avea mul\u021bi adep\u021bi, in\u00adclusiv rom\u00e2ni. Contemporanul<\/em> populariza concep\u021biile lui Haeckel \u00een 1884. Dr. N. Leon (1862\u20131931), student al lui Haeckel, \u00eei va difuza statornic concep\u021biile din 1889 \u00eencolo.[90]<\/sup><\/a> Leon a dus o polemic\u0103 interesant\u0103 cu Paulescu, adversar al darwinismului, la care a participat \u0219i D. Voinov, \u00eentre anii 1903 \u0219i 1909. De asemenea, fratele s\u0103u vitreg, Grigo\u00adre Antipa (1867\u20131944), a fost un student \u0219i discipol al lui Haeckel, contribuind \u0219i el la propagarea ideilor \u0219tiin\u021bifice \u0219i filosofice ale maestrului, la \u00eenceputul secolului al 20-lea. \u0218i al\u021bi autori, precum I. Borcea \u0219i V. Bologa, s-au num\u0103rat printre difuzatorii concep\u021bii\u00adlor lui Haeckel. Leon, \u00eens\u0103, este cel mai reprezentativ pentru modul de receptare a dar\u00adwinismului propriu \u0219i lui Leonardescu. Darwin, dup\u0103 el, este intermediarul \u00eentre La\u00admarck \u0219i Haeckel; Haeckel ocup\u0103, \u00een aceast\u0103 trinitate, \u00een plus de locul unui savant care a dezvoltat \u0219i confirmat darwinismul, locul de filosof prin excelen\u021b\u0103 al evolu\u021bionismu\u00adlui, care trage ultimele consecin\u021be metafizice ale acestuia.[91]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

\u00a7. Era normal, \u00een lumina acestei influen\u021be, ca Leonardescu s\u0103 vad\u0103 \u0219i \u00een Darwin un \u201efilosof naturalist\u201d[92]<\/sup><\/a>, de fapt un mare metafizician, \u201esingurul \u00eenv\u0103\u021bat care a avut fericirea a vedea teoria sa filosofic\u0103 servind de baz\u0103 sistemului \u0219tiin\u021bei \u00een care trebuie s\u0103 se oglindeasc\u0103\u201d.[93]<\/sup><\/a> Cercet\u0103rile \u0219tiin\u021bifice ale lui Darwin sunt, dup\u0103 Leonardescu, anima\u00adte de profunde inten\u021bii metafizice: \u201ea cunoa\u0219te mecanismul naturii, […] a p\u0103trunde \u00een sufletul universului\u201d.[94]<\/sup><\/a> Am v\u0103zut c\u0103 deja \u00een Filosofia<\/em> el afirma caracterul neverificabil, deci metafizic, al ipotezei lui Darwin despre evolu\u021bia speciilor prin selec\u021bia natural\u0103. Acum el face din aceast\u0103 ipotez\u0103 o aplica\u021bie a unui principiu mai general, \u201elegea activi\u00adt\u0103\u021bii \u0219i mi\u0219c\u0103rii universale\u201d.[95]<\/sup><\/a> Potrivit lui Leonardescu, \u00een Originea speciilor<\/em>,Darwin<\/p>\n\n\n\n

\n

voie\u0219te a studia legea \u0219i corela\u021biunea ce exist\u0103 \u00eentre diferite fiin\u021be \u0219i prin urmare \u00eentre di\u00adferitele for\u021be psihice \u2013 voie\u0219te a afla legea leg\u0103turii fiin\u021belor [,] a unit\u0103\u021bii for\u021belor<\/em>, \u2013 lu\u00adcru ce se studiaz\u0103, de c\u00e2tva timp, cu at\u00e2ta st\u0103ruin\u021b\u0103 de naturali\u0219ti pentru a \u00een\u021belege legile mi\u0219c\u0103rii<\/em> materiei. Obiectul principal al c\u0103ut\u0103rilor sale este cauza<\/em> diferitelor modi\u00adfic\u0103ri ce prime\u0219te materia. [\u2026] Darwin adun\u0103 fapte pentru a apuca din natur\u0103 secretul trans\u00adforma\u021biunii, \u2013 pentru a g\u0103si condi\u021biunile \u0219i cauzele transform\u0103rii materiei.[96]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

De\u0219i Leonardescu rezum\u0103, sumar \u0219i popular, contribu\u021biile lui Darwin la biologie, trec\u00e2nd cu vitez\u0103 prin Originea speciilor<\/em>, Filia\u021bia omului<\/em>, Expresia emo\u021biilor la om \u0219i la animale<\/em> \u0219i men\u021bion\u00e2nd din mers \u0219i alte scrieri, rezumatul pe care \u00eel face teoriei selec\u00ad\u021biei naturale p\u0103streaz\u0103 numai foarte pu\u021bine tangen\u021be cu biologia \u0219i cu lumea viului \u0219i \u00eenc\u0103 \u0219i mai pu\u021bine asem\u0103n\u0103ri cu teoria lui Darwin \u00eens\u0103\u0219i:<\/p>\n\n\n\n

\n

Niciun lucru nu se na\u0219te deodat\u0103 sub forma sa des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103; fiecare lucru ca \u0219i fie\u00adcare fi\u00adin\u021b\u0103 trebuie s\u0103 treac\u0103 prin o mul\u021bime de schimb\u0103ri \u0219i forme p\u00e2n\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la starea sa adult\u0103, la ultimul termen al dezvolt\u0103rii sale. Astfel tot ce se prezint\u0103 sub o form\u0103 precis\u0103 \u0219i determinant\u0103 are trecutul s\u0103u<\/em>: presupune o succesiune nesf\u00e2r\u0219it\u0103 de fenomene, de forme prin care a trecut p\u00e2n\u0103 sa ajung\u0103 la forma actual\u0103 ce cu timpul se distruge, se pierde \u00een acela\u0219i mod prin o regresiune<\/em> analoag\u0103 progresului<\/em> ce a f\u0103cut ca s\u0103 dob\u00e2n\u00addeasc\u0103 existen\u021ba des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Na\u0219terea \u0219i moartea sunt fenomenele ce anun\u021b\u0103 \u00eenceputul \u0219i sf\u00e2r\u0219itul oric\u0103rei exis\u00adten\u00ad\u021be. Popula\u021biunile vie\u021buitoare, care acop\u0103r suprafa\u021ba p\u0103m\u00e2ntului se supun acestei legi; de la originea lor au trecut cu \u00eencetul prin numeroase modifica\u021biuni graduale \u0219i succesi\u00adve.<\/p>\n\n\n\n

Toate aceste diferite forme, aceste modifica\u021biuni nu sunt dec\u00e2t manifesta\u021biunile Fi\u00adin\u021bei<\/em> \u00een general [,] manifesta\u021biunile for\u021bei evolutive<\/em> care pune \u00een mi\u0219care materia \u0219i o \u00eempinge a primi diferite forme. Genurile \u0219i speciile de animale nu sunt dec\u00e2t aspectele diverse ale acestui vast tot<\/em> ce numim univers.[97]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Selec\u021bia natural\u0103, pe care Leonardescu o discutase, vorbind despre lupta pentru existen\u021b\u0103, variabilitate \u0219i ereditate, a disp\u0103rut de tot din acest rezumat. Teoria lui Dar\u00adwin este redus\u0103, practic, la o teorie a evolu\u021biei onduliforme a materiei (spencerian-contist\u0103), \u00eens\u0103 cu un fond vitalist spiritualist. Fiin\u021ba este for\u021ba care pune \u00een mi\u0219care ma\u00adteria \u0219i o \u00eem\u00adpinge la transform\u0103ri. \u00cen domeniul viului, fiin\u021ba se manifest\u0103 ca for\u021b\u0103 evolu\u00adtiv\u0103, unic\u0103, ramific\u00e2ndu-se \u00een genurile \u0219i speciile biologice, precum elanul vital bergso\u00adnian.<\/p>\n\n\n\n

\u00a7. Leonardescu sus\u021bine, \u00eens\u0103, caracterul inteligent \u0219i voluntar al acestei for\u021be, identific\u00e2nd-o cu Dumnezeu, \u00een\u021beles ca suflet al lumii; cum ar spune Pope: \u201eall are but parts of one stupendous whole \/ Whose body nature is, and God the soul\u201d (An Essay on Man<\/em>). Dumnezeu devine obiectul ultim de studiu al \u0219tiin\u021bei. Astfel \u0219tiin\u021ba se \u00eent\u00e2lne\u0219te \u0219i se conciliaz\u0103 cu metafizica. Din acest punct de vedere, evolu\u021bia este un proces teleo\u00adlogic, un proces de realizare a unui scop inteligent divin. Manifestarea voin\u021bei lui Dumnezeu \u00een natur\u0103, iat\u0103 cauza transform\u0103rii materiei.<\/p>\n\n\n\n

Exist\u0103, a\u0219adar, finalit\u0103\u021bi obiective \u00een natur\u0103.[98]<\/sup><\/a> Potrivit lui Leonardescu, darwinis\u00admul poate fi interpretat ca o reabilitare a explica\u021biei finaliste \u00een \u0219tiin\u021b\u0103. Leonardescu \u00eel citeaz\u0103 \u00een acest punct pe Albert von K\u00f6lliker (1817\u20131905), care era \u00eens\u0103 un anti-darwinist \u0219i care critica teleologismul implicit \u00een teoria lui Darwin. Dup\u0103 toate probabi\u00adlit\u0103\u021bile, citatul provine dintr-o scriere a lui Huxley \u00een versiune francez\u0103[99]<\/sup><\/a>, scriere \u00een care \u201ebuldogul lui Darwin\u201d \u00eel refuta pe savantul elve\u021bian. Dar \u0219i unii cercet\u0103tori recen\u021bi, care nu pot fi b\u0103nui\u021bi de partizanat, sus\u021bin c\u0103 acesta era teleologist, de\u0219i nu concepea teleolo\u00adgia \u00een spiritul filosofiei vremii sale.[100]<\/sup><\/a> Pentru Leonardescu, ceea ce le ap\u0103rea lui K\u00f6lliker \u0219i lui Huxley ca un defect serios era \u00een realitate o calitate, el convertea critica \u00een elogiu. Evolu\u021bionismul confer\u0103 justificare empiric\u0103 providen\u021bialismului cre\u0219tin \u0219i doc\u00adtrinelor progresului social: \u201edarwinismul sau teoria evolu\u021bionist\u0103 se conciliaz\u0103 foar\u00adte bine cu teoriile morale \u0219i cosmologice care intereseaz\u0103 progresul \u0219i civiliza\u021biunea ome\u00adnirii\u201d.[101]<\/sup><\/a> Astfel, o seam\u0103 de vechi doctrine metafizice \u0219i teologice \u00eenceteaz\u0103 de a mai fi dogme a priori<\/em>, c\u0103p\u0103t\u00e2nd, prin eforturile lui Darwin, o fundamentare empiric\u0103 \u0219i fiind astfel \u00eenaintate la rangul de generaliz\u0103ri empirice.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen afara existen\u021bei lui Dumnezeu \u0219i a scopurilor obiective \u00een natur\u0103, o alt\u0103 doctri\u00adn\u0103 reabilitat\u0103 de darwinism ar fi cea a existen\u021bei sufletului. Scrierea lui Darwin, Expre\u00adsia emo\u021biilor la om \u0219i la animale<\/em> \u00eentemeiaz\u0103, pentru Leonardescu, \u201epsihologia universa\u00adl\u0103 \u0219i comparat\u0103\u201d. Darwinismul permite combaterea tezei carteziene a animalului-ma\u0219in\u0103, \u00een virtutea aplica\u021biei principiului evolu\u021bionist la sufletul omenesc. Acesta a tre\u00adbuit cu necesitate s\u0103 evolueze gradual din forme inferioare, ceea ce implic\u0103 existen\u021ba sufletelor animale. Activitatea psihic\u0103 este coextensiv\u0103 cu via\u021ba organic\u0103 \u0219i de aceea ea trebuie studiat\u0103 nu numai la om, ci la toate animalele (poate \u0219i la plante):<\/p>\n\n\n\n

\n

Pentru Darwin fenomenele psihice ce le observ\u0103m \u00een om nu sunt dec\u00e2t o dezvol\u00adtare a instinctelor ce se observ\u0103 la celelalte animale. Nu exist\u0103 nimic \u00een ra\u021biunea \u0219i con\u00ad\u0219tiin\u021ba omului care s\u0103 nu se g\u0103seasc\u0103 \u00een germen \u00een animalele inferioare. Con\u0219tiin\u021ba, ra\u021biunea reprezint\u0103 tendin\u021ba de dezvoltare a animalit\u0103\u021bii. [\u2026] Inteligen\u021ba omeneasc\u0103 prin urmare n-a ap\u0103rut dec\u00e2t \u00een urma dezvolt\u0103rii formelor sale inferioare. Ce poate fi geniul, ra\u021biu\u00adnea dec\u00e2t dezvoltarea succesiv\u0103 a formelor rudimentare anaturii?[102]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

\u201eModifica\u021biile de animalitate\u201d (adic\u0103 modific\u0103rile instinctelor animale), care sunt \u201evaria\u021biuni de structur\u0103 individual\u0103\u201d, ap\u0103rute \u00een lupta pentru existen\u021b\u0103 sub presiunea adap\u00adt\u0103rii la condi\u021biile de via\u021b\u0103 se transmit prin ereditate \u0219i devin, progresiv, facult\u0103\u021bile sufletu\u00adlui omenesc. Toate caracteristicile omului se afl\u0103, \u2013 repet\u0103m \u2013 \u00een germene, \u00een prima for\u00adm\u0103 de via\u021b\u0103 ap\u0103rut\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt. (Leonardescu pare s\u0103 accepte c\u0103 la originea diversit\u0103\u021bii biologice de azi s-a aflat un unic organism viu, arhetipal, din care coboar\u0103 toate celelalte.)<\/p>\n\n\n\n

Leonardescu vede probat\u0103 de c\u0103tre Darwin existen\u021ba unei corela\u021bii \u00eentre evolu\u021bia fiziologic\u0103 \u0219i evolu\u021bia psihologic\u0103. Modific\u0103rile instinctelor corespund cu modific\u0103rile structurii morfologice a organismelor. Generaliz\u00e2nd, exist\u0103 corela\u021bie sistematic\u0103, legi\u00adc\u0103, \u00eentre materie \u0219i for\u021b\u0103, adic\u0103 exist\u0103 legi psihofizice, precum cea a lui Fechner. Darwi\u00adnismul converge cu psihofizica, \u00eempreun\u0103 cu care ofer\u0103 o justificare solid\u0103 para\u00adlelismului psihofizic.[103]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

\u00a7. La Darwin, a\u0219adar, s-ar g\u0103si in nuce<\/em> o metafizic\u0103 a c\u0103rei dezvoltare sistematic\u0103 o d\u0103 Haeckel \u0219i care permite, pe de o parte, reluarea vechilor \u00eentreb\u0103ri privitoare la originea universului \u0219i a vie\u021bii, existen\u021ba sufletului \u0219i libertatea voin\u021bei, raportul sufletu\u00adlui cu trupul \u0219.a.m.d. \u0219i, pe de alt\u0103 parte, solu\u021bionarea acestora pe baze pozitive. Leo\u00adnardescu sugereaz\u0103 acest lucru, dar dac\u0103 ne-am \u00eenchipui c\u0103, atunci c\u00e2nd vorbe\u0219te des\u00adpre \u201emonismul evolu\u021bionist\u201d ca filosofie a viitorului, el are \u00een vedere monismul lui Haeckel, ne-am \u00een\u0219ela. Concep\u021bia germanului sufer\u0103 o curioas\u0103 falsificare spiritualist\u0103 \u00een m\u00e2inile autorului rom\u00e2n. Sprijinindu-se pe textele savantului german, Leonardescu afirm\u0103 c\u0103 monismul evolu\u021bionist confirm\u0103 existen\u021ba lui Dumnezeu (ca suflet al naturii), ineren\u021ba planului divin \u00een natur\u0103, existen\u021ba sufletului la toate formele de via\u021b\u0103, libertatea sufletului uman \u2013 adic\u0103 tot ce neag\u0103 Haeckel. Iat\u0103, in extenso<\/em>, un pasaj relevant:<\/p>\n\n\n\n

\n

Care este, \u00eentr-adev\u0103r, obiectul esen\u021bial al \u0219tiin\u021bei? Desigur, nu este materia<\/em>, ci for\u021ba<\/em>. Ob\u00adserv\u0103m materia, observ\u0103m diferitele sale evolu\u021biuni pentru a ne face o idee de for\u021ba care pune \u00een mi\u0219care materia, pentru a primi diferitele forme exprimate prin at\u00e2tea spe\u00adcii de animale, pentru a ne face idee de mersul acelei for\u021be sau de tendin\u021bele ce ur\u00adm\u0103re\u0219te. \u201eDup\u0103 cum a spus \u0219i Goethe, materia<\/em> f\u0103r\u0103 spirit<\/em>, spiritul f\u0103r\u0103 materie n-ar pu\u00adtea nici s\u0103 existe, nici s\u0103 func\u021bioneze. Spiritul, sufletul sunt expresiuni superioare, com\u00adplexe ale aceleia\u0219i func\u00ad\u021bi\u00aduni ce numim \u201efor\u021b\u0103\u201d<\/em> (Anthropog[\u00e9]nie<\/em> pag. 624 a tradu\u00adcerii franceze).<\/p>\n\n\n\n

Dar aceast\u0103 for\u021b\u0103 evolutiv\u0103 ce studiem \u00een \u0219tiin\u021bele naturii nu este ea o inteligen\u021b\u0103<\/em>, care are tendin\u021bele sale urm\u0103rind scopuri<\/em> diverse? Nu este ea \u00eensu\u0219i Dumnezeu<\/em>? Filoso\u00adfia, zice Haeckel, vede spiritul \u0219i for\u021ba lui Dumnezeu lucr\u00e2nd \u00een toate fenomenele natu\u00adrii [(] Morphol<\/em>. p. 456).<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, omul are un suflet, o inteligen\u021b\u0103, care-\u0219i propune diverse sco\u00adpuri, pentru ce universul \u201e\u00eentreg\u201d n-ar avea acelea\u0219i calit\u0103\u021bi? \u201eDumnezeu nu este fa\u021b\u0103 cu lu\u00admea\u201d, ceea ce sufletul nostru este fa\u021b\u0103 cu corpul? Lumea nu este oare corpul lui Dum\u00adnezeu? Nu este \u201einfinit\u0103, etern\u0103\u201d ca \u0219i principiul care o \u00eensufle\u021be\u0219te, de oarece totul este \u201e\u00een Dumnezeu \u0219i sub Dumnezeu[\u201d] \u201eex ipos et per ipsum et sub ipso sunt omnia\u201d, deoa\u00adrece \u00eentr-\u00eensul suntem, tr\u0103im \u0219i ne mi\u0219c\u0103m, \u201ein eo sumus [,] vivimus et movemur?\u201d<\/p>\n\n\n\n

Observ\u00e2nd \u00een univers aceast\u0103 for\u021b\u0103 evolutiv\u0103, care se desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00eenaintea noastr\u0103 prin at\u00e2tea forme materiale diverse, nu observ\u0103m \u00een acela\u0219i timp \u0219i \u201efinalitatea\u201d acelei for\u00ad\u021be? Ce \u00eensemneaz\u0103 aceste tendin\u021be ale materiei, c\u0103tre o form\u0103 complect\u0103 \u0219i definiti\u00adv\u0103?<\/p>\n\n\n\n

Studiind condi\u021biunile \u0219i cauzele necesare ale fenomenelor naturii nu studiem \u00een ace\u00adla\u0219i timp \u0219i \u201escopurile\u201d ascunse ce urm\u0103re\u0219te natura \u00een mersul s\u0103u? Cum? Nu exist\u0103 \u00een natu\u00adr\u0103 o inteligen\u021b\u0103, cauza at\u00e2tor armonii diverse, ce admir\u0103m \u00een univers?[104]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Primul citat din Haeckel este trunchiat \u0219i scos din contextul unei critici a dualis\u00admului for\u021b\u0103\/materie, care ar caracteriza at\u00e2t materialismul, c\u00e2t \u0219i spiritualismul: materia\u00adlismul afirm\u0103 c\u0103 mi\u0219carea materiei creeaz\u0103 for\u021ba, spirituali\u0219tii, c\u0103 for\u021ba creeaz\u0103 materia. Ambele concep\u021bii sunt false, \u00eentruc\u00e2t pun fie materia, fie for\u021ba \u00een (in)dependen\u021b\u0103 onto\u00adlogic\u0103 de cel\u0103lalt termen. Or, dup\u0103 Haeckel, care reia aici un loc comun al materialis\u00admului vulgar, nu exist\u0103 nici materie lipsit\u0103 de for\u021b\u0103, nici for\u021b\u0103 care s\u0103 nu fie inerent\u0103 materiei. Haeckel apeleaz\u0103 la Goethe pentru a reduce spiritul \u0219i sufletul la for\u021b\u0103; Leo\u00adnardescu \u00eel utilizeaz\u0103 pe Goethe pentru a face din for\u021b\u0103 o manifestare a spiritului \u2013 \u00een fond, a lui Dumnezeu \u2013, \u0219i pretinde c\u0103 spune acela\u0219i lucru ca Haeckel.<\/p>\n\n\n\n

A doua referin\u021b\u0103 la Haeckel este neliteral\u0103 \u0219i imprecis\u0103: Leonardescu are \u00een vede\u00adre volumul 2 din Generelle Morphologie der Organismen<\/em>, d\u00e2nd \u0219i o pagin\u0103 gre\u0219it\u0103. Haeckel scrie ceva ce se apropie de formularea lui Leonardescu la pagina 451, penul\u00adtima a opului. Contextul este cel al ap\u0103r\u0103rii monismului de acuza\u021biile de materialism \u0219i de ateism. Capi\u00adtolul se intituleaz\u0103 \u201eDumnezeu \u00een natur\u0103\u201d.  Acolo Haeckel critic\u0103 con\u00adcep\u021bia antropomorf\u0103 \u0219i \u201edemn\u0103 de mil\u0103\u201d a unui Dumnezeu personal, identific\u00e2nd pe Dumnezeu cu legea gene\u00adral\u0103 a cauzalit\u0103\u021bii, imuabil\u0103 \u0219i omniprezent\u0103, str\u0103b\u0103t\u00e2nd \u0219i unific\u00e2nd toate p\u0103r\u021bile \u0219i stratu\u00adrile de complexitate ale universului. Acesta este concep\u00adtul \u201epozitiv\u201d, non-teologic, non-antropomorfic de Dumnezeu. \u00cen acest context citim: \u201eNumai aceast\u0103 viziune despre lume [monismul, n.m.], care vede spiritul (Geist<\/em>) \u0219i for\u021ba (Kraft<\/em>) lui Dumnezeu \u00een toate feno\u00admenele naturale, este demn\u0103 de m\u0103re\u021bia lui atotcuprinz\u0103toare\u201d. Numai monismul permite omenirii s\u0103 accead\u0103 la o reprezentare adecvat\u0103 a lui Dumnezeu, convertind \u00een fapt filoso\u00adfia naturii (numit\u0103 \u0219i \u201ecosmologie\u201d) \u00een teologie. Nici vorb\u0103 de inteligen\u021b\u0103 \u0219i teleologie la Haeckel, care ofile\u0219te cu fiecare ocazie teleologismul, de exemplu \u00een pagina anterioar\u0103 celei din Anthopog\u00e9nie<\/em> din care citeaz\u0103 Leonardescu. Toate acestea vin de la profesorul ie\u0219ean, sau \u00eei vin acestuia din Fran\u021ba.<\/p>\n\n\n\n

Vedem, a\u0219adar, c\u0103 autorul nostru a frecventat scrierile lui Haeckel \u00een perspectiva g\u00e2ndului propriu, dorind s\u0103 fac\u0103 din renumitul savant german calul troian al spiritua\u00adlismului \u00een cetatea evolu\u021bionismului. Monismul evolu\u021bionist al lui Leonardescu se apropie \u00een realitate de panenteismul lui Krause, \u00een care sunt dep\u0103\u0219ite \u0219i conciliate mate\u00adrialismul \u0219i idealismul. Expresiile \u00een latin\u0103 pe care le folose\u0219te pentru a spune ceea ce spune Haeckel \u00een german\u0103 sunt compatibile cu teza fundamental\u0103 a krausismului, relu\u00adat\u0103 pe cont propriu, \u00eentr-o alt\u0103 form\u0103, \u0219i de Paul Janet.[105]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
2. Metafizica pozitiv\u0103 ca darwinism generalizat<\/strong><\/h6>\n\n\n\n

\u00a7. Sinteza final\u0103 a eclectismului cu pozitivismul \u0219i cu \u201edarwinismul\u201d are loc \u00eentr\u2011un articol din 1884, cu titlul \u201eMetafizica, \u0219tiin\u021ba, religiunea\u201d, prima parte dintr-o neter\u00adminat\u0103 \u201eIntroduc\u021biune la metafizic\u0103\u201d. Articolul este, par\u021bial, o rescriere a diserta\u021biei din 1876, \u00een lumina convertirii la darwinism. \u00cens\u0103, \u00een prima jum\u0103tate, teritoriul parcurs este nou.<\/p>\n\n\n\n

Leonardescu \u00eencepe prin a-i da o nou\u0103 replic\u0103 lui Conta, de data aceasta av\u00e2nd \u00een vedere Introducerea \u00een metafizic\u0103<\/em> publicat\u0103 de acesta \u00een 1880. El vrea s\u0103 resping\u0103 teza principal\u0103 avansat\u0103 de Conta \u00een ultima lui carte antum\u0103, anume c\u0103 \u201ecele mai ad\u00e2nci sis\u00adteme metafizice ale filosofilor de azi deriv\u0103, prin evolu\u021biune \u00eenceat\u0103 \u0219i continu\u0103, din cele \u00eent\u00e2i \u0219i cele mai grosolane credin\u021be ale omului primitiv\u201d[106]<\/sup><\/a>; \u201eTransformarea ideilor meta\u00adfizice de la \u00eenceputul omenirii p\u00e2n\u0103 acum s-a f\u0103cut \u00eencet, pe nesim\u021bite \u0219i ne\u00eentre\u00adrupt…\u201d[107]<\/sup><\/a> \u0219i chiar dac\u0103 \u00eentre metafizicile moderne \u0219i cele str\u0103vechi nu mai exist\u0103, prac\u00adtic, puncte comune, ele sunt unite printr-un \u0219ir continuu de forme intermediare. Exist\u0103, astfel, o con\u00adtinuitate de evolu\u021bie de la credin\u021bele religioase ale omului primitiv la meta\u00adfizicile sofisti\u00adcate ale omului modern.<\/p>\n\n\n\n

Teza pe care o ap\u0103r\u0103 Leonardescu este numai par\u021bial transformist\u0103. Mai precis, Le\u00adonardescu admite evolu\u021bia metafizicii din credin\u021bele religioase numai \u00een prima peri\u00adoad\u0103 a istoriei umanit\u0103\u021bii, corespunz\u0103toare st\u0103rii teologice la Comte, \u0219i numai pentru Orient.<\/p>\n\n\n\n

\n

Omul, cu c\u00e2t se dezvolt\u0103 sau se formeaz\u0103, cu at\u00e2t simte nevoie de a cunoa\u0219te uni\u00adtatea \u0219i totalitatea<\/em> lucrurilor<\/em>, de a \u00een\u021belege mi\u0219carea \u0219i mecanismul universului, silindu-se astfel de a-\u0219i forma idei generale, prin care s\u0103-\u0219i explice necunoscutul<\/em>. Dar oricare ar fi ideile sale, asupra \u00eenceputului \u0219i form\u0103rii lumii, dac\u0103 nu sunt rezultatul unei cercet\u0103ri metodi\u00adce, dac\u0103 nu sunt bazate pe fapte sau nu deriv\u0103 din experien\u021b\u0103, ele nu pot fi consi\u00adderate dec\u00e2t ca ni\u0219te credin\u021be, dictate de sentimentul religios.[108]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

De aceea metafizica, \u00een zorii civiliza\u021biei, era identic\u0103 cu religia, func\u021bia ei fiind de \u201ea da form\u0103 tuturor credin\u021belor religioase\u201d[109]<\/sup><\/a> sau de a le sistematiza, cum scrie Leonar\u00addescu mai \u00eencolo. Prima metafizic\u0103 este \u201eun element constitutiv al religiunii\u201d[110]<\/sup><\/a>, este implicit\u0103 \u00een religie. \u00cen religie trebuie distins, dup\u0103 Conta, sentimentul religios de credin\u00ad\u021bele religioase. Sentimentul religios primitiv prin excelen\u021b\u0103 este frica de necunoscut.[111]<\/sup><\/a> Metafizica implicit\u0103 \u00een religie este suma credin\u021belor prin care oamenii \u00eencearc\u0103 s\u0103-\u0219i fac\u0103 accesibil necunoscutul \u00eenfrico\u0219\u0103tor (numinosul, am spune dup\u0103 Rudolf Otto). Din aceast\u0103 metafizic\u0103 implicit\u0103, de fapt din metafizicile implicite \u00een religii (care evolueaz\u0103 \u0219i ele unele din altele), \u201eau derivat\u201d sau \u201eau evoluat\u201d primele sisteme filosofice. Pe scurt, \u201emetafizica, \u00een primul period de dezvoltare al omenirii, a fost unit\u0103 cu religiunea \u0219i primele sisteme filosofice pot fi considerate ca ni\u0219te evolu\u021biuni a feti\u0219ismului, a ido\u00adlatriei, a politeismului, a brahmanismului etc.\u201d[112]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

\u00a7. P\u00e2n\u0103 aici este de acord Leonardescu cu Conta. La cel din urm\u0103 perioadele isto\u00adriei ideilor metafizico-religioase sunt cele ale feti\u0219ismului, idolatriei, politeismului, mo\u00adno\u00adteismului, panteismului \u0219i materialismului[113]<\/sup><\/a>. \u201ePrima perioad\u0103 de dezvoltare a ome\u00adnirii\u201d este vag delimitat\u0103 istoric, \u00eens\u0103 ea se acoper\u0103 cu domnia feti\u0219ismului, idola\u00adtriei \u0219i po\u00adli\u00adteismului. \u00cen aceast\u0103 perioad\u0103 filosofia deriv\u0103 din religie. Este cazul filosofiei orien\u00adtale<\/em>. \u00cens\u0103, sus\u021bine Leonardescu, nu se poate trage de aici concluzia general\u0103 a lui Conta. Leonardescu nu admite continuitate \u00eentre filosofia oriental\u0103 \u0219i cea greac\u0103, ci ruptur\u0103, chiar dac\u0103 au existat, cum se \u0219tie, contacte \u00eentre greci \u0219i egipteni, per\u0219i sau indieni. Filo\u00adsofia greac\u0103 nu este o dezvoltare a filosofiei orientale, deci nu deriv\u0103 din credin\u021bele religioase primitive ale orientalilor. Nu se poate sus\u021bine nici c\u0103 \u201e\u00eentreaga filosofie antic\u0103 a Grecilor se poate reduce la sistematizarea credin\u021belor religioase a poporului\u201d.[114]<\/sup><\/a> \u00cen cazul grecilor, \u00een spe\u021b\u0103 al lui Socrate, filosofia se opune religiei.<\/p>\n\n\n\n

\n

Acest conflict, dintre filosofie \u0219i religiune, este probat prin lupta secular\u0103 a filoso\u00adfilor \u00een\u00adcontra credin\u021belor primitive. Filosofia combate feti\u0219ismul, idolatria, politeismul, pro\u00advoc\u00e2nd o nou\u0103 mi\u0219care de idei, necesare pentru fundarea Cre\u0219tinismului. Desigur, la veni\u00adrea lui Christos, spiritele erau preparate de filosofie pentru a \u00eembr\u0103\u021bi\u0219a noua reli\u00adgiune. Ide\u00adile cre\u0219tine se g\u0103sesc \u00een filosofia lui Platon \u0219i Aristotel, care au nutrit cugeta\u00adrea omeneasc\u0103 \u00een anticitate \u0219i a[u] servit \u00een veacul de mijloc pentru interpretarea<\/em> dog\u00adme\u00adlor cre\u0219tine.[115]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Prin urmare, \u00een a doua perioad\u0103 a evolu\u021biei umanit\u0103\u021bii, \u201e\u00een starea, pe care Aug. Comte o nume\u0219te metafizic\u0103<\/em>, religiunea lumii civilizate deriv\u0103 din mi\u0219carea filosofic\u0103; sistemele filosofiei dar nu sunt o evolu\u021biune a credin\u021belor religioase. Din contra, mono\u00adteismul<\/em> nu este dec\u00e2t o deriva\u021bie din filosofia ra\u021bionalist\u0103 \u0219i spiritualist\u0103.\u201d[116]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Filosofia occidental\u0103 \u00ee\u0219i are propriul s\u0103u \u00eenceput, ap\u0103r\u00e2nd \u00een Grecia, s-ar putea spune prin autogenez\u0103 (genera\u021bie spontan\u0103). Metafizica greac\u0103 nu este teologic\u0103, ci ontologic\u0103 (propriu-zis metafizic\u0103: o metafizic\u0103 metafizic\u0103). Monoteismul cre\u0219tin \u00ee\u0219i are originea \u00een filosofia ontologic\u0103<\/em> a grecilor, probabil \u00een neoplatonismul alexandrin.[117]<\/sup><\/a> Astfel, Occidentul care reprezint\u0103 copil\u0103ria umanit\u0103\u021bii este caracterizat prin sentimentul religios, care este primordial \u0219i din care deriv\u0103 credin\u021bele filosofice. Grecia, care inau\u00adgureaz\u0103 v\u00e2rsta urm\u0103toare, este caracterizat\u0103 de ra\u021biune, din care deriv\u0103 credin\u021bele religi\u00adoase. \u00centr-un caz, religia z\u0103misle\u0219te metafizica, \u00een cel\u0103lalt metafizica z\u0103misle\u0219te religia. Prin urmare, metafizica nu este \u00eentotdeauna cobor\u00e2toare din religie \u0219i, \u00een lumea occi\u00addental\u0103, poate fi \u00een principiu distins\u0103 de teologie.<\/p>\n\n\n\n

\u00a7. Dar, \u00een realitate, metafizica occidental\u0103 \u2013 cea a Evului Mediu latin sau cea bi\u00adzantin\u0103 \u2013 nu a fost identic\u0103 cu teologia? F\u0103r\u0103 a deriva din religie, metafizica nu este oare indisociabil\u0103 \u00een fapt de religie? Nu este oare metafizica unit\u0103 pentru totdeauna cu religia pentru care a preg\u0103tit terenul \u0219i ale c\u0103rei dogme le explic\u0103? Dac\u0103 metafizica s-a \u021binut de religie, \u00een Evul Mediu, r\u0103spunde Leonardescu, era pentru c\u0103 religia \u00eens\u0103\u0219i f\u0103cea oficiu de \u0219tiin\u021b\u0103<\/em>. \u00cens\u0103 \u00een modernitate \u0219tiin\u021ba s-a separat de religie \u0219i vedem filosofii lup\u00adt\u00e2nd pentru \u0219tiin\u021b\u0103, \u00een contra autorit\u0103\u021bii teologice. Descartes nu prime\u0219te dec\u00e2t ideile a c\u0103ror eviden\u021b\u0103 se arat\u0103 \u00een urma unui liber examen<\/em>. Punctul argumentat de Leonardes\u00adcu este c\u0103 metafizica occidental\u0103 urmeaz\u0103 \u0219tiin\u021ba, nu religia, \u00eentruc\u00e2t exist\u0103 \u00eentre meta\u00adfizic\u0103 \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 o comunitate de scop: metafizica occidental\u0103 nu vizeaz\u0103, ca cea orienta\u00adl\u0103, consolarea omului, edificarea lui, \u00eemp\u0103carea cu situa\u021bia lui cosmic\u0103, ci cunoa\u0219terea <\/em>(spre deosebire de savant, metafizicianul aspir\u0103 la cunoa\u0219terea absolutului, a primelor cauze \u0219i principii, a totalit\u0103\u021bii). Valoarea cardinal\u0103 care normeaz\u0103 activitatea metafizici\u00adanului, ca \u0219i pe cea a omului de \u0219tiin\u021b\u0103, este adev\u0103rul.<\/p>\n\n\n\n

Uniunea metafizicii cu teologia a fost, a\u0219adar, accidental\u0103, fiind impus\u0103 de condi\u00ad\u021biile de existen\u021b\u0103 (culturale, politice, sociale \u0219i economice) ale oamenilor \u00een Evul Me\u00addiu. Odat\u0103 cu schimbarea acestor condi\u021bii de via\u021b\u0103, nu ideile teologice vor continua s\u0103 guverneze min\u021bile oamenilor, ci noile idei \u0219tiin\u021bifice. Imaginea despre lume a moderni\u00adlor este informat\u0103 \u00een profunzime de teoriile \u0219tiin\u021belor moderne ale naturii \u0219i ale omului. \u0218tiin\u021ba modern\u0103, \u00eens\u0103, \u00ee\u0219i are originea \u00een metafizica ontologic\u0103 a medievalilor, ea apare \u00een acela\u0219i timp sub influen\u021ba acesteia \u0219i \u00een disiden\u021ba acesteia. Metafizica occidental\u0103 a fost singura \u00een stare s\u0103 genereze o \u0219tiin\u021b\u0103 care s\u0103 permit\u0103 omului, dup\u0103 expresia lui Descartes, s\u0103 devin\u0103 ca \u0219i un st\u0103p\u00e2n \u0219i posesor al naturii.<\/p>\n\n\n\n

\n

Astfel, istoria ne probeaz\u0103 c\u0103 metafizica nu este teologic\u0103<\/em> dec\u00e2t la popoarele an\u00adtice ale Orientului \u0219i \u00een evul mediu; \u00een timpurile moderne \u00eent\u00e2lnim o metafizic\u0103 ontolo\u00adgic\u0103<\/em>, ca\u00adre, dup\u0103 cum se \u0219tie, a produs o mare mi\u0219care \u0219tiin\u021bific\u0103, d\u00e2nd na\u0219tere la at\u00e2tea ramuri \u0219tiin\u021bifice, ce a f\u0103cut ca arborele \u0219tiin\u021bei s\u0103 devie mai stufos.[118]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

\u00a7. Scenariul istoric descris p\u00e2n\u0103 acum de Leonardescu este urm\u0103torul. Totul \u00een\u00adcepe cu credin\u021bele religioase primitive, av\u00e2ndu-\u0219i originea \u00een efortul de a \u00eembl\u00e2nzi ne\u00adcunoscutul \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103tor \u0219i a c\u0103ror sistematizare a dat metafizica teologic\u0103 a orientali\u00adlor. Prin opozi\u021bie cu credin\u021bele religioase politeiste ia na\u0219tere metafizica ontologic\u0103 a grecilor, care z\u0103misle\u0219te monoteismul cre\u0219tin. Cre\u0219tinismul, la r\u00e2ndul lui, catalizeaz\u0103 dezvoltarea unei metafizici teologice prin accident, cea a Evului Mediu. Aceasta, sepa\u00adr\u00e2ndu-se de autoritatea dogmelor, redevine ontologic\u0103 \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, d\u0103 na\u0219tere \u0219tiin\u021bei moderne a naturii. Aceast\u0103 dinamic\u0103 ilustreaz\u0103 uimitor de bine dialectica tetra\u00addic\u0103 a lui Constantin Noica. Iat\u0103 primul cerc al acestei mi\u0219c\u0103ri: tema<\/em> este metafizica oriental\u0103, teologic\u0103, rezultat\u0103 din sistematizarea credin\u021belor religioase populare. Anti-tema<\/em> este metafizica greac\u0103, ontologic\u0103, care se opune credin\u021belor religioase populare. Teza<\/em> este cre\u0219tinismul<\/em> (ca religie metafizic\u0103). Cercul se \u00eenchide cu metafizica medieva\u00adl\u0103, care este tema reg\u0103sit\u0103<\/em>. Aceea\u0219i schem\u0103 ne permite s\u0103 anticip\u0103m euristic un al doi\u00adlea cerc al mi\u0219c\u0103rii formelor de revelare a misterului (cum ar spune Blaga). Tema <\/em>aces\u00adtui nou cerc este metafizica medieval\u0103, solidar\u0103 cu religia \u0219i ancilar\u0103 teologiei. Anti-tema<\/em> este metafizica modern\u0103, emancipat\u0103 de tutela teologiei \u0219i uneori opus\u0103 religiei. Noua tem\u0103<\/em> este \u0219tiin\u021ba modern\u0103 a naturii<\/em>. Care este tema<\/em>, reg\u0103sit\u0103 la un nou nivel? Metafizica \u0219tiin\u021bific\u0103 (pozitiv\u0103). Leonardescu sesizeaz\u0103 astfel foarte just propunerile majore ale spiritului occidental \u00een istorie: cre\u0219tinismul \u0219i \u0219tiin\u021ba modern\u0103 a naturii.<\/p>\n\n\n\n

\u00a7. \u00centr-adev\u0103r, Leonardescu trece la argumentarea existen\u021bei, \u00een secolul s\u0103u, a unei metafizici \u0219tiin\u021bifice, care viza s\u0103 g\u0103seasc\u0103 un principiu pe baza faptelor \u0219i, pe baza principiului, s\u0103 dea \u0219tiin\u021bei o form\u0103 definitiv\u0103 (se reia concep\u021bia din Filosofia<\/em>). Metafi\u00adzica nu era c\u00e2tu\u0219i de pu\u021bin moart\u0103 (\u201emetafizica este \u0219i ast\u0103zi o tendin\u021b\u0103 imperioas\u0103 a curiozit\u0103\u021bii \u0219tiin\u021bifice\u201d[119]<\/sup><\/a>), ea nu sucombase atacurilor lui Kant \u0219i Comte dec\u00e2t \u00een avata\u00adrul ei ontologic. \u201e\u00cen discu\u021biunile filosofilor \u0219i a \u00eenv\u0103\u021ba\u021bilor seculului nostru, nu se obser\u00adv\u0103 dec\u00e2t un despre\u021b pentru metafizica veche<\/em>, iar nicidecum pentru metafizica vii\u00adtoare, \u0219tiin\u021bific\u0103<\/em>.\u201d[120]<\/sup><\/a> Fiindc\u0103 metafizica este inseparabil\u0103 de \u0219tiin\u021b\u0103, a\u0219a cum am ar\u0103tat, ea are \u00een fiecare epoc\u0103 chipul \u0219tiin\u021bei \u00een care se na\u0219te \u0219i pe care vrea s\u0103 o sistematizeze. \u201eMeta\u00adfizica merge \u00een paralel cu progresul \u0219tiin\u021belor pozitive. Ce fel este \u0219tiin\u021ba seculu\u00adlui, astfel este \u0219i metafizica. Seculul nostru nu poate avea alt\u0103 metafizic\u0103, dec\u00e2t aceea ce corespunde cu dezvolt\u0103rile ce a primit \u0219tiin\u021ba.\u201d[121]<\/sup><\/a> Altfel spus, metafizica este poziti\u00adv\u0103, \u00eentruc\u00e2t \u0219tiin\u021ba veacului a intrat ea \u00eens\u0103\u0219i \u00een starea pozitiv\u0103. A afirma c\u0103, \u00een veacul pozi\u00adtivist, metafizica nu mai exist\u0103, c\u0103 ea a fost eliminat\u0103 de pozitivism, \u00eenseamn\u0103 a nu \u021bine seama de un fapt<\/em>. C\u0103 oamenii de \u0219tiin\u021b\u0103 filosofeaz\u0103 pe cont propriu, numai cu con\u00adceptele disciplinelor lor, f\u0103r\u0103 a \u021bine seama de doctrinele vechilor sisteme filosofice, acesta este un fapt<\/em>. Spiritul pozitiv impune s\u0103 se \u021bin\u0103 \u0219i s\u0103 se dea seama de acesta.<\/p>\n\n\n\n

\n

Desigur, seculul nostru \u00ee\u0219i are metafizica sa care reprezent\u0103 filosofia fiec\u0103\u00adrei \u0219tiin\u021be. Dac\u0103 ea nu este \u00eenc\u0103 expus\u0103 \u00eentr-un mod clar \u0219i complet, \u2013 dac\u0103 acei ce se silesc a o ex\u00adpune n-au destul talent a ne desface de ideile cele vechi \u0219i provoac\u0103 \u00een min\u00adtea noastr\u0103 \u00eendoieli despre viitorul ei, \u2013 aceasta nu este o prob\u0103 de neexisten\u021ba ei. Ea exist\u0103 inde\u00adpendent de autorul ei, dup\u0103 cum chimia a existat \u00eenainte de Lavoisier \u0219i le\u00adgea gravita\u021bi\u00adunii universale \u00eenainte de Newton. Exist\u0103 o metafizic\u0103 naturalist\u0103, sau o filosofie a natu\u00adrii, o metafizic\u0103 a obiceiurilor, sau o sociologie, ori o filosofie a istoriei, o metafizic\u0103 a frumosului, sau o estetic\u0103 aplicat\u0103. Numele metafizicii poate fi schimbat \u00een diferite mo\u00adduri; ea nu[-\u0219i] va pierde din causa [aceasta existen\u021ba].[122]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Pozitivismul, care comb\u0103tea metafizica, a devenit, cu Spencer, un sistem de me\u00adtafizic\u0103. Iar \u201eteoria evolu\u021biunii, dezvoltat\u0103 \u00een urm\u0103, \u00een Germania, de Haeckel, ce este alta dec\u00e2t \u00eenceputul metafizicii \u0219tiin\u021bifice<\/em>? Aceast\u0103 doctrin\u0103 nu se raporteaz\u0103 ast\u0103zi nu\u00admai la problemele istoriei naturale \u0219i aoriginii speciilor; ea \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 \u00eentreaga via\u021b\u0103 fizic\u0103 \u0219i moral\u0103, con\u021bin\u00e2nd \u00een sine o mul\u021bime de legi generale […]\u201d.[123]<\/sup><\/a> Metafizica \u0219tiin\u021bi\u00adfic\u0103, izvor\u00e2nd din g\u00e2ndirea \u201elocal\u0103\u201d a lui Darwin, \u00een cadrul istoriei naturale, este darwi\u00adnismul generalizat la toate domeniile realit\u0103\u021bii: la psihologie, la sociologie, la istorie, la cosmologie. Generalizarea darwinismului d\u0103 na\u0219tere unei teorii generale a evolu\u021biei, capabil\u0103 s\u0103 explice apari\u021bia, dinamica, proliferarea \u0219i extinc\u021bia formelor de existen\u021b\u0103 pe orice plan de realitate. Aceast\u0103 teorie abstract\u0103 este metafizica \u0219tiin\u021bific\u0103, capabil\u0103 de particulariz\u0103ri \u00een cadrul fiec\u0103rei \u0219tiin\u021be pozitive. Noua metafizic\u0103, ap\u0103rut\u0103 \u00een s\u00e2nul unei \u0219tiin\u021be, ghideaz\u0103 acum munca savan\u021bilor \u00een cadrul tuturor \u0219tiin\u021belor. \u201eAstfel, metafizica nu mai poate fi \u00een antagonism cu fizica, sau cu celelalte \u0219tiin\u021be particulare, \u2013 c\u0103ci ea este condi\u021biunea necesar\u0103 pentru dezvoltarea spiritului \u0219tiin\u021bific.\u201d[124]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

\n

\u0218tiin\u021bele particulare sunt fa\u021b\u0103 cu metafizica, ceea ce materia<\/em> este fa\u021b\u0103 cu forma<\/em>. \u00cent\u00e2ile ne dau materialul \u0219tiin\u021bific, a doua ne d\u0103 forma acestui material. Prin aceast\u0103 form\u0103 nu\u00admai, \u0219tiin\u021ba devine un tot sistematic, un corp de doctrine; prin aceasta, ea ajunge s\u0103 do\u00adb\u00e2ndeasc\u0103 o existen\u021b\u0103, ca \u0219i sistemul universului pe care-l reprezint\u0103, ce nu este dec\u00e2t rezultatul diferitelor raporturi \u0219i combina\u021biuni. […]<\/p>\n\n\n\n

Metafizica \u00een\u021beleas\u0103 \u00een acest mod devine o \u0219tiin\u021b\u0103 cu totul nou\u0103, care nu se asam\u0103n\u0103 \u00een nimic cu ontologia<\/em>, ce nu izvorea din mi\u0219carea \u0219tiin\u021bific\u0103. Metafizicul [i.e. metafizi\u00adcianul] trebuie s\u0103 se serveasc\u0103 \u00een construc\u021bia sistemului s\u0103u de un material cu totul nou. Pentru acest cuv\u00e2nt, metafizica trebuie \u00eennoit\u0103 cu des\u0103v\u00e2r\u0219ire, dac\u0103 nu voim a o pierde \u00een acest chaos de sisteme, ce se combat unele pe altele. Altele sunt chestiunile de care trebuie s\u0103 se ocupe filosofia fa\u021b\u0103 cu descoperirile \u0219tiin\u021bei contemporane, altele sunt me\u00adtodele, de care trebuie s\u0103 ne servim pentru descoperirea verit\u0103\u021bilor metafizice, c\u00e2te ches\u00adtiuni metafizice nu sunt ast\u0103zi la ordinea zilei, care par a fi cu totul necunoscu\u00adte de filo\u00adsofii vechi; \u2013 c\u00e2te chestiuni, inspirate de materialul procurat de \u0219tiin\u021ba contem\u00adporan\u0103, nu se impun ast\u0103zi cuget\u0103rii omene\u0219ti?[125]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Conceptul filosof\u0103rii metafizice r\u0103m\u00e2ne acela\u0219i, metafizica nu \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 fie sistematizare de con\u021binuturi; dar nu mai este vorba despre credin\u021be religioase, nici des\u00adpre principii ra\u021bionale a priori, ci despre generaliz\u0103ri empirice de mare amploare, prin\u00adcipii \u0219i legi \u0219tiin\u021bifice. Afirma\u021bia c\u0103 obiectul filosof\u0103rii metafizice este ansamblul teorii\u00adlor \u0219tiin\u021bifice pozitive este \u2013 o repet\u0103m \u2013 caracteristic\u0103 pentru Leonardescu \u0219i distinctiv modern\u0103. Acestea trebuie ordonate \u0219i aduse la unitate, \u00een cadrul unei meta-teorii fun\u00addamentale (darwinismul amendat de providen\u021bialism \u0219i generalizat, un fel de teorie a designului inteligent), capabil\u0103 s\u0103 informeze \u0219i s\u0103 integreze progresiv noile generaliz\u0103ri \u0219tiin\u021bifice. Metafizica poate fi \u00een\u021beleas\u0103, cu un termen psihologic inspirat de Herbart, drept sistem aperceptiv al \u0219tiin\u021bei (obiectiv), un sistem \u00een permanent\u0103 cre\u0219tere \u0219i com\u00adplexificare, dar \u00een care fiecare nou element prime\u0219te forma \u00eentregului \u00eenainte de a primi un loc \u00een acest \u00eentreg. A\u0219adar, sistemul metafizicii este unul deschis<\/em> \u0219i dinamic<\/em>, foarte deferit de vechile sisteme \u201eexclusive\u201d.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
3. Concluzie<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

\u00a7. Concep\u021bia lui Leonardescu este dominat\u0103 de idealul pozitivist, ast\u0103zi abando\u00adnat, al \u201eunit\u0103\u021bii \u0219tiin\u021bei\u201d. Dup\u0103 cum remarca, \u00eentre al\u021bii, P. Suppes, tendin\u021ba \u0219tiin\u021bei con\u00adtemporane este de divergen\u021b\u0103 a ramurilor, nu de convergen\u021b\u0103. Ideea c\u0103 \u0219tiin\u021ba este una nu mai poate avea un sens ap\u0103rabil, \u00een lumina evolu\u021biei \u0219tiin\u021belor \u00een secolul trecut. Cu aceasta cade \u0219i ideea metafizicii ca form\u0103 a unit\u0103\u021bii \u0219tiin\u021belor. Desigur, biologia moder\u00adn\u0103 \u0219i \u0219tiin\u021ba evolu\u021biei, \u00een configurarea ei neo-darwinist\u0103, nu sprijin\u0103 \u00een niciun fel provi\u00adden\u021bialismul. Teoria \u201ecrea\u021bionist\u0103\u201d a designului inteligent se sprijin\u0103 pe interpret\u0103ri abuzive ale faptelor \u0219i pe ra\u021bionamente tenden\u021bioase. \u00cen acela\u0219i fel s-a sprijinit, poate involuntar, \u0219i interpretarea lui Leonardescu a \u201edarwinismului\u201d pe descoperirile \u0219i gene\u00adraliz\u0103rile \u0219tiin\u021bifice \u0219i pe reflec\u021biile epistemologice \u0219i metafizice ale lui Haeckel. Leo\u00adnardescu s-a \u00een\u0219elat c\u00e2nd a crezut c\u0103 \u0219tiin\u021ba vremii lui justifica ipotezele metafizice spiritualiste privitor la existen\u021ba lui Dumnezeu, a cauzelor finale \u0219i a sufletului (\u00een \u00een\u021be\u00adles tradi\u021bional). Avem cu el, \u00een mod clar, un exemplu de g\u00e2ndire deziderativ\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Acolo unde Leonardescu nu s-a \u00een\u0219elat, este c\u00e2nd a observat emergen\u021ba unei noi metafizici \u00een filosof\u0103rile \u201elocale\u201d, interne disciplinelor lor, ale oamenilor de \u0219tiin\u021b\u0103 (na\u00adtural\u0103 sau exact\u0103). El nu s-a \u00een\u0219elat c\u00e2nd a considerat c\u0103 aceast\u0103 nou\u0103 metafizic\u0103 este metafizica viitorului (dec\u00e2t pu\u021bin, av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 ast\u0103zi metafizica a priori<\/em> cunoa\u0219te o revigorare uimitoare). Leonardescu nu s-a \u00een\u0219elat nici c\u00e2nd a sus\u021binut c\u0103 metafizica nu mai poate fi tributar\u0103 spiritului de partid. Profesionalizarea filosofiei, dezvoltarea vertiginoas\u0103 a revistelor de specialitate, noile tehnologii, toate acestea au f\u0103cut posibil\u0103, \u00eencep\u00e2nd din secolul trecut, colaborarea filosofilor, \u00een principal analitici, \u00eentr-un spirit apropiat celui \u0219tiin\u021bific. Metafizica, pentru a relua expresia lui Cousin, \u00ee\u0219i ia bunul s\u0103u de pretutindeni unde \u00eel g\u0103se\u0219te. O alt\u0103 idee valabil\u0103 a lui Leonardescu a fost aceea c\u0103 metafizica trebuie s\u0103 fie \u00een chip esen\u021bial o reflec\u021bie asupra teoriilor \u0219tiin\u021bifice celor mai generale de care omenirea dispune \u00eentr-o epoc\u0103 dat\u0103 \u0219i o \u00eencercare de a concilia aceste teorii. Ast\u0103zi, de pild\u0103, teoriile fundamentale care trebuie conciliate sunt teoria general\u0103 a relativit\u0103\u021bii \u0219i mecanica cuantic\u0103. Metafizica bun\u0103 (pozitiv\u0103, \u0219tiin\u021bific\u0103) ar trebui, \u00eentre altele, s\u0103 se ocupe de aceast\u0103 problem\u0103 a \u0219tiin\u021bei contemporane.<\/p>\n\n\n\n

Rezum\u00e2nd, metametafizica lui Leonardescu p\u0103streaz\u0103 aspecte valabile \u0219i ast\u0103zi, \u00een vreme ce convingerile sale metafizice \u0219i-au pierdut popularitatea, iar interesele lui nu mai sunt \u00een general cele ale metafizicienilor contemporani. Monismul evolu\u021bionist-providen\u021bialist nu s-a dovedit a fi metafizica viitorului.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
Referin\u021be bibliografice<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

Conta, Vasile, Introducere \u00een metafizic\u0103<\/em>, \u00een Opere filosofice<\/em>, edi\u021bie \u00eengrijit\u0103, cu un studiu introduc\u00adtiv, comentarii \u0219i note de Nicolae Gogonea\u021b\u0103, Bucure\u0219ti, Editura Academiei R.S.R., 1967.<\/p>\n\n\n\n

Devarieux, Anne, \u201eAu principe du spiritualisme? Maine de Biran\u201d, \u00een Jean-Louis Vieillard-Baron (ed.), Le suppl\u00e9ment d\u2019\u00e2me ou le renouveau du spiritualisme<\/em>, Paris, Hermann, 2016, pp. 55\u201371.<\/p>\n\n\n\n

Haeckel, Ernst, Generelle Morphologie der Organismen<\/em>, Zweiter Band: Allgemeine <\/em>Entwickelungsge\u00adschichte der Organismen<\/em>, Berlin, Verlag von Georg Reimer, 1866.<\/p>\n\n\n\n

Huxley, Thomas, Les sciences naturelles et les probl\u00e8mes qu\u2019elles font surgir<\/em>, Paris, J.-B. Bailli\u00e8re et fils, 1877.<\/p>\n\n\n\n

Janet, Paul, \u201eLa philosophie \u2013 sa d\u00e9finition, son caract\u00e8re, son objet\u201d (1865), Revue des cours <\/em>litt\u00e9\u00adraires de la France et de l\u2019\u00e9tranger<\/em>, vol. 2, Paris, Germer Bailli\u00e8re, 1864\u20131865.<\/p>\n\n\n\n

Janet, Paul, \u201eL\u2019histoire de la philosophie et l\u2019\u00e9clectisme\u201d, Revue des Deux Mondes<\/em>, Seconde P\u00e9riode, Tome 61, 1866.<\/p>\n\n\n\n

Janet, Paul, Victor Cousin et son \u0153uvre<\/em>, Paris, Calmann L\u00e9vy, 1885.<\/p>\n\n\n\n

Janet, Paul, Principes de m\u00e9taphysique et de psychologie<\/em>, Tome second, Paris, Librairie Ch. Delagrave, 1897.<\/p>\n\n\n\n

Lennox, James G., \u201eDarwin was a teleologist\u201d, Biology and Philosophy<\/em>, 8 (4), 1993, pp. 409\u2013421.<\/p>\n\n\n\n

Leon, N., Moniste<\/em>, Bucure\u0219ti, Biblioteca Lumen, 1909.<\/p>\n\n\n\n

Leon, N., Note \u0219i amintiri, Bucure\u0219ti, \u201eCartea Rom\u00e2neasc\u0103\u201d, 1933.<\/p>\n\n\n\n

Leonardescu, Constantin, Methodulu \u00een scientiele physico-naturale, essacte, morale \u0219i politice. Induc\u00ad\u021biunea, analogia \u0219i deduc\u021biunea<\/em>, Bucure\u0219ti, Imprimeria Statului, 1868.<\/p>\n\n\n\n

Leonardescu, Constantin, Filosofia fa\u021b\u0103 cu progresul \u0219tiin\u021belor pozitive<\/em>, Ia\u0219i, Tipografia T. Balassan, 1876.<\/p>\n\n\n\n

Leonardescu, Constantin, Curs de filosofie. I. Psihologia experimental\u0103. Cu o introducere general\u0103 la filosofie \u0219i la studiul specializat al psihologiei. Studii asupra omului considerat ca fiin\u021b\u0103 con\u00ad\u0219tient\u0103, afectiv\u0103, inteligent\u0103 \u0219i moral\u0103<\/em>, Ia\u0219i, Tipografia T. Balassan, 1879.<\/p>\n\n\n\n

Leonardescu, Constantin, \u201eDarwin \u0219i \u0219tiin\u021ba contemporan\u0103\u201d, Convorbiri literare<\/em>, an XVI, nr. 3, 1882.<\/p>\n\n\n\n

Leonardescu, Constantin, \u201eIntroduc\u021biune la metafizic\u0103. I. Metafizica, religiunea \u0219i \u0219tiin\u021ba\u201d, Convorbiri lite\u00adrare<\/em>, an XVIII, nr. 8, 1884.<\/p>\n\n\n\n

Morange, Michel, Une historie de la biologie<\/em>, Paris, Editions du Seuil, 2016.<\/p>\n\n\n\n

Panu, George, Amintiri de la Junimea din Ia\u0219i<\/em>, vol. I, Editura \u201eRemus Cioflec\u201d, 1942.<\/p>\n\n\n\n

Schmitt, St\u00e9phane, \u201eHaeckel, un darwinien allemand?\u201d, Comptes Rendus Biologies<\/em>,332 (2), 2009, pp. 110\u2013118.<\/p>\n\n\n\n

Tiberghien, Guillaume, Introduction \u00e0 la philosophie et pr\u00e9paration \u00e0 la m\u00e9taphysique<\/em>, Bruxelles et Li\u00e8ge, August. Decq, 1868.<\/p>\n\n\n\n

Wulf, Maurice de, \u201eQuelques formes contemporaines du Panth\u00e9isme\u201d, Revue philosophique de Louvain<\/em>, nr. 16, 1897, pp. 375\u2013385.<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
Note<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

[1]<\/a> \u0218i-a sus\u021binut lucrarea de licen\u021b\u0103 \u00een 1868.<\/p>\n\n\n\n

[2]<\/a> Cf. studiul meu \u201eIon Zalomit \u0219i \u0219coala lui\u201d, \u00een curs de apari\u021bie.<\/p>\n\n\n\n

[3]<\/a> \u00cen perioada c\u00e2nd a studiat Zalomit la Paris (pe la 1847\/48), profesorii de filosofie de la Facul\u00adtatea de Litere erau Adolphe Garnier (la catedra de filosofie) \u0219i Jules Simon (suplinitorul lui Cousin la catedra de istorie a filosofiei vechi).<\/p>\n\n\n\n

[4]<\/a> Zalomit nu a tradus partea de istorie a filosofiei, care nu intra \u00een programa rom\u00e2neasc\u0103 pentru licee. Istoria filosofiei era prev\u0103zut\u0103 \u00een curriculumul universitar.<\/p>\n\n\n\n

[5]<\/a> Elemente de filosofie dup\u0103 A. Charma traduse de I. Zalomit, Doctor \u0219i Profesor de filosofie<\/em>, Bucure\u0219ti, Tipografia Colegiului Na\u021bional, 1854.<\/p>\n\n\n\n

[6]<\/a> Leonardescu s-a aflat \u00een Fran\u021ba \u00eentre 1868 \u0219i 1872, perioad\u0103 \u00een care a ob\u021binut licen\u021ba \u00een drept la Paris \u0219i doctoratul \u00een filosofie la Bruxelles.<\/p>\n\n\n\n

[7]<\/a> Leonardescu sus\u021binea nemurirea sufletului (N. Leon, Note \u0219i amintiri<\/em>, p. 189), \u00eens\u0103 nu a abor\u00addat subiectul \u00een scrierile sale.<\/p>\n\n\n\n

[8]<\/a> E. Vacherot, La m\u00e9taphysique et la science ou principes de m\u00e9taphysique positive<\/em>, 2 vol., Pa\u00adris, Librairie de F. Chamerot, 1858.<\/p>\n\n\n\n

[9]<\/a> Cf. A Devarieux, \u201eAu principe du spiritualisme? Maine de Biran\u201d, pp. 55\u201371.<\/p>\n\n\n\n

[10]<\/a> \u201eParall\u00e9lisme psycho-physique et m\u00e9taphysique positive\u201d (1901), \u00een Ecrits philosophiques<\/em>, Paris, PUF, 2011.<\/p>\n\n\n\n

[11]<\/a> Cf. celebra lege a celor trei st\u0103ri: \u201eAceast\u0103 lege const\u0103 \u00een aceea c\u0103 fiecare din concep\u021biile noas\u00adtre principale, fiecare ramur\u0103 a cuno\u0219tin\u021belor noastre, trece prin trei st\u0103ri teoretice diferite: starea teologic\u0103, sau fictiv\u0103; starea metafizic\u0103, sau abstract\u0103; starea \u0219tiin\u021bific\u0103, sau pozitiv\u0103. Cu alte cuvinte, spiritul uman, prin natura lui, folose\u0219te succesiv \u00een fiecare dintre cercet\u0103rile lui trei metode de a filo\u00adsofa ale c\u0103ror caractere sunt esen\u021bialmente diferite \u0219i chiar radical opuse \u2013 mai \u00eent\u00e2i metoda teologic\u0103, apoi metoda metafizic\u0103 \u0219i \u00een sf\u00e2r\u0219it metoda \u0219tiin\u021bific\u0103. De aici, trei feluri de filosofie, sau de sisteme generale de concep\u021bii supra \u00eentregului fenomenelor, care se exclud reciproc: prima este punctul de plecare necesar al inteligen\u021bei umane; a treia, starea sa fix\u0103 \u0219i definitiv\u0103, a doua este destinat\u0103 numai la a servi de tranzi\u021bie.\u201d (A. Comte, Cours de philosophie positive<\/em>, lec\u021bia 1.)<\/p>\n\n\n\n

[12]<\/a> Filosofia fa\u021b\u0103 cu progresul \u0219tiin\u021belor pozitive<\/em> (de aici \u00eenainte abreviat Filosofia<\/em>), p. 7.<\/p>\n\n\n\n

[13]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 13.<\/p>\n\n\n\n

[14]<\/a> A nu se uita c\u0103, \u00een universit\u0103\u021bile britanice, disciplinele filosofice erau numite \u201e\u0219tiin\u021be mora\u00adle\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[15]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 18.<\/p>\n\n\n\n

[16]<\/a> Expresia \u00eei apar\u021bine, la origine, lui Victor Cousin.<\/p>\n\n\n\n

[17]<\/a> Acestea, potrivit unei clasific\u0103ri a lui Leonardescu, sunt: filosofia naturii, filosofia sufletului \u0219i metafizica; Curs de filosofie. I. Psihologia experimental\u0103\u2026<\/em>, 1879 (de aici \u00eenainte abreviat Curs<\/em>), p. 7. Lu\u00e2nd filosofia \u00eentr-un sens restr\u00e2ns, ca filosofie a sufletu\u00adlui, p\u0103r\u021bile acesteia ar fi: psihologia, logica, morala, estetica, pedagogia, teodiceea, istoria filosofiei.<\/p>\n\n\n\n

[18]<\/a> Methodulu \u00een scientiele physico-naturale, essacte, morale \u0219i politice. Induc\u021biunea, analogia \u0219i deduc\u021biunea<\/em>, Bucure\u0219ti, Imprimeria Statului, 1868.<\/p>\n\n\n\n

[19]<\/a> Citat aproximativ. Sursa probabil\u0103 este studiul \u201eDespre organizarea \u0219tiin\u021belor filosofice\u201d, \u00een Nouveaux m\u00e9langes philosophiques<\/em>, Paris, Joubert, 1842.<\/p>\n\n\n\n

[20]<\/a> Filosofia<\/em>, loc. cit<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[21]<\/a> El determin\u0103 obiectul filosofiei, ulterior, \u00eentr-un mod mai complex, suprapun\u00e2nd Totalit\u0103\u021bii \u0219i Fiin\u021ba, \u0219i Absolutul; prima determina\u021bie, \u00eens\u0103, este fundamental\u0103 \u0219i central\u0103 pentru argumenta\u021bia lui Leonardescu.<\/p>\n\n\n\n

[22]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 21.<\/p>\n\n\n\n

[23]<\/a> Ibidem<\/em>. Citatul, cu surs\u0103 neindicat\u0103, provine dintr-un curs de filosofie de-ale lui Janet, \u201eLa philosophie \u2013 sa d\u00e9finition, son caract\u00e8re, son objet\u201d, p. 752. Acest curs este una dintre principale surse ale lui Leonardescu, \u00een Filosofia<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[24]<\/a> Ibidem<\/em>, pp. 21\u201322.<\/p>\n\n\n\n

[25]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 4.<\/p>\n\n\n\n

[26]<\/a> Leonardescu nu identific\u0103 explicit aceast\u0103 cunoa\u0219tere, ca al\u021bii, cu religia \u0219i nici nu d\u0103 detalii despre originea ei.<\/p>\n\n\n\n

[27]<\/a> Bunul sim\u021b nu este aici cel cartezian, adic\u0103 ra\u021biunea s\u0103n\u0103toas\u0103 natural\u0103, ci nucleul sim\u021bului comun, con\u021bin\u00e2nd ansamblul \u201eprejudec\u0103\u021bilor\u201d care reflect\u0103 realul \u00een con\u0219tiin\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

[28]<\/a> Ibidem<\/em>, pp. 21\u201322.<\/p>\n\n\n\n

[29]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 4.<\/p>\n\n\n\n

[30]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 22.<\/p>\n\n\n\n

[31]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 27.<\/p>\n\n\n\n

[32]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 28.<\/p>\n\n\n\n

[33]<\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[34]<\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[35]<\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[36]<\/a> Leonardescu a studiat la \u00c9cole pratique des hautes \u00e9tudes, unde preda Claude Bernard (1813\u20131878). El se refer\u0103 la Bernard \u00een scrierile sale de psihologie \u0219i estetic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

[37]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 29.<\/p>\n\n\n\n

[38]<\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[39]<\/a> Janet, op. cit.<\/em>, p. 755.<\/p>\n\n\n\n

[40]<\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[41]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 30.<\/p>\n\n\n\n

[42]<\/a> Cours de philosophie positive<\/em>, vol. I, loc. cit<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[43]<\/a> Filosofia<\/em>, loc. cit<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[44]<\/a> Una dintre tezele principale ale lui Cousin \u00een Du vrai, du beau et du bien<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[45]<\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[46]<\/a> Leonardescu scrie, \u0219i nu o dat\u0103, \u201euniversalit\u0103\u021bii \u0219i generalit\u0103\u021bii\u201d, ceea ce nu are sens. La Cou\u00adsin, \u00eens\u0103, de unde provine la origine toat\u0103 doctrina, este vorba despre universalitate \u0219i necesitate; Cousin distinge principiile universale de cele numai generale, care nu au necesitate. (Du vrai, du beau, du bien<\/em>, partea I, cap. 1.)<\/p>\n\n\n\n

[47]<\/a> Ibidem<\/em>, pp. 30\u201331.<\/p>\n\n\n\n

[48]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 61.<\/p>\n\n\n\n

[49]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 55. \u0218i aici, ca \u0219i \u00een general, Leonardescu \u00eel urmeaz\u0103 pe Janet, care scria: \u201eeste des\u00adtul de dificil de a delimita de o manier\u0103 precis\u0103 unde se termin\u0103 \u0219tiin\u021bele propriu-zise \u0219i unde \u00eencepe metafizica. \u00cen realitate, c\u00e2nd fizica propriu-zis\u0103 se \u00eenal\u021b\u0103 la generalit\u0103\u021bi foarte \u00eenalte, ea ajunge la metafizic\u0103. Atunci c\u00e2nd metafizica coboar\u0103 din generalitate \u00een generalitate, ea ajunge la fizic\u0103. Se \u00eent\u00e2lne\u0219te un punct unde filosofia naturii se confund\u0103 cu fizica superioar\u0103, la fel cum fiziologia su\u00adperioar\u0103 se confund\u0103 \u00eentr-un anumit punct cu psihologia experimental\u0103; nu este u\u0219or a limita de o manier\u0103 precis\u0103 punctul unde \u00eencepe psihologia metafizic\u0103 \u0219i unde se termin\u0103 psihologia experimenta\u00adl\u0103.\u201d (Op. cit.<\/em>, pp. 755\u2013756.) Al\u021bi g\u00e2nditori (e.g. Samuel Alexander) ajungeau, din motive similare, nu la concluzia c\u0103 \u0219tiin\u021ba este metafizic\u0103 particular\u0103, ci la aceea c\u0103 metafizica este \u0219tiin\u021b\u0103 general\u0103.<\/p>\n\n\n\n

[50]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 59.<\/p>\n\n\n\n

[51]<\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[52]<\/a> Cf. Cousin, op. cit.<\/em>, loc. cit.<\/em><\/p>\n\n\n\n

[53]<\/a> Filosofia<\/em>, pp. 62\u201363.<\/p>\n\n\n\n

[54]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 66.<\/p>\n\n\n\n

[55]<\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[56]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 70.<\/p>\n\n\n\n

[57]<\/a> Curs<\/em>, pp. XXI\u2013XXII.<\/p>\n\n\n\n

[58]<\/a> Cousin, op. cit.<\/em><\/p>\n\n\n\n

[59]<\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[60]<\/a> Cf. \u00een particular studiile lui Thomas Kuhn.<\/p>\n\n\n\n

[61]<\/a> P. Janet, Victor Cousin et son \u0153uvre<\/em>,p. 65.<\/p>\n\n\n\n

[62]<\/a> Ibidem<\/em>, pp. XVII\u2013XVIII.<\/p>\n\n\n\n

[63]<\/a> Filosofia<\/em>, p. 71.<\/p>\n\n\n\n

[64]<\/a> Ibidem<\/em>, pp. 72\u201373.<\/p>\n\n\n\n

[65]<\/a> Curs<\/em>, p. XVII.<\/p>\n\n\n\n

[66]<\/a> Cours de philosophie positive<\/em>, Avertissement au lecteur.<\/p>\n\n\n\n

[67]<\/a> Paul Janet, \u201eL\u2019histoire de la philosophie et l\u2019\u00e9clectisme\u201d, p. 526.<\/p>\n\n\n\n

[68]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 526.<\/p>\n\n\n\n

[69]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 527.<\/p>\n\n\n\n

[70]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 528.<\/p>\n\n\n\n

[71]<\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[72]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 527.<\/p>\n\n\n\n

[73]<\/a> G. Tiberghien, Introduction \u00e0 la philosophie et pr\u00e9paration \u00e0 la m\u00e9taphysique<\/em>, p. 557.<\/p>\n\n\n\n

[74]<\/a> Pentru Krause, a se vedea B.P. G\u00f6cke, The Panenetheism of Karl Christian Friedrich Krause (1781\u20131832)<\/em>, Berlin, Peter Lang, 2018.<\/p>\n\n\n\n

[75]<\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[76]<\/a> Existen\u021ba unei revolu\u021bii darwiniste este contestat\u0103 de unii istorici ai \u0219tiin\u021bei.<\/p>\n\n\n\n

[77]<\/a> De notat urm\u0103toarele articole: I. Barasch, \u201eOmul \u0219i maimu\u021ba\u201d, Natura<\/em>, an V (1862), nr. 3 (15 ianuarie), pp. 22\u201324 (Barasch discut\u0103 chestiunea filia\u021biei omului \u00eenainte de publicarea scrierii lui Darwin); Darwin era men\u021bionat, \u00eens\u0103, \u00een Isis sau Natura<\/em> deja \u00een 1856, \u00eentr-un articol despre \u201eLimbile animalelor\u201d (comunicarea animal\u0103); Gh. Bari\u021b, \u201eTeoriile lui Darwin\u201d, Transilvania<\/em>, an V (1872), nr. 19 (1 oct.), pp. 217\u2013220, nr. 20 (15 oct.), pp. 229\u2013232, nr. 21 (1 nov.), pp. 241\u2013243 (Bari\u021b men\u00ad\u021bioneaz\u0103 \u0219i \u00een alte contribu\u021bii, din acela\u0219i an, \u201efioroasa doctrin\u0103\u201d a lui Darwin, care \u201eface progresele cele mai periculoase pentru na\u021biunile mai mici\u201d: vezi nr. 3, 1872 [1 feb.,], p. 30). Scandaloasa teorie a ascenden\u021bei comune a omului \u0219i maimu\u021bei se g\u0103se\u0219te men\u021bionat\u0103 \u00eenc\u0103 din 1871\u20131872 \u00een jurnalele tran\u00adsilv\u0103nene (Federa\u021biunea<\/em>, Albina<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

[78]<\/a> A existat \u00een paginile revistelor Columna lui Traian <\/em>\u0219i Revista contemporan\u0103 <\/em>o polemic\u0103 a lui Hasdeu \u0219i Mich\u0103ilescu, purt\u00e2nd \u00eentre altele asupra selec\u021biei naturale, pe care Hasdeu o nega, substituindu-i o \u201eselec\u021bie providen\u021bial\u0103\u201d (1873). Mich\u0103ilescu, elev al naturalistului C. Essarcu, publi\u00adca\u00adse deja, \u00een 1871, studiul Influen\u021ba luminii asupra vie\u021bii<\/em>, Bucure\u0219ti, Costescu & Petrescu, \u00een care pro\u00adpunea un \u201epozitivism ra\u021bional\u201d, comb\u0103t\u00e2nd vitalismul \u0219i spiritualismul.<\/p>\n\n\n\n

[79]<\/a> Panu relateaz\u0103 c\u0103, prin 1872, Pogor descoperea pe Darwin. El \u00eensu\u0219i \u00eel citise deja, fiind, \u00eem\u00adpreun\u0103 cu al\u021bi c\u00e2\u021biva, \u201esub imperiul cetirei a patru autori: Herbert Spencer, Darwin, Drapper \u0219i Buckle\u201d (Amintiri de la Junimea din Ia\u0219i<\/em>, vol. I, p. 116.)<\/p>\n\n\n\n

[80]<\/a> Aceast\u0103 sec\u021biune a fost publicat\u0103 ulterior separat, \u00een francez\u0103 (1888, ca \u201eoper\u0103 inedit\u0103\u201d) \u0219i \u00een rom\u00e2n\u0103 (1900).<\/p>\n\n\n\n

[81]<\/a> Urm\u0103toarea, o diserta\u021bie apar\u021bin\u00e2ndu-i lui Pavel Vasici Ungureanu, scris\u0103 \u00een 1878, a fost pu\u00adblicat\u0103 de Bari\u021b \u00een Transilvania<\/em>, \u00een 1882 (nr. 11\u201312, pp. 91\u201393; nr. 13\u201314, pp. 104\u2013106; nr. 15\u201316, pp. 118\u2013121; nr. 17\u201318, pp. 143\u2013144). \u00cen acela\u0219i an consemn\u0103m expunerea, urmat\u0103 de criti\u00adc\u0103, din Metafizica<\/em> lui Vasile Lucaciu (vol. II din Institu\u021biuni filosofice<\/em>), o prelucrare dup\u0103 A. St\u00f6ckl, Lehrbuch der Philosophie<\/em> (prima ed., 1868).<\/p>\n\n\n\n

[82]<\/a> Se poate considera c\u0103 Leonardescu \u00eel vizeaz\u0103 critic implicit pe Conta \u00een Filosofia<\/em>, iar \u00een Curs<\/em> \u0219i \u00een Principii <\/em>autorul Teoriei fatalismului<\/em> este explicit men\u021bionat \u0219i citat.<\/p>\n\n\n\n

[83]<\/a> \u201eDarwin \u0219i \u0219tiin\u021ba contemporan\u0103\u201d (de aici \u00eenainte abreviat \u201eDarwin\u201d), p. 103.<\/p>\n\n\n\n

[84]<\/a> Ibidem<\/em>, italicele sunt ale lui Leonardescu.<\/p>\n\n\n\n

[85]<\/a> Ibidem<\/em>, italicele sunt ale lui Leonardescu.<\/p>\n\n\n\n

[86]<\/a> M. Morange, Une historie de la biologie<\/em>, p. 206.<\/p>\n\n\n\n

[87]<\/a> S. Schmitt, \u201eHaeckel, un darwinien allemand?\u201d, p. 111.<\/p>\n\n\n\n

[88]<\/a> Anthropog\u00e9nie, ou Histoire de l\u2019\u00e9volution humaine<\/em>, trad. C.-J.-M. Letourneau, Paris, C. Reinwald & Cie, 1877.<\/p>\n\n\n\n

[89]<\/a> E. Haeckel, Generelle Morphologie der Organismen<\/em>, II, p. 447.<\/p>\n\n\n\n

[90]<\/a> E.g. Moniste<\/em>, Bucure\u0219ti, Biblioteca Lumen, 1909; \u201eErnest Haeckel: via\u021ba \u0219i operele sale\u201d, \u00een Via\u021ba rom\u00e2neasc\u0103<\/em>, an 5, nr. 3, 1910, pp. 426\u2013436; Monismul: religia celor pu\u021bini. Din via\u021ba moni\u0219ti\u00adlor: C. Darwin, Ernst Haeckel, V. Conta, Gr. Cob\u0103lcescu<\/em>, Bucure\u0219ti, Biblioteca Lumen, 1910.<\/p>\n\n\n\n

[91]<\/a> Cf. \u201eLamarck, Darwin \u0219i Haeckel\u201d, \u00een Moniste<\/em>, pp. 49\u201354.<\/p>\n\n\n\n

[92]<\/a> \u201eDarwin\u201d, p. 103.<\/p>\n\n\n\n

[93]<\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[94]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 103.<\/p>\n\n\n\n

[95]<\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[96]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 104.<\/p>\n\n\n\n

[97]<\/a> Ibidem<\/em>, pp. 108\u2013109.<\/p>\n\n\n\n

[98]<\/a> Cf. \u0219i foarte importanta scriere a lui Janet, Les causes finales<\/em>, 1876.<\/p>\n\n\n\n

[99]<\/a> T. Huxley, Les sciences naturelles et les probl\u00e8mes qu\u2019elles font surgir<\/em>, p. 422.<\/p>\n\n\n\n

[100]<\/a> J. G. Lennox, \u201eDarwin was a teleologist\u201d, pp. 409\u2013421.<\/p>\n\n\n\n

[101]<\/a> \u201eDarwin\u201d, p. 110.<\/p>\n\n\n\n

[102]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 105.<\/p>\n\n\n\n

[103]<\/a> Cf. studiul meu, \u201eProblema minte\u2013corp la elevii lui Ion Zalomit\u201d, Revista de filosofie<\/em>, tom LXVII, nr. 6, 2020, pp. 605\u2013632.<\/p>\n\n\n\n

[104]<\/a> \u201eDarwin\u201d, pp. 109\u2013110.<\/p>\n\n\n\n

[105]<\/a> Janet s-a declarat panenteist \u00een \u201eLe testament d\u2019un philosophe\u201d, Revue des Deux Mondes<\/em>, perioada a 3-a, tomul 69, 1885 (o discu\u021bie critic\u0103 a c\u0103r\u021bii lui Vacherot Le nouveau spiritualisme<\/em>, 1884); pasajul a fost reutilizat \u00een Principes de m\u00e9taphysique et de psychologie<\/em>, II, p. 615. Vide<\/em> Maurice de Wulf, \u201eQuelques formes contemporaines du Panth\u00e9isme\u201d, pentru sublinierea diferen\u021belor \u00eentre Krause \u0219i Janet.<\/p>\n\n\n\n

[106]<\/a> V. Conta, Introducere \u00een metafizic\u0103<\/em>, p. 389.<\/p>\n\n\n\n

[107]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 396.<\/p>\n\n\n\n

[108]<\/a> \u201eIntroduc\u021biune la metafizic\u0103. I. Metafizica, religiunea \u0219i \u0219tiin\u021ba\u201d (de aici \u00eenainte abreviat abreviat \u201eMetafizica\u201d), p. 319.<\/p>\n\n\n\n

[109]<\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[110]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 320.<\/p>\n\n\n\n

[111]<\/a> V. Conta, o<\/em>p. cit.<\/em>, p. 391.<\/p>\n\n\n\n

[112]<\/a> \u201eMetafizica\u201d, p. 320.<\/p>\n\n\n\n

[113]<\/a> Conta se inspir\u0103 din Spencer, Tylor \u0219i Lubbock.<\/p>\n\n\n\n

[114]<\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[115]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 321.<\/p>\n\n\n\n

[116]<\/a> I<\/em>bidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[117]<\/a> S\u0103 remarc\u0103m c\u0103 Leonardescu nu atribuie niciun rol de seam\u0103 iudaismului \u00een na\u0219terea cre\u0219ti\u00adnismului. Forma<\/em> cre\u0219tinismului a fost greac\u0103, nu iudaic\u0103, iar forma este, \u00een mod manifest, un principiu de existen\u021b\u0103 \u0219i de cunoa\u0219tere superior materiei, \u00een care intr\u0103 \u0219i ideile religioase mozaice.<\/p>\n\n\n\n

[118]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 322.<\/p>\n\n\n\n

[119]<\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[120]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 323.<\/p>\n\n\n\n

[121]<\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[122]<\/a> Ibidem<\/em>, pp. 323\u2013324. Am modificat ultima fraz\u0103: \u201eea nu va pierde din cauza acestei existen\u00ad\u021be\u201d, restituindu-i sensul.<\/p>\n\n\n\n

[123]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 324.<\/p>\n\n\n\n

[124]<\/a> I<\/em>bidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[125]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 325.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n

[Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u015fti<\/em>, vol. XVIII:\u00a0\u0218tiin\u021b\u0103 \u0219i metafizic\u0103. Ion Petrovici<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2022, pp.\u00a028\u201353]<\/em><\/p>\n\n\n

\n\t\t\t\n\t\t\t\t
\n\t\t\t\t\t\n\t\t\t\t\n\t\t\t\t\t\n\t\t\t\t<\/path><\/svg>\n\t\t\t<\/span>Descarc\u0103<\/span>\n\t\t\t\t<\/div>\n\t\t\t<\/a>\n\t\t<\/div><\/div>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Metafizica \u0219tiin\u021bific\u0103 dup\u0103 Constantin Leonardescu BOGDAN RUSU Scientific Metaphysics According to Constantin Leonardescu Abstract: Constantin Leonardescu (1844\u20131907) was a professor of philosophy for 34 years at the University of Ia\u0219i. He was an adept of the French eclectic spiritual\u00adism, which he tried to reconcile with the positivism of Herbert Spencer and with the Darwin\u00adism of […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"parent":6423,"menu_order":2,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","template":"","meta":{"_uag_custom_page_level_css":"","site-sidebar-layout":"default","site-content-layout":"","ast-site-content-layout":"default","site-content-style":"default","site-sidebar-style":"default","ast-global-header-display":"","ast-banner-title-visibility":"","ast-main-header-display":"","ast-hfb-above-header-display":"","ast-hfb-below-header-display":"","ast-hfb-mobile-header-display":"","site-post-title":"disabled","ast-breadcrumbs-content":"","ast-featured-img":"","footer-sml-layout":"","theme-transparent-header-meta":"","adv-header-id-meta":"","stick-header-meta":"","header-above-stick-meta":"","header-main-stick-meta":"","header-below-stick-meta":"","astra-migrate-meta-layouts":"default","ast-page-background-enabled":"default","ast-page-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-4)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"ast-content-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"footnotes":""},"categories":[238,366],"tags":[376,372,374],"class_list":["post-6595","page","type-page","status-publish","hentry","category-bogdan-rusu","category-sifr18","tag-charles-darwin","tag-constantin-leonardescu","tag-stiinta-si-metafizica"],"featured_image_src":null,"uagb_featured_image_src":{"full":false,"thumbnail":false,"medium":false,"medium_large":false,"large":false,"1536x1536":false,"2048x2048":false},"uagb_author_info":{"display_name":"SIFR","author_link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/author\/mm\/"},"uagb_comment_info":0,"uagb_excerpt":"Metafizica \u0219tiin\u021bific\u0103 dup\u0103 Constantin Leonardescu BOGDAN RUSU Scientific Metaphysics According to Constantin Leonardescu Abstract: Constantin Leonardescu (1844\u20131907) was a professor of philosophy for 34 years at the University of Ia\u0219i. He was an adept of the French eclectic spiritual\u00adism, which he tried to reconcile with the positivism of Herbert Spencer and with the Darwin\u00adism of…","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/6595","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6595"}],"version-history":[{"count":43,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/6595\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":7057,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/6595\/revisions\/7057"}],"up":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/6423"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6595"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6595"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6595"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}