Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne<\/p>\n\n\n\n
Abstract:<\/strong> <\/strong>In a conference held at Sorbonne on March 25, 1936, \u201cLa connais\u00adsance humaine et le transcendent\u201d (Human knowledge and the transcendent), Ion Petrovici discussed the following problem which he traced through the history of phi\u00adlosophy to the present day: Is thought capable of perceiving reality itself? He distin\u00adguished between the gnoseological and ontological aspects of the problem. The first one is related to the nature and capacity of human functions (sensation, perception, in\u00adtellect, reason) to intuit and render reality in knowledge. The second one belongs to the very struc\u00adture of reality, of the object of knowledge. Fundamental catego\u00adries of Kant\u2019s philosophy, such as exist\u00adence, causality, and substance are brought into discussion.<\/p>\n\n\n\n Provocative, but often puzzling, is that, from whatever field we start, we quickly reach a result that has an almost apodictic meaning: thinking always aims beyond itself.<\/p>\n\n\n\n Keywords: <\/strong>reality; appearance; truth; essence; knowledge; metaphysics vs. sci\u00adence.<\/p>\n\n\n\n Ion Petrovici (1882\u20121972) este unul dintre cei mai importan\u021bi profesori ai \u0219colii fi\u00adlosofice care s-a creat sub influen\u021ba lui Titu Maiorescu. De la catedr\u0103 sau \u00een calitate de conferen\u021biar (era un orator excelent) la diferite manifest\u0103rii filosofice din \u021bar\u0103 sau str\u0103i\u00adn\u0103tate, s-a afirmat ca un str\u0103lucit specialist \u00een domeniile pe care le-a abordat: istoria filo\u00adsofiei, logic\u0103, teoria cuno\u0219tin\u021bei sau metodologie. Contribu\u021biile sale, dintre cele mai re\u00admarcabile \u00een aceste direc\u021bii, sunt consemnate \u0219i \u00een lucr\u0103ri al c\u0103ror con\u021binut \u0219i stil de expu\u00adnere le-au f\u0103cut accesibile nu numai speciali\u0219tilor, ci \u0219i publicului larg. Pentru subiec\u00adtul care ne intereseaz\u0103, demne de men\u021bionat sunt, \u00een ordinea apari\u021biei: Probleme de logic\u0103<\/em> (1911), Introducere \u00een metafizic\u0103<\/em> (1924), Metafizica \u00een filosofia contempora\u00adn\u0103<\/em>, Ideea de neant<\/em> (1933), Teoria no\u021biunilor<\/em> (1910), Teoria cunoa\u0219terii \u0219i logica<\/em> (1932). Reflec\u021biile care vor urma iau \u00een considerare lucr\u0103rile mai sus men\u021bionate, fiind ini\u021biate \u00eens\u0103 de o con\u00adferin\u021b\u0103 a filosofului sus\u021binut\u0103 la Sorbona \u00een 1936 (25 martie) \u0219i publicat\u0103 \u00een acela\u0219i an \u00een Revista de filosofie<\/em> sub titlul \u201eTranscendentul \u0219i cu\u00adnoa\u0219terea omeneasc\u0103\u201d.[1]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n \u00centrebarea formulat\u0103 \u00een titlu trimite, mai exact, la posibi\u00adlitatea omului de a intra \u00een posesia adev\u0103rului, at\u00e2t \u00een cadrul cunoa\u0219terii \u0219tiin\u021bifice, c\u00e2t \u0219i \u00een cadrul altor domenii (inclusiv teologia sau artele), considerate \u0219tiin\u021be ale spiritului. Ea \u021bine, totodat\u0103, de o anumi\u00adt\u0103 po\u00adzi\u021bionare a subiectului \u2013 situarea sa fa\u021b\u0103 de transcen\u00addent \u2013 prin intermediul facul\u00adt\u0103\u021bii g\u00e2ndi\u00adrii. Pentru Ion Petrovici, metafizi\u00adca este o necesitate permanent\u0103, ad\u00e2nc \u00eenr\u0103\u00add\u0103cinat\u0103 \u00een sufletul omului. Citim \u00een Introducere \u00een metafizic\u0103<\/em>:<\/p>\n\n\n\n Trebuin\u021ba de metafizic\u0103 rezult\u0103 at\u00e2t dintr-o necesitate teoretic\u0103, c\u00e2t \u0219i dintr-o tre\u00adbuin\u021b\u0103 practic\u0103. Necesitatea teoretic\u0103 se traduce prin tendin\u021ba c\u0103tre unitate. […] Imbol\u00addul sufle\u00adtesc al metafizicii este deci identic cu acela din care s-au n\u0103scut toate \u0219tiin\u021bele pozitive \u0219i scopul ei e s\u0103 \u00eenf\u0103ptuiasc\u0103 \u00een totul ceea ce \u0219tiin\u021bele au realizat \u0219i realizeaz\u0103 \u00een parte. […] Afar\u0103 de str\u0103duin\u021ba teoretic\u0103, ceea ce \u00eembolde\u0219te c\u0103tre o concep\u021bie metafizic\u0103 este \u0219i activitatea practic\u0103. Omul \u00ee\u0219i d\u0103 \u00een mod natural seama c\u0103 toat\u0103 condi\u021bia lui se poate preschimba dup\u0103 cum universul este, \u00een sine, bun sau r\u0103u, dup\u0103 cum are sau nu un scop, dup\u0103 cum e un mecanism orb sau are un st\u0103p\u00e2n c\u00e2rmuitor.[2]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n \u00cen textul din care am citat mai sus, Petrovici puncteaz\u0103 dou\u0103 chestiuni de mare actualitate \u00eencep\u00e2nd cu filosofia de dup\u0103 Kant, privind legitimitatea metafizicii din punctul de vedere al \u00eentemeierii cunoa\u0219terii \u0219i al accesului la \u201eultimele principii\u201d, la \u201eadev\u0103rul abso\u00adlut\u201d, pe de o parte; pe de alt\u0103 parte, face trimitere la necesitatea practic\u0103 \u2013 singura accep\u00adtat\u0103 de Kant \u2013 a cercet\u0103rilor cu caracter metafizic. Prima a izvor\u00e2t dintr\u2011o disput\u0103, iscat\u0103 mai cu seam\u0103 de pozitivi\u0219ti (Auguste Comte), privind actualitatea inte\u00adre\u00adsului pentru metafizic\u0103 \u00een condi\u021biile \u00een care \u0219tiin\u021bele particulare c\u0103utau s\u0103 se extind\u0103 tot mai mult asupra domeniilor filosofiei. Astfel, domenii ale filosofiei au fost excluse treptat de sub tutela ei \u0219i revendica\u00adte de fizic\u0103, biologie (\u0219tiin\u021bele vie\u021bii), chimie, sociologie (care acoperea, \u00eenc\u0103 \u00een Antichi\u00adtatea greac\u0103, sfera filosofiei istoriei), psihologie \u0219.a.<\/p>\n\n\n\n S-au pus astfel \u00een discu\u021bie limitele cunoa\u0219terii \u0219i \u00eencercuirea pozitiv\u0103 a cuno\u0219\u00adtin\u021bei. F\u0103c\u00e2nd abstrac\u021bie de faptul c\u0103 \u0219tiin\u021bele \u00eensele \u00eent\u00e2lnesc la un moment dat hotare ce le silesc s\u0103 dep\u0103\u0219easc\u0103 faptul pozitiv, preocuparea metafizic\u0103 r\u0103m\u00e2ne \u0219i va continua s\u0103 fie, spune Petrovici, una fundamental\u0103 pentru om; dac\u0103 nu din imboldul primordial privind uni\u00adficarea cuno\u0219tin\u021belor, cel pu\u021bin din acela, \u0219i el esen\u021bial, al min\u021bii umane de a\u2011\u0219i extinde permanent limita cunoa\u0219terii p\u00e2n\u0103 dincolo de oricare hotar, \u00een zona miste\u00adrului existen\u021bial. Omul este ispitit \u2013 logic \u0219i psihologic \u2013 s\u0103 dep\u0103\u0219easc\u0103 orice limit\u0103 teoretic\u0103 sau practic\u0103.<\/p>\n\n\n\n A\u0219adar toat\u0103 fiin\u021ba omeneasc\u0103, teoretic\u0103 \u0219i practic\u0103, m\u00e2n\u0103 c\u0103tre metafizic\u0103 \u0219i aceast\u0103 n\u0103\u00adzuin\u021b\u0103 nu se poate opri cu ordonan\u021be poli\u021biene\u0219ti. Protestarea pozitivismului \u0219i \u00eencerca\u00adrea sa, cu orice fel de argumente, de-a st\u0103vili aceast\u0103 pornire sufleteasc\u0103, nu poate avea niciun succes. Problema metafizic\u0103, de care pe l\u00e2ng\u0103 temeinice interese intelectuale, se mai leag\u0103 \u0219i at\u00e2tea preocup\u0103ri morale, ne domin\u0103 \u0219i ne cheam\u0103, iar valul sufletului nos\u00adtru ce se ridic\u0103 \u00eenspre ea nu este coloana unui joc de ape, a c\u0103rei suire s-o po\u021bi opri ori\u00adc\u00e2nd, ci mareea care se \u00eenal\u021b\u0103, atras\u0103 invincibil de astrul de pe cer.[3]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Obiectivele cunoa\u0219terii din cele dou\u0103 mari domenii, \u0219tiin\u021bific \u0219i metafizic, nu se lovesc numai de limit\u0103ri de ordin teoretic sau metodologic. \u00cen primul r\u00e2nd, \u0219tiin\u021bele sunt limitate prin \u00eensu\u0219i domeniul pe care \u00eel cerceteaz\u0103, apoi prin aparatul conceptual sau categorial \u0219i, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, prin \u00eens\u0103\u0219i condi\u021bia de obiec\u00adtivitate a cunoa\u0219terii. Prin contrast, metafizica \u021binte\u0219te principiile cele mai generale, mai mult, dezide\u00adratul ei suprem este absolutul. De multe ori, \u00een \u0219tiin\u021be, mai cu seam\u0103 \u00een fazele incipiente ale cercet\u0103rii, predomin\u0103 caracterul relativ, ipotetic, iar cuno\u0219tin\u021ba definitiv\u0103 (sub forma legii sau a normei) apare dup\u0103 \u00eendelungi aproxim\u0103ri. Obstacolele \u00een definitivarea cu\u00adnoa\u0219terii \u0219tiin\u021bifice sunt cele de ordin senzitiv, \u00eens\u0103 atuul acesteia \u2013 sub forma experien\u00ad\u021bei sau a experimentului \u2012 este c\u0103 reprezint\u0103 izvorul incontestabil al faptului cercetat.<\/p>\n\n\n\n Un merit de c\u0103petenie al sesiz\u0103rii acestui aspect revine filosofiei despre experi\u00aden\u021b\u0103, de sorginte englez\u0103 (Locke, Berkeley, Hume, J. St. Mill), dar \u0219i celei kantiene.<\/p>\n\n\n\n Putem obiecta concep\u021biunii kantiene c\u0103 nu se poate trage brusc o limit\u0103 \u00eentre ce\u00adea ce se poate \u0219i ce nu se poate cunoa\u0219te. De la \u021binutul cuno\u0219tin\u021bei posibile, la acel al ignor\u0103rii definitive exist\u0103 o lent\u0103 \u0219i gradat\u0103 tranzac\u021biune. Pornind de la faptele concrete, luminoa\u00adse prin eviden\u021ba lor intuitiv\u0103, \u0219i \u00eenaint\u00e2nd spre regiunea \u00eentunecat\u0103 a izvoarelor existen\u00ad\u021bii, c\u0103tre care ne m\u00e2n\u0103 de altfel acele<\/em> fapte \u00eensele<\/em>, trecem printr-o serie de etape din ce \u00een ce mai nesigure, din ce \u00een ce mai ipotetice, \u00eens\u0103 \u00een niciun caz egale cu igno\u00adran\u021ba.[4]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n \u00cencerc\u0103rile care pun piedici cunoa\u0219terii, relativitatea ei permanent\u0103, caracterul s\u0103u istoric decurg din faptul c\u0103 \u021binta ei, adev\u0103rul domeniilor de realitate sau adev\u0103rul abso\u00adlut, este spiritul (ori Ideea) care, potrivit filosofiei lui Hegel, se determin\u0103 ca ade\u00adv\u0103r \u00een istorie:<\/p>\n\n\n\n Spiritul<\/em> s-a determinat drept adev\u0103r al sufletului<\/em> \u0219i al con\u0219tiin\u021bei<\/em> \u2013 adev\u0103r al ace\u00adlei totali\u00adt\u0103\u021bi nemijlocite simple, \u0219i al acestei cunoa\u0219teri, care acum, ca form\u0103 infinit\u0103, nelimitat\u0103 de acel con\u021binut nemijlocit, nu se afl\u0103 cu el ca obiect, ci este cunoa\u0219tere a totalit\u0103\u021bii sub\u00adstan\u021biale \u2013 care nu e nici subiectiv\u0103, nici obiectiv\u0103. Spiritul \u00eencepe, prin urmare, numai de la propria sa fiin\u021b\u0103 \u0219i nu se raporteaz\u0103 dec\u00e2t la propriile sale determi\u00adna\u021bii.[5]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Probabil c\u0103 \u2013 iar Petrovici credem c\u0103 sugereaz\u0103 asta \u2013 \u00een limit\u0103rile ce se pun cu\u00adnoa\u0219terii subiective \u0219i obiective (obstacole pe care con\u0219tiin\u021ba individual\u0103 tre\u00adbuie s\u0103 le treac\u0103 succesiv dac\u0103 dore\u0219te s\u0103 accead\u0103 la adev\u0103r), nu se \u021bine \u00eendeajuns de mult seama de faptul c\u0103 adev\u0103rul spiritului \u2013 care, a\u0219a cum reaminte\u0219te Hegel, este adev\u0103r al sufle\u00adtului \u0219i al con\u0219tiin\u021bei deopotriv\u0103, dovedit \u00een conceptul s\u0103u \u2012 are un con\u021binut care nu poate fi numai obiectiv sau subiectiv, ci ambele \u00een acela\u0219i timp. Adev\u0103rul fiin\u021beaz\u0103 \u00een am\u00e2n\u00addou\u0103 aceste condi\u021bii (nu poate fi pozitiv, pragmatic, evolu\u021bionist, materialist etc.), deoa\u00adrece, ca adev\u0103r al fiin\u021bei umane, este apanaj al libert\u0103\u021bii sale.<\/p>\n\n\n\n El nu are de f\u0103cut acum dec\u00e2t s\u0103 realizeze acest concept al libert\u0103\u021bii sale, adic\u0103 s\u0103 su\u00adprime<\/em> doar forma<\/em> nemijlocirii, cu care \u00eencepe din nou activitatea sa. Con\u021binutul, care es\u00adte \u00een\u0103l\u021bat \u00een intui\u021bie, sunt senza\u021biile sale \u2013 a\u0219a cum intui\u021biile sale<\/em> sunt transformate \u00een re\u00adprezent\u0103ri \u2013 \u0219i a\u0219a mai departe reprezent\u0103rile, care s\u00e2nt transformate \u00een g\u00e2nduri etc.[6]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Dac\u0103 s-ar fi revenit la acest mod de a concepe dinamica reprezent\u0103rilor care, \u00een final, se reintegreaz\u0103 \u00een unitatea lor originar\u0103, spiritul, poate c\u0103 metafizica \u2013 \u00een forma sa hegelian\u0103, ce respect\u0103 proiectul dialectic platonician \u201ecorijat\u201d cu ideea heraclitean\u0103a unit\u0103\u021bii contrariilor \u2013 ar fi avut un atu \u00een fa\u021ba metodei \u0219tiin\u021bifice. \u00cens\u0103, spune Petrovici, transcendentul a fost mereu \u00eendep\u0103rtat, strangulat \u0219i, \u00een final, suprimat, mai \u00eent\u00e2i de teologia scolastic\u0103, apoi de orientarea epistemologiei c\u0103tre experien\u021b\u0103 \u0219i experi\u00adment, iar ulterior c\u0103tre proiectul mathesis universalis<\/em> (\u00een fond, de la Pitagoras la Platon, acesta nu a fost abandonat), apoi c\u0103tre proiectul mecanicist din \u0219tiin\u021be, pentru a se ajun\u00adge \u00een cele din urm\u0103 la dezideratul pozitivist. \u00cen fond, apelul la experien\u021b\u0103, senza\u021bie, experiment \u0219i verifi\u00adcarea ipotezelor prin intermediul aparatului matematic a contribuit (\u0219i contribuie) la g\u0103sirea celor mai bine \u00eentemeiate metode pentru o cuno\u0219tin\u021b\u0103 valabil\u0103. Metoda \u0219tiin\u00ad\u021belor este una \u2013 cu finalitate \u00een rezultate ce se pot verifica inclusiv pe cale experimenta\u00adl\u0103 \u2013, \u00een timp ce metafizica, f\u0103r\u0103 a ignora aceste rezultate, \u00ee\u0219i poate desf\u0103\u0219ura (\u0219i o face \u00een continuare) calea de aur a cunoa\u0219terii (intui\u021biei) transcendentului, metoda dialectic\u0103 sau cea speculativ\u0103.<\/p>\n\n\n\n Este \u00eens\u0103 un alt punct de vedere \u00een care situa\u021bia apare r\u0103sturnat\u0103. Ponderea unei metode temeinice pare de data asta chiar mai cerut\u0103 la metafizic\u0103 dec\u00e2t la celelalte \u0219tiin\u021be. Tocmai din faptul c\u0103 teoriile \u0219tiin\u021bifice sunt mai supuse controlului faptelor dec\u00e2t acele metafizice, decurge consecin\u021ba c\u0103 la metafizic\u0103 temeinicia metodei r\u0103m\u00e2ne aproape sin\u00adgura garan\u021bie c\u0103 nu mergem pe drumuri r\u0103t\u0103cite \u2013 la \u0219tiin\u021be te avizeaz\u0103 nu\u00admaidec\u00e2t dezmin\u021birea faptelor, la metafizic\u0103 aceast\u0103 dezmin\u021bire e de regul\u0103 mai slab\u0103.[7]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Pentru ca o disciplin\u0103 a spiritului s\u0103 reziste \u00eenaintea criticii, dar \u0219i pentru facilita\u00adtea verific\u0103rii cuno\u0219tin\u021belor pe care ni le aduce, metoda sau calea pe care o folose\u0219te pentru dob\u00e2ndirea acestora este la fel de important\u0103 ca rezultatul pe care ni-l ofer\u0103. \u00cen \u0219tiin\u021be, am spus, c\u00e2nd vrem s\u0103 apreciem modul \u00een care au fost dob\u00e2ndite cuno\u0219tin\u021bele avem ca martori faptele concrete, c\u00e2mpul experien\u021bei (\u0219i instrumentul experimental). Un argument epistemologic hot\u0103r\u00e2tor, fundamental, este c\u0103 izvorul cuno\u0219tin\u021belor \u00eel constituie senza\u021biile. Reduse \u00eens\u0103 ori oprite la nivelul senza\u021biilor, f\u0103r\u0103 contribu\u021bia for\u00admelor logice sau abstracte, elementele de cunoa\u0219tere care provin din senza\u021bii nu ar rezista. Acestea nu vor ajunge niciodat\u0103 cuno\u0219tin\u021be certe \u0219i general valabile, ele nu se vor dezvolta nici chiar p\u00e2n\u0103 la nivelul opiniilor. Valabilitatea lor este conjunctural\u0103, iar eficien\u021ba informa\u021biei provenite din senza\u021bii este contextualizat\u0103, ofer\u0103 organismelor un set minim \u0219i necesar pentru a se adapta mediului \u0219i a supravie\u021bui. Omul \u00eens\u0103 a dep\u0103\u0219it relativul. El \u201esupravie\u021buie\u0219te\u201d \u00eentr-o alt\u0103 sfer\u0103, cea a culturii, pe care \u0219i-a construit-o singur, cu instrumente logice perfec\u021bionate p\u00e2n\u0103 la nivelul conceptelor. \u0218tiin\u021bele, odat\u0103 ap\u0103rute, au fost ini\u021bial un instrument de orientare \u0219i adaptare prin intermediul cuno\u0219tin\u00ad\u021belor \u00eentr-o lume logic\u0103 tot mai complex\u0103. \u00cens\u0103 nici acestea nu-i sunt suficiente spiritu\u00adlui s\u0103u iscoditor. El are nevoie de adev\u0103r, iar nu de teorii care s\u0103-l orienteze c\u0103tre un domeniu sau altul din existen\u021b\u0103. Lumea omului a dob\u00e2ndit, prin str\u0103duin\u021ba proprie, con\u021binuturi spirituale. Ca s\u0103 le organizeze, a avut nevoie de metode noi de a cunoa\u0219te.<\/p>\n\n\n\n Ne-am ridicat astfel de la \u0219tiin\u021ba lui Socrate la \u0219tiin\u021ba lui Platon. Dac\u0103 prima ne-a ap\u0103rut cea unui \u00een\u021belept, ultima ni s-a tr\u0103dat drept cea a unui \u00eenv\u0103\u021bat, cea a unui spirit care nu posed\u0103 numai iscusin\u021b\u0103, m\u0103sur\u0103, maturitate, ci \u0219i con\u021binuturi.[8]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Metoda este esen\u021bial\u0103 pentru a oferi con\u0219tiin\u021bei alte \u0219i alte con\u021binuturi, dar, mai ales, pentru a oferi siguran\u021b\u0103 spiritului celui care cunoa\u0219te c\u0103 nu a p\u0103r\u0103sit sau nu s-a \u00eendep\u0103rtat de \u021binta sa, acordul cu sine \u0219i integrarea a toate \u00een lumea con\u0219tiin\u021bei. De cele mai multe ori, o metod\u0103, la oric\u00e2te rezultate ne-ar duce, ni se pare c\u0103 nu noi o folosim, ci ea ne m\u00e2nuie\u0219te.<\/p>\n\n\n\n Nu am constatat oare noi \u00een\u0219ine c\u0103, \u00een ciuda aspectelor ei variate, dialectica ne-a r\u0103mas destul de t\u0103inuit\u0103 \u00een natura ei? Totu\u0219i, dac\u0103 nu ne ne d\u0103m bine seama de ceea ce este \u00een ea \u00eens\u0103\u0219i dialectica, am putut vedea \u00een ce larg\u0103 m\u0103sur\u0103 se trece, o dat\u0103 cu ea, de la lu\u00admea lui Socrate la lumea lui Platon. Am ajuns pe nesim\u021bite printre esen\u021bele acelea idea\u00adle, care asigur\u0103 con\u0219tiin\u021bei acordul cu sine, esen\u021be c\u0103tre care Platon e singur s\u0103 ne \u00een\u00addrume.[9]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Este drept, exist\u0103 mult relativ \u00een \u0219tiin\u021be, dar ipotezele pot fi verificate experi\u00admental. \u0218tiin\u021bele au acest avantaj la care se mai adaug\u0103 un atu al acestora \u2012 de el bene\u00adficiaz\u0103, cum spune Petrovici, conservarea individual\u0103, ca \u0219i evolu\u021bia civiliza\u021biei. \u0218tiin\u021ba, fiecare \u00een domeniul ei, ofer\u0103 posibilitatea de a verifica valabilitatea cunoa\u0219terii prin rezultate practice. Acestea, verificarea experimental\u0103 \u0219i valabilitatea practic\u0103, \u00eenseamn\u0103 pentru \u0219tiin\u021be durabilitatea \u00een timp. Metafizica nu posed\u0103 asemenea avantaje, succesul ei nu este dat dec\u00e2t de coeren\u021ba argumentelor; adev\u0103rul teoriilor despre tran\u00adscendent este de ordin ra\u021bional, iar nu experimental. Tocmai de aceea, se spune, persis\u00adten\u021ba solu\u00ad\u021biilor metafizice este de ordinul aparen\u021bei (ceea ce \u00eel \u00eendrept\u0103\u021be\u0219te pe Kant s\u0103 spun\u0103 c\u0103 lucrul \u00een sine este \u00eenchis oric\u0103rui demers intelectual). Dac\u0103 metafizica nu poa\u00adte benefi\u00adcia de o sus\u021binere cu eviden\u021be din c\u00e2mpul experien\u021bei, de o metod\u0103 experimen\u00adtal\u0103, se pune \u00eentrebarea: pe ce se poate sprijini metoda acesteia? Unele r\u0103spunsuri au fost c\u0103 aceasta este metoda ra\u021bional\u0103. Pitagora \u0219i Platon avansau aceast\u0103 cale, ca \u0219i teo\u00adria c\u0103 sim\u021burile sunt failibile, c\u0103 dincolo de lumea concret\u0103 \u0219i de senza\u021bii exist\u0103 o lume (mai real\u0103 dec\u00e2t prima) a formelor perfecte, Ideile, pe care au identificat-o cu numerele sau formele geometrice. \u00cempotriva curentului empirist se dezvolt\u0103 cel ra\u021bionalist \u0219i idealist. \u00cencep\u00e2nd cu Rena\u0219terea mai ales, se \u00eent\u0103re\u0219te convingerea c\u0103 at\u00e2t pentru \u0219tiin\u021be, c\u00e2t \u0219i pentru disciplina metafizicii, mai benefic\u0103 este metoda matematic\u0103.<\/p>\n\n\n\n Ra\u021biunea devine astfel instrumentul cuno\u0219tin\u021bei valabile, capabil\u0103 de a surprinde natura realit\u0103\u021bii, dorit\u0103 de straiul am\u0103gitor al lumii sensibile. Nu numai c\u0103 ra\u021biunea poa\u00adte com\u00adpensa \u00een \u021binuturile metafizicii absen\u021ba cuno\u0219tin\u021bei sim\u021burilor, dar \u2012 \u00een aceast\u0103 concep\u021biu\u00adne \u2012 numai d\u00e2nsa e \u00een m\u0103sur\u0103 a ne oferi cuno\u0219tin\u021be adecvate, \u00een timp ce sim\u00ad\u021burile ne procur\u0103 cuno\u0219tin\u021b\u0103 am\u0103gitoare, a\u0219a c\u0103 adev\u0103rata cuno\u0219tin\u021b\u0103 e tocmai cea meta\u00adfizic\u0103, acea sensibil\u0103 p\u0103str\u00e2nd o valoare secundar\u0103 \u0219i slujind mai mult la orientarea practic\u0103.[10]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Ra\u021biunea \u00eens\u0103, chiar dac\u0103 ne va conduce spre cunoa\u0219tere valabil\u0103, nu are dec\u00e2t rol instrumental. Acela\u0219i rol \u00eel are \u0219i pentru \u0219tiin\u021be, dar aici \u00eens\u0103 con\u021binutul ei provine din sim\u021buri, pe c\u00e2nd dincolo, \u00een metafizic\u0103, nu se poate spune c\u0103 reproduce, chiar \u0219i indi\u00adrect, un con\u021binut, fie \u0219i ideal, ci numai coeren\u021ba logic\u0103 a acestuia. Platon spunea \u00eens\u0103, dorind s\u0103 p\u0103streze o leg\u0103tur\u0103 cu domeniul experien\u021bei (a unei experien\u021be suprasensibile, poate) c\u0103 sufletul, prin intermediul reminiscen\u021bei, a avut posibilitatea s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 o expe\u00adrien\u021b\u0103 anterioar\u0103 pe care func\u021biunea ra\u021biunii o rede\u0219teapt\u0103, extinz\u00e2nd-o \u0219i asupra lumii concrete. Este, de asemenea, de re\u021binut \u0219i motiva\u021bia, s\u0103 zicem, psihologic-gnoseologic\u0103 a orient\u0103rii ra\u021bionaliste \u2012 prin extensiune, \u0219i a aceleia mistice sau a celei intui\u021bioniste \u2012, c\u0103 realitatea transcendent\u0103 poate fi dezv\u0103luit\u0103 metodologic printr-o abor\u00addare ra\u021bional\u0103 (\u00een metafizic\u0103), printr-o tr\u0103ire iluminatoare (la mistici), sau printr-o intui\u021bie direct\u0103 \u0219i nemijlocit\u0103 (pentru orient\u0103rile intui\u021bioniste). Aceast\u0103 motiva\u021bie are la baz\u0103 \u0219i credin\u021ba c\u0103 ra\u021biunea este infailibil\u0103 \u0219i etern\u0103, existen\u021ba dezv\u0103luit\u0103 de ea fiind perfect\u0103 sau divin\u0103. Cunoa\u0219terea metafizic\u0103, se va spune, de c\u0103tre platonicieni mai ales, oferit\u0103 de g\u00e2ndire prin intermediul ra\u021biunii \u2012 spre deosebire de cuno\u0219tin\u021ba \u0219tiin\u021bific\u0103, sprijinit\u0103 pe experi\u00aden\u021ba sensibil\u0103 \u2012 apar\u021bine unui t\u0103r\u00e2m sau unei realit\u0103\u021bi perfecte care nu poate fi pus\u0103 la \u00eendoial\u0103, spre deosebire de existen\u021ba precar\u0103 a lumii concrete.<\/p>\n\n\n\n Ne putem \u00eendoi de o existen\u021b\u0103 particular\u0103 sau de ceea ce este finit, dar nu ne pu\u00adtem \u00een\u00addoi de existen\u021ba ca existen\u021b\u0103, f\u0103r\u0103 a o afirma implicit. […] Existen\u021ba este etern\u0103, este di\u00advin\u0103, este suprema valoare. […] De la Platon \u0219i Aristotel p\u00e2n\u0103 la Hegel, Bergson, Hus\u00adserl \u0219i existen\u00ad\u021biali\u0219tii de ast\u0103zi este de la sine \u00een\u021beles c\u0103 ne putem \u00eendoi de orice, \u00eens\u0103 nu de Existen\u021ba \u00een genere, de existen\u021ba pur \u0219i simplu. \u201eExisten\u021ba perfect\u0103\u201d este chiar un pleonasm: orice exis\u00adten\u021b\u0103 este perfect\u0103 \u0219i orice imperfec\u021biune pl\u0103te\u0219te tribut nonexisten\u00ad\u021bei, neantului.[11]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n \u00cen consecin\u021b\u0103, av\u00e2nd \u00een vedere acest deziderat, al red\u0103rii pe cale ra\u021bional\u0103 a exis\u00adten\u021bei perfecte \u2012 ideale, divine \u2012, indica\u021biile metodei sunt esen\u021biale mai cu seam\u0103 \u00een metafizic\u0103 pentru c\u0103, \u00een func\u021bie de calea pe care o arat\u0103, rezultatele ei pot oferi o garan\u00ad\u021bie de ordin logic a adev\u0103rului. Dac\u0103 nu consider\u0103m asemenea empiri\u0219tilor (Locke) c\u0103 mintea noastr\u0103 e o tabula rasa<\/em>, metoda ra\u021bional\u0103, prin intermediul deduc\u021biei, a\u0219a cum spune Descartes, pornind de la c\u00e2teva idei fundamentale (existen\u021ba spiritului, existen\u021ba lui Dumnezeu \u0219i, \u00een consecin\u021b\u0103, existen\u021ba materiei \u2012 a c\u0103rei caracteristic\u0103 esen\u021bial\u0103 o constituie \u00eentinderea sau propriet\u0103\u021bile geometrico-matematice), putem conchide \u0219i \u00een domeniul metafizicii c\u0103 realitatea transcendent\u0103 este necesar\u0103, necesitatea av\u00e2nd \u00een acest caz caracter aprioric. \u201eDescartes construie\u0219te, dup\u0103 modelul matematicii, \u00een mod aprioric, metafizica, pe care o coboar\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een vecin\u0103tatea lumei sensibile, ra\u021bionali\u00adz\u00e2nd-o \u0219i pe aceasta \u0219i substituindu-i c\u00e2teodat\u0103 no\u021biuni cu caracter de eviden\u021b\u0103 \u0219i nece\u00adsitate.\u201d[12]<\/sup><\/a> Petrovici, expun\u00e2nd avatarurile, din Antichitate p\u00e2n\u0103 \u00een modernitate, ale me\u00adtodei ra\u021bionaliste, cum ar fi realismul formelor ideale ori al formelor apriorice de cu\u00adnoa\u0219tere (Kant), sau chiar al devenirii istorice a Ideii p\u00e2n\u0103 la con\u0219tiin\u021ba de sine (Hegel), nu omite a sublinia c\u0103, indiferent de metod\u0103, ra\u021biunea nu este cea care con\u021bine \u0219i gene\u00adreaz\u0103 ideile, ea av\u00e2nd mai mult un rol func\u021bional \u0219i de organizare a cuno\u0219tin\u021be\u00adlor \u00eentr-o form\u0103 abstract\u0103. Materialul pe care \u00eel m\u00e2nuie\u0219te nu provine dec\u00e2t pe cale indirect\u0103 dintr-o experien\u021b\u0103 care \u00eei furnizeaz\u0103 con\u021binutul. De aceea, modul \u00een care do\u00adb\u00e2ndim aceste con\u021binuturi, pe cale ra\u021bional\u0103 ori, dimpotriv\u0103, intuitiv\u0103, prin tr\u0103ire misti\u00adc\u0103 (Plotin) sau prin elaborare speculativ\u0103 a unei construc\u021bii ideale, poate fi viciat de fond, deoarece at\u00e2t ra\u021bionali\u0219tii, c\u00e2t \u0219i misticii, dar \u0219i intui\u021bioni\u0219tii (Bergson, Husserl, \u00een general, feno\u00admenologii) fac, \u00eentr-un mod voalat sau alteori nedeclarat, apel la experien\u00ad\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n Din acest punct de vedere Platon a avut o intui\u021bie just\u0103 atunci c\u00e2nd explica \u2012 \u00een chip na\u00adiv, desigur \u2012 posibilitatea de-a se ridica p\u00e2n\u0103 la viziunea ideilor metafizice, prin aceea c\u0103 sufletul nostru le contemplase \u00eentr-o via\u021b\u0103 anterioar\u0103 \u2012 deci le explica printr-o veche dob\u00e2ndire a lor, \u00eentr-o experien\u021b\u0103 transcendent\u0103. O m\u0103rturisire incon\u0219tient\u0103 a convinge\u00adrii c\u0103 ra\u021biunea nu poate izvor\u00ee con\u021binutul de idei din ea \u00eens\u0103\u0219i, dup\u0103 cum e lucru \u0219tiut c\u0103 \u00een construc\u021biile metafizicienilor apriori\u0219ti se g\u0103se\u0219te \u2012 orice ar crede d\u00e2n\u0219ii \u2012 contraban\u00add\u0103 din experien\u021b\u0103.[13]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Petrovici, folosind aceast\u0103 prezum\u021bie cu o vechime bimilenar\u0103 \u2012 care a persistat inclusiv la apriori\u0219ti \u2012, anume c\u0103 oricare dintre metode am folosi \u00een decriptarea absolu\u00adtului din spatele lucrurilor, acestea presupun un fond al experien\u021bei, fie \u0219i suprasensibi\u00adl\u0103; spune, totodat\u0103, c\u0103 \u00een orice concep\u021biune metafizic\u0103 este presupus un anumit tip de experien\u021b\u0103 ca fond al eului ori, dac\u0103 vrem, sufletului abstract care nu poate fiin\u021ba \u00een sine dec\u00e2t \u00een leg\u0103tur\u0103 cu un obiect. P\u00e2n\u0103 \u0219i la Hegel (ca s\u0103 nu mai vorbim de Fichte sau Schopenhauer), leg\u0103tura dintre con\u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i spirit sau dintre spirit \u0219i idee, cunoa\u0219terea lucrului \u00een sine se realizeaz\u0103 nu printr-o identitate abstract\u0103, ci, mai degrab\u0103, printr-o identitate substan\u021bial\u0103, care, \u00een cazul abord\u0103rii metafizice, reprezint\u0103 o alteritate, un altul al sufletului corporal sau natural.<\/p>\n\n\n\n Identitatea spiritului cu sine, a\u0219a cum este pus\u0103 la \u00eenceput, ca eu, este numai iden\u00adtitatea lui abstract\u0103, formal\u0103. Aflat, ca suflet<\/em>, \u00een forma universalit\u0103\u021bii substan\u021biale<\/em>, el este acum, ca reflexie-subiectiv\u0103-\u00een-sine, raportat la aceast\u0103 substan\u021bialitate ca la nega\u00adtivul s\u0103u, ca la ceva ce se afl\u0103 dincolo de el \u0219i \u00een \u00eentuneric. […] Spiritul este, ca eu, esen\u00ad\u021b\u0103<\/em>, dar \u00eentru\u00adc\u00e2t, \u00een sfera esen\u021bei realitatea se g\u0103se\u0219te, deopotriv\u0103, ca fiin\u021b\u00e2nd nemijlocit \u0219i totodat\u0103 ca pus\u0103 \u00een mod ideal, el este, ca con\u0219tiin\u021b\u0103, numai apari\u021bia<\/em>, fenomenalitatea spiritului.[14]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, \u00een oricare demers epistemologic ne-am situa, fie c\u0103 este \u0219tiin\u021bific, fie c\u0103 este metafizic, metoda certific\u0103 o leg\u0103tur\u0103 de substan\u021b\u0103 \u00eentre ceva \u0219i altceva, ceva<\/em> put\u00e2nd fi eul ori sufletul, \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103, subiectul care cunoa\u0219te, iar altceva<\/em>, obiec\u00adtul de cunoscut. Dac\u0103 altceva este spiritul sau Ideea ori eul fichtean, voin\u021ba lui Schopen\u00adhauer, Spiritul care se reg\u0103se\u0219te pe sine \u00een devenire \u0219i se cunoa\u0219te \u00een istorie, la Hegel, totul se rezum\u0103 la modalitatea \u00een care acel altceva apare con\u0219tiin\u021bei, la fenome\u00adnalitatea acestuia. \u00cen metafizic\u0103, spre deosebire de \u0219tiin\u021be, leg\u0103tura dintre ceva \u0219i altceva presu\u00adpune, \u0219i aceasta, o identitate substan\u021bial\u0103 \u2012 identitate \u00een care se reg\u0103sesc sufletul \u0219i spiri\u00adtul \u2012, dar aceast\u0103 identitate nu mai este certificat\u0103 de faptul experien\u021bei sau de sen\u00adza\u021bii, ci de un fapt de tr\u0103ire pe care ni-l reamintim, spune Platon, deoarece sufletul a locuit \u00eentr-o alt\u0103 via\u021b\u0103 \u00een lumea Ideilor. Petrovici este de p\u0103rere c\u0103 orice metod\u0103 trebuie s\u0103 ia \u00een consi\u00adderare o experien\u021b\u0103, chiar \u0219i pe cea mistic\u0103, o experien\u021b\u0103 suprareal\u0103 \u00een acest caz sau o experien\u021b\u0103 de un rang aparte, de alt fel, dar tot experien\u021b\u0103 a subiectului, a\u0219a cum ne apare ea descris\u0103 \u00een intui\u021bionismul bergsonian, ca tr\u0103ire a duratei:<\/p>\n\n\n\n Metafizica lui Bergson nu este c\u00e2tu\u0219i de pu\u021bin un domeniu de specula\u021bie abstrac\u00adt\u0103, ci de experien\u021b\u0103. Totu\u0219i \u2012 dup\u0103 cum am l\u0103murit \u0219i mai \u00eenainte \u2012 avem o deosebire mare fa\u021b\u0103 de ceea ce \u00een mod obi\u0219nuit numim empirism, pentru c\u0103 domeniul metafizic, \u00een filosofia bergsonian\u0103, nu este socotit ca abordabil de experien\u021ba ordinar\u0103 (la care particip\u0103 \u0219i fac\u00adtori intelectuali care o formeaz\u0103), ci de-o experien\u021b\u0103 de-un rang aparte \u0219i de un fel deo\u00adsebit<\/em>. Natura special\u0103 a regiunii reclam\u0103 un caracter special pentru metoda de explora\u021bi\u00adune \u2012 ca \u0219i la vechiul misticism.[15]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Am luat aceste exemple in extremis<\/em>, pe care le aduce \u00een discu\u021bie Petrovici, nu pen\u00adtru c\u0103 sunt elocvente \u00een sine, relativ la presupuse sau explicit declarate tipuri de experien\u00ad\u021b\u0103 (reminiscen\u021ba platonician\u0103 sau tr\u0103irea duratei la Bergson), ci pentru c\u0103 ele aduc \u00een dis\u00adcu\u021bie, cu trimiteri \u0219i la al\u021bi g\u00e2nditori, leg\u0103tura implicit\u0103, care se va dovedi benefic\u0103 la o mai atent\u0103 analiz\u0103, dintre \u201esugestiile\u201d experien\u021bei \u0219i metoda ra\u021bional\u0103 (de pild\u0103, \u00een mona\u00addologia lui Leibniz, dar \u0219i \u00een filosofia lui Hegel, a lui Schopenhauer, \u00een psihologia lui Wundt, dar \u0219i la Herbert Spencer \u0219. a.). Pentru toate aceste filosofii, ra\u021bi\u00adunea nu calc\u0103 \u00een gol, ci deschide, prin intermediul celor mai abstracte c\u0103i, aparent lipsi\u00adte de temei sau influen\u021b\u0103 empiric\u0103, cum spune Petrovici, perspective tot mai lim\u00adpezi care ne fac evidente c\u00e2mpurile de experien\u021b\u0103 posibil\u0103 sau date ale acesteia \u00eenc\u0103 neveri\u00adficate. Aceste date sunt evidente \u00een construc\u021biile teoretice ale \u0219tiin\u021belor, ele nu se pierd cu totul pe parcurs.<\/p>\n\n\n\n Cu c\u00e2t regiunea explora\u021biunii noastre e mai departe de t\u0103r\u00e2mul concret al experi\u00aden\u021bei \u0219i sustras verific\u0103rii directe a faptelor, cu at\u00e2t ra\u021biunea intervine mai eficace, nu cre\u00e2nd no\u00ad\u021biuni din propriul s\u0103u exerci\u021biu sau simpla ei r\u0103sucire, cum au crezut-o unii, ci urm\u0103rind raza faptelor, desf\u0103\u0219ur\u00e2nd p\u00e2n\u0103 departe ghemul bine \u00eennodat al datelor bru\u00adte.[16]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Este ra\u021bionalitatea singura metod\u0103 cu \u00eendelungat\u0103 tradi\u021bie \u0219i verificat\u0103 \u00een istoria metafizicii? Metoda ra\u021bional\u0103, observ\u0103m, poate fi extins\u0103 cu reale beneficii \u00een sistema\u00adtizarea teoretic\u0103 a cunoa\u0219terii metafizice, \u00eens\u0103 niciodat\u0103 nu a putut fi desprins\u0103 de un fond empiric, chiar dac\u0103 nu prin implicare direct\u0103 a acestuia, ca \u00een \u0219tiin\u021be. Mai exist\u0103 \u00eens\u0103 o metod\u0103 \u2012 \u0219i aceasta cu o vechime cel pu\u021bin egal\u0103, dac\u0103 nu mai \u00eendelungat\u0103 \u2012, spune Petrovici, anume, cea a analogiei, al c\u0103rei izvor este, de asemenea, empiric. Pla\u00adton o folose\u0219te de multe ori, ea fiind baza subtilelor sale desf\u0103\u0219ur\u0103ri, cu argumente pro \u0219i contra, ce prefigureaz\u0103, sprijin\u0103 \u0219i revigoreaz\u0103 metoda dialectic\u0103. Chiar \u0219i construc\u021bii\u00adle apriorismului apeleaz\u0103 la analogii. Aceasta permite, prin intermediul compara\u021biilor al c\u0103ror termen real apar\u021bine unui domeniu al experien\u021bei concrete, avansul cunoa\u0219terii \u00een orice tip de discurs, mai ales atunci c\u00e2nd ariditatea ra\u021bionamentului \u0219i logica formal\u0103 pierd seva realit\u0103\u021bii, iar con\u0219tiin\u021ba nu recunoa\u0219te (nu se recunoa\u0219te pe sine) un domeniu familiar. Leibniz o folose\u0219te la r\u00e2ndu-i \u2012 bine\u00een\u021beles, nu \u00een defavoarea discursului ra\u021bio\u00adnal \u2012 \u00een dezvoltarea impresionantei sale monadologii.<\/p>\n\n\n\n Atunci c\u00e2nd, \u00eentreb\u00e2ndu-se \u00een ce const\u0103 esen\u021ba obiectelor materiale (Leibniz, n.m, M. P.), r\u0103spunde c\u0103 ea este de natur\u0103 psihic\u0103, ajunge la aceast\u0103 convingere prin analo\u00adgie<\/em> cu ce\u00adea ce afl\u0103m \u00een propriul nostru interior, a\u0219adar se serve\u0219te de metoda empiric\u0103 a analogi\u00adei, care este desigur metoda cea mai riscat\u0103 \u0219i mai \u00eendr\u0103znea\u021b\u0103 dintre cele empi\u00adri\u00adce, dar \u00een sf\u00e2r\u0219it este empiric\u0103.[17]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Analogia ofer\u0103, desigur, avantajul c\u0103 se sprijin\u0103 pe experien\u021b\u0103 \u0219i face posibil\u0103, comprehensiv\u0103 chiar, leg\u0103tura dintre discursul teoretic abstract \u0219i tr\u0103irea interioar\u0103 \u2012 este, cu alte cuvinte, un sprijin psihologic, ca \u0219i unul metodologic, pentru orice con\u00adstruc\u021bie metafizic\u0103. Dar aceasta mai are \u0219i alte avantaje, de ordin poietic, s\u0103-i spunem, ceea ce o face nu numai s\u0103 reziste \u00een timp ci, spune Petrovici, s\u0103 capete o pozi\u021bie privi\u00adlegiat\u0103, central\u0103, chiar \u00een multe dintre construc\u021biile metafizice p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noas\u00adtre[18]<\/sup><\/a>. Observ\u0103m \u00eens\u0103, \u0219i Petrovici subliniaz\u0103 acest aspect, o alt\u0103 caracteristic\u0103 a marilor con\u00adstruc\u021bii metafizice (a c\u0103rei prezen\u021b\u0103 nu o putem ignora nici \u00een teoriile \u0219tiin\u021bifice, \u00een spe\u00adcial cele de anvergur\u0103), anume c\u0103, de multe ori, dac\u0103 autorii \u00een\u0219i\u0219i nu apeleaz\u0103 expli\u00adcit la analogie, ca \u0219i la unele categorii estetice, acestea con\u021bin o anumit\u0103 grandoare, dar \u0219i armonie, \u00een fine, includ \u00een sine, nedeclarate sau neiten\u021bionat c\u0103utate, principii estetice care ni se impun atunci c\u00e2nd intr\u0103m \u00een contact cu respectivele construc\u021bii. Cine poate nega faptul c\u0103 atunci c\u00e2nd intr\u0103 \u00een lumea unei mari teorii nu este atras \u0219i de frumuse\u021bea solu\u021biei prezentate de creatorul ei? S\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 Aristotel concede poeziei c\u0103 ne poate reda mai viu \u0219i mai direct ceea ce este general dec\u00e2t o fac alte discipline, cum ar fi isto\u00adria[19]<\/sup><\/a>, iar Platon spune c\u0103 tr\u0103irea poetic\u0103 este inspirat\u0103 direct de c\u0103tre zei, iar poetul veri\u00adtabil, prin intui\u021bie direct\u0103, are acces la lumea Ideilor. Mai t\u00e2rziu, Schelling spune, f\u0103\u00adc\u00e2nd referin\u021b\u0103 la art\u0103 \u0219i la condi\u021bia artistului, la leg\u0103tura dintre art\u0103 \u0219i natur\u0103, c\u0103 este necesar\u0103 o dep\u0103rtare \u0219i, de asemenea, uitare a modelului natural astfel \u00eenc\u00e2t creatorul s\u0103 refac\u0103 modelul \u0219i procesul creativ al naturii, care este totuna cu acela al Spiritului:<\/p>\n\n\n\n Dac\u0103 ar vrea \u00eens\u0103 (artistul, n.m, M. P.) s\u0103 se supuie cu totul, cu con\u0219tiin\u021b\u0103, naturii \u0219i s\u0103 re\u00addea ce este dat cu fidelitate servil\u0103, el ar produce larve \u0219i nu opere de art\u0103. El trebu\u00adie deci s\u0103 se dep\u0103rteze de ce a produs sau de creatur\u0103, dar numai ca s\u0103 se ridice la for\u021ba creatoare \u0219i ca s\u0103 o prind\u0103 pe aceasta \u00een Spirit. […] \u00cen orice caz artistul trebuie s\u0103 urm\u0103\u00adreasc\u0103 acel spirit al naturii, activ \u00een interiorul lucrurilor prin form\u0103 \u0219i figur\u0103 \u0219i care nu vorbe\u0219te dec\u00e2t \u00een imagini sensibile \u0219i numai \u00een m\u0103sura \u00een care, imit\u00e2ndu-l, \u00eel prinde viu, el a creat ceva adev\u0103rat. […] Este deasupra formei, este esen\u021ba, este ceva universal, este \u00eentrez\u0103rire \u0219i expresie a spiritului care locuie\u0219te \u00een natur\u0103.[20]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n C\u0103l\u0103uza acestor \u00eentreprinderi \u2012 care tinde s\u0103 fie comun\u0103 \u0219tiin\u021bei, metafizicii \u0219i ar\u00adtei \u2012 este intui\u021bia artistic\u0103, spune Petrovici (noi o numim intui\u021bie poietic\u0103, un termen mai apropiat de spiritul platonismului). Petrovici crede c\u0103 aceasta, coordonat\u0103 de un principiu sau categorie fundamental\u0103 de ordin estetic, frumosul, ca \u0219i simbolul, de care metafizicienii nu se pot dispensa, ca \u0219i de metafor\u0103, de asemenea, intui\u021bia poietic\u0103, \u00eentr-un cuv\u00e2nt, \u201evine s\u0103 \u00eencununeze construc\u021bia metafizic\u0103, exprim\u00e2nd ceva din acel im\u00adponderabil, din acel fior al marilor ad\u00e2ncimi\u201d[21]<\/sup><\/a>. Oamenii de \u0219tiin\u021b\u0103, filosofii \u0219i arti\u0219tii g\u0103sesc uneori \u00een apelul la intui\u021bia poietic\u0103 zarea pe care se profileaz\u0103 \u00een\u0103l\u021bimea de nea\u00adtins a adev\u0103rului. Ei pot c\u0103uta \u00een analogie, dac\u0103 nu o metod\u0103, cel pu\u021bin o direc\u021bie spre care se mi\u0219c\u0103 toate aceste crea\u021bii. Conceptul, ideea, legea de func\u021bionare a naturii, ra\u021bi\u00adunea de a fi se pot reuni sub imboldul poetic al frumosului.<\/p>\n\n\n\n Putem deci primi cu folos c\u0103l\u0103uza estetic\u0103 \u0219i contribu\u021bia poeziei \u00een metafizic\u0103, \u00eens\u0103 nu\u00admai \u00een colaborare cu g\u00e2ndirea \u0219tiin\u021bific\u0103, pentru a-i ad\u0103uga ace\u0219tia unele fosfo\u00adrescen\u021be \u0219i subti\u00adlit\u0103\u021bi, insesizabile de aparatul logic \u0219i de metoda \u0219tiin\u021bific\u0103. Aceast\u0103 colaborare o legiti\u00adm\u0103m numai \u0219i numai pe credin\u021ba unei \u00eenrudiri dintre frumos \u0219i ade\u00adv\u0103r, \u00eenrudire ca\u00adre s-ar explica prin aceea c\u0103 \u0219i unul \u0219i altul descind probabil dintr-o invizibil\u0103 r\u0103d\u0103cin\u0103 comun\u0103.[22]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Pe l\u00e2ng\u0103 necesitatea \u00eent\u00e2lnirii dintre marii creatori de sisteme filosofice (metafi\u00adzice) cu cei ai teoriilor \u0219tiin\u021bifice sub imperiul nem\u0103rginit al tr\u0103irii estetice, ne mai spu\u00adne Petrovici, ne r\u0103m\u00e2ne \u0219i posibilitatea, con\u021binut\u0103 \u00een art\u0103 \u00een genere \u0219i \u00een poezie \u00een speci\u00adal, de a oferi acestei cuprinderii paradoxale, dar \u0219i sublime, ce se nume\u0219te metafizic\u0103, o form\u0103 pe care oamenii o pot \u00een\u021belege \u0219i, mai cu seam\u0103, \u0219i-o pot comunica.<\/p>\n\n\n\n Aristotel, Poetica<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura \u0218tiin\u021bific\u0103, 1957.<\/p>\n\n\n\n Florian, Mircea, Filosofie general\u0103 \u2012 metafizic\u0103 \u0219i epistemologie<\/em>, edi\u021bie \u00eengriji\u00adt\u0103 \u0219i prefa\u021b\u0103 de Nicolae Gogone\u021b\u0103 \u0219i Ioan C. Ivanciu, Bucure\u0219ti, Editura Garamond Interna\u021bional, 1995.<\/p>\n\n\n\n Hegel, G.W.F., Enciclopedia \u0219tiin\u021belor filosofice<\/em>, Partea a treia, Filosofia spiri\u00adtului<\/em>, traducere de Constantin Floru, Bucure\u0219ti, Editura Humanitas, 1996.<\/p>\n\n\n\n Noica, Constantin, Schi\u021b\u0103 pentru istoria lui Cum e cu putin\u021b\u0103 ceva nou<\/em>, Bucu\u00adre\u0219ti, Editura Humanitas, 1995.<\/p>\n\n\n\n Petrovici, Ion, Opere filosofice<\/em>, edi\u021bie \u00eengrijit\u0103 de Gh. Vl\u0103du\u021bescu, Alexandru Boboc, Florin Frunz\u0103, Sabin Totu, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2006.<\/p>\n\n\n\n Shelling, Friederich Wilhelm Joseph, Asupra raportului dintre artele plastice \u0219i natur\u0103<\/em>, apud N. Bagdasar, Virgil Bogdan, C. Narly, Antologie filosofic\u0103. Filosofi str\u0103\u00adini<\/em>, ed. a II-a, Bucure\u0219ti, Casa \u0218coalelor, 1943.<\/p>\n\n\n\n [1]<\/a> Textul a fost publicat \u00een Revista de filosofie<\/em>, vol. XXI, nr. 4, 1936, pp. 325\u2013340. \u00cen articolul de fa\u021b\u0103, toate trimiterile noastre din Petrovici sunt la Opere filosofice<\/em>, edi\u021bie \u00eengrijit\u0103 de Gh. Vl\u0103du\u021bescu, Alexandru Boboc, Florin Frunz\u0103, Sabin Totu, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2006.<\/p>\n\n\n\n [2]<\/a> Ibidem<\/em>, pp. 225\u2012226.<\/p>\n\n\n\n [3]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 226.<\/p>\n\n\n\n [4]<\/a> Ibidem<\/em>, pp. 229\u2012230.<\/p>\n\n\n\n [5]<\/a> G. W. F. Hegel, Enciclopedia \u0219tiin\u021belor filosofice<\/em>, Partea a treia, Filosofia spiritului<\/em>, p. 219.<\/p>\n\n\n\n [6]<\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n [7]<\/a> Ion Petrovici, op. cit<\/em>., p. 237.<\/p>\n\n\n\n [8]<\/a> Constantin Noica, Schi\u021b\u0103 pentru istoria lui Cum e cu putin\u021b\u0103 ceva nou<\/em>, p. 56.<\/p>\n\n\n\n [9]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 57.<\/p>\n\n\n\n [10]<\/a> I. Petrovici, Introducere \u00een metafizic\u0103<\/em>, ed. cit., p. 240.<\/p>\n\n\n\n [11]<\/a> Mircea Florian, Filosofie general\u0103 <\/em>\u2012 metafizic\u0103 \u0219i epistemologie<\/em>, p. 67.<\/p>\n\n\n\n [12]<\/a> I. Petrovici, op. cit<\/em>., p. 241.<\/p>\n\n\n\n [13]<\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n [14]<\/a> G. W. F. Hegel, op. cit<\/em>., p. 192.<\/p>\n\n\n\n [15]<\/a> I. Petrovici, op. cit<\/em>., p. 246.<\/p>\n\n\n\n [16]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 250.<\/p>\n\n\n\n [17]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 251.<\/p>\n\n\n\n [18]<\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n [19]<\/a> Aristotel, Poetica<\/em>, 9, 1451a, Bucure\u0219ti, Editura \u0218tiin\u021bific\u0103, 1957, p. 31.<\/p>\n\n\n\n [20]<\/a> Friederich Wilhelm Joseph Shelling, Asupra raportului dintre artele plastice \u0219i natur\u0103<\/em>, \u00een N. Bagdasar, Virgil Bogdan, C. Narly, Antologie filosofic\u0103. Filosofi str\u0103ini<\/em>, p. 507.<\/p>\n\n\n\n [21]<\/a> I. Petrovici, op. cit<\/em>., p. 253.<\/p>\n\n\n\n
\n\n\n\n\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
Referin\u021be bibliografice<\/strong><\/h5>\n\n\n\n
\n\n\n\nNote<\/strong><\/h5>\n\n\n\n