{"id":6974,"date":"2023-01-28T19:20:47","date_gmt":"2023-01-28T17:20:47","guid":{"rendered":"http:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/?page_id=6974"},"modified":"2023-05-21T14:26:00","modified_gmt":"2023-05-21T12:26:00","slug":"ioan-petru-culianu-mircea-eliade-si-felix-culpa-supplementa","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/volumul-18-2022\/ioan-petru-culianu-mircea-eliade-si-felix-culpa-supplementa\/","title":{"rendered":"Ioan Petru Culianu, Mircea Eliade \u0219i felix culpa. Supplementa | Liviu Borda\u0219"},"content":{"rendered":"\n

Ioan Petru Culianu, Mircea Eliade \u0219i felix culpa<\/em>. Supplementa<\/h2>\n\n\n\n
Liviu Borda\u0219<\/h5>\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n

Abstract:<\/strong> <\/strong>The article discusses new unpublished documents which supplement those pre\u00adsented in the earlier articles published in this journal (the issues VIII, IX and X). Appen\u00addix 1 contains seven new pieces belonging to the correspondence of I. P. Culianu with Mac Linscott Ricketts. In order to further contextualise them I have added a contemporary ex\u00adchange between Ricketts and Joseph M. Kitagawa, along with Kitagawa\u2019s unpublished re\u00adview of Ricketts\u2019 monograph about Mircea Eliade (appendices 3 and 5). Appendix 2 adds three new pieces to the correspondence of I. P. Culianu with Mircea and Christinel Eliade. Again, for a better contextualisation and understanding of them, I added the exchanges of Fernand Schwarz with Mircea and Christinel Eliade (appendix 4). In most of these docu\u00adments, the main topic of interest for the discussion carried on in the article is Culianu\u2019s at\u00adtitude towards the accusations of philo-Fascism and anti-Semitism brought to Mircea Eliade.<\/p>\n\n\n\n

Keywords:<\/strong> <\/strong>Mircea Eliade; Ioan Petru Culianu; Mac Linscott Ricketts; Adriana Berger; Vittorio Lanternari; Joseph M. Kitagawa; Fernand Schwarz; Georges Dum\u00e9zil; New Acropolis; esotericism; the Iron Guard; Fascism; anti-Semitism; political accusations.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n

1.<\/strong> Seria de studii cu materiale documentare despre Mircea Eliade (1907\u20131986) \u0219i Ioan Petru Culianu (1950\u20131991) pe care am publicat-o \u00eentre anii 2012 \u0219i 2014 \u00een Revis\u00adta de filosofie<\/em>[1]<\/sup><\/a>\u0219i \u00een Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u0219ti<\/em>[2]<\/sup><\/a> urma s\u0103 continue cu alte c\u00e2te\u00adva \u201eepisoade\u201d. Ele au r\u0103mas \u00een \u0219antier, \u00een anul 2015, din motive despre care voi scrie alt\u0103 dat\u0103 \u0219i care nu sunt deloc lipsite de leg\u0103tur\u0103 cu pozi\u021biile \u2013 \u0219i politicile \u2013 din jurul chestiunii numite felix culpa<\/em>. \u00cenainte de a le relua, dau tiparului c\u00e2teva ad\u0103ugiri la studiile deja publicate.<\/p>\n\n\n\n

Primul grup de documente (Addenda<\/em> I<\/a>) se refer\u0103 la studiul dedicat cores\u00adpon\u00adden\u00ad\u021bei dintre Culianu \u0219i Mac Linscott Ricketts (1930\u20132022). \u00cen prim\u0103vara anului 2019, la c\u00e2\u00adte\u00adva luni dup\u0103 ce s-a retras din activitatea de cercetare, profesorul Ricketts mi-a d\u0103\u00adru\u00adit cea mai mare parte a arhivei sale \u00een vederea valorific\u0103rii materialu\u00adlui pe care l-a adu\u00adnat de-a lun\u00adgul anilor. Ea a devenit un fond special \u00een biblioteca Co\u00adlegiului Noua Euro\u00adp\u0103 din Bucure\u0219ti, care \u0219i-a asumat proiectul recuper\u0103rii \u0219i organiz\u0103rii ei. O alt\u0103 parte \u2013 cea cu\u00adprinz\u00e2nd traducerile \u00een englez\u0103 \u0219i materialele aferente lor \u2013 a donat-o, \u00een ace\u00adla\u0219i scop, profesorului Bryan S. Rennie. \u00cen cursul clasific\u0103rii \u0219i ordon\u0103rii materia\u00adle\u00adlor, am g\u0103\u00ad\u00adsit \u0219apte noi piese ale dosarului coresponden\u021bei lui cu I. P. Culianu, pe care le public aici.<\/p>\n\n\n\n

Cel de-al doilea grup de documente (Addenda<\/em> II<\/a>) cuprinde trei piese m\u0103runte privind raporturile lui Culianu cu Mircea \u0219i Christinel Eliade, \u00een completarea celorlalte dou\u0103 studii subintitulate \u201econtribu\u021bii documentare\u201d. Ele provin din diverse fonduri de la Special Collections Research Center al Bibliotecii Universit\u0103\u021bii din Chicago: Mircea Eliade Papers, I. P. Culianu Papers \u0219i Archival Monographs. \u00cen m\u0103sura \u00een care toate mici\u00adle piese precum acestea vor fi adunate de prin arhivele publice \u0219i private \u00een care se p\u0103streaz\u0103, e probabil ca mozaicul mai amplu \u2013 c\u0103ci, fatalmente, incomplet \u2013 care se va configura s\u0103 permit\u0103 reconstituirea \u0219i altor contururi dec\u00e2t cele cunoscute \u00een prezent.<\/p>\n\n\n\n

Pentru mai buna \u00een\u021belegere sau contextualizare a lor am ad\u0103ugat alte c\u00e2teva do\u00adcumente auxiliare, provenind de la Joseph M. Kitagawa (1915\u20131992) \u0219i Fernand Schwarz (n. 1951), care reprezint\u0103 v\u00e2rfurile unor triunghiuri \u00een rela\u021biile lui Culianu cu Ricketts \u0219i, respectiv, cu Eliade \u0219i Christinel (Addenda<\/em> III<\/a>, IV<\/a> \u0219i V<\/a>). Geometria acestor raporturi e sensibil diferit\u0103. Dac\u0103 Kitagawa st\u0103 \u00een v\u00e2rful \u00eenalt al unui triunghi aproape isoscel, Schwarz reprezint\u0103 cel mai mic unghi al unui triunghi obtuz.[3]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

2. <\/strong>Cele \u0219apte noi piese care se adaug\u0103 coresponden\u021bei I. P. Culianu \u2013 M. L. Ricketts cuprind trei tipuri de documente. Primul e reprezentat de consemnarea unei convorbiri \u00eentre cei doi cu ocazia vizitei lui Ricketts la Chicago, din 18 mai 1986. Cel de-al doilea este anexa primei scrisori pe care Ricketts o trimite dup\u0103 \u00eent\u00e2lnire: o list\u0103 a copiilor dup\u0103 manuscrisele adolescentine ale lui Eliade (din anii 1919\u20131924) \u0219i dup\u0103 cele dou\u0103 prime romane autobiografice, pe care le primise de la Mircea Handoca (1929\u20132015). Ultimele documente, \u0219i cele mai interesante, sunt cinci scrisori din anii 1989\u20131990: una trimis\u0103 de Culianu (26 februarie 1989) \u0219i patru ciorne sau copii la indigo ale misivelor lui Ricketts (2 iunie \u0219i 5 decembrie 1989, 1 \u0219i 11 decembrie 1990). Existen\u021ba a trei dintre acestea din urm\u0103 a putut fi stabilit\u0103 din con\u021binutul coresponden\u021bei deja cunoscute.[4]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Conform eviden\u021belor interne, mai exist\u0103 cel pu\u021bin alte patru scrisori ale lui M. L. Ricketts, care trebuie s\u0103 se p\u0103streze \u00een arhiva familiei Culianu din Ia\u0219i: cea care deschi\u00adde epistolarul (din 30 octombrie 1980) \u0219i r\u0103spunsurile sale la scrisorile lui I. P. Culianu nr. 17 (din 31 octombrie 1986) \u0219i nr. 18 (din 8 \u0219i [?] decembrie 1986). Alte cinci, de\u0219i nu sunt atestate prin referin\u021be interne, sunt foarte plauzibile: r\u0103spunsurile la scrisorile lui I. P. Culianu nr. 1, 3, 5, 38b \u0219i 39. De asemenea, Culianu trebuie s\u0103 fi r\u0103spuns la scri\u00adsorile lui Ricketts nr. 27 \u0219i 34, dar e probabil s\u0103 o fi f\u0103cut pe cale telefonic\u0103 (de la Chicago).<\/p>\n\n\n\n

O statistic\u0103 a \u00eentregului corpus cunoscut p\u00e2n\u0103 acum \u2013 incluz\u00e2nd piesele, certe \u0219i probabile, \u00eenc\u0103 inaccesibile \u2013 arat\u0103 o coresponden\u021b\u0103 destul de echilibrat\u0103. Ricketts e prezent cu una sau poate dou\u0103 scrisori pe an mai mult dec\u00e2t Culianu, ceea ce se explic\u0103 prin faptul c\u0103, de obicei, el este cel care deschide \u0219i\/sau \u00eenchide un grup de schimburi epistolare. \u00cen ultimii ani Culianu era mai ocupat \u0219i, a\u0219a cum am v\u0103zut, unele reac\u021bii ale sale trebuie s\u0103 fi avut loc prin telefon.<\/p>\n\n\n\n

Noile piese nu schimb\u0103 ceea ce afirmasem \u00een articolul introductiv al corespon\u00adden\u021bei lor, anume c\u0103, dup\u0103 februarie 1988, ea se rarefiaz\u0103. Dau \u00eens\u0103 ceva mai mult\u0103 consisten\u021b\u0103 anilor sub\u021biri, aduc\u00e2nd diverse date care le completeaz\u0103 sau suplimenteaz\u0103 pe cele deja cunoscute.<\/p>\n\n\n\n

Convorbirea din 18 mai 1986 e consemnat\u0103 pe c\u00e2teva file de carnet dictando, ace\u00adla\u0219i \u00een care Ricketts \u00ee\u0219i notase discu\u021bia cu Christinel Eliade din ziua anterioar\u0103.[5]<\/sup><\/a> Pe l\u00e2ng\u0103 datele pe care le culege despre sf\u00e2r\u0219itul lui Eliade, planurile lui Christinel \u0219i des\u00adpre Culianu \u00eensu\u0219i, Ricketts \u00ee\u0219i noteaz\u0103 informa\u021bii privind soarta Nachlass<\/em>-ului eliadian, a unei p\u0103r\u021bi a bibliotecii sale, a perspectivelor de publicare a volumului secund al me\u00admoriilor, precum \u0219i a ultimului tom al Istoriei credin\u021belor \u0219i ideilor religioase<\/em>.[6]<\/sup><\/a> Unele informa\u021bii trebuie luate cu precau\u021bie, \u021bin\u00e2nd cont de stadiul \u00eenc\u0103 incipient, de atunci, al cunoa\u0219terii st\u0103rii arhivei dup\u0103 incendiul din decembrie 1985. Culianu credea c\u0103 dosare\u00adle cu coresponden\u021ba rom\u00e2neasc\u0103 fuseser\u0103 aproape complet distruse. Ele au fost \u00eentr\u2011a\u00adde\u00ad\u00adv\u0103r mai afectate dec\u00e2t celelalte dosare, dar se p\u0103streaz\u0103 totu\u0219i \u00eentr-o foarte mare m\u0103su\u00adr\u0103, a\u0219a cum se poate vedea confrunt\u00e2nd arhiva de azi cu catalogul preliminar alc\u0103\u00adtuit \u00een anul 1984. Unele dintre scrisorile rom\u00e2ne\u0219ti care au suferit cel mai mult sunt chiar acelea ale lui Culianu, care trebuie, prin urmare, s\u0103 se fi aflat foarte aproape de epicentrul focului.<\/p>\n\n\n\n

\u00centre informa\u021biile despre \u201epovestea\u201d lui Culianu, se afl\u0103 \u0219i una ce contrazice alte surse privind inten\u021biile cu care plecase \u00een Italia, \u00een anul 1972. Conform acestei m\u0103rturii, el nu ar fi pornit cu hot\u0103r\u00e2rea definitiv\u0103 de a se exila. Ea era doar o posibilitate, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 una foarte atractiv\u0103. Abia dup\u0103 ce a tr\u0103it acolo pentru o bucat\u0103 de vreme, a luat decizia de a solicita azil politic.<\/p>\n\n\n\n

Noile scrisori se refer\u0103 cu prec\u0103dere la publica\u021biile lui Ricketts \u0219i ale lui Culianu (incluz\u00e2nd Dic\u021bionarul religiilor<\/em> \u0219i cel de-al patrulea volum al Istoriei credin\u021belor \u0219i idei\u00adlor religioase<\/em>). Cele mai interesante informa\u021bii sunt acelea care privesc preocup\u0103rile lor \u00een jurul chestiunii felix culpa<\/em>. Cu prec\u0103dere planul \u2013 cunoscut deja din coresponden\u00ad\u021ba publi\u00adcat\u0103 \u2013 unui volum \u201ein defense of Eliade\u201d, editat de Wendy Doniger (n. 1940) \u00eem\u00ad\u00adpreun\u0103 cu I. P. Culianu \u0219i Matei C\u0103linescu (1934\u20132009), ca \u201esilent editors\u201d, dar f\u0103r\u0103 \u0219ti\u00adrea lui Christinel. Acesta ar fi cuprins traducerea articolelor politice ale lui Eliade din anii \u201930 \u0219i diverse studii semnate at\u00e2t de \u201ecritics\u201d, c\u00e2t \u0219i de \u201esupporters\u201d. Ricketts tradu\u00adsese vreo cincizeci de articole, din care editorii urmau s\u0103 le aleag\u0103 pe cele mai relevan\u00adte.[7]<\/sup><\/a> Dintre ceilal\u021bi colaboratori la acest volum, coresponden\u021ba cuprinde doar numele lui Seymour Cain (1914\u20131997), Eugen Weber (1925\u20132007) \u0219i Keith Hitchins (1931\u20132020).<\/p>\n\n\n\n

Despre articolele politice interbelice Ricketts vorbise cu pu\u021bin timp \u00eenainte, \u00eentr-un interviu pe care Dorin Tudoran (n. 1945) i-l solicitase pentru postul de radio Voice of America[8]<\/sup><\/a>, ca reac\u021bie la vocile acuzatoare din ultima vreme. (\u00cen acel an ap\u0103ruser\u0103 articole semnate de Radu Ioanid, Edgar Reichmann, Victor Eskenazy \u0219i Adriana Berger.) Scrisoarea lui Culianu \u2013 singura pies\u0103 care-i apar\u021bine \u00een acest grup \u2013 aduce c\u00e2teva preciz\u0103ri. Afl\u0103m de aici c\u0103 traducerea articolelor ajunsese, \u00een cele din urm\u0103, \u0219i la Wendy Doniger, la 26 februarie 1989. \u00cen c\u00e2teva zile urma ca, \u00eempreun\u0103 cu ea, Culianu s\u0103 hot\u0103rasc\u0103 c\u00e2nd vor \u00eencepe \u201eopera\u021biunea\u201d.[9]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

La acest volum se refer\u0103 \u0219i scrisorile lui Ricketts, care pomenesc \u0219i anun\u021bata carte a Adrianei Berger (1953\u20132008), g\u00e2ndit\u0103, dimpotriv\u0103, ca o ofensiv\u0103 asupra lui Eliade. Dar un articol \u201edefensiv\u201d pe care Culianu l-a publicat \u00een num\u0103rul din martie 1989 al revistei italiene Abstracta<\/em> a nemul\u021bumit-o foarte mult pe Christinel, lipsit\u0103 cum era de o deplin\u0103 imagine \u2013 \u0219i \u00een\u021belegere \u2013 a discu\u021biei tot mai insistente din jurul simpatiilor poli\u00adtice de tinere\u021be ale so\u021bului ei. \u00cen consecin\u021b\u0103, Wendy Doniger, care trebuia s\u0103 demareze proiectul volumului, a renun\u021bat la ini\u021biativ\u0103 \u0219i astfel totul a r\u0103mas blocat.[10]<\/sup><\/a> Nu \u0219tim deocamdat\u0103 cum a reac\u021bionat Ricketts la aceste ve\u0219ti. \u00cen arhiva lui nu s-a p\u0103strat o copie a probabilului r\u0103spuns.<\/p>\n\n\n\n

\u00centre scrisoarea lui Ricketts din luna martie (probabil\u0103) \u0219i cea din 2 iunie (publi\u00adcat\u0103 aici), Culianu a primit de la Joseph M. Kitagawa copia unei scrisori trimise de biograful lui Eliade la 19 aprilie 1989.[11]<\/sup><\/a> Subiectul ei este recenzia \u2013 de fapt review-article<\/em> \u2013 pe care profesorul nipono-american o f\u0103cuse celui de-al doilea volum al me\u00admoriilor lui Eliade \u0219i c\u0103r\u021bii lui Ricketts, Mircea Eliade. The Romanian Roots, 1907\u20131945<\/em> (1988). Scrisoarea e cu at\u00e2t mai important\u0103 cu c\u00e2t coresponden\u021ba Ricketts-Kitagawa nu se reg\u0103se\u0219te \u00een arhivele lor.[12]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Dup\u0103 lectura manuscrisului recenziei, Ricketts \u00eei m\u0103rturise\u0219te lui Kitagawa c\u0103 i-a tratat cartea exact a\u0219a cum sperase el s\u0103 fie tratat\u0103: identific\u00e2nd \u00een g\u00e2ndirea lui Eliade intui\u021bii (insights<\/em>) \u0219i tipare (patterns<\/em>) care duc mai departe explica\u021biile biografului. Se arat\u0103, de asemenea, foarte mul\u021bumit de felul \u00een care discutase episodul politic din tine\u00adre\u021be. \u00ce\u0219i exprim\u0103 speran\u021ba c\u0103 felul \u00een care el \u00eensu\u0219i s-a ocupat de aceast\u0103 chestiune sen\u00adsibil\u0103 va fi receptat ca unul deschis \u0219i sincer \u2013 dup\u0103 cum a \u0219i fost \u2013, menit s\u0103 slujeasc\u0103 l\u0103muririi celor f\u0103r\u0103 opinii prestabilite.<\/p>\n\n\n\n

\u00cempreun\u0103 cu aceast\u0103 scrisoare, Kitagawa i-a trimis lui Culianu copia unei note din 29 aprilie, adresat\u0103 redactorilor revistei History of Religions<\/em>, pentru care f\u0103cuse recen\u00adzia.[13]<\/sup><\/a> Al\u0103turi de el \u00eensu\u0219i \u2013 unul dintre cei trei fondatori \u2013, \u00een corpul redac\u021bional se mai aflau Frank E. Reynolds, Wendy Doniger \u0219i Lawrence E. Sullivan. \u00cen urma unei recen\u00adte discu\u021bii cu Sullivan, Kitagawa fusese aproape convins s\u0103 renun\u021be la jum\u0103tate din recen\u00adzie: cea care se ocupa de cartea lui Ricketts. Se \u00een\u021belege c\u0103, printre ceilal\u021bi membri ai re\u00addac\u00ad\u00ad\u021biei, prevala opinia c\u0103 e preferabil a se evita atingerea unui subiect sensibil, care, ori\u00adcum ar fi tratat \u00een prezent, nu ar duce dec\u00e2t la noi discu\u021bii circumstan\u00ad\u021biale, f\u0103r\u0103 \u0219ansa de a clarifica chestiunea fundamental\u0103. Aceasta fusese \u0219i atitudinea lui Eliade. \u00cens\u0103 scrisoa\u00adrea lui Ricketts l-a f\u0103cut pe Kitagawa s\u0103-\u0219i reconsidere decizia. Se folo\u00adse\u0219te de ea pentru a-\u0219i con\u00advinge colegii mai tineri s\u0103 nu mai dea ap\u0103 la moar\u0103 acu\u00adza\u021biilor c\u0103 la Divinity School s-ar mu\u0219amaliza (\u201ecover up\u201d) trecutul lui Eliade. \u00cen acest scop, \u00eel prezint\u0103 pe Ricketts ca fiind, probabil, persoana cea mai favorabil\u0103 lui Eliade dintre to\u021bi cei care con\u00adteaz\u0103; \u0219i, ia\u00adt\u0103, cu toate acestea, s-a ocupat de chestiunea sensibil\u0103 cu grij\u0103 maxim\u0103 \u0219i cu obiec\u00adtivi\u00adta\u00adte. \u00cei pune, de fapt, \u00een fa\u021ba \u00eentreb\u0103rii: voi \u2013 care sunte\u021bi mai pu\u021bin pro-eliadieni dec\u00e2t el \u2013 de ce n-a\u021bi putea face la fel? Ceea ce le propune \u00een mod explicit este ca, la Divinity School, s\u0103 nu se mai evite discutarea aser\u021biunilor pro\u00adblematice ale lui Eliade, ci s\u0103 fie abordate cu o atitudine simpatetic\u0103. Evident, simpate\u00adtic\u0103 nu fa\u021b\u0103 de aser\u021biuni, ci fa\u021b\u0103 de autorul lor.<\/p>\n\n\n\n

Argumentul lui Kitagawa este o versiune \u00eendulcit\u0103 a principiului c\u0103 adev\u0103rul tre\u00adbuie preferat prietenilor (Amicus Plato, sed magis amica veritas<\/em>): adev\u0103rul, dar cu dra\u00adgoste pentru prieteni. Maxima atribuit\u0103 lui Aristotel (nu tocmai \u00een acea form\u0103), pre\u00adcum \u0219i cea c\u0103reia i se face ecou (pus\u0103 de Platon \u00een gura lui Socrate) au primit de-a lun\u00adgul vremii diverse interpret\u0103ri, dar aceasta trebuie s\u0103 fie una dintre cele mai pu\u021bin fide\u00adle.[14]<\/sup><\/a> Kitagawa ar fi putut spune: adev\u0103rul din<\/em> dragoste pentru prieteni. Tocmai pentru c\u0103 un c\u0103ut\u0103tor (deci, prieten) al adev\u0103rului precum Platon \u00eemi este prieten, adev\u0103rul mi\u2011e mai prieten. Ea ar fi corespuns atitudinii lui Ricketts, care se ocupase de ches\u00adtiunile sensibi\u00adle nu cu \u201esimpatie\u201d pentru Eliade, ci cu o simpatie pentru adev\u0103r, r\u0103s\u00adfr\u00e2nt\u0103 \u00eena\u00adpoi asu\u00adpra lui Eliade. Dar Kitagawa urm\u0103rea s\u0103-\u0219i scoat\u0103 colegii din dilema unei apa\u00adrente ale\u00adgeri exclu\u00adsive \u0219i, de aceea, pleda pentru non-exclusivismul op\u021biunilor (\u0219i ade\u00adv\u0103rul, \u0219i Eliade), dar pentru ierarhizarea lor (\u00eentr-o ordine care favorizeaz\u0103 adev\u0103rul).<\/p>\n\n\n\n

\u00cencercarea a e\u0219uat. History of Religions<\/em> n-a publicat recenzia, nici m\u0103car prima ei parte. Mai tinerii colegi ai lui Kitagawa s-au iubit mai mult pe sine dec\u00e2t au iubit ade\u00adv\u0103rul sau pe Eliade. Iat\u0103 dou\u0103 atitudini r\u0103sp\u00e2ndite printre prietenii marelui savant: a se iubi pe sine prin Eliade \u0219i a iubi adev\u0103rul prin Eliade. \u0218i dou\u0103 feluri de a-i \u00een\u021belege pe \u201eap\u0103r\u0103torii\u201d lui: cei care, \u00een ultim\u0103 m\u0103sur\u0103, se ap\u0103r\u0103 pe sine \u0219i cei care, \u00een aceea\u0219i ultim\u0103 m\u0103sur\u0103, ap\u0103r\u0103 adev\u0103rul. Desigur, dup\u0103 toate ismele \u0219i post-ismele ale c\u0103ror supravie\u021bui\u00adtori suntem, \u201eadev\u0103r\u201d nu mai \u00eenseamn\u0103 nimic precis. Culianu \u2013 care a \u00eencercat s\u0103 \u00eempa\u00adce toate iubirile \u2013 ne-o spune \u00een mod r\u0103spicat.<\/p>\n\n\n\n

Totu\u0219i, pentru neprietenii lui Eliade, chiar \u0219i dintre cei mai i\u0219ti \u0219i post-i\u0219ti, exist\u0103 un \u201eadev\u0103r\u201d: adev\u0103rul lor<\/em>, la care se parvine nu prin dragoste, ci prin contrariul ei. Mai sunt \u0219i dintre aceia pentru care prietenia sau neprietenia sunt dep\u0103\u0219ite de alte rela\u021bii, \u00een special de cea cu sine \u00eensu\u0219i. Ei nu las\u0103 adev\u0103rul (sau, dac\u0103 vre\u021bi, mai modest, exactita\u00adtea) s\u0103 stea \u00een calea unei bune istorii. Iar felix culpa<\/em> lui Eliade devine o istorioar\u0103 tot mai bun\u0103 cu fiecare nou\u0103 povestire a ei.<\/p>\n\n\n\n

E foarte interesant c\u0103 Kitagawa n-a oferit articolul unei alte reviste, de\u0219i ar fi g\u0103\u00adsit destule dispuse s\u0103-l publice. E, de asemenea, gr\u0103itor c\u0103 manuscrisul (dactilograma) aces\u00adtuia nu se g\u0103se\u0219te printre scrierile sale p\u0103strate \u00een Joseph M. Kitagawa Papers la biblio\u00adteca Universit\u0103\u021bii din Chicago.<\/p>\n\n\n\n

Se p\u0103streaz\u0103 \u00eens\u0103 exemplarul trimis lui Ricketts[15]<\/sup><\/a>, pe care acesta a marcat cu cre\u00adion ro\u0219u unele dintre cele mai relevante pasaje.[16]<\/sup><\/a> E vorba, pe de o parte, de acelea care cuprind punctele principale ale hermeneuticii lui Kitagawa: motivele \u201edestinului\u201d \u0219i \u201elibert\u0103\u021bii\u201d (preluate din autobiografia lui Eliade), cele trei \u201elumi\u201d \u00een care se desf\u0103\u0219oar\u0103 via\u021ba \u0219i creativitatea lui (savant\u0103, \u201eexisten\u021bial\u0103\u201d \u0219i imaginal\u0103 \u2013 mundus imaginalis<\/em>) \u0219i cele dou\u0103 categorii fundamentale ale viziunii lui asupra realit\u0103\u021bii (sacrul \u0219i iubirea). Pe de alt\u0103 parte, e vorba de principalele locuri \u00een care Kitagawa se refer\u0103 la chestiunea felix culpa<\/em>, la fap\u00adtul c\u0103 \u201e\u00een ciuda con\u0219tiin\u021bei de sine de a fi un \u00abom universal\u00bb\u201d, Eliade \u201ea fost prins \u00eentr-o re\u021bea de intrigi politice\u201d rom\u00e2ne\u0219ti. A c\u0103zut adic\u0103 \u00een p\u00e2nza propriei karma<\/em>, de care Kitagawa crede c\u0103 s-a eliberat prin plecarea din \u021bar\u0103, dar \u0219i prin bogatele resurse ale lumii sale imaginale. \u201eRom\u00e2nismului\u201d la care aderase t\u00e2n\u0103rul Eliade, \u00een\u021bele\u00adg\u00e2ndu-l ca na\u021bio\u00adna\u00adlism cultural (ne-politic), \u00eei va lua locul un autentic universalism (deasupra na\u021bionalis\u00adme\u00adlor politice \u0219i a provincialismelor culturale) \u0219i un militantism anti-euro\u00adcentric (implicit, anti-colonialist \u0219i anti-imperialist).<\/p>\n\n\n\n

Nu e deloc surprinz\u0103tor c\u0103 o astfel de condi\u021bionare, karmic\u0103 (pe care Kitagawa o consider\u0103 din perspectiva buddhist\u0103), e observat\u0103 de un asiatic, de altfel, perfect inte\u00adgrat lumii occidentale. Apropierea lui Eliade de g\u00e2ndirea \u0219i ac\u021biunea lui Codreanu re\u00adprezint\u0103 karmaphala<\/em> sau karmavip\u0101ka<\/em>, matura\u021bia (vip\u0101ka<\/em>) sau fructul (phala<\/em>) ac\u021biunilor sale din trecut (pur\u0101\u1e47\u0101ni karm\u0101\u1e47i<\/em>), incluz\u00e2nd inten\u021biile (cetan\u0101\u1e25<\/em>) nemanifestate \u00een act. Prin ac\u021biunile sale trebuie \u00een\u021belese at\u00e2t cele fizice (k\u0101yakarm\u0101\u1e47i<\/em>), c\u00e2t \u0219i cele mentale (mana\u1e25karm\u0101\u1e47i<\/em>) \u0219i verbale (v\u0101kkarm\u0101\u1e47i<\/em>). Prin trecut se \u00een\u021belege perioada preindian\u0103, cea indian\u0103 \u0219i primii ani ai celei postindiene (ca s\u0103 nu vorbim de vie\u021bi anterioare).<\/p>\n\n\n\n

Nu numai simpatiile politice de tinere\u021be, ci \u00eentreaga via\u021b\u0103 a lui Eliade poate fi ex\u00adpli\u00adca\u00adt\u0103 sub inciden\u021ba karmei. De ce a f\u0103cut o anume alegere, mai degrab\u0103 dec\u00e2t alta? De ce a mers pe unele c\u0103i \u0219i nu pe altele? De ce nu<\/em> s-a angajat pe drumuri care \u00eei erau perfect ac\u00adce\u00adsi\u00adbile? \u0218.a.m.d. Sigur, lucrul acesta se poate face cu via\u021ba oric\u0103rui om, dar nu orice om are o via\u021b\u0103 (\u0219i o karma<\/em>) at\u00e2t de interesant\u0103 precum Eliade. Va trebui ca, \u00eentr-o zi, cineva s\u0103-i consacre \u0219i o biografie \u201ekarmic\u0103\u201d. Culianu ar fi avut curajul de-a o face \u0219i abilitatea de a g\u0103si pun\u021bile juste \u00eentre teorie \u0219i factologie. Cu vechea lui pasiune pentru tradi\u021bia Yog\u0101c\u0101ra, ar fi tratat probabil \u00eentreaga lume a lui Eliade ca pe un produs secundar \u2013 adhipati phala<\/em> \u2013 al karmei.<\/p>\n\n\n\n

E mai mult dec\u00e2t plauzibil c\u0103 Kitagawa \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ise colegului s\u0103u rom\u00e2n nu doar co\u00adresponden\u021ba purtat\u0103 \u00een jurul recenziei, ci \u0219i textul ei. Culianu trebuia s\u0103 recenzeze ace\u00adlea\u0219i c\u0103r\u021bi pentru cealalt\u0103 revist\u0103 a Divinity School, Journal of Religion<\/em>. A\u0219a cum atest\u0103 co\u00adresponden\u021ba cu Ricketts, \u00een februarie 1989 ea a\u0219tepta \u00eenc\u0103 s\u0103 fie scris\u0103. O va re\u00addacta c\u00e2ndva \u00een cursul anului 1990, dar va ap\u0103rea postum, la \u00eenceputul lui 1992.[17]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Culianu adoptase de mult \u00een raport cu Eliade maxima Amicus Plato, sed magis amica veritas<\/em>.[18]<\/sup><\/a> De cur\u00e2nd \u00eei comunicase acest lucru unuia dintre criticii politici ai lui Eliade, Vittorio Lanternari (1918\u20132010), care-i \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ise acuzele lui.[19]<\/sup><\/a> Ca \u0219i la Kitagawa, \u00een recenzia lui Culianu accentul e pus pe cartea lui Ricketts, considerat\u0103 \u201eopera defi\u00adni\u00ad\u00adtiv\u0103\u201d asupra perioadei rom\u00e2ne\u0219ti a vie\u021bii lui Eliade. Asemenea lui Kitagawa, el \u00een\u00adcear\u00ad\u00adc\u0103 s\u0103 explice contrastul dintre t\u00e2n\u0103rul Eliade ca promotor al \u201eetno\u00adcen\u00adtrismului rom\u00e2\u00ad\u00adnesc\u201d (fie \u0219i numai pentru o scurt\u0103 perioad\u0103 de timp) \u0219i maturul Elia\u00adde, cunoscut ca unul dintre \u201ecei mai influen\u021bi savan\u021bi \u00een lupta \u00eempotriva rasismului \u0219i etno\u00adcen\u00adtrismului\u201d, u\u00adnul dintre \u201ecei mai lucizi lupt\u0103tori pentru cauza Celuilalt, a acelora mul\u021bi, neglija\u021bi, opri\u00adma\u021bi \u0219i r\u0103u \u00een\u021bele\u0219i\u201d de-a lungul istoriei civiliza\u021biei occidentale. De\u0219i \u00een anii \u201920 \u0219i la \u00eence\u00adpu\u00adtul anilor \u201930 a f\u0103cut mereu \u201ealegerile corecte\u201d, ridic\u00e2ndu-\u0219i vo\u00adcea \u00een sprijinul demo\u00adcra\u021biei, \u00eempo\u00adtriva fascismului, a lui Hitler \u0219i \u00een favoarea evreilor ata\u00adca\u021bi de compatrio\u021bii s\u0103i anti\u00adse\u00admi\u021bi, \u00een anul 1937 s-a l\u0103sat purtat de \u201edelirul contagios\u201d al lui Nae Ionescu.[20]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Culianu nu se \u00eentreab\u0103 \u00een mod explicit asupra cauzalit\u0103\u021bii profunde a acestei \u201ealunec\u0103ri\u201d, \u00een\u021beleas\u0103 de Kitagawa \u00een termenii determinismului karmic, dar inter\u00adpretarea lui ofer\u0103 o explica\u021bie similar\u0103. \u00cen locul opera\u021biei de mizinterpretare creativ\u0103, a criti\u00adcului \u2013 \u201ecreative misprision\u201d sau \u201ecreative misreading\u201d, \u00een termenii lui Harold Bloom \u2013, el propune opera\u021bia opus\u0103 a istoricului. C\u0103ci, oric\u00e2t ar fi de \u201ecrea\u00adtiv\u0103\u201d sau \u201einteligent\u0103\u201d, cea dint\u00e2i e \u00eentotdeauna \u201ece\u021boas\u0103\u201d \u0219i adesea \u201elipsit\u0103 de acurate\u00ad\u021be\u201d. \u00cen timp ce criticul se folose\u0219te de \u201ecreative misprision\u201d pentru a universaliza o serie de feno\u00admene, istoricul integreaz\u0103 \u00een serii recurente cazuri cu o puternic\u0103 amprent\u0103 in\u00addividual\u0103.[21]<\/sup><\/a> Se poate astfel vedea c\u0103 Eliade a \u201einternalizat\u201d un num\u0103r de lucruri carac\u00adteristice epocii sale (dezbateri politice, retorica naeionescian\u0103 \u2013 ea \u00eens\u0103\u0219i o internalizare a celei iorghiste \u2013, mi\u0219carea non-violent\u0103 a lui Gandhi pentru independen\u021ba na\u021bional\u0103, persecutarea legionarilor de c\u0103tre regimul carlist etc.).[22]<\/sup><\/a> Asemenea altor contemporani, Eliade a fost un fiu al Zeitgeist<\/em>-ului, iar \u00een perceperea acestei dependen\u021be sau condi\u021bio\u00adn\u0103ri istoricul are un avantaj at\u00e2t fa\u021b\u0103 de critic, c\u00e2t \u0219i fa\u021b\u0103 de actorul istoric.<\/p>\n\n\n\n

Desigur, karma<\/em> nu poate fi redus\u0103 la condi\u021bionarea socio-politic\u0103 sau cultural-istoric\u0103, precum \u00een propunerile unor reprezentan\u021bi ai modernismului buddhist. Dar, Culianu adaug\u0103: \u201eHis particularly keen feeling for the sufferings of the Romanian peo\u00adple might have occasionally blinded him to the sufferings of others.\u201d[23]<\/sup><\/a> Cred c\u0103 aceas\u00adt\u0103 fraz\u0103, care ne duce \u00een preajma conceptului kle\u015ba<\/em> \u2013 emo\u021bii tulbur\u0103toare, r\u0103scoli\u00adtoare, a\u021b\u00e2\u021b\u0103toare, constituind unul dintre motoarele ac\u021biunilor karmice \u2013 \u00eel apropie pe Culianu de perspectiva lui Kitagawa.<\/p>\n\n\n\n

Povestea acestei recenzii nepublicate ne ajut\u0103 s\u0103 \u00een\u021belegem mai bine greut\u0103\u021bile pe care le avea de \u00eent\u00e2mpinat Culianu \u00een \u00eencercarea de a explica atitudinea politic\u0103 a t\u00e2n\u0103\u00adrului Eliade. \u0218i de ce proiectul c\u0103r\u021bii, al c\u0103rei editor trebuia s\u0103 fie Wendy Doniger, nu s\u2011a mai materializat.<\/p>\n\n\n\n

Urm\u0103toarele scrisori ale lui Ricketts fac referire la noi articole \u00eempotriva lui Eliade (Adriana Berger) \u0219i \u00een \u201eap\u0103rarea\u201d lui (Seymour Cain, Bryan S. Rennie). \u00cen cele trei decenii care au trecut de la schimbul lor epistolar \u00eens\u0103\u0219i limba a fost mobilizat\u0103 \u00een confruntarea dintre \u201eacuzatorii\u201d \u0219i \u201eap\u0103r\u0103torii\u201d lui Eliade. Ace\u0219ti doi termeni, care ar fi trebuit s\u0103 fie neutri, \u00eentr-o semantic\u0103 teoretic-juridic\u0103, au fost manipula\u021bi \u0219i atra\u0219i \u00eentr-un context polemico-politic.<\/p>\n\n\n\n

Cuv\u00e2ntul \u201eap\u0103r\u0103tor\u201d (\u00een englez\u0103, defender<\/em>) a devenit, sub pana multora, un ter\u00admen peiorativ \u0219i chiar o form\u0103 de injurie sau de atac la persoan\u0103. El a fost folosit astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 desemneze o minte necritic\u0103, care, \u00een virtutea unei implic\u0103ri personale, emo\u021bio\u00adnale, e incapabil\u0103 de o evaluare critic\u0103, deta\u0219at\u0103, obiectiv\u0103 a lucrurilor. Altfel spus, cineva pe care motive personale, nu academice, \u00eel determin\u0103 s\u0103 apere o cauz\u0103 sau un om \u00een ciuda tuturor eviden\u021belor contrare. Foarte adesea, \u00een locul lui s-a folosit termenul avocat (advocate<\/em>), luat doar \u00een sensul de avocat al ap\u0103r\u0103rii. De asemenea, al\u021bi termeni \u00eenvesti\u021bi cu nuan\u021be care discrediteaz\u0103 capacit\u0103\u021bile critice, onestitatea \u0219i credibilitatea celor c\u0103rora li se aplic\u0103: apologet (apologist<\/em>), sus\u021bin\u0103tor (supporter<\/em>, proponent<\/em>), spriji\u00adnitor sau girant (backer<\/em>), partizan (partisan<\/em>), adept (adherent<\/em>, follower<\/em>), admirator (admirer<\/em>, fan<\/em>, enthusiast<\/em>) etc., etc.<\/p>\n\n\n\n

Au existat f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 \u0219i astfel de ap\u0103r\u0103tori necritici, mai ales printre rom\u00e2ni (precum Mircea Handoca, Gabriel St\u0103nescu, Francis I. Dworschak \u0219.a.), care au folosit ei \u00een\u00ad\u0219i\u0219i termenul \u201eap\u0103rare\u201d \u00een demersurile lor, f\u0103c\u00e2ndu-\u0219i chiar un steag din el. Demer\u00adsuri, tre\u00adbuie spus, de o slab\u0103 calitate intelectual\u0103, chiar dac\u0103 adesea av\u00e2nd avantajul de a bene\u00adfi\u00adcia de informa\u021bii \u00eenc\u0103 necunoscute altor participan\u021bi la discu\u021bie. Cu unele excep\u00ad\u021bii (c\u00e2nd ac\u00adcen\u00adtul c\u0103dea pe cunoa\u0219terea izvoarelor primare, mai ales a celor nepublica\u00adte), ele s-au si\u00adtuat sub limita acceptabil\u0103 a standardului academic \u0219i nu ar fi trebuit s\u0103 fie luate ca eta\u00adlon pentru judecarea colectiv\u0103 a \u201eap\u0103r\u0103torilor\u201d. \u0218i totu\u0219i, cel mai adesea s-a procedat chiar a\u0219a.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen schimb \u201eacuzatorii\u201d s-au bucurat de un tratament dispropor\u021bionat de favorabil. \u00cencep\u00e2nd chiar cu identificarea lor terminologic\u0103. Ei au fost numi\u021bi \u201ecritici\u201d (\u00een englez\u0103, critics<\/em>, nu criticisers<\/em>, cuv\u00e2nt pe care rom\u00e2nul \u201ecriticastru\u201d \u00eel red\u0103 doar par\u021bial), cu tot con\u021binutul semantic pozitiv al termenului.<\/p>\n\n\n\n

S-a trecut repede peste posibilitatea ca, la fel ca unii \u201eap\u0103r\u0103tori\u201d, m\u0103car o parte dintre \u201eacuzatori\u201d s\u0103 aib\u0103 (\u0219i) alte motiva\u021bii \u2013 inclusiv de natur\u0103 personal\u0103, emo\u021bional\u0103 \u2013 pe l\u00e2ng\u0103 aceea de a pune \u00een eviden\u021b\u0103 realit\u0103\u021bi pasibile s\u0103 fi fost ocultate sau deformate. A\u0219a cum s-a trecut peste posibilitatea de a nu fi \u00een mod necesar capabili sau suficient de instrumenta\u021bi pentru o evaluare corect\u0103 a acestor realit\u0103\u021bi. Cazul cel mai evident este cel al Adrianei Berger. Ricketts \u00eensu\u0219i consider\u0103 textele ei \u201esub-standard\u201d, alc\u0103tuite din \u201einferen\u021be \u0219i insinu\u0103ri f\u0103cute \u00een temeiul unor citate care, \u00een majoritatea cazurilor, sunt scoase din context\u201d.[24]<\/sup><\/a> Iar Culianu le g\u0103se\u0219te lipsite de orice valoare.[25]<\/sup><\/a> Au existat, desi\u00adgur, demersuri oneste, motivate doar de dezideratul cunoa\u0219terii faptelor \u00een contextul lor \u0219i al interpret\u0103rii neideologice, nepartizane, judicioase a acestora. Dar, \u00eentr-o statistic\u0103 a \u00eentregii literaturi pe care o cunosc, ele sunt minoritare.<\/p>\n\n\n\n

Pe de alt\u0103 parte, atunci c\u00e2nd s-a folosit eticheta peiorativ\u0103 \u201eap\u0103r\u0103tor\u201d, nu s-a \u021binut cont de contextul demersului celor c\u0103rora li se aplic\u0103. \u0218i anume, de faptul c\u0103 acest de\u00admers este un r\u0103spuns; \u0219i unul care nu e lipsit de legitimitate. El e st\u00e2rnit, provocat de \u201eacuza\u021bii\u201d ideologico-politice, dintre care cel pu\u021bin o parte (mai mare sau mai mic\u0103) nu sunt sus\u021binute de probe, nu sunt corect contextualizate (ba chiar, adesea, programatic mizcontextualizate) \u0219i au (\u0219i) alte agende dec\u00e2t cunoa\u0219terea adev\u0103rului. Prin urmare, \u201eap\u0103r\u0103torii\u201d au fost \u0219i critici ai \u201ecriticilor\u201d, \u00een scopul tocmai al stabilirii adev\u0103rului pe care ace\u0219tia sus\u021bin c\u0103-l caut\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Ricketts nume\u0219te \u201ecriticile\u201d lui Lanternari \u0219i Berger atacuri (attacks<\/em>), ceea ce \u0219i erau de fapt. Ele aveau agende ascunse, care se foloseau de felix culpa<\/em> lui Eliade pentru a atinge alte obiective. Cazul Adrianei Berger este, iar\u0103\u0219i, cel mai evident. Despre mo\u00adtiva\u021biile ei personale am scris deja.[26]<\/sup><\/a> Lantenari, asemenea altor istorici sau antropologi ai religiilor care l-au criticat pe Eliade, apar\u021binea unei \u0219coli aflate \u00een confruntare cu cea de la Chicago (\u0219i, \u00een general, cu abordarea fenomenologic\u0103), iar pozi\u021bia sa teoretic\u0103 era cu totul opus\u0103 ei. Temelia acestei pozi\u021bii \u2013 materialismul dialectic \u0219i istoric, de la Marx p\u00e2n\u0103 la Gramsci \u2013 era \u0219i cauza unei situ\u0103ri politice antagonice fa\u021b\u0103 de Eliade (printre al\u021bii).<\/p>\n\n\n\n

Pentru to\u021bi ace\u0219ti \u201ecritici\u201d cu motiva\u021bii teoretico-ideologice, politico-ideologice \u0219i personale, chestiunea felix culpa<\/em> a oferit o ocazie de aur, care nu putea fi ratat\u0103. Chiar dac\u0103 nu exist\u0103 nicio dovad\u0103 credibil\u0103 a presupusului \u201efilo-fascism\u201d \u0219i a suspectatului \u201eantisemitism\u201d ale lui Eliade \u2013 deduse din temporara sa apropiere de mi\u0219carea legiona\u00adr\u0103 \u0219i din sus\u021binerea Rom\u00e2niei \u00een r\u0103zboiul anti-sovietic \u2013, permanenta discu\u021bie \u00een jurul acuza\u021biilor e suficient\u0103 pentru a satisface principala agend\u0103 a acestor \u201ecritici\u201d.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen una dintre noile scrisori ale lui Ricketts g\u0103sim \u0219i o precizare a pozi\u021biei pe care el \u00eensu\u0219i se situa. \u00cen jurul datei de 20 noiembrie 1989, un domn din Chicago i-a telefo\u00adnat pentru a-i cere s\u0103 \u00eel apere (defend<\/em>) pe Eliade \u00een ceea ce prive\u0219te, pe de o parte, atitu\u00addinea lui fa\u021b\u0103 de evrei de la sf\u00e2r\u0219itul anilor \u201930, iar pe de alta, modul \u00een care a exprimat-o, dup\u0103 decenii, \u00een memorii. Ricketts nu i-a re\u021binut numele, dar dac\u0103 lu\u0103m Chicago drept Universitatea din Chicago, identitatea acestuia poate fi ghicit\u0103 dup\u0103 faptul c\u0103 membri ai familiei lui au pierit \u00een complexul de evenimente numit Holocaust. R\u0103spun\u00adsul lui Ricketts trebuie luat drept referin\u021b\u0103 atunci c\u00e2nd se evalueaz\u0103 temeiul pozi\u021biei lui ca \u201eap\u0103r\u0103tor\u201d. El \u00eei spune c\u0103 scopul cu care particip\u0103 la aceast\u0103 discu\u021bie nu este de a ap\u0103ra conduita lui Eliade, ci de a se asigura c\u0103 \u201efaptele\u201d cazului s\u0103u sunt cunoscute.[27]<\/sup><\/a> \u021ain\u00e2nd cont de scrierile lui Ricketts, se poate \u00een\u021belege c\u0103 e vorba de toate<\/em> faptele, \u00eem\u00adpreun\u0103 cu contextul<\/em> lor precis. Adic\u0103, ceea ce odinioar\u0103 s-ar fi numit \u201eadev\u0103rul\u201d.<\/p>\n\n\n\n

3. <\/strong>Cele trei noi piese care se adaug\u0103 coresponden\u021bei lui Culianu cu Mircea \u0219i Christinel Eliade sunt \u0219i ele de naturi diferite: o carte po\u0219tal\u0103, o \u00een\u021belegere scris\u0103 (accord<\/em>, agreement<\/em>) \u0219i o dedica\u021bie pe un volum de povestiri. Am intitulat \u0219i acest grup de documente tot \u201ecoresponden\u021b\u0103\u201d, \u00een sensul larg de schimburi scrise \u00eentre persoane.<\/p>\n\n\n\n

Ultima scrisoare cunoscut\u0103 trimis\u0103 de Culianu lui Eliade dateaz\u0103 din 14 ianuarie 1986.[28]<\/sup><\/a> \u00cen urm\u0103toarele dou\u0103 luni, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd sose\u0219te la Universitatea din Chicago \u00een calitate de visiting professor<\/em>, trebuie s\u0103 mai fi existat \u0219i altele. Ele nu se p\u0103streaz\u0103 \u00eens\u0103 \u00een arhiv\u0103. Am putut identifica doar o carte po\u0219tal\u0103 ilustrat\u0103 scris\u0103 la dou\u0103 m\u00e2ini.[29]<\/sup><\/a> Ea a fost trimis\u0103 la 2 martie, din Paris, \u00eempreun\u0103 cu Fernand Schwarz, un antropolog \u0219i eso\u00adterist francez de origine argentinian\u0103, fondator \u2013 \u00een 1974 \u2013 al asocia\u021biei teosofiste La Nouvelle Acropole \u2013 France. Pasionat emul al lui Eliade, el avea \u0219i o \u00eendep\u0103rtat\u0103 leg\u0103\u00adtur\u0103 cu \u021bara sa: bunicii lui materni emigraser\u0103 din Rom\u00e2nia \u00een anii care au urmat primu\u00adlui r\u0103zboi mondial. Pentru a \u00een\u021belege sensul prezen\u021bei lui Culianu al\u0103turi de Schwarz, trebuie s\u0103 ne oprim pu\u021bin \u0219i asupra acestui curios personaj.<\/p>\n\n\n\n

Cartea po\u0219tal\u0103 a fost scris\u0103 la finalul colocviului de antropologie religioas\u0103 \u201eL\u2019Homme et la Cit\u00e9\u201d, organizat de Schwarz sub egida Institut International d\u2019Anthropolo\u00adgie. Pus\u0103 sub pre\u0219edin\u021bia de onoare a lui Gilbert Durand, manifesta\u021bia era desti\u00adnat\u0103 a face cunoscute marelui public cele mai recente descoperiri ale noului spirit antro\u00adpologic ai c\u0103rui pionieri sunt Eliade \u0219i Durand. Au participat, \u00een ordine alfabetic\u0103, Paul Barb\u0103neagr\u0103, Christian Charri\u00e8re, Ioan P. Culianu, Jean Hani, Henry Montaigu, Edgar Morin, Claude-Henri Rocquet \u0219i Fernand Schwarz, cel care a condus lucr\u0103rile.[30]<\/sup><\/a> Institut International d\u2019Anthropologie, ca \u0219i Ecole d\u2019anthropologie de Paris, al c\u0103rei \u201eprofe\u00adsor\u201d era Schwarz, purtau doar numele vechilor institu\u021bii antebelice care au fost resus\u00adcitate de Noua Acropol\u0103.[31]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Dat fiind c\u0103 nu este timbrat\u0103, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 ilustrata a fost trimis\u0103 \u00een plic, al\u0103turi de alte materiale: publica\u021bii sau, mai probabil, texte prezentate la colocviu. E probabil ca \u00een acest fel s\u0103 fi ajuns comunicarea lui Culianu \u00een arhiva lui Eliade. Ea se intitula \u201eHistoire \u00e0 l\u2019envers, histoire \u00e0 l\u2019endroit. Quelques r\u00e9flexions quasi-\u00e9pist\u00e9mologiques sur l\u2019\u0153uvre de Mircea Eliade\u201d[32]<\/sup><\/a> \u0219i a ap\u0103rut doar \u00eentr-o traducere rom\u00e2neasc\u0103[33]<\/sup><\/a>, r\u0103m\u00e2\u00adn\u00e2nd pu\u021bin cunoscut\u0103. Nu \u0219tim deocamdat\u0103 de ce Culianu nu a publicat \u0219i originalul, dar r\u0103spunsul la aceast\u0103 \u00eentrebare trebuie s\u0103 fie, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, plin de interes.<\/p>\n\n\n\n

Imaginea reprezentat\u0103 pe cartea po\u0219tal\u0103 este, de asemenea, interesant\u0103: un detaliu dup\u0103 basorelieful zodiacal din nartexul bazilicii din V\u00e9zelay \u00eenf\u0103\u021bi\u0219\u00e2nd semnul gemeni\u00adlor (21 mai \u2013 22 iunie). Eliade nu a mai prins aceast\u0103 zodie; a murit peste pu\u021bin timp, la \u00eenceputul celei precedente. \u00cen schimb, via\u021ba lui Culianu se va sf\u00e2r\u0219i \u00een chiar prima zi a zodiei gemenilor. O coinciden\u021b\u0103, desigur. \u00cen mod evident, ilustrata a fost aleas\u0103 de principalul expeditor, Fernand Schwarz, care e n\u0103scut \u00een 4 iunie. \u00cen fotografie a intrat \u0219i unul dintre medalioanele supranumerare, cu scene \u201eterestre\u201d, intercalate \u00eentre semnele zodiilor \u0219i ale lunilor. E vorba de cel numit \u201edans vegetal\u201d, \u00eentre semnul taurului \/ luna mai \u0219i cel al gemenilor, care \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 un b\u0103rbat \u00eencoronat de frunze, \u021bin\u00e2nd ramuri \u00een m\u00e2ini, \u00een cursul unei mi\u0219c\u0103ri ritmate. Semnifica\u021bia lui nu e clar\u0103; se presupune c\u0103 ar reprezenta o s\u0103rb\u0103toare care, \u00een secolul al XII-lea, avea loc \u00een acea perioad\u0103. Dar, pen\u00adtru imagina\u021bia esoteric\u0103, el putea c\u0103p\u0103ta multe alte sensuri.<\/p>\n\n\n\n

Ilustrata a fost a\u0219adar aleas\u0103 \u0219i expediat\u0103 de Schwarz. Culianu fusese asociat pen\u00adtru sus\u021binere. Era, de fapt, o nou\u0103 recomandare la Eliade, a\u0219a cum mai f\u0103cuse o dat\u0103, cu pu\u021bin timp \u00een urm\u0103. Nu e exclus ca tot Culianu s\u0103-l fi \u00eendemnat \u0219i de aceast\u0103 dat\u0103 s\u0103-i scrie. La 16 ianuarie 1985, c\u00e2nd \u00eencuraj\u0103rile prietenului s\u0103u rom\u00e2n l-au ajutat s\u0103-\u0219i calce peste timiditate, Schwarz se adresase pentru prima dat\u0103 maestrului de la Chicago. \u00cen aceast\u0103 scrisoare se prezenta ca exponent al unei tinere genera\u021bii de cercet\u0103tori \u0219i al unei \u201enoi antropologii\u201d, al c\u0103rei pionier \u0219i exemplu este Eliade. Maestrul a reac\u021bionat dup\u0103 aproape o lun\u0103, la 11 februarie, dict\u00e2nd o politicoas\u0103 misiv\u0103 asistentului s\u0103u.[34]<\/sup><\/a> Nu era un r\u0103spuns care s\u0103 \u00eencurajeze continuarea coresponden\u021bei. \u00centr-adev\u0103r, nu am mai putut g\u0103si ale schimburi epistolare p\u00e2n\u0103 la ilustrata semnat\u0103 \u00eempreun\u0103 cu Culianu.<\/p>\n\n\n\n

\u201eNoua antropologie\u201d \u0219i \u201enoul spirit antropologic\u201d erau, pentru Schwarz, spre de\u00adosebire de majoritatea participan\u021bilor la colocviu, formule care acomodau o anumit\u0103 vizi\u00adune esoteric\u0103. Mi\u0219care neo- sau post-teosofic\u0103, influen\u021bat\u0103 \u0219i de curentul \u201eTradi\u021bio\u00adnist\u201d[35]<\/sup><\/a>, Noua Acropol\u0103 a fost fondat\u0103 \u00een 1957, \u00een Argentina, iar din anul 1972 s-a r\u0103s\u00adp\u00e2ndit, pro\u00adgresiv, \u00een peste cincizeci de \u021b\u0103ri. Se consider\u0103 o \u0219coal\u0103 de filosofie, \u00een sens antic, \u00eens\u0103 natura ei a suscitat discu\u021bii \u0219i polemici, fiind \u00eenvinuit\u0103 de a fi o sect\u0103 (de tip ini\u021biatic) sau o mi\u0219care fascizant\u0103 (\u0219i paramilitar\u0103). S-a pretins c\u0103 ideile ei politice \u2013 conservatoare, anti-moderne, elitiste, \u00eentemeiate pe autoritatea spiritual\u0103 \u2013 ar fi apropia\u00adte de extrema dreapt\u0103. Reprezentan\u021bii ei au respins categoric toate aceste acuza\u021bii, care, de\u0219i nu s-au confirmat (g\u00e2ndirea ei politic\u0103 se inspir\u0103 mai mult din viziunea platonicia\u00adn\u0103), i-au p\u0103tat \u00een mod durabil reputa\u021bia.[36]<\/sup><\/a> Cele mai puternice atacuri mediatice din Fran\u021ba, care au f\u0103cut-o s\u0103 piard\u0103 dou\u0103 treimi din membri, au venit cu \u00eencepere din mar\u00adtie 1991. Dar, deja de prin anul 1983, acuza\u021bii precum aceea de \u201efascism\u201d dob\u00e2ndiser\u0103 vizibilitate.<\/p>\n\n\n\n

Fernand Schwarz a scris articole despre Eliade[37]<\/sup><\/a> \u0219i a \u00eengrijit un volum omagial[38]<\/sup><\/a>, a organizat \u0219i\/sau participat la colocvii care i-au fost consacrate, l-a citat frecvent \u00een operele lui, iar numele acestuia a ap\u0103rut al\u0103turi de propriul s\u0103u nume \u00een diverse publica\u00ad\u021bii ale Noii Acropole, tip\u0103rite \u00een multiple limbi. \u00cel considera nu doar un savant, ci \u0219i un mista\u00adgog, avertiz\u00e2nd chiar asupra riscului ca opera lui s\u0103 fie recuperat\u0103 de \u201econtra-tradi\u021bie\u201d. Culianu cite\u0219te c\u0103r\u021bile lui Schwarz, pe care le \u0219i recenzeaz\u0103 ocazional[39]<\/sup><\/a>, ac\u00adcept\u0103 invita\u021bii de a co\u00adlabora la publica\u021biile lui[40]<\/sup><\/a> \u0219i de a participa la colocvii. Volumul \u00een\u00adgrijit de acesta, Mircea Eliade. Dialogues avec le sacr\u00e9<\/em>, a fost publicat \u00een aprilie 1987 la editura Noii Acropole, \u00eentr-o serie intitulat\u0103 eliadian \u201eHomo religious \u2013 Cahiers d\u2019\u00e9tudes pour la redecouverte du sacr\u00e9\u201d. El mai cuprindea convorbirile realizate de Schwarz cu Gilbert Durand, Edgar Morin \u0219i Paul Barb\u0103neagr\u0103, al\u0103turi de texte ale lui Culianu \u0219i Cicerone Poghirc, plus cinci alocu\u00ad\u021biuni \u021binute la Sorbona, \u00een cadrul colocviu\u00adlui organizat de Centre Roumain de Recherches la 31 mai 1986 (cu ocazia parastasului de 40 de zile oficiat la Biserica rom\u00e2n\u0103 din Paris), \u00eengrijite \u0219i prefa\u021bate de Mihaela Bacou.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen anii urm\u0103tori, Schwarz co-organizeaz\u0103 \u0219i\/sau particip\u0103 la dou\u0103 colocvii dedica\u00adte lui Georges Dum\u00e9zil \u0219i Mircea Eliade. Primul dintre ele, \u201eMythe et histoire dans la pens\u00e9e de Dum\u00e9zil et Eliade\u201d, s-a \u021binut la Mus\u00e9e Guimet din Lyon, \u00een zilele de 28 \u0219i 29 noiembrie 1987, \u0219i a fost organizat de Institut d\u2019Etudes Indo-Europeenes (\u00eenfiin\u021bat \u00een 1981 la Universitatea Lyon 3 de c\u0103tre Jean Haudry, Jean-Paul Allard \u0219i Jean Varenne) \u00eempreun\u0103 cu asocia\u021bia La Nouvelle Acropole \u2013 France. Sub pre\u0219edin\u021bia onorific\u0103 a lui Maurice Niveau, rector al Acad\u00e9mie de Lyon, au participat, \u00een ordinea interven\u021biilor: Jean Varenne, Jean Haudry, Jean-Paul Allard, Cicerone Poghirc, Fernand Schwarz, Michel Michel \u0219i Paul Barb\u0103neagr\u0103, ultimul cu filmul despre Eliade pe care-l regiza\u00adse.[41]<\/sup><\/a> S-ar p\u0103rea c\u0103, printre cei care au fost de fa\u021b\u0103 \u2013 \u0219i care puteau lua parte la mesele rotunde de la finalul celor trei jum\u0103t\u0103\u021bi de zi \u2013, se afla \u0219i Culianu, dar acest lucru va trebui confirmat de cercetarea viitoare.[42]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Cel de-al doilea a fost colocviul interna\u021bional intitulat simplu \u201e\u00c9liade \u2013 Dum\u00e9zil\u201d, care s-a \u021binut \u00een Luxemburg, \u00eentre 28 \u0219i 30 aprilie 1988, sub egida a dou\u0103 insti\u00adtu\u021bii academice din proximitatea mediilor catolice: Centre Alexandre Wiltheim (Luxemburg) \u0219i Centre d\u2019Histoire des Religions (Louvain). Despre Eliade au vorbit Julien Ries, \u00een sec\u021biunea introductiv\u0103, \u0219i Fernand Schwarz, Andr\u00e9 Motte, Ir\u00e8ne M\u00e9likoff \u0219i Jules-G\u00e9rard Simon, \u00een sec\u021biunea dedicat\u0103 lui.<\/p>\n\n\n\n

Dup\u0103 acest din urm\u0103 colocviu, Schwarz o \u00eent\u00e2lne\u0219te pe Christinel la Paris. Din c\u00e2te se pare, prima \u00eent\u00e2lnire s-a petrecut la 19 mai, cu ocazia unui alt eveniment omagi\u00adal: instalarea pl\u0103cii memoriale pe casa din pia\u021ba Charles Dullin, la care profesorul Michel Meslin (1926\u20132010) a rostit o scurt\u0103 cuv\u00e2ntare.[43]<\/sup><\/a> Schwarz \u0219i-a procurat textul acesteia pentru a-l include \u00eentr-o nou\u0103 edi\u021bie a volumului Eliade. A doua \u00eent\u00e2lnire a avut loc la 3 iunie. Lui Christinel \u00eei pl\u0103cuse \u201ecaietul\u201d \u00eengrijit de el \u0219i a aranjat publicarea unei traduceri \u00een SUA, sub \u00eengrijirea profesorului David Tracy (n. 1939). Din scrisoarea pe care Schwarz i-o trimite la 8 iunie se \u00een\u021belege c\u0103 aceast\u0103 versiune englez\u0103 \u2013 care nu a mai fost tip\u0103rit\u0103 \u2013 era \u0219i ea \u00eembog\u0103\u021bit\u0103 cu texte noi.[44]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Volumul comunic\u0103rilor prezentate la colocviul din Luxemburg a fost publicat \u00een acela\u0219i an ca num\u0103r special al revistei lunare Courrier de l\u2019\u00e9ducation nationale<\/em>, perio\u00addic oficial al Ministerului Educa\u021biei luxemburghez. Comunic\u0103rile colocviului din Lyon nu s-au tip\u0103rit \u00een volum, ci au fost \u00eenregistrate \u0219i \u201epublicate\u201d sub form\u0103 de casete indi\u00adviduale, care puteau fi deja cump\u0103rate o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 mai t\u00e2rziu.<\/p>\n\n\n\n

S-a vorbit pu\u021bin despre acest din urm\u0103 colocviu, iar, datorit\u0103 rarit\u0103\u021bii casetelor, lu\u00adcr\u0103rile lui se cunosc \u0219i mai pu\u021bin. El a fost chiar pomenit \u00eentr-un context c\u00e2t se poate de negativ. \u00cen scandalul \u00een care at\u00e2t Institut d\u2019Etudes Indo-Europeenes, c\u00e2t \u0219i La Nouvelle Acropole au fost acuzate de a fi expresia unor ideologii de extrem\u0103 dreapt\u0103, precum \u0219i de a sus\u021bine revizionismul, nega\u021bionismul \u0219i rasismul, colocviul din 1987 s-a g\u0103sit men\u00ad\u021bionat printre activit\u0103\u021bile lor. Acuza\u021biile, campaniile, presiunile s-au \u00eentins de-a lungul mai multor ani. \u00cen cele din urm\u0103, \u00een 1998, institutul a trebuit s\u0103 ias\u0103 de sub egida Uni\u00adversit\u0103\u021bii. Fernand Schwarz a sus\u021binut c\u0103 nu \u0219tia nimic despre orientarea politic\u0103 a oa\u00admenilor \u0219i institu\u021biilor cu care se asociase \u0219i a f\u0103cut uz de identitatea sa evreiasc\u0103, ob\u021bi\u00adn\u00e2nd chiar \u2013 \u00een 1996 \u2013 un atestat al ata\u0219amentului fa\u021b\u0103 de iudaism \u00een anii de \u0219coal\u0103.[45]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Leg\u0103turile personale ale lui Culianu cu Schwarz ne duc \u00een zona raporturilor po\u00adten\u021bial explozive dintre \u0219tiin\u021b\u0103, politic\u0103 \u0219i esoterism, \u00een a c\u0103ror sfer\u0103 a fost prins \u0219i Eliade prin discu\u021biile purtate dup\u0103 moartea lui. Din nefericire, la fel ca \u00een cazul maes\u00adtrului s\u0103u, nici rela\u021biile lui Culianu cu mediile esoteriste nu au fost discutate \u00een temeiul surselor primare care s-au p\u0103strat, ceea ce a dus la specula\u021bii \u0219i scenarii fanteziste. Alte indicii ale acestor rela\u021bii se g\u0103sesc \u00een arhiva lui de la biblioteca Universit\u0103\u021bii din Chicago (care \u2013 trebuie amintit \u2013 reprezint\u0103 doar un mic complement al arhivei prelua\u00adte de familie \u0219i p\u0103strate la Ia\u0219i).[46]<\/sup><\/a> E nevoie de o cercetare complet\u0103 a izvoarelor pentru a l\u0103muri aceast\u0103 chestiune \u0219i a l\u0103sa imagina\u021biilor \u00eenfierb\u00e2ntate terenul literaturii.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen leg\u0103tur\u0103 cu aceste medii, trebuie remarcat c\u0103 diversele \u201elumi\u201d frecventate de Culianu sunt adesea\u2026 mutual contradictorii, cum ar fi spus Eliade. De aceea, e foarte probabil s\u0103 nu gre\u0219im presupun\u00e2nd c\u0103 frecventarea lor se petrecea f\u0103r\u0103 ca una dintre ele s\u0103 \u0219tie \u00eentotdeauna de leg\u0103turile pe care le \u00eentre\u021binea cu acelea aflate \u00een pozi\u021bie de in\u00adcom\u00adpatibilitate sau chiar antagonism fa\u021b\u0103 de ea. Lucrul acesta poate fi v\u0103zut \u00een ceea ce au scris, dup\u0103 moartea lui, numero\u0219i reprezentan\u021bi ai acestor lumi. Atitudinile lor se situeaz\u0103 \u00een diferite registre ale surprizei \u0219i mir\u0103rii, produc\u00e2nd reac\u021bii tot at\u00e2t de diferite. Ele merg de la \u00eencerc\u0103ri de a \u00een\u021belege complexitatea vie\u021bii \u0219i personalit\u0103\u021bii lui Culianu, mini\u00adma\u00adliz\u00e2nd cealalt\u0103 parte \u0219i \u201ejustific\u00e2nd\u201d frecventarea ei prin circumstan\u021bialit\u0103\u021bi \u0219i oportu\u00adnisme, p\u00e2n\u0103 la revizuiri ale pozi\u021biei fa\u021b\u0103 de el, pe o gam\u0103 \u00eentins\u0103 \u00eentre simpla dezaprobare uman\u0103 \u0219i auto-\u00eendrept\u0103\u021bitoarea (self-righteously<\/em>) condamnare ideologico-politic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2teodat\u0103 aceste lumi intrau totu\u0219i \u00een coliziune pe terenul lui Culianu. Mai ales \u00een jurul lui Eliade \u0219i Dum\u00e9zil. \u00cen prim\u0103vara anului 1987, \u00eel invitase pe Bruce Lincoln s\u0103 contribuie la prima apari\u021bie a unei noi publica\u021bii seriale, c\u0103reia \u00eei spune Acta Indo-Europea<\/em>. Dac\u0103 a ap\u0103rut, trebuie s\u0103 se fi \u00eent\u00e2mplat sub un alt nume. Din r\u0103spunsul lui Lincoln se \u00een\u021belege c\u0103 era legat\u0103 de mo\u0219tenirea intelectual\u0103 dum\u00e9zilian\u0103. Dac\u0103 nu e vorba de vreun proiect nematerializat conceput de \u00eensu\u0219i Culianu \u2013 probabil \u00eempreun\u0103 cu Cicerone Poghirc \u0219i al\u021bii \u2013, ar putea s\u0103 fie colec\u021bia \u00c9tudes indo-europ\u00e9ennes<\/em>, inaugu\u00adrat\u0103 \u00een acel an de Jean Varenne la editura Belles Lettres din Paris.[47]<\/sup><\/a> Lincoln declin\u0103 invita\u021bia, invoc\u00e2nd angajamentele politice ale lui Dum\u00e9zil. Culianu \u00eei r\u0103spunde urm\u0103\u00adtoarele: \u201eUnfortunately, your arguments concerning Dum\u00e9zil\u2019s political commitments failed to convince me: you can have friends with different political convictions (I<\/em> do) and you can<\/em> talk dispassionately about a political system. Where is the \u2018fault\u2019, then? Of course Dum\u00e9zil was influenced by contemporary ideologies, but who<\/em> is not? No matter how different our opinions on this issue are, I feel that I can respect you further as a friend.\u201d[48]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

\u00cen toamna aceluia\u0219i an, la c\u00e2teva luni dup\u0103 congresul de la Sorbona dedicat lui Eliade, \u00eei scria aceste lucruri unui coleg italian, Giovanni Casadio: \u201eCome sempre, caro Amico, le persone neutre hanno tutti i torti: cos\u00ec i romeni del Convegno sorbonardo [sic<\/em>!] m\u2019accusano di avere accusato Eliade d\u2019essere di destra; anche vari eliadologi mi rimproverano di non averlo difeso abbastanza; l\u2019altro partito \u2013 Lanternari e Co. \u2013 mi rimproverano d\u2019averlo difeso (altre volte)! Feci due emissioni per la BBC e le accuse diventarono sempre pi\u00f9 spiacevoli da parte romena. Ma aspettiamo per ora che Lanternari pubblichi i suoi materiali, ch\u2019io analizzai gi\u00e0 nelle dette emissioni!\u201d[49]<\/sup><\/a> A\u0219a cum \u0219tim, respectivele materiale nu au mai fost publicate, dar confruntarea cu Lanter\u00adnari, din prim\u0103vara acelui an, e cauza \u2013 mai mult sau mai pu\u021bin direct\u0103 \u2013 a proiectatului volum \u201ein defense of Eliade\u201d.[50]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

4.<\/strong> Celelalte dou\u0103 piese ale ad\u0103ugirilor la coresponden\u021ba lui Culianu cu Mircea \u0219i Christinel Eliade apar\u021bin epocii de dup\u0103 moartea maestrului. Prima este o \u00een\u021belegere scris\u0103, din 9 iunie 1986, privind manuscrisele eliadiene pe care Culianu urma s\u0103 le ia la Groningen.[51]<\/sup><\/a> Dat fiind c\u0103 despre ea am scris deja \u00een unul dintre articolele urm\u0103toare \u2013 c\u0103ruia \u00eei apar\u021bine tematic \u2013, m\u0103 limitez aici la c\u00e2teva considera\u021bii generale.<\/p>\n\n\n\n

Lista pe care o con\u021bine face un interesant contrapunct cu lista manuscriselor din adolescen\u021b\u0103, ale c\u0103ror copii Ricketts le primise de la Handoca \u0219i pe care i-o trimisese cu doar trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni mai devreme.[52]<\/sup><\/a> \u00cen convorbirea de la Chicago, din 18 mai, Culianu \u00eei spusese c\u0103 va lua \u00een Olanda toate scrierile nepublicate ale lui Eliade, al c\u0103ror inventar \u00eel va l\u0103sa at\u00e2t la biblioteca Universit\u0103\u021bii, c\u00e2t \u0219i la Christinel.[53]<\/sup><\/a> Acela\u0219i lucru i-l comuni\u00adcase decanului de la Divinity School, Franklin I. Gamwell, \u0219i \u00eel repet\u0103 \u00eentr-o scrisoare din 20 mai.[54]<\/sup><\/a> La acea dat\u0103 f\u0103cuse deja o \u00een\u021belegere cu Daniel Meyer, bibliotecar \u0219i arhi\u00advist la Special Collections Research Centre al bibliotecii Universit\u0103\u021bii, \u00een privin\u021ba resti\u00adtuirii materialelor dup\u0103 ce vor fi publicate. La 21 mai cel pu\u021bin dosarul cu notele lui Eliade pentru ultimul volum al Istoriei credin\u021belor \u0219i ideilor religioase<\/em> se afla \u00een pose\u00adsia lui Culianu.[55]<\/sup><\/a> \u00cen aceea\u0219i lun\u0103 s-a ocupat de editarea principalelor fragmente r\u0103ma\u00adse.[56]<\/sup><\/a> Din coresponden\u021ba purtat\u0103 cu Daniel Meyer, \u00een luna septembrie, rezult\u0103 c\u0103 an\u00adsamblul materialelor se afla \u00eenc\u0103 \u00een curs de editare.<\/p>\n\n\n\n

De aceast\u0103 dat\u0103, nu avem de-a face cu un text scris la dou\u0103 m\u00e2ini. E posibil ca un avocat (cel al lui Christinel sau cel al lui Culianu) s\u0103 fi contribuit prin furnizarea unui model, dar redactarea trebuie s\u0103-i apar\u021bin\u0103 lui Culianu \u00eensu\u0219i. Catagrafia manuscriselor nu o putea \u00eentocmi dec\u00e2t el. Iar paragraful final, referindu-se la editarea lor ca o \u201eonoa\u00adre\u201d \u0219i o \u201emunc\u0103 f\u0103cut\u0103 din dragoste\u201d pentru Eliade, \u00eel indic\u0103 f\u0103r\u0103 nicio urm\u0103 de \u00eendoia\u00adl\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Ultima pies\u0103 documentar\u0103, o dedica\u021bie pentru Christinel pe volumul s\u0103u de debut literar, La collezione di smeraldi<\/em> (1989), ar p\u0103rea s\u0103 nu prezinte, \u00een sine, prea mult inte\u00adres hermeneutic.[57]<\/sup><\/a> Ceea ce atrage mai \u00eent\u00e2i aten\u021bia este imaginea unui Culianu pe de\u00adplin instalat la Chicago, apar\u021bin\u00e2nd deja locului. El este cel care-i ureaz\u0103 bun-venit lui Christinel, \u00eentoars\u0103 din sejurul parizian.<\/p>\n\n\n\n

Mai interesant este \u00eens\u0103 faptul c\u0103 povestirile din volum sunt numite aici \u201ec\u00e2teva mici smaragde\u201d. Formula se dovede\u0219te a fi mai mult dec\u00e2t o simpl\u0103 extrapolare ludic\u0103 pornind de la titlul c\u0103r\u021bii. A\u0219a cum sus\u021bine naratorul \u00een prefa\u021b\u0103 (fragment reluat pe ulti\u00adma copert\u0103), cele unsprezece povestiri[58]<\/sup><\/a> \u2013 scrise \u00een anul 1986 \u2013 nu erau entit\u0103\u021bi dispara\u00adte, ci, dimpotriv\u0103, fragmente ale unuia \u0219i aceluia\u0219i puzzle. Cu c\u00e2teva zile mai devreme, pe un exemplar dedicat colegului s\u0103u Anthony C. Yu (1938\u20132015), Culianu scria c\u0103 \u00eensu\u0219i volumul este un \u201emic smarald\u201d dintr-o colec\u021bie mai ampl\u0103.[59]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Smaraldul devine, a\u0219adar, m\u0103sur\u0103 a lucrurilor la toate nivelurile: subiect al poves\u00adtirilor, povestirile \u00eensele, \u00eentregul volum. Seria poate continua: autorul, lumea lui, auto\u00adrul lumii lui \u0219i a\u0219a mai departe, la infinit, c\u0103ci autorul lumii lui se poate dovedi a fi un personaj dintr-o povestire. Dar cartea nu ofer\u0103 dec\u00e2t sugestia c\u0103 logodnica lui Culianu este Zei\u021ba Smaraldelor. Am vrea s\u0103 \u0219tim ce a scris pe volumul oferit ei. La collezione di smeraldi<\/em> de-abia ie\u0219ise de sub tipar. Exemplarele pe care le cunoa\u0219tem sunt printre primele pe care Culianu le d\u0103ruie\u0219te apropia\u021bilor lui. Cel dint\u00e2i trebuie s\u0103-i fi fost desti\u00adnat logodnicei. \u00cen morfodinamica culianian\u0103, prima dedica\u021bie e \u0219i prototip al tuturor celorlalte, care devin permut\u0103ri \u2013 semantic degresive \u2013 ale ei.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen contextul prezentei discu\u021bii, o pist\u0103 hermeneutic\u0103 ar putea oferi \u0219i una dintre temele povestirilor, care este, deopotriv\u0103, un topos recurent al existen\u021bei lui Culianu: contiguitatea \u00eentre esoteric \/ ocult \u0219i politic \/ istoric. Poate, \u00eentr-o zi, c\u00e2nd \u00eensu\u0219irile \u201esmaraldine\u201d ale autorului vor fi mai bine cunoscute, vom \u00een\u021belege \u0219i aceast\u0103 form\u0103 \u2013 personal\u0103, original\u0103, pesemne alternativ\u0103, chiar dac\u0103 nu necesarmente con\u0219tient\u0103 \u2013 de a fi \u201everde\u201d.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
Abrevieri<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

AM         Archival Monographs, Special Collections Research Center, University of Chicago Library<\/p>\n\n\n\n

IPCP        Ioan Petru Culianu Papers, Special Collections Research Center, University of Chicago Library<\/p>\n\n\n\n

MEP        Mircea Eliade Papers, Special Collections Research Center, University of Chicago Library<\/p>\n\n\n\n

MLRP     Mac Linscott Ricketts Papers, Colegiul Noua Europ\u0103. Institut de Studii Avansate, Bucure\u0219ti
<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
Note
<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

[1]<\/a> \u201eInima \u00een\u021beleptului \u0219i statuia lui. Contribu\u021bii la istoria cultului lui Eliade\u201d, Revista de filosofie<\/em> (Bucure\u0219ti), LIX, nr. 5, 2012, pp. 667\u2013676; versiune italian\u0103: \u201eIl cuore del saggio e la sua statua. Quando Culianu omaggiava Eliade\u201d, \u00een Ioan Petru Culianu. Argonauta della quarta dimensione<\/em>, a cura di Horia Corneliu Cicorta\u0219, Roberta Moretti e Andrea Scarabelli, Milano, Bietti, 2021, pp. 56\u201359 [Antares<\/em>, nr. 18].<\/p>\n\n\n\n

[2]<\/a> \u201e\u00ab\u00centotdeauna far \u00eentr-o lume nihilist\u0103\u00bb. Mircea Eliade \u0219i Ioan Petru Culianu \u2013 complet\u0103ri docu\u00admentare\u201d, Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u0219ti<\/em> (Bucure\u0219ti), VIII, 2012, pp. 303\u2013361, 373; \u201eIoan Petru Culianu, Mircea Eliade \u0219i felix culpa<\/em>\u201d, idem<\/em>, IX, 2013, pp. 319\u2013378, 393; \u201e\u00abCa o flac\u0103r\u0103 \u00een\u00adtu\u00adne\u00adcat\u0103\u00bb. Mircea Eliade \u0219i Ioan Petru Culianu \u2013 noi complet\u0103ri documentare\u201d, ibidem<\/em>, X, 2014, pp. 235\u2013313. \u00cen ordine logic\u0103, cel din anul 2013 urmeaz\u0103 dup\u0103 cel din anul 2014. El a ap\u0103rut \u0219i \u00eentr-o ver\u00adsi\u00adune englez\u0103 pu\u021bin abreviat\u0103: \u201eIoan Petru Culianu, Mircea Eliade, and Felix culpa<\/em>. With the I. P. Culianu \u2013 M. L. Ricketts Correspondence\u201d, \u00een Mircea Eliade between the History of Religion and the Fall into History<\/em>, edited by Mihaela Gligor, Cluj-Napoca, Presa Universitar\u0103 Clujean\u0103, 2012, pp. 67\u2013178.<\/p>\n\n\n\n

[3]<\/a> Mul\u021bumiri lui Mac Linscott Ricketts, Terezei Culianu-Petrescu \u0219i, respectiv, lui Sorin Alexandrescu pentru permisiunea de a publica aceste materiale. Observa\u021biile \u0219i comentariile mele se \u00eentem\u00adeiaz\u0103 \u00een primul r\u00e2nd pe sursele primare la care am avut acces. Nu am rev\u0103zut literatura secun\u00addar\u0103, care, din c\u00e2te pot s\u0103-mi dau seama, nici nu ar fi adus contribu\u021bii la chestiunile punctuale discu\u00adtate aici.<\/p>\n\n\n\n

[4]<\/a> Vezi nota editorial\u0103 la edi\u021bia scrisorilor; \u201eIoan Petru Culianu, Mircea Eliade \u0219i felix culpa<\/em>\u201d, op. cit.<\/em>, pp. 340\u2013374 (340).<\/p>\n\n\n\n

[5]<\/a> Publicat\u0103 \u00een studiul nostru, \u201eInterviurile lui Mircea Eliade. Contribu\u021bii documentare, I. Mac Linscott Ricketts (1981\u20131986)\u201d, Revista de istorie \u0219i teorie literar\u0103<\/em> (Bucure\u0219ti), XIV (LVI), nr. 1\u20134, 2020, pp. 31\u201384 (83\u201384).<\/p>\n\n\n\n

[6]<\/a> Addendum<\/em> I.1<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

[7]<\/a> Treizeci \u0219i opt dintre ele, dat\u00e2nd din anii 1935\u20131938, se p\u0103streaz\u0103 \u00een MEP 29.11. Probabil, aceasta e selec\u021bia f\u0103cut\u0103 de Culianu. Vezi \u0219i m\u0103rturia lui Matei C\u0103linescu, \u201eCulianu: Eliade: Culianu\u201d, \u00een Sorin Antohi (ed.), Religion, fiction, and history. Essays in Memory of Ioan Petru Culianu<\/em>, vol. I, Bucure\u0219ti, Nemira, 2001, pp. 225\u2013257 (245); republicat\u0103 \u00een S. Antohi (ed.), Ioan Petru Culianu. Omul \u0219i opera<\/em>, Ia\u0219i, Polirom, 2003, pp. 234\u2013259 (249\u2013250).<\/p>\n\n\n\n

[8]<\/a> Interviu difuzat \u00eempreun\u0103 cu lectura unui fragment din cartea lui. Audiocaseta original\u0103, care mi-a fost comunicat\u0103 de Ricketts (\u00een anul 2011), poart\u0103 urm\u0103toarea etichet\u0103 a postului de radio: \u201e9 Sept. 1988, Romanian \/ Ricketts, USIA [=United States Information Agency], Voice of America\u201d. O transcriere se p\u0103streaz\u0103 \u00een MEP 139.2, \u201eInterview with prof. Mac Linscott Ricketts\u201d, Voice of Ame\u00adrica<\/em>, 17 ff. dactilo. Pe prima fil\u0103 Dorin Tudoran a ad\u0103ugat \u201etransmis 15.09.88, VOA\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[9]<\/a> I. P. Culianu, 26 februarie 1989; Addendum<\/em> I.3<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

[10]<\/a> I. P. Culianu, 7 iunie 1989 (nr. 39); \u201eIoan Petru Culianu, Mircea Eliade \u0219i felix culpa<\/em>\u201d, op. cit.<\/em>, p. 366.<\/p>\n\n\n\n

[11]<\/a> Addendum<\/em> III.1<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

[12]<\/a> De\u0219i rela\u021biile lor epistolare au fost bogate, \u00een MLRP se g\u0103sesc doar cinci scrisori ale lui Kitagawa, r\u0103sp\u00e2ndite \u00een diferite dosare. \u021ain\u00e2nd cont de alte cazuri cunoscute, e posibil ca Ricketts s\u0103-i fi trimis dosarul so\u021biei lui \u2013 Evelyn Mae Kitagawa (1920\u20132007) \u2013 c\u00e2ndva \u00een anii 2000, sau altcuiva, \u00een ultimii ani ai vie\u021bii lui. \u00cen Joseph M. Kitagawa Papers de la biblioteca Universit\u0103\u021bii din Chicago se g\u0103se\u0219te foarte pu\u021bin\u0103 coresponden\u021b\u0103, dat\u00e2nd de la mijlocul anilor \u201980.<\/p>\n\n\n\n

[13]<\/a> Addendum<\/em> III.2<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

[14]<\/a> Vezi, \u00een special, Leonardo Tar\u00e1n, \u201eAmicus Plato sed magis amica veritas<\/em>. From Plato and Aristotle to Cervantes\u201d, \u00een idem<\/em>, Collected Papers (1962\u20131999)<\/em>, Leiden \u2013 Boston \u2013 K\u00f6ln, Brill, 2001, pp. 1\u201346.<\/p>\n\n\n\n

[15]<\/sup><\/a> Joseph M. Kitagawa, \u201eSome Reflections on M. Eliade\u2019s Vision of the History of Religions\u201d, 20 ff. dactilo; Addendum<\/em> V<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

[16]<\/a> Loc. cit<\/em>., ff. 3, 11, 12, 13, 16, 18.<\/p>\n\n\n\n

[17]<\/a> Vezi scrisorile lui c\u0103tre Ricketts din 26 februarie 1989 (nr. 38b) \u0219i 4 decembrie 1990 (nr. 40[b]), pu\u00adbli\u00adcate \u00een Addendum<\/em> I.3<\/a> \u0219i, respectiv, \u00een \u201eIoan Petru Culianu, Mircea Eliade \u0219i felix culpa<\/em>\u201d, op. cit.<\/em>, p. 367.<\/p>\n\n\n\n

[18]<\/a> Vezi scrisoarea lui din 9 noiembrie 1978 \u00een anexa articolului lui Gianpaolo Romanato, \u201eRicordo di un amico: loan Petru Culianu\u201d, \u00een Sorin Antohi (ed.), Religion, fiction, and history. Essays in Memory of Ioan Petru Culianu<\/em>, op. cit.<\/em>, pp. 74\u2013152 (118); versiune \u00een limba rom\u00e2n\u0103 \u00een S. Antohi (ed.), Ioan Petru Culianu. Omul \u0219i opera<\/em>, op. cit.<\/em>, pp. 101\u2013161 (134). Faptul este confirmat \u0219i de Matei C\u0103linescu, op. cit.<\/em>, p. 235 \u0219i, respectiv, p. 242. Vezi \u0219i \u201eMircea Eliade necunoscutul\u201d, \u00een I. P. Culianu, Mircea Eliade<\/em>, Bucure\u0219ti, Nemira, 1995, p. 263; ed. a IV-a, Ia\u0219i, Polirom, 2022, p. 299.<\/p>\n\n\n\n

[19]<\/a> Scrisoare din 26 aprilie 1988, citat\u0103 \u00een S. Antohi, \u201eCulianu \u0219i Eliade. Vestigiile unei ini\u021bieri\u201d, \u00een I. P. Culianu, Mircea Eliade<\/em>, op. cit.<\/em>, pp. 295\u2013316 (306), respectiv, pp. 365\u2013384 (379).<\/p>\n\n\n\n

[20]<\/a> I. P. Culianu, \u201eMircea Eliade, Journal I, II, III, IV<\/em>; Autobiography<\/em>, vol. 1, 2; Mac Linscott Ricketts, Mircea Eliade. The Romanian Roots, 1907\u20131945<\/em>\u201d, The Journal of Religion<\/em> (Chicago), 72, nr. 1, January 1992, pp. 157\u2013161 (160).<\/p>\n\n\n\n

[21]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 158.<\/p>\n\n\n\n

[22]<\/a> Ibidem<\/em>, pp. 159, 160.<\/p>\n\n\n\n

[23]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 161.<\/p>\n\n\n\n

[24]<\/a> M. L. Ricketts, 11 decembrie 1990; Addendum<\/em> I.7<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

[25]<\/a> I. P. Culianu, 4 decembrie 1990 (nr. 40[b]); loc. cit<\/em>. Pentru c\u0103 erau pline de inexactit\u0103\u021bi \u0219i de interpret\u0103ri exagerate, r\u0103uvoitoare, dup\u0103 cum afl\u0103m din m\u0103rturia lui Matei C\u0103linescu, op. cit.<\/em>, p. 246 \u0219i, respectiv, p. 250. Judec\u0103\u021bile lui Ricketts \u0219i Culianu sunt destul de moderate \u00een raport cu cele ale altora care au cunoscut-o. De exemplu, un savant din Rom\u00e2nia care venise pentru o conferin\u021b\u0103 la Paris o caracteriza astfel dup\u0103 ce-i examinase teza de doctorat: \u201etipa e de o rar\u0103 mediocritate \u0219i de o at\u00e2t de mare subcultur\u0103\u201d. Nae Ionescu \u0219i discipolii s\u0103i \u00een arhiva Securit\u0103\u021bii. Mircea Eliade<\/em>, ed. de Dora Mezdrea, Bucure\u0219ti, Mica Valahie, 2008, p. 234 (raport de la sf\u00e2r\u0219itul lunii iulie 1984).<\/p>\n\n\n\n

[26]<\/a> \u201eIoan Petru Culianu, Mircea Eliade \u0219i felix culpa<\/em>\u201d, op, cit.<\/em>, pp. 325\u2013331 \u0219i, mai ales, \u201eInterviurile lui Mircea Eliade. Contribu\u021bii documentare, I\u201d, op. cit.<\/em>, pp. 44\u201352.<\/p>\n\n\n\n

[27]<\/a> M. L. Ricketts, 5 decembrie 1989; Addendum<\/em> I.5<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

[28]<\/a> I. P. Culianu, Dialoguri \u00eentrerupte. Coresponden\u021b\u0103 Mircea Eliade \u2013 Ioan Petru Culianu<\/em>, ed. de Tereza Culianu-Petrescu \u0219i Dan Petrescu, Ia\u0219i, Polirom, 2004, pp. 278\u2013279; ed. a II-a, 2013, pp. 290\u2013291.<\/p>\n\n\n\n

[29]<\/a> Addendum<\/em> II.1<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

[30]<\/a> Vezi prezentarea semnat\u0103 de redactorul-\u0219ef al revistei Noii Acropole franceze, Brigitte Ludwig, \u201eL\u2019Homme et la Cit\u00e9\u201d, Nouvelle Acropole <\/em>(Paris), nr. 89, mai\u2013juin 1986, pp. xv\u2013xvii.<\/p>\n\n\n\n

[31]<\/a> \u201eLa Nouvelle Acropole a pu faire rena\u00eetre sous son contr\u00f4le une association ancienne, l\u2019Ecole d\u2019anthropologie de Paris, cr\u00e9\u00e9e en 1883 et mise en sommeil depuis la Lib\u00e9ration. Il s\u2019agit d\u2019une association qui a eu un certain prestige \u00e0 la fin du 19\u00e8me si\u00e8cle en recrutant des scientifiques de renom, avant de conna\u00eetre une d\u00e9rive extr\u00e9miste pendant la seconde guerre mondiale. R\u00e9cup\u00e9r\u00e9e par la Nouvelle Acropole, elle est actuellement une \u00ab filiale \u00bb de la secte qui propose par ce biais des stages \u00e0 des \u00e9tudiants \u00e9trangers.\u201d Rapport fait au nom de la commission d\u2019enqu\u00eate sur la situation finan\u00adci\u00e8re, patrimoniale et fiscale des sectes, ainsi que sur leurs activit\u00e9s \u00e9conomiques et leurs relations avec les milieux \u00e9conomiques et financiers<\/em>. Pr\u00e9sident, M. Jacques Guyard, Rapporteur, M. Jean-Pierre Brard, D\u00e9put\u00e9s. Enregistr\u00e9 \u00e0 la Pr\u00e9sidence de l\u2019Assembl\u00e9e Nationale le 10 juin 1999, p. 50; https:\/\/www.assemblee-nationale.fr\/dossiers \/sectes\/r1687.pdf.<\/p>\n\n\n\n

[32]<\/a> MEP 136.7, 16 ff. dactilo. Con\u021binutul textului corespunde comunic\u0103rii descrise \u00een sec\u021biunea \u201eAu croisement de deux anthropologies\u201d a articolului lui Brigitte Ludwig, op. cit.<\/em>, pp. xv\u2013xvi (cu o fotografie a lui Culianu la masa vorbitorilor, al\u0103turi de Fernand Schwarz \u0219i Edgar Morin). Vezi \u0219i ale sale \u201evoeux\u201d finale, p. xvii.<\/p>\n\n\n\n

[33]<\/a> I. P. Culianu, \u201eAvers \u0219i revers \u00een istorie. C\u00e2teva reflec\u021bii cvasi-epistemologice\u201d, [traducere de Dan Petrescu], Revista de istorie \u0219i teorie literar\u0103<\/em> (Bucure\u0219ti), XXXIV, nr. 2\u20133, aprilie\u2013septembrie 1986, pp. 127\u2013136; republicat \u00een idem<\/em>, Jocurile min\u021bii. Istoria ideilor, teoria culturii, epistemologie<\/em>, ed. de Mona Antohi \u0219i Sorin Antohi, Ia\u0219i, Polirom, 2002, pp. 147\u2013168; ed. a II-a, 2019, pp. 157\u2013178.<\/p>\n\n\n\n

[34]<\/a> Addendum<\/em> IV.1\u20132<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

[35]<\/a> Termenul \u201eTradi\u021bionism\u201d \u2013 mai degrab\u0103 dec\u00e2t \u201eTradi\u021bionalism\u201d, care are (\u0219i) alte sensuri \u2013 e folosit aici pentru a desemna curentul \u201eperenialist\u201d reprezentat de g\u00e2nditori precum Ren\u00e9 Gu\u00e9non, Julius Evola \u0219.a.<\/p>\n\n\n\n

[36]<\/a> Antoine Faivre, \u201eLes courants \u00e9sot\u00e9riques et le rapport. Les exemples de Nouvelle Acropole et de la Rose-Croix d\u2019Or (Lectorium Rosicrucianum)\u201d, \u00een Pour en finir avec les sectes. Le d\u00e9bat sur le rapport de la commission parlementaire<\/em>, sous la direction de Massimo Introvigne et J. Gordon Melton, 3e \u00e9dition, Paris, Dervy, 1996, pp. 233\u2013254 (236\u2013246, sec\u021biunea \u201eNouvelle Acropole en France\u201d); Massimo Introvigne, \u201eDefectors, Ordinary Leave-Takers and Apostates. A Quantitative Study of Former Members of New Acropolis in France\u201d, Nova Religio<\/em> (Chappaqua, NY), III, nr. 1, October 1999, pp. 83\u201399.<\/p>\n\n\n\n

[37]<\/a> Dintre ele, vezi F. Schwarz, \u201eMircea Eliade, le visionnaire du \u00abtout-autre\u00bb\u201d, Lyon Matin<\/em> (Lyon), nr. 1877, 26 avril 1986; \u201eMircea Eliade, le visionnaire de la tout autre dimension\u201d, Nouvelle Acropole <\/em>(Paris), nr. 89, mai\u2013juin 1986, pp. vi (nesemnat); \u201eHommage a Mircea Eliade\u201d, ibidem<\/em>, nr. 90, juillet\u2013aout 1986, p. 6; \u201eLa pens\u00e9e d\u2019Eliade, une itin\u00e9raire \u00e0 travers les structures du sacr\u00e9\u201d, \u00een Mircea Eliade. Dialogues avec le sacr\u00e9<\/em>, dossier con\u00e7u et pr\u00e9sent\u00e9 par Fernand Schwarz, Paris, Editions N.A.D.P., avril 1987, pp. 5\u20138; republicat \u00een Centre Alexandre Wiltheim, Luxembourg \/ Centre d\u2019Histoire des Religions, Louvain, Actes du colloque international \u00ab\u00c9liade \u2013 Dum\u00e9zil\u00bb (Luxembourg, avril 1988)<\/em>, edit\u00e9s par Charles Marie Ternes, Luxembourg, Courrier de l\u2019\u00e9ducation nationale, 1988, pp. 101\u2013108.<\/p>\n\n\n\n

[38]<\/a> F. Schwarz (ed.), Mircea Eliade. Dialogues avec le sacr\u00e9<\/em>, op. cit.<\/em>, 60 pp.; publicat \u0219i \u00een versiune portughez\u0103, Mircea Eliade. O reencontro com o sagrado<\/em>, tradu\u00e7\u00e3o de Jos\u00e9 Maria Caselas, revisi\u00f3n de Eduardo Amarante, Lisboa, Edi\u00e7\u00f5es Nova Acr\u00f3pole, 1993, 142 pp. E foarte probabil ca acest volum \u2013 oferit \u00een \u00eent\u00e2mpinarea comemor\u0103rii unui an de la moartea lui \u2013 s\u0103 fi fost mai \u00eent\u00e2i g\u00e2ndit ca un num\u0103r dedicat lui Eliade al revistei Nouvelle Acropole<\/em> (nr. 91, septembre\u2013octobre 1986), a\u0219a cum se anun\u021b\u0103 \u00een nr. 90, p. 6.<\/p>\n\n\n\n

[39]<\/a> I. P. Culianu, \u201eFernand Schwarz, G\u00e9ographie sacr\u00e9e de l\u2019Egypte ancienne<\/em>, Paris, Nouvelles Editions Oswald, 1979; Les traditions de l\u2019Am\u00e9rique ancienne<\/em>, Paris, Dangles, 1982\u201d, ARIES <\/em>(Paris), nr. 5, d\u00e9cembre 1986, p. 87. O scurt\u0103 recenzie binevoitoare, \u00een care consider\u0103 operele lui Schwarz bune c\u0103r\u021bi de popularizare sau, respectiv, de introducere \u00een subiect, demonstr\u00e2nd calit\u0103\u021bile didactice ale autorului.<\/p>\n\n\n\n

[40]<\/a> I. P. Culianu, \u201eMircea Eliade et le long combat contre le racisme\u201d, Nouvelle Acropole<\/em> (Paris), nr. 81, janvier\u2013f\u00e9vrier 1985, pp. 3\u20134; \u201eMircea Eliade et l\u2019id\u00e9al de l\u2019homme universel\u201d, \u00een F. Schwarz (ed.), Mircea Eliade. Dialogues avec le sacr\u00e9<\/em>, op. cit.<\/em>, pp. 9\u201316; \u201eMahaparanirvana\u201d [sic<\/em> !], traduit de l\u2019anglais par Jeannine Magaud, ibidem<\/em>, pp. 44\u201348. Toate au ap\u0103rut \u00eens\u0103 \u0219i \u00een alte locuri, ceea ce ar putea sugera c\u0103 I. P. Culianu nu le dorea \u201e\u00eengropate\u201d \u00een publica\u021biile Noii Acropole sau asociate exclusiv cu ele.<\/p>\n\n\n\n

[41]<\/a> Pliant cu programul colocviului; MLRP 21 (xerocopie). \u00cen textul introductiv, care vorbe\u0219te despre un \u201enou spirit antropologic\u201d lansat de cei doi savan\u021bi, se vede contribu\u021bia sau influen\u021ba lui F. Schwarz.<\/p>\n\n\n\n

[42]<\/a> \u00centr-o veche fi\u0219\u0103 mi-am notat numele lui Edgar Morin, Gilbert Durand, Marie-Madeleine Davy, Michel Meslin \u0219i I. P. Culianu, al\u0103turi de cele ale vorbitorilor, dar f\u0103r\u0103 indicarea sursei (probabil o dare de seam\u0103 ap\u0103rut\u0103 \u00een una dintre publica\u021biile periodice ale exilului). Nu am putut s-o identific acum \u0219i nici s\u0103 g\u0103sesc o confirmare \u00een alte surse.<\/p>\n\n\n\n

[43]<\/a> Dintr-o emisiune radiofonic\u0103 (probabil la Europa Liber\u0103) afl\u0103m numele c\u00e2torva dintre cei care au mai fost de fa\u021b\u0103. Rom\u00e2ni: Eugen Ionescu, Emil Cioran, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Barb\u0103neagr\u0103, Sorin Alexandrescu, Ioana Andreescu, Matei L\u0103z\u0103rescu. Francezi: Michel Meslin, Claude-Henri Rocquet, Jean-Luc Pidoux-Payot, Claude Gallimard, Yannick Guillou, Blaise Gauthier. \u201eInaugurarea unei pl\u0103ci memoriale la domiciliul parizian al lui M. Eliade\u201d, \u00eenregistrare din 24 mai 1988, 3 ff. dactilo, MEP 174.9.<\/p>\n\n\n\n

[44]<\/a> Addendum<\/em> IV.3<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

[45]<\/a> Sursele care au permis aceast\u0103 scurt\u0103 sintez\u0103 a faptelor sunt reprezentate de publica\u021bii ale organiza\u021biilor anti-cult, documente oficiale \u0219i articole \u00een presa vremii, \u00eentr-un num\u0103r prea mare pentru a le putea cita. Vezi, pe l\u00e2ng\u0103 raportul citat supra<\/em>, n. 31, \u0219i urm\u0103torul raport: Enqu\u00eate parlementaire visant \u00e0 \u00e9laborer une politique en vue de lutter contre les pratiques ill\u00e9gales des sectes et le danger qu\u2019elles repr\u00e9sentent pour la soci\u00e9t\u00e9 et pour les personnes, particuli\u00e8rement les mineurs d\u2019\u00e2ge. Rapport fait au nom de la Comission d\u2019enquete<\/em> par MM. Duquesne et Willems le 28 avril 1997; http:\/\/www.ex-premie.org\/papers-fr\/rapport_belge.htm<\/p>\n\n\n\n

[46]<\/a> De exemplu, programul conferin\u021belor lui Philippe Lavastine, \u201eReligions et v\u00e9rit\u00e9\u201d, din perioada octombrie 1975 \u2013 martie 1976 (IPCP 20.1), scrisoarea lui Basarab Nicolescu din 7 septem\u00adbrie 1983 (IPCP 1.27), scrisoarea lui Antoine Faivre din 23 ianuarie 1985 (IPCP 6.12), scrisoarea lui Doru Todericiu \u2013 alias Pierre Carnac \u2013 din 15 martie 1985 (IPCP 1.43) \u0219.a.<\/p>\n\n\n\n

[47]<\/a> Profesorul Lincoln \u2013 c\u0103ruia \u00eei mul\u021bumesc pentru comunicare \u2013 \u00eenclin\u0103 spre prima posibilitate. Coresponden\u021ba sa cu I. P. Culianu se afl\u0103 \u00een Bruce Lincoln Papers la Special Collections Research Centre al bibliotecii Universit\u0103\u021bii din Chicago, colec\u021bie care nu a fost \u00eenc\u0103 deschis\u0103 publicului.<\/p>\n\n\n\n

[48]<\/a> Scrisoare din 30 aprilie 1987, de la Chicago, 1 f. dactilo (copie), IPCP 1.20. R\u0103spuns la scrisoarea lui Bruce Lincoln din 22 aprilie. Revista e pomenit\u0103 ca Acta-I-E<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[49]<\/a> Scrisoare din 26 octombrie 1987, de la Groningen, 1 f. mss. Mul\u021bumiri profesorului Casadio pentru \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219irea coresponden\u021bei sale cu Culianu (\u00een anul 2004).<\/p>\n\n\n\n

[50]<\/a> \u201eIoan Petru Culianu, Mircea Eliade \u0219i felix culpa<\/em>\u201d, op. cit.<\/em>, pp. 320\u2013322, 323, 354, 356, 372\u2013374.<\/p>\n\n\n\n

[51]<\/a> Addendum<\/em> II.2<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

[52]<\/a> Addendum<\/em> I.2<\/a>. Anexa scrisorii lui M.L. Ricketts din 21 mai 1986 (nr. 7); \u201eIoan Petru Culianu, Mircea Eliade \u0219i felix culpa<\/em>\u201d, op. cit.<\/em>, pp. 345\u2013346.<\/p>\n\n\n\n

[53]<\/a> Addendum<\/em> I.1<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

[54]<\/a> Copie trimis\u0103 lui M. L. Ricketts. \u201eIoan Petru Culianu, Mircea Eliade \u0219i felix culpa<\/em>\u201d, op. cit.<\/em>, p. 369; \u201eIoan Petru Culianu, Mircea Eliade, and Felix culpa<\/em>\u201d, op. cit.<\/em>, pp. 165\u2013166.<\/p>\n\n\n\n

[55]<\/a> Scrisoare c\u0103tre Henry Pernet din 21 mai 1986; ibidem<\/em>, p. 370 \u0219i, respectiv, p. 168.<\/p>\n\n\n\n

[56]<\/a> Scrisoare c\u0103tre Lawrence Sullivan din 19 februarie 1991; \u201e\u00ab\u00centotdeauna far \u00eentr-o lume nihilist\u0103\u00bb. Mircea Eliade \u0219i Ioan Petru Culianu \u2013 complet\u0103ri documentare\u201d, op. cit.<\/em>, p. 360.<\/p>\n\n\n\n

[57]<\/a> Addendum<\/em> II.3<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

[58]<\/a> \u201eIl rotolo diafano\u201d, \u201eIl Signore del Suono\u201d, \u201eMiss Emeralds\u201d, \u201eIl corridore tibetano\u201d, \u201eIl gioco dello smeraldo\u201d, \u201eLa cospirazione delle anime degli indiani\u201d, \u201eL\u2019ultima apparizione di Alice H.\u201d, \u201eL\u2019intervento degli zorabi in Giormania\u201d, \u201eLa trappola per topi del Dottor Mayow\u201d, \u201eTozgrec\u201d, \u201eL\u2019enigma del disco di smeraldo\u201d. Au fost publicate \u00een rom\u00e2n\u0103 \u00een volumul Pergamentul diafan<\/em>, traducere de Dan Petrescu, Bucure\u0219ti, Nemira, 1992 \u0219i au avut mai multe edi\u021bii ulterioare.<\/p>\n\n\n\n

[59]<\/a> \u201eFor Tony & Priscilla, this tiny emerald from a large collection, in deepest respect & admiration, from Ioan. 3\/19\/89\u201d. Mul\u021bumiri profesorului Yu.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n

<\/i> Addenda la \u201eIoan Petru Culianu, Mircea Eliade \u0219i felix culpa<\/em>. Supplementa\u201d<\/a><\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

[Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u015fti<\/em>, vol. XVIII: \u0218tiin\u021b\u0103 \u0219i metafizic\u0103. Ion Petrovici<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2022, pp. 161\u2013199]<\/p>\n\n\n

\n\t\t\t\n\t\t\t\t
\n\t\t\t\t\t\n\t\t\t\t\n\t\t\t\t\t\n\t\t\t\t<\/path><\/svg>\n\t\t\t<\/span>Descarc\u0103<\/span>\n\t\t\t\t<\/div>\n\t\t\t<\/a>\n\t\t<\/div><\/div>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ioan Petru Culianu, Mircea Eliade \u0219i felix culpa. Supplementa Liviu Borda\u0219 Abstract: The article discusses new unpublished documents which supplement those pre\u00adsented in the earlier articles published in this journal (the issues VIII, IX and X). Appen\u00addix 1 contains seven new pieces belonging to the correspondence of I. P. Culianu with Mac Linscott Ricketts. In […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"parent":6423,"menu_order":13,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","template":"","meta":{"_uag_custom_page_level_css":"","site-sidebar-layout":"default","site-content-layout":"","ast-site-content-layout":"default","site-content-style":"default","site-sidebar-style":"default","ast-global-header-display":"","ast-banner-title-visibility":"","ast-main-header-display":"","ast-hfb-above-header-display":"","ast-hfb-below-header-display":"","ast-hfb-mobile-header-display":"","site-post-title":"disabled","ast-breadcrumbs-content":"","ast-featured-img":"","footer-sml-layout":"","theme-transparent-header-meta":"","adv-header-id-meta":"","stick-header-meta":"","header-above-stick-meta":"","header-main-stick-meta":"","header-below-stick-meta":"","astra-migrate-meta-layouts":"default","ast-page-background-enabled":"default","ast-page-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-4)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"ast-content-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"footnotes":""},"categories":[195,252,207,366],"tags":[],"class_list":["post-6974","page","type-page","status-publish","hentry","category-articole","category-liviu-bordas","category-restituiri","category-sifr18"],"featured_image_src":null,"uagb_featured_image_src":{"full":false,"thumbnail":false,"medium":false,"medium_large":false,"large":false,"1536x1536":false,"2048x2048":false},"uagb_author_info":{"display_name":"SIFR","author_link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/author\/mm\/"},"uagb_comment_info":0,"uagb_excerpt":"Ioan Petru Culianu, Mircea Eliade \u0219i felix culpa. Supplementa Liviu Borda\u0219 Abstract: The article discusses new unpublished documents which supplement those pre\u00adsented in the earlier articles published in this journal (the issues VIII, IX and X). Appen\u00addix 1 contains seven new pieces belonging to the correspondence of I. P. Culianu with Mac Linscott Ricketts. In…","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/6974","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6974"}],"version-history":[{"count":29,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/6974\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":7163,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/6974\/revisions\/7163"}],"up":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/6423"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6974"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6974"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6974"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}