Doctorand, Facultatea de Filosofie, Universitatea din Bucure\u0219ti<\/p>\n\n\n\n
Abstract:<\/strong> <\/strong>In the following paper, Ion Petrovici\u2019s concept of metaphysics is taken into consideration. Starting from the debates on metaphysics that were at their peak at the beginning of the last century, the present paper explores the possibility of a metaphysical approach from the point of view of a categorial thinking while em\u00adphasizing on the relationship between metaphysics and religion. In Petrovici\u2019s view, metaphysics is an expression of a tendency of the soul, as well as of a need for absolute truth \u2013 ex\u00adpression that aims at a practicality intrinsic to the discourse. The metaphysics as science becomes therefore a metaphysics of consolation that seeks the meaning of Being and eternity at the expense of the factual truth. In the end, the relationship be\u00adtween scientific and metaphysical progress will be addressed.<\/p>\n\n\n\n Keywords: <\/strong>metaphysics; tendency of the soul; progress; truth; categorial think\u00ading; metaphysics of consolation.<\/p>\n\n\n\n Introducere \u00een metafizic\u0103<\/em> de Ion Petrovici apare \u00een contextul dezbaterilor despre metafizic\u0103 de la \u00eenceputul secolului trecut. Pozi\u021bia pe care Petrovici o adopt\u0103 fa\u021b\u0103 de metafizic\u0103 se afl\u0103, dup\u0103 mine, \u00eentre Carnap \u0219i Heidegger. Adic\u0103 \u00eentre pozitivismul ce adopta o metod\u0103 similar\u0103 cu cea a \u0219tiin\u021belor naturii \u0219i fenomenologia ce urm\u0103rea o re\u00adformulare a metafizicii plec\u00e2nd de la problematica \u201ea fi -ului\u201d \u2013 fiin\u021bei.<\/p>\n\n\n\n Metafizica, dup\u0103 Petrovici, r\u0103m\u00e2ne o metod\u0103 de descoperire a adev\u0103rului absolut. Dar aceast\u0103 metod\u0103 nu este v\u0103zut\u0103 ca fiind circular\u0103 \u0219i neverificabil\u0103, nici o manier\u0103 de acoperire a sensului originar al fiin\u021bei, ci, mai cu seam\u0103, o manier\u0103 de progres \u00een planul g\u00e2ndirii. Acest progres se refer\u0103 la o anumit\u0103 construc\u021bie piramidal\u0103. Pare a fi similar progresului tehnologic f\u0103cut cu ajutorul \u0219tiin\u021belor naturii. Dar at\u00e2t tipul de discurs adop\u00adtat, c\u00e2t \u0219i orizontul practic al acestuia sunt, la prima vedere, mai aproape de ceea ce reg\u0103sim \u00een planul de g\u00e2ndire al dogmelor religioase. Ba mai mult, religia, la fel ca \u0219i metafizica, dispune de o \u00eenclina\u021bie a g\u00e2ndirii c\u0103tre un punct, c\u0103tre Unu. \u00cen metafizic\u0103, acest Unu este reprezentat de o pozi\u021bie metafizic\u0103 fundamental\u0103, de adev\u0103rul absolut.<\/p>\n\n\n\n Petrovici semnaleaz\u0103 faptul c\u0103 religia dispune de metafizic\u0103, e adev\u0103rat, acest discurs metafizic este inferior discursurilor mai evoluate ale metafizicilor contempora\u00adne. Dar, spre deosebire de metafizic\u0103, religia mai dispune \u0219i de o dimensiune practic\u0103, a tr\u0103irii fenomenului ca atare. Aceast\u0103 dimensiune practic\u0103 este, dup\u0103 Petrovici, practici\u00adtatea metafizicii, a discursului teoretic ce vizeaz\u0103 descoperirea adev\u0103rului. \u00cen acest punct, distinc\u021bia dintre metafizic\u0103 \u0219i religie nu este dat\u0103 dec\u00e2t de aceast\u0103 dimensiune practic\u0103. Dar Petrovici nu \u00eencearc\u0103 sub nicio form\u0103 s\u0103 opereze cu o distinc\u021bie \u00eentre me\u00adtafizic\u0103 \u0219i religie; mai cu seam\u0103, discursul decurge \u00een vederea unei alipiri. Aceast\u0103 ali\u00adpire presupune, pe de o parte, asumarea practicit\u0103\u021bii intrinseci religiei, iar pe de alt\u0103 parte, acceptarea progresului metafizicii ca \u0219tiin\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n Oper\u00e2nd cu aceast\u0103 punere laolalt\u0103 a metafizicii cu religia, r\u0103m\u00e2ne \u00een suspendare ceea ce este vizat. Dac\u0103 ceea ce este vizat reprezint\u0103 o metod\u0103 de descoperire a adev\u0103\u00adrului, atunci practicitatea sau tr\u0103irea inerent\u0103 metafizicii r\u0103m\u00e2ne inutil\u0103, iar dac\u0103 se vizea\u00adz\u0103 o alipire a tr\u0103irii ca practic\u0103 a metodei de descoperire a adev\u0103rului, atunci avem de a face cu o reformulare a g\u00e2ndirii religioase \u2013 g\u00e2ndire ce se constituie din partea metafizic\u0103 ce vizeaz\u0103 adev\u0103rul absolut \u0219i partea practic\u0103 ce vizeaz\u0103 tr\u0103irea. Ceea ce este vizat aici r\u0103m\u00e2ne scopul pentru care \u00eentreprindem un discurs metafizic. Dac\u0103 scopul discursului metafizic este de descoperire a adev\u0103rului absolut, atunci trebuie s\u0103 renun\u00ad\u021b\u0103m la o practic\u0103 a tr\u0103irii fenomenului ca atare. Dac\u0103 discursul metafizic se constituie ca form\u0103 de conciliere \u00eentre tr\u0103ire \u0219i lume, atunci metafizica avut\u0103 \u00een vedere este, mai cu seam\u0103, o metafizic\u0103 de consolare. Aceast\u0103 metafizic\u0103 de consolare, a\u0219a cum ne par\u00advine de la Camus \u0219i Nietzsche, nu este altceva dec\u00e2t o manier\u0103 de ra\u021bionalizare a lumii \u2013 o \u00eenclina\u021bie c\u0103tre Unu. Aceast\u0103 \u00eenclina\u021bie survine \u00een urma unei nevoi de conciliere \u00eentre tr\u0103ire, ca practic\u0103 a metafizicii, \u0219i lume. Punerea laolalt\u0103 a metafizicii cu religia este tocmai o astfel de metafizic\u0103 de consolare formulat\u0103 \u00een vederea scopului practic inerent. Riscul, \u00een acest punct, este de a renun\u021ba la scopul inerent metafizicii de desco\u00adperire a adev\u0103rului absolut \u0219i de mutare a discursului \u00een planul unei func\u021bionalit\u0103\u021bi a practicii principiilor aduse \u00een vedere. Astfel, metafizica nu mai poate fi v\u0103zut\u0103 ca mani\u00ader\u0103 de raportare la adev\u0103r, ci ca moral\u0103.<\/p>\n\n\n\n Recuperarea discursului metafizic, \u00een contextul dezbaterilor de la \u00eenceputul seco\u00adlului trecut, survine ca raport \u00eentre \u201epornirea sufleteasc\u0103\u201d[1]<\/sup><\/a>, v\u0103zut\u0103 ca \u00eenclina\u021bie afectiv\u0103 a insului cu privire la \u00eentreb\u0103rile ultime, \u0219i \u201elocul unde zace ascuns adev\u0103rul\u201d[2]<\/sup><\/a>, v\u0103zut ca \u0219tiin\u021b\u0103 ce urm\u0103re\u0219te un \u201emaxim de absolut \u0219i un minim de relativ\u201d.[3]<\/sup><\/a> Plec\u00e2nd de la pre\u00admisa \u201eomului ca animal metafizic\u201d[4]<\/sup><\/a>, Ion Petrovici ne scoate la lumin\u0103 \u00eenclina\u021bia insului de a r\u0103spunde la \u00eentreb\u0103ri ultime. Aceast\u0103 \u00eenclina\u021bie se manifest\u0103 ca o nevoie a unei \u201e\u00een\u021be\u00adlegeri de ansamblu\u201d[5]<\/sup><\/a>, ca ra\u021bionalizare ultim\u0103 a lumii. Discursul ce pledeaz\u0103 pentru recuperarea metafizicii este, din capul locului, o manier\u0103 de a r\u0103spunde acestei nevoi. Astfel, metafi\u00adzica se constituie ca necesitate a insului, ca form\u0103 de \u00een\u021belegere. Primul argument pentru recuperarea discursului metafizicii pleac\u0103 de la \u00eenclina\u021bia afectiv\u0103 a insului de a r\u0103spunde la \u00eentreb\u0103ri ultime. Dac\u0103 nu se accept\u0103 metafizica ca \u0219tiin\u021b\u0103 obiec\u00adtiv\u0103, atunci ea trebuie practicat\u0103 pentru sine, ca manier\u0103 de a r\u0103spunde \u00eenclina\u021biei afec\u00adtive. Dar aceast\u0103 metafizi\u00adc\u0103 pentru sine nu se afl\u0103 \u00een orizontul unei subiectivit\u0103\u021bi, prac\u00adtica survine ca apropriere a discursului metafizic, nu ca formulare subiectiv\u0103 a lui. Ne\u00adcesitatea unui discurs metafizic, ca \u0219tiin\u021b\u0103 obiectiv\u0103 de descoperire a adev\u0103rului, survi\u00adne, pe de o parte, din \u00eenclina\u021bia afec\u00adtiv\u0103 a insului, iar pe de alt\u0103 parte, din formularea unui discurs specializat angajat pentru r\u0103spunderea fa\u021b\u0103 de aceast\u0103 \u00eenclina\u021bie afectiv\u0103. Astfel, metafizica se manifest\u0103, \u00een prim\u0103 instan\u021b\u0103, ca discurs tributar unei \u00eenclina\u021bii afective. Nevoia de ra\u021bionalizare a lumii trebuie prins\u0103 \u00een orizontul unui discurs specia\u00adlizat ce urm\u0103re\u0219te prinderea \u00een concepte generale a ceea ce nu poate fi cuprins de \u0219tiin\u00ad\u021bele pozitive. O prim\u0103 viziune asupra practicit\u0103\u021bii meta\u00adfizicii survine ca manier\u0103 a insu\u00adlui de a r\u0103spunde la \u00eentreb\u0103ri ultime. Discursul metafizic ar fi el \u00eensu\u0219i o form\u0103 de prac\u00adtic\u0103 survenit\u0103 din \u00eenclina\u021bia afectiv\u0103, practic\u0103 ce r\u0103m\u00e2ne tributar\u0103 unei forme specializa\u00adte de formulare.<\/p>\n\n\n\n Discursul metafizic se manifest\u0103 ca metafizic\u0103 de consolare. El survine din \u00een\u00adclina\u021bia afectiv\u0103 a insului \u0219i se formuleaz\u0103 ca garant epistemic al acestei \u00eenclina\u021bii. Pro\u00adblema constituirii metafizicii ca \u0219tiin\u021b\u0103 r\u0103m\u00e2ne aceast\u0103 \u00eenclina\u021bie afectiv\u0103. \u00cen m\u0103sura \u00een care metafizica r\u0103m\u00e2ne tributar\u0103 \u00eenclina\u021biei afective, aceasta \u00ee\u0219i submineaz\u0103 preten\u021bia de obiectivitate. Formularea unui discurs, plec\u00e2nd de la forma afectiv\u0103 a insului, nu se poate manifesta dec\u00e2t ca discurs subiectiv asumat. Descoperirea adev\u0103rului absolut \u0219i preten\u021biile de obiectivitate ale metafizicii ca \u0219tiin\u021b\u0103 nu pot accepta o astfel de subiectivi\u00adtate. Din acest punct, argumentul conform c\u0103ruia discursul metafizic trebuie formulat din nevoia insului de a r\u0103spunde la \u00eentreb\u0103ri se fr\u00e2nge. Preten\u021bia de obiectivitate nu poa\u00adte fi satisf\u0103cut\u0103, dat\u0103 fiind subiectivitatea survenit\u0103 din \u00eenclina\u021bia afectiv\u0103. Dac\u0103 ac\u00adcep\u00adt\u0103m o oarecare senzualitate[6]<\/sup><\/a>, atunci r\u0103m\u00e2nem \u00een orizontul \u0219tiin\u021belor pozitive. Dac\u0103 tre\u00adcem c\u0103tre o abstractizare ultim\u0103, atunci ne canton\u0103m \u00een \u00eenclina\u021bia afectiv\u0103. Aici, meta\u00adfi\u00adzi\u00adca este pus\u0103 \u00een slujba \u00eenclina\u021biei afective, iar nu \u00een slujba adev\u0103rului. Din \u0219tiin\u021b\u0103 ce vi\u00adzea\u00adz\u0103 descoperirea adev\u0103rului se transfigureaz\u0103 \u00een manier\u0103 de consolare a insului co\u00adtropit de \u00eentreb\u0103ri. Metafizica ca \u0219tiin\u021b\u0103 nu r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t o \u201enostalgie pentru unita\u00adte\u201d.[7]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n Preten\u021bia progresului \u00een \u0219tiin\u021ba metafizicii survine tot din preten\u021bia de obiectivita\u00adte a discursului. Asumarea faptului c\u0103 exist\u0103 o lume a principiilor ultime ce guverneaz\u0103 lumea sensibil\u0103 scoate la lumin\u0103 aceast\u0103 preten\u021bie de obiectivitate[8]<\/sup><\/a>, iar \u00eenclina\u021bia afec\u00adtiv\u0103 o fr\u00e2n\u00adge. Ipoteza progresului \u00een metafizic\u0103: \u201esistemele nu at\u00e2t se combat c\u00e2t se completea\u00adz\u0103\u201d.[9]<\/sup><\/a> Prin introducerea unei \u00eenclina\u021bii afective \u00een discursul metafizic nu fa\u00adcem altceva dec\u00e2t s\u0103 submin\u0103m metafizica ca \u0219tiin\u021b\u0103, preten\u021bia de obiectivitate \u0219i pro\u00adgresul anun\u021bat.<\/p>\n\n\n\n Astfel, metafizica se prezint\u0103 ca discurs consolator; ea nu mai are niciuna dintre premisele necesare pentru a adera la rangul de \u0219tiin\u021b\u0103. R\u0103m\u00e2ne discurs tributar \u00eenclina\u021bi\u00adilor afective \u0219i se constituie ca manier\u0103 de r\u0103spuns la \u00eentreb\u0103rile ultime, \u0219i nu ca formu\u00adlare a principiilor obiective ce vizeaz\u0103 \u201elocul unde zace ascuns adev\u0103rul\u201d.[10]<\/sup><\/a> Formularea discursului metafizic, ce angajeaz\u0103 preten\u021bii de \u0219tiin\u021b\u0103 obiectiv\u0103, se transfigureaz\u0103 \u00een meta\u00adfizic\u0103 de consolare ce r\u0103m\u00e2ne tributar\u0103 \u00eenclina\u021biilor afective ale insului. Submina\u00adrea metafizicii ca \u0219tiin\u021b\u0103 este z\u0103mislit\u0103 de argumentul ce viza o reafirmare a ei.<\/p>\n\n\n\n \u00cen acest punct, practicitatea metafizicii ne survine ca garant epistemic al \u00eenclina\u00ad\u021biilor afective. Raportul dintre metafizic\u0103 \u0219i practica ei se v\u0103de\u0219te \u0219i sub o alt\u0103 form\u0103, de aceast\u0103 dat\u0103 plec\u00e2nd dinspre conceptele metafizice \u00eenspre practicitate. Astfel, practici\u00adtatea este acum manifestarea insului \u00een orizontul discursului metafizic. Aceast\u0103 mani\u00adfestare este v\u0103zut\u0103 ca punere \u00een conformitate a practicilor \u0219i tr\u0103irilor mundane cu adev\u0103\u00adrul absolut avut \u00een vedere. Pe scurt, aceast\u0103 practicitate a metafizicii constituie raportul dintre discursul metafizic \u0219i religie. Aceast\u0103 religie este practica metafizicii.[11]<\/sup><\/a> Ea \u021bine de partea afectiv\u0103 \u0219i aduce practica ca pe o conformitate cu discursul metafizic. \u00cen fond, e vorba de aceea\u0219i moned\u0103 cu dou\u0103 fe\u021be. Religia are, la fel, o parte practic\u0103 \u0219i o parte teoretic\u0103, metafizic\u0103.[12]<\/sup><\/a> Deci discursul metafizic survine din \u00eenclina\u021bia afectiv\u0103 a insului de a r\u0103spunde la \u00eentreb\u0103rile ultime, se constituie teoretic \u0219i aduce cu sine o practicitate ce trebuie s\u0103 fie \u00een conformitate cu principiile vizate. \u0218i aici avem de a face cu acela\u0219i tip de problem\u0103 \u00eent\u00e2lnit \u00een \u00eencercarea de a observa cum se constituie discursul metafizic la Ion Petrovici. Anume c\u0103 religia, v\u0103zut\u0103 ca practicitate, func\u021bioneaz\u0103 ca o lezard\u0103 pentru discursul metafizic \u0219i viciaz\u0103 argumentul avut \u00een vedere pentru reafirma\u00adrea dis\u00adcursului metafizic. Dac\u0103 metafizica ca \u0219tiin\u021b\u0103 are \u00een vedere o practicitate, atunci aceast\u0103 practicitate poate vicia formularea discursului metafizic astfel \u00eenc\u00e2t acesta s\u0103 vizeze, mai cu seam\u0103, practicitatea, iar nu descoperirea principiilor fundamentale ale lumii \u0219i adev\u0103rul absolut. Aceast\u0103 rela\u021bie dintre metafizic\u0103 \u0219i \u00eenclina\u021bia afectiv\u0103 a omu\u00adlui, pe de o parte, \u0219i practicitatea sa, pe de alt\u0103 parte, reprezint\u0103 intrarea \u00eentr-un cerc vicios din care nu reiese altceva dec\u00e2t c\u0103 metafizica trebuie practicat\u0103 pentru sine.<\/p>\n\n\n\n Astfel, preten\u021bia de obiectivitate laolalt\u0103 cu preten\u021bia de \u0219tiin\u021b\u0103 sunt subminate \u0219i devin derizorii. Dac\u0103 utiliz\u0103m argumentele referitoare la \u00eenclina\u021bia afectiv\u0103 \u0219i practicita\u00adtea metafizicii pentru reafirmarea discursului metafizic, atunci acest discurs metafizic se transfigureaz\u0103 \u00een metafizic\u0103 de consolare. Discursul r\u0103m\u00e2ne, \u00een oricare dintre situa\u021bii, tributar unei nevoi sau unei practici. Argumentele ce urm\u0103resc o reafirmare a metafizi\u00adcii lucreaz\u0103 acum precum argumente \u00eempotriva metafizicii v\u0103zut\u0103 ca \u0219tiin\u021b\u0103. Putem accepta c\u0103 metafizica poate fi consolatoare \u0219i poate avea reverbera\u021bii subiective \u00een m\u0103\u00adsura \u00een care nu are preten\u021bii de \u0219tiin\u021b\u0103 obiectiv\u0103, dar nu putem accepta metafizica ca \u0219tiin\u021b\u0103 plec\u00e2nd de la argumentele avute \u00een vedere mai devreme.<\/p>\n\n\n\n Practicitatea pus\u0103 \u00een orizontul unei metafizici cap\u0103t\u0103 caracter normativ. Rela\u021bia dintre ins \u0219i discursul metafizic vizat este de supunere.[13]<\/sup><\/a> Omul trebuie s\u0103 pun\u0103 \u00een act ceea ce s-a descoperit angaj\u00e2nd discursul metafizic. Din moment ce ne sunt cunoscute principiile fundamentale ale lumii \u0219i adev\u0103rul absolut, trebuie s\u0103 ne conform\u0103m. Carac\u00adterul acestei practicit\u0103\u021bi a metafizicii cap\u0103t\u0103 valen\u021be de moral\u0103, iar metafizica pus\u0103 lao\u00adlalt\u0103 cu practicitatea sa nu se deosebe\u0219te cu nimic de religia ca atare. Discursul metafi\u00adzic ce are inerent\u0103 o practicitate \u00een vederea c\u0103reia se formuleaz\u0103 se transfigureaz\u0103 \u00een reli\u00adgiozitate. Astfel, \u00eenclina\u021bia afectiv\u0103 a insului este o deriziune a religiozit\u0103\u021bii sale. Metafizica ca \u0219tiin\u021b\u0103 se constituie \u00een orizontul \u00eenclina\u021biei afective a insului, iar nu \u00een vederea descoperii adev\u0103rului absolut. Ea este religie \u00een m\u0103sura \u00een care accept\u0103m pre\u00admisa subiectivit\u0103\u021bii survenite din \u00eenclina\u021bia afectiv\u0103. Din acest punct, fie accept\u0103m c\u0103 metafizica este religie, \u0219i atunci \u00ee\u0219i pierde preten\u021bia de \u0219tiin\u021b\u0103 obiectiv\u0103, fie c\u0103 este meto\u00add\u0103 necesar\u0103 \u00een vederea satisfacerii unei practicit\u0103\u021bi, \u0219i atunci cap\u0103t\u0103 valen\u021be de moral\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u00cenclina\u021bia afectiv\u0103, despre care spuneam c\u0103 este temeiul discursului metafizic, este o dat\u0103 a experien\u021bei. Nevoia de a r\u0103spunde la \u00eentreb\u0103ri ultime se constituie ca expe\u00adrien\u021b\u0103 \u00een m\u0103sura \u00een care survine din senzualitatea insului.<\/p>\n\n\n\n Metafizica nefiind o \u0219tiin\u021b\u0103 care se \u00eenv\u00e2rte \u00een arena \u0219i c\u00e2mpul experien\u021bei, metoda ei de lucru nu poate fi metod\u0103 experimental\u0103.[14]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Astfel, metafizica ca \u0219tiin\u021b\u0103 obiectiv\u0103 r\u0103m\u00e2ne \u00een orizontul unei deri\u00adziuni a religio\u00adzit\u0103\u021bii insului. Toate premisele ce vizau formularea unui argument pentru reafirmarea discursului metafizic se r\u0103sfr\u00e2ng \u00eempotriva sa.<\/p>\n\n\n\n Discursul metafizic, a\u0219a cum este v\u0103zut de Ion Petrovici, nu se poate formula de\u00adc\u00e2t ca metafizic\u0103 de consolare. El nu poate juca rolul unei \u0219tiin\u021be obiective, fiind prins \u00eentre \u00eenclina\u021bia afectiv\u0103 a insului \u0219i practicitatea inerent\u0103 discursului avut \u00een vedere. Acest discurs metafizic poate avea doar rolul consolator pe care \u00eel joac\u0103 \u00een general religia. Este o deriziune a religiozit\u0103\u021bii insului \u00een orizontul nevoii de a r\u0103spunde la cuta\u00adre sau cutare \u00eentrebare. Rolul jucat de metafizic\u0103 se rezum\u0103 la consolarea insului.<\/p>\n\n\n\n Formularea discursului metafizic survine din \u201etendin\u021ba c\u0103tre o concep\u021bie unitar\u0103 despre lume\u201d.[15]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 tendin\u021b\u0103 se manifest\u0103 ca \u00eenclina\u021bie afectiv\u0103 a insului, ca nevoie ce trebuie satisf\u0103cut\u0103 \u00een mod necesar. Aceast\u0103 nevoie de adev\u0103r este, \u00een fond, o c\u0103utare a sensului. Insul nu caut\u0103 adev\u0103ruri survenite din experien\u021bele imediate, nici tr\u0103iri ce se manifest\u0103 ca \u201eurm\u0103\u201d. Aceste adev\u0103ruri la \u00eendem\u00e2n\u0103 nu r\u0103spund \u00eenclina\u021biei afective avute \u00een vedere. Insul caut\u0103 sensul fiin\u021bei sale, motivul pentru care se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cutare sau cutare lucru, motivul pentru care respir\u0103. Acest sens nu poate fi conturat \u00een orizon\u00adtul unor ade\u00adv\u0103ruri la \u00eendem\u00e2n\u0103. \u0218tiin\u021bele pozitive nu pot cerceta sensul fiin\u021bei, ci doar ofer\u0103 explica\u021bii punctuale ale cut\u0103rui sau cut\u0103rui fenomen. C\u00e2nd un om de \u0219tiin\u021b\u0103 are ca obiect al cercet\u0103\u00adrii sale o c\u00e2rti\u021b\u0103, el scoate la lumin\u0103 doar comportamentul s\u0103u, constitu\u00ad\u021bia fiziologic\u0103, mediul de via\u021b\u0103. Schopenhauer, \u00eens\u0103, se \u00eentreb\u0103 cu privire la sensul aces\u00adtei c\u00e2rti\u021be.[16]<\/sup><\/a> Ne\u00advoia de adev\u0103r a insului este o nevoie de sens. Aceast\u0103 nevoie de sens nu poate fi satisf\u0103\u00adcut\u0103 de \u0219tiin\u021bele pozitive, ci doar de metafizic\u0103. C\u00e2nd Petrovici aduce \u00een discu\u021bie aceast\u0103 nevoie de adev\u0103r nu se refer\u0103 la adev\u0103ruri survenite empiric. El vi\u00adzeaz\u0103 tot o astfel de nevoie de sens pentru care e necesar\u0103 o \u0219tiin\u021b\u0103 a metafizicii. Aceas\u00adt\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103 ce are \u00een ve\u00addere descoperirea principiilor fundamentale ale lumii \u0219i adev\u0103rul absolut din care s\u0103 ias\u0103 la lumin\u0103 o practicitate vizeaz\u0103, \u00een fond, o formulare specializa\u00adt\u0103 a ipotezei sensului. Rolul consolator al metafizicii se afl\u0103 \u00een orizontul sensului. Dac\u0103 nu putem descoperi o \u0219tiin\u021b\u0103 pozitiv\u0103 pentru cercetarea sensului, atunci l\u0103s\u0103m \u00een urm\u0103 datele experien\u021bei \u0219i ne \u00eendrept\u0103m c\u0103tre o \u0219tiin\u021b\u0103 abstract\u0103 ce ofer\u0103 adev\u0103ruri tari din care se poate formula o ipo\u00adtez\u0103 a sensului ce r\u0103spunde nevoii noastre de adev\u0103r. Astfel, discursul metafizic se formu\u00adleaz\u0103 ca \u201enecesitate logic\u0103 a sintezei totale\u201d[17]<\/sup><\/a>, ca \u00eenclina\u021bie afectiv\u0103 a insului, ca nevoie de adev\u0103r, ca \u0219tiin\u021b\u0103 a sensului. Rolul ei consolator nu decurge din descoperirea adev\u0103rului absolut; sensul este vizat, din capul locului. Prima ipostaz\u0103 a metafizicii de consolare, prins\u0103 \u00een orizontul unei g\u00e2ndiri categoriale, este c\u0103utarea sensului.<\/p>\n\n\n\n Ipostaza secund\u0103 o vedem reprezentat\u0103 \u00een discursul \u021binut de Socrate pe patul de moarte despre nemurirea sufletului din Platon, Phaidon<\/em>. Tributar, la r\u00e2ndu-i, \u00eenclina\u021biei afective, acest dis\u00adcurs vizeaz\u0103 ipoteza nemuririi. Discursul metafizic este angajat s\u0103 ex\u00adpliciteze pro\u00adxi\u00admi\u00adta\u00adtea mor\u021bii. Contactul cu o \u201eabsen\u021b\u0103 prezent\u0103\u201d[18]<\/sup><\/a> se manifest\u0103 ca \u00eenclina\u00ad\u021bie afectiv\u0103 a in\u00adsului de a explicita fenomenul. Curajul lui Socrate dinaintea exe\u00adcu\u021biei survine din dis\u00adcursul s\u0103u metafizic \u00eendreptat c\u0103tre nemurire. Rolul consolator jucat de metafizic\u0103 de\u00adp\u0103\u00ad\u0219e\u0219te ipoteza sensului \u0219i cuprinde ipoteza nemurii ca manier\u0103 a insului de ra\u021biona\u00adlizare ultim\u0103. Aceast\u0103 ipotez\u0103 a nemuririi este coroborat\u0103 cu ipoteza sensului. Sensul se manifest\u0103 ca supunere \u00een vederea unei practicit\u0103\u021bi tributare discursu\u00adlui metafi\u00adzic; nemu\u00adrirea reprezint\u0103 maniera \u00een care supunerea este r\u0103spl\u0103tit\u0103. Discursul metafizic poate cuprinde at\u00e2t lumea adev\u0103rat\u0103, lumea formelor, c\u00e2t \u0219i lumea fals\u0103, lu\u00admea sensibi\u00adl\u0103.[19]<\/sup><\/a> O \u0219tiin\u021b\u0103 pozitiv\u0103 nu poate lucra dec\u00e2t cu date ale experien\u021bei din lu\u00admea sensibil\u0103. Necesitatea discursului metafizic survine din aceast\u0103 nevoie de a dep\u0103\u0219i datele ob\u021binute din lumea sensibil\u0103 \u0219i de a purcede c\u0103tre lumea formelor, c\u0103tre adev\u0103rul absolut.<\/p>\n\n\n\n Dac\u0103 sustragem rolul consolator din discursul metafizic, ipoteza sensului \u0219i a nemuririi, el r\u0103m\u00e2ne \u00een imposibilitate de formulare, \u00ee\u0219i pierde \u00eenclina\u021bia afectiv\u0103 ce-l constituie. P\u0103trunderea \u00een lumea formelor are ca motor aceast\u0103 \u00eenclina\u021bie afectiv\u0103, ne\u00advoia omului de a r\u0103spunde la cutare sau cutare \u00eentrebare, cunoa\u0219terea sensului \u0219i expli\u00adcitarea mor\u021bii plec\u00e2nd de la ipoteza nemuririi. Nu sunt pu\u021bine locurile unde Petrovici ipostaziaz\u0103 aceast\u0103 nevoie de adev\u0103r \u0219i \u00ee\u0219i formuleaz\u0103 discursul pentru reafirmarea metafizicii plec\u00e2nd de la \u00eenclina\u021bia afectiv\u0103 a omului. Rolul consolator al metafizicii este primordial pentru \u00eentemeierea unui discurs metafizic. El nu se formuleaz\u0103 \u201ede dragul adev\u0103rului\u201d, ci din nevoia de adev\u0103r. Astfel, metafizica de consolare trebuie s\u0103 fie, \u00een mod necesar, parte a metafizicii ca \u0219tiin\u021b\u0103 obiectiv\u0103. Petrovici introduce acest rol consolator ca parte necesar\u0103 a metafizicii \u00een ciuda tensiunilor ce au fost scoase la lumi\u00adn\u0103 mai sus. F\u0103r\u0103 aceast\u0103 parte consolatoare, discursul metafizic nu mai vine \u00een \u00eent\u00e2mpi\u00adnarea nevoii de adev\u0103r a insului. \u201eOmul este un animal metafizic\u201d[20]<\/sup><\/a>, iar discursul meta\u00adfizic vine \u00een \u00eent\u00e2mpinarea acestei naturi a omului.<\/p>\n\n\n\n \u00cen g\u00e2ndirea slab\u0103[21]<\/sup><\/a> metafizica de consolare apare ca form\u0103 a imaginarului. Insul sustras din discursul metafizic, resemnat \u00een fa\u021ba lipsei criteriilor pentru descoperirea adev\u0103rului[22]<\/sup><\/a>, se refugiaz\u0103 \u00een forme imaginare ale adev\u0103rurilor tari. Aici nu mai avem de a face cu principii fundamentale, cu adev\u0103ruri absolute \u0219i lumea formelor. Insul ce dispune de g\u00e2ndire slab\u0103 \u00ee\u0219i formuleaz\u0103 doar imaginea acestora \u00een vederea consol\u0103rii.<\/p>\n\n\n\n Dialogul dintre un necredincios \u0219i Dumnezeu se constituie ca form\u0103 a imagina\u00adrului de a suplini lipsa. La Cioran, bun\u0103oar\u0103, metafizica de consolare se formuleaz\u0103 ca imagine a divinit\u0103\u021bii. Insul este pus fa\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103 cu divinitatea \u00een vederea unui dialog consolator. Dumnezeu reprezint\u0103 imaginea singurului refugiu.[23]<\/sup><\/a> Metafizica de consola\u00adre se constituie ca manier\u0103 a insului de a se sustrage din lumea sensibil\u0103. Imaginarul joac\u0103 acum rolul pe care adev\u0103rurile tari \u00eel joac\u0103 \u00een discursul metafizic. E o trecere de la o practicitate a meta\u00adfizicii la o practicitate a imaginarului. Aceast\u0103 metafizic\u0103 de con\u00adsolare, prins\u0103 \u00een orizontul imaginarului, aduce \u00een lumea sensibil\u0103 ceea ce nu se poate g\u00e2ndi dec\u00e2t metafizic. Dialo\u00adgul cu divinitatea se formuleaz\u0103 ca manier\u0103 a insului de a evada din lumea sensibil\u0103, la fel cum adev\u0103rurile tari ale metafizicii ne propun s\u0103 sc\u0103\u00adp\u0103m de sim\u021buri. Prin dialogul cu divinitatea se acceseaz\u0103 o form\u0103 de cunoa\u0219tere, neveri\u00adtabil\u0103, ce joac\u0103 rol consolator \u0219i doar consolator. Adev\u0103rurile tari sunt reduse la adev\u0103\u00adruri imaginare ce sunt necesare \u00een vederea consol\u0103rii. Prin dialogul cu divinitatea ima\u00adginarul ofer\u0103 o sustragere ce se poate \u00eentinde la infinit \u00een vederea consol\u0103rii. \u201eCu Dum\u00adnezeu nu termini niciodat\u0103.\u201d[24]<\/sup><\/a> La Petrovici, aceast\u0103 consolare se afl\u0103 \u00een orizontul unor adev\u0103ruri tari. Ea este garantat\u0103 epistemic de discursul metafizic. Imaginarul nu lucrea\u00adz\u0103 ca un garant epistemic, nu este prins \u00eentr-un discurs despre adev\u0103r. El are sim\u00adpl\u0103 func\u021bie consolatoare. Ba mai mult, el submineaz\u0103 discursul metafizic. Prin utiliza\u00adrea imaginarului \u00een vederea consol\u0103rii, discur\u00adsul metafizic \u00ee\u0219i pierde utilitatea. Nevoia de adev\u0103r devine disimulare.<\/p>\n\n\n\n Primul argument formulat de Petrovici pentru reanimarea discursului metafizic este subminat de metoda reg\u0103sit\u0103 \u00een g\u00e2ndirea slab\u0103 privitoare la capacitatea imagin\u00adar\u00adului de a prelua rolul consolator. \u00cen g\u00e2ndirea sla\u00adb\u0103, rolul discursului metafizic de a con\u00adsola este preluat de imaginar.<\/p>\n\n\n\n \u00cen g\u00e2ndirea slab\u0103, metafizica de consolare se poate contura \u0219i ca discurs optimist. Acest discurs nu dispune nici de adev\u0103ruri tari, nici de forme ale imaginarului, el se formuleaz\u0103 ca urmare a unui calcul al situa\u021biilor posibile \u0219i a alegerii celei mai bune for\u00adme a posibilului.[25]<\/sup><\/a> Discursul optimist se formuleaz\u0103 \u00een orizontul unei poten\u021bialit\u0103\u021bi. Bun\u0103oar\u0103, discursul etic are \u00een vedere ipoteza celui mai reu\u0219it scenariu. Aceast\u0103 ipotez\u0103 survine ca manier\u0103 a insului de a viza cea mai bun\u0103 dintre situa\u021biile posibile. Aceast\u0103 metafizic\u0103 de consolare survine, cel mai adesea, ca recomandare \u00een vederea c\u0103reia insul ac\u021bioneaz\u0103. Bun\u0103oar\u0103, recomandarea de a ac\u021biona moral vizeaz\u0103 doar situa\u021biile ideale de a fi \u00een conformitate cu recomandarea avut\u0103 \u00een vedere. Astfel, discursul optimist, v\u0103zut ca metafizic\u0103 de consolare, se formuleaz\u0103 ca discurs al celei mai bune situa\u021bii.<\/p>\n\n\n\n Am identificat trei ipostaze ale metafizicii de consolare. Prima este tributar\u0103 me\u00adtafizicii v\u0103zute ca \u0219tiin\u021b\u0103 obiectiv\u0103 \u0219i vizeaz\u0103 ipoteza sensului \u0219i a nemuririi. A doua se constituie ca form\u0103 a imaginarului \u0219i vizeaz\u0103 sl\u0103birea adev\u0103rurilor tari \u0219i utilizarea lor ca forme ale imaginarului. Cea din urm\u0103 se formuleaz\u0103 ca discurs optimist ce vi\u00adzeaz\u0103 cea mai bun\u0103 dintre situa\u021biile aflate \u00een poten\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n Ipoteza progresului \u00een metafizic\u0103, despre care vorbea Petrovici, presupune c\u0103 dis\u00adcursu\u00adrile metafizice se completeaz\u0103 mai mult dec\u00e2t se contrazic.[26]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 ipotez\u0103 vizeaz\u0103 un progres similar cu cel \u0219tiin\u021bific, \u00een care \u0219tiin\u021bele pozitive, chiar \u0219i cele ce au fost dep\u0103\u00ad\u0219ite, au func\u021bionat ca piatr\u0103 de c\u0103p\u0103t\u00e2i pentru descoperirile de ast\u0103zi. Aceast\u0103 ipotez\u0103 a progresului survine din ipoteza evolu\u021biei \u0219tiin\u021bei metafizicii. Petrovici semna\u00adleaz\u0103 fap\u00adtul c\u0103 discursul metafizic contemporan este mai evoluat dec\u00e2t discursul meta\u00adfizic antic, bun\u0103oar\u0103. De altfel, acest argument privitor la progresul metafizicii este utili\u00adzat pentru reanimarea discursului metafizic. Spre deosebire de discursul \u0219tiin\u021bific, discursul metafizic nu lucreaz\u0103 cu date obiective \u0219i m\u0103sur\u0103tori.<\/p>\n\n\n\n A\u0219a cum am scos la lumin\u0103, discursul metafizic survine dintr-o \u00eenclina\u021bie afecti\u00adv\u0103, el se formuleaz\u0103 ca nevoie de adev\u0103r. Aceast\u0103 \u00eenclina\u021bie afectiv\u0103 viciaz\u0103 efortul metafizicii de a-\u0219i aroga preten\u021bia de obiectivitate \u0219i de a adera la rangul de \u0219tiin\u021b\u0103. Dis\u00adcursul metafizic r\u0103m\u00e2ne tributar \u00eenclina\u021biei afective \u0219i practicit\u0103\u021bii sale. Progresul nu poate fi v\u0103zut dec\u00e2t dac\u0103 acest discurs metafizic se transfigureaz\u0103 \u00een moral\u0103.<\/p>\n\n\n\n Altfel, nu ne putem g\u00e2ndi la acest progres dec\u00e2t ca la o \u00een\u0219iruire de abstrac\u021biuni tri\u00adbutare \u00eenclina\u021biei afective. Aici nu este vorba despre completarea sau contrazicerea dis\u00adcursurilor metafizice de p\u00e2n\u0103 acum, ci despre maniera \u00een care ele se formuleaz\u0103 ca r\u0103s\u00adpuns la nevoia noastr\u0103 de adev\u0103r. Petrovici recunoa\u0219te subiectivitatea inerent\u0103 dis\u00adcursului metafizic, dar pledeaz\u0103 pentru o obiectivitate \u00een descoperirea adev\u0103rului ca sfor\u021bare indi\u00advidual\u0103.[27]<\/sup><\/a> Problema progresului \u00een metafizic\u0103 survine din aceast\u0103 subiecti\u00advitate ce are inerente \u00eenclina\u021bia afectiv\u0103 \u0219i practicitatea discursului. Ele sechestreaz\u0103 preten\u021bia de obiec\u00adtivitate \u0219i astfel submineaz\u0103 \u0219i progresul ce poate surveni din acea obiectivitate.<\/p>\n\n\n\n Astfel, metafizica nu dispune de un progres similar cu cel al \u0219tiin\u021belor pozitive; mai cu seam\u0103, este o decantare a \u00eenclina\u021biei afective a insului. \u00cens\u0103 ipoteza evolu\u021biei discursului poate fi acceptat\u0103 dac\u0103 lu\u0103m \u00een considerare parcursul istoric al filosofiei. Pe de o parte, evolu\u021bia lingvistic\u0103 \u0219i conceptual\u0103 a discursului, iar pe de alt\u0103 parte, desprin\u00adderea unor discipline din metafizic\u0103.<\/p>\n\n\n\n Ceea ce ne r\u0103m\u00e2ne din discursul despre metafizic\u0103 al lui Ion Petrovici este rolul consolator al acesteia. Departe de a fi un discurs ce poate fi adoptat \u00een zilele noastre, discursul despre metafizic\u0103 al filosofului ne las\u0103 cu aceast\u0103 metafizic\u0103 de consolare ce poate fi utilizat\u0103 \u00een filosofia practic\u0103. Noile direc\u021bii \u00een filosofia practic\u0103 \u0219i consiliere filosofic\u0103 din spa\u021biul nostru cultural apeleaz\u0103 adesea, voit sau nu, la o astfel de metafi\u00adzic\u0103 de consolare pentru a evita un discurs metafizic obiectiv. De altfel, psihologia lucreaz\u0103, la r\u00e2ndu-i, cu metafizici consolatoare. Singura modalitate de a recupera con\u00adceptul de metafizic\u0103 de consolare de la Petrovici este tocmai prin criticarea discursului despre metafizic\u0103 ca \u0219tiin\u021b\u0103 obiectiv\u0103. Din momentul \u00een care reu\u0219im s\u0103 ne descotorosim de acest discurs pentru reanimarea metafizicii, ne putem folosi de conceptul de metafi\u00adzic\u0103 de consolare \u00een vederea unor noi cercet\u0103ri. De altfel, concep\u021bia despre metafizic\u0103 a lui Ion Petrovici apar\u021bine unei pozi\u021bii larg r\u0103sp\u00e2ndite. Excep\u021biile ar fi \u201eelemente de me\u00adtafizic\u0103\u201d[28]<\/sup><\/a> \u0219i formularea acestei metafizici de consolare ca \u00eenclina\u021bie afectiv\u0103 ce consti\u00adtuie discursul avut \u00een vedere. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, conceptul de metafizic\u0103 de consolare nu r\u0103m\u00e2ne tributar discursului despre reanimarea metafizicii ca \u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i poate fi recuperat de filo\u00adsofia practic\u0103 \u00een vederea unor noi cercet\u0103ri.<\/p>\n\n\n\n Blaga, Lucian, Trilogia valorilor<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Humanitas, 2019.<\/p>\n\n\n\n Camus, Albert, Mitul lui Sisif<\/em>, trad. Magda Jeanrenaud, Ia\u0219i, Editura Polirom, 2020.<\/p>\n\n\n\n Cioran, Emil, Pe culmile disper\u0103rii<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Humanitas, 1990.<\/p>\n\n\n\n *** Cioran despre Dumnezeu<\/em>, Antologie, selec\u021bia textelor de Aurel Cioran, edi\u021bie \u00een\u00adgrijit\u0103 de Vlad Zografi, Bucure\u0219ti, Editura Humanitas, 1997.<\/p>\n\n\n\n Cioran, Emil, Demiurgul cel r\u0103u<\/em>, trad. Emanoil Marcu, Bucure\u0219ti, Editura Humanitas, 2021.<\/p>\n\n\n\n Landsberg, Paul-Ludwig, Eseu despre experien\u021ba mor\u021bii<\/em>, trad. Marina Vazaca. Bucure\u0219ti, Editura Humanitas, 1992.<\/p>\n\n\n\n Nietzsche, Friedrich, Amurgul Idolilor<\/em>, trad. Alexandru Al. \u0218ahidian, Bucure\u0219ti, Editura Humanitas, 2012.<\/p>\n\n\n\n Petrovici, Ion, Introducere \u00een metafizic\u0103<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Casei \u0218coalelor, 1924.<\/p>\n\n\n\n Petrovici, Ion, Introducere \u00een metafizic\u0103<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Casei \u0218coalelor, edi\u021bia a-II-a, 1929.<\/p>\n\n\n\n Platon, Phaidon<\/em>, trad. Petru Cre\u021bia, Bucure\u0219ti, Editura Humanitas, 2006.<\/p>\n\n\n\n R\u0103dulescu-Motru, C., Elemente de metafizic\u0103 pe baza filosofiei kantiene<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Casei \u0218coalelor, 1928.<\/p>\n\n\n\n Schopenhauer, Arthur, Lumea ca voin\u021b\u0103 \u0219i reprezentare<\/em>, vol. II, trad. Radu Gabriel P\u00e2rvu, Bucure\u0219ti, Editura Humanitas, 2012.<\/p>\n\n\n\n Scruton, Roger, Foloasele pesimismului \u0219i pericolul falsei speran\u021be<\/em>, trad. Andreea E\u0219anu, Bucure\u0219ti, Editura Humanitas, 2022.<\/p>\n\n\n\n Vattimo, Gianni, Dialectic\u0103, diferen\u021b\u0103, g\u00e2ndire slab\u0103<\/em>, \u00een Gianni Vattimo \u0219i Pier Aldo Rovatti, G\u00e2ndirea slab\u0103<\/em>, trad. \u0218tefania Mincu, Constan\u021ba, Editura Pontica, 1998.<\/p>\n\n\n\n [1]<\/a> Ion Petrovici, Introducere \u00een metafizic\u0103<\/em>, 1924, p. 8.<\/p>\n\n\n\n [2]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 27.<\/p>\n\n\n\n [3]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 17.<\/p>\n\n\n\n [4]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 8.<\/p>\n\n\n\n [5]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 7.<\/p>\n\n\n\n [6]<\/a> Lucian Blaga, Trilogia <\/em>v<\/em>alorilor<\/em>, p. 123.<\/p>\n\n\n\n [7]<\/a> Albert Camus, Mitul lui Sisif<\/em>, p. 71.<\/p>\n\n\n\n [8]<\/a> Ion Petrovici, Introducere \u00een metafizic\u0103<\/em>, 1924, p. 22.<\/p>\n\n\n\n [9]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 23.<\/p>\n\n\n\n [10]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 27.<\/p>\n\n\n\n [11]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 72.<\/p>\n\n\n\n [12]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 72.<\/p>\n\n\n\n [13]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 73.<\/p>\n\n\n\n [14]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 33.<\/p>\n\n\n\n [15]<\/a> Ion Petrovici, Introducere \u00een metafizic\u0103<\/em>, 1929, p. 132.<\/p>\n\n\n\n [16]<\/a> Arthur Scopenhauer, Lumea ca voin\u021b\u0103 \u0219i reprezentare<\/em>, vol. II, p. 378.<\/p>\n\n\n\n [17]<\/a> Ion Petrovici, Introducere \u00een metafizic\u0103<\/em>, 1929, p. 134.<\/p>\n\n\n\n [18]<\/a> Paul-Ludwig Landsberg, Eseu despre experien\u021ba mor\u021bii<\/em>, p. 27.<\/p>\n\n\n\n [19]<\/a> Friedrich Nietzsche, Amurgul Idolilor<\/em>, p. 38.<\/p>\n\n\n\n [20]<\/a> Ion Petrovici, Introducere \u00een metafizic\u0103<\/em>, 1924, p. 8.<\/p>\n\n\n\n [21]<\/a> Vezi Gianni Vattimo, Dialectic\u0103, diferen\u021b\u0103, g\u00e2ndire slab\u0103<\/em>.<\/p>\n\n\n\n [22]<\/a> Emil Cioran, Pe culmile disper\u0103rii<\/em>, p. 76.<\/p>\n\n\n\n [23]<\/a> Emil Cioran, Demiurgul cel r\u0103u<\/em>, p. 33.<\/p>\n\n\n\n [24]<\/a> <\/em>Cioran despre Dumnezeu<\/em>, p. 111.<\/p>\n\n\n\n [25]<\/a> Roger Scruton, Foloasele pesimismului \u0219i pericolul falsei speran\u021be<\/em>, p. 27.<\/p>\n\n\n\n [26]<\/a> Ion Petrovici, Introducere \u00een metafizic\u0103<\/em>, 1924, p. 23.<\/p>\n\n\n\n [27]<\/a> Ion Petrovici, Introducere \u00een metafizic\u0103<\/em>, 1929, p. 138.<\/p>\n\n\n\n
\n\n\n\nIntroducere<\/strong><\/h5>\n\n\n\n
Rela\u021bia dintre metafizic\u0103 \u0219i religie. Subminarea metafizicii ca \u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i deriziunea religiozit\u0103\u021bii<\/strong><\/h5>\n\n\n\n
\n
Nevoia de adev\u0103r. Ipostaze ale metafizicii de consolare \u00een g\u00e2ndirea categorial\u0103 \u0219i \u00een g\u00e2ndirea slab\u0103<\/strong><\/h5>\n\n\n\n
Ipoteza progresului \u00een metafizic\u0103<\/strong><\/h5>\n\n\n\n
Cu ce r\u0103m\u00e2nem? \u00cencheiere<\/strong><\/h5>\n\n\n\n
Referin\u021be bibliografice<\/strong><\/h5>\n\n\n\n
\n\n\n\nNote<\/strong><\/h5>\n\n\n\n