Societatea Rom\u00e2n\u0103 de Fenomenologie<\/p>\n\n\n\n
Abstract:<\/strong> <\/strong>According to Mihai \u0218ora\u2019s theory\/philosophical stance, every in\u00adquiry into the relation between phenomenology and metaphysics must start first from the clarification of the notions of existence and in-sistence<\/em>. If, according to the existen\u00adtialist phenomenology, existence sends to the fact of being situated in the exterior of your inner self (as Heidegger would put it that is being thrown out ahead in your exis\u00adtential projects), in-sistence<\/em> is, in \u0218ora\u2019s view, a way of being centered upon yourself, i.e. lying entirely in your own self. For Heidegger, the essence of the Dassein consists in the Dassein\u2019s existence. For \u0218ora, the integral existential project of man, being made of the man\u2019s totality of existential acts, does not come out from the mode of existence (as interpreted by Heidegger), but rather resides in the in-sistence<\/em>\u2019s mode. The passage from existence to in-sistence<\/em> marks here a leap from phenomenology to a sort of meta\u00adphysics which nonetheless does not cancel out the phenomenological inquiry, but rather attempts at integrating the latter in a broader and more comprehensive theory of being and grounding. The result of this analysis would be that phenomenology and metaphys\u00adics are in truth two complementary domains, and not two opposed approaches in phi\u00adlosophy.<\/p>\n\n\n\n Keywords: <\/strong>existence; in-sistence; phenomenology; metaphysics.<\/p>\n\n\n\n Abordarea conceptelor de existen\u021b\u0103<\/em> \u0219i insisten\u021b\u0103<\/em> se realizeaz\u0103 la nivelul operei lui Mihai \u0218ora pe latura deschis\u0103 de lucrarea Despre dialogul interior<\/em>[1]<\/sup><\/a>, care este o latur\u0103 antropologic\u0103. Totodat\u0103, aceste dou\u0103 concepte trimit \u00een mod direct la dou\u0103 mari disci\u00adpline sau domenii de g\u00e2ndire filosofic\u0103, \u0219i anume fenomenologia \u0219i metafizica. Trebuie speci\u00adficat dintru \u00eenceput faptul c\u0103 perspectiva lui \u0218ora cu privire la fenomenologie \u0219i metafizi\u00adc\u0103, a\u0219a cum apare ea \u00eentr-una dintre cele trei Anexe (numite \u201eTrei puneri la punct\u201d) ale lucr\u0103rii Despre dialogul interior<\/em> (\u0219i anume \u00een Anexa intitulat\u0103 \u201eDespre \u00abinte\u00adrior\u00bb \u0219i \u00abex\u00adterior\u00bb\u201d), este una doar schematic\u0103, care nu a mai apucat s\u0103 fie dezvol\u00adtat\u0103 \u0219i l\u0103murit\u0103 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t. Modalitatea \u00een care se raporta autorul \u00een acea perioad\u0103 la feno\u00admenologie (\u0219i aici vorbim \u00een special despre dou\u0103 opere principale ale lui Husserl \u0219i Heidegger, Medita\u00ad\u021biile carteziene<\/em> \u0219i Fiin\u021b\u0103 \u0219i timp<\/em>) poate fi \u0219i ea supus\u0103 unei discu\u021bii mai serioase, \u00eentruc\u00e2t nu putem \u0219ti exact c\u00e2t de bine asimilase t\u00e2n\u0103rul \u0218ora, pe atunci, demersurile fenomenolo\u00adgice ale lui Husserl \u0219i Heidegger, \u00een toat\u0103 amploarea lor. \u00cen orice caz, o intui\u021bie de baz\u0103, fundamental\u0103 prin consecin\u021bele ei posibile cu privire la fenomenolo\u00adgie \u0219i la limitele aces\u00adteia, a avut, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, autorul Dialogului interior<\/em>. Aceasta ar fi aceea c\u0103 omul, pe drumul c\u0103ut\u0103rii lui \u00eentru fiin\u021b\u0103, se va reg\u0103si p\u00e2n\u0103 la ur\u00adm\u0103, chiar \u0219i f\u0103r\u0103 voia lui, proiectat \u00eentr-un plan metafizic, chiar dac\u0103 picioarele lui se vor sprijini riguros pe t\u0103r\u00e2mul ferm al fenomenologiei. A\u0219adar, de metafizic omul nu va sc\u0103pa, oric\u00e2t de riguros ar fi el la nivel fenomenologic, la nivelul analizei fenomeno\u00adlogice a datului imediat, cotidian (\u0219i, prin analogie, am putea spune, chiar la nivelul oric\u0103rei \u0219tiin\u021be pozi\u00adtive). Pentru c\u0103 tocmai acest metafizic este cel care \u00eel smulge pe om din cadrele limitate \u0219i limitative ale finitului \u0219i-l proiecteaz\u0103 \u00een infinit; \u201e\u00eentr-un infinit actual \u0219i personal\u201d, dup\u0103 cum noteaz\u0103 \u0218ora chiar la \u00eenceputul c\u0103r\u021bii sale, \u00een \u201ePunere \u00een tem\u0103\u201d \u2013 care \u021bine loc de \u201eCuv\u00e2nt \u00eenainte\u201d. Omul, aceast\u0103 fiin\u021b\u0103 niciodat\u0103 mul\u021bumit\u0103 de sine \u0219i mereu c\u0103ut\u0103toare de fiin\u021b\u0103 \u0219i de adev\u0103r, duce cu el un foc l\u0103untric ascuns, un \u201edor metafizic\u201d care-l face s\u0103 t\u00e2njeasc\u0103 dup\u0103 \u0219i s\u0103 se pro\u00adiecteze mereu \u00een infinit. Carac\u00adterul actual \u0219i personal al acestui infinit marcheaz\u0103 \u00een mod indelebil desti\u00adna\u021bia la care omul va ajunge atunci c\u00e2nd va urma acea cale a explor\u0103rii speculative a fiin\u021bei la care face referire Mihai \u0218ora \u00een Despre dialogul interior<\/em>: \u201eInfinit actual \u0219i personal: \u00een cu\u00adv\u00e2ntul Dumnezeu toate aceste trei cuvinte sunt cuprinse\u201d.[2]<\/sup><\/a> \u00cen acest sens, se poate ob\u00adserva foarte clar, chiar de la \u00eence\u00adput, caracterul cre\u0219tin al filosofiei lui \u0218ora sau apropie\u00adrea foarte mare a g\u00e2ndirii lui de g\u00e2ndirea cre\u0219tin\u0103 (aspect ce reiese at\u00e2t din lucrarea men\u021bionat\u0103 mai sus, c\u00e2t \u0219i din cele scrise ulterior).<\/p>\n\n\n\n Un capitol din manuscrisul Unit\u00e9 et Pluralit\u00e9. Notes pour une m\u00e9taphysique de l\u2019\u201eens creatum\u201d<\/em> (manuscris din p\u0103cate pierdut), ce se intitula De la fenomenologia ek-sisten\u021bei la o metafizic\u0103 a lui ens creatum<\/em>, sintetiza \u00eentr-un fel \u00eentregul demers al auto\u00adrului \u0219i \u00een acela\u0219i timp d\u0103dea direc\u021bia de dep\u0103\u0219ire pe care acesta \u0219i-o propusese. Este vorba, \u00een cuvintele lui Mihai \u0218ora, despre faptul c\u0103 \u201eelucidarea descriptiv\u0103 a lui \u00aba fi aici\u00bb nu poate dec\u00e2t s\u0103 cedeze pasul unei explor\u0103ri speculative a ideii de fiin\u021b\u0103<\/em> (\u2026).\u201d[3]<\/sup><\/a> Este \u00eens\u0103 foarte important \u00een acest context s\u0103 \u00een\u021belegem despre ce fel de explorare spe\u00adculativ\u0103<\/em> ar fi vorba (ceea ce putem doar presupune, plec\u00e2nd de la ideile autorului pre\u00adzentate \u00een Despre dialogul interior<\/em>, din moment ce manuscrisul respectiv nu ne mai poate sta la \u00eendem\u00e2n\u0103 \u00een niciun fel), pentru c\u0103, altfel, am putea ajunge din nou, destul de repede, la metafizica tradi\u021bional\u0103 \u0219i la c\u0103r\u0103rile ei b\u0103t\u0103torite, pe care tocmai fenome\u00adnologia le pusese sub semnul \u00eentreb\u0103rii \u0219i le criticase \u00een mod direct. Fenomenologia a venit s\u0103 deconstruiasc\u0103 \u0219i s\u0103 \u00eenl\u0103\u00adture tocmai o abordare speculativ\u0103 a fiin\u021bei (specific\u0103 metafizicii tradi\u021bionale), pe care a considerat-o nepotrivit\u0103 \u0219i contraproductiv\u0103 \u00een des\u00adcoperirea \u0219i receptarea faptului de a fi ca atare, \u00een \u0219i prin cadrul modurilor de apari\u021bie \u0219i manifestare ale acestuia. Ceea ce punc\u00adteaz\u0103 \u0218ora imediat dup\u0103 ce face referire la aceas\u00adt\u0103 explorare speculativ\u0103 a ideii de fiin\u021b\u0103<\/em>, este faptul c\u0103 aceast\u0103 explorare porne\u0219te de la fiin\u021ba \u201e\u00eendurat\u0103-\u00eencercat\u0103\u201d, \u201efinit\u0103 \u0219i con\u00adtingent\u0103\u201d, adic\u0103 tocmai de la fenomenalitate \u0219i de la datul cotidian concret; a\u0219adar, de la o fenomenologie a acestui dat. Ulterior, \u00een cadrul celorlalte lucr\u0103ri ale lui \u0218ora, rela\u021bia dintre fenomenologie \u0219i metafizic\u0103 apare abordat\u0103 \u00eentr-un mod mai pu\u021bin direct \u0219i explicit, \u00eens\u0103 ea este \u00een multe feluri prezent\u0103 \u0219i este presupus\u0103 \u00een permanen\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n Mihai \u0218ora adopt\u0103, \u00een linii mari, analitica existen\u021bial\u0103 a lui Martin Heidegger, ela\u00adborat\u0103 \u00een lucrarea Sein und Zeit<\/em>[4]<\/sup><\/a>, \u00eens\u0103, \u00een aceea\u0219i m\u0103sur\u0103, \u00eencearc\u0103 \u0219i o dep\u0103\u0219ire a ei. De\u00adp\u0103\u0219ire ce are ca argument central ideea c\u0103 \u201etotalitatea concret\u0103 a pro-iectelor ek-sisten\u021biale\u201d ale Dasein<\/em>-ului (ale omului ca prezen\u021b\u0103-efectiv\u0103-la-fiin\u021b\u0103<\/em> sau ale omului ca a-fi-aici<\/em>) \u201enu mai ek-sist\u0103, ci c\u0103 ea in-sist\u0103 \u00een ea \u00eens\u0103\u0219i\u201d.[5]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 in-sisten\u021b\u0103<\/em> (\u00een ea \u00eens\u0103\u0219i) este de fapt un anumit tip de existen\u021b\u0103[6]<\/sup><\/a>, care este, \u00een concep\u021bia lui Mihai \u0218ora, prim \u00een raport cu ceea ce Heidegger nume\u0219te Existenz<\/em>, adic\u0103 ec-sisten\u021b\u0103<\/em> \u2013 a fi \u00een afara ta \u00eensu\u021bi, a te \u201earunca\u201d \u00eenaintea ta \u00eensu\u021bi (\u00een propriile proiecte existen\u021biale). Ec-sisten\u021ba<\/em> este cea care define\u0219te \u0219i face posibil \u201eproiectul existen\u021bial\u201d de ansamblu al Dasein<\/em>-ului. Iar dep\u0103\u0219irea despre care aminteam mai sus tocmai \u00een privin\u021ba aceasta se face, deoarece totalitatea acestor proiecte existen\u021biale este dat\u0103, potrivit lui \u0218ora, nu ca ex-sisten\u021b\u0103<\/em>, ci \u00een modul in-sisten\u021bei<\/em>: \u201ePentru mine, \u00een realitate, a exista nu \u00eenseamn\u0103, ca pentru fenomenologii exis\u00adten\u021biali\u0219ti, \u00aba fi \u00een afara sinelui\u00bb, ci \u00aba se afla \u00een \u00eentregime \u00een sine\u00bb.\u201d[7]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n Concluzia care se impune aici este c\u0103 filosofia pozitiv\u0103<\/em>, \u00een spe\u021b\u0103 fenomenologia, trebuie s\u0103 cedeze terenul unui anumit tip de metafizic\u0103, care ar avea tocmai rolul prin\u00adcipal amintit mai sus, acela de a ne smulge din finitul existen\u021bial pentru a ne proiecta \u00eentr\u2011un infinit actual<\/em> \u0219i personal<\/em>. Dac\u0103 \u0218ora subliniaz\u0103 necesitatea unei dep\u0103\u0219iri a fe\u00adno\u00admenologiei \u00eenspre metafizic\u0103, atunci trebuie reamintit faptul c\u0103 punctul de plecare r\u0103m\u00e2ne a fi tot fenomenologia, iar aceast\u0103 dep\u0103\u0219ire trebuie s\u0103 se realizeze \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t s\u0103 p\u0103s\u00adtre\u00adze \u0219i s\u0103 foloseasc\u0103 ceea ce fenomenologia a f\u0103cut s\u0103 ias\u0103 la lumin\u0103 \u0219i a ob\u021binut prin demer\u00adsul ei de deconstruc\u021bie. \u0218i aceasta deoarece, pentru \u0218ora, fenomeno\u00adlogia este \u201eun punct de plecare indispensabil\u201d \u0219i chiar \u201esingurul punct de plecare ima\u00adginabil pentru cel ce, \u00een filosofie, vrea cu adev\u0103rat s\u0103 porneasc\u0103 cu dreptul\u201d, punct de plecare ce este consi\u00adderat mai potrivit dec\u00e2t cel al lui Descartes.[8]<\/sup><\/a> Trebuie, cu alte cu\u00advinte, s\u0103 devii meta\u00adfizician, dar un metafizician plec\u00e2nd din \u00eens\u0103\u0219i inima fenomenelor, un metafizician a\u0219a-zic\u00e2nd \u201e\u00een r\u0103sp\u0103r: care se reneag\u0103, reneg\u00e2nd metafizica (dogmati\u00adc\u0103)\u201d.[9]<\/sup><\/a> Este vorba, a\u0219adar, de un tip anume de metafizic\u0103, care \u00een\u021belege s\u0103 dep\u0103\u0219easc\u0103 at\u00e2t fenomenologia (dar p\u0103s\u00adtr\u00e2nd rezultatele la care aceasta a ajuns), c\u00e2t \u0219i metafizica dogmatic\u0103 (metafizica tradi\u021bio\u00adnal\u0103, pe care o criticase, la r\u00e2ndul lui, Heidegger). Am putea spune c\u0103 este vorba despre o metafizic\u0103 ce \u201eumbl\u0103 cu picioarele pe p\u0103m\u00e2nt\u201d, dup\u0103 expresia lui \u0218ora. \u00cen spatele acestor considera\u021bii se afl\u0103 ideea c\u0103 fenomenologia este \u00een fond, \u00een punctul ei de sosire, o metafi\u00adzic\u0103, \u00eens\u0103 o metafizic\u0103 \u201ece nu-\u0219i d\u0103 c\u0103r\u021bile pe fa\u021b\u0103\u201d.[10]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n \u00a0Expresiile \u201e\u00een mine\u201d \u0219i \u201e\u00een afara mea\u201d, folosite de Mihai \u0218ora pentru desemna\u00adrea interiorului<\/em> \u0219i a exteriorului<\/em>, nu trebuie \u00een\u021belese, \u00een acest context, \u00een sens metaforic, dup\u0103 cum \u00eensu\u0219i autorul specific\u0103, ci ele trebuie considerate \u201e\u00een sensul real \u0219i aproape fizic indicat de prepozi\u021biile \u00een<\/em> \u0219i \u00een afar\u0103<\/em>\u201d[11]<\/sup><\/a>; \u0218ora va \u00eencerca s\u0103 clarifice sensurile aces\u00adtor dou\u0103 expresii plec\u00e2nd de la maniera \u00een care se afl\u0103 omul situat \u00een lumea sa.<\/p>\n\n\n\n \u00cen primul r\u00e2nd trebuie specificat faptul c\u0103 exist\u0103 dou\u0103 moduri distincte de a fi \u00een lume<\/em>. Primul ne este dat de sensul tradi\u021bional al expresiei \u201ea fi \u00een lume\u201d \u0219i desemneaz\u0103 o rela\u021bie de locuire, de simpl\u0103 spa\u021bialitate fizic\u0103, de pur\u0103 exterioritate. Acest tip de re\u00adla\u021bie trimite \u00een mod direct la o existen\u021b\u0103 \u201ede tipul existen\u021bei acelei res corporale<\/em> (die Vorhandenheit)\u201d.[12]<\/sup><\/a> Pe de alt\u0103 parte, cea de-a doua modalitate de a fi \u00een lume<\/em> este pus\u0103 \u00een eviden\u021b\u0103 de fenomenologia husserlian\u0103, prin teoria inten\u021bionalit\u0103\u021bii:<\/p>\n\n\n\n Analiza in\u00adten\u021bional\u0103 este condus\u0103 de eviden\u021ba fundamental\u0103 potrivit c\u0103reia orice cogito<\/em>, \u00een calitate de con\u0219tiin\u021b\u0103 despre ceva este \u00een sensul cel mai larg al cuv\u00e2ntului o inten\u00ad\u021bionare a obi\u00adectului s\u0103u vizat, obiect care \u00eens\u0103 este \u00een orice clip\u0103 mai mult dec\u00e2t ceea ce este vizat \u00een mod explicit \u00een momentul respectiv. (\u2026) Aceast\u0103 dep\u0103\u0219ire de sine \u00eens\u0103\u0219i a inten\u021biei \u00een actul viz\u0103rii inerent\u0103 oric\u0103rei con\u0219tiin\u021be trebuie considerat\u0103 ca un moment esen\u021bial al acesteia.[13]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n \u0218i este dus\u0103 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t de c\u0103tre Heidegger, care prezint\u0103 faptul de a fi \u00een lume <\/em>(das In-der-Welt-sein<\/em>) drept existen\u021bial (Existenzial<\/em>), adic\u0103 drept structur\u0103 consti\u00adtutiv\u0103 a omului ca Dasein<\/em>. Rela\u021bia dintre lume \u0219i om pe care aceast\u0103 structur\u0103 o pune \u00een eviden\u00ad\u021b\u0103 nu mai este o rela\u021bie de simpl\u0103 con\u021binere \u00een, de exterioritate, ci o rela\u021bie de interiorita\u00adte, o rela\u021bie de fiin\u021b\u0103:<\/p>\n\n\n\n Ceea ce trebuie f\u0103cut \u00een prim\u0103 instan\u021b\u0103 este s\u0103 sesiz\u0103m deosebirea de ordin ontologic dintre faptul-de-a-s\u0103l\u0103\u0219lui-\u00een ca existen\u021bial \u0219i \u00abincluderea spa\u021bial\u0103\u00bb a fiin\u021b\u0103rilor simplu-prezente unele \u00een altele, care este o categorie. (\u2026) Abia \u00een\u021belegerea faptului-de-a-fi-\u00een-lu\u00adme ca structur\u0103 esen\u021bial\u0103 a Dasein-ului face cu putin\u021b\u0103 p\u0103trunderea \u00een spa\u021bialitatea exis\u00adten\u021bial\u0103 a Dasein-ului.[14]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Dup\u0103 cum subliniaz\u0103 \u0218ora, cele dou\u0103 moduri posibile de a fi \u00een lume<\/em> nu sunt \u00eens\u0103 ireconciliabile. Ele nu se exclud reciproc \u0219i aceasta se poate vedea numai clarific\u00e2nd sen\u00adsurile conceptului de lume<\/em>. Pentru Mihai \u0218ora conceptul de lume poate avea trei sen\u00adsuri. Primul ar fi acela de \u201eprim centru dinamic creat, lumea ca Unu cosmic\u201d.[15]<\/sup><\/a> Acest sens al lumii se refer\u0103 la lumea ca universal\u0103 putin\u021b\u0103 de a fi<\/em>. Avem de-a face aici cu o rela\u021bie de fiin\u021b\u0103, f\u0103r\u0103 ca exterioritatea s\u0103 intre \u00een vreun fel \u00een joc. Din aceast\u0103 per\u00adspectiv\u0103, fiecare existent este aceast\u0103 lume (deoarece se poate merge pe firul posibilului p\u00e2n\u0103 la universala putin\u021b\u0103 de a fi, de unde izvor\u0103sc toate cele ce sunt \u0219i \u00een care toate sunt \u00een chip virtual cu\u00adprinse), iar omul, la r\u00e2ndul lui, este aceast\u0103 lume, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie \u00een acest sens \u00een<\/em> lume.<\/p>\n\n\n\n Al doilea sens al lumii este configurat de expresia \u201euniversitas entium<\/em>\u201d, care tri\u00admite de fapt la o rela\u021bie de locuire, potrivit c\u0103reia fiecare existent (deci \u0219i omul) este \u00een<\/em> lume, fiind \u201einmitten der Seinden seiend, adic\u0103: printre, \u00een mijlocul celorlal\u021bi exis\u00adten\u021bi\u201d.[16]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 rela\u021bie de locuire se bazeaz\u0103 pe o pur\u0103 exterioritate \u0219i, tocmai de aceea, ea nu se poate constitui ca baz\u0103 sau fundament pentru o rela\u021bie de fiin\u021b\u0103. Acest sens al cuv\u00e2ntului lume se dovede\u0219te a fi lipsit de consisten\u021b\u0103, \u00eentruc\u00e2t \u201ef\u0103r\u0103 rela\u021bia de fiin\u021b\u0103 \u00eentre elementele sale componente, lumea nu este o adev\u0103rat\u0103 lume \u2013 adic\u0103 un sistem de unit\u0103\u021bi ontologice \u00een interac\u021biune, f\u0103c\u00e2nd schimb de bog\u0103\u021bii prin interoga\u021bie \u0219i r\u0103s\u00adpuns\u201d.[17]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n Al treilea sens al conceptului de lume reprezint\u0103 o \u00eencercare de extindere a con\u00adceptului existen\u021bial de lume (a heideggerianului in-der-Welt-sein<\/em>), printr-o discu\u021bie realizat\u0103 \u00een jurul actului<\/em>. \u00cen acest sens, \u0218ora va \u00eencerca s\u0103 arate c\u0103 fiin\u021ba \u00een \u00eentregul ei, totalitatea a ceea ce este, nu poate fi redus\u0103 la acest in-der-Welt-sein<\/em> heideggerian, la coloratura existen\u021bial\u0103<\/em> a Dasein-ului. Orice \u201eunitate ontologic\u0103 subzistent\u0103\u201d (deci \u0219i omul) este, potrivit lui \u0218ora, ireductibil\u0103, adic\u0103 \u00eenchis\u0103 \u00een ea \u00eens\u0103\u0219i \u00een ceea ce prive\u0219te esen\u021ba ei, dar deschis\u0103 \u00een ceea ce prive\u0219te existen\u021ba ei. Aceast\u0103 deschidere constituie condi\u021bia de posibilitate pentru ca astfel de unit\u0103\u021bi ontologice s\u0103 poat\u0103 intra \u00een contact intim \u0219i \u00een comuniune, pentru a putea \u201eexista unele \u00een altele (in alio esse<\/em>)\u201d, dac\u0103 rela\u021bia ce se stabile\u0219te \u00eentre ele este o rela\u021bie de fiin\u021b\u0103. Aceast\u0103 rela\u021bie de fiin\u021b\u0103 apare pe baza unui punct comun care este actul<\/em>. Actul, \u00een care \u2013 ca sintez\u0103 \u2013 se reg\u0103sesc cei doi ter\u00admeni, este cel care \u201emijloce\u0219te rela\u021bia\u201d, el fiind \u201e\u00abnodul\u00bb \u00een care termenii vin s\u0103 fuzio\u00adneze, fructul comun \u00een care ei intr\u0103 \u00een comuniune\u201d.[18]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n Explicitarea conceptului de lume, precum \u0219i a celui de interior<\/em> \u0219i exterior<\/em>, este rea\u00adlizat\u0103 de c\u0103tre Mihai \u0218ora \u00een continuare pe firul discu\u021biei cu privire la raportul dintre me\u00adtafizician \u0219i fenomenolog. Considerat dintr-o perspectiv\u0103 metafizic\u0103, actul este \u201epunctul terminus al putin\u021bei\u201d. Metafizicianul prive\u0219te actul ca fiind punctual, dar nu unic. \u00cen acest sens, ceea ce actul este aici \u0219i acum sub form\u0103 de actualitate neag\u0103 tot ceea ce el nu este sub aceast\u0103 form\u0103, adic\u0103 ceea ce el ar fi putut s\u0103 fie sau ar putea s\u0103 fie, deci ceea ce r\u0103m\u00e2\u00adne la nivelul simplei posibilit\u0103\u021bi. \u00cen acela\u0219i timp, universala pu\u00adtin\u021b\u0103 de a fi<\/em> (denumit\u0103 ini\u021bial Unul cosmic) \u201e\u00eenchide \u00een ea ca posibil \u00eentregul domeniu a lui ens creatum<\/em>\u201d.[19]<\/sup><\/a> Mo\u00addalitatea \u00een care Unul cosmic poate fi \u00eens\u0103 dat este doar prin intermediul actului. Doar \u00een raport cu actul, \u00eentregul domeniul al posibilului are sens, \u00eentruc\u00e2t, dup\u0103 cum spuneau \u0219i scolasticii, \u201epotentia dicitur ad actum\u201d.[20]<\/sup><\/a> Avem de-a face aici cu o \u00eentemeiere a pluralit\u0103\u00ad\u021bii<\/em>, de la care plec\u00e2nd metafizicianul va ajunge la a re\u00adg\u0103si unitatea<\/em> subiacent\u0103.<\/p>\n\n\n\n Pe de alt\u0103 parte, fenomenologul \u201ese instaleaz\u0103 de la \u00eenceput \u00een intimitatea actu\u00adlui\u201d[21]<\/sup><\/a>, sub forma lui hic et nunc<\/em>. Rezultatul la care poate ajunge fenomenologul, dup\u0103 ce a explorat \u00eentr-un mod am\u0103nun\u021bit actul \u00een toate dimensiunile sale ca dat<\/em>, este cel al plura\u00adlit\u0103\u021bii<\/em> \u00een unitate<\/em>.<\/p>\n\n\n\n Dac\u0103 pentru fenomenolog acest act ec-sist\u0103<\/em>, adic\u0103 se desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00eentr-un ansamblu de proiecte existen\u021biale<\/em>,care ajung s\u0103 constituie o lume, pentru metafizician acest act \u201ein-sist\u0103<\/em> \u00een el \u00eensu\u0219i\u201d, adic\u0103 constituie fundamentul unei existen\u021be \u00een sine, independent\u0103 de con\u0219tiin\u021ba celui care o observ\u0103 sau analizeaz\u0103. Riscul opririi doar la fenomenologia actului[22]<\/sup><\/a> este, pentru \u0218ora, acela de a nu descoperi acolo adev\u0103rata pluralitate (pe baz\u0103 de exterioritate). Trecerea de la act la putin\u021b\u0103 (adic\u0103 ad\u00e2ncirea \u201epe versan\u021bii diver\u0219i ai actului p\u00e2n\u0103 ce ajungem, mental, chiar la ceea ce este ra\u021biunea de a fi a acestor ver\u00adsan\u021bi\u201d[23]<\/sup><\/a>) ar echivala \u00een cazul acesta cu o \u00eentemeiere a adev\u0103ratei pluralit\u0103\u021bi.<\/p>\n\n\n\n \u00cen privin\u021ba termenilor de interior<\/em> \u0219i exterior<\/em> Mihai \u0218ora subliniaz\u0103 urm\u0103torul as\u00adpect: \u201enumesc, ca metafizician, interior ceea ce, ca fenomenolog, a\u0219 numi exterior\u201d.[24]<\/sup><\/a> \u00cen acest sens, \u201einterior\u201d nu trimite la o sum\u0103 de reprezent\u0103ri interne, care s-ar g\u0103si \u00een inte\u00adriorul creierului meu \u0219i c\u0103rora le-ar corespunde un plan exterior, al lumii fizice, ci la ceva dat la modul actual \u00een cadrul percep\u021biei mele. De exemplu copacul pe care-l per\u00adcep \u00een gr\u0103dina casei mele \u0219i care este acolo, \u00een gr\u0103din\u0103, sunetul pe care-l aud acum pe strad\u0103, acolo afar\u0103, tabloul pe care l-am v\u0103zut \u00eentr-un muzeu anume \u0219i pe care \u00eel recep\u00adtez acum ca fiind acolo, \u00een muzeu, reconstruindu-l aperceptiv, \u00een cadrul imagina\u021biei mele etc. Toate acestea nu sunt ca atare \u201e\u00een mine\u201d, dar fac parte totu\u0219i din sfera interio\u00adrit\u0103\u021bii mele, tocmai \u00een m\u0103sura \u00een care eu sunt cel care le percepe \u0219i ia act de existen\u021ba lor. Husserlian vorbind, este vorba de acel cogitatum<\/em> care se d\u0103 \u0219i se prezint\u0103 ca feno\u00admen cogito-ului<\/em> meu, de noema <\/em>de la cap\u0103tul noezei<\/em> mele:<\/p>\n\n\n\n \u2026 orice cogito<\/em> sau, dup\u0103 cum mai spunem, orice tr\u0103ire a con\u0219tiin\u021bei vizeaz\u0103 c\u00e2te ceva \u0219i poart\u0103 \u00een sine propriul s\u0103u cogitatum<\/em> \u00een aceast\u0103 calitate de obiect vizat, fiecare f\u0103\u00adc\u00e2nd-o \u00een felul s\u0103u propriu. (\u2026) Actele con\u0219tiin\u021bei se numesc, de asemenea, inten\u021biona\u00adle, caz \u00een care \u00eens\u0103 termenul de inten\u021bionalitate nu \u00eenseamn\u0103 nimic altceva dec\u00e2t aceast\u0103 particula\u00adritate general\u0103 \u0219i fundamental\u0103 a con\u0219tiin\u021bei de a fi con\u0219tiin\u021b\u0103 despre<\/em> un anumit obiect \u0219i, \u00een calitatea ei de cogito<\/em>, de a purta \u00een sine propriul s\u0103u cogitatum<\/em>.[25]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Totu\u0219i, spre deosebire de Hus\u00adserl, la care r\u0103m\u00e2ne \u00eenc\u0103 problematic\u0103 tema inter\u00adsubiectivit\u0103\u021bii[26]<\/sup><\/a>, \u00een sensul c\u0103 cel\u0103lalt este prezent \u00een mine nu a\u0219a cum este el \u00een sine <\/em>\u00eensu\u0219i, ci doar prin intermediul unei aprezent\u0103ri[27]<\/sup><\/a> \u00eentr-o zon\u0103 situat\u0103 \u00een cadrul sferei mele interioare, la \u0218ora avem de-a face cu o p\u0103trundere \u00een chiar alteritatea \u00eens\u0103\u0219i: \u201eCa\u00adp\u0103\u00adtul viz\u0103rii mele nu este o imagine a realit\u0103\u021bii n\u0103scut\u0103 \u00een mine<\/em> ca subiect, ci vizarea inten\u021biei p\u0103trunde \u00een alteritatea \u00eens\u0103\u0219i a obiectului\u201d.[28]<\/sup><\/a> Aici ar fi totu\u0219i de subliniat faptul c\u0103 remarcile cu privire la ideile lui Husserl despre alteritate se opresc, \u00een acest context, doar la lucrarea Medita\u021bii cartezie\u00adne<\/em>, \u0219i nu merg mai departe spre manuscrisele acestuia despre intersubiectivitate[29]<\/sup><\/a>, unde Husserl realizeaz\u0103 o dep\u0103\u0219ire a punctului de vedere din cadrul Medita\u021biilor<\/em>. El va ajun\u00adge \u00een aceste manuscrise s\u0103 remarce faptul c\u0103 cel\u0103lalt (ca \u0219i \u00eentreaga cunoa\u0219tere despre el) mi se d\u0103 fenomenologic ca o transcenden\u021b\u0103 \u00een ima\u00adnen\u021b\u0103, idee ce apare de altfel, sub alt\u0103 form\u0103, \u0219i la \u0218ora.<\/p>\n\n\n\n \u201eExteriorul\u201d r\u0103m\u00e2ne a fi (la nivelul \u201eAnexei a treia\u201d din cadrul lucr\u0103rii Despre dialogul interior<\/em>) tot ceea ce dep\u0103\u0219e\u0219te la nivelul posibilului actul existen\u021bial concret, dat aici-acum-a\u0219a. Exterior va fi, de exemplu, nu copacul care se afl\u0103 acolo, unde \u00eel percep eu acum, ci copacul ca \u201eorigo<\/em> de acte posibile\u201d[30]<\/sup><\/a>, nu sunetul pe care \u00eel aud eu acum, acolo pe strad\u0103, ci sunetul ca punct de deschidere pe planul posibilului; eu \u00een\u00adsumi, care m\u0103 reg\u0103sesc la nivelul acestui act existen\u021bial concret de aici \u0219i acum \u00een care m\u0103 manifest, dar, \u00een care afl\u00e2ndu-m\u0103, transcend totu\u0219i pe toate laturile acest act existen\u00ad\u021bial punctual \u2013 eu acum-aici-a\u0219a (\u00een care at\u00e2t eu, c\u00e2t \u0219i \u00eentreaga lume ne reg\u0103sim imbri\u00adca\u021bi<\/em> \u00eentr-o intim\u0103 leg\u0103tur\u0103) \u2013 \u00een direc\u021bia sau pe planul posibilului.<\/p>\n\n\n\n Prin urmare, interiorul este \u201etot ceea ce, \u00eentr-un act oarecare, este dat sub form\u0103 de actualitate (hic et nunc)\u201d[31]<\/sup><\/a>, iar exteriorul, \u201etot ceea ce, fiindu-i cosubstan\u021bial, de\u00adp\u0103\u0219e\u0219te totu\u0219i \u00een toate direc\u021biile actul existen\u021bial\u201d.[32]<\/sup><\/a> Ceea ce fenomenologul ar numi exte\u00ad\u00adrior<\/em> (ceea ce r\u0103m\u00e2ne \u00een afara actului dat aici-acum-a\u0219a, pe care fenomenologul \u00ee\u0219i con\u00adcentreaz\u0103 observa\u021bia \u0219i analiza) este numit de c\u0103tre metafizician interior<\/em> (tot ceea ce nu este dat \u00een acest act existen\u021bial concret, sub form\u0103 de actualitate, dar este implicat \u0219i presupus din start de c\u0103tre acest act). \u0218i invers. Termenii de interior \u0219i exterior vor du\u00adce, mai t\u00e2rziu, la conturarea modelului ontologic al sferei de raz\u0103 nul\u0103, pe care Mihai \u0218ora \u00eel va elabora \u00een lucr\u0103rile sale scrise ulterior. Ei vor suporta o important\u0103 metamor\u00adfoz\u0103, ajung\u00e2nd s\u0103 determine cele dou\u0103 planuri ale modelului ontologic de mai t\u00e2rziu: interiorul \u2013 planul posibilului (al putin\u021belor); \u0219i exteriorul \u2013 planul actualit\u0103\u021bii existen\u021bia\u00adle (suprafa\u021ba sferei de raz\u0103 nul\u0103, pe care se reg\u0103sesc multitudinea actelor punctuale terminale). Concluzia general\u0103 \u00een acest sens ar fi c\u0103 demersurile fenomenologului \u0219i metafizicianului sunt de fapt complementare.<\/p>\n\n\n\n Potrivit lui Mihai \u0218ora, cunoa\u0219terea autentic\u0103 este cea care reu\u0219e\u0219te s\u0103 ajung\u0103 la lucrurile \u00eensele, a\u0219a cum se dau ele con\u0219tiin\u021bei \u00een ele \u00eensele<\/em>, \u0219i nu cea care se opre\u0219te doar la o (anumit\u0103) imagine a lor proiectat\u0103 \u00een con\u0219tiin\u021b\u0103. Trecerea de la existen\u021b\u0103<\/em> la insisten\u021b\u0103<\/em> este \u0219i o trecere de la fenomenologie la metafizic\u0103, dar una care nu are ca rezultat abandonarea complet\u0103 a fenomenologiei \u0219i a datului fenomenal imediat pe care aceasta se concentreaz\u0103. Avem de-a face \u00een acest caz mai degrab\u0103 cu o \u00eembinare \u00eentre cele dou\u0103 domenii \u0219i planuri filosofice:<\/p>\n\n\n\n Eu am nevoie de un p\u0103m\u00e2nt ferm. Acesta este prezen\u021ba, e prezen\u021ba explicit\u0103 a ime\u00addiatului \u0219i o prezen\u021b\u0103 implicit\u0103 \u0219i mediat\u0103 a tuturor reverbera\u021biilor verbului a fi<\/em> pe care-l pot prinde \u00een toat\u0103 concentrarea lui individualizat\u0103 \u00een aici<\/em>, acum<\/em>, a\u0219a<\/em>.[33]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n \u00cen aceast\u0103 schimbare de perspectiv\u0103, generat\u0103 de trecerea de la ec-sisten\u021b\u0103<\/em> la in-sisten\u021b\u0103<\/em>, st\u0103 chiar posibilitatea dep\u0103\u0219irii lumii fenomenale imediate, a datului cotidian concret, \u00eenspre dimensiunea metafizic\u0103 a existen\u021bei \u0219i, de aici, \u00eenspre temeiul ultim[34]<\/sup><\/a> al faptului de a fi \u0219i a tot ceea ce este, a \u00eentregului domeniu al fiin\u021bei. Astfel, are loc \u0219i o transcendere a lumii datului cotidian imediat \u00een direc\u021bia realiz\u0103rii valorilor transcenden\u00adte: Binele, Adev\u0103rul, Frumosul.<\/p>\n\n\n\n Dac\u0103 insisten\u021ba<\/em> \u201ereprezint\u0103 modul cum este<\/em> o f\u0103ptur\u0103 \u00een sine<\/em>, dincolo de colora\u00adtura existen\u021bial\u0103 a omului\u201d[35]<\/sup><\/a>, atunci a in-sista<\/em> \u00eenseamn\u0103, dup\u0103 cum remarc\u0103 Valentin Cioveie, a \u00eencerca s\u0103 treci de la modul \u00een care i\u021bi apare o f\u0103ptur\u0103 la modul \u00een care este ea \u00een ea \u00eens\u0103\u0219i<\/em>, a ajunge la multiplicitatea \u00eens\u0103\u0219i, \u0219i nu la \u201eproiec\u021biile ei \u00een con\u0219tiin\u021ba noastr\u0103\u201d.[36]<\/sup><\/a> Noi nu putem \u00eens\u0103 cunoa\u0219te lucrurile dec\u00e2t \u00een m\u0103sura \u00een care acestea ne apar \u0219i se prezint\u0103 ca atare con\u0219tiin\u021bei noastre, numai \u00een m\u0103sura \u00een care ele se dau, \u00een mod feno\u00adme\u00adnologic, con\u0219tiin\u021bei noastre cunosc\u0103toare. Ceea ce este cazul s\u0103 evit\u0103m sunt proiec\u021biile subiectiviste (\u00een sens psihologic) ale lucrurilor sau f\u0103pturilor \u00een con\u0219tiin\u021ba noastr\u0103 \u0219i, plec\u00e2nd de la aceste proiec\u021bii subiectiviste, generalizarea unei cunoa\u0219teri pe care s\u0103 o identific\u0103m ca fiind obiectiv \u0219i absolut valabil\u0103 (s\u0103 o absolutiz\u0103m). \u00cens\u0103 aceas\u00adta este o alt\u0103 discu\u021bie dec\u00e2t cea a posibilit\u0103\u021bii cunoa\u0219terii fenomenologice pe care Husserl \u0219i fenomenologia o aduc \u00een prim plan.<\/p>\n\n\n\n A ajunge la lucrurile \u00eensele, a\u0219a cum sunt ele \u00een ele \u00eensele<\/em>, este un proces care tot prin intermediul con\u0219tiin\u021bei se realizeaz\u0103. A\u0219adar, a acuza \u00een acest sens fenomenologia de solipsism ar fi un non-sens. A scruta \u00eens\u0103 limitele fenomenologiei \u00eenseamn\u0103, printre altele, a chestiona critic termenii de fenomen \u0219i fenomenalitate cu care aceasta operea\u00adz\u0103 (\u0219i aici am \u00een vedere \u00een special fenomenologia lui Husserl) \u0219i a vedea cum este defi\u00adnit \u0219i \u00een\u021beles, \u00een acest context, fenomenul. Nu ar putea oare o redefinire a fenomenului[37]<\/sup><\/a> s\u0103 duc\u0103 la operarea unei reduc\u021bii \u0219i mai radicale dec\u00e2t cea husserlian\u0103? A unei reduc\u021bii a \u00eense\u0219i con\u0219tiin\u021bei cunosc\u0103toare, a con\u0219tiin\u021bei ca inten\u021bionalitate obiectivant\u0103? Dac\u0103 un asemenea demers este posibil, atunci \u00eenseamn\u0103 c\u0103, \u00eenainte de a ajunge la o \u00eentemeiere a lumii \u0219i a cunoa\u0219terii \u00eentr-un Eu<\/em> constituant (sau plec\u00e2nd de la un asemenea Eu<\/em>), avem a cerceta posibilitatea ca Eul \u00eensu\u0219i s\u0103 fie, la r\u00e2ndul lui, \u00eentemeiat de c\u0103tre altceva, de ceva ce survine ca eveniment (Ereignis<\/em>) \u0219i satureaz\u0103, la nivel de intui\u021bie, Eul, dep\u0103\u0219ind pe toate laturile puterea sau capacitatea constitutiv-obiectivant\u0103 a acestuia. O astfel de posibilitate ne este prezentat\u0103, de pild\u0103, de Jean-Luc Marion. Dac\u0103 pentru Husserl po\u00adsibilitatea fenomenului depindea de reduc\u021bia sa la Eu<\/em>, din perspectiva lui Marion Eul<\/em> \u00eensu\u0219i este constituit de c\u0103tre (un) fenomen, care survine, ca eveniment, \u00een centrul vie\u021bii l\u0103untrice a Eu<\/em>-lui:<\/p>\n\n\n\n (\u2026) evenimentul pur care survine nu se las\u0103 constituit \u00eentr-un obiect \u0219i nu las\u0103 urma du\u00adrabil\u0103 a ivirii sale dec\u00e2t \u00een Eu\/eu (Je\/moi), care este, aproape f\u0103r\u0103 voia lui, constituit de ceea ce prime\u0219te.[38]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Pentru \u0218ora, ceea ce \u00eentemeiaz\u0103 Eul<\/em> \u00eensu\u0219i (con\u0219tiin\u021ba sau subiectivitatea) este acea Cine<\/em>-itate atopic\u0103 de un caracter personal (care apare \u00een lucrarea A fi, a face, a avea<\/em>), care \u00eentemeiaz\u0103 de fapt \u00eentreaga lume (\u00eentregul t\u0103r\u00e2m al celor ce sunt) \u2013 at\u00e2t \u00een ordinea materi\u00adei, c\u00e2t \u0219i a con\u0219tiin\u021bei. Aceast\u0103 \u00eentemeiere presupune o trecere spre metafizic\u0103, dar spre un tip anume de metafizic\u0103, care nu este o metafizic\u0103 a prezen\u021bei[39]<\/sup><\/a> \u0219i care, tocmai de aceea, nu duce la reificarea lui a fi<\/em>, la \u00een\u021bele\u00adgerea lui ca pe o substan\u021b\u0103. Nu este vorba, \u00een cazul aces\u00adtei metafizici, despre o \u201epre\u00adzen\u021b\u0103 pur\u0103\u201d, ci despre \u201eo prezen\u021b\u0103-absen\u021b\u0103\u201d, pentru c\u0103 \u201ea fi<\/em> nu ni se d\u0103 sub o fa\u021b\u0103 limita\u00adt\u0103, ni se d\u0103 sub forma unui elan, or un elan nu e obiec\u00adtivabil\u201d.[40]<\/sup><\/a> A\u0219adar, atunci c\u00e2nd vorbim despre faptul c\u0103 Mihai \u0218ora propune o dep\u0103\u0219ire a fenomeno\u00adlogiei \u00eenspre meta\u00adfizic\u0103, despre o astfel de metafizic\u0103 este vorba; o metafizic\u0103 care, dup\u0103 cum subliniaz\u0103 \u0219i J.-L. Marion, poate \u0219i ajunge \u201es\u0103 acopere \u0219i absen\u021ba\u201d.[41]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n Trecerea de la existen\u021b\u0103<\/em> la insisten\u021b\u0103<\/em> deschide posibilitatea dep\u0103\u0219irii lumii \u201ev\u0103zu\u00adte\u201d \u00eenspre o lume \u201evizat\u0103\u201d, lume care este \u00eens\u0103 la fel de real\u0103<\/em> ca cea \u201ev\u0103zut\u0103\u201d. Este o trecere, \u00een termenii filosofiei lui Mihai \u0218ora, de la \u201eactul punctual terminal\u201d, pe firul putin\u021belor (\u201eputin\u021bei terminale globale\u201d, \u201eputin\u021belor intermediare\u201d), la \u201euniversala pu\u00adtin\u021b\u0103 de a fi\u201d \u0219i de aici la ceea ce \u00eentemeiaz\u0103 \u00eens\u0103\u0219i aceast\u0103 \u201euniversal\u0103 putin\u021b\u0103 de a fi\u201d, la \u201epurul Act intensiv singular\u201d sau Este<\/em>-le primordial. Or, aceast\u0103 trecere nu se poate realiza dec\u00e2t dep\u0103\u0219ind (dar nu definitiv, ci pentru a reveni apoi, \u00eembog\u0103\u021bit, la ele) cadre\u00adle stricte ale fenomenologiei.<\/p>\n\n\n\n Aceast\u0103 dep\u0103\u0219ire este o permanent\u0103 trecere de la solul ferm al fenomenologiei la metafizic\u0103 \u0219i, mai mult, la solul \u00een care chiar metafizica \u00ee\u0219i are r\u0103d\u0103cinile, care este cel al temeiului ultim. Chiar dac\u0103 aceast\u0103 trecere se realizeaz\u0103 spre metafizic\u0103, ea este \u00een acela\u0219i timp \u0219i o trecere dincolo de orice metafizic\u0103, spre acel ganz Andere<\/em> trans-temporal, spre acea Cine<\/em>-itate atopic\u0103 de un caracter personal. \u00cen al\u021bi termeni, ar fi vor\u00adba aici despre o trecere din metafizic\u0103 (\u00een)spre esen\u021ba \u00eens\u0103\u0219i a metafizicii sau \u00eenspre temeiul ei, deoarece, dup\u0103 cum remarca \u0219i Heidegger, \u201eacel ceva care continu\u0103 s\u0103 apar\u0103 ca temei este pesemne (\u2026) un Altceva \u0219i un lucru \u00eenc\u0103 nerostit\u201d.[42]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n Dar, la fel cum Heidegger afirma c\u0103 dep\u0103\u0219irea metafizicii \u00eenspre temeiul ei nu \u00een\u00adl\u0103tur\u0103 metafizica, tot astfel aceast\u0103 dep\u0103\u0219ire a fenomenologiei \u00eenspre metafizic\u0103, despre care vorbe\u0219te \u0218ora, nu \u00eenl\u0103tur\u0103 fenomenologia, ci \u201esap\u0103 la r\u0103d\u0103cina ei\u201d, pentru a o des\u00adchide spre metafizica aceasta de un tip nou \u0219i spre temeiul \u00eensu\u0219i din care metafizica \u00ee\u0219i trage seva: Este<\/em>-le primordial. \u00cen acest punct \u0219i sub acest aspect, al plas\u0103rii punctului ultim al oric\u0103rui demers filosofic \u00een zona temeiului metafizicii, \u0218ora \u0219i Heidegger se \u00een\u00adt\u00e2lnesc f\u0103r\u0103 nicio \u00eendoial\u0103. \u00cen timp ce pentru Heidegger drumul c\u0103tre fiin\u021b\u0103 trece prin elaborarea unei analitici existen\u021biale a Dasein-ului, pentru \u0218ora drumul c\u0103tre fiin\u021b\u0103 trece printr-o explicitare a condi\u021biei omului, deci printr-o explicitare a nivelului antropologic (aspect marcat de apari\u021bia Dialogului interior<\/em>, ca prim\u0103 pies\u0103 dintr-o programat\u0103 oper\u0103 de mare anvergur\u0103 \u2013 care, din p\u0103cate, nu a mai putut fi realizat\u0103 ca atare), dar \u0219i printr-o explicitare a dimensiunii metafizice a existen\u021bei. Dac\u0103 Heidegger spune c\u0103 \u201eesen\u021ba Dasein-ului rezid\u0103 \u00een existen\u021ba sa\u201d[43]<\/sup><\/a>, \u00een sensul c\u0103 Dasein-ul are o esen\u021b\u0103 ec-static\u0103, \u0218ora ar zice: esen\u021ba fiin\u021bei umane rezid\u0103 \u00een
\n\n\n\n\n
\n
\n
\n
\n