{"id":6769,"date":"2023-01-27T20:56:38","date_gmt":"2023-01-27T18:56:38","guid":{"rendered":"http:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/?page_id=6769"},"modified":"2023-05-21T14:24:52","modified_gmt":"2023-05-21T12:24:52","slug":"ion-petrovici-si-alexandru-mironescu-utilizari-ale-termenului-adevar","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/volumul-18-2022\/ion-petrovici-si-alexandru-mironescu-utilizari-ale-termenului-adevar\/","title":{"rendered":"Ion Petrovici \u0219i Alexandru Mironescu \u2013 utiliz\u0103ri ale termenului adev\u0103r | Marian George Panait"},"content":{"rendered":"\n

Ion Petrovici \u0219i Alexandru Mironescu \u2013
utiliz\u0103ri ale termenului adev\u0103r<\/em><\/h2>\n\n\n\n
Marian George Panait<\/h5>\n\n\n\n

Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
Ion Petrovici and Alexandru Mironescu: Usages of the Term \u2018Truth\u2019<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

Abstract:<\/strong> <\/strong>The purpose of this text is to emphasize the positioning \u2013 on account of the use of the term \u2018truth\u2019 \u2013 of philosophy, respectively theology concerning the meta\u00adphysical principle. I sketch an interpretative grid that I apply, as an illustration, to the uses of the term \u2018truth\u2019 in the theory of knowledge of Ion Petrovici and Alexandru Mironescu.<\/p>\n\n\n\n

At stake in the investigation is to reveal the difficulty that a person with both philo\u00adso\u00adphical and theological commitments about the principle must face.<\/p>\n\n\n\n

Keywords: <\/strong>philosophy; theology; knowledge; metaphysical principle; truth.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
1. C\u00e2teva preciz\u0103ri<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

Acest text este o variant\u0103 prelucrat\u0103 a unei comunic\u0103ri sus\u021binute \u00een cadrul unui Co\u00adlocviu dedicat operei \u0219i personalit\u0103\u021bii lui Ion Petrovici. El p\u0103streaz\u0103 linia interven\u021biei ini\u021bi\u00adale aduc\u00e2nd c\u00e2teva clarific\u0103ri asupra unor aspecte de con\u021binut. Finalitatea prezentu\u00adlui demers este aceea de a eviden\u021bia responsabilitatea pe care o are fiecare dintre noi atunci c\u00e2nd, exercit\u00e2ndu-\u0219i liberul arbitru (acea combina\u021bie unic\u0103 dintre cunoa\u0219tere \u0219i virtu\u021bi prezent\u0103 \u00een fiecare dintre alegerile noastre), asum\u0103 o anumit\u0103 pozi\u021bie metafizic\u0103. Pe urma lui Petrovici \u0219i Mironescu observ c\u0103 practicarea filosofiei, respectiv aceea a teologiei, clarificarea rela\u021biei dintre acestea, se constituie \u00eentr-o perspectiv\u0103 privilegiat\u0103 pentru a atinge finalitatea textului. \u0218i cum o tratare exhaustiv\u0103 a subiectului este impo\u00adsibil\u0103 \u00een limitele aflate la dispozi\u021bie, aleg s\u0103 m\u0103 refer la c\u00e2teva utiliz\u0103ri ale termenului adev\u0103r<\/em> \u2013 nu numai, dar \u00een principal la cei doi filosofi aminti\u021bi \u2013 pentru ca pe aceast\u0103 baz\u0103 s\u0103 clarific rela\u021bia dintre filosofie \u0219i teologie \u0219i apoi libertatea \u0219i responsabilitatea conex\u0103 pe care le avem \u00een asumarea unei pozi\u021bii metafizice. La final, demersul ar putea ap\u0103rea, dac\u0103 nu drept unul aporetic, oricum unul care mai degrab\u0103 spore\u0219te dificultatea temelor discutate, dec\u00e2t le rezolv\u0103; totu\u0219i, exist\u0103 speran\u021ba c\u0103 unele clarific\u0103ri f\u0103cute pe parcurs pot fi utile pentru aceia care vor \u0219i pot s\u0103 mearg\u0103 mai departe dec\u00e2t mine.<\/p>\n\n\n\n

Alte c\u00e2teva preciz\u0103ri pot ajuta. Parcursul expunerii este simplu: dup\u0103 paragra\u00adful dedi\u00adcat acestor clarific\u0103ri; urmeaz\u0103 altul \u00een care sunt expuse ideile relevante ale lui Petrovici \u0219i Mironescu; apoi schi\u021bez un instrument cu rol metodologic pentru \u00eencercarea pe care o fac de a stabili felul \u00een care trateaz\u0103 filosofia, respectiv teologia temele de inte\u00adres, \u00een primul r\u00e2nd adev\u0103rul \u0219i metafizica; \u00eenchei \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 expun c\u00e2t mai clar situa\u021bia cu care se confrunt\u0103 fiecare dintre aceia care au angajamente, at\u00e2t fa\u021b\u0103 de filo\u00adsofie, c\u00e2t \u0219i fa\u021b\u0103 de teologie. Este util s\u0103 precizez c\u0103 \u2013 de multe ori \u00een mod tacit \u2013 \u00eencerc s\u0103 clarific limbajul, s\u0103 evit confuzii; de exemplu, chiar dac\u0103 \u0219i filosofia (de pild\u0103, \u0218coa\u00adla lui Pitago\u00adra), \u0219i religia prezint\u0103 nu doar componente discursive, teoretice, ci \u0219i practi\u00adce, ritualice, eu re\u021bin doar aspectul teoretic \u0219i din una \u0219i din alta, motiv pentru care vor\u00adbesc despre filoso\u00adfie, respectiv teologie. \u00cen acela\u0219i timp, trebuie amintit c\u0103 at\u00e2t religia, c\u00e2t \u0219i teologia includ drept esen\u021bial\u0103 o component\u0103 dogmatic\u0103, iar \u00een cadrul acesteia sunt prezente sus\u021bineri fundamentale despre Dumnezeu; astfel, acela care practic\u0103 filo\u00adsofia, dac\u0103 are \u0219i angaja\u00admente religioase, nu neap\u0103rat teologice, trebuie s\u0103 clarifice re\u00adla\u021bia dintre cele dou\u0103 tipuri de angajamente pe care le are, chiar dac\u0103 ele nu sunt la acela\u0219i nivel \u0219i, mai ales, dac\u0103 nu au fost supuse anterior unei analize temeinice. Se \u00een\u021belege c\u0103 filosofi de talia lui Petrovici sau Mironescu nu au a face \u00eentotdeauna aseme\u00adnea preciz\u0103ri, \u00eentruc\u00e2t a\u0219teapt\u0103 de la cititori lec\u00adtura corect\u0103, dar \u00ee\u0219i alc\u0103tuiesc textele astfel \u00eenc\u00e2t confuziile s\u0103 fie evitate. Aceast\u0103 ob\u00adserva\u021bie despre limbaj face evident fap\u00adtul c\u0103 referirile mele la textele celor doi reprezint\u0103 in\u00adterpret\u0103ri; de altminteri, orice lec\u00adtur\u0103 este o interpretare, \u0219i nu doar \u00een privin\u021ba semnifi\u00adca\u021biei termenilor, ci \u00een primul r\u00e2nd \u00een materia ideilor; se poate spera doar s\u0103 r\u0103m\u00e2nem \u00een interiorul filosofiei autorilor stu\u00addia\u021bi. O alt\u0103 preocupare pe care am avut-o a fost aceea de a \u00eengusta terenul de aplica\u021bie doar la teologia cre\u0219tin\u0103, nu numai din ra\u021biuni de spa\u021biu, ci \u0219i pentru c\u0103 problemele care ne intereseaz\u0103 se pun acut \u00een spa\u021biul cultural occidental; ace\u00adea\u0219i \u00eengustare a terenului de aplica\u021bie, am spus deja, este practicat\u0103 \u00een privin\u021ba filosofiei. Av\u00e2nd \u00een vedere aceste aspecte \u0219i preocuparea de a controla c\u00e2t mai bine temele studiate, \u00een scurtele analize pe care le fac \u00eencerc de fiecare dat\u0103 s\u0103 am \u00een vedere sus\u021binerile specifi\u00adce disciplinei respec\u00adtive \u2013 filosofie sau teologie[1]<\/sup><\/a> \u2013, nu interpret\u0103rile f\u0103cute din perspective exterioare.<\/p>\n\n\n\n

O men\u021biune special\u0103 se cuvine f\u0103cut\u0103 despre faptul c\u0103 am ales termenul adev\u0103r<\/em> ca fiind unul care poate fi folosit pentru a ne ajuta s\u0103 \u00een\u021belegem cum se raporteaz\u0103 filo\u00adsofia, respectiv teologia la metafizic\u0103. Mai \u00eent\u00e2i, precizez c\u0103 termenul din urm\u0103 este \u00een\u00adc\u0103r\u00adcat de semnifica\u021bii dintre cele mai diverse; de aceea socotesc c\u0103 este potrivit s\u0103 spun c\u0103 de fieca\u00adre dat\u0103 c\u00e2nd folosesc termenul metafizic\u0103<\/em> \u00een\u021beleg prin el teoria principi\u00adului, o teorie des\u00adpre ceea ce face posibil\u0103 lumea fizic\u0103; orice alte preciz\u0103ri ale semnifi\u00adca\u021biei, dac\u0103 vor fi necesare, vor fi f\u0103cute la locul potrivit. Apoi observ c\u0103 termenul ade\u00adv\u0103r<\/em> are at\u00e2t \u00een filoso\u00adfie, c\u00e2t \u0219i \u00een teologie, at\u00e2t utiliz\u0103ri \u00een teoria cunoa\u0219terii, c\u00e2t \u0219i \u00een teoria prin\u00adcipiului; tocmai aceste utiliz\u0103ri \u00eel fac relevant pentru finalitatea prezentului text.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen fine, cititorul ar putea fi surprins de faptul c\u0103 pe parcursul textului intervine \u00een dis\u00adcu\u021bie o a treia disciplin\u0103[2]<\/sup><\/a>, \u0219tiin\u021ba; exist\u0103 cel pu\u021bin dou\u0103 motive puternice pentru a pro\u00adceda astfel; primul este acela c\u0103 avem \u00een \u0219tiin\u021b\u0103 un termen de control, un ter\u021b semni\u00adfi\u00adca\u00adtiv; al doilea este acela c\u0103 at\u00e2t Petrovici, c\u00e2t \u0219i Mironescu o invoc\u0103 repetat. \u00cen plus, for\u00adma\u021biile celor doi, \u00een special aceea a lui Mironescu, sunt puternic influen\u021bate de \u0219tiin\u00ad\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
2. Ce ne spun Petrovici \u0219i Mironescu<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

Ca o expresie a forma\u021biei \u0219i experien\u021bei sale, Petrovici acord\u0103 o aten\u021bie mai mare clarific\u0103rii limbajului \u0219i problemelor; apoi, modul \u00een care \u00een\u021belege filosofia, respectiv religia, favorizeaz\u0103 efortul s\u0103u de a controla textul. \u00cen aceste condi\u021bii, utiliz\u0103rile terme\u00adnului adev\u0103r<\/em> pe care le \u00eent\u00e2lnim la Petrovici sunt din universul de discurs al teoriei cu\u00adnoa\u0219\u00adterii. Filosoful lucreaz\u0103 cu o triparti\u021bie: \u0219tiin\u021b\u0103, filosofie, religie\/teologie; \u00een ca\u00addrul aces\u00adteia, este discutat\u0103 problema metafizicii, iar utiliz\u0103rile adev\u0103rului<\/em> \u00een discipline\u00adle res\u00adpective reprezint\u0103 un instrument \u00een \u00eencercarea de a le caracteriza. Petrovici res\u00adpin\u00adge pozi\u00adtivismul comtean, argument\u00e2nd c\u0103 metafizica drept disciplin\u0103 nu poate fi elimi\u00adnat\u0103 \u00eentru\u00adc\u00e2t \u00eens\u0103\u0219i nevoia de ordine \u00een cunoa\u0219tere presupune un principiu. \u0218tiin\u021ba ca activi\u00adtate pozitiv\u0103, bazat\u0103 pe conjunc\u021bia dintre studiul faptelor \u0219i expresia matemati\u00adc\u0103, este totu\u0219i limitat\u0103 la nivelul fizic \u0219i chiar prin aceasta presupune metafizicul. \u00cen ce prive\u0219te utiliza\u00adrea adev\u0103rului<\/em> \u00een \u0219tiin\u021b\u0103, Petrovici asum\u0103 teoria clasic\u0103 a adev\u0103rului\u2013cores\u00adpon\u00adden\u00ad\u021b\u0103, ve\u00adderile standard asupra progresului adev\u0103rului \u2013 ceea ce implicit \u00een\u00adseamn\u0103 o re\u00adcu\u00adnoa\u0219tere nu doar a sporirii sale, dar \u0219i a caracterului relativ, \u0219i a cre\u0219terii, nu doar a masei de cuno\u0219\u00adtin\u021be, ci \u0219i a calit\u0103\u021bii acestora, dar \u00eentre limitele controlabile strict fizic. Mai mult, anali\u00adzeaz\u0103 pe scurt \u0219i respinge ca absurd\u0103 propunerea \u00een\u021belegerii ade\u00adv\u0103rului ca utilitate pe care o pune pe seama pragmatismului. Aceast\u0103 schi\u021bare a pozi\u021biei sale fa\u021b\u0103 de \u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i adev\u0103r \u00een \u0219tiin\u021b\u0103 are nu doar rol de reper pentru filosofie \u0219i religie, ci chiar rol de control \u0219i stimu\u00adlent pentru acestea \u0219i \u00een special pentru filosofie. \u00cen mo\u00admen\u00adtul \u00een care trece la subiectul propriu-zis al cercet\u0103rii sale, rela\u021bia dintre filosofie \u0219i reli\u00adgie, Petrovici \u00ee\u0219i alege ca pro\u00adblem\u0103 central\u0103 pe aceea a principiului, metafizica. Pentru el, filosofia are chiar \u00een miez ideea de metafizic\u0103; \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103, elabor\u0103rile filoso\u00adfice reprezent\u00e2nd o conjunc\u021bie \u00eentre intui\u021bia (s-ar putea spune: organul metafizic) filoso\u00adfu\u00adlui \u0219i deduc\u021biile acestuia; cele dou\u0103 se sus\u021bin reciproc \u00een \u00eencercarea de a oferi un anu\u00admit grad de adev\u0103r elabor\u0103rilor despre principiu, adic\u0103 despre o realitate cu caracter abso\u00adlut. Chiar dac\u0103 nu o spune di\u00adrect, este u\u0219or s\u0103 vedem din sus\u021binerile lui Petrovici c\u0103 rezul\u00adtatele relative pe care le ob\u021bi\u00adne \u0219tiin\u021ba au o mai mare probabilitate de adev\u0103r, \u00een timp ce rezultatele cu preten\u021bie de absolut ale metafizicii au una mult mai mic\u0103; ambe\u00adle, \u00eens\u0103, lucreaz\u0103 cu adev\u0103rul \u0219i cu accep\u021biile sale a\u0219a cum sunt prezente ele \u00een teoria cu\u00adnoa\u0219\u00adterii. Problema care-l preocup\u0103 pe Ion Petrovici apare cu stringen\u021b\u0103 \u00een clipa \u00een care tra\u00adteaz\u0103 despre religie\/teologie, anu\u00adme despre angajamentele metafizice ale aces\u00adteia. Sim\u00adplu formulat\u0103, problema de maxim\u0103 importan\u021b\u0103 pe care o pune Petrovici \u2013 chiar dac\u0103 nu o formuleaz\u0103 astfel \u0219i nu o duce p\u00e2n\u0103 la ultimele consecin\u021be \u2013 este aceas\u00adta: poate cineva s\u0103 sus\u021bin\u0103 \u00een acela\u0219i timp o metafizic\u0103 filosofic\u0103 \u0219i una religioas\u0103, dou\u0103 teorii diferite despre principiu? Aceasta este \u0219i problema principal\u0103 a acestui text. Aran\u00adj\u00e2nd pu\u021bin lucrurile, putem ar\u0103ta care sunt solu\u021biile pe care le men\u021bioneaz\u0103 \u0219i le respinge pe r\u00e2nd Petrovici; \u00eent\u00e2i, negarea existen\u021bei principiului, cum fac, de exemplu, poziti\u00advi\u0219\u00adtii \u0219i neopozitivi\u0219tii resping\u00e2nd ca lipsite de sens enun\u021burile metafizicii; apoi, se apelea\u00adz\u0103 la o distinc\u021bie la nivelul obiectului, la nivelul principiului (\u00eentre un domeniu inferior, respectiv superior al lui; \u00eentre un domeniu cognoscibil, respec\u00adtiv incognoscibil etc.); \u00een fine, se apeleaz\u0103 la o distinc\u021bie la nivelul subiectului (acela\u0219i principiu se adreseaz\u0103 ra\u021biu\u00adnii, respectiv sentimentului; acela\u0219i principiu este exprimat conceptual, ori imagistic etc.). Dup\u0103 ce discut\u0103 aceste solu\u021bii \u00eembr\u0103\u021bi\u0219ate de diver\u0219i mari filosofi, Petrovici pro\u00adpune propria pozi\u021bie care se bazeaz\u0103 \u00een fond tot pe o distinc\u021bie, anume \u00eentre teoria prin\u00adci\u00adpiului, care este realizat\u0103 de filosofie, \u0219i practica principiului, care este realizat\u0103 de c\u0103\u00adtre religie. Filosoful \u0219i-a p\u0103strat aceast\u0103 opinie de la tinere\u021be p\u00e2n\u0103 la maturitatea deplin\u0103; din p\u0103cate, opiniile pe care le exprim\u0103 la senectute nu au ajuns p\u00e2n\u0103 la noi din cauza unor vicisitudini editoriale de la \u00eenceputul anilor \u201970. Trebuie ob\u00adservat c\u0103 Petrovici nu are drept obiect al studiului o anumit\u0103 religie; se poate \u00eens\u0103 presu\u00adpune c\u0103, \u00eentruc\u00e2t filo\u00adso\u00adfia este o form\u0103 cultural\u0103 occidental\u0103, iar g\u00e2nditorul tr\u0103ie\u0219te \u00een aceast\u0103 cultur\u0103, rela\u021bia ca \u00eentre teorie \u0219i practic\u0103 pe care o stabile\u0219te el \u00eentre filosofie \u0219i religie se aplic\u0103 \u00een mod par\u00adticular filosofiei europene \u0219i cre\u0219tinismului. \u00cens\u0103, oricum ar sta lucrurile, trebuie obser\u00advat c\u0103, pentru Petrovici, a\u0219a cum exist\u0103 progres \u00een \u0219tiin\u021b\u0103, exist\u0103 \u0219i \u00een filosofie \u0219i chiar \u00een religie, astfel \u00eenc\u00e2t, istoric vorbind, acomodarea dintre filosofie ca teorie \u0219i reli\u00adgie ca practic\u0103 este mai u\u0219or de \u00een\u021beles. Astfel, pentru filosoful rom\u00e2n nu se pune pro\u00adble\u00adma a dou\u0103 adev\u0103ruri, unul al filosofiei \u0219i altul al religiei \u00een privin\u021ba principiu\u00adlui, ci a unui singur adev\u0103r la care se ajunge at\u00e2t pe cale teoretic\u0103, dar \u0219i pe cale practic\u0103. Av\u00e2nd \u00een vedere aceste aspecte se poate \u00een\u021belege mai bine de ce, \u00een ce m\u0103 prive\u0219te, tratez pro\u00adblema ridicat\u0103 de Petrovici, \u00een chip explicit, ca una a rela\u021biei dintre filosofia occidenta\u00adl\u0103 \u0219i teologia\/religia cre\u0219tin\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Alexandru Mironescu este cu dou\u0103 decenii mai t\u00e2n\u0103r dec\u00e2t Petrovici, se formeaz\u0103 \u00een alt\u0103 atmosfer\u0103 intelectual\u0103 dec\u00e2t acesta; la fel de important, prime\u0219te o educa\u021bie de tip \u0219tiin\u021bific, ob\u021bin\u00e2nd un doctorat \u00een \u0219tiin\u021be fizice la Paris \u0219i pred\u00e2nd chimie la nivel uni\u00adversitar pentru 20 de ani la Bucure\u0219ti. \u00cen persoana lui Mironescu se \u00eent\u00e2lnesc dou\u0103 ca\u00adracteristici care sunt considerate de sim\u021bul comun nu doar separate, ci \u00een poten\u021bial con\u00adflict, interesul profesional pentru \u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i angajamentul personal religios. \u00centr-o suit\u0103 de lucr\u0103ri cu caracter marcat epistemologic, savantul \u00ee\u0219i exprim\u0103 pozi\u021biile despre cu\u00adnoa\u0219tere a\u0219a cum sunt ele fundamentate pe experien\u021ba sa \u0219tiin\u021bific\u0103. Aceste contri\u00adbu\u00ad\u021bii ale lui Mironescu au un remarcabil caracter filosofic, \u00een pofida faptului c\u0103 acesta nu are antre\u00adnamentul specific disciplinei. \u00cens\u0103 frecventarea \u0219tiin\u021bei \u00eei ofer\u0103 suficiente infor\u00adma\u00ad\u00ad\u021bii pen\u00adtru ca, pun\u00e2ndu-\u0219i la lucru inteligen\u021ba superioar\u0103, s\u0103 poat\u0103 formula nume\u00adroa\u00adse pozi\u021bii epistemologice care \u00een aceea\u0219i perioad\u0103 sau pu\u021bin mai t\u00e2rziu constituie \u00eensu\u0219i fondul dis\u00adcu\u021biilor despre statutul \u0219i condi\u021biile cunoa\u0219terii. Mironescu inventariaz\u0103 atent variate defi\u00adni\u021bii ale adev\u0103rului, criteriile cunoa\u0219terii, caracterul probabil al rezultatelor \u0219tiin\u021bei, rolul erorii \u00een cunoa\u0219tere \u0219i multe altele \u2013 \u0219i face toate acestea cu rezultate re\u00admar\u00ad\u00adcabile; de exemplu, analiza pe care o face rostului erorii \u00een cunoa\u0219tere este compa\u00adrabil\u0103 cu aceea f\u0103cut\u0103 de Popper \u00een acela\u0219i timp. Studiile sale sunt o prob\u0103 tocmai pen\u00adtru ceea ce men\u021bio\u00adna Petrovici, rolul pe care \u00eel joac\u0103 \u0219tiin\u021ba \u00een stimularea g\u00e2ndirii filo\u00adso\u00adfice. Dar, de\u0219i ter\u00admenul adev\u0103r<\/em> este folosit de Mironescu \u00een mod predominant \u00een con\u00adtext episte\u00admic, spre deosebire de Petrovici, acesta \u00eel utilizeaz\u0103 \u0219i \u00eentr-un context al me\u00adtafizicii. Nu g\u0103sim la Mironescu o at\u00e2t de elaborat\u0103 pledoarie ca la Petrovici pentru meta\u00adfizic\u0103, pen\u00adtru necesita\u00adtea existen\u021bei unui principiu unificator; primul apare ca fiind mai preocupat de teoria cunoa\u0219terii dec\u00e2t de metafizic\u0103 din punct de vedere filosofic; altfel spus, pentru savant filosofia ofer\u0103 r\u0103spunsuri pertinente la problemele puse de cu\u00adnoa\u0219terea \u0219tiin\u021bific\u0103; numai c\u0103 Mironescu nu este doar savant sau iubitor de filosofie, are \u0219i un puternic an\u00adgajament religios. Din aceast\u0103 perspectiv\u0103 Mironescu sus\u021bine c\u0103 de\u0219i noi putem c\u0103uta adev\u0103rul, \u00een realitate suntem limita\u021bi la a ne deschide c\u0103tre el, acesta oferindu-ni-se \u00een m\u0103sura care suntem preg\u0103ti\u021bi s\u0103 \u00eel primim; \u0219i nu se sfie\u0219te s\u0103 afir\u00adme explicit c\u0103 acest adev\u0103r este reve\u00adlat, cunoa\u0219terea este revelat\u0103, iar \u0219tiin\u021ba nu face alt\u00adceva dec\u00e2t tentative de a descoperi ceea ce ni se ofer\u0103. Savantul merge chiar mai de\u00adparte \u00een angajamentul s\u0103u religios, afirm\u00e2nd c\u0103 Adev\u0103rul<\/em> este un nume pentru princi\u00adpiul metafizic. Eu folosesc aceast\u0103 ultim\u0103 sintag\u00adm\u0103 pentru a omogeniza limbajul; \u00een re\u00adalitate, Mironescu vorbe\u0219te despre leg\u0103tura dintre om \u0219i Adev\u0103r, \u00een\u021beleg\u00e2nd prin aces\u00adta din urm\u0103 Dumnezeul cre\u0219\u00adtin. \u00centreaga sa via\u021b\u0103 \u0219i scrierile sale arat\u0103 f\u0103r\u0103 putin\u021b\u0103 de t\u0103\u00adga\u00add\u0103 acest lucru; \u0219i Mirones\u00adcu \u00eensu\u0219i ne arat\u0103 c\u0103 nu\u00admero\u0219i savan\u021bi au aceea\u0219i pozi\u021bie cu el.<\/p>\n\n\n\n

Str\u00e2ng\u00e2nd laolalt\u0103 m\u0103rturiile lui Petrovici \u0219i Mironescu, observ\u0103m c\u00e2teva lucruri simple \u0219i clare: pentru am\u00e2ndoi tratamentul ra\u021bional al realit\u0103\u021bii este esen\u021bial; ambii ad\u00admit necesitatea asum\u0103rii unui principiu; filosoful consider\u0103 c\u0103 acest principiu este unic, ace\u00adla\u0219i pentru filosofie \u0219i religie, exist\u00e2nd un singur adev\u0103r despre el, prezentat \u00een for\u00adm\u0103 teoretic\u0103 de prima \u0219i \u00een forma practic\u0103 de secunda, a\u0219a cum se dezvolt\u0103 ele \u00een timp; sa\u00advantul socote\u0219te c\u0103 acest principiu este Dumnezeu, nu doar surs\u0103 pentru adev\u0103rurile \u0219tiin\u00ad\u021bei, ci fiind astfel tocmai pentru c\u0103 principiul\/Dumnezeu este Adev\u0103rul. \u00cen primul caz, termenul adev\u0103r<\/em> este utilizat \u00een teoria cunoa\u0219terii, \u00een al doilea, nu doar \u00een teoria cunoa\u0219te\u00adrii, ci \u0219i \u00een metafizic\u0103. \u00cens\u0103 oricum ar fi numit principiul, el ocup\u0103 \u00een ambele viziuni un loc \u0219i o func\u021bionalitate care sunt obiect at\u00e2t pentru filosofie, c\u00e2t \u0219i pentru teologie\/religie.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
3. O gril\u0103 de lectur\u0103<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

Este potrivit s\u0103 reamintesc faptul c\u0103 Petrovici con\u0219tientizeaz\u0103 \u00een mod acut difi\u00adcul\u00adtatea de a te pozi\u021biona filosofic \u0219i religios fa\u021b\u0103 de unul \u0219i acela\u0219i principiu; dificul\u00adtate pe care o solu\u021bioneaz\u0103 argument\u00e2nd c\u0103 unul \u0219i acela\u0219i adev\u0103r despre principiu este expus teoretic de filosofie \u0219i practic de religie. Mironescu nu \u00eent\u00e2mpin\u0103 aceast\u0103 dificultate pen\u00adtru c\u0103 \u0219tiin\u021ba \u0219i teoria cunoa\u0219terii desf\u0103\u0219urat\u0103 \u00een marginea ei sunt de domeniul fizi\u00adcului, nu intr\u0103 \u00een concuren\u021b\u0103 cu metafizicul, pe care savantul \u00eel asum\u0103 ca fiind religios prin excelen\u00ad\u021b\u0103, Dumnezeu, Adev\u0103rul, surs\u0103 a oric\u0103rei cunoa\u0219teri \u0219i a oric\u0103rui adev\u0103r. Acum se vede mai clar problema cu care se confrunt\u0103 orice filosof care asum\u0103 un prin\u00adcipiu metafizic \u0219i \u00een acela\u0219i timp are angajamente religioase; dar, chiar dac\u0103 e mai greu de v\u0103zut de c\u0103tre noi ast\u0103zi, dificultatea func\u021bioneaz\u0103 \u0219i \u00een sens invers, pentru un teolog sau simplu credin\u00adcios care speculeaz\u0103 asupra unui principiu metafizic \u00een manier\u0103 filo\u00adsofic\u0103. Primul sens al dificult\u0103\u021bii este ilustrat de numero\u0219i filosofi, \u00een special moderni; al doilea, de suficien\u021bi teologi, \u00een special din Evul Mediu, dar nu numai. Acest comer\u021b de idei a f\u0103cut ca interesul nostru de cunoa\u0219tere s\u0103 se orienteze \u00een special c\u0103tre conjunc\u00ad\u021bia dintre filosofie \u0219i teologie \u0219i mult mai pu\u021bin c\u0103tre dificult\u0103\u021bile ca atare ale pozi\u021bio\u00adn\u0103\u00adrii fa\u021b\u0103 de ele. Dac\u0103, \u00eens\u0103, subli\u00adniem aceste dificul\u00adt\u0103\u021bi, avem \u0219ansa de a face mai clare po\u00adzi\u021bia filosofiei, respectiv a reli\u00adgiei, \u0219i de a fi mai respectuo\u0219i cu specificul lor. Aseme\u00adnea clarific\u0103ri mut\u0103 \u00eens\u0103 problema coeren\u021bei de la nivelul analizei teoretice la acela al de\u00adci\u00adziei libere a persoanelor. Pentru a \u00een\u021be\u00adlege mai bine acestea este potrivit s\u0103 fie f\u0103cu\u00adte c\u00e2teva preciz\u0103ri cu caracter de instru\u00adment care s\u0103 ne serveasc\u0103 \u00een analiz\u0103.[3]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

La un prim nivel, toate produsele teoretice ale celor trei discipline pe care le avem in vedere \u2013 \u0219tiin\u021b\u0103, filosofie, teologie \u2013 trebuie s\u0103 satisfac\u0103 cerin\u021be minime de inte\u00adli\u00adgi\u00adbi\u00adlitate, astfel \u00eenc\u00e2t sus\u021binerile lor s\u0103 poat\u0103 fi \u00een\u021belese de c\u0103tre receptori; de la topic\u0103 \u0219i sinta\u00adx\u0103 p\u00e2n\u0103 la st\u0103p\u00e2nirea semnifica\u021biei termenilor, oricine vine \u00een contact cu asemenea produ\u00adse trebuie s\u0103 aib\u0103 suficient antrenament pentru a \u00een\u021belege ceea ce se transmite. Mai mult, mesajele transmise \u00een asemenea limbaje specializate cum sunt acelea ale celor trei disci\u00adpline trebuie s\u0103 fie traductibile \u00een limba comun\u0103, con\u00addi\u021bie f\u0103r\u0103 de care nu este posibil\u0103 \u00eenv\u0103\u021barea disciplinelor respective \u0219i \u00een\u021belegerea lor. Pe scurt, la un prim nivel, aceste dis\u00adcipline, produsele lor teoretice, sunt \u00een principiu ac\u00adce\u00adsibile oric\u0103ruia dintre noi. O prim\u0103 problem\u0103 intervine la un al doilea nivel, acela al te\u00adoriilor elaborate \u00een fiecare dintre disci\u00adpline. Minimal, putem sus\u021bi\u00adne c\u0103 teoriile \u0219tiin\u021bifice tre\u00adbuie s\u0103 satisfa\u00adc\u0103 cerin\u021be riguroase, sintactice \u0219i semanti\u00adce, \u0219i s\u0103 fie apte a fi modelate astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 poat\u0103 fi puse \u00een rela\u021bie cu enun\u021buri de observa\u021bie; teoriile \u0219ti\u00adin\u021bifice au de satis\u00adf\u0103cut cerin\u021be logice \u0219i empirice. Pen\u00adtru asemenea teorii, metodele utilizate sunt cele adecvate exigen\u021belor logice \u0219i empiri\u00adce; adic\u0103 noul nivel, cel meto\u00addo\u00adlogic, este deter\u00admi\u00adnat hot\u0103\u00adr\u00e2tor de nivelul teoretic. Exact \u00een aceea\u0219i linie a deter\u00admin\u0103rii, teoria \u0219i meto\u00addele decu\u00adpeaz\u0103 obiectul discipli\u00adnei \u0219tiin\u021bifice. La acest nivel ne mi\u0219c\u0103m \u00eentre obiecte ale observa\u00ad\u021biei care sunt trata\u00adte cu mijloace strict empirice \u0219i logice.<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 l\u0103s\u0103m deoparte filosofia de inspira\u021bie pozitiv\u0103, care prezint\u0103 numeroase ana\u00ad\u00adlogii cu \u0219tiin\u021ba \u0219i remarcabila diferen\u021b\u0103 c\u0103 se concentreaz\u0103 pe analiza limbajului uti\u00adli\u00adzat \u00een toate cele trei discipline despre care vorbim, de asemenea minimal, putem carac\u00adteri\u00adza teoriile filosofice drept construc\u021bii care ambi\u021bioneaz\u0103 s\u0103 aib\u0103 dou\u0103 carac\u00adte\u00adris\u00adtici: o coeren\u00ad\u021b\u0103 logic\u0103 maximal\u0103, respectiv s\u0103 nu fie contrazise de experien\u021b\u0103. Dac\u0103 trecem de la acest nivel teoretic la cel metodologic, observ\u0103m aceia\u0219i determi\u00adnare ca \u00een cazul \u0219tiin\u021bei, din\u00adspre teorie c\u0103tre metod\u0103 cu c\u00e2teva importante diferen\u021be: datele de observa\u021bie nu pot fi invocate pentru a confirma metafizicul, sunt invocate, \u00eens\u0103, pentru a ar\u0103ta c\u0103 nu \u00eel contra\u00adzic \u00een elaborarea respectiv\u0103; rigoarea logic\u0103 nu este la fel de tare ca \u00een cazul \u0219tiin\u021bei; mai important chiar, partea de construc\u021bie rezultat\u0103 din conjunc\u021bia \u00eentre opera\u021bi\u00adile logice \u0219i observa\u021bie este complementat\u0103 cu o parte care tinde s\u0103 respecte rigorile logicii \u0219i argu\u00adment\u0103rii, dar are un puternic caracter specula\u00adtiv. \u00cen acela\u0219i lan\u021b al deter\u00admin\u0103rii, aceast\u0103 filosofie care asum\u0103 metafizicul \u00ee\u0219i con\u00adstruie\u0219te un obiect complex care are pe l\u00e2ng\u0103 componenta fizic\u0103 experimental\u0103 \u0219i una metafizic\u0103. Se poate observa c\u0103 filosofia chiar \u00een aceast\u0103 accep\u021bie a ei manifest\u0103 ace\u00adla\u0219i interes pentru controlul produ\u00adselor ei ca \u0219tiin\u021ba, chiar dac\u0103 satisface aceast\u0103 exi\u00adgen\u021b\u0103 \u00een mai mic\u0103 m\u0103sur\u0103, uneori \u00een una foarte mic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen fine, dac\u0103 ne referim la teologie, dincolo de primul strat al textului \u2013 strat ca\u00adre trebuie s\u0103 respecte cerin\u021bele de inteligibilitate la care m\u0103 refeream \u2013 \u00eent\u00e2lnim de aseme\u00adnea un nivel teoretic. Produsele teoretice ale teologiei au caracteristica unic\u0103 de a fi obligate s\u0103 introduc\u0103 \u0219i s\u0103 respecte drept criteriu ultim dogmele, sus\u021bi\u00adnerile baza\u00adte pe credin\u021ba \u00een revela\u021bie. Aceste produse pot utiliza pe larg opera\u021bii logice sofistica\u00adte, dar totdeauna, \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103, decisiv\u0103 este respectarea dog\u00admei, pentru c\u0103 \u00een absen\u021ba aces\u00adteia discursul respectiv \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 mai fie unul teo\u00adlogic. \u00cen mod remar\u00adcabil, \u0219i \u00een cazul teologiei func\u00ad\u021bioneaz\u0103 aceea\u0219i linie a determi\u00adn\u0103rii de la teorie la obiect. Astfel, la nivelul metodelor, prezen\u021ba dogmei impune ca decisiv\u0103 metodologic s\u0103 fie revela\u021bia con\u00adfir\u00admat\u0103 sinodal, chiar dac\u0103 nu de pu\u021bine ori se face apel la instru\u00admente logice \u0219i ob\u00adser\u00ad\u00adva\u021bionale.[4]<\/sup><\/a> La r\u00e2ndul ei revela\u021bia este aceea care delimiteaz\u0103 obiectul prin exce\u00adlen\u021b\u0103 al teologiei, Dumnezeu, \u0219i odat\u0103 cu el partea revelat\u0103 a teolo\u00adgiei se afirm\u0103 drept condu\u00adc\u0103toare \u0219i pentru partea sa natu\u00adral\u0103; altfel spus, teoria \u0219i metodele teologiei de\u00adtermin\u0103 ca obiect al ei nu numai pe Dumnezeu, ci \u0219i lumea drept crea\u021bie.<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2teva lucruri simple, clare \u0219i esen\u021biale se desprind din aceast\u0103 scurt\u0103 descriere. \u00cen primul r\u00e2nd, \u00een cazul fiec\u0103reia dintre cele trei discipline \u2013 \u0219tiin\u021b\u0103, filosofie, teologie \u2013 descoperim aceea\u0219i determinare de la nivelul teoriei la acela al obiectului. Aceasta ne spune ceva fundamentul, nu numai despre disciplinele respective, ci despre om \u0219i pozi\u00ad\u021bia lui \u00een lume. C\u0103 vrem sau nu, teoriile \u2013 \u0219i, \u00een succesiunea lor, metodele \u0219i obi\u00adectele disci\u00adplinelor noastre \u2013 sunt produsele liberului nostru arbitru, al asump\u021biilor \u0219i angaja\u00admentelor pe care le avem fiecare dintre noi \u0219i, \u00een particular, cei care ajung s\u0103 aib\u0103 o pozi\u021bie proemi\u00adnent\u0103 \u00een elaborarea disciplinelor respective.[5]<\/sup><\/a> Aceasta face ca o seam\u0103 de aspecte care de obicei nu intr\u0103 \u00een discu\u021biile de epistemologie \u2013 de la tipul de educa\u021bie p\u00e2n\u0103 la politicile publice care privesc cele trei discipline \u0219i chiar interesele politice \u2013 s\u0103 fie de luat \u00een seam\u0103 c\u00e2nd trat\u0103m asemenea subiecte. Eu nu m\u0103 ocup de aceasta aici; pentru mine important este c\u0103 \u00eemi revine o mare responsabilitate \u00een pri\u00advin\u021ba raport\u0103rii mele la cele trei discipline. \u00cen al doilea r\u00e2nd, este important s\u0103 obser\u00adv\u0103m c\u0103, la nivel teo\u00adretic, \u0219tiin\u021ba \u0219i filosofia, \u00een special prima disciplin\u0103, pun accent fun\u00addamental pe coe\u00adren\u021b\u0103 logic\u0103 \u0219i argumentare, pe posibilitatea de confirmare din par\u00adtea experien\u021bei, res\u00adpectiv pe exigen\u021ba de a nu fi infir\u00admat de aceasta. \u00cen ce prive\u0219te teologia (\u0219i de bun\u0103 seam\u0103 religia), exigen\u021ba fundamental\u0103 a acesteia este respectul pentru dogm\u0103; \u0219i se poa\u00adte observa cu u\u0219urin\u021b\u0103 c\u0103 \u00een constituirea sistemului dogmelor cre\u0219tine, de multe ori \u00een sinoadele ecumenice, de\u0219i au fost prezente \u0219i solu\u021bii care nu contraziceau logica, formu\u00adlele adoptate au fost anti-logice.[6]<\/sup><\/a> Descrise ast\u00adfel, pozi\u021biile filosofiei \u0219i teologiei despre principiu genereaz\u0103 o uria\u0219\u0103 dificultate, posibil in\u00adsur\u00admontabil\u0103, pentru persoana care are at\u00e2t angajamente filosofice, c\u00e2t \u0219i teologice\/reli\u00adgi\u00adoase. Aceasta este problema pe care vreau s\u0103 o descriu \u0219i s\u0103 o aduc \u00een con\u0219tiin\u021ba fie\u00adc\u0103\u00adru\u00adia dintre noi, ar\u0103t\u00e2nd c\u0103 fiecare avem a o solu\u021biona. \u00cen fine, putem observa c\u0103 \u00een pri\u00advin\u021ba termenului adev\u0103r<\/em>,utiliz\u0103rile acestuia sunt \u0219i ele determinate de caracteristi\u00adcile descrise ale disciplinelor. Astfel, tipul de teorie desf\u0103\u0219urat de \u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i de filoso\u00adfia poziti\u00adv\u0103 nu permite alte utili\u00adz\u0103ri ale termenului adev\u0103r<\/em> dec\u00e2t acelea strict episte\u00admologice; filo\u00adsofia de tip metafizic utilizeaz\u0103 termenul adev\u0103r<\/em> predominant \u00een con\u00adtext epistemologic, dar ac\u00adcep\u00adt\u0103 \u0219i utiliza\u00adrea metafizic\u0103 a termenului, cel pu\u021bin atunci c\u00e2nd aceasta nu este contrazis\u0103 de experi\u00aden\u021b\u0103; \u00een teologie\/religie, acest raport este inversat, utilizarea sine qua non <\/em>a ter\u00admenului adev\u0103r<\/em> este metafizic\u0103, f\u0103r\u0103 a fi respin\u00ads\u0103 utilizarea epistemologic\u0103, \u00eens\u0103 numai \u00eentre limitele prescrise de utilizarea metafizi\u00adc\u0103. Cu aceast\u0103 observa\u021bie apare \u0219i mai clar difi\u00adcultatea \u00een fa\u021ba c\u0103reia m\u0103 aflu atunci c\u00e2nd am at\u00e2t angajamente metafizice filoso\u00adfice, c\u00e2t \u0219i religioase\/teologice.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
4. Finalitatea<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

A\u0219a cum am amintit deja, finalitatea acestui text este aceea de a sublinia pozi\u021bio\u00adnarea reciproc\u0103 dintre filosofie \u0219i teologie\/religie \u00een privin\u021ba principiului, \u00een principal pe seama utiliz\u0103rii termenului adev\u0103r<\/em>, \u0219i, pe aceast\u0103 baz\u0103, centrarea aten\u021biei asupra alegerii pe care o poate face filosoful, \u00een particular acela care are \u0219i angajamente religi\u00adoase, \u00een privin\u021ba principiului. Urm\u0103rirea acestei finalit\u0103\u021bi se impune pentru c\u0103 studiind istoria rela\u00ad\u021biilor dintre filosofie \u0219i teologie, preocuparea principal\u0103 a fost aceea de a eviden\u021bia con\u00adjunc\u021biile dintre ele, influen\u021bele reciproce etc., de multe ori p\u00e2n\u0103 acolo \u00eenc\u00e2t speci\u00adficul fiec\u0103reia dintre cele dou\u0103 discipline a fost pus sub semnul \u00eentreb\u0103rii. Trebuie recu\u00adnoscut c\u0103 \u2013 prin \u00eens\u0103\u0219i natura ra\u021bional\u0103 a discursului \u021binut, cel pu\u021bin la nivelul de supra\u00adfa\u021b\u0103, ling\u00advistic, de cele dou\u0103 discipline, dar \u0219i prin for\u021ba cunoa\u0219terii care este do\u00adminant\u0103 pentru orice profesor \u0219i discipol \u2013 teologia\/religia \u0219i-a v\u0103zut frecvent \u00een epoca modern\u0103 fragiliza\u00adte dogmele. Simetric, dac\u0103 nu teologii, atunci autorit\u0103\u021bile religioase, \u00een special la finalul Evului Mediu, au limitat nu numai cercetarea \u0219tiin\u021bific\u0103, ci \u0219i pe aceea filoso\u00adfic\u0103. A\u0219adar, a\u0219a cum este util s\u0103 urm\u0103rim cum \u00een secole platonismul sau aristotelismul au ajuns s\u0103 fie asimilate \u00een teologie, este cel pu\u021bin la fel de folositor s\u0103 vedem cum st\u0103 ast\u0103zi o persoan\u0103 care are ambele angajamente \u00een fa\u021ba unei probleme cum este aceea a principiului metafi\u00adzic. Am ar\u0103tat mai sus c\u0103 Petrovici \u00eensu\u0219i a schi\u021bat o investiga\u021bie \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103, ajun\u00adg\u00e2nd la \u00eencheierea c\u0103 vederile filosofiei, respectiv teologiei, des\u00adpre principiu sunt com\u00adplementare, av\u00e2nd fiecare un discurs adev\u0103rat, adev\u0103rul fiind u\u00adnul, dar tratat sub unghiuri diferite; \u00een opinia sa, diferen\u021ba este aceea dintre teorie \u0219i practic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Este util s\u0103 insist\u0103m pu\u021bin asupra unor momente istorice care pot contura \u0219i mai mult problema studiat\u0103. Un bun martor este filosofia greac\u0103, \u00een special prin Platon. Aces\u00adta se afl\u0103 la originea utiliz\u0103rii metafizice, respectiv epistemologice a termenului adev\u0103r<\/em>. \u00cen Republica<\/em>, de exemplu, termenul are prima utilizare, \u00een vreme ce \u00een Cratilos<\/em> o are pe a doua. La Platon, utilizarea metafizic\u0103 a termenului este dominant\u0103; la Aristo\u00adtel, deja, \u00een Analitice<\/em>, dar \u0219i \u00een Metafizica<\/em>, utilizarea epistemologic\u0103 a termenului ade\u00adv\u0103r <\/em>este mult accentuat\u0103. Semnificativ este \u0219i faptul c\u0103 niciunul dintre ei nu lucreaz\u0103 cu conceptul popular grec de divinitate. Demiurgul din Timaios<\/em> este termen propriu al unui discurs filosofic, nu religios\/teologic; atunci c\u00e2nd Aristotel nume\u0219te teoria princi\u00adpiului teologie<\/em>, utilizarea termenului nu are nimic a face cu religia grecilor, ci este de asemenea un termen propriu al filosofiei. Nu este momentul s\u0103 insist\u0103m aici asupra motivelor[7]<\/sup><\/a>, dar este limpede c\u0103 atenianul \u0219i stagiritul nu au un angajament pentru reli\u00adgia popular\u0103 a grecilor \u0219i, drept urmare, nu au problema la care ne referim. Ei sunt filo\u00adsofi prin excelen\u021b\u0103; tratamentul principiului metafizic \u0219i utiliz\u0103rile termenului adev\u0103r<\/em> sunt cov\u00e2r\u0219itor \u00een interiorul discursului filosofic.<\/p>\n\n\n\n

Lucrurile se schimb\u0103 dramatic \u00een primele secole cre\u0219tine. \u00cen urma unor confrun\u00adt\u0103ri de idei, uneori chiar violente \u2013 \u00een cadrul c\u0103rora un Tertulian dorea s\u0103 le interzic\u0103 p\u0103g\u00e2nilor folosirea \u0219i comentarea Bibliei<\/em>, iar un Iulian, teologilor cre\u0219tini practicarea retoricii \u2013, se ajunge la o prim\u0103 sintez\u0103 \u00eentre filosofia greac\u0103 \u0219i teologia cre\u0219tin\u0103 prin Augustin. Din acest moment platonismul \u0219i aristotelismul se \u00eempletesc tot mai str\u00e2ns cu teologia, \u00eentr-o evolu\u021bie paralel\u0103 cu aceea a ultimilor neo-platonicieni, respectiv cu aceea a defini\u021biilor de credin\u021b\u0103 date de sinoadele ecumenice. Religia\/teologia cre\u0219tin\u0103 prin sinoade \u00ee\u0219i afirm\u0103 natura proprie, a\u0219a cum fac \u0219i ultimii discipoli ai lui Damascius. Ceea ce merge mai departe este mult studiata conjunc\u021bie dintre filosofie \u0219i teologie care este prezent\u0103 substan\u021bial, de\u0219i nu \u00eenc\u0103 dominant\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Chiar dac\u0103 \u00een modernitate sunt cov\u00e2r\u0219itoare eforturile filosofilor de a integra teo\u00adlogia\/religia, este semnificativ faptul c\u0103 teologii sunt aceia care au avut mai \u00eent\u00e2i pro\u00adblema de a compatibiliza dogma cre\u0219tin\u0103 cu filosofia greac\u0103, revela\u021bia cu ra\u021biunea.[8]<\/sup><\/a> Exemplar \u00een acest sens este Toma din Aquino; structura Summa Theologica<\/em> este g\u00e2ndi\u00adt\u0103 teologic, \u00eenceputul lucr\u0103rii este dedicat lui Dumnezeu fiind studiat mai \u00eent\u00e2i ca Unul\u0219i apoi ca Treime. \u00cens\u0103, chiar la \u00eenceputul trat\u0103rii de Deo uno<\/em> Toma introduce cunoscu\u00adtele cinci argumente pentru existen\u021ba lui Dumnezeu; ceea ce se observ\u0103 este c\u0103, dac\u0103 argumentele ar fi corecte (ceea ce nu este cazul), ele ar dovedi cel mult existen\u021ba prin\u00adcipiului \u00een concep\u021bia aristotelician\u0103; faptul c\u0103 la finalul fiec\u0103rui argument se spune c\u0103 cel c\u0103ruia i s-a demonstrat existen\u021ba este Dumnezeu (se sub\u00een\u021belege, cu atributele sale cre\u0219tine) nu este deloc probat \u00een argumente. Acesta este un exemplu izbitor despre felul \u00een care \u00eentr-o structur\u0103 general\u0103 comandat\u0103 de dogmele cre\u0219tine despre Dumnezeu este introdus un discurs despre principiu \u00een accep\u021bia sa filosofic\u0103.[9]<\/sup><\/a> \u0218i pe linia platonician\u0103 \u2013 ilustrat\u0103 \u00een vremea lui Toma de Bonaventura \u2013 \u00eent\u00e2lnim acelea\u0219i dificult\u0103\u021bi de a rela\u021bio\u00adna dogma \u0219i ideile filosofice; de exemplu, felul \u00een care este conceput sufletul \u00een plato\u00adnism are o puternic\u0103 influen\u021b\u0103 asupra religiei\/teologiei cre\u0219tine p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi.[10]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Ne sunt mai familiare eforturile pe care le-au f\u0103cut filosofii, \u00een special \u00een perioada modern\u0103, pentru a \u00ee\u0219i pune \u00een acord sus\u021binerile cu teologia\/religia. Este un fapt acela c\u0103 a existat o presiune institu\u021bional\u0103 asupra g\u00e2ndirii filosofice pentru a proceda \u00een acest fel; dar este cel pu\u021bin la fel de adev\u0103rat c\u0103, din varii motive, filosofi importan\u021bi \u2013 Locke, Leibniz, Kant etc. \u2013 au f\u0103cut eforturi importante pentru a integra \u00een g\u00e2ndirea lor princi\u00adpalele sus\u021bi\u00adneri ale teologiei\/religiei.[11]<\/sup><\/a> Situa\u021bia a fost chiar mai interesant\u0103 pentru acei filo\u00adsofi care au studiat \u0219i istoria religiilor, av\u00e2nd astfel obliga\u021bia de a descrie c\u00e2t mai adecvat diversele religii \u0219i \u00een acela\u0219i timp de a pune \u00een acord aceste descrieri cu proprii\u00adle sus\u021bineri filosofi\u00adce. Probabil cel mai semnificativ din aceast\u0103 perspectiv\u0103 este efortul f\u0103cut de Hegel \u2013 \u00een special \u00een Prelegeri de filosofie a religiei<\/em>, dar \u00eenc\u0103 din Fenomeno\u00adlogia spiritului<\/em> \u2013, care se ocup\u0103 de o larg\u0103 palet\u0103 de religii \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 le interpreteze din perspectiva propriei filosofii. Pentru problema care ne intereseaz\u0103, este de maxim interes faptul c\u0103 Hegel con\u00adsider\u0103 c\u0103 religia \u0219i filosofia[12]<\/sup><\/a> nu pot exista una f\u0103r\u0103 alta, merg pari passu<\/em>, Spiritul absolut, principiul panenteismului hegelian, este Dumne\u00adzeu.[13]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

O analiz\u0103 am\u0103nun\u021bit\u0103 ar ar\u0103ta c\u0103 interpret\u0103rile moderne filosofice ale religi\u00adei\/teologiei o despecific\u0103 pe aceasta, \u00een pofida eforturilor remarcabile ale lui Hegel de a compatibiliza dogmele esen\u021biale, tainele, cu propria filosofie; avem tot at\u00e2tea variante de cre\u0219tinism, c\u00e2t filosofi importan\u021bi; desigur, cu excep\u021bia celor care, ca Nietzsche sau ca diver\u0219i pozitivi\u0219ti, resping de plano<\/em> teologia\/religia. Eforturile f\u0103cute de filosofii moderni de a conjuga filosofia \u0219i teologia au aceea\u0219i frumuse\u021be intelectual\u0103 a argumen\u00adt\u0103rii pe care o aveau eforturile teologilor medievali de a integra filosofia. Aceasta este fiin\u021ba noastr\u0103 cultural\u0103; este tradi\u021bia \u00een care am crescut \u0219i cu siguran\u021b\u0103 aceasta c\u00e2nt\u0103re\u0219te mult \u00een refuzul nostru de a ne pune o \u00eentrebare simpl\u0103: sunt cu adev\u0103rat compatibile sus\u021binerile dogmati\u00adce ale teologiei \u00een materie de principiu cu sus\u021binerile filosofice? Ultimele secole au \u00eenre\u00adgistrat un efort majoritar spre compatibilizare; efort pe care \u00eel ilustreaz\u0103 \u0219i Petrovici.<\/p>\n\n\n\n

Reduc\u00e2nd problema la cea mai simpl\u0103 expresie a ei: \u00een diversele filosofii moder\u00adne \u00een care apar interpret\u0103ri ale religiei\/teologiei se trece prin mecanisme hermeneutice diver\u00adse peste diferen\u021ba dintre enun\u021buri de tip dogmatic \u2013 Dumnezeu este principiul<\/em>, Iisus este Dumnezeu<\/em>, Iisus<\/em> este<\/em> Adev\u0103rul<\/em> \u2013 \u0219i enun\u021buri supuse exigen\u021bei de coeren\u021b\u0103, logic\u0103, respec\u00adtiv de a nu fi contrazise de experien\u021b\u0103. Utilizarea metafizic\u0103 a termenului adev\u0103r<\/em> cu refe\u00adrire la o persoan\u0103 \u00een\u021beleas\u0103 ca principiu ridic\u0103, \u00een opinia mea, dificult\u0103\u021bi majore, dac\u0103 nu insurmontabile, \u00een conjugarea lor cu utiliz\u0103ri epistemologice \u0219i metafi\u00adzice ale termenului adev\u0103r <\/em>de tip filosofic. Grila de lectur\u0103 propus\u0103 \u0219i evolu\u021biile discu\u00adtate conduc la ideea c\u0103 fiecare persoan\u0103 care are at\u00e2t angajamente filosofice, c\u00e2t \u0219i reli\u00adgioase trebuie s\u0103 ia serios \u00een considerare incompatibilitatea acestora \u00een privin\u021ba princi\u00adpiului. Este o cale dificil\u0103 care merge \u00eempotriva tradi\u021biei, care prezint\u0103 riscuri, dar meri\u00adt\u0103 explorat\u0103.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
Referin\u021be bibliografice<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

Aquinas, St. Thomas, Summa Theologica<\/em>, trad. Dominican Friars, Grand Rapids, Christian Classics, 2009.<\/p>\n\n\n\n

Aristote, Oeuvres completes<\/em>, trad. Richard Bodeus et al., ed. Pierre Pellegrin, Pa\u00adris, Flammarion, 2014.<\/p>\n\n\n\n

Denzinger, Heinrich, Enchiridion symbolorum definitionum et declarationum de rebus fidei et morum<\/em>, Freiburg im Breisgau, Herder, 2003.<\/p>\n\n\n\n

Emperor, Julian, Works<\/em>, I\u2013III, London, Heinemann \/ New York, Macmillan, 1923.<\/p>\n\n\n\n

Gilson, Etienne, L\u2019esprit de la philosophie medieval<\/em>, Paris, Vrin, 1969.<\/p>\n\n\n\n

Hegel, G. W. F., Vorlesungen \u00fcber die Philosophie der Religion<\/em>, I\u2013II, Frankfurt, Suhrkamp, 1986\u20131990.<\/p>\n\n\n\n

Ivanka, Endre von, Plato Christianus<\/em>, Einsiedeln, Johannes, 1990.<\/p>\n\n\n\n

Jeremias, Joachim, Neutestamentliche Theologie. Erster Teil: Die Verk\u00fcndigung Jesu<\/em>, G\u00fctersloh, Gerd Mohn, 1971.<\/p>\n\n\n\n

Metzger, Paul Louis, How Hegelian is Christianity?<\/em>, https:\/\/www.patheos.com.<\/p>\n\n\n\n

Mironescu, Alexandru, Certitudine \u0219i Adev\u0103r<\/em>, Casa \u0218coalelor, Bucure\u0219ti, f.a. (1947).<\/p>\n\n\n\n

Petrovici, Ion, Introducere \u00een metafizic\u0103<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Casei \u0218coalelor, 1929.<\/p>\n\n\n\n

Plato, Complete Works<\/em>, trad. G. M. A. Grube et al., ed. John M. Cooper, D. S. Hutchinson, Indianapolis, Hackett Publishing Company, 1997.<\/p>\n\n\n\n

Russell, Bertrand, Why I am not a Christian<\/em>, London, Routledge, 2004.<\/p>\n\n\n\n

Williamson, Raymond K., An Introduction to Hegel\u2019s Philosophy of Religion<\/em>, SUNY Albany, Press, 1984.<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
Note<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

[1]<\/a> De exemplu, nu po\u021bi avea \u00een vedere teologia\/religia cre\u0219tin\u0103 f\u0103r\u0103 a lua \u00een seam\u0103 dogmele ei, a\u0219a cum nu po\u021bi vorbi despre critica f\u0103cut\u0103 de Carnap metafizicii f\u0103r\u0103 a \u021bine seam\u0103 de tipurile de enun\u021buri posibile \u00een opinia acestuia.<\/p>\n\n\n\n

[2]<\/a> Folosesc termenul disciplin\u0103<\/em> \u2013 adic\u0103 ceea ce se pred\u0103 de la unul la altul, se \u00eenva\u021b\u0103 \u2013 pentru a ocoli aici discu\u021biile despre statutul diverselor entit\u0103\u021bi pe care el le denume\u0219te (filosofie, \u0219tiin\u021b\u0103, teolo\u00adgie); oric\u00e2t de importante ar fi aceste discu\u021bii, ele nu-\u0219i au locul aici; utilizarea termenului disciplin\u0103<\/em> ne fere\u0219te de eventuale confuzii. De asemenea este evident\u0103 conven\u021bia prin care m\u0103 refer la \u0219tiin\u021b\u0103 colectiv ca disciplin\u0103, c\u00e2nd este \u0219tiut c\u0103 fiecare \u0219tiin\u021b\u0103 este o disciplin\u0103.<\/p>\n\n\n\n

[3]<\/a> Este vorba, \u00een fond, doar de o schi\u021b\u0103, c\u00e2teva remarci despre cum se prezint\u0103 problema studia\u00adt\u0103 atunci c\u00e2nd o analiz\u0103m, pe c\u00e2t se poate, f\u0103r\u0103 a fi influen\u021ba\u021bi de bogata \u0219i prestigioasa ei tradi\u021bie.<\/p>\n\n\n\n

[4]<\/a> \u00centreaga \u0219coal\u0103 istoric\u0103 despre Iisus, de exemplu, lucreaz\u0103 \u00een universul datelor empirice cu un efort de cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103 \u0219i o erudi\u021bie aproape de ne\u00eent\u00e2lnit \u00een alte discipline. Dar, teologic nu aceasta este decisiv.<\/p>\n\n\n\n

[5]<\/a> Desigur, se pot formula contra-argumente: exist\u0103 un control din partea realit\u0103\u021bii \u0219i a experien\u00ad\u021bei asupra teoriilor noastre; exist\u0103 mari diferen\u021be la nivelul consecin\u021belor pe care le au diversele noas\u00adtre produse teoretice, indiferent c\u0103rei discipline apar\u021bin \u0219i cu at\u00e2t mai mult \u00eentre discipline; exist\u0103 un risc serios de relativism dac\u0103 accept\u0103m analiza propus\u0103 mai sus. Tuturor acestor argumente \u0219i altora asemenea le r\u0103spund doar c\u0103: oricare disciplin\u0103 este un produs al omului care a integrat diverse condi\u00ad\u021bion\u0103ri, dar totu\u0219i, produs al omului; istoria acestor discipline dovede\u0219te c\u0103 ele au func\u021bionat \u00een modul descris de mine; atrag aten\u021bia c\u0103 descrierea mea vizeaz\u0103 felul \u00een care func\u021bioneaz\u0103 modul \u00een care noi ne raport\u0103m la lume \u0219i nu felul \u00een care este aceasta \u00een ea \u00eens\u0103\u0219i. Mai clar spus, de exemplu, noi nu am lucrat cu atomi, obiecte care au protoni, neutroni etc. dec\u00e2t dup\u0103 ce am elaborat o teorie, de\u0219i, desigur, au fost multe observa\u021bii despre atomii \u00een ei \u00een\u0219i\u0219i care au cerut formularea unei asemenea teorii.<\/p>\n\n\n\n

[6]<\/a> De exemplu, la Niceea, subordina\u021bianismul arian a fost una dintre propunerile respinse, chiar dac\u0103 ar fi fost mai u\u0219or de compatibilizat cu exigen\u021bele logicii.<\/p>\n\n\n\n

[7]<\/a> Cauza cea mai probabil\u0103 a acestei evolu\u021bii este aceea c\u0103 \u00een Grecia post-clasic\u0103 are loc un pro\u00adces de erodare a religiei care g\u0103se\u0219te un analogon \u00een Europa modern\u0103. Diferen\u021ba remarcabil\u0103 este dat\u0103 de con\u021binutul celor dou\u0103 religii; Platon \u0219i Aristotel nu se sim\u021beau \u00een niciun fel datori fa\u021b\u0103 de compor\u00adtamentele prea umane ale zeilor; \u00een modernitate, chiar pentru un ateu activ ca Russell este dificil s\u0103 nege valoarea moral\u0103 a teologiei\/religiei cre\u0219tine.<\/p>\n\n\n\n

[8]<\/a> Cauza principal\u0103 a acestei st\u0103ri de lucruri este, \u00een ambele cazuri, nevoia de legitimitate, de \u00een\u00adscriere \u00een cultura dominant\u0103 a epocii. Dar sunt numeroase alte cauze, dintre care merit\u0103 amintit\u0103 situa\u021bia per\u00adsonalit\u0103\u021bilor care, confrunt\u00e2ndu-se cu alegeri dificile, au preferat s\u0103 g\u0103seasc\u0103 solu\u021bii de integrare.<\/p>\n\n\n\n

[9]<\/a> Oric\u00e2t de provocatoare intelectual este aceast\u0103 constatare, nu putem insista aici asupra ei, dar ea ar trebui s\u0103 ne fac\u0103 s\u0103 medit\u0103m asupra succesului teologiei tomiste de a conjuga dogma \u0219i argu\u00admentarea filosofic\u0103, mai ales c\u0103 acest pretins succes a transformat tomismul la sf\u00e2r\u0219itul secolului XIX pentru c\u00e2teva decenii \u00een doctrin\u0103 oficial\u0103 catolic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

[10]<\/a> Nodul disputei este dac\u0103 sufletele sunt nemuritoare p\u00e2n\u0103 la judecata final\u0103 sau se afl\u0103 \u00een adormire.<\/p>\n\n\n\n

[11]<\/a> Mai sus m-am referit la felul \u00een care analizeaz\u0103 Petrovici diversele solu\u021bii propuse de mari fi\u00adlosofi acestei probleme.<\/p>\n\n\n\n

[12]<\/a> El se refer\u0103 la propria filosofie ca standard ultim pentru orice filosofie.<\/p>\n\n\n\n

[13]<\/a> Merit\u0103 amintit, fie \u0219i doar \u00eentr-o not\u0103, faptul c\u0103 chiar din mediul teologic s-a acordat at\u00e2ta importan\u021b\u0103 filosofiei hegeliene a religiei \u00eenc\u00e2t s-a r\u0103sturnat \u00eentrebarea comun\u0103: c\u00e2t de cre\u0219tin este Hegel?<\/em>, formul\u00e2ndu-se: c\u00e2t de hegelian este cre\u0219tinismul?<\/em><\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

[Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u015fti<\/em>, vol. XVIII: \u0218tiin\u021b\u0103 \u0219i metafizic\u0103. Ion Petrovici<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2022, pp. 111\u2013121]<\/p>\n\n\n

\n\t\t\t\n\t\t\t\t
\n\t\t\t\t\t\n\t\t\t\t\n\t\t\t\t\t\n\t\t\t\t<\/path><\/svg>\n\t\t\t<\/span>Descarc\u0103<\/span>\n\t\t\t\t<\/div>\n\t\t\t<\/a>\n\t\t<\/div><\/div>\n\n\n

<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ion Petrovici \u0219i Alexandru Mironescu \u2013utiliz\u0103ri ale termenului adev\u0103r Marian George Panait Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne Ion Petrovici and Alexandru Mironescu: Usages of the Term \u2018Truth\u2019 Abstract: The purpose of this text is to emphasize the positioning \u2013 on account of the use of the term \u2018truth\u2019 \u2013 of […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"parent":6423,"menu_order":9,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","template":"","meta":{"_uag_custom_page_level_css":"","site-sidebar-layout":"default","site-content-layout":"","ast-site-content-layout":"default","site-content-style":"default","site-sidebar-style":"default","ast-global-header-display":"","ast-banner-title-visibility":"","ast-main-header-display":"","ast-hfb-above-header-display":"","ast-hfb-below-header-display":"","ast-hfb-mobile-header-display":"","site-post-title":"disabled","ast-breadcrumbs-content":"","ast-featured-img":"","footer-sml-layout":"","theme-transparent-header-meta":"","adv-header-id-meta":"","stick-header-meta":"","header-above-stick-meta":"","header-main-stick-meta":"","header-below-stick-meta":"","astra-migrate-meta-layouts":"default","ast-page-background-enabled":"default","ast-page-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-4)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"ast-content-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"footnotes":""},"categories":[195,254,366],"tags":[392,130,266],"class_list":["post-6769","page","type-page","status-publish","hentry","category-articole","category-marian-george-panait","category-sifr18","tag-alexandru-mironescu","tag-ion-petrovici","tag-problema-adevarului"],"featured_image_src":null,"uagb_featured_image_src":{"full":false,"thumbnail":false,"medium":false,"medium_large":false,"large":false,"1536x1536":false,"2048x2048":false},"uagb_author_info":{"display_name":"SIFR","author_link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/author\/mm\/"},"uagb_comment_info":0,"uagb_excerpt":"Ion Petrovici \u0219i Alexandru Mironescu \u2013utiliz\u0103ri ale termenului adev\u0103r Marian George Panait Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne Ion Petrovici and Alexandru Mironescu: Usages of the Term \u2018Truth\u2019 Abstract: The purpose of this text is to emphasize the positioning \u2013 on account of the use of the term \u2018truth\u2019 \u2013 of…","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/6769","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6769"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/6769\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":7063,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/6769\/revisions\/7063"}],"up":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/6423"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6769"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6769"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6769"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}