Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne<\/p>\n\n\n\n
Abstract:<\/strong> <\/strong>The PhD dissertation defended by Ion Petrovici in 1905 triggered criticism related to its sources, method and aim. Although the author made use of the term \u2018psychophysical parallelism\u2019 in the title \u2013 the critics reproached \u2013, the work had nothing to do with scientific psychology. The following paper discusses the distinction between psychophysical parallelism as description and psychophysical parallelism as solution to the mind\u2013body problem. Only the former can be considered a proper scien\u00adtific approach.<\/p>\n\n\n\n Keywords: <\/strong>rational psychology vs. scientific psychology; mind\u2013body problem; identity hypothesis; Titu Maiorescu; C. R\u0103dulescu-Motru.<\/p>\n\n\n\n Teza de doctorat a lui Ion Petrovici[1]<\/sup><\/a> a fost sus\u021binut\u0103 \u0219i tip\u0103rit\u0103 \u00een 1905, c\u00e2nd auto\u00adrul avea 23 de ani. De\u0219i se \u00eenscrie \u00een problematica ultimelor decenii ale secolului al 19\u2011lea, o problematic\u0103 ce s-a constituit pe fondul \u00eencerc\u0103rilor de a fundamenta psiho\u00adlo\u00adgia experimental\u0103, teza lui Petrovici este relevant\u0103 pentru metafizic\u0103, iar nu pentru psi\u00adho\u00adlogie. Pe Fechner, \u00eentemeietorul psihofizicii, nu l-a amintit deloc, iar Wundt, cel mai cunoscut teoretician al paralelismului psihofizic, este citat pu\u021bin \u0219i \u00een chestiuni irelevan\u00adte pentru miza central\u0103 a lucr\u0103rii. Cele mai importante surse ale lui Petrovici sunt filo\u00adsofice: Alexander Bain (fondatorul revistei Mind<\/em>), cu lucrarea Mind and Body<\/em> (1873), \u0219i danezul Harald H\u00f8ffding, cu Psykologi i omrids paa grundlag af erfaring<\/em> (Schi\u021b\u0103 a unei psihologii fondate pe experien\u021b\u0103, 1892), ambii citi\u021bi \u00een traducere francez\u0103.<\/p>\n\n\n\n Paralelismul psihofizic<\/em> nu este o tez\u0103 expozitiv\u0103. Petrovici era \u00een c\u0103utare de solu\u00ad\u021bii<\/em> pentru problema minte\u2013corp; miza lui era s\u0103 ajung\u0103, fie \u0219i \u00eentr-un mod eclectic, la un model explicativ satisf\u0103c\u0103tor. Acest model trebuia s\u0103 \u00eendeplineasc\u0103 c\u00e2teva condi\u021bii preliminare care sunt u\u0219or de identificat la nivelul discursului. \u00cen primul r\u00e2nd, trebuia s\u0103 fie \u00een acord cu (ceea ce accepta Petrovici \u00eensu\u0219i din) Estetica transcendental\u0103 a lui Kant \u2013 \u00eendeosebi cu distinc\u021bia dintre fenomen \u0219i noumen, luat\u0103 \u00een liniile ei foarte gene\u00adrale, \u0219i implicit cu formele a priori<\/em> ale sensibilit\u0103\u021bii. Petrovici admitea c\u0103 tot ceea ce putem cunoa\u0219te sunt fenomenele, c\u0103 acestea ne apar ca fiind \u00een timp \u0219i spa\u021biu, dar c\u0103 timpul \u0219i spa\u021biul nu exist\u0103 independent \u00een afara min\u021bii noastre, ci sunt cadre ale sensi\u00adbi\u00adli\u00adt\u0103\u021bii; toate acestea sunt idei centrale ale doctrinei kantiene. \u00cen al doilea r\u00e2nd, modelul explicativ pe care \u00eel c\u0103uta Petrovici trebuia s\u0103 fie compatibil cu rezultatele \u0219tiin\u021bifice \u2013 ale psihofizicii \u0219i neuropsihologiei. Ca \u0219i R\u0103dulescu-Motru, Petrovici a fost instruit \u00een direc\u021bia imprimat\u0103 la noi de Maiorescu: filosofia era v\u0103zut\u0103 \u00een chip de scientia univer\u00adsalis <\/em>care prezideaz\u0103 a\u0219a-zisele \u0219tiin\u021be particulare, le critic\u0103 conceptele \u0219i pune cap la cap rezultatele lor dis\u00adparate pentru a recompune \u00een cele din urm\u0103 marele puzzle al realului. V\u0103zut\u0103 \u00een felul acesta, filosofia era obligat\u0103 s\u0103 \u021bin\u0103 pasul cu \u0219tiin\u021bele naturii. \u00cen al treilea r\u00e2nd, modelul lui Petrovici trebuia s\u0103 fie un monism (\u00een principal din ra\u021biuni care \u021bin de exigen\u021ba uni\u00adt\u0103\u021bii realului \u0219i implicit a cunoa\u0219terii), dar un monism care s\u0103 nu privilegieze un set de fenomene \u00een detrimentul celuilalt, adic\u0103 s\u0103 nu reduc\u0103 fenomenele psihice la fenomenele fizice, cum proceda materialismul \u2013 \u0219i nici invers, pe cele fizice la cele psihice, cum proceda spiritua\u00adlismul. A patra condi\u021bie era privativ\u0103; Pe\u00adtrovici voia s\u0103 se descurce f\u0103r\u0103 Dum\u00adnezeu, adic\u0103 s\u0103 evite postularea ad hoc<\/em> a unui transcen\u00addent care este el \u00eensu\u0219i rezolvarea. El era explicit angajat \u00een c\u0103utarea unei pozi\u00ad\u021bii meta\u00adfi\u00adzice, dar trebuia s\u0103 ajun\u00adg\u0103 la ea pe cale ra\u021bional\u0103, prin analiz\u0103 critic\u0103, iar nu prin simpla postulare a divinit\u0103\u021bii.<\/p>\n\n\n\n Petrovici analizeaz\u0103 poten\u021bialul explicativ al diferitelor pozi\u021bii metafizice (dua\u00adlis\u00admul materialist vs. dualismul spiritualist, monismul materialist vs. monismul spiritu\u00ada\u00adlist) \u0219i identific\u0103 incoeren\u021bele sau problemele lor. Imposibilitatea de a ajunge \u00een mod coe\u00adrent la o rela\u021bie cauzal\u0103 \u00eentre minte \u0219i corp este, dup\u0103 el, cea mai important\u0103 \u00eenv\u0103\u021b\u0103\u00adtur\u0103 pe care ne-au transmis-o teoriile tradi\u021bionale; prin urmare, singurul mod de a ie\u0219i din impas este de a nega cu totul cauzalitatea dintre cele dou\u0103, f\u0103r\u0103 a nega \u00eens\u0103 \u0219i exis\u00adten\u021ba \u201econcomitan\u021belor\u201d (coresponden\u021bele dintre mental \u0219i fizic); acestea, de altminteri, fuseser\u0103 destul de bine documentate de \u0219tiin\u021be \u00een cea de a doua jum\u0103tate a secolului 19. Teoria c\u00e2\u0219tig\u0103toare este deci monismul paralelist. Mai r\u0103m\u00e2ne o singur\u0103 problem\u0103: cum explic\u0103m prezen\u021ba coresponden\u021belor minte\u2013corp de vreme ce nu admitem o rela\u021bie cauzal\u0103 \u00eentre cele dou\u0103 elemente aflate \u00een raport de concordan\u021b\u0103? Aici intervine solu\u021bia propriu-zis metafizic\u0103, \u00een vederea c\u0103reia Petrovici a recurs la o interpretare ontologic\u0103 a lucrului \u00een sine. Concordan\u021bele dintre fenomenele mentale \u0219i fenomenele fizice sunt explicabile prin faptul c\u0103 la un nivel mai profund ceea ce numim psihic coincide cu ceea ce numim fizic.<\/p>\n\n\n\n Petrovici a ajuns astfel la o form\u0103 de monism neutru: fenomenele psihice \u0219i feno\u00admenele fizice sunt dou\u0103 as\u00adpecte<\/em> ale unuia \u0219i aceluia\u0219i real fundamental nedeter\u00adminat (dar determinabil<\/em>, credea el), pe care \u00eel echivaleaz\u0103 cu lucrul \u00een sine, \u00eentr-o inter\u00adpretare ontologic\u0103 a Esteticii tran\u00adscendentale. Calitatea de aspect<\/em> a fenomenului este impor\u00adtant\u0103 \u00een argumentarea lui Petrovici. Fenomenele psihice \u0219i fenomenele fizice nu sunt obiective, nu pot exista ca atare \u00een absen\u021ba min\u021bii noastre. Singura rela\u021bie ce poate fi instituit\u0103 \u00eentre ele decurge din faptul c\u0103 ambele sunt denatur\u0103ri ale aceluia\u0219i lucru de referin\u021b\u0103, \u0219i anume lucrul \u00een sine. Ambele sunt aspecte <\/em>ale acestuia, iar \u00eentre aspecte nu poate exista o rela\u021bie de produce\u00adre. Lucrul \u00een sine, pentru Petrovici, este o existen\u021b\u0103 real\u0103, este obiectiv \u0219i este absolut. Petrovici nu a agreat conceptul limitativ de lucru \u00een si\u00adne. Lucrul \u00een sine este adev\u0103rul absolut pe care cadrele sensibilit\u0103\u021bii noastre \u00eel alte\u00adrea\u00adz\u0103 \u0219i \u00eel relativizeaz\u0103. Petrovici credea c\u0103 a g\u0103sit \u2013 inspirat tot de Kant \u2013 explica\u021bia pen\u00adtru care fenomenele psihice \u0219i fenomenele fizice ne apar ca av\u00e2nd o natur\u0103 at\u00e2t de dife\u00adrit\u0103. Primele sunt distorsionate doar de cadre ale timpului, prin urmare sunt mai aproa\u00adpe de \u201eadev\u0103r\u201d dec\u00e2t ultimele, care sunt distorsionate at\u00e2t de cadre ale timpului, c\u00e2t \u0219i de cadre ale spa\u021biului.[2]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n Ideea unei substan\u021be cu dou\u0103 aspecte este apropiat\u0103 de concep\u021bia spinozist\u0103; de altfel, Petrovici \u00eensu\u0219i \u00eel desemneaz\u0103 pe Spinoza ca reprezentant paradigmatic al mo\u00adnismului paralelist \u0219i consider\u0103 c\u0103 nu este o diferen\u021b\u0103 semnificativ\u0103 \u00eentre concep\u021bia spi\u00adno\u00adzist\u0103 \u0219i teoria paralelist\u0103 contemporan\u0103 lui.[3]<\/sup><\/a> Aici sunt necesare c\u00e2teva preciz\u0103ri.<\/p>\n\n\n\n \u00cen primul r\u00e2nd, Petrovici vede monismul paralelist prin lentile kantiene; cele do\u00adu\u0103 \u201easpecte\u201d ale lucrului \u00een sine, psihicul \u0219i fizicul, sunt inegale epistemic, c\u0103ci unul dintre ele este mai pu\u021bin \u201efiltrat\u201d dec\u00e2t cel\u0103lalt. Petrovici este tentat deci, pe baza inter\u00adpret\u0103rii sale la Kant, s\u0103 acorde o mai mare pondere fenomenelor mentale dec\u00e2t celor fizice. Primele au din start o pozi\u021bie mai bun\u0103 \u00een raport cu realul fundamental al c\u0103ror aspect sunt. S\u0103 remarc\u0103m c\u0103 Petrovici folosea cuv\u00e2ntul \u201easpect\u201d, iar nu \u201eperspectiv\u0103\u201d. Fenomenele nu sunt perspective<\/em> asupra<\/em> lucrului \u00een sine, ci sunt aspecte<\/em> ale<\/em> acestuia. Perspectiva apar\u021bine subiectului cunoa\u0219terii \u0219i poate fi inadecvat\u0103 la obiect, \u00een vreme ce aspectul \u021bine de obiectul cunoa\u0219terii. Putem replica aici c\u0103 lucrul \u00een sine nu este<\/em> un obi\u00adect al cunoa\u0219terii, indiferent cum \u00eel concepem \u2013 \u00een cheie ontic\u0103 sau \u00een cheie episte\u00admic\u0103. Pentru Petrovici \u00eens\u0103 era<\/em> \u2013 \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103. El era de acord c\u0103 ceea ce ne apare \u00een experien\u021ba intern\u0103 sau extern\u0103 este trecut prin cadrele a priori<\/em> ale sensi\u00adbilit\u0103\u021bii noas\u00adtre, dar acestea din urm\u0103 filtreaz\u0103 un real fundamental. Ceva din acest real fundamental se strecoar\u0103 f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 \u00een fenomen. Exist\u0103 deci la nivelul fenomenului indicii asupra lucrului \u00een sine, scria Petrovici mai t\u00e2rziu, indicii pe care ra\u021bi\u00adu\u00adnea poate \u00een principiu s\u0103 le identifice \u0219i s\u0103 le descifreze. Fe\u00adnomenul, ceea ce ne apare, ne pune pe urmele a ceea ce este.[4]<\/sup><\/a> Petrovici i-a repro\u0219at lui Kant c\u0103 a trasat o linie mult prea abrupt\u0103 \u00eentre orizontul cunoa\u0219terii noastre \u0219i lucrul \u00een sine.[5]<\/sup><\/a> El credea (ca \u0219i Maiorescu[6]<\/sup><\/a>) c\u0103 omul, pe m\u0103sur\u0103 ce evolueaz\u0103, se apropie ne\u00eence\u00adtat de lucrul \u00een sine, chiar dac\u0103 nu \u00eel va putea cunoa\u0219te niciodat\u0103 a\u0219a cum este \u00een el \u00eensu\u0219i. \u00cenc\u0103 de la teza de doctorat Petrovici p\u0103rea s\u0103 fie convins c\u0103 lucrul \u00een sine ar putea fi \u201e\u00eentrez\u0103rit\u201d cu un oarecare efort.<\/p>\n\n\n\n \u00cen al doilea r\u00e2nd, c\u00e2nd a afirmat c\u0103 monismul lui Spinoza \u0219i paralelismul psihofi\u00adzic al epocii sale se afl\u0103 \u00een armonie, Petrovici putea s\u0103 aib\u0103 \u00een vedere doar tipul de rela\u00ad\u021bie dintre minte \u0219i corp, care \u00een ambele teorii este una non-cauzal\u0103. Altminteri, diferen\u00ad\u021bele sunt importante (iar criticii s\u0103i au remarcat acest aspect[7]<\/sup><\/a>). Monismul lui Spinoza este o solu\u021bie ontologic\u0103<\/em>. Substan\u021ba unic\u0103 din care intelectul percepe doar dou\u0103 atribute este Dumnezeu\/Natura, este ceea ce exist\u0103 \u00een sine \u0219i prin sine. Teoria perspectivei du\u00adble sau a identit\u0103\u021bii[8]<\/a> este o solu\u021bie epistemologic\u0103<\/em>, \u00een cadrul c\u0103reia nu se postuleaz\u0103 o sub\u00adstan\u021b\u0103 absolut\u0103 dincolo de experien\u021b\u0103. La Fechner, c\u00e2nd experien\u021ba este \u00eendreptat\u0103 spre exterior, vorbim despre fenomene fizice; c\u00e2nd este \u00eendreptat\u0103 spre interior, vorbim despre fenomene psihice. Unitatea nu este postulat\u0103 la nivelul a ceva fundamental ce exist\u0103 \u00een sine \u0219i prin sine, ci la nivelul experien\u021bei. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, experien\u021ba poate fi \u0219i ea conceput\u0103 substan\u021bial, dar o astfel de \u00een\u021belegere era departe de inten\u021biile lui Fechner sau ale lui Wundt, care s-au str\u0103duit s\u0103 explice coresponden\u021bele psihofizice cu o c\u00e2t mai mic\u0103 \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103 metafizic\u0103. Nici m\u0103car varianta cea mai speculativ\u0103 a paralelismului lui Fechner (metafizica sa inductiv\u0103) nu \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219e\u0219te cu Spinoza mai mult dec\u00e2t ceea ce s-a spus mai sus: conceperea mentalului \u0219i fizicului \u00een rela\u021bie non-cauzal\u0103.[9]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n \u00cen al treilea r\u00e2nd, nu doar monismul lui Spinoza este diferit ca tip de abordare de teoria dublei perspective, ci \u0219i monismul paralelist pe care \u00eel propune Petrovici. Av\u00e2nd \u00een centrul s\u0103u explicativ un lucru \u00een sine substan\u021bializat, este \u00een conflict at\u00e2t cu teoria lui Wundt, c\u00e2t \u0219i cu cea a lui Fechner; pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 acesta din urm\u0103 a criticat ideea tradi\u021bional\u0103 de substan\u021b\u0103, considera c\u0103 nu putem asuma existen\u021ba unui lucru \u00een sine; pentru Fechner, a vorbi despre noumen era un nonsens[10]<\/sup><\/a>.<\/p>\n\n\n\n Lucrarea lui Petrovici a fost primit\u0103 cu dispre\u021b \u0219i ostilitate. Bogdan-Duic\u0103 \u0219i Dimi\u00adtrie C. N\u0103dejde, principalii s\u0103i critici, au intervenit pe baza unei a\u0219tept\u0103ri comune: ambii se a\u0219teptau s\u0103 g\u0103seasc\u0103 sub titlul \u201eParalelismul psiho-fizic\u201d o lucrare de \u201epsiho\u00adlogie \u0219tiin\u021bific\u0103\u201d \u0219i ambii au tratat-o pe fondul acestei a\u0219tept\u0103ri. Bogdan-Duic\u0103 i-a re\u00adpro\u00ad\u0219at c\u0103 nu este la curent cu ultimele date ale \u0219tiin\u021bei, care pentru critic erau dovezi de necontestat \u00een favoarea teoriei genetice (\u00eentr-un fel sau altul, creierul produce mintea). O tez\u0103 care neag\u0103 cauzalitatea dintre obiectul fiziologiei \u0219i obiectul psihologiei era pen\u00adtru Bogdan-Duic\u0103 o gaf\u0103 de propor\u021bii, imposi\u00adbil de demonstrat \u0219i \u00een mod evident igno\u00adrant\u0103.[11]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n Filosoful paralelismului extrem [\u2026] neag\u0103 leg\u0103tura evident\u0103 dintre un fapt psihic, senza\u00ad\u021bia, \u0219i altul fiziologic-chimic, anterior \u0219i indispensabil, deci cauzal, care nu-i psi\u00adhic [\u2026].[12]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n \u00cen cele din urm\u0103, critica lui Bogdan-Duic\u0103 se poate reduce la sup\u0103rarea c\u0103 Petro\u00advici nu este materialist. O critic\u0103 mai bine informat\u0103 asupra paralelismului psihofizic este cea a lui Dimitrie C. N\u0103dejde, care a citat din Wundt pentru a ar\u0103ta c\u0103 Petrovici este complet \u00een afara subiectului, de\u0219i are preten\u021bia c\u0103 vorbe\u0219te \u00een numele psihologiei \u0219tiin\u021bifice. Cine vorbe\u0219te ast\u0103zi \u00een psihologie de paralelismul psihofizic, spunea N\u0103dejde, vorbe\u0219te de para\u00adle\u00adlismul lui Wundt, care \u00eel continu\u0103 pe cel al lui Fechner, iar Wundt \u00een\u021belege prin paralelism psihofizic altceva dec\u00e2t \u00een\u021belege Petrovici. \u00cen afar\u0103 de titlu, zicea el, lucrarea n\u2011are nimic \u00een comun cu paralelismul psihofizic.[13]<\/sup><\/a> \u00cen cele 90 de pagini ale lucr\u0103rii nu se g\u0103se\u0219te niciun r\u00e2nd despre ceea ce \u00eenseamn\u0103, de fapt, parale\u00adlismul psihofizic.[14]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n \u00cens\u0103 \u00een mod evident Petrovici a utilizat termenul de paralelism psihofizic \u00eentr-un sens mai larg, de paralelism minte\u2013corp, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie incomodat de faptul c\u0103 sintagma din titlul tezei sale fusese deja confiscat\u0103 \u2013 dar nu at\u00e2t de \u0219tiin\u021b\u0103 (cum credea N\u0103dejde), ci de filosofia<\/em> unor oameni de \u0219tiin\u021b\u0103. Discursul ar fi putut avea mai mult\u0103 precizie ter\u00admi\u00adnologic\u0103 dac\u0103 \u00een loc de \u201eparalelism psihofizic\u201d ar fi utilizat un termen mai general, cum ar fi \u201eparalelism minte\u2013corp\u201d. Dac\u0103 \u00eens\u0103 ceea ce inten\u021biona s\u0103 accentueze era strict ab\u00adsen\u021ba cauzalit\u0103\u021bii \u00eentre minte \u0219i corp (care este, \u00een fond, esen\u021ba paralelismului \u0219i se re\u00adg\u0103\u00adse\u0219te \u00een toate aceste teorii), alegerea titlului nu mai pare deplasat\u0103.[15]<\/sup><\/a> \u00cen ceea ce pri\u00adve\u0219\u00adte asocierea lui Spinoza cu mai noile teorii paraleliste, un alt punct al disputei, Petro\u00advici nu a inovat cu nimic; aceast\u0103 asociere era un loc comun \u00een epoc\u0103. Important este \u00eens\u0103 s\u0103 stabilim care sunt acele tr\u0103s\u0103turi comune pe care le avem \u00een vedere pentru a decide p\u00e2n\u0103 unde<\/em> poate merge asocierea. Harald H\u00f6ffding, de exemplu, una dintre cele mai importante surse ale lui Petrovici, scria:<\/p>\n\n\n\n [Ipoteza identit\u0103\u021bii] este \u00eentr-adev\u0103r \u00een conexiune cu numele lui Spinoza; lui i se cuvine meritul de a fi propus cel dint\u00e2i o astfel de teorie \u0219i de a fi avansat dincolo de conflictu\u00adalele teorii materialiste \u0219i spiritualiste.[16]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Pe de alt\u0103 parte, spune H\u00f6ffding, este \u00een\u0219el\u0103tor s\u0103 afirm\u0103m c\u0103 ipoteza identit\u0103\u021bii este \u201eun nou spinozism\u201d.<\/p>\n\n\n\n Cu toate acestea, de\u0219i Fechner \u00eensu\u0219i nu ar fi agreat asocierea sa cu Spinoza, el a fost considerat un continuator al spinozismului lui Schelling. S-a spus chiar c\u0103 era con\u00advins de adev\u0103rul doctrinei lui Schelling, potrivit c\u0103reia mintea \u0219i corpul sunt \u00een mod esen\u00ad\u021bial unul \u0219i acela\u0219i lucru, ca atare ar fi dezvoltat partea formal\u0103 a psihofizicii tocmai pentru a dovedi \u0219tiin\u021bific aceast\u0103 ipotez\u0103 a identit\u0103\u021bii.[17]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n Petrovici nu a l\u0103sat nespecificate sensurile \u00een care (\u201ese\u201d) folose\u0219te sintagma para\u00adlelism psiho\u00adfizic:<\/p>\n\n\n\n Termenul acesta, paralelism psiho-fizic, e susceptibil de dou\u0103 \u00een\u021belesuri. Sau \u00eensemnea\u00adz\u0103 pur \u0219i simplu leg\u0103tura, concomitan\u021ba care ve\u0219nic exist\u0103 \u00eentre ma\u00adnifest\u0103rile a\u0219a de he\u00adterogene ale sufletului \u0219i corpului, \u0219i \u00een acest \u00een\u021beles, subt aceast\u0103 denumire \u00ee\u0219i poate avea locul orice teorie de explicare a acelei leg\u0103turi, sau \u2013 \u00eentr-un \u00een\u021beles mai str\u00e2ns \u2013, aceast\u0103 expresiune este numele unei singure teorii explicative, a teoriei celei mai noi. \u00centr-un cuv\u00e2nt, acest termen, \u00eentr-un \u00een\u021beles mai larg, indic\u0103 o problem\u0103 filosofic\u0103, \u0219i \u00een altul, mai \u00eengust, denume\u0219te o teorie ce l\u0103mure\u0219te problema.[18]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Primul sens este mai larg; se refer\u0103 la ceea ce s-ar putea numi cu un termen mai general \u201eparalelismul minte\u2013corp\u201d. Cel de al doilea este mai restr\u00e2ns \u0219i contextualizat, \u00eentruc\u00e2t trimite la psihofizic\u0103 \u0219i la problemele metafizice ale celor care s-au ocupat cu psihofizica. Niciuna dintre aceste dou\u0103 defini\u021bii nu corespunde \u00eens\u0103 unei abord\u0103ri pro\u00adpriu-zis \u0219tiin\u021bifice. Primul sens are \u00een vedere toate solu\u021biile paraleliste care au fost for\u00admu\u00adlate de-a lungul timpului la problema minte\u2013corp (inclusiv cea a lui Spinoza); al doilea se refer\u0103 strict la solu\u021biile lui Fechner \u0219i Wundt. Este adev\u0103rat c\u0103 Petrovici nu trateaz\u0103 aproape deloc despre teoriile lor, nici m\u0103car \u00een perspectiv\u0103 istoric\u0103. Dar chiar dac\u0103 ar fi tratat, teza sa tot nu ar fi devenit o lucrare de psihologie \u0219tiin\u021bific\u0103, a\u0219a cum p\u0103rea s\u0103 cread\u0103 N\u0103dejde. Teoria identit\u0103\u021bii, a\u0219a cum apare la Fechner \u2013 \u0219i chiar \u0219i la Wundt, s-ar putea demonstra, indiferent de inten\u021biile acestuia[19]<\/sup><\/a> \u2013, dep\u0103\u0219e\u0219te cadrele unui simplu fapt de observa\u021bie sau postulat empiric. Este o solu\u021bie<\/em> la problema minte\u2013corp; o solu\u021bie, desigur, compatibil\u0103 cu datele \u0219tiin\u021bei experimentale, dar compatibile sunt \u0219i teoria genetic\u0103, \u0219i epifenomenalismul. Simpla compatibilitate nu face din teoria identit\u0103\u021bii o teorie \u0219tiin\u021bific\u0103.<\/p>\n\n\n\n Dar inten\u021bia mea aici nu este s\u0103 argumentez \u00een favoarea vreuneia dintre p\u0103r\u021bi, ci s\u0103 aduc \u00een discu\u021bie o mai veche distinc\u021bie care sl\u0103be\u0219te disputa. \u00cen linii foarte generale, este vorba despre diferen\u021ba dintre abordarea explicativ\u0103 a filosofiei \u0219i abordarea expli\u00adcativ\u0103 a \u0219tiin\u021bei. Prima este o solu\u021bie<\/em>, \u00een vreme ce a doua este o descriere<\/em>. Paralelismul psihofizic ca descriere este un paralelism metodologic, \u00een vreme ce paralelismul psiho\u00adfizic ca solu\u021bie este o pozi\u021bie ce asum\u0103 o unitate care nu e dat\u0103 experien\u021bei (\u00een cazul lui Fechner sau al lui Wundt, este vorba despre unitatea experien\u021bei \u00eense\u0219i). Chiar dac\u0103 cele dou\u0103 sunt practicate de unul \u0219i acela\u0219i om de \u0219tiin\u021b\u0103, doar primul dintre ele este propriu-zis \u0219tiin\u021bific. Cel de-al doilea este filosofie. Fechner \u0219i Wundt, indiferent ce cre\u00addeau ei \u00een acel moment, au \u00eencetat s\u0103 mai vorbeasc\u0103 \u00een numele \u0219tiin\u021bei atunci c\u00e2nd au formulat solu\u021bii la problema minte\u2013corp. Cele dou\u0103 tipuri distincte de abordare au la baz\u0103 dou\u0103 moduri diferite \u00een care filosofia \u0219i \u0219tiin\u021bele naturii \u0219i-au constituit de-a lungul timpului conceptul de spirit, suflet sau minte, \u00een rela\u021bia sa cu materia, corpul sau fizicul.<\/p>\n\n\n\n Una dintre realiz\u0103rile secolului al 19-lea a fost constituirea unui concept \u0219tiin\u021bific al min\u021bii\/sufletului. \u00cen mod tradi\u021bional, sufletul fusese un obiect al psihologiei ra\u021bionale \u0219i era g\u00e2ndit \u00een termeni de \u201eputeri\u201d sau \u201efacult\u0103\u021bi\u201d. Kant respinsese posibilitatea ca fenomenele psihice s\u0103 poat\u0103 deveni un obiect al \u0219tiin\u021bei \u2013 \u0219i, implicit, posibilitatea unei psihologii empirice, \u0219tiin\u021bifice; fenomenele psihice nu pot fi matematizate, spunea el, \u00eentruc\u00e2t se desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00eentr-o singur\u0103 dimensiune (dimensiunea temporal\u0103) \u0219i nu pot fi manipulate experimental \u00eentruc\u00e2t sunt prea subiective.[20]<\/sup><\/a> Nu exist\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103 f\u0103r\u0103 matema\u00adtic\u0103; deci pentru a putea fi studiat\u0103 \u0219tiin\u021bific era necesar ca mintea s\u0103 se preteze la o abor\u00addare cantitativ\u0103. Un pas \u00eenainte l-a f\u0103cut Herbart, succesorul lui Kant la catedra de filosofie a Universit\u0103\u021bii din K\u00f6nigsberg, atunci c\u00e2nd a constatat c\u0103 intensitatea poate fi considerat\u0103 o a doua dimensiune \u00een cercetarea fenomenelor psihice.[21]<\/a> Cu Psychologie als Wissenschaft<\/em> (1824\u20131825), Herbart a deschis calea abord\u0103rilor cantitative. Dar a mai f\u0103cut ceva: a schimbat \u00een\u021belegerea asupra sufletului\/min\u021bii. El nu a mai pus problema \u00een termeni de facult\u0103\u021bi \u00eenn\u0103scute (solu\u021bie pe care a comparat-o cu cea a flogistonului, din secolul al 18-lea). Pentru el, activitatea mental\u0103 \u00eensemna \u00een primul r\u00e2nd reprezent\u0103ri<\/em>, iar aceste reprezent\u0103ri, considera el, concureaz\u0103 \u00eentre ele \u0219i se inhib\u0103 reciproc pentru a avea \u00eent\u00e2ietate \u00een con\u0219tiin\u021b\u0103. Herbart a conceput astfel o \u201emecanic\u0103 a min\u021bii\u201d dup\u0103 mo\u00addelul newtonian[22]<\/sup><\/a>, \u00een cadrul c\u0103reia interac\u021biunea dintre reprezent\u0103ri se produce \u00een con\u00adformitate cu un set de legi (numite de el \u201elegi ale reproducerii\u201d) \u0219i poate fi exprimat\u0103 \u00een raporturi matematice. Aceast\u0103 schimbare de perspectiv\u0103 \u00een \u00een\u021belegerea min\u021bii a fost un pas important \u00een constituirea unui obiect pentru psihologia \u0219tiin\u021bific\u0103, un obiect m\u0103su\u00adrabil \u0219i matematizabil. Constituirea psihologiei ca \u0219tiin\u021b\u0103 a \u00eensemnat deci, \u00een secolul al 19-lea, respingerea conceptului filosofic de minte \u0219i reducerea min\u021bii la ceea ce poate fi studiat pe cale experimental\u0103<\/em>. Dar a \u00eensemnat, totodat\u0103, \u0219i natu\u00adra\u00adli\u00adzarea<\/em> min\u021bii. Pen\u00adtru a putea fi studiat\u0103 \u0219tiin\u021bific, mintea trebuia s\u0103 fie considerat\u0103 un obiect care se supu\u00adne unor legi naturale.<\/p>\n\n\n\n Mintea avea deci de satisf\u0103cut dou\u0103 cerin\u021be pentru a se putea constitui \u00eentr-un obiect al \u0219tiin\u021belor experimentale: trebuia s\u0103 fie \u00een\u021beleas\u0103 ca un obiect al naturii (\u0219tiin\u021ba empiric\u0103 nu se ocup\u0103 cu supranaturalul) \u0219i trebuia redus\u0103 la ceea ce se poate m\u0103sura. Aceast\u0103 constituire a conceptului este f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 reduc\u021bionist\u0103, c\u0103ci a fost dat la o parte tot ceea ce nu satisf\u0103cea exigen\u021ba m\u0103surabilit\u0103\u021bii. Dar un astfel de reduc\u021bionism este legitim c\u00e2t\u0103 vreme r\u0103m\u00e2ne metodologic \u0219i nu alunec\u0103 \u00eenspre ontologie. Dac\u0103 spu\u00adnem c\u0103 tot ceea ce se poate cerceta \u0219tiin\u021bific la nivelul min\u021bii sunt reprezent\u0103rile, practi\u00adc\u0103m un reduc\u021bionism metodologic. \u201eEsen\u021bele\u201d \u0219i \u201esubstan\u021bele\u201d nu pot fi studiate pe cale experimental\u0103. Dac\u0103 afirm\u0103m \u00eens\u0103 c\u0103 mintea este reprezent\u0103ri \u0219i at\u00e2t<\/em>, practic\u0103m un reduc\u021bionism ontologic. \u201eDesprinderea\u201d psihologiei de filosofie a \u00eensemnat de fapt crearea unei noi \u0219tiin\u021be, cu un nou obiect, c\u0103ruia nu \u00eei mai corespundeau defini\u021biile psi\u00adhologiei ra\u021bionale; chiar dac\u0103 p\u0103strarea vocabularului (\u2018suflet\u2019, \u2018minte\u2019, \u2018con\u0219tiin\u021b\u0103\u2019, \u2018eu\u2019 etc.) a putut s\u0103 lase impresia c\u0103 avem de-a face cu acelea\u0219i fenomene \u201eobiective\u201d \u2013 pe care \u00eens\u0103 \u0219tiin\u021ba ar fi capabil\u0103 s\u0103 le explice mai bine dec\u00e2t orice filosofie.<\/p>\n\n\n\n Am spus mai sus c\u0103 lucrarea lui Petrovici se \u00eenscrie \u00een problematica ultimelor de\u00adcenii din secolul al 19-lea, o problematic\u0103 ce a reverberat \u0219i \u00een dezbaterile din mediul rom\u00e2nesc. Cum vedeau filosofii schimb\u0103rile conceptuale inerente constituirii psiholo\u00adgiei \u0219tiin\u021bifice?<\/p>\n\n\n\n O form\u0103 de reduc\u021bionism poate fi considerat\u0103 pozi\u021bia lui Maiorescu (pe care o men\u021binea \u00eenc\u0103 de la jum\u0103tatea secolului al 19-lea), puternic influen\u021bat\u0103 de Herbart. Maiorescu a respins metafizica esen\u021bialist\u0103 \u0219i substan\u021bialist\u0103 a vechii psihologii ra\u021bio\u00adnale \u0219i a negat toat\u0103 via\u021ba existen\u021ba facult\u0103\u021bilor. Trebuie s\u0103 renun\u021b\u0103m, zicea el, la \u201epsiho\u00adlogia z\u0103vor\u00e2t\u0103 \u00een cuf\u0103r, acea nefericit\u0103 disciplin\u0103 a diferitelor facult\u0103\u021bi psihice \u00eenn\u0103s\u00adcute\u201d.[23]<\/sup><\/a> Mai t\u00e2rziu, transmitea de la catedr\u0103 c\u0103 este meritul lui Kant c\u0103 \u201ea spulbe\u00adrat [\u2026] din temelie construc\u021bia sofistic\u0103 a psihologiei ra\u021bionale \u0219i a salvat \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntul de o filo\u00adsofie ce nu explica \u0219i nu servea la nimic\u201d.[24]<\/sup><\/a> Pentru t\u00e2n\u0103rul Maiorescu, obiectul psi\u00adho\u00adlogiei era raportul dintre reprezent\u0103ri, iar acest raport reflect\u0103 legi exprimabile mate\u00admatic. \u201eConceptele de baz\u0103 ale psihologiei sunt matematice\u201d \u2013 \u00eel citeaz\u0103 Maio\u00adrescu pe Herbart.[25]<\/sup><\/a> \u00cen teza sa de doctorat, sus\u021binut\u0103 la Giessen, Maiorescu exem\u00adpli\u00adfi\u00adcase el \u00eensu\u0219i, \u00een spiritul mecanicist al lui Herbart, modul \u00een care se aplic\u0103 matema\u00adtica pentru a determina sau a demonstra legile psihice. Ceea ce trebuie re\u021binut aici este c\u0103 pentru Maiorescu reprezent\u0103rile, raporturile dintre reprezent\u0103ri, precum \u0219i legile de care ascult\u0103 aceste raporturi explic\u0103 sufletul \u00een \u00eentregul lui<\/em>. Sufletul nu dispune de pu\u00adteri \u00eenn\u0103s\u00adcute; ceea ce vechea psihologie a considerat a fi puteri \u00eenn\u0103scute sunt de fapt activit\u0103\u021bi.[26]<\/sup><\/a> Reduc\u021bionismul practicat de t\u00e2n\u0103rul Maiorescu pe baza modelului mecani\u00adcist al lui Herbart era un reduc\u021bionism ontologic. Nu doar c\u0103 \u0219tiin\u021ba, pentru a putea studia psihicul, \u00eel reduce metodologic la o sum\u0103 de activit\u0103\u021bi exprimabile matematic; aceste activit\u0103\u021bi reprezint\u0103 tot ceea ce exist\u0103 la nivelul obiectului.<\/p>\n\n\n\n Mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd Maiorescu a \u00eenceput s\u0103 se raporteze ceva mai critic la Herbart, nu i-a repro\u0219at acestuia nici mecanicismul, nici reduc\u021bionismul, ci doar faptul c\u0103 nu a extins cercetarea \u0219i asu\u00adpra fiziologiei sistemului nervos.[27]<\/sup><\/a> Dar trebuie s\u0103 \u021binem cont de faptul c\u0103 pentru t\u00e2n\u0103rul Maiorescu psihologia era o ramur\u0103 a filosofiei \u0219i nu exista nicio concuren\u021b\u0103 \u00eentre abor\u00addarea filosofic\u0103 \u0219i abordarea \u0219tiin\u021bific\u0103 a sufletului\/min\u021bii. Prin urmare, ceea ce credea t\u00e2n\u0103rul Maiorescu c\u0103 face era doar rafinarea unei concep\u021bii filosofice<\/em>. Psihologia trebu\u00adia s\u0103 ajung\u0103 la rigoarea unui sistem axiomatic \u00een cadrul c\u0103ruia toate legile psihicului s\u0103 poat\u0103 fi deduse din c\u00e2teva axiome. De asemenea, psiho\u00adlogia trebuia s\u0103 recurg\u0103 \u00eendeo\u00adsebi la instrumentul matematicii \u2013 ea \u00eens\u0103\u0219i fiind consi\u00adderat\u0103 de Maiorescu o ramur\u0103 a filosofiei. Dac\u0103 teoria psihologic\u0103 a lui Herbart \u00eenc\u0103 mai putea fi considerat\u0103 \u201efilosofi\u00adc\u0103\u201d, odat\u0103 cu abord\u0103rile experimentale \u0219i cu noua dis\u00adci\u00adplin\u0103 creat\u0103 de Fechner, psihofi\u00adzica (Elemente der Psychophysik<\/em>, 1860), ruptura dintre abordarea filosofic\u0103 \u0219i cea psi\u00adhologic\u0103 a min\u021bii a \u00eenceput s\u0103 devin\u0103 din ce \u00een ce mai evident\u0103.<\/p>\n\n\n\n Fechner a cercetat pe cale experimental\u0103 raportul dintre magnitudinea unui sti\u00admul \u0219i intensitatea senza\u021biei, formul\u00e2nd ceea ce s-a numit legea Weber-Fechner.[28]<\/sup><\/a> El nu a dispus de tehnica necesar\u0103 pentru a m\u0103sura \u0219i activitatea nervoas\u0103, dar a avut convin\u00adgerea c\u0103 trebuie s\u0103 existe \u0219i un raport psihonervos, nu doar psihofizic, care s\u0103 lege in\u00adtensitatea senza\u021biei de modific\u0103ri ale sistemului nervos.[29]<\/a> A reu\u0219it \u00eens\u0103 Helmholtz s\u0103 m\u0103\u00adsoare viteza de transmitere a impulsurilor nervoase, iar \u00een 1879, Wilhelm Wundt, fost student al acestuia, a deschis \u00een Leipzig un prim laborator de psihologie experi\u00admental\u0103, unde s-au f\u0103cut \u0219i experimente de neuropsihologie. \u00cen acea perioad\u0103, oamenii de \u0219tiin\u021b\u0103 nu mai puneau la \u00eendoial\u0103 faptul c\u0103 exist\u0103 importante coresponden\u021be \u00eentre min\u00adte \u0219i sistemul nervos; acestea erau bine documentate experimental. \u00cen a doua jum\u0103\u00adtate a secolului al 19-lea, Europa \u2013 Germania, mai ales \u2013 a devenit un adev\u0103rat c\u00e2mp de lupt\u0103 pe care \u0219tiin\u021bele (aflate pe pozi\u021bii materialiste\/naturaliste) \u0219i filosofia de dup\u0103 He\u00adgel \u0219i-au disputat sufletul ca obiect de studiu.[30]<\/sup><\/a> Distinc\u021bia dintre abordarea filosofic\u0103 \u0219i abordarea \u0219tiin\u021bific\u0103 a min\u021bii a devenit, c\u0103tre sf\u00e2r\u0219itul secolului al 19-lea, un loc comun.<\/p>\n\n\n\n \u00cenc\u0103 de la teza sa de licen\u021b\u0103, redactat\u0103 sub \u00eendrumarea lui Maiorescu, R\u0103dules\u00adcu\u2011Mo\u00adtru a distins \u00eentre cele dou\u0103 tipuri de abordare, \u0219tiin\u021bific\u0103 \u0219i metafizic\u0103, conside\u00adr\u00e2n\u00ad\u00addu-le deopotriv\u0103 de \u00eendrept\u0103\u021bite \u0219i de necesare. Pentru Motru, exist\u0103 o baz\u0103 mate\u00adrial\u0103<\/em> a min\u021bii (creierul \u0219i, \u00een general, sistemul nervos), dar aceast\u0103 baz\u0103 nu poate fi iden\u00adti\u00adficat\u0103 cu natura<\/em> ei. Obiectul \u0219tiin\u021bei este baza material\u0103 a min\u021bii; obiectul meta\u00adfi\u00adzicii este natura ei. Psihologia \u0219tiin\u021bific\u0103 trebuie s\u0103 ia mintea ca pe ceva dat, f\u0103r\u0103 s\u0103 se \u00eentrebe asupra originii ei, \u0219i s\u0103 \u00ee\u0219i defineasc\u0103 obiectul \u00een termeni de con\u021binuturi care pot fi stu\u00addiate pe cale experimental\u0103.[31]<\/sup><\/a> R\u0103dulescu-Motru l-a omagiat pe Herbart ca pe cel dint\u00e2i care a definit con\u0219tiin\u021ba \u00een termeni non-substan\u021biali, de con\u021binuturi. \u0218tiin\u021ba nu dis\u00adcut\u0103 despre natura fenomenelor psihice, nici nu poate determina pe cale empiric\u0103 con\u00addi\u00ad\u021biile lor apriori (\u201eDemonstrarea apriorit\u0103\u021bei cu scalpelul este imposibil\u0103 de f\u0103cut\u201d[32]<\/sup><\/a>). \u201ePentru noi, dar, \u00abcondi\u021biunile cunoscin\u021bei\u00bb au dou\u0103 fe\u021be diferite, una metafizic\u0103 \u0219i cealalt\u0103 sciin\u021bific\u0103\u201d, spunea t\u00e2n\u0103rul R\u0103dulescu-Motru.[33]<\/sup><\/a> Avem deci unul \u0219i acela\u0219i feno\u00admen, mintea, pentru care sunt necesare dou\u0103 instrumente distincte. \u0218tiin\u021ba furnizeaz\u0103 instru\u00admentarul pentru cercetarea \u201econdi\u021biilor materiale\u201d ale min\u021bii, iar metafizica \u2013 pen\u00adtru cercetarea \u201enaturii\u201d acesteia. \u00cen decursul vie\u021bii sale, R\u0103dulescu-Motru a amendat orice interferen\u021b\u0103 a \u0219tiin\u021belor empirice \u00een obiectul metafizicii \u2013 dar nu \u0219i invers. Meta\u00adfizica \u00ee\u0219i poate permite, \u00een calitatea ei de \u201e\u0219tiin\u021b\u0103 universal\u0103\u201d, s\u0103 lucreze cu rezultatele \u0219tiin\u021belor, s\u0103 le coerentizeze \u0219i s\u0103 le asambleze \u00eentr-o perspectiv\u0103 unitar\u0103 asupra Universului. R\u0103\u00addulescu-Motru a \u00eencercat s\u0103 fundamenteze psihologia ca \u0219tiin\u021b\u0103 a naturii (Problemele psihologiei<\/em>, 1898); \u00een aceast\u0103 calitate, psihologia este limitat\u0103 la studii cantitative. Prin urmare, \u00een cercetarea raporturilor dintre minte \u0219i corp, \u0219tiin\u021ba se limi\u00adteaz\u0103 la stabilirea pe cale experimental\u0103 a coresponden\u021belor, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie preocupat\u0103 de explica\u021bii genetice.<\/p>\n\n\n\n \u0218tiin\u021ba nu se ocup\u0103 cu explicarea naturii \u00een sine a lucrurilor, ci numai cu condi\u00ad\u021bionarea acestora. Vom considera c\u0103 senza\u021biunea este explicat\u0103 \u0219tiin\u021bifice\u0219te \u00eendat\u0103 ce ni se vor ar\u0103ta raporturile constante ale apari\u021biunii ei; c\u00e2nd ni se vor dovedi raporturile ei de succesiune \u0219i coexisten\u021b\u0103. \u00centre aceste raporturi ce trebuiesc dovedite, intr\u0103 neap\u0103rat \u0219i acela dintre senza\u00ad\u021biune \u0219i mi\u0219c\u0103rile materiei creierului.[34]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Deci tot ce se poate ar\u0103ta la nivel empiric este c\u0103 unei st\u0103ri a min\u021bii \u00eei corespunde o stare a creierului. At\u00e2t poate oferi explica\u021bia \u0219tiin\u021bific\u0103 asupra min\u021bii. \u0218tiin\u021ba nu poate explica de ce<\/em> avem aceast\u0103 coresponden\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n Paralelismul psihofizic al lui Fechner a fost \u00een\u021beles \u00een trei moduri: (1) ca postulat empiric sau regul\u0103 metodologic\u0103; \u00een acest sens, el nu pretinde c\u0103 explic\u0103 raportul min\u00adte\u2013corp, ci doar presupune c\u0103 o modificare la nivelul min\u021bii este \u00eenso\u021bit\u0103 de o modifica\u00adre la nivel fizic; (2) ca teorie metafizic\u0103 ce postuleaz\u0103 identitatea dintre minte \u0219i corp, resping\u00e2nd, totodat\u0103, orice idee de cauzalitate \u00eentre cele dou\u0103; (3) ca teorie panpsihist\u0103 care extinde la nivelul \u00eentregului Cosmos coresponden\u021ba dintre fizic \u0219i psihic, pretin\u00adz\u00e2nd c\u0103 inclusiv proceselor anorganice le corespunde o latur\u0103 psihic\u0103.[35]<\/sup><\/a> Doar \u00een primul sens paralelismul psihofizic este \u0219tiin\u021b\u0103; \u00een celelalte dou\u0103 este filosofie. Ipoteza identit\u0103\u00ad\u021bii la Fechner, numit\u0103 \u0219i teorie a perspectivei duble, este o solu\u021bie<\/em> la problema minte\u2013corp. Coresponden\u021bele dintre minte \u0219i corp, pe de o parte, \u0219i imposibilitatea de a descrie \u0219tiin\u021bific o rela\u021bie de producere \u00eentre cele dou\u0103, pe de alt\u0103 parte, sunt explicate prin fap\u00adtul c\u0103 mintea \u0219i corpul nu sunt dou\u0103 entit\u0103\u021bi eterogene care se influen\u021beaz\u0103 reciproc, ci mai degrab\u0103 una \u0219i aceea\u0219i entitate privit\u0103 din perspective diferite. Cum spunea Alex\u00adan\u00adder Bain, solu\u021bia care ne permite s\u0103 g\u00e2ndim problema minte\u2013corp \u00eentr-un mod coe\u00adrent cu rezultatele cercet\u0103rilor este s\u0103 renun\u021b\u0103m la a asuma c\u0103 cele dou\u0103 sunt entit\u0103\u021bi distincte, cu existen\u021b\u0103 separat\u0103; ceea ce vedem \u00een ac\u021biune este un complex inseparabil constituit din minte \u0219i corp, pe care ar fi mai corect s\u0103 \u00eel numim mintea\u2013corpul.[36]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n Paralelismul psihofizic ca descriere<\/em> abordeaz\u0103 st\u0103rile mentale \u0219i st\u0103rile cerebrale sub raportul concordan\u021bei dintre ele \u0219i nu se \u00eentreab\u0103 ce anume le asigur\u0103 coresponden\u00ad\u021ba. Aceasta este acceptat\u0103 ca fapt \u0219i cercetat\u0103 strict cantitativ. Paralelismul psihofizic ca solu\u021bie<\/em> postuleaz\u0103 un ter\u021b fundamental, neidentificabil empiric, la nivelul c\u0103ruia trebuie s\u0103 g\u00e2ndim mintea \u0219i fizicul \u00een unitate. Prin postularea acestei unit\u0103\u021bi, ipoteza identit\u0103\u021bii face un salt de credin\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n Am \u00eenceput cu critica adus\u0103 metafizicii lui Petrovici de pe pozi\u021bia psihologiei \u0219i voi \u00eencheia cu una dintre observa\u021biile critice pe care Petrovici \u00eensu\u0219i le-a adus \u00een 1907 metafizicii implicite din teoria identit\u0103\u021bii:<\/p>\n\n\n\n cu tot at\u00e2ta temei cu care declar\u0103m diviziunile f\u0103cute ca opera noastr\u0103, putem sus\u021bine \u0219i contrariul, anume unitatea realit\u0103\u021bii este opera noastr\u0103<\/em>, pe c\u00e2nd obiectiv n-ar exista dec\u00e2t fenomene disparate.[37]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Bain, Alexander, Mind and Body. The Theories of Their Relation<\/em>, London, Henry S. King & Co., 1873.<\/p>\n\n\n\n Bogdan-Duic\u0103, G., \u201e\u00cent\u00e2ia tez\u0103 rom\u00e2n\u0103 pentru doctorat \u00een filosofie\u201d (1905), Studii de istorie a filoso\u00adfiei rom\u00e2ne\u0219ti<\/em>, XVI: Rela\u021bia minte\u2013corp<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2016, pp. 187\u2013190.<\/p>\n\n\n\n Bogdan-Duic\u0103, G., \u201e\u00cent\u00e2ia tez\u0103 rom\u00e2n\u0103 pentru doctorat \u00een filosofie (Cuv\u00e2ntul din urm\u0103)\u201d (1906), Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u0219ti<\/em>, XVI: Rela\u021bia minte\u2013corp<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2016, pp. 202\u2013210.<\/p>\n\n\n\n Frith, Chris; Geraint Rees, \u201eA brief history of the scientific approach to the study of consciousness\u201d, \u00een Max Velmans & Susan Schneiderp (eds.), The Blackwell Companion to Consciousness<\/em>, Oxford, Blackwell Publishing, 2007, pp. 9\u201322.<\/p>\n\n\n\n Hatfield, Gary, The Natural and the Normative: Theories of Spatial Perception From Kant to Helmholtz<\/em>, Cambridge, Massachusetts, MIT Press, 1990.<\/p>\n\n\n\n Heidelberger, Michael, Nature from within: Gustav Theodor Fechner and His Psychophysical Worldview<\/em>, Translated by Cynthia Klohr, Pittsburgh, University of Pittsburgh Press, 2004 (1993).<\/p>\n\n\n\n H\u00f6ffding, Harald, Outlines of Psychology<\/em>, Translated by Mary E. Lowndes, London\/New York, Macmillan, 1904 (1891).<\/p>\n\n\n\n Lates, Titus, \u201eDe la Paralelismul psihofizic<\/em> p\u00e2n\u0103 \u00abDincolo de z\u0103ri\u00bb\u201d, Revista de filosofie<\/em>, vol. LXVIII, nr. 6, 2021, pp. 741\u2013750.<\/p>\n\n\n\n Leary, David E., \u201eGerman idealism and the development of psychology in the nineteenth century\u201d, Journal of the History of Philosophy<\/em>, vol. 18, nr. 3, 1980, pp. 299\u2013317.<\/p>\n\n\n\n Leary, David E., \u201eThe historical foundation of Herbart\u2019s mathematization of psychology\u201d, Journal of the History of the Behavioral Sciences<\/em>, nr. 16, 1980, pp. 150\u2013163.<\/p>\n\n\n\n Maiorescu, Titu, \u201eO psichologie empiric\u0103 \u00een limba rom\u00e2n\u0103\u201d, Convorbiri literare<\/em>, anul XV, nr. 7, oc\u00adtombrie 1881, pp. 241\u2013252.<\/p>\n\n\n\n Maiorescu, Titu, \u201eDarwinismul \u00een progresul intelectual\u201d, \u00een Titu Maiorescu, Patru conferin\u021be<\/em>, rezu\u00admate de Mihai C. Braneanu, cu un Apendice de Angel Demetriescu, Bucuresci, Tipografia Stefan Mihalescu, 1883, pp. 45\u201384.<\/p>\n\n\n\n Maiorescu, Titu, Prelegeri de filosofie<\/em>, ed. \u00eengrijit\u0103, note, comentarii \u0219i indice de Grigore Traian Pop \u0219i Alexandru Surdu, Cuv\u00e2nt \u00eenainte de Grigore Traian Pop, Craiova, Scrisul Rom\u00e2nesc, 1980.<\/p>\n\n\n\n Maiorescu Titu, Scrieri din tinere\u021be (1858\u20131862)<\/em>, ed. \u00eengrijit\u0103, prefa\u021b\u0103 \u0219i note de Simion Ghi\u021b\u0103, Cluj\u2011Napoca, Editura Dacia, 1981.<\/p>\n\n\n\n N\u0103dejde, D. C., \u201e\u00cent\u00e2ia tez\u0103 rom\u00e2n\u0103 pentru doctorat \u00een filosofie\u201d [semnalarea recenziei lui G. Bogdan-Duic\u0103], Revista de filosofie \u0219i pedagogie<\/em>, Fascicula I, 1906, pp. 108\u2013109.<\/p>\n\n\n\n N\u0103dejde, D. C., \u201eParalelismul psiho-fizic \u00een metafizica rom\u00e2n\u0103 (Studiu de patologie literar\u0103)\u201d, Revis\u00adta de filosofie \u0219i pedagogie<\/em>, anul I, fascicula 2 \u0219i 3, 1906, pp. 236\u2013249.<\/p>\n\n\n\n Petrovici, Ioan, Paralelismul psiho-fizic<\/em>, Bucure\u0219ti, Atelierele Grafice I. V. Socec, 1905.<\/p>\n\n\n\n Petrovici, Ion, Introducere \u00een metafizic\u0103<\/em>, ed. a II-a, Bucure\u0219ti, Editura Casei \u0218coalelor, 1929 (1924).<\/p>\n\n\n\n R\u0103dulescu-Motru, C., Realitatea empiric\u0103 \u0219i condi\u021biunile cuno\u0219tin\u021bei<\/em>, Bucure\u0219ti, Tipografia Acade\u00admiei Ro\u00adm\u00e2ne (Laboratorii rom\u00e2ni), 1889.<\/p>\n\n\n\n R\u0103dulescu-Motru, C., Problemele psihologiei<\/em>, Bucuresci, Libr\u0103ria Socec & Cie, 1898.<\/p>\n\n\n\n [1]<\/a> Ioan Petrovici, Paralelismul psiho-fizic. Tez\u0103 pentru doctoratul \u00een filosofie<\/em>, Bucure\u0219ti, Atelie\u00adrele Grafice I. V. Socec, 1905, 91 p. Teza lui Petrovici a fost recent republicat\u0103 (cu introducere \u0219i note Mona Mamulea) \u00een Revista de filosofie<\/em>, Vol. LXVIII, Nr. 6, 2021, pp. 751\u2013790.<\/p>\n\n\n\n [2]<\/a> \u201eS-a ar\u0103tat, pe c\u00e2t a fost cu putin\u021b\u0103, c\u0103 lumea sufleteasc\u0103 e cunoscut\u0103 mai direct dec\u00e2t acea material\u0103, c\u0103 pe c\u00e2nd prima reprezint\u0103 oglindirea lucrului \u00een sine \u00een simpla form\u0103 a timpului, cealalt\u0103 \u00eenf\u0103\u00ad\u021bi\u00ad\u0219ea\u00adz\u0103 fenomenul de dubl\u0103 oglindire a lucrului \u00een sine, \u00een cristalele heterogene de spa\u021biu \u0219i de timp. De\u0219i lumea sufleteasc\u0103 \u0219i acea material\u0103 reprezint\u0103, prin urmare, una \u0219i aceea\u0219i substan\u021b\u0103, prima o reprezint\u0103 cu un grad de \u00eenstreinare mai mic\u0103 de cum o reprezint\u0103 acea de a doua. \u00cen definitiv, for\u00admularea teoriei para\u00adle\u00adliste, a\u0219a cum a fost stabilit\u0103, c\u0103 materia \u0219i sufletul sunt dou\u0103 aspecte ale acele\u00adia\u0219i substan\u021be, este foarte exac\u00adt\u0103, \u0219i pentru uzagiul practic, suficient\u0103. C\u00e2nd \u00eens\u0103 vrei s\u0103 stabile\u0219ti \u0219tiin\u021bifice\u0219te rostul acestor aspecte fa\u021b\u0103 de substan\u021ba pe care o \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103, atuncea trebuie\u0219te s\u0103 le ierarhizezi.\u201d (Paralelismul psiho-fizic<\/em>, pp. 75\u201376.)<\/p>\n\n\n\n [3]<\/a> \u201eLa aceast\u0103 formulare n-a mai trebuit aproape s\u0103 se adauge nimica de c\u0103tre aceia cari profe\u00adseaz\u0103 concep\u021biunea azi. Substan\u021ba, care o po\u021bi numi \u0219i Dumnezeu (\u0219i pe care noi am numit-o lucru \u00een sine), nu poate s\u0103 fie cunoscut\u0103 dec\u00e2t \u00een dou\u0103 din atributele sale, materia \u0219i sufletul (\u00een dou\u0103 categorii de rela\u021bii), de\u0219i e capabil\u0103 de infinite atribute (de infinite categorii de rela\u021biuni). Cum vedem din aceast\u0103 expunere \u00eentret\u0103iat\u0103 de paranteze care s\u0103 actualizeze termenii \u00eentrebuin\u021ba\u021bi, formularea spino\u00adzist\u0103 e cu totul \u00een armonie cu princi\u00adpalele convingeri contemporane \u2013 \u0219i vedem \u00eentre altele cum evit\u0103 toate criticile aduse p\u00e2n\u0103 acuma celorlalte concep\u021biuni.\u201d (Ibidem<\/em>, p. 72.)<\/p>\n\n\n\n [4]<\/a> Vezi Ion Petrovici, Introducere \u00een metafizic\u0103<\/em>, p. 139.<\/p>\n\n\n\n [5]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 23.<\/p>\n\n\n\n [6]<\/a> Vezi Titu Maiorescu, \u201eDarwinismul \u00een progresul intelectual\u201d, pp. 82\u201383.<\/p>\n\n\n\n [7]<\/a> Vezi, de exemplu, D. C. N\u0103dejde, \u201eParalelismul psiho-fizic \u00een metafizica rom\u00e2n\u0103\u201d, pp. 238\u2013240.<\/p>\n\n\n\n [8]<\/a> Denumiri sub care era cunoscut\u0103 \u00een epoc\u0103 teoria metafizic\u0103 a lui Fechner.<\/p>\n\n\n\n [9]<\/a> Michael Heidelberger, comentator al lui Fechner, scria despre panpsihismul lui Fechner: \u201eLa prima vedere, s-ar putea crede c\u0103 un tip cosmologic de paralelism ar putea fi interpretat drept spino\u00adzism pur. Dar Spinoza vedea diferen\u021ba dintre atributele mentale \u0219i cele materiale ca pe ceva ontologic \u0219i obiectiv, ceva care trimite la propriet\u0103\u021bi intrinseci reale; \u00een vreme ce Fechner \u0219i mul\u021bi dintre conti\u00adnuatorii s\u0103i au v\u0103zut distinc\u021bia ca fiind epistemologic\u0103, bazat\u0103 pe perspectiva din care substan\u021ba este in\u00advestigat\u0103\u201d. (M. Heidelberger, Nature from Within<\/em>, p. 173.)<\/p>\n\n\n\n [10]<\/a> Vezi M. Heidelberger, Nature from Within<\/em>, pp. 92\u201393.<\/p>\n\n\n\n [11]<\/a> G. Bogdan-Duic\u0103, \u201e\u00cent\u00e2ia tez\u0103 rom\u00e2n\u0103 pentru doctorat \u00een filosofie\u201d, pp. 188\u2013189.<\/p>\n\n\n\n [12]<\/a> G. Bogdan-Duic\u0103, \u201e\u00cent\u00e2ia tez\u0103 rom\u00e2n\u0103 pentru doctorat \u00een filosofie (Cuv\u00e2ntul din urm\u0103)\u201d, p. 207.<\/p>\n\n\n\n [13]<\/a> D. C. N\u0103dejde, \u201e\u00cent\u00e2ia tez\u0103 rom\u00e2n\u0103 pentru doctorat \u00een filosofie\u201d [semnalarea recenziei lui G. Bog\u00addan-Duic\u0103], p. 108. Aceast\u0103 scurt\u0103 semnalare a constituit punctul de plecare pentru o disput\u0103 mai ampl\u0103 \u00eentre Petrovici \u0219i N\u0103dejde.<\/p>\n\n\n\n [14]<\/a> D. C. N\u0103dejde, \u201eParalelismul psiho-fizic \u00een metafizica rom\u00e2n\u0103\u201d, pp. 236\u2013237.<\/p>\n\n\n\n [15]<\/a> Un lucru care l-ar fi putut surprinde pe N\u0103dejde este c\u0103 \u00een acest moment articolul Wiki\u00adpedia consacrat paralelismului psihofizic \u00eei men\u021bioneaz\u0103 pe Leibniz \u0219i Spinoza, dar nu \u0219i pe Fechner sau Wundt. (https:\/\/en.wikipedia.org\/wiki\/Psychophysical_parallelism, accesat: 17 septem\u00adbrie 2022.)<\/p>\n\n\n\n [16]<\/a> H. H\u00f6ffding, Outlines of Psychology<\/em>, p. 68.<\/p>\n\n\n\n [17]<\/a> D. E. Leary, \u201eGerman idealism\u2026\u201d, p. 306.<\/p>\n\n\n\n
\n\n\n\nO tez\u0103 metafizic\u0103 \u0219i dou\u0103 \u00eent\u00e2mpin\u0103ri critice<\/strong><\/h5>\n\n\n\n
***<\/strong><\/h5>\n\n\n\n
\n
\n
\n
O tez\u0103 \u201e\u0219tiin\u021bific\u0103\u201d \u0219i saltul ei de credin\u021b\u0103<\/strong><\/h5>\n\n\n\n
\n
\n
Referin\u021be bibliografice<\/strong><\/h5>\n\n\n\n
\n\n\n\nNote<\/strong><\/h5>\n\n\n\n