Facultatea de Filosofie, Universitatea din Bucure\u0219ti<\/p>\n\n\n\n
Abstract:<\/strong> <\/strong>The Romanian philosopher Ion Petrovici deals in his last study sent for pub\u00adlication during his life with the comparative analysis of \u201cthe philosophical spir\u00adit\u201d, \u201cthe scien\u00adtific spirit\u201d, and \u201cthe theological spirit\u201d. Censorship removed considera\u00adtions on \u201cthe theo\u00adlog\u00adical spirit\u201d. Petrovici characterizes \u201cthe philosophical spirit\u201d by the overall perspective it seeks and by its role in relation to scientific research. It also dis\u00adtinguishes between \u201cphilo\u00adsophical spirit\u201d and philosophical doctrine. Finally, the simi\u00adlarities and differences between \u201cthe scientific spirit\u201d and \u201cthe philosophical spirit\u201d are analysed.<\/p>\n\n\n\n Keywords: <\/strong>Ion Petrovici; \u201cphilosophical spirit\u201d; \u201cscientific spirit\u201d; philosophical doctrine; \u201cspeculative thinking\u201d; method of science.<\/p>\n\n\n\n Ultimul studiu filosofic publicat de Ion Petrovici, \u201eSpiritul filosofic \u00een com\u00adpara\u021bie cu spiritul \u0219tiin\u021bific\u201d[1]<\/sup><\/a>, are toate caracteristicile unei sinteze filosofice \u00een care autorul, aflat la cap\u0103tul unui drum, ofer\u0103 o privire cuprinz\u0103toare asupra statutului filo\u00adsofiei \u00een rela\u021bie cu \u0219tiin\u021ba \u00eentr-un mod \u00een care \u00ee\u0219i utilizeaz\u0103 nu doar competen\u021bele \u00een domeniu, ci \u0219i experien\u021ba personal\u0103 a practic\u0103rii filosofiei. \u00cenc\u0103 de la o prim\u0103 lectur\u0103 apare impresia puternic\u0103 a unui demers intelectual bazat pe \u00een\u021belepciunea dob\u00e2ndit\u0103 de-a lungul unei cariere, astfel \u00eenc\u00e2t erudi\u021bia ia forma unor foarte nume\u00adroase trimiteri im\u00adplicite la idei \u0219i concepte filoso\u00adfice care sunt familiare celui care are suficient exerci\u021biu filosofic.<\/p>\n\n\n\n Voi \u00eencerca \u00een acest studiu s\u0103 propun o lectur\u0103 prin care s\u0103 fie scoase la iveal\u0103 pre\u00adsupozi\u021bii \u0219i concepte categoriale care sunt doar \u201escufundate\u201d \u0219i sus\u021bin argumen\u00adta\u021bia \u0219i discursul autorului. \u00cen acest sens, cred c\u0103 acest ultim text filosofic trimis spre publi\u00adcare de Ion Petrovici poate fi considerat, \u00een cele din urm\u0103, o pledoarie pentru rostul cul\u00adtural al filosofiei \u00eentr-o lume \u00een care recursul la aceasta tindea s\u0103 fie f\u0103cut \u00eentr-un mod unilateral, dintr-o perspectiv\u0103 ideologizant\u0103. Cu at\u00e2t mai re\u00adconfortant\u0103 este aceast\u0103 m\u0103r\u00adtu\u00adrisire a unei credin\u021be filosofice, cu c\u00e2t considera\u021biile autorului deschid inevitabil spre un plura\u00adlism filosofic derivat din schema concep\u00adtual\u0103 \u0219i cadrul interpretativ puse la lucru. Per\u00adspectiva comparativ\u0103 asupra filosofiei \u0219i \u0219tiin\u021bei este una de consolidare \u0219i de justificare a rolului studiului filosofiei \u00een condi\u021biile \u00een care \u0219tiin\u021bele \u00ee\u0219i asum\u0103 opera\u00adtiv rezolvarea di\u00adverselor probleme. Ce nu pot face \u00eens\u0103 ele este s\u0103 configureze o viziu\u00adne de ansamblu la care numai filosofic putem avea acces. De aici \u0219i nevoia unei com\u00adpara\u021bii \u00eentre spiritul filosofic \u0219i cel \u0219tiin\u021bific pentru a \u00een\u021belege, at\u00e2t prin oglindire reci\u00adproc\u0103, c\u00e2t \u0219i prin r\u0103sfr\u00e2n\u00adgere, natu\u00adra diferit\u0103, dar complementar\u0103, a filosofiei \u0219i a \u0219tiin\u021bei.<\/p>\n\n\n\n Ion Petrovici propune spre dezbatere o tem\u0103 asupra c\u0103reia se discutase \u00een ul\u00adtimele decenii, mai cu seam\u0103 dup\u0103 configurarea robust\u0103 a unor proiecte de cercetare \u00een filosofia \u0219tiin\u021bei, inclusiv a\u0219a-numitele epistemologii de ramur\u0103, dedicate unor \u0219tiin\u021be particulare. Se dep\u0103\u0219iser\u0103 deja delimit\u0103rile radicale de tip neopozitivist pro\u00adpuse de Cercul de la Viena \u00een etapa sa de afirmare glorioas\u0103 a intervalului interbe\u00adlic \u0219i se c\u0103u\u00adtau c\u0103ile punerii \u00een echi\u00adlibru printr-un acord fin al filosofiei \u0219i \u0219tiin\u021bei. \u00cen cele din urm\u0103, teza dominant\u0103 devenise aceea a unei inevitabilit\u0103\u021bi filosofice a \u0219tiin\u021bei, problem\u0103 expu\u00ads\u0103 conving\u0103tor de Bachelard \u00een cercet\u0103rile sale despre ceea ce el numea \u201enoul spirit \u0219tiin\u021bific\u201d:<\/p>\n\n\n\n \u0218tiin\u021ba creeaz\u0103 \u00eentr-adev\u0103r filosofie. Filo\u00adsoful trebuie deci s\u0103-\u0219i ml\u0103\u00addieze limbajul pen\u00adtru a traduce g\u00e2ndirea contemporan\u0103 \u00een suple\u021bea \u0219i mobilitatea ei.[2]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Reg\u0103sim \u00een textul lui Petrovici chiar acest proiect al unei elucid\u0103ri filosofice care \u021bine seama de rela\u021bia filosofiei cu \u0219tiin\u021ba \u00een cadrul maximal al discu\u021biei despre \u201espiritul filo\u00adsofic\u201d \u0219i \u201espiritul \u0219tiin\u021bific\u201d.<\/p>\n\n\n\n Spiritul filosofic este definit de Petrovici drept<\/p>\n\n\n\n \u201eun mod de a vedea, este o direc\u00adtiv\u0103 de \u00een\u021belegere, o orientare a g\u00e2ndirii, av\u00e2nd ca scop permanent o privire de ansam\u00adblu asu\u00adpra \u00eentregii existen\u021be.\u201d[3]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Aceast\u0103 perspectiv\u0103 de ansamblu presupune deta\u0219area de proble\u00adma sau de faptul studiate \u0219i privirea lor nu \u00een izolare, limitativ, ci \u00een context, prin luarea \u00een con\u00adsiderare nu doar a vecin\u0103t\u0103\u021bilor ideatice sau a rela\u021biilor factuale, dar \u0219i a concep\u021biei ge\u00adne\u00adrale asupra lumii \u0219i a totalit\u0103\u021bii faptelor. Dar, \u00een\u021be\u00adleas\u0103 drept cuprinde\u00adre, aceast\u0103 per\u00adspec\u00adtiv\u0103 de ansamblu nu are doar o dimensiune orizontal\u0103, ci, \u00een m\u0103sura \u00een care ie\u0219irea din izolare presupunere urcu\u0219ul la un nivel metateoretic, \u0219i o vertical\u0103 a profunzimii: \u201ePri\u00advi\u00adrea de sus \u00een ad\u00e2nc atrage totodat\u0103 \u0219i o privire dincolo de lumea vizi\u00adbil\u0103.\u201d[4]<\/sup><\/a> Altfel spus, per\u00ad\u00adspectiva de ansamblu se con\u00adstituie \u00eentr-un orizont metafizic, explorabil cu mij\u00adloacele spe\u00ad\u00adcifice ale reflec\u021biei filosofice, ceea ce duce \u00een mod sigur la \u00eendep\u0103rtarea de sim\u021bul co\u00admun.<\/p>\n\n\n\n Acest mod de a g\u00e2ndi specificul bidimensional al unei cercet\u0103ri filosofi\u00adce, \u00een\u021be\u00adleas\u0103 drept cuprindere a totalit\u0103\u021bii \u0219i aprofundare la un nivel ultim, categori\u00adal, era at\u00e2t \u00een epoc\u0103, precum \u0219i \u00een cultura rom\u00e2n\u0103 o tem\u0103 recursiv\u0103. Lucian Blaga discutase deja des\u00adpre speci\u00adficul problemei filosofice \u00een termenii distinc\u021biei dintre \u201earia\u201d \u0219i \u201ezarea interioa\u00adr\u0103\u201d:<\/p>\n\n\n\n aria unei probleme filosofice o constituie totdeauna, fie explicit, fie implicit, totul exis\u00adten\u021bei (lumea), iar zarea interioar\u0103 a unei proble\u00adme filosofice r\u0103m\u00e2ne totdeauna \u00eentr-un mare grad indeterminat\u0103.[5]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n De exemplu, pentru a-l lua ca exemplu pe Thales \u0219i problema sa a principiului, \u201earia\u201d este echi\u00advalent\u0103 cu \u201etotul\u201d (\u201elumea\u201d), iar \u201ezarea inte\u00adrioar\u0103\u201d este ideea abstract\u0103 de substan\u00ad\u021b\u0103, acel substrat universal al tuturor lucrurilor. Pe c\u00e2t de cuprinz\u0103toare este \u201earia\u201d, pe at\u00e2t de vag\u0103 \u0219i aproape indeterminat\u0103 este ideea de substan\u021b\u0103 ca \u201ezare interi\u00adoa\u00adr\u0103\u201d. Dimpotriv\u0103, \u201eo problem\u0103 \u0219tiin\u021bific\u0103 are totdeauna o arie circumscris\u0103 \u0219i o zare interioar\u0103 complex determinat\u0103.\u201d[6]<\/sup><\/a> De exemplu, dac\u0103 vom consi\u00addera problema \u0219tiin\u00ad\u021bific\u0103 a sune\u00adtu\u00adlui, atunci fenomenele fizice ale sunetului vor repre\u00adzenta o \u201earie\u201d precis circumscris\u0103, iar ide\u00adea mecanicit\u0103\u021bii, \u00een\u021beleas\u0103 ca principiu expli\u00adcativ mate\u00admatizabil, se constituie \u00een \u201ezare interioar\u0103\u201d complex determinat\u0103.<\/p>\n\n\n\n A\u0219adar, spiritul filosofic este asociat cu o privire de ansamblu asupra \u00eentre\u00adgului, di\u00adfe\u00adrit\u0103 de o cercetare minu\u021bioas\u0103 a p\u0103r\u021bilor acestuia. Dac\u0103 o cercetare minu\u00ad\u021bioas\u0103 izo\u00adleaz\u0103 obiectul pentru a-l putea analiza \u00een cele mai mici detalii structurale sau func\u021bi\u00adonale, privi\u00adrea de ansamblu insereaz\u0103 obiectul \u00een \u00eentreg, sesizeaz\u0103 rela\u021bii \u00eentre p\u0103r\u021bi, dependen\u021be \u0219i reciprocit\u0103\u021bi. Petrovici men\u021bioneaz\u0103 opinia lui Claude Bernard potrivit c\u0103ruia fiecare domeniu de cercetare specializat\u0103 trebuie s\u0103 fie ferti\u00adlizat \u0219i animat de ideea \u00eentregului vast c\u0103ru\u00adia \u00eei apar\u021bine, sarcin\u0103 pe care \u0219i-o poate asuma numai filosofia. De\u0219i respinge explicit filosofia de sistem \u0219i consider\u0103 c\u0103 \u00eenchiderea \u00eentr-un sistem dogmatic este un risc nu doar pentru filosofia speculativ\u0103, ci \u0219i pentru noua filosofie \u0219tiin\u021bific\u0103, Bernard consider\u0103 c\u0103 \u00eenain\u00adtarea dinspre cu\u00adnoscut spre necunoscut se poate face cel mai eficient numai sub o coor\u00addonare filo\u00adsofic\u0103 dat\u0103 de \u201eacel spirit filosofic care, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie nic\u0103ieri, este pretutin\u00addeni \u0219i care, f\u0103r\u0103 s\u0103 apar\u021bin\u0103 nici unui sistem, tre\u00adbuie s\u0103 domneasc\u0103 nu numai \u00een toate \u0219tiin\u00ad\u00ad\u021bele, dar \u0219i \u00een toate cuno\u0219tin\u021bele omene\u0219ti.\u201d[7]<\/sup><\/a> Distinc\u021bia dintre totalitate \u0219i p\u0103r\u021bi se su\u00adpra\u00adpune distinc\u021biei dintre filosofie \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103, iar \u00eentr-un model dinamic al dezvol\u00adt\u0103rii cu\u00adnoa\u0219\u00adterii putem s\u0103 \u00een\u021belegem astfel de ce filoso\u00adfia, ca perspectiv\u0103 de ansam\u00adblu, \u00ee\u0219i poate asuma ini\u021bierea cercet\u0103rii anterior \u0219tiin\u021bei \u00een diverse domenii particu\u00adlare:<\/p>\n\n\n\n Adev\u0103ratul spirit filosofic este acela ale c\u0103rui n\u0103zuin\u021be \u00eenalte fecundeaz\u0103 \u0219tiin\u021bele, \u00eem\u00adping\u00e2ndu-le c\u0103tre c\u0103utarea adev\u0103rurilor ce se g\u0103sesc \u00een acel moment \u00een afara domeniului s\u0103u, dar care nu trebuie desfiin\u021bate pe motiv c\u0103 sunt analizate de spirite filosofice mai puternice \u0219i mai subtile.[8]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Petrovici deriv\u0103 de aici un principiu normativ al contextualit\u0103\u021bii cercet\u0103rii, po\u00adtri\u00advit c\u0103ruia semnifica\u021bia unui dome\u00adniu de cercetare se dezv\u0103luie complet doar dac\u0103 o pri\u00advim din perspectiva ansamblului \u0219i \u00een modalitate interdisciplinar\u0103. Tocmai aceast\u0103 per\u00adspec\u00adtiv\u0103 totalizatoare poate genera sugestii privind direc\u021biile de \u00eenaintare dintr-un anu\u00admit domeniu, proiecte de explo\u00adrare care ar p\u0103rea lipsite de eviden\u021b\u0103 unei min\u021bi care s-ar exersa limitat la propriul s\u0103u dome\u00adniu.<\/p>\n\n\n\n \u00cen\u021beleas\u0103 ca rela\u021bie dintre parte \u0219i \u00eentreg, dualitatea dintre totalitate \u0219i ele\u00admentele sa\u00adle este privit\u0103 dintr-o perspectiv\u0103 dialectic\u0103 hegelian\u0103, prin care partea \u0219i \u00eentregul se po\u00adten\u021beaz\u0103 reciproc \u0219i asigur\u0103 \u00eenaintarea \u00een cunoa\u0219tere. De aceea, absen\u00ad\u021ba spiritului filo\u00adso\u00adfic care asigur\u0103 perspectiva de ansamblu ar reduce posibilit\u0103\u021bile spiritului \u0219tiin\u021bi\u00adfic, limi\u00adtat la un domeniu particular, s\u0103 sesizeze corela\u021bii care trec dincolo de domeniul propriu-zis al cercet\u0103rii.<\/p>\n\n\n\n Concep\u021biile filosofice de ansamblu, fie doar prin presupozi\u021biile sau antici\u00adp\u0103rile pe care le configureaz\u0103 creator, influen\u021beaz\u0103 \u0219i inspir\u0103 cercetarea \u0219tiin\u021bific\u0103. Filosofii greci credeau c\u0103 \u201eat\u00e2ta timp c\u00e2t nu cuno\u0219ti ansamblul, nu po\u021bi cunoa\u0219te bine am\u0103nunte\u00adle\u201d; \u201enecunosc\u00e2nd \u00eentregul, nu cuno\u0219ti cu adev\u0103rat nici p\u0103r\u021bile\u201d.[9]<\/sup><\/a> Exemplul ales de Petro\u00advici, cazul lui Democrit \u0219i al teoriei atomiste, este cel mai des invocat atunci c\u00e2nd filo\u00adsofii discut\u0103 pe aceast\u0103 tem\u0103. Dac\u0103 Democrit nu a f\u0103cut nimic altceva dec\u00e2t s\u0103 con\u00adstruiasc\u0103 un principiu filosofic, cu validitate universal\u0103, \u0219tiin\u021ba, \u00een\u021beleas\u0103 ca cercetare particular\u0103, a perfec\u021bionat \u0219i a dus mai departe \u201eideea unor puncte infinite mici care prin compunere dau na\u0219tere unui corp finit\u201d.[10]<\/sup><\/a> Alt exemplu ar fi concep\u021bia lui Schelling despre existen\u021ba uman\u0103 ca activitate creativ\u0103 liber\u0103, concep\u021bie care a dus la teoria evo\u00adlu\u021bio\u00adnismului \u00een natur\u0103 \u00een lucr\u0103rile lui Lamarck, prin ideea, controversat\u0103 \u00eenc\u0103, a eredi\u00adt\u0103\u021bii caracterelor dob\u00e2ndite, \u0219i Darwin, cu ideea sa explicativ\u0103 complex\u0103 bazat\u0103 pe con\u00adcep\u00adtele de selec\u021bie \u0219i adaptare func\u021bio\u00adnal\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u00cen cele din urm\u0103, Petrovici propune chiar un model al dezvolt\u0103rii cunoa\u0219te\u00adrii ome\u00adne\u0219ti bazat pe rolul concep\u021biei de ansamblu oferit\u0103 de reflec\u021bia filosofic\u0103. Dac\u0103 la \u00eencepu\u00adturile cunoa\u0219terii ipotezele speculative de tip filosofic erau chiar con\u021binuturi ale cunoa\u0219te\u00adrii lumii, ulterior, pe m\u0103sura progresului \u00een cercetare \u0219i a diversific\u0103rii acesteia, viziunea asupra ansamblului a r\u0103mas doar cu rolul de a in\u00adspira cercetarea local\u0103, dar f\u0103r\u0103 ca \u00eentre filosofie \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 s\u0103 se produc\u0103 vreo ruptu\u00adr\u0103, dimpotriv\u0103, av\u00e2nd loc chiar o consolidare explicativ\u0103. Petrovici descrie astfel aceast\u0103 continuitate a rolului spiritului filosofic \u00een dezvoltarea cunoa\u0219terii ome\u00adne\u0219ti:<\/p>\n\n\n\n Adev\u0103rurile limitate ale \u0219tiin\u021belor deri\u00advau din cele mai generale ale filosofi\u00adei, iar verifi\u00adcarea celor dint\u00e2i se f\u0103cea prin insera\u00adrea armonioas\u0103 \u00een \u021bes\u0103tura ansam\u00adblului. (\u2026) Aceas\u00adta este l\u0103rgirea de orizont pe care o aduce spiritul filosofic.[11]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Punctul de vedere sus\u021binut de Petrovici este \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it \u0219i de oameni de \u0219ti\u00adin\u021b\u0103 cu preocup\u0103ri filosofice. Un exemplu semnificativ este studiul lui Max Planck, \u201eDespre sensul \u0219i limitele \u0219tiin\u021bei exacte\u201d, o lectur\u0103 aproape de neocolit la acea vreme de c\u0103tre cei care \u00eencercau s\u0103 explice rela\u021bia dintre \u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i filosofie. Planck sublinia c\u0103 de\u0219i dezvoltarea \u0219tiin\u021bei duce la precizarea \u00een detaliu a imaginii asupra lumii, r\u0103m\u00e2ne \u201eo pr\u0103pastie de netrecut \u00eentre lumea real\u0103 fenomenologic \u0219i cea real\u0103 metafizic\u201d.[12]<\/sup><\/a> Prin urmare, imaginea asupra lumii poare fi completat\u0103 filosofic, cu condi\u021bia ca reflec\u021bia liber\u0103 s\u0103 se desf\u0103\u0219oare \u00een cadrele admise \u0219tiin\u021bific. \u0218i chiar dac\u0103 o asemenea imagine asupra lumii devine din ce \u00een ce mai pu\u021bin intuitiv\u0103, adec\u00advarea ei la lumea real\u0103 meta\u00adfi\u00adzic st\u0103 \u00een aceea c\u0103 aceasta din urm\u0103 \u201enu este punctul de plecare, ci \u021belul care str\u0103luce\u0219te \u00eentr-o dep\u0103rtare inaccesibil\u0103 \u0219i care indic\u0103 orienta\u00adrea \u00eentregii munci \u0219tiin\u021bifice.\u201d[13]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n Dar spiritul filosofic nu presupune doar capacitatea de a privi comprehensiv an\u00adsamblul lumii \u00eentr-un sens metafizic, ci \u0219i o dubl\u0103 raportare din perspectiva p\u0103r\u021bi\u00adlor \u00eentregului, \u0219i anume o ie\u0219ire din izolare \u0219i o punere \u00een context. Aceast\u0103 mi\u0219care a spiri\u00adtului filosofic \u021bine de natura sa, de faptul c\u0103 \u00eei este constitutiv\u0103 n\u0103zuin\u021ba spre un ideal. Din acest punct de vedere, spiritul filosofic are caracteristicile unei com\u00adpeten\u021be cogniti\u00adve sau ale unei virtu\u021bi epistemice pe care cei ce o au o instrumenta\u00adlizeaz\u0103 \u00een procesul cunoa\u0219terii. \u00cen acest sens, accentueaz\u0103 Petrovici,<\/p>\n\n\n\n spiritul filoso\u00adfic este un elan, ca atare el nu \u00eenceteaz\u0103 niciodat\u0103 la cel care-l posed\u0103. Spi\u00adritul fi\u00adlo\u00ad\u00adsofic se mi\u0219c\u0103 necontenit, nu are limite, tinde mereu c\u0103tre un ideal. Inde\u00adpen\u00addent de faptul dac\u0103 acest ideal poate fi atins sau nu, el r\u0103m\u00e2ne ca o \u021bint\u0103 permanent\u0103 spre ca\u00adre se n\u0103zuie\u0219te.[14]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Este de remarcat faptul c\u0103 Petrovici discut\u0103 despre spiritul filosofic \u00een terme\u00adnii unei virtu\u021bi epistemice, anticip\u00e2nd dezvolt\u0103ri ulterioare din epistemologie. S\u0103 presupu\u00adnem c\u0103 ob\u021binerea unei perspective de ansamblu asupra lumii presupune o anumit\u0103 abili\u00adtate de a ajunge la aceasta, ca \u00een cazul unui arca\u0219 care love\u0219te \u021binta mult mai precis dec\u00e2t altul. Ca urmare, \u021bin\u00e2nd seama de abilitatea filosofului de a configura o imagine asupra totalit\u0103\u021bii, ne a\u0219tept\u0103m de la el s\u0103 ne ofere imaginea de care avem nevoie pentru a dob\u00e2ndi perspectiva asupra totalit\u0103\u021bii. Acest ideal nor\u00admativ are un corelat subiectiv \u00een forma unor predispozi\u021bii personale pe care le pu\u00adtem considera drept virtu\u021bi epistemice sau intelectuale. Aceste facult\u0103\u021bi cognitive \u00eel fac pe filosof s\u0103 ajung\u0103 la o perspectiv\u0103 de ansamblu \u0219i \u00eei permit s\u0103 \u00ee\u0219i analizeze pas cu pas propriul demers pentru a eviden\u021bia motivele care l-au ghidat cu succes. De asemenea, spiritul filosofic ac\u021bioneaz\u0103 corectiv \u0219i \u021bine ocupat\u0103 agenda cercet\u0103rii, identific\u00e2nd noile probleme. Acela\u0219i Claude Bernard remarc\u0103 aceast\u0103 virtute a filo\u00adsofiei:<\/p>\n\n\n\n Filosofia, care n\u0103zuie\u0219te \u00een permanen\u021b\u0103 c\u0103tre \u00een\u0103l\u00ad\u021bimi, \u00eendreapt\u0103 \u0219tiin\u021ba spre cauza sau spre originea lucrurilor. Ea \u00eei arat\u0103 c\u0103 \u00een afara sa exist\u0103 probleme care fr\u0103m\u00e2nt\u0103 ome\u00adnirea \u0219i pe care \u00eenc\u0103 nu le-a rezolvat.[15]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Dar un asemenea demers scoate la iveal\u0103 \u0219i alte \u00eenzestr\u0103ri subiective, aseme\u00adnea unor tr\u0103s\u0103turi de caracter, care sunt o consecin\u021b\u0103 a spiritului filosofic. Pentru c\u0103 are o perspectiv\u0103 de ansamblu, filosoful sesizeaz\u0103 multiplicitatea punctelor de ve\u00addere, dar \u0219i dinamica diverselor sisteme, transform\u0103rile lor \u0219i rela\u021biile reciproce de influen\u021b\u0103. Drept urmare, putem sesiza o tensiune proprie spiritului filosofic \u00eentre c\u0103utarea unui sistem com\u00adprehensiv \u0219i etern \u0219i relativismul inerent oric\u0103rei perspecti\u00adve. Astfel, putem explica de ce spiritul filosofic, chiar dac\u0103 presupune asumarea necondi\u021bionat\u0103 a idealului cu\u00adprin\u00ad\u00adderii totalit\u0103\u021bii, este dublat de un sentiment firesc de toleran\u021b\u0103. Dup\u0103 Petrovici, \u201eaceasta provine din con\u0219tiin\u021ba valorii relative a con\u00adcep\u021biilor filosofice \u0219i din observa\u021bia c\u0103 de mul\u00adte ori un sistem filosofic deriv\u0103 dintr-altul diferit, ap\u0103r\u00e2nd ca o completare sau chiar ca o rectificare fa\u021b\u0103 de cel\u0103lalt.\u201d[16]<\/sup><\/a> Domeniul filosofiei se caracterizeaz\u0103 prin plu\u00adra\u00adlism, chiar \u00een sensul c\u0103 teorii diferi\u00adte pot fi acceptate simultan f\u0103r\u0103 a fi eliminabile prin ac\u00adceptarea per\u00adsonal\u0103 a uneia dintre ele. Chestiunea nu este una de adev\u0103r, ci una de alege\u00adre.<\/p>\n\n\n\n Desigur, diversele domenii ale filosofiei au un statut diferit \u00een privin\u021ba modu\u00adlui \u00een care spiritul filosofic \u00eenainteaz\u0103 constructiv. \u00cen logic\u0103, principiile ultime se funda\u00admen\u00adtea\u00adz\u0103 prin ele \u00eensele, f\u0103r\u0103 a depinde de altceva extern logicii, a\u0219a cum ar fi episte\u00admologia. Dar epistemologia completeaz\u0103 logica \u0219i \u00eenainteaz\u0103 ipotetic prin teorii ale \u00eente\u00admeierii \u0219i expli\u00adca\u00ad\u021bii ale conceptului de cunoa\u0219tere \u0219i cu privire la sur\u00adsele cunoa\u0219terii, lu\u00ad\u00e2nd \u00een consi\u00adde\u00adrare, \u00een mod diferen\u021biat, dependen\u021ba sau prioritatea logic\u0103 a temeiurilor \u0219i, respectiv, suc\u00adce\u00adsiunea de fapt sau faptele antecedente. Dar chiar dac\u0103 epistemologia \u00eena\u00adinteaz\u0103 \u00een acest proiect de eviden\u021biere a rela\u021biei dintre elementele subiective \u0219i obiec\u00adti\u00adve ale cu\u00adnoa\u0219\u00adterii, ea nu diminueaz\u0103 nicidecum n\u0103zuin\u021ba metafizic\u0103 a filosofiei con\u00adtem\u00adpo\u00adra\u00adne. Chiar noile teorii din fizic\u0103 sunt o dovad\u0103 a nevoii unei perspective filoso\u00adfice integratoare.[17]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n Spiritul filosofic presupune vectorial idealul viziunii de ansamblu \u0219i se mani\u00adfest\u0103 ca elan speculativ, dar se realizeaz\u0103 concret \u00een modalitatea doctrinelor filoso\u00adfice (sau a concep\u021biilor filosofice). O doctrin\u0103 filosofic\u0103<\/p>\n\n\n\n \u00eencearc\u0103 s\u0103 explice origi\u00adnea \u0219i desf\u0103\u0219ura\u00adrea existen\u021bei \u00een aspectele ei generale \u0219i \u00een eta\u00adpele ei progresive; o doctrin\u0103 filosofic\u0103 este o sintez\u0103 a cuno\u0219tin\u021belor vremii referi\u00adtoare la diversele ei sectoare, f\u0103cut\u0103 cu scopul verific\u0103rii lor armonioase \u0219i al \u00eenl\u0103n\u021buirii lor pozitive, pornind de la fundamentul presu\u00adpus al existen\u021bei p\u00e2n\u0103 la suprafa\u021ba faptelor. Doctri\u00adna filosofic\u0103 reprezint\u0103 \u00eentruparea spiritului filosofic nelimitat \u00eentr-o form\u0103 parti\u00adcu\u00adlar\u0103, vremelnic\u0103.[18]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Astfel, \u00een timp ce spiritul filosofic este universal, adic\u0103 acela\u0219i \u00een toate min\u00ad\u021bile ca\u00adre g\u00e2ndesc filosofic, doctrinele filosofice sunt multiple, diferite \u0219i individuale, fiind pro\u00addusul g\u00e2ndirii unui filosof. Petrovici este tentat s\u0103 vad\u0103 rela\u021bia dintre spiri\u00adtul filo\u00adso\u00adfic \u0219i instan\u021bele sale doctrinare dintr-o perspectiv\u0103 istoric\u0103 \u0219i dialectic\u0103 de tip hege\u00adlian, dup\u0103 bine-cunoscutul model din Prelegeri de istoria filosofiei<\/em>, astfel\u00eenc\u00e2t istoria filoso\u00adfiei devine modul autentic de a face filosofie.[19]<\/sup><\/a> \u00cen acest sens, dup\u0103 Hegel, istoria filoso\u00adfiei nu este numai istoria doctrinelor filosofice, ci \u0219i isto\u00adria spiritului care \u00ee\u0219i dep\u0103\u00ad\u0219e\u0219te limi\u00adtele, se l\u0103rge\u0219te \u0219i ad\u00e2nce\u0219te. Doctrinele sunt momente de repaus, sunt trec\u0103\u00adtoare \u0219i au istoricitate, pe c\u00e2nd spiritul filosofic tre\u00adbuie s\u0103 fie dinamic \u0219i liber, este permanent \u0219i se eternalizeaz\u0103 \u00een sistemul filosofic absolut. Spiritul filosofic sesizeaz\u0103 pro\u00adble\u00admele, le configureaz\u0103 \u0219i le aduce \u00een prim planul con\u0219tiin\u021bei, pe c\u00e2nd mintea filosofic\u0103 le rezolv\u0103 prin construc\u021bii doctrinare.[20]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n Din perspectiva acestei distinc\u021bii dintre spiritul filosofic \u0219i doctrina filoso\u00adfic\u0103, vom admite c\u0103 putem avea un spirit filosofic puternic f\u0103r\u0103 o doctrin\u0103 sistemati\u00adc\u0103 sau original\u0103, a\u0219a cum ar fi cazul filosofiei franceze a secolului al XVII-lea, de exemplu, Voltaire \u0219i chiar Rousseau, de\u0219i acesta din urm\u0103 a avut mai mult\u0103 origina\u00adlitate. Din g\u00e2n\u00addirea luminist\u0103 a derivat mi\u0219carea revolu\u021bionar\u0103 concretizat\u0103 \u00een Re\u00advolu\u021bia Francez\u0103, eveniment istoric care a avut \u00een\u0103l\u021bime filosofic\u0103 \u0219i \u201ea d\u0103r\u00e2mat multe prejudec\u0103\u021bi \u0219i \u00een\u00adgustimi de vederi \u0219i a l\u0103rgit limitele popoarelor p\u00e2n\u0103 la no\u021bi\u00adunea universal\u0103 de umanita\u00adte\u201d.[21]<\/sup><\/a> Revolu\u021bia Francez\u0103 este un rezultat al manifest\u0103rii spiritului filosofic \u0219i reprezint\u0103 o rezolvare practic\u0103 a unor idealuri care \u021binteau totalitatea, fiind pentru \u00eent\u00e2ia oar\u0103 c\u00e2nd \u00eentreaga umanitate este reg\u00e2ndit\u0103 \u00een terme\u00adnii libert\u0103\u021bii. Tot ce a urmat dup\u0103 aceea, cu epoca r\u0103zboaielor lui Napoleon, poate fi \u00een\u021beles din perspectiva valorii libert\u0103\u021bii persoa\u00adnei \u0219i a eliber\u0103rii popoarelor dintr-o limitare istoric\u0103 specific\u0103 unei ordini sociale.<\/p>\n\n\n\n Specula\u021bia filosofic\u0103, adic\u0103 cercetarea filosofic\u0103 \u00eens\u0103\u0219i, \u00eentotdeauna \u00eentr-o for\u00adm\u0103 speculativ\u0103, a\u0219a cum omogenizeaz\u0103 Petrovici varietatea filosofic\u0103, l\u0103s\u00e2nd de o parte spiri\u00adtul critic, mediaz\u0103 \u00eentre spiritul filosofic \u0219i doctrina filosofic\u0103. A\u0219adar, prin natura lui, spiritul filosofic este eminamente speculativ. Mai mult, spiritul filosofic are o natu\u00adr\u0103 dua\u00adl\u0103 prin aceea c\u0103 procesul speculativ al g\u00e2ndirii este \u00eenso\u021bit de tr\u0103iri specifice pro\u00adfunde care \u00eei dau filosofului o sensibilitate insolit\u0103, unic\u0103. Petrovici reaminte\u0219te doctri\u00adna lui Epicur, cel dup\u0103 care specula\u021bia filosofic\u0103 este \u00eenso\u021bit\u0103 de pl\u0103cere, astfel \u00eenc\u00e2t sensul vie\u021bii \u0219i feri\u00adcirea sunt realizate filosofic ca spiritualitate. Cazul filosofului se caracterizeaz\u0103 prin uni\u00adcitate, celelalte activit\u0103\u021bi omene\u0219ti aduc\u00e2nd satisfac\u021bia la cap\u0103tul lor, inclusiv \u00een \u0219tiin\u021b\u0103, c\u00e2nd te vei bucura abia dup\u0103 ce crezi c\u0103 ai descoperit un adev\u0103r, a\u0219a cum va fi f\u0103cut Ar\u00adhimede atunci c\u00e2nd a strigat \u201eEvrika!\u201d . Tocmai aceast\u0103 dualitate dintre ra\u021biune \u0219i sensibi\u00adlitate pe care o manifest\u0103 spiritul filosofic explic\u0103 perenitatea filosofiei. Dup\u0103 Petrovici, fuziunea pascalian\u0103 a min\u021bii \u0219i inimii este intrinsec\u0103 spiritului filosofic:<\/p>\n\n\n\n Asta ar dovedi un lucru: c\u0103 exist\u0103 o tendin\u021b\u0103 natural\u0103 a spiritului nostru de a \u00eembr\u0103\u021bi\u0219a an\u00adsam\u00adblul realit\u0103\u021bii (dovad\u0103 c\u0103, originar, problema existen\u021bei totale a premers celei a cunoa\u0219\u00adterii am\u0103\u00adnuntelor). Am\u0103nuntele sunt adesea un obstacol care \u00eempiedic\u0103 ela\u00adnul cercet\u0103rii, de\u0219i explicarea lumii vizibile (cu am\u0103nunte inclusiv) r\u0103m\u00e2ne scopul ultim al specula\u021biei.[22]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Cel mai bun exemplu privind influen\u021ba specula\u021biei filosofice este chiar situ\u00ada\u021bia originar\u0103 a desprinderii \u0219tiin\u021bei de filosofie. Astfel, remarc\u0103 Petrovici, de\u0219i Euclid \u0219i Arhimede au separat \u0219tiin\u021ba de specula\u021bia filosofic\u0103, ei \u201eau continuat s\u0103 sufere influen\u021ba spiritului filosofic, cel pu\u021bin \u00een ceea ce prive\u0219te metoda de cerceta\u00adre.\u201d[23]<\/sup><\/a> Prin construc\u021bia axiomatic\u0103 a geometriei, Euclid a realizat, \u00eentr-un domeniu restr\u00e2ns, visul filosofic \u201ede a \u00eenl\u0103n\u021bui cu stringen\u021b\u0103 cuno\u0219tin\u021bele referitoare la ansam\u00adblul existen\u021bei, pornind de la prin\u00adcipiile cele mai \u00eenalte \u0219i ajung\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la feno\u00admenele sensibile.\u201d[24]<\/sup><\/a> Acest co\u00admen\u00adtariu al lui Petrovici, dincolo de acoladele sale retorice, aduce \u00een aten\u021bie chiar rela\u021bia dintre dou\u0103 moduri de a face geometrie, fie ca o construc\u021bie abstract\u0103, teoretic\u0103, \u00een care con\u00adceptele sunt deduse \u00een sistem unele din altele, fie prin considerarea lumii sensibile, caz \u00een care trecem \u00een orizontul geometriei fizice. Spiritul filosofic este constitutiv, \u00een re\u00adgis\u00adtre specifice, fiec\u0103ruia dintre aceste domenii.<\/p>\n\n\n\n Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, se poate vorbi \u0219i despre \u201eun spirit filosofic special al fiec\u0103\u00adrui filosof \u00een parte\u201d[25]<\/sup><\/a>, deosebit de doctrina lui. Vorbim despre spirit platonici\u00adan, kanti\u00adan, hegelian etc., ca intermediar \u00eentre \u201espiritul filosofic general\u201d \u0219i doctri\u00adn\u0103. Acest in\u00adter\u00adme\u00addiar adaug\u0103 maniera, stilul, metoda, direc\u021bia specific\u0103 unui filo\u00adsof. \u00cen acest sens, putem vorbi despre un \u201espirit platonician\u201d care dep\u0103\u0219e\u0219te opera \u0219i duce la extin\u00adderi sau aplica\u00ad\u021bii ale platonismului \u00een diverse domenii, ori despre o viziune platonician\u0103 care duce spre o anumit\u0103 \u00een\u021belegere a diverselor do\u00admenii.<\/p>\n\n\n\n Istoria filosofiei poate fi un ghid \u00een \u00een\u021belegerea acestor aspecte, \u00een sensul c\u0103 vom sesiza diferen\u021ba dintre ceea ce se schimb\u0103 prin trecerea de la o doctrin\u0103 la alta \u0219i cursul unic, neschimbat, al g\u00e2ndirii. Astfel ne putem explica de ce sisteme vechi r\u0103m\u00e2n vala\u00adbile chiar dac\u0103 sunt perimate din perspectiva cuno\u0219tin\u021belor actuale. Sis\u00adtemul plato\u00adnician ca atare nu rezist\u0103 din perspectiva confrunt\u0103rii cu stadiul actual al cunoa\u0219terii, dar pla\u00adtonismul ca perspectiv\u0103 filosofic\u0103 r\u0103m\u00e2ne actual \u0219i este actuali\u00adzat prin diversele versi\u00aduni ale neoplatonismului. Prin urmare, \u00een orice mare sistem sunt prezente idei cu carac\u00adter permanent. Or, ideile permanente sunt tocmai cele speculative, care nu devin peri\u00admate prin evolu\u021bia \u0219tiin\u021bei.[26]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n Desigur, admite Petrovici[27]<\/sup><\/a>, sistemele filosofice pot fi studiate genetic, \u00een rela\u00ad\u021bie cu condi\u021biile sociale ale vremii, ori din perspectiva eficacit\u0103\u021bii lor practice \u0219i a influ\u00aden\u021belor exercitate, ceea ce ar putea sugera o istoricitate \u00een sensul dep\u0103\u0219irii \u0219i abandonu\u00adlui unui sistem vechi \u00een favoarea unuia nou, corespunz\u0103tor noilor condi\u021bii \u0219i st\u0103rii cu\u00adnoa\u0219terii. Aceast\u0103 eficacitate nu const\u0103 \u00eentr-o eternalizare a sistemului, a\u0219a cum g\u00e2ndea Hegel des\u00adpre sistemul s\u0103u, ci \u00een sugerarea unor sisteme noi, \u00een acord cu progresul cu\u00adnoa\u0219terii, ceea ce duce la o apropiere treptat\u0103 de adev\u0103rul abso\u00adlut.[28]<\/sup><\/a> Sistemele filosofice sunt asemenea unor construc\u021bii arhitectonice. Ele se \u0219u\u00adbrezesc cu trecerea timpului, dar filosofii \u00eempru\u00admut\u0103 elemente de la ele pentru a realiza noile edificii ale g\u00e2ndirii. Altfel spus, facem filosofie cu istoria filosofiei. Spre deosebire de constructorul care este limitat \u00een op\u021biunile sale de materialitatea elementelor, \u00een filosofie, \u00eentruc\u00e2t lucr\u0103m cu elemente ideale, siste\u00admele filosofice nu sunt distruse \u0219i \u00eenlocuite, ci se men\u021bin ref\u0103cute \u0219i consolidate.<\/p>\n\n\n\n Dup\u0103 introducerea conceptelor de \u201espirit filosofic\u201d, \u201espirit \u0219tiin\u021bific\u201d, \u201edoc\u00adtrin\u0103 fi\u00adlo\u00adsofic\u0103\u201d, Petrovici dezvolt\u0103 o analiz\u0103 comparativ\u0103 asupra c\u0103reia \u00eemi propun s\u0103 discut \u00een continuare. Filosoful rom\u00e2n enumer\u0103 o serie de asem\u0103n\u0103ri \u0219i deosebiri \u00eentre \u201espiritul \u0219tiin\u021bific\u201d \u0219i \u201espiritul filosofic\u201d.<\/p>\n\n\n\n O asem\u0103nare esen\u021bial\u0103 este c\u0103 \u00een ambele domenii se lucreaz\u0103 cu mijloacele natu\u00adrale ale inteligen\u021bei noastre , iar nu cu metoda revela\u021biei supranaturale ca \u00een religie.[29]<\/sup><\/a> \u00cen \u0219tiin\u021b\u0103 se urm\u0103re\u0219te \u00eentotdeauna verificarea teoriei cu faptele, \u00een sensul c\u0103 \u00een \u0219tiin\u021b\u0103 \u201efaptele trebuie chiar s\u0103 confirme teoria\u201d, pe c\u00e2nd \u00een filosofie r\u0103m\u00e2ne valabil principul ca \u201edoctrina sau concep\u021bia filosofic\u0103 s\u0103 nu contrazic\u0103 fap\u00adtele\u201d.[30]<\/sup><\/a> Desigur, unele doc\u00adtri\u00adne filosofice sunt paradoxale \u0219i contraintuitive, dar \u00een acest caz construc\u021biile argumen\u00adtative evit\u0103 s\u0103 intre \u00een contradic\u021bie cu eviden\u021bele factuale, c\u0103ut\u00e2nd un strat profund sau ascuns care s\u0103 justifice caracterul \u00een\u0219el\u0103tor a ceea ce este evident nemijlocit.<\/p>\n\n\n\n Un corolar al acestei diferen\u021be de principiul dintre filosofie \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 \u021bine de gra\u00addul de certitudine asociat celor dou\u0103 dac\u0103 lu\u0103m \u00een considerare faptele. Petrovici consi\u00adder\u0103 c\u0103 \u201ela \u0219tiin\u021b\u0103 confirmarea teoriei prin fapte d\u0103 teoriei o certitudine pe care doctrina filosofic\u0103 nu o poate atinge.\u201d[31]<\/sup><\/a> Aceasta nu exclude \u00eenlocuirea teoriei vechi cu altele mai bune dac\u0103 apar fapte care contrazic vechea teorie. \u00cen filosofie trecerea de la un sistem la altul sau de la o doctrin\u0103 la alta nu este reglementat\u0103 de fapte, ci de coeren\u021ba intern\u0103 a sistemului.<\/p>\n\n\n\n Una dintre deosebirile fundamentale dintre \u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i filosofie, men\u021bionat\u0103 \u00eenc\u0103 mai sus, \u00een discu\u021bia despre \u201espirtul filosofic\u201d ca perspectiv\u0103 de ansamblu,este aceea c\u0103 \u00een timp ce \u00een \u0219tiin\u021b\u0103 obiectul este definit \u0219i limitat la categorii de fenome\u00adne, \u00een filosofie el este indefinit, extins la totalitatea existen\u021bei. De aici, revenind la tema certitudinii \u0219i a adev\u0103rului, rezult\u0103 c\u0103 adev\u0103rurile filosofice nu pot avea preci\u00adzia \u0219i siguran\u021ba celor \u0219tiin\u00ad\u021bifice, dar se refer\u0103 la un domeniu mai vast, la totalitatea existen\u021bei, revendic\u00e2nd un statut metafizic, ceea ce diferen\u021biaz\u0103 adev\u0103rurile filoso\u00adfiei, pretins absolute, de adev\u0103rul \u0219tiin\u021bific, supus controlului faptelor.<\/p>\n\n\n\n At\u00e2t \u0219tiin\u021ba, c\u00e2t \u0219i filosofia lucreaz\u0103 cu conceptul de adev\u0103r[32]<\/sup><\/a>, dar o fac \u00een mod di\u00adfe\u00adrit, baz\u00e2ndu-se pe criterii diferite ale adev\u0103rului. Aceasta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 perspectiva filo\u00adsofic\u0103 a ansamblului nu poate aduce avantaje decisive \u00een \u00eenaintarea \u0219tiin\u021bific\u0103 spre adev\u0103r:<\/p>\n\n\n\n A avea spirit filosofic \u00eenseamn\u0103 la un om de \u0219tiin\u021b\u0103 a completa acordul dintre fapte \u0219i idei cu al ideilor \u00eentre ele, \u00eentr-o viziune de ansamblu.[33]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, \u0219tiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i se bazeaz\u0103 pe presupozi\u021bii filosofice care sunt absolutizate dogmatic, a\u0219a cum ar fi credin\u021ba \u00een realitatea ultim\u0103 a unor corpuri exteri\u00adoare substan\u021bi\u00adale \u0219i individuale. Filosofia poate merge \u00eens\u0103 \u0219i mai departe pentru a ajunge la substra\u00adtul ascuns al lucrurilor. Petrovici anticipeaz\u0103 stra\u00adtegii de cercetare admi\u00adse \u00een cercetarea \u0219tiin\u021bific\u0103 actual\u0103, a\u0219a cum ar fi, de exemplu, a\u0219a-numita teorie a \u201epara\u00admetrilor as\u00adcun\u0219i\u201d.[34]<\/sup><\/a> Chiar dac\u0103 filosofia \u0219i-a temperat credin\u021ba \u00een posibilitatea unui adev\u0103r absolut \u0219i filosofii nu mai cred c\u0103 este posibi\u00adl\u0103 dezv\u0103luirea total\u0103 a tainelor naturii \u0219i ajunge\u00adrea la adev\u0103rul absolut, totu\u0219i, \u201emin\u00adtea noastr\u0103 ne \u00eempinge ne\u00eencetat c\u0103tre o cuno\u0219tin\u021b\u0103 filosofic\u0103 care se afl\u0103 deasupra celei \u0219tiin\u021bifice, \u0219i aceasta nu numai \u00een larg, dar \u0219i \u00een ad\u00e2nc, spre ultimul funda\u00adment\u201d[35]<\/sup><\/a>.<\/p>\n\n\n\n C\u0103utarea unit\u0103\u021bii ansamblului este o directiv\u0103 a spiritului filosofic. Petrovici vor\u00adbe\u0219te despre o unitate obiectiv\u0103 \u00een natur\u0103, independent\u0103 de cunoa\u0219terea noastr\u0103, chiar dac\u0103 mintea sesizeaz\u0103 doar o multiplicitate fenomenal\u0103.[36]<\/sup><\/a> Spiritul nostru este parte a naturii \u0219i poate fi \u00een coresponden\u021b\u0103 cu natura exterioar\u0103, ceea ce ar explica succesul diverselor construc\u021bii intelectuale, a\u0219a cum ar fi aplicabilitatea matemati\u00adcii. Spiritul nostru, ca oglind\u0103 a naturii, este doar o versiune uman\u0103 a adev\u0103rului absolut, care de\u00adpinde de propriile limite omene\u0219ti. De exemplu, ideea de infinit o concepem, dar nu ne\u2011o putem reprezenta, tot a\u0219a cum nu ne putem reprezenta uni\u00adtatea absolut\u0103.<\/p>\n\n\n\n Tenta\u021bia reducerii \u0219i unific\u0103rii, pe de o parte, \u0219i perspectiva de ansamblu, pe de al\u00adta, duc \u00een direc\u021bii contradictorii care creeaz\u0103 o anumit\u0103 perplexitate filosofic\u0103:<\/p>\n\n\n\n Exist\u0103 o tendin\u021b\u0103 oarecum contradictorie \u00eentre dorin\u021ba de reducere riguroas\u0103 la unitate, care e o exigen\u021b\u0103 a spiritului filosofic, \u0219i privirea larg\u0103 a tuturor sectoarelor existente, adic\u0103 l\u0103rgirea orizontului pe care filosofia vrea s\u0103-l dob\u00e2ndeasc\u0103 \u00een plus fa\u021b\u0103 de \u0219tiin\u021b\u0103. De cele mai multe ori, \u00een filosofie, reducerea la un principiu unic se leag\u0103 \u0219i de o \u00eengus\u00adtare, care, implicit neglijeaz\u0103 o mul\u021bime de alte fa\u021bete ale exis\u00adten\u021bei.[37]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Aceast\u0103 diferen\u021b\u0103 \u00een conceptualizarea adev\u0103rului face ca progresul \u00een \u0219tiin\u021b\u0103 s\u0103 fie g\u00e2ndit diferit de cel filosofic. \u00cen timp ce \u0219tiin\u021ba se \u00eennoie\u0219te f\u0103r\u0103 \u00eencetare, filosofia revi\u00adne \u00een permanen\u021b\u0103 la problemele despre existen\u021b\u0103 \u0219i sensul vie\u021bii. Aceasta nu \u00een\u00adseamn\u0103 c\u0103 filosofia nu poate anticipa \u0219i probleme ale \u0219tiin\u021bei sau c\u0103 filosoful nu poate avea \u0219i preocup\u0103ri \u0219tiin\u021bifice. O simpl\u0103 examinare a istoriei filo\u00adsofiei scoate la iveal\u0103 numeroa\u00adse cazuri de oameni de \u0219tiin\u021b\u0103 care au f\u0103cut filosofie. Exemplul ales de Petro\u00advici este cel al lui Pascal. Distinc\u021bia sa dintre \u201elogica min\u021bii\u201d \u0219i \u201elogica inimii\u201d, reflec\u021bii\u00adle sale despre condi\u021bia uman\u0103 sau despre existen\u021ba uman\u0103 \u0219i infinitate, inclusiv unele tendin\u021be sceptice sau de depreciere a ra\u021biunii, sunt toate rezultatul unei atitudini filoso\u00adfice \u0219i expresia unei reflec\u021bii de tip filosofic. \u00cen acest context putem folosi euristic \u0219i explicativ diferen\u021ba dintre spiritul \u0219tiin\u021bific \u0219i cel filosofic \u00een formul\u0103ri semnificative care se con\u00adstituie drept evalu\u0103ri ale performan\u00ad\u021bei \u0219tiin\u021bifice. Bun\u0103oar\u0103, men\u021bioneaz\u0103 Petrovici, se poate spune despre un cercet\u0103tor c\u0103 este un bun om de \u0219tiin\u021b\u0103, dar nu are spirit filosofic, \u201e\u00een\u021beleg\u00e2ndu-se prin aceasta c\u0103 el nu are orizont \u00een cercet\u0103rile lui, pentru ca s\u0103 poat\u0103 vedea \u00eentreg ansamblul preocup\u0103rilor sale.\u201d[38]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n Tot perspectiva de ansamblu face diferen\u021ba dintre critica filosofic\u0103 \u0219i critica \u0219tiin\u00ad\u021bific\u0103. Dac\u0103 \u0219tiin\u021ba \u00ee\u0219i poate atinge scopurile f\u0103r\u0103 critica bazelor, f\u0103r\u0103 a ajunge la necon\u00addi\u021bionatul absolut<\/em>, filosofia nu relativizeaz\u0103, ci, dimpotriv\u0103, caut\u0103 mijloace pentru a absolutiza. Dar fiecare \u0219tiin\u021b\u0103 trimite la filosofie \u0219i, \u00een acest sens, trimite, \u00eentr-o form\u0103 sau alta, spre absolut, spre profunzimi. Petrovici sesizeaz\u0103 aceast\u0103 tendin\u021b\u0103 filosofic\u0103 \u00een cercetarea \u0219tiin\u021bific\u0103 sub forma preocup\u0103rii pentru teorii unifi\u00adcate at\u00e2t la nivelul unei \u0219tiin\u021be, a\u0219a cum este cazul fizicii, c\u00e2t \u0219i prin sesizarea core\u00adla\u021biilor dintre \u0219tiin\u021be, un de\u00admers care r\u0103m\u00e2ne o sarcin\u0103 de tip filosofic. Aceast\u0103 \u021bes\u0103\u00adtur\u0103 complex\u0103 \u00een care demersu\u00adrile inductive \u0219i cele deductive se completeaz\u0103 reci\u00adproc prin ridicarea de la fapte parti\u00adculare la principii universale, apoi prin cobor\u00e2\u00adrea deductiv\u0103 de la principii la fapte este cea mai bun\u0103 dovad\u0103 c\u0103 spiritul filosofic este constitutiv \u0219tiin\u021bei contemporane:<\/p>\n\n\n\n O cuno\u0219tin\u021b\u0103 \u0219tiin\u021bific\u0103, oric\u00e2t ar fi de veri\u00adficat\u0103 prin concordan\u021ba ei cu faptele, r\u0103m\u00e2ne cu un substrat obscur mai departe, \u0219i de aici necesitatea de a i se completa concluziile cu o viziune a \u00eentregului spirit filosofic.[39]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n De fapt, nici pozitivi\u0219tii \u201enu neag\u0103 prezen\u021ba con\u00adtinu\u0103 a spiritului filoso\u00adfic socotit ca o tendin\u021b\u0103 spre fundamente\u201d.[40]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n Dar este o eroare s\u0103 extindem cuno\u0219tin\u021bele dintr-un sector asupra celorlalte, pen\u00adtru c\u0103 n-am \u021bine seama de diversitatea fenomenelor \u0219i nici de limit\u0103rile fiec\u0103rui dome\u00adniu de cercetare. Petrovici men\u021bioneaz\u0103 vechea parabol\u0103 budist\u0103 a elefantului care este pip\u0103it \u00een locuri diferite de cinci orbi, fiecare crez\u00e2nd c\u0103 a atins alt lucru. A\u0219a cum prin cunoa\u0219tere senzorial\u0103 nu putem ajunge la o perspectiv\u0103 de ansamblu, tot a\u0219a cu\u00adnoa\u0219terea limitat\u0103 a unui domeniu nu poate \u00eenlocui cunoa\u0219terea \u00eentregului.<\/p>\n\n\n\n Petrovici men\u021bioneaz\u0103 distinc\u021bia pozitivist\u0103 f\u0103cut\u0103 de Auguste Comte \u00eentre cerce\u00adtarea modului \u00een care se produc fenomenele, acel \u201ecum?\u201d la care poate r\u0103s\u00adpunde \u0219tiin\u021ba, \u0219i fundamentul lor profund, acel \u201ede ce?\u201d la care r\u0103spunsul ni-l ofer\u0103 filosofia:<\/p>\n\n\n\n \u0218tiin\u021bele, cu toate imensele avantaje pe care le procur\u0103 omenirii, au totu\u0219i limite nesatis\u00adf\u0103c\u0103toare pentru exigen\u021bele spiritului omenesc:<\/p>\n\n\n\n 1) pentru faptul c\u0103 se m\u0103rginesc la un sector limitat al existen\u021bei;<\/p>\n\n\n\n 2) pentru c\u0103 se limiteaz\u0103 \u0219i \u00een ad\u00e2nc, m\u0103rginindu-se s\u0103 s\u0103 stabileasc\u0103 legi de suc\u00adcesiune \u0219i de simultaneitate f\u0103r\u0103 a cobor\u00ee \u00een str\u0103fundul existen\u021bei \u0219i a epuiza explica\u021bia ultim\u0103 a lucrurilor. Filosofia \u00ee\u0219i ia asupr\u0103-\u0219i acest oficiu, urm\u0103rind o icoa\u00adn\u0103 de ansamblu derivabil\u0103 dintr-un singur principiu. Ea se ocup\u0103 de le pourquoi<\/em>.[41]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Accept\u00e2nd distinc\u021bia pozitivist\u0103, Petrovici adaug\u0103 \u0219i c\u0103 neajunsul filosofiei apare atunci c\u00e2nd r\u0103spunsul la \u00eentrebarea \u201ede ce?\u201d este dat \u00een contextul punerii totalit\u0103\u021bii \u00een de\u00adpenden\u021b\u0103 de un scop final. De exemplu, Fichte pleac\u0103 de la \u201eEul absolut\u201d, deriv\u0103 finalist crea\u021bia existen\u021bei prin deduc\u021bia principalelor ei \u00eenf\u0103\u021bi\u0219\u0103ri, dar nu explic\u0103 nicide\u00adcum acel \u201ecum?\u201d al \u0219tiin\u021bei, modul concret \u00een care se creeaz\u0103 diferitele etape ale exis\u00adten\u021bei.<\/p>\n\n\n\n Or, fizica modern\u0103, \u00eencep\u00e2nd cu Galilei, a r\u0103spuns la \u00eentreb\u0103rile de tipul \u201ecum?\u201d tocmai pentru c\u0103 a renun\u021bat la presupozi\u021biile finaliste \u0219i a r\u0103mas la un nivel explicativ fe\u00adnomenal, de suprafa\u021b\u0103, ceea ce i-a permis s\u0103 dezvolte o teorie explica\u00adtiv\u0103 de succes. Desi\u00adgur, aceasta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 filosofiei nu-i r\u0103m\u00e2ne spa\u021biul teore\u00adtic tradi\u021bional de exer\u00adsare \u00een care spiritul filosofic se manifest\u0103 prin sondarea pro\u00adfunzimilor inaccesibile \u0219tiin\u00ad\u021bei.<\/p>\n\n\n\n Petrovici ajunge astfel la concluzia c\u0103 spiritul filosofic \u0219i cel \u0219tiin\u021bific, de\u0219i at\u00e2t de diferite, trebuie s\u0103 coexiste, \u0219i \u00eensu\u0219i parteneriatul lor le poten\u021beaz\u0103 reciproc \u0219i le asigu\u00adr\u0103 perenitatea. Paradoxal, de\u0219i filosofia caut\u0103 unitatea \u0219i fundamentele ultime, avem mai multe filosofii, pe c\u00e2nd \u0219tiin\u021ba, preocupat\u0103 de diversitatea fenome\u00adnal\u0103, este una singur\u0103. De aceea facem filosofie cu istoria filosofiei, pe c\u00e2nd \u00een \u0219tiin\u021b\u0103 tot ceea ce este valabil este \u00eencorporat \u00een teoria cea mai recent\u0103.<\/p>\n\n\n\n Acest ultim studiu scris de Petrovici la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii sale surprinde \u00een raport cu opera anterioar\u0103 prin caracterul eseistic al scriiturii, ca \u0219i cum inten\u021biile formale de tip academic, privind organizarea erudit\u0103 a expunerii \u0219i analiza \u00een detaliu a pro\u00adblemelor, ar fi absente. Este evident c\u0103 Petrovici adopt\u0103 aici strategia unui \u00een\u021belept care are ceva de m\u0103r\u00adturisit cu privire la experien\u021bele sale intelectuale. Descoperim astfel un g\u00e2nditor care este conectat la ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een \u0219tiin\u021ba contemporan\u0103 \u0219i \u00ee\u0219i propune s\u0103 re\u00adflec\u00adteze asupra acesteia. De aceea, considera\u021biile sale despre \u201espi\u00adritul filosofic\u201d \u0219i \u201espi\u00adritul \u0219tiin\u021bific\u201d ar putea fi v\u0103zute \u0219i ca o m\u0103rturisire de credin\u021b\u0103 filosofic\u0103, f\u0103cut\u0103 cu subtilitate, \u00eentr-o epoc\u0103 \u00een care constr\u00e2ngerile ideologice erau destul de puternice. Iar cea mai bun\u0103 dovad\u0103 este chiar aceea c\u0103 textul a fost publi\u00adcat doar par\u021bial, elimin\u00e2ndu-se fragmentele \u00een care com\u00adpara\u021bia c\u0103p\u0103ta o tripl\u0103 di\u00admensiune prin includerea \u201espiritului teologic\u201d. Citit acum, textul lui Petrovici, entuziasmeaz\u0103 tocmai prin neconformitatea lui \u00een raport cu o ideologie care dovedea apeten\u021b\u0103 pentru tema rela\u021biei dintre \u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i filosofie.<\/p>\n\n\n\n Bachelard, Gaston, \u201eNoul spirit \u0219tiin\u021bific\u201d, \u00een Dialectica spiritului \u0219tiin\u021bific modern<\/em>, vol. al II-lea, traducere de Vasile Tonoiu, Bucure\u0219ti, Editura \u0218ti\u00adin\u021bific\u0103 \u0219i Enciclopedic\u0103, 1986.<\/p>\n\n\n\n Bernard, Claude, Introducere \u00een studiul medicinii experimentale<\/em>, traducere de G. Br\u0103tescu, Bucure\u0219ti, Editura \u0218tiin\u021bific\u0103, 1958.<\/p>\n\n\n\n Blaga, Lucian, Despre con\u0219tiin\u021ba filosofic\u0103<\/em>, Craiova, Editura Facla, 1974.<\/p>\n\n\n\n Hegel, G. W. F., Prelegeri de istorie a filosofiei<\/em>, volumul I, traducere de D. D. Ro\u0219ca, Bucu\u00adre\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 1963.<\/p>\n\n\n\n Petrovici, Ion, \u201eSpiritul filosofic \u00een compara\u021bie cu spiritul \u0219tiin\u021bific\u201d, \u00een Ope\u00adre filosofice<\/em>, edi\u021bie \u00eengriji\u00adt\u0103 de Gh. Vl\u0103du\u021bescu, Alexandru Boboc, Florin Frunz\u0103, Sabin Totu, Bucure\u0219ti, Editura Acade\u00admiei Rom\u00e2ne, 2006, pp. 331\u2013340.<\/p>\n\n\n\n Planck, Max, \u201eSensul \u0219i limitele \u0219tiin\u021bei exacte\u201d, \u00een Dialectica marxist\u0103 \u0219i \u0219tiin\u021bele moderne<\/em>, Bucu\u00adre\u0219ti, Editura Politic\u0103, 1959, pp. 102\u2013122.<\/p>\n\n\n\n [1]<\/a> Studiul \u201eSpiritul filosofic \u00een compara\u021bie cu spiritul \u0219tiin\u021bific\u201d a fost publicat de Ion Petrovici \u00een num\u0103rul al cincilea din anul 1972 al Revistei de Filosofie<\/em>. Trebuie men\u021bionat faptul c\u0103 Petrovici compara spiritul \u0219tiin\u021bific nu doar cu cel filosofic, ci \u0219i cu cel teologic. Din motive explicabile prin contextul ideo\u00adlo\u00adgic, redac\u021bia a eliminat acea parte a studiului \u00een care autorul se ocupa de spiritul teo\u00adlogic. Voi face trimiterile la acest studiu dup\u0103 edi\u021bia Opere filosofice<\/em>, ap\u0103rut\u0103 la Editura Academiei Rom\u00e2ne \u00een anul 2006.<\/p>\n\n\n\n [2]<\/a> Gaston Bachelard, \u201eNoul spirit \u0219tiin\u021bific\u201d, p. 161.<\/p>\n\n\n\n [3]<\/a> Ion Petrovici, \u201eSpiritul filosofic \u00een compara\u021bie cu spiritul \u0219tiin\u021bific\u201d, p. 331.<\/p>\n\n\n\n [4]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 331.<\/p>\n\n\n\n [5]<\/a> Lucian Blaga, Despre con\u0219tiin\u021ba filosofic\u0103<\/em>, pp. 67\u201368.<\/p>\n\n\n\n [6]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 68.<\/p>\n\n\n\n [7]<\/a> Claude Bernard, Introducere \u00een studiul medicinii experimentale<\/em>, p. 318.<\/p>\n\n\n\n [8]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 321.<\/p>\n\n\n\n [9]<\/a> Ion Petrovici, \u201eSpiritul filosofic \u00een compara\u021bie cu spiritul \u0219tiin\u021bific\u201d, p. 332.<\/p>\n\n\n\n [10]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 332.<\/p>\n\n\n\n [11]<\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n [12]<\/a> Max Planck, \u201eSensul \u0219i limitele \u0219tiin\u021bei exacte\u201d, p. 115.<\/p>\n\n\n\n [13]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 117.<\/p>\n\n\n\n [14]<\/a> Ion Petrovici, \u201eSpiritul filosofic \u00een compara\u021bie cu spiritul \u0219tiin\u021bific\u201d, p. 331.<\/p>\n\n\n\n [15]<\/a> Claude Bernard, Introducere \u00een studiul medicinii experimentale<\/em>, p. 322.<\/p>\n\n\n\n [16]<\/a> Ion Petrovici, \u201eSpiritul filosofic \u00een compara\u021bie cu spiritul \u0219tiin\u021bific\u201d, p. 332.<\/p>\n\n\n\n [17]<\/a> Petrovici se ocup\u0103 de analiza acestor aspecte \u00een studiul s\u0103u \u201eTeoria cunoa\u0219terii \u0219i logica\u201d, an\u00adtologat \u00een volumul Opere filosofice<\/em>, pp. 313\u2013330.<\/p>\n\n\n\n [18]<\/a> Ion Petrovici, \u201eSpiritul filosofic \u00een compara\u021bie cu spiritul \u0219tiin\u021bific\u201d, p. 333.<\/p>\n\n\n\n [19]<\/a> Hegel \u00eensu\u0219i afirmase \u00een Prelegeri de istorie a filosofiei: \u201e\u00cen fapt, dac\u0103 conceptul de filosofie trebuie s\u0103 fie stabilit nu arbitrar, ci \u0219tiin\u021bific, tratarea istoriei filosofiei devine \u00eens\u0103\u0219i \u0219tiin\u021ba filosofiei.\u201d (G. W. F. Hegel, Prelegeri de istorie a filosofiei<\/em>, vol. I, p. 11.)<\/p>\n\n\n\n [20]<\/a> \u201e\u00cen concluzie, se mai poate spune c\u0103 spiritul filosofic zv\u00e2rle chestiuni \u0219i probleme, iar doc\u00adtrinele rezolv\u0103.\u201d (Ion Petrovici, \u201eSpiritul filosofic \u00een compara\u021bie cu spiritul \u0219tiin\u021bific\u201d, p. 333.)<\/p>\n\n\n\n [21]<\/a> Ion Petrovici, \u201eSpiritul filosofic \u00een compara\u021bie cu spiritul \u0219tiin\u021bific\u201d, p. 333.<\/p>\n\n\n\n [22]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 334.<\/p>\n\n\n\n [23]<\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n [24]<\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n [25]<\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n [26]<\/a> Vezi Ion Petrovici, \u201eSpiritul filosofic \u00een compara\u021bie cu spiritul \u0219tiin\u021bific\u201d, p. 335.<\/p>\n\n\n\n [27]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 335.<\/p>\n\n\n\n
\n\n\n\nO sintez\u0103 filosofic\u0103<\/strong><\/h5>\n\n\n\n
\n
Spiritul filosofic \u0219i perspectiva de ansamblu<\/strong><\/h5>\n\n\n\n
\n
\n
\n
\n
Spiritul filosofic ca virtute epistemic\u0103<\/strong><\/h5>\n\n\n\n
\n
\n
Spirit filosofic \u0219i doctrin\u0103 filosofic\u0103<\/strong><\/h5>\n\n\n\n
\n
\n
Diferen\u021be \u00eentre spiritul filosofic \u0219i spiritul \u0219tiin\u021bific<\/strong><\/h5>\n\n\n\n
\n
\n
\n
\n
Concluzie. \u00cen\u021beleptul Petrovici<\/strong><\/h5>\n\n\n\n
Referin\u021be bibliografice<\/strong><\/h5>\n\n\n\n
\n\n\n\nNote<\/strong><\/h5>\n\n\n\n