Masterand, Facultatea de Filosofie, Universitatea din Bucure\u0219ti<\/p>\n\n\n\n
Abstract:<\/strong> <\/strong>The following essay is an approach of Noica\u2019s ontology considered as \u201cweak thought\u201d (Gianni Vattimo). In the first section of the paper, I will clarify the concept of \u201cweak thought\u201d and I will argue for an alternative Romanian term de\u00adsigned to replace \u201cweak\u201d. In the second section I will examine the extent to which Noica\u2019s on\u00adtology can be read as a weak ontology.<\/p>\n\n\n\n Keywords:<\/strong> <\/strong>being; ontology; weak thought; Constantin Noica; metaphysics.<\/p>\n\n\n\n \u00cen unul dintre eseurile sale, Walter Benjamin vorbe\u0219te, referindu-se la Proust, despre \u201epunctul \u00een care sl\u0103biciunea \u0219i geniul coincid\u201d, men\u021bion\u00e2nd sacrificiul intelec\u00adtual \u0219i scepticismul cu care acesta aborda lucrurile.[1]<\/sup><\/a> Faptul c\u0103 sl\u0103biciunea, o anume fragi\u00adlitate, \u0219i geniul creator se reg\u0103sesc de multe ori \u00eempreun\u0103 \u00een acela\u0219i spirit sau \u00een acela\u0219i demers las\u0103 impresia c\u0103 este \u00eentr-adev\u0103r un loc comun al literaturii, \u00eens\u0103 aceast\u0103 reflec\u021bie pare s\u0103-\u0219i fi f\u0103cut locul \u0219i \u00een s\u00e2nul g\u00e2ndirii filosofice. Unul dintre cele mai influente curente din filosofia european\u0103 a ultimelor decenii este cu siguran\u021b\u0103 ceea ce Gianni Vattimo \u0219i Pier Aldo Rovatti numesc \u201eg\u00e2ndire slab\u0103\u201d.[2]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n Acest curent de g\u00e2ndire \u0219i-a c\u00e2\u0219tigat numero\u0219i admiratori \u0219i a stimulat al\u021bi autori de pe \u00eentreg cuprinsul continentului s\u0103 reg\u00e2ndeasc\u0103 filosofia contemporan\u0103 \u0219i tradi\u021biile ei prin raport cu acest tip de abordare filosofic\u0103. Prin urmare, nu trebuie s\u0103 ne surprind\u0103 dac\u0103 \u0219i filosofia rom\u00e2neasc\u0103 a ajuns sub lupa celor ce caut\u0103 s\u0103 aduc\u0103 laolalt\u0103 tradi\u021biile euro\u00adpene de g\u00e2ndire sub umbrela \u201eg\u00e2ndirii de-poten\u021bate\u201d. Andrzej Zawadzki, \u00een lucra\u00adrea sa Literature and Weak Thought<\/em>, \u00eel propune pe Constantin Noica ca fiind unul din\u00adtre re\u00adprezentan\u021bii \u201eneoficiali\u201d ai \u201eg\u00e2ndirii de-poten\u021bate\u201d. A\u0219a cum voi ar\u0103ta \u00een con\u00adtinuare, aceast\u0103 interpretare are anumite merite, \u00eens\u0103 exist\u0103 \u0219i discrepan\u021be \u00eentre no\u021biunea de \u201eg\u00e2ndire slab\u0103\u201d \u00een formula ei original\u0103 \u0219i ontologia lui Noica. Totu\u0219i, putem citi on\u00adto\u00ad\u00adlogia noician\u0103 ca fiind o form\u0103 de \u201eg\u00e2ndire de-poten\u021bat\u0103\u201d, una ce prezint\u0103 at\u00e2t asem\u0103\u00adn\u0103ri cu g\u00e2ndirea inaugurat\u0103 de Vattimo, c\u00e2t \u0219i diferen\u021be.<\/p>\n\n\n\n \u00cen cele ce urmeaz\u0103, mi-am propus s\u0103 supun aten\u021biei o posibil\u0103 interpretare adu\u00ads\u0103 filosofiei lui Noica, mai precis ontologiei sale. Anume, interpretarea care vede \u00een Noica un exemplu pentru ceea ce Gianni Vattimo numea \u201eg\u00e2ndire slab\u0103\u201d. Plec\u00e2nd de la inter\u00adpretarea lui Andrzej Zawadzki din lucrarea sa Literature and Weak Thought<\/em>, voi ar\u0103ta cum ontologia lui Noica ar putea fi privit\u0103 ca o \u201eg\u00e2ndire de-poten\u021bat\u0103\u201d, precum \u0219i care sunt limitele unei astfel de interpret\u0103ri.<\/p>\n\n\n\n \u00cencep aceast\u0103 sec\u021biune a lucr\u0103rii prin a-mi justifica alegerea de a traduce expresia il pensiero debole<\/em>[3]<\/sup><\/a> prin \u201eg\u00e2ndire de-poten\u021bat\u0103\u201d \u0219i nu \u201eg\u00e2ndire slab\u0103\u201d, a\u0219a cum g\u0103sim \u00een traducerea rom\u00e2neasc\u0103 (care apar\u021bine \u0218tefaniei Mincu)[4]<\/sup><\/a>, precum \u0219i \u00een cazul traducerii \u00een limba englez\u0103 (de c\u0103tre Peter Carravetta) prin \u201eweak thought\u201d.[5]<\/sup><\/a> Etimologic, italienescul debole<\/em> se trage din d\u00e9bile<\/em>, a\u0219a cum \u00eel reg\u0103sim \u00een franceza Evului Mediu, \u00eensemn\u00e2nd \u201eslab\u201d, \u201eanemic\u201d, \u201epl\u0103p\u00e2nd\u201d. La r\u00e2ndul s\u0103u, d\u00e9bile<\/em> se reg\u0103se\u0219te \u00een latinescul debilis<\/em>, care este for\u00admat din particula de<\/em> \u0219i habilis<\/em>. Habilis<\/em> este format la r\u00e2ndul s\u0103u din habeo<\/em>, \u00een\u00adsem\u00adn\u00e2nd \u201ea avea\u201d, \u201ea poseda\u201d, \u201ea de\u021bine\u201d \u2013 la care se alipe\u0219te cuv\u00e2ntul ibilis<\/em>, cu sen\u00adsul de \u201emai bun\u201d, \u201emai puternic\u201d, \u201edemn\u201d, \u201eabil\u201d, \u201eadecvat\u201d. Prefixul de<\/em> (de-bilis<\/em>) indic\u0103 o de\u00adc\u0103\u00addere, o negare a ceva. Se neag\u0103 tocmai aceast\u0103 for\u021b\u0103, aceas\u00adt\u0103 poten\u021b\u0103 ini\u021bi\u00adal\u0103. Astfel, re\u00adg\u0103\u00adsim aceast\u0103 dinamic\u0103 a cuv\u00e2ntului pus\u0103 \u00een joc de nega\u021bie, \u00een care se face trecerea de la o stare de putere la una de neputin\u021b\u0103. \u00cen cuv\u00e2ntul slab \u00eens\u0103, nu reg\u0103sim acest joc, aceas\u00adt\u0103 dinamic\u0103. O g\u00e2ndire slab\u0103 \u00een adev\u0103ratul sens al cuv\u00e2ntului nu ar putea da seama de faptul c\u0103 este slab\u0103, ea fiind incapabil\u0103 de interpre\u00adtarea \u0219i \u00een\u021belegerea sl\u0103biciunii ei.<\/p>\n\n\n\n O g\u00e2ndire sl\u0103bit\u0103, de-poten\u021bat\u0103, \u00eens\u0103, este rezultatul unui proces, al unei modul\u0103ri a g\u00e2ndirii \u00een care ea se trage la r\u0103spundere pe ea \u00eens\u0103\u0219i, ea este vulnerabil\u0103 \u0219i sl\u0103bit\u0103 de tocmai activitatea g\u00e2ndirii. Ceea ce dore\u0219te Gianni Vattimo s\u0103 pun\u0103 \u00een eviden\u021b\u0103 prin scrierile reunite \u00een lucrarea G\u00e2ndirea slab\u0103<\/em> este tocmai o g\u00e2ndire ce \u00ee\u0219i asum\u0103 o anumi\u00adt\u0103 limitare; ea este f\u0103r\u0103 putere, respinge preten\u021bia de a fi puternic\u0103, p\u0103trunz\u0103toare \u00een chip absolut, \u00een mod inten\u021bionat, asumat. Nu este nicicum vorba de o lips\u0103 a \u00een\u021belegerii \u00een acest caz, ci doar de o asumare a limitelor \u00een\u021belegerii noastre.<\/p>\n\n\n\n Astfel, merg\u00e2nd pe o filier\u0103 etimologic\u0103, o traducere adecvat\u0103 ar fi \u201eg\u00e2ndire debi\u00adl\u0103\u201d \u2013 lipsit\u0103 de rezisten\u021b\u0103, firav\u0103, pl\u0103p\u00e2nd\u0103. Traducerea pe care o voi folosi \u00eens\u0103 este g\u00e2ndire de-poten\u021bat\u0103<\/em> \u2013 traducere prin care \u00eencerc s\u0103 \u021bin seama de nega\u021bia con\u021binut\u0103 de prefixul de<\/em> privativ din italienescul de-bole<\/em> \u0219i de puterea, abilitatea ce este anulat\u0103 de aceast\u0103 nega\u021bie. Sintagma pensiero debole<\/em> pune \u00een lumin\u0103 o g\u00e2ndire vulnerabil\u0103, pl\u0103\u00adp\u00e2nd\u0103, ce rezult\u0103 tocmai din faptul c\u0103 ea se pune pe ea \u00eens\u0103\u0219i la \u00eendoial\u0103, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-\u0219i dea sea\u00adma de limitele sale, \u00een loc s\u0103 pretind\u0103 c\u0103 de\u021bine puterea absolut\u0103 sau accesul la un adev\u0103r unic.<\/p>\n\n\n\n Nemul\u021bumit fiind de principalele tradi\u021bii ale filosofiei europene a secolelor XIX \u0219i XX, cum ar fi marxismul, structuralismul \u0219i apoi poststructuralismul, deconstructi\u00advismul, Vattimo a c\u0103utat s\u0103 g\u0103seasc\u0103, pe urmele lui Nietzsche, Heidegger \u0219i Gadamer, o ie\u0219ire din acest labirint al am\u0103girilor metafizice \u0219i epistemologice spre un nou drum al g\u00e2ndirii. Ceea ce ne propune el este un nou mod de a g\u00e2ndi \u0219i de a \u00een\u021belege rolul filoso\u00adfiei, bazat pe limbaj \u0219i pe importan\u021ba interpret\u0103rii. \u201eG\u00e2ndirea de-poten\u021bat\u0103\u201d nu mai poa\u00adte sus\u021bine, asemeni vechilor curente, c\u0103 are acces absolut la lu\u00adcruri, c\u0103 faptele sunt la \u00eendem\u00e2na ei; de vreme ce g\u00e2ndirea \u00een genere este f\u0103cut\u0103 cu putin\u021b\u0103 de limb\u0103, \u201eg\u00e2ndirea de-poten\u021bat\u0103\u201d ne aminte\u0219te c\u0103 Nietzsche avea dreptate c\u00e2nd, \u00een Amurgul idolilor<\/em>, ne spunea c\u0103 \u201elumea adev\u0103rat\u0103\u201d a devenit un mit.[6]<\/sup><\/a> Urm\u00e2ndu-l pe Nietzsche, Vattimo sub\u00adliniaz\u0103 \u0219i el \u201eacest joc de a se pune \u00een valoare ni\u0219te interpret\u0103ri<\/em> f\u0103r\u0103 fapte<\/em>\u201d, ajung\u00e2nd la concluzia c\u0103 \u201eaceast\u0103 lume e ca o oper\u0103 de art\u0103 care se face de la sine\u201d.[7]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n \u201eG\u00e2ndirea de-poten\u021bat\u0103\u201d este o metafor\u0103, un paradox, dup\u0103 cum ne avertizeaz\u0103 Vattimo; ea indic\u0103 un sens de parcurgere, o desp\u0103r\u021bire de mai vechiul model de ra\u021biona\u00adlitate dominant\u0103[8]<\/sup><\/a>, care, inevitabil, ducea la autoritarism.[9]<\/sup><\/a> \u00cens\u0103 prin aceast\u0103 respingere, ne e\u00adliber\u0103m de o constr\u00e2ngere, de povara adev\u0103rului cu preten\u021bii absolutiste, a certitu\u00addinii \u0219i a c\u0103ut\u0103rii originii, \u0219i ne \u00eendrept\u0103m pe calea mai fluid\u0103, flexibil\u0103, a interpret\u0103rii, a ana\u00adli\u00adze\u00adlor. Statornicia nu mai are \u00eent\u00e2ietate \u00een fa\u021ba devenirii. Cultura \u0219i istoria \u00ee\u0219i reintr\u0103 \u00een drep\u00adturi. Nu mai primeaz\u0103 ceea ce este \u201eputernic\u201d, rigid \u0219i imuabil, ci ceea ce este fragil, slab \u0219i deficient. Aceste caracteristici din urm\u0103 ale g\u00e2ndirii \u201ede-poten\u021bate\u201d contu\u00adrate de Vatti\u00admo reprezint\u0103 punctul de plecare \u00een reflec\u021bia noastr\u0103 filosofic\u0103, iar \u201eaceast\u0103 de\u00adfi\u00adci\u00aden\u021b\u0103 face cu putin\u021b\u0103 experien\u021ba avut\u0103 \u00een raport cu lumea \u0219i implicit cunoa\u0219terea fiin\u00ad\u021bei\u201d[10]<\/sup><\/a>.<\/p>\n\n\n\n Pentru a p\u0103trunde pe acest teritoriu \u201eslab\u201d al existen\u021bei, este nevoie de un alt tip de limbaj descriptiv fa\u021b\u0103 de cel cu care ne-a obi\u0219nuit tradi\u021bia metafizic\u0103 occidental\u0103. Este nevoie de o anumit\u0103 deschidere \u0219i expunere a fiec\u0103ruia fa\u021b\u0103 de adversarul s\u0103u. Metafizica tradi\u021bional\u0103 este bazat\u0103 pe o g\u00e2ndire violent\u0103, a\u0219a-numita g\u00e2ndire \u201eputerni\u00adc\u0103\u201d sau \u201etare\u201d, pe care Vattimo o respinge vehement. De altfel, el noteaz\u0103 \u00eentr-o lucrare c\u0103 \u201evoin\u021ba de putere nietzschean\u0103 reprezint\u0103 doar punctul de sosire cel mai coerent al istoriei metafizicii occidentale\u201d.[11]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n A\u0219a cum afirm\u0103 Andrzej Zawadzki \u00een Literature and Weak Thought,<\/em> \u201eg\u00e2ndirea puternic\u0103\/tare\u201d caut\u0103 s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 fiin\u021ba \u00een termeni de prezen\u021b\u0103, permanen\u021b\u0103, stabilitate, \u0219i asum\u0103 posibilitatea unui acces direct la fiin\u021b\u0103, f\u0103r\u0103 a \u021bine cont de o component\u0103 cultu\u00adral\u0103, istoric\u0103 sau lingvistic\u0103. Punctul de plecare este \u00eentotdeauna \u00eenceputul, arche<\/em>-ul, iar istoria este \u00een\u021beleas\u0103 linear. Aceste tr\u0103s\u0103turi pot fi reg\u0103site \u00een filosofia dialectic\u0103, tran\u00adscendental\u0103 \u0219i \u00een fenomenologie.[12]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n \u201eG\u00e2ndirea de-poten\u021bat\u0103\u201d, pe de alt\u0103 parte, este caracterizat\u0103 de categoriile eveni\u00admentului, temporalit\u0103\u021bii \u0219i arunc\u0103rii, ce sunt preluate de Vattimo din g\u00e2ndirea heidegge\u00adri\u00ada\u00adn\u0103. Astfel, putem deduce o afinitate \u00eentre g\u00e2ndirea de-poten\u021bat\u0103 \u0219i categoriile narati\u00advi\u00adt\u0103\u00ad\u021bii, \u00een primul r\u00e2nd pentru c\u0103 aceasta trateaz\u0103 fiin\u021ba \u00een termeni de \u0219ans\u0103, eveniment, \u00eent\u00e2m\u00adplare\/contingen\u021b\u0103, dar \u0219i pentru c\u0103 se trateaz\u0103 pe sine ca o g\u00e2ndire narativ\u0103 des\u00adpre fiin\u021b\u0103. Fiin\u021ba este \u00een\u021beleas\u0103, a\u0219adar, ca survenire, ca ceva ce vine, ajunge. Ea \u00ee\u0219i las\u0103 urmele prin semne, tradi\u021bii culturale \u0219.a.m.d. Astfel, un aspect important al \u201eg\u00e2ndirii de-poten\u021bate\u201d este recunoa\u0219terea \u0219i respectul fa\u021b\u0103 de ecourile trecutului \u0219i fa\u021b\u0103 de rezonan\u021ba limbajului. \u00cen viziunea lui Vattimo, tradi\u021bia cultural\u0103 \u0219i existen\u021ba ei sunt modelele ade\u00adv\u0103rului \u0219i ale experien\u021bei de a fi. A\u0219a-zisul nostru \u201eacces\u201d la lume, la ex\u00adperien\u021ba lumii, ne este dat prin limbaj, prin transmiterea diverselor forme de cultur\u0103, valori, semnifica\u00ad\u021bii etc.[13]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n Pentru Vattimo, ne spune Mike Grimshaw\u00een Flaneuring with Vattimo: The an\u00adnotative hermeneutics of weak thought<\/em>, \u201eg\u00e2ndirea de-poten\u021bat\u0103\u201d ne ajut\u0103 s\u0103-l \u00een\u021belegem pe Nietzsche ca pe un semn, \u0219i nu ca pe o aser\u021biune; hermeneutica ne arat\u0103 c\u0103 nu putem concepe adev\u0103ruri obiective ultime. \u0218i astfel, odat\u0103 cu Heidegger, ajungem la finalul epocii metafizicii, intr\u00e2nd \u00een epoca g\u00e2ndirii \u201ede-poten\u021bate\u201d, unde reac\u021bion\u0103m doar la apeluri \u0219i anun\u021buri.[14]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n Conchidem prin a spune c\u0103 \u201eg\u00e2ndirea de-poten\u021bat\u0103\u201d recunoa\u0219te \u00een primul r\u00e2nd na\u00adtu\u00adra mediat\u0103 a rela\u021biei dintre g\u00e2ndirea actual\u0103 \u0219i tradi\u021biile culturale, ea pune \u00een eviden\u00ad\u021b\u0103 \u201efaptul c\u0103 interac\u021biunile sunt \u00eentotdeauna mediate\u201d \u0219i arunc\u0103 o lumin\u0103 nou\u0103 asupra importan\u021bei conven\u021biilor. Pentru a \u00een\u021belege Dasein<\/em>-ul care suntem, \u00een accep\u021biunea \u201eg\u00e2n\u00addirii de-poten\u021bate\u201d a lui Vattimo, trebuie s\u0103 desf\u0103\u0219ur\u0103m o reevaluare a m\u0103rturiilor \u0219i r\u0103m\u0103\u0219i\u021belor l\u0103sate de vie\u021bile \u0219i g\u00e2ndurile ce au fost, ale c\u0103ror urme ne-au r\u0103mas prin tra\u00addi\u021bii, monumente, coduri \u0219.a.m.d.[15]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n Cu toate c\u0103 recep\u021bia g\u00e2ndirii lui Constantin Noica \u00een lumea anglofon\u0103 este li\u00admitat\u0103, Michael Inwood afirma, \u00eentr-o recenzie la traducerea \u00een limba englez\u0103 a lucr\u0103rii \u0218ase maladii ale spiritului contemporan<\/em>, c\u0103, a\u0219a cum<\/p>\n\n\n\n Spengler avea mul\u021bi critici, dar totu\u0219i doi admiratori uria\u0219i \u2013 Heidegger \u0219i Wittgenstein \u2013, o soart\u0103 similar\u0103 pare a-l a\u0219tepta pe Noica.[16]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n \u00centr-o asemenea \u00eencercare de recuperare \u0219i reconectare a operei lui Noica la con\u00adtextul european mai larg putem \u00eenscrie \u0219i interpretarea ontologiei noiciene \u00een termenii \u201eg\u00e2ndirii de-poten\u021bate\u201d, articulat\u0103 de Vattimo, Rovatti \u0219i colaboratorii volu\u00admului G\u00e2n\u00addirea slab\u0103.<\/em><\/p>\n\n\n\n De\u0219i ontologia lui Noica este vast\u0103, \u00een aceast\u0103 sec\u021biune a lucr\u0103rii m\u0103 voi rezu\u00adma la acele aspecte ale sale ce pot fi asociate unei \u201eg\u00e2ndiri de-poten\u021bate\u201d. \u00cen continuare, voi expune trei stadii ale dezvolt\u0103rii ontologiei noiciene av\u00e2nd \u00een vedere lucr\u0103rile Pagini despre sufletul rom\u00e2nesc <\/em>(1944), Sentimentul rom\u00e2nesc al fiin\u021bei<\/em> (1978) \u0219i Cuv\u00e2nt \u00eem\u00adpre\u00adu\u00adn\u0103 despre rostirea rom\u00e2neasc\u0103.<\/em><\/p>\n\n\n\n \u00cen viziunea lui Noica, singura problem\u0103 ce \u00eei mai r\u0103m\u00e2ne filosofiei \u0219i cu care ea poate \u201erecuceri totul\u201d[17]<\/sup><\/a> este problema fiin\u021bei. Filosofiei i s-a luat totul \u2013 prin faptul c\u0103 \u0219tiin\u021bele au vorbit \u201emai bine despre conceptele ei privilegiate\u201d[18]<\/sup><\/a>, filosofia a r\u0103mas f\u0103r\u0103 ele. \u00cens\u0103 faptul c\u0103 fiin\u021ba nu a putut fi redus\u0103 la o lege, nu a putut fi asimi\u00adlat\u0103, \u00eentruc\u00e2t ea nu posed\u0103 un \u201eorgan de asimilare\u201d[19]<\/sup><\/a>, a salvat-o de cultura \u0219tiin\u021bific\u0103. Fiin\u021ba se reg\u0103se\u0219te \u00een orice \u00een\u021beles \u2013 niciun lucru nu \u201econ\u021bine \u00een el o noutate\u201d[20]<\/sup><\/a> \u2013, iar ontologia, \u0219tiin\u021ba ce se ocup\u0103 cu studiul fiin\u021bei, sus\u021bine fiecare disciplin\u0103 filosofic\u0103, d\u00e2nd chiar un \u00een\u021beles \u201eori\u00adc\u0103rui domeniu de realitate\u201d[21]<\/sup><\/a>. Fiin\u021ba pe care o are \u00een vedere Noica \u00een ontologia sa nu este una absolut\u0103 sau de tip parmenidian, ci una a tensiunii, \u201edatorit\u0103 termenilor ei, care sunt \u00een act \u0219i \u00een precump\u0103nire sau sl\u0103bire\u201d[22]<\/sup><\/a>. C\u00e2nd \u00eencerc\u0103m s\u0103 d\u0103m seama de fiin\u021b\u0103, spunem despre ea c\u0103 nu \u201eeste asta, nici asta\u201d[23]<\/sup><\/a>, \u00eens\u0103 nu avem \u00een vedere un nimic, un nimic a<\/em> ceva, ci deschidem orizontul de posibilitate al unei \u00eentreb\u0103ri.<\/p>\n\n\n\n \u00cen Pagini despre sufletul rom\u00e2nesc<\/em>, reg\u0103sim un ton dominant \u00een reflec\u021biile asupra lumii \u0219i a fiin\u021belor: sl\u0103biciunea este v\u0103zut\u0103 ca o calitate a categoriilor epistemologice ale culturii tradi\u021bionale rom\u00e2ne\u0219ti, precum \u0219i a viziunii rom\u00e2ne\u0219ti despre lume. Astfel, nu este omul cel ce g\u00e2nde\u0219te lumea, ci lumea \u201eg\u00e2nde\u0219te\u201d \u00een om[24]<\/sup><\/a>: \u201eomul nu e subiect, ci parte\u201d. Intelectul nu este g\u00e2ndit ca fiind opus lumii, c\u0103ci avem de-a face cu o continui\u00adtate \u00eentre natur\u0103 \u0219i spirit. Astfel, lumea, g\u00e2ndirea \u0219i realitatea nu sunt diferite sau opuse, ci p\u0103r\u021bi ale aceluia\u0219i proces, anume existen\u021ba (firea). Nu se pune problema unui dualism al subiectului \u0219i obiectului. Ideile \u0219i \u00een\u021be\u00adlegerile sunt inerente \u00een lucrurile \u00eensele, iar g\u00e2ndirea coboar\u0103 c\u0103tre lucru.[25]<\/sup><\/a> Noica pro\u00adpune no\u021biunea de mil\u0103[26]<\/sup><\/a> pentru a desemna atitudinea fiin\u021belor umane fa\u021b\u0103 de realitate; suntem fiin\u021be imperfecte ce au nevoie de \u00eendrumare de la ceva mai mare dec\u00e2t noi \u0219i astfel \u00eei cerem lui Dumnezeu mil\u0103. \u00cens\u0103 aceast\u0103 no\u021biune se poate aplica \u0219i felului \u00een care rela\u021bion\u0103m cu lumea.[27]<\/sup><\/a> Fiin\u021ba umana coboar\u0103 \u00een lume \u0219i empatizeaz\u0103 cu ea, se \u00eentinde c\u0103tre imperfec\u021biunile lumii.[28]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n Cea de-a doua faz\u0103 a dezvolt\u0103rii ontologiei de-poten\u021bate a lui Noica \u00eencepe o dat\u0103 cu anii 1970. Aici ne vom referi la lucr\u0103rile Sentimentul rom\u00e2nesc al fiin\u021bei<\/em> (1978)[29]<\/sup><\/a> \u0219i Cu\u00adv\u00e2nt \u00eempreun\u0103 despre rostirea rom\u00e2neasc\u0103 <\/em>(mai precis Rostirea filoso\u00adfic\u0103 rom\u00e2\u00adneas\u00adc\u0103<\/em>, 1970).[30]<\/sup><\/a>Reflec\u021biile ontologice ale lui Noica au fost prilejuite de reflec\u021bii asupra limbii rom\u00e2ne, iar \u00een aceast\u0103 a doua faz\u0103 se contureaz\u0103 un concept mult mai complex \u0219i p\u0103trunz\u0103tor.<\/p>\n\n\n\n Prin reflec\u021bia sa asupra limbii, Noica scoate la iveal\u0103 \u00een\u021belesuri semantice ascunse \u00een diver\u0219i termeni. Cel mai relevant \u00een acest caz este exemplul prepozi\u021biei \u00eentru<\/em>. Aceas\u00adt\u0103 prepozi\u021bie joac\u0103 un rol semnificativ \u00een conturarea ontologiei sale. Ea indic\u0103 \u201eintrarea fiin\u00ad\u021bei \u00een lume\u201d[31]<\/sup><\/a>; \u201ec\u0103tre fiin\u021b\u0103 mergi \u0219i devii\u201d[32]<\/sup><\/a>. Pentru Noica fiin\u021ba \u201enu exprim\u0103 o esen\u021b\u0103\u201d mai mult dec\u00e2t existen\u021ba[33]<\/sup><\/a>, iar \u201eexisten\u021ba se opune esen\u021bei\u201d[34]<\/sup><\/a>. \u00cen concep\u021bia sa, fiin\u021ba se refer\u0103 la actualizare<\/em>, nu la poten\u021b\u0103. Dup\u0103 cum am mai amintit, fiin\u021ba nu are o po\u00adzi\u021bie absolut\u0103, ci este ceva activ, mereu \u00een mi\u0219care, \u00een devenire. \u201eFiin\u021b\u0103\u201d, pentru Noica, nu deriv\u0103 din verbul \u201ea fi\u201d, ci originea sa ar fi latinescul fieri<\/em>. Fieri <\/em>este infi\u00adni\u00adtivul verbului fio<\/em>,iar acesta din urm\u0103 trimite la fuio<\/em>,a deveni, a cre\u0219te, venire \u00eentru fiin\u00ad\u021b\u0103. Participiul trecut al lui fuio<\/em> este facio<\/em>,eu fac, iar \u00een latin\u0103 acestea erau echiva\u00adlente. Cu alte cuvinte, \u201eeu fac\u201d, \u201eeu cresc\u201d, \u201eeu devin\u201d sunt str\u00e2ns legate:<\/p>\n\n\n\n Cuv\u00e2n\u00adtul fire care e mai degrab\u0103 \u00eenrudit ca sens cu devenire dec\u00e2t cu fiin\u021ba, se trage to\u00adtu\u0219i de la a fi; \u00een schimb, fiin\u021ba se trage de la a deveni (de la termenul latinesc fientia<\/em>, folosit pentru es\u00adsentia<\/em> dup\u0103 ce esse<\/em> a fost \u00eenlocuit cu fieri<\/em>).[35]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Remarc\u0103m aici un prim pas \u00een care con\u00adcep\u021bia noician\u0103 se desprinde de metafizica tradi\u021bional\u0103 \u0219i se apropie de g\u00e2n\u00addirea de-poten\u021bat\u0103 despre care vorbea Vattimo. Fiin\u021ba nu este ceva clar definit, absolut, nu vorbim \u00een termeni de esen\u021b\u0103 despre aceasta, ci este ceva fluid, \u00een devenire, ceva dificil de conturat.<\/p>\n\n\n\n \u00cen g\u00e2ndirea noician\u0103, sl\u0103biciunea fiin\u021bei \u00ee\u0219i are fundamentul \u00een faptul c\u0103 fiin\u021ba ne scap\u0103 mereu, se ascunde \u0219i nu poate fi surprins\u0103. Acest element dinamic \u2013 devenire \u0219i schimbare \u2013 este derivat din structuri lingvistice \u0219i gramaticale. Aceast\u0103 calitate a fiin\u021bei are categorii ce pun \u00een joc gradualitatea, nu este o simpl\u0103 opozi\u021bie \u00eentre fiin\u021b\u0103 \u0219i non-fiin\u021b\u0103, prezen\u021b\u0103 \u0219i absen\u021b\u0103. Iar aceast\u0103 cascad\u0103 \u00ee\u0219i are fundamentul \u00een formele con\u00addi\u021bio\u00adnale ale limbii rom\u00e2ne.[36]<\/sup><\/a> Astfel, pentru Noica, fiin\u021ba presupune o ne\u00eentrerupt\u0103 devenire ce este prins\u0103 \u00eentr-un model ontologic: individual (I), determina\u021bii (D), general (G).[37]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n Urm\u0103toarea etap\u0103 \u00een constituirea unei ontologii \u201ede-poten\u021bate\u201d la Noica este lu\u00adcrarea Sentimentul rom\u00e2nesc al fiin\u021bei<\/em>. Aici reg\u0103sim cele \u0219ase situa\u021bii ontologice bazate pe cele \u0219ase modalit\u0103\u021bi ale verbului \u201ea fi\u201d \u2013 ideea de sl\u0103bire a fiin\u021bei este mai pronun\u021bat\u0103 \u00een aceast\u0103 lucrare. Sl\u0103birea fiin\u021bei se datoreaz\u0103 faptului c\u0103 ea se retrage, ne scap\u0103, lucru ce este oglindit de \u00eens\u0103\u0219i limba ce o vorbim.<\/p>\n\n\n\n Pornind de la modurile \u00een care Noica descrie sl\u0103birea fiin\u021bei, Andrzej Zawadzki ne propune dou\u0103 posibile interpret\u0103ri. \u00cen prima dintre ele, sl\u0103birea se refer\u0103 la dezlega\u00adrea de povara \u0219i greutatea absolutului \u00een numele unei mai mari libert\u0103\u021bi, o deschidere c\u0103tre posibilit\u0103\u021bi\u00adle fiin\u021bei care nu se mai limiteaz\u0103 la verbul \u201ea fi\u201d sau la prezen\u021b\u0103 pur \u0219i simplu.[38]<\/sup><\/a> \u00cen cea de-a doua interpretare, sl\u0103birea nu mai este tratat\u0103 ca o eliberare de o versiune puternic\u0103 a fiin\u021bei, ci se accentueaz\u0103 natura defectuoas\u0103 a fiin\u021bei, \u201elatura \u00eentu\u00adnecat\u0103\u201d, cum ar spune Noica.[39]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 \u00een\u021belegere, continu\u0103 Zawadzki, este foarte apropiat\u0103 de conceptul lui Heidegger de \u201euitare a fiin\u021bei\u201d, din Originile operei de art\u0103<\/em>.<\/p>\n\n\n\n \u00cen Sentimentul rom\u00e2nesc al fiin\u021bei<\/em>, Noica distinge \u0219ase func\u021bii ontologice ale \u00een\u00adtreb\u0103rii, precum \u0219i \u0219ase modula\u021bii ale verbului \u201ea fi\u201d; acestea corespund celor \u0219ase situa\u00ad\u021bii ontologice de baz\u0103.[40]<\/sup><\/a> Cele \u0219ase func\u021bii ale \u00eentreb\u0103rii sunt: suspendarea<\/em>, inversi\u00adunea<\/em>, nega\u021bia<\/em>, nedeterminarea<\/em>, organizarea <\/em>\u0219i multiplicitatea<\/em>. Fiin\u021ba suspendat\u0103 \u00een \u00een\u00adtre\u00adbare este fiin\u021ba ce nici nu este, dar nici nu \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 existe; ea este mutat\u0103 c\u0103tre fun\u00ad\u00adda\u00admen\u00adtele ei cele mai ad\u00e2nci. Inversiunea func\u021bioneaz\u0103 ca o reflec\u021bie \u00eentr-o oglind\u0103, creeaz\u0103 o ima\u00adgine dubl\u0103 a lucrurilor \u0219i le pune sub semnul \u00eendoielii. \u00cen-doire<\/em> \u00eenseamn\u0103 at\u00e2t a dubla, c\u00e2t \u0219i a nega; \u00een forma cea mai radical\u0103 a \u00eendoirii, ne \u00eent\u00e2lnim cu negarea, iar c\u00e2nd aceast\u0103 negare nu are o form\u0103 absolut\u0103, ci un caracter neutru, ne referim la in\u00addeter\u00adminare. Aceas\u00adt\u0103 indeterminare are un caracter eliberator printre celelalte func\u021bii ale \u00eentreb\u0103rii: deschide fiin\u021ba c\u0103tre noi orizonturi. Func\u021bia organizatoric\u0103 exprim\u0103 \u00eendo\u00adiala, ignoran\u021ba, iar \u00eentre\u00adbarea indirect\u0103 apare ca o propozi\u021bie afirmativ\u0103. Prin multiplici\u00adtate, \u00eentrebarea deschide o arie vast\u0103 de posibilit\u0103\u021bi sau poten\u021be \u00een jurul fiec\u0103rui r\u0103spuns \u00een care se p\u0103streaz\u0103 o tendin\u021b\u0103 pozitiv\u0103 fa\u021b\u0103 de rezolu\u021bia final\u0103.[41]<\/sup><\/a> Aceste \u0219ase modula\u021bii on\u00adtologice formeaz\u0103 o aur\u0103 \u00een jurul fiin\u021bei prezente. Conceptul de situare a fiin\u021bei pre\u00adsupune acceptarea istoric\u0103, o perspectiv\u0103 con\u00adcret\u0103, cu alte cuvinte, c\u0103 o fiin\u021b\u0103 este posi\u00adbil\u0103 \u00een anumite condi\u021bii \u0219i circumstan\u021be.[42]<\/sup><\/a> Fiin\u021ba, \u00een \u201eformularea ei ca verb (a fi), se poa\u00adte dedubla\u201d[43]<\/sup><\/a>, \u00eembog\u0103\u021bind ideea de fiin\u021b\u0103. \u00cens\u0103 acest \u201ea fi\u201d, ne spune Noica, vorbe\u0219te des\u00ad\u00adpre altceva dec\u00e2t este<\/em>. Pen\u00adtru a exprima posibilitatea, imposibilitatea, necesitatea, \u0219i f\u0103r\u0103 a se folosi de \u201ea nu fi\u201d, limba rom\u00e2n\u0103 face apel tot la verbul \u201ea fi\u201d, compus cu el \u00een\u00adsu\u0219i[44]<\/sup><\/a>. Modula\u021biile pe care le are \u00een vedere Noica sunt: n-a fost s\u0103 fie<\/em>, era s\u0103 fie<\/em>, va fi fiind<\/em>, ar fi s\u0103 fie<\/em>, este s\u0103 fie <\/em>\u0219i a fost s\u0103 fie<\/em>. Fiin\u021ba este \u201ecentrul de acumulare\u201d[45]<\/sup><\/a> \u00een fieca\u00adre dintre aceste situa\u021bii.<\/p>\n\n\n\n Prima situa\u021bie ontologic\u0103, n-a fost s\u0103 fie<\/em>, se refer\u0103 la absen\u021ba fiin\u021bei, anume, im\u00adposibilitatea de a veni \u00een existen\u021b\u0103; \u00een ciuda \u00eencerc\u0103rilor sale, fiin\u021ba nu reu\u0219e\u0219te s\u0103 intre \u00een existen\u021b\u0103. N-a fost s\u0103 fie<\/em> nu trebuie privit ca o resemnare, ci ca o judecat\u0103 de consta\u00adtare: ceva ce n-a fost s\u0103 fie s-a zb\u0103tut mai \u00eent\u00e2i s\u0103 fie, \u201ea b\u0103tut la poarta realit\u0103\u021bii spre a fi\u201d[46]<\/sup><\/a>, \u00eens\u0103 nu a fost. Tentativa de a fi este un fel de a fi al realit\u0103\u021bii, iar modularea rom\u00e2\u00adneasc\u0103 a fiin\u021bei se leag\u0103 tot mai mult de real: o fiin\u021b\u0103 nu doar c\u0103 nu este asta sau asta, dar ea trece dincolo de ne\u00eemplinirile ei. Cea de-a doua modula\u021bie ontologic\u0103, era s\u0103 fie,<\/em> are \u00een vedere ceva ce este condamnat \u00een avans s\u0103 e\u0219ueze, ca rezultat al lipsei de siguran\u00ad\u021b\u0103 general\u0103, de condi\u021bii normative indispensabile unei fiin\u021be ce vine \u00een existen\u021b\u0103. Aceas\u00adt\u0103 fiin\u021b\u0103 r\u0103m\u00e2ne deci o posibilitate ce nu a reu\u0219it s\u0103 se individualizeze. Spre deosebire de cazul primei modula\u021bii, unde ne\u00eemplinirea \u021binea de ceva general, \u00een cazul acestei modula\u021bii ne\u00eemplinirea \u021bine de lipsa unor condi\u021bii de ordin particular, lipsa individuali\u00adz\u0103rii. Lucrul avea toate condi\u021biile generale s\u0103 fie, dar nu a fost. \u00cen cazul acesteia Noica se refer\u0103 mai mult la o suspendare \u2013 \u201efiin\u021ba suspendat\u0103\u201d[47]<\/sup><\/a>. Va fi fiind<\/em>, cea de-a treia form\u0103, se refer\u0103 la promisiunea fiin\u021bei de a veni \u00een existen\u021b\u0103 ca ceva, vorbe\u0219te despre o fiin\u021b\u0103 ne\u00eemplinit\u0103.[48]<\/sup><\/a> Importante \u00een acest context sunt incertitudinea, nesiguran\u021ba, proba\u00adbi\u00adlitatea; Noica ne propune aici versiuni diferite ale realit\u0103\u021bii create de fiin\u021bele umane, esen\u021biale pentru experien\u021ba lor emo\u021bional\u0103 \u0219i moral\u0103. Fiin\u021ba, ne spune el, poate fi \u201e\u00een\u021be\u00adleas\u0103 abia \u00een propria ei r\u0103sp\u00e2ndire, sau ca adunat\u0103 \u0219i ref\u0103cut\u0103 \u00een propria ei diversitate\u201d.[49]<\/sup><\/a> Mo\u00addalitatea lui ar fi s\u0103 fie <\/em>descrie posibilitatea, care este de aceast\u0103 dat\u0103 mult mai cert\u0103 dec\u00e2t poten\u021ba, precum \u0219i \u00eenceputul \u00eenr\u0103d\u0103cin\u0103rii fiin\u021bei \u00een funda\u021bia sa. Ar fi s\u0103 fie <\/em>d\u0103 un statut de autono\u00admie posibilului. Fiin\u021ba este orientat\u0103 c\u0103tre existen\u021ba sa, \u00eens\u0103 nu a venit \u00een existen\u021b\u0103 datorit\u0103 sl\u0103biciunii sale. \u201eNu este<\/em>, dar nici nu e str\u0103in de fiin\u021b\u0103. Ar fi s\u0103 fie<\/em>. Are toate elementele de a fi \u0219i ar urma s\u0103 fie.\u201d[50]<\/sup><\/a> Prin e<\/em>ste s\u0103 fie<\/em> \u201e\u00een discursul ei despre fiin\u021b\u0103 limba noastr\u0103 ar\u0103ta cum este cu putin\u021b\u0103 geneza ei\u201d[51]<\/sup><\/a>, exprim\u0103 manifestarea unei necesi\u00adt\u0103\u021bi ontologice printr-o ne\u00adcesitate \u201eslab\u0103\u201d. Acceptarea fiin\u021bei \u0219i \u201efiin\u021ba intr\u0103rii \u00een fiin\u021b\u0103\u201d se subordoneaz\u0103 acestui timp verbal.[52]<\/sup><\/a> Fiin\u021b\u0103 este \u00eens\u0103 \u0219i este s\u0103 fie<\/em>. Dar ce \u00een\u021belegem prin este<\/em> din \u201eeste s\u0103 fie\u201d? \u00cen niciun caz nu poart\u0103 sensul de exist\u0103<\/em>,ci \u201ee r\u00e2nduit, sortit dar \u00een mod necesar \u0219i hot\u0103r\u00e2t s\u0103 fie\u201d.[53]<\/sup><\/a> \u00cens\u0103 cine hot\u0103r\u0103\u0219te ce este sortit? Legea, sau mai bine spus temeiurile sub care st\u0103 fiin\u021ba. \u00cen acest caz, avem situa\u021bia fiin\u021bei ca intrare \u00een fiin\u021b\u0103.[54]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n A fost s\u0103 fie<\/em>, cu alte cuvinte, \u201efiin\u021ba consumat\u0103\u201d[55]<\/sup><\/a>, sugereaz\u0103 \u201ecredin\u021ba conform c\u0103reia cursul lucrurilor a fost scris, predeterminat \u0219i trateaz\u0103 fiin\u021ba ca pe un text ce ur\u00admeaz\u0103 a fi citit\u201d.[56]<\/sup><\/a> \u00cen fa\u021ba fiin\u021bei \u00eemplinite, nu ne referim la existen\u021ba lucrului, ci la esen\u00ad\u021ba sa, la legea de fiin\u021bare. A fost s\u0103 fie <\/em>nu \u00eenchide problema fiin\u021bei, ci abia ea o deschide. Iar aceast\u0103 deschidere se face deopotriv\u0103 spre trecut \u0219i spre viitor. Prin \u00eemplinirea ei se confirm\u0103 limitele, eventualitatea, iminen\u021ba \u0219i posibilitatea fiin\u021bei.[57]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n \u00cencheind aceast\u0103 prim\u0103 direc\u021bie de interpretare a \u201esl\u0103biciunii\u201d \u00een ontologia lui Noica, ne \u00eendrept\u0103m c\u0103tre cea de-a doua interpretare propus\u0103 de c\u0103tre Zawadzki. \u201eUita\u00adrea fiin\u021bei\u201d (vezi supra<\/em>) are dou\u0103 dimensiuni de baz\u0103 \u00een opera noician\u0103. Prima se refer\u0103 la uitarea fiin\u021bei de c\u0103tre fiin\u021bele umane (este vorba despre principalele curente de g\u00e2n\u00addire occidentale), iar cea de-a doua, la uitare ca la un eveniment al fiin\u021bei \u00eense\u0219i \u2013 o retragere (\u0219i deci o sl\u0103bire) ce semnific\u0103 faptul c\u0103 fiin\u021ba nu mai \u201eeste\u201d. Exemplul lui Noica este cel al logicii simbolice, care se descurc\u0103 perfect f\u0103r\u0103 fiin\u021b\u0103 de vreme ce semnele pe care le utilizeaz\u0103 nu mai au nicio referin\u021b\u0103 \u00een planul realului.[58]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n Orice poate fi definit ca un rest al fiin\u021bei, poate fi surprins ca subiect al ontologiei slabe noiciene. Aceast\u0103 fragilitate are dou\u0103 \u00een\u021belesuri: fr\u00e2ngerea<\/em> \u2013 care este dur\u0103 \u0219i anor\u00adganic\u0103, eliberarea de ceea ce este viu sau \u00een devenire; \u0219i fr\u0103gezimea<\/em> \u2013 ceea ce este orga\u00adnic \u0219i supus distrugerii. Ontologia slab\u0103 noician\u0103 este o critic\u0103 a metafizicii prezen\u00ad\u021bei; ea nu epuizeaz\u0103 \u00eentregul domeniu al existen\u021bei cer\u00e2nd s\u0103 fie luat\u0103 \u00een conside\u00adrare. \u00censu\u0219i Noica critica ideea unui fundament, a unei certitudini, a unei instan\u021be ultime a fiin\u021bei.[59]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n G\u00e2ndirea secolelor trecute a p\u0103rut s\u0103 fie, \u0219i de altfel a fost adesea, prea so\u00adlemn\u0103, ea ne\u00advorbind dec\u00e2t despre principiile ultime, \u00een fa\u021ba realit\u0103\u021bii ultime.[60]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n
\n\n\n\n1. \u201eG\u00e2ndirea de-poten\u021bat\u0103\u201d: semnifica\u021bie, repere, miz\u0103<\/strong><\/h5>\n\n\n\n
2. Ontologia lui Noica v\u0103zut\u0103 ca \u201eg\u00e2ndire de-poten\u021bat\u0103\u201d: asem\u0103n\u0103ri \u0219i discre\u00adpan\u021be<\/strong><\/h5>\n\n\n\n
\n
\n
\n