{"id":7896,"date":"2023-12-18T09:08:54","date_gmt":"2023-12-18T07:08:54","guid":{"rendered":"http:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/?page_id=7896"},"modified":"2024-07-09T18:09:13","modified_gmt":"2024-07-09T16:09:13","slug":"o-mostenire-a-lui-edmund-husserl-fenomenologia-non-simbolica","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/volumul-19-2023\/o-mostenire-a-lui-edmund-husserl-fenomenologia-non-simbolica\/","title":{"rendered":"O mo\u0219tenire a lui Edmund Husserl: fenomenologia non-simbolic\u0103 | Ionu\u021b-Constantin Isac"},"content":{"rendered":"\n

DOI: 10.59277\/SIFR.202319.02<\/p>\n\n\n\n

O mo\u0219tenire a lui Edmund Husserl: fenomenologia non-simbolic\u0103<\/h2><\/div>\n\n\n\n
Ionu\u021b-Constantin Isac<\/h5>

Institutul de Istorie \u201eGeorge Bari\u021biu\u201d din Cluj-Napoca, Academia Rom\u00e2n\u0103, Filiala Cluj<\/p><\/div>\n\n\n\n

\n
<\/path><\/svg><\/span>
Descarc\u0103<\/div><\/a><\/div><\/div>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
An Inheritance from Edmund Husserl: Non-symbolic Phenomenology<\/strong><\/h5><\/div>\n\n\n\n

Abstract<\/strong>: Husserl\u2019s posterity has reconsidered the phenomenological topic, exploring directions and consequences barely outlined by its founder. Scholars such as E. Straus, M. Merleau-Ponty, H. Maldiney, J. Garelli, M. Richir, and others reshaped
Husserl\u2019s genuine phenomenology by giving up the Husserlian ideal of founding phenomenology as a \u201crigorous science\u201d. Contrary to this, they underscored in their writings a new layer of reality: that of an \u201carchaic\u201d world preceding the symbolic one (in the sense of Husserl and Lacan). E. Straus made his debut with the pioneering work Du sens des sens (1935), where he advanced the project of a phenomenological psychology and introduced a distinction between symbolic and non-symbolic phenomenology. This research direction would be established by M. Richir, whose writings marked a significant \u201cturn\u201d in contemporary phenomenology. The present paper delves into the coordinates of this new line of thinking, wherein pre-ontologic or pre-reflexive essences show themselves as having a higher degree of freedom compared to classic predicative ones
(as seen, for instance, in the venerable tradition from Plato to Hegel). Especially through a rethinking of Kant\u2019s criticism, non-symbolic phenomenology advances the phenomenological unconscious with its exceptional creative spontaneity, materialized,
for instance, in works of art. As the creative activity of the phenomenological unconscious emerges to pave the way towards the new, not only in art, we take the opportunity to highlight the professional and noteworthy contributions of some young Romanian academics. In the end, we conclude by offering critical remarks on several unclear aspects revealed by the problematic meeting point between the symbolic and the phenomenological, aspects that previous exegetes have overlooked until now.<\/p>\n\n\n\n

Keywords<\/strong>: consciousness; identity; non-symbolic phenomenology; pre-reflexivity; creative activity.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n

Conceput\u0103 \u00een spiritul lui more geometrico<\/em>,fenomenologia lui Edmund Husserl p\u0103rea, la timpul s\u0103u, a fi prea pu\u021bin deschis\u0103 la reg\u00e2ndiri ori revizuiri radicale. Programul de transformare a filosofiei \u00eentr-o \u201e\u0219tiin\u021b\u0103 riguroas\u0103\u201d \u2013 at\u00e2t de criticat de unii g\u00e2nditori, printre care Lucian Blaga \u2013, respectiv de elaborare a unei \u201elogici pure\u201d a cunoa\u0219terii \u0219tiin\u021bifice, nu era susceptibil de vreun echivoc, cel pu\u021bin la nivel declarativ. Teoria sa a constituirii transcendentale <\/em>a obiectului situa realitatea acestuia \u00een actul \u201einten\u021bional\u201d de con\u0219tiin\u021b\u0103, obiectul fiind orientat spre ceva care \u00eel \u201econstituie\u201d. Astfel, transcendentalul v\u0103zut de Husserl \u00eentemeia conceptualul, simbolicul, identific\u00e2nd practic fenomenele de lume \u0219i fenomenele de limbaj (a\u0219a cum rezult\u0103 din Cercet\u0103ri logice<\/em> \u0219i Idei ale unei fenomenologii pure I<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

Ar fi \u00eens\u0103 o iluzie s\u0103 credem c\u0103 fenomenologia lui Husserl a ap\u0103rut pe un teren viran. Ea se constituia \u00eentr-o replic\u0103 viguroas\u0103 la adresa apriorismului logic radical formulat \u00eenaintea lui de c\u0103tre neokantianul Hermann Cohen, potrivit c\u0103ruia, \u00eentr-o reinterpretare drastic\u0103 a concep\u021biei lui Kant, a priori<\/em>-ul transcende cadrele individualit\u0103\u021bii subiectului cuget\u0103tor \u0219i se \u00eentinde p\u00e2n\u0103 la limitele \u00eentregii umanit\u0103\u021bi. Experien\u021ba \u00ee\u0219i pierde rolul s\u0103u \u00een constituirea demersului cognitiv, cugetarea pur\u0103 dob\u00e2nde\u0219te un rol demiurgic, iar lumea ca atare devine produsul cuget\u0103rii pure<\/em>. Dup\u0103 opinia lui  P. P. Negulescu, ceea ce face Husserl este s\u0103 contracareze aceast\u0103 irumpere incontrolabil\u0103 a g\u00e2ndirii spre absolut, prin introducerea unui element empirist<\/em>, menit s\u0103 dea noi \u0219anse experien\u021bei logice cogitative, pus\u0103 la grea \u00eencercare de scrierile lui Cohen:<\/p>\n\n\n\n

\n

Aceast\u0103 concep\u021bie, a unei experien\u021be logice a min\u021bii omene\u0219ti \u00een genere, experien\u021b\u0103 pe care n-o face individul, ci omenirea, l-a \u00eendemnat poate pe Husserl s\u0103 caute, \u00een direc\u021bia ei, o ie\u0219ire din dificult\u0103\u021bile de care se lovea apriorismul absolut al lui Cohen. El a admis dar existen\u021ba unei experien\u021be logice, intramentale, care se deosebe\u0219te de experien\u021ba psihologic\u0103 obi\u0219nuit\u0103 prin aceea c\u0103, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd independent\u0103 de datele sim\u021burilor, poate fi considerat\u0103 ca constituind o opera\u021bie mintal\u0103 a priori<\/em>. Aceast\u0103 experien\u021b\u0103 logic\u0103 \u00eens\u0103, Husserl o situeaz\u0103 \u00een individ \u0219i creeaz\u0103 astfel un empirism apriorist \u2013 sau un apriorism empirist.[1]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Husserl \u00eencearc\u0103 deci ie\u0219irea din impasul lui Cohen, sintetiz\u00e2nd experien\u021ba sensibil\u0103 \u0219i experien\u021ba intelectual\u0103 cogitativ\u0103, rezultatul fiind ob\u021binerea unor intui\u021bii ale lucrurilor particulare, \u00een regiunea esen\u021belor generale ale acestora. \u00cen viziunea lui, experien\u021ba logic\u0103 se adaug\u0103 experien\u021bei sensibile, cu rezultatul ob\u021binerii de intui\u021bii ale esen\u021belor generale ale lucrurilor. Spre deosebire de viziunea metafizicii transcendentale kantiene, fenomenologia transcendental\u0103 admite c\u0103 omul este capabil de cunoa\u0219terea realit\u0103\u021bii \u00een integralitatea ei, at\u00e2t ca existen\u021b\u0103, c\u00e2t \u0219i ca esen\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Apare \u00eens\u0103 aici o idee care deschide orizontul gnoseologico-hermeneutic spre alte z\u0103ri dec\u00e2t strict cele ale simbolicului \u0219i predicativului: atunci c\u00e2nd Husserl vorbe\u0219te despre exigen\u021ba trecerii de la judec\u0103\u021bile despre obiecte la \u201efluxul pur al tr\u0103irii\u201d [reinen Erlebnisstrom<\/em>] \u2013 o succesiune anterioar\u0103 con\u0219tiin\u021bei, implicit a sferei de receptare a fenomenelor de lume. Pe urm\u0103, punerea lumii \u00eentre paranteze \u0219i \u00eentoarcerea cuget\u0103rii noastre de la obiectele actelor de con\u0219tiin\u021b\u0103 la actele v\u0103zute \u00een ele-\u00eensele, \u00eentr-un \u201e\u00een sine\u201d al lor, las\u0103 loc unei alte idei: \u201eAdev\u0103rul judec\u0103\u021bilor formulate despre esen\u021be este independent de realitatea lucrurilor individuale care le-au generat; chiar mai mult, Husserl acord\u0103 preferin\u021b\u0103 pentru intui\u021bii \u00ab\u00eenchipuirilor libere\u00bb [freie Phantasien<\/em>] \u00een detrimentul existen\u021belor reale, probabil mai pu\u021bin apte s\u0103 conduc\u0103 la rezultatele cele mai relevante\u201d.[2]<\/sup><\/a> Adev\u0103rul intui\u021biilor \u0219i judec\u0103\u021bilor despre esen\u021bele lucrurilor este a priori<\/em>. Dar acele \u201e\u00eenchipuiri libere\u201d duc cu g\u00e2ndul la o sintagm\u0103 care va veni mai t\u00e2rziu \u00een fenomenologia postbelic\u0103 \u0219i care va marca metaforic zona din afara judicativului \u0219i a simbolicului \u2013 o lume care se poate mai mult imagina dec\u00e2t descrie.<\/p>\n\n\n\n

V\u0103zut\u0103 \u00een proximitatea timpului elabor\u0103rii ei, fenomenologia lui Husserl putea s\u0103 par\u0103 a fi doar o nou\u0103 logic\u0103 sau o nou\u0103 filosofie a no\u021biunilor, o concep\u021bie an\u00adco\u00adrat\u0103 \u00een cele din urm\u0103 \u00een reflexivul, simbolicul \u0219i comprehensivul curent. A\u0219a o vedea, de pild\u0103, acela\u0219i P. P. Negulescu atunci c\u00e2nd scria c\u0103:<\/p>\n\n\n\n

\n

Metoda fenomenologic\u0103 ar fi hot\u0103r\u00e2toare \u00een rezultatele la care ar duce dac\u0103 ar putea fi aplicat\u0103 de oameni cu mintea \u00eenc\u0103 goal\u0103 de orice con\u021binut no\u021bional. Din nefericire, cei ce, \u00eenv\u0103\u021b\u00e2nd filosofia la universit\u0103\u021bi sau dup\u0103 aceea, ajung s-o aplice, o aplic\u0103 la o v\u00e2rst\u0103 la care cultura dob\u00e2ndit\u0103 \u00een \u0219coli le-a mobilat mintea cu o infinitate de no\u021biuni privitoare la toate domeniile experien\u021bei. Se poate ridica dar \u00eentrebarea dac\u0103 intui\u021biile esen\u021biale, la care ajung dup\u0103 metoda lui Husserl, nu sunt chiar acele no\u021biuni puse sub o alt\u0103 form\u0103 \u0219i prezentate \u00eentr-un alt cadru metodologic.[3]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Aceast\u0103 linie de interpretare s-a dovedit un neajuns pentru cercet\u0103torii care l\u2011au succedat pe Husserl, dar ea a fost pus\u0103 la \u00eencercare \u0219i problematizat\u0103 serios, \u00eencep\u00e2nd cu Erwin Straus, prin lucrarea Despre sensul sensurilor. Contribu\u021bii la studiul fundamentelor psihologiei<\/em> (1935). Acolo, el scrie despre o psihologie fenomenologic\u0103, f\u0103c\u00e2nd \u00een premier\u0103 distinc\u021bia dintre fenomenologia simbolic\u0103<\/em> (de descenden\u021b\u0103 husserlian\u0103) \u0219i fenomenologia non-simbolic\u0103<\/em>. I-au continuat \u201eturnura\u201d inovatoare a interpret\u0103rii g\u00e2nditori precum Maurice Merleau-Ponty, Henry Maldiney, Jacques Garelli \u0219i Marc Richir. Dac\u0103 lucrurile nu mai sunt privite cu exclusivitate prin prisma interpret\u0103rilor tradi\u021bionale, apare clar faptul c\u0103 metoda \u201ereduc\u021biei fenomenologice\u201d din Idei privitoare la o fenomenologie pur\u0103 \u0219i la o filosofie fenomenologic\u0103<\/em> se refer\u0103 la un fel cu totul diferit de a vedea lucrurile, a\u0219a cum arat\u0103 o cercet\u0103toare a domeniului; este vorba despre:<\/p>\n\n\n\n

\n

[…] destructurarea limitelor unei cunoa\u0219teri obiective naturale, r\u0103mas\u0103 pentru totdeauna abstract\u0103. Reduc\u021bia fenomenologic\u0103 transcendental\u0103 nu este altceva [\u00een niciun caz vreo alt\u0103 filosofie a logicii tradi\u021bionale \u2013 n. n., I.-C. I.], deci, dec\u00e2t trecerea de la o limitare inerent\u0103 a atitudinii naturale receptive, adic\u0103 pasive fa\u021b\u0103 de lucrurile lumii care pentru ea au valoare de fiin\u021b\u0103 \u00een sine, la g\u00e2ndirea filosofic\u0103 ce vede \u00een lume produc\u021bia con\u0219tiin\u021bei. […] Cu Husserl, via\u021ba subiectului se treze\u0219te din a fi o via\u021b\u0103 absorbit\u0103 de eviden\u021ba obiectiv\u0103 pe care ea \u00eens\u0103\u0219i o constituie, naiv\u0103 \u0219i lucid\u0103. Reduc\u021bia este un fel de \u201etrezire\u201d fiindc\u0103 permite accesul la o ra\u021bionalitate care preced\u0103 \u0219i exced\u0103 cunoa\u0219terea, interpel\u00e2nd subiectivitatea amor\u021bit\u0103 \u00een anonimat.[4]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Acest curent de g\u00e2ndire fenomenologic, revendicat din Husserl, \u00eens\u0103 cu dezvolt\u0103ri diferite de inten\u021biile explicite ale acestuia, produce mai multe deplas\u0103ri de accent hermeneutic, cu consecin\u021be deosebit de profunde.<\/p>\n\n\n\n

Cea mai dramatic\u0103 dintre ele este, probabil, aceea a transgres\u0103rii echivalen\u021bei dintre fenomenele de lume \u0219i fenomenele de limbaj, pe care M. Richir o nume\u0219te tautologie simbolic\u0103<\/em>: a identifica lumea (conceptual) cu actele de limbaj ale instituirii ei discursive. Dimpotriv\u0103, privind lucrurile cu mai mult\u0103 aten\u021bie, aceast\u0103 tautologie \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 existe de \u00eendat\u0103 ce se pune la \u00eendoial\u0103, practic, \u00eentreaga tradi\u021bie a metafizicii occidentale, de la Platon p\u00e2n\u0103 la Husserl, sub aspectul ontologico-epis\u00adte\u00admologic al coresponden\u021bei aletice dintre o esen\u021b\u0103 inteligibil\u0103, ante-predicativ\u0103, \u0219i obiectul sensibil al acesteia, enun\u021bat predicativ. Or, ante-predicativul \u0219i predicativul nu ar mai trebui situate pe acela\u0219i plan sau considerate oarecum echivalente, fiindc\u0103 ele au ranguri \u0219i semnifica\u021bii filosofice diferite. Fenomenologii non-simboli\u0219ti merg chiar mai departe \u0219i afirm\u0103 c\u0103, de fapt, esen\u021bele respective nu sunt imuabile, conceptuale, ci non-conceptuale, chiar\u2026 \u201es\u0103lbatice!\u201d (les Wesen sauvages<\/em>[5]<\/sup><\/a>, dup\u0103 ex\u00adpresia lui M. Merleau-Ponty); pe deasupra, ele se situeaz\u0103 la un nivel \u201epre-\u201d\u2026 reflexiv, comprehensiv \u0219i ontologic al lumii, deci nicidecum la acela reflexiv-conceptual clasic.<\/p>\n\n\n\n

\u00centre fenomenele de limbaj \u0219i fenomenele de lume se a\u0219az\u0103 \u201ephantasia<\/em>\u201d (dup\u0103 expresia lui M. Richir). Ea nu coincide cu \u201efantezia\u201d pur\u0103 \u0219i simpl\u0103 a cuiva care creeaz\u0103 (artistic), ci are un rol ontico-ontologic aparte: aceea de limit\u0103<\/em>, care face ca instituirea limbajului \u00een limb\u0103 s\u0103 devin\u0103 un act creator. Fenomenele de limbaj sunt cele care \u2013 exprimate lingvistic sau nu \u2013 se \u00eendreapt\u0103 spre o stabilizare, ca urmare a unor procese ale sensului \u00eentredeschis \u00een el \u00eensu\u0219i (M. Richir). \u201eA\u0219adar, nu toate fenomenele de limbaj sunt investite lingvistic, unele dintre ele r\u0103m\u00e2n mute, f\u0103r\u0103 ca prin aceasta s\u0103 nu spun\u0103 nimic. Ele sunt analoage unei experien\u021be a sublimului, sunt Wesen<\/em> s\u0103lbatice de limbaj, expresie a ceea ce Marc Richir nume\u0219te sublim \u00een act, un fel de ecou sau radia\u021bie remanent\u0103 a unui \u00abBig Bang\u00bb fondator al limbajului.\u201d[6]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Autorul Cercet\u0103rilor logice<\/em> nu poate fi scos din ecua\u021bia paternit\u0103\u021bii acestei \u201eturnuri\u201d sau \u201ecotituri\u201d fenomenologice, \u00eentruc\u00e2t Husserl nu este deloc str\u0103in de sursele ei generatoare. Cercet\u0103torii manuscriselor sale atest\u0103, bun\u0103oar\u0103, c\u0103 lucr\u0103ri precum Experien\u021b\u0103 \u0219i Judecat\u0103<\/em>, \u00een care autorul \u00ee\u0219i reconsider\u0103 manuscrise timpurii (aferente perioadei 1910\u20131914), enun\u021b\u0103 teze care contravin celor \u00eentemeietoare ale ego-ului transcendental. Acestea creeaz\u0103 premisele unei viziuni non-simbolice, pre-individuale \u0219i non-subiective, \u00een care se \u00eenscrie prezen\u021ba ante-predicativ\u0103 a lumii. De acum \u00eencolo nu mai este vorba despre activitatea ego-ului, ci despre pasivitatea acestuia, el nemaiav\u00e2nd vreun rol activ \u00een cunoa\u0219tere.[7]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Odat\u0103 cu admiterea acestei sciziuni sau dualit\u0103\u021bi de ordin ontologico-epis\u00adte\u00admo\u00adlogic, putem spune, \u00een termenii lui Blaga, c\u0103 se declan\u0219eaz\u0103 o veritabil\u0103 \u201ecriz\u0103 \u00een obiect\u201d, dar \u0219i una \u00een subiect.[8]<\/sup><\/a> Dac\u0103 la Husserl, din perspectiva lucr\u0103rilor sale cele mai cunoscute \u0219i consacrate, pare c\u0103 se poate vorbi numai despre distinc\u021bia dintre eul empiric \u0219i eul transcendental, din unghiul manuscriselor sale mai pu\u021bin cercetate anterior, eul transcendental se g\u0103se\u0219te, la r\u00e2ndul lui, \u201edespicat\u201d \u00eentr-o zon\u0103 a eului sintezelor active \u0219i una a eului sintezelor pasive. Consider\u0103m c\u0103, dac\u0103 adopt\u0103m viziunea blagian\u0103, fenomenologia non-simbolic\u0103 deschide perspectiva luciferic\u0103 \u00een cercetarea eului transcendental, prin cercetarea misterelor latente ale acestuia, care direc\u021bioneaz\u0103 spre zona sintezelor pasive. Dintr-o prezen\u021b\u0103 neb\u0103nuit\u0103 (chiar inexistent\u0103 \u00eenainte de aceast\u0103 muta\u021bie metodologico-hermeneutic\u0103), zona pre-individual\u0103 a obiectului cunoa\u0219terii (lumii) determin\u0103 sau implic\u0103 o prezen\u021b\u0103 ante-predicativ\u0103 \u00een subiect, care se impune subiectului cogitativ drept una primordial\u0103, misterioas\u0103, interpretabil\u0103 \u00een accep\u021biunea epistemologiei blagiene ca destina\u021bia unei incursiuni de ad\u00e2ncime, transversale.[9]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

\n

Orice act de cunoa\u0219tere va trebui s\u0103 suporte \u00een acest context o reorientare: nu va mai fi necesar\u0103 fondarea sa logic\u0103 (fenomenologia nu va mai trebui fondat\u0103 logic ca \u0219tiin\u021b\u0103 riguroas\u0103), ci se va impune cu o eviden\u021b\u0103 incontestabil\u0103 lumea anterioar\u0103 constituirii vreunei judec\u0103\u021bi, anterioar\u0103 form\u0103rii no\u021biunii de obiect \/ a obiectului. Astfel c\u0103 actul de cunoa\u0219tere nu va mai fi definit epistemologic \u00een termeni de adev\u0103r-coresponden\u021b\u0103, ci \u00een termeni de poten\u021bialitate a lumii ante-predicative, de afectivitate ca o \u201epremoni\u021bie anticipativ\u0103\u201d care deschide c\u00e2mpul pasivit\u0103\u021bii originare anterioare individualiz\u0103rii unui sens. Actul de cunoa\u0219tere nu va mai avea sens, ci sensul s\u0103u va fi tocmai acceptarea non-sensului ca hiperbol\u0103 instituit\u0103 \u00een  sublim, respectiv acceptarea inutilit\u0103\u021bii fond\u0103rii sale logice at\u00e2ta timp c\u00e2t originea pasiv\u0103 nu \u00eei este cunoscut\u0103.[10]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Tot \u00een interiorul vocabularului filosofic al lui Blaga, s-ar putea vorbi pe acest subiect despre opozi\u021bia dintre fanic<\/em> \u0219i criptic<\/em>, dintre ceea ce se arat\u0103 cunosc\u0103torului din aria lumii reale (fiind numit, instituit discursiv prin acte de limbaj) \u0219i ceea ce se ascunde (ca non-predicativ \u0219i ante-predicativ) \u2013 ceea ce face posibile instituirile simbolice (prin limbaj).[11]<\/sup><\/a> Blaga ne spune c\u0103, dac\u0103 spiritul fanic iscode\u0219te lumea cripticului, o face cu inten\u021bia revel\u0103rii. Pe de o parte, cunoa\u0219terea luciferic\u0103 scoate temporar obiectul din criz\u0103, revel\u00e2nd cripticul; pe de alt\u0103 parte, ea substituie obiectului \u00een criz\u0103 (ca mister deschis) un alt material cognitiv \u2013 cel prin care s-a revelat cripticul.[12]<\/sup><\/a> Procesul este susceptibil de indefinite repet\u0103ri \u0219i dezvolt\u0103ri ulterioare. \u00cen aceast\u0103 interpretare, criza eului cogitativ simbolic, care nu poate explica totul prin intui\u021bia eidetic\u0103 \u0219i recursul la limbaj, ar da na\u0219tere non-simbolicului, care devine, la r\u00e2ndul lui, un criptic (ascuns) pe care con\u0219tiin\u021ba dore\u0219te s\u0103-l reveleze ca \u00eentregire a misterului existen\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii. Lucrul se dovede\u0219te \u00eens\u0103 a fi imposibil pe cale pur ra\u021bional\u0103, aspectele fenomenologicului non-simbolic devenind un fel de criptic revelat, care cuprinde sintezele pasive de patru grade, accesibile printr-un alt fel de intui\u021bie \u0219i descriptibile doar artistic-figurativ (de ex. prin ideea \u201eproiectului poetico-muzical\u201d al filosofului Marc Richir).<\/p>\n\n\n\n

Se na\u0219te \u00een acest fel o dedublare sau o scindare a lumii \u00een simbolic \u0219i non-simbolic, de care con\u0219tiin\u021ba cercet\u0103toare va trebui s\u0103 \u021bin\u0103 seama de acum \u00eenainte, g\u0103sindu-se obligat\u0103 la exerci\u021bii reflexive inedite, de pild\u0103 prin reg\u00e2ndirea rela\u021biei dintre cele trei Critici<\/em> ale lui Kant. Dac\u0103 lumea simbolicului acoper\u0103, practic, Critica ra\u021biunii pure <\/em>\u0219i Critica ra\u021biunii practice<\/em>, lumea non-simbolicului pare a fi mai bine exprimat\u0103 de Critica facult\u0103\u021bii de judecare<\/em>, a c\u0103rei reinterpretare prin prisma analizei frumosului \u0219i sublimului creeaz\u0103 premisele unei estetici a ne-numitului; adic\u0103 a ceea ce \u2013 ca s\u0103 folosim expresia lui Wittgenstein \u2013 poate fi doar ar\u0103tat. Ast\u00adfel, nedeterminarea judec\u0103\u021bilor de reflectare de c\u0103tre un universal anumit le face pe acestea s\u0103-\u0219i identifice un principiu propriu de subsumare a unui anumit particular:<\/p>\n\n\n\n

\n

Ceea ce nu se mai reduce la o tautologie simbolic\u0103, caracteristic\u0103 judec\u0103\u021bilor determinative, adic\u0103 la o activitate pur legislativ\u0103 de subsumare sub un universal deja instituit, ci se traduce \u00eentr-o activitate inventiv\u0103, care las\u0103 loc receptivit\u0103\u021bii, dispozi\u021biei spiritului pentru idei, deci \u0219i pentru inadecvarea constitutiv\u0103 momentului sublim al uimirii, \u00een drumul parcurs de la particular la universal.[13]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Fenomenologicul (non-simbolic) are particularitatea remarcabil\u0103 de a nu se referi la obiecte propriu-zise, dec\u00e2t, eventual, \u00eentr-un sens foarte criptic, \u201ecamuflat\u201d pentru limbajul obi\u0219nuit (aici, prin \u201eobi\u0219nuit\u201d trebuie \u00een\u021beles \u201efilosofic\u201d!). Cu toat\u0103 stranietatea acestui domeniu reflexiv, inaccesibil experien\u021bei cogitative directe sau obi\u0219nuit-mediate, el este conexat \u00eentr-un anumit fel \u2013 prin ceea ce s-a numit \u201echiasm\u0103\u201d \u2013 de cel simbolic, fa\u021b\u0103 de care stabile\u0219te un raport invers celui aparent: fenomenologicul confer\u0103 sens simbolicului, av\u00e2nd avantajul lui \u201epre-\u201d, despre care am pomenit anterior (pre-conceptual, pre-reflexiv, pre-individual…). Anterioritatea (logic\u0103 \u0219i ontologic\u0103) a fenomenologicului \u00eel poten\u021beaz\u0103, \u00eel face s\u0103 de\u021bin\u0103 un soi de eminen\u021b\u0103 secret\u0103 \u00een fa\u021ba simbolicului. Fenomenologicul \u00eentruchipeaz\u0103 fluiditatea libert\u0103\u021bii ca atare (\u00een stare \u201epur\u0103\u201d) fa\u021b\u0103 de solidific\u0103rile simbolicului, \u00eentruchipate \u2013 a\u0219a cum spune M. Richir \u2013 la nivelul limbajului, al culturii, al normelor comportamentale individuale \u0219i de grup\/colectivitate. El apare \u00een \u201enegativ\u201d, printr-o lacun\u0103<\/em> a instituirii simbolice, care devine vizibil\u0103 numai prin sublim. \u00cent\u00e2lnirea dintre simbolic \u0219i fenomenologic are loc printr-o \u201echiasm\u0103\u201d, \u00een\u021beleas\u0103 ca zon\u0103 de cuplaj<\/em> dintre esen\u021bele fenomenologice f\u0103r\u0103 concept \u0219i conceptele simbolice f\u0103r\u0103 esen\u021be. Rezonan\u021ba<\/em> produs\u0103 prin aceast\u0103 \u00eent\u00e2lnire (dintre con\u0219tiin\u021ba inten\u021bional\u0103 activ\u0103 \u0219i lacuna de la nivelul pre-conceptual) este rezultatul \u00eent\u00e2lnirii celor doi instituan\u021bi (simbolic \u0219i fenomenologic) \u00een momentul sublimului.[14]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Dificultatea \u00een\u021belegerii metodei fenomenologice non-simbolice este semnificativ\u0103. S-a afirmat c\u0103 ea nu poate fi \u00een\u021beleas\u0103 dec\u00e2t dac\u0103 se accept\u0103 c\u0103 sensul devine \u00een filosofie o convingere personal\u0103 care renun\u021b\u0103 la preten\u021bia adev\u0103rului obiectiv. Cercet\u0103torul C. Bodea o descrie \u00een felul urm\u0103tor:<\/p>\n\n\n\n

\n

Pornind la drum cu aceast\u0103 convingere, ajungem s\u0103 \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u0103m metoda care st\u0103 la baza fenomenologiei non-simbolice \u0219i care face din ea un act artistic, iar nu o \u0219tiin\u021b\u0103 riguroas\u0103<\/em>. A\u0219a cum opera de art\u0103 nu este nici adev\u0103rat\u0103, nici fals\u0103, pentru c\u0103 nu registrul adev\u0103rului \u00eei este ei propriu, la fel, fenomenologia non-simbolic\u0103 renun\u021b\u0103 la a furniza certitudini universal valabile, mul\u021bumindu-se cu a spune ceva nou \u00een peisajul filosofic actual.[15]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

A filosofa non-simbolist presupune a \u00een\u021belege c\u0103 obiectul inten\u021bional al lui Husserl reprezint\u0103 o \u201egaur\u0103\u201d (lacun\u0103) \u00een g\u00e2ndire \u0219i a accepta aceast\u0103 lips\u0103 ca element de ghidaj nu spre sensuri ideale, date, ci spre noi \u0219i noi sensuri-\u00een-curs-de-a-se-face: \u201eA\u0219adar, urm\u00e2nd  dorin\u021bei, putem veni cu noi \u0219i noi sensuri<\/em> (adic\u0103 obiecte par\u021biale analoage), \u00eentr-o mi\u0219care de sublimare, deci incon\u0219tient\u0103, a\u0219a cum este \u0219i mi\u0219carea sensului-\u00een-curs-de-a-se-face\u201d.[16]<\/sup><\/a> Dar dac\u0103 admitem c\u0103 aici avem de-a face cu un act artistic, atunci mai avem de-a face cu filosofia; sau, mai cur\u00e2nd, cu arta (literatura)?<\/p>\n\n\n\n

\u00centre fenomenologic \u0219i simbolic se realizeaz\u0103 o mediere<\/em> nev\u0103zut\u0103, prin intermediul c\u0103reia trecutul \u0219i viitorul transcendental vor trece \u00een sublim, evit\u00e2ndu-se echivalarea lor tautologic\u0103[17]<\/sup><\/a>, care nu ar mai permite \u00eent\u00e2lnirea ideal\u0103 dintre exeget \u0219i opera unui autor anumit sau \u00eentre propriile g\u00e2nduri \u0219i tr\u0103iri ale fiin\u021belor umane la momente diferite, din timpi diferi\u021bi \u0219i spa\u021bii diferite. Oferim mai jos c\u00e2teva exemple ale acestei \u201ebune \u00eent\u00e2lniri\u201d.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen primul r\u00e2nd, invoc\u0103m problema drumului spre Absolut. C\u0103ut\u0103rile insistente \u0219i pasionate ale metafizicii clasice animate de dorin\u021ba juis\u0103rii de Absolut, soldate cu numeroase e\u0219ecuri bi-milenare, sunt justificate, din punct de vedere psihologic, \u00een sensul dorin\u021bei de originalitate \u0219i excelen\u021b\u0103 creatoare; din punct de vedere psihanalitic \u00eens\u0103, este vorba at\u00e2t de o exagerare, c\u00e2t \u0219i de o imposibilitate. C\u0103ci psihanaliza lacanian\u0103 ne avertizeaz\u0103 despre imposibilitatea accederii la juisarea \u201eCeluilalt\u201d. Creatorul de sistem filosofic nutre\u0219te convingerea c\u0103 Absolutul sau Perfec\u021biunea exist\u0103 \u00eentr-adev\u0103r \u0219i pot fi atinse, chiar prin construirea unui sistem metafizic propriu, invalid\u00e2nd \u00een varii moduri \u00eencerc\u0103rile nereu\u0219ite ale predecesorilor, limitate la o mul\u021bime de \u201ef\u0103r\u00e2me filosofice\u201d, utile poate unui nou edificiu teoretic. Ce ne spun speciali\u0219tii domeniului? Ei ne propun o ipotez\u0103 mai pu\u021bin confortabil\u0103 intelectual (poate \u0219i psiho-afectiv): Perfec\u021biunea nu trebuie c\u0103utat\u0103 undeva anume \u2013 oricum, \u00een niciun caz pe urmele metafizicienilor de alt\u0103dat\u0103; dimpotriv\u0103, este necesar\u0103 asumarea con\u0219tient\u0103 a falsei pierderi a acesteia:<\/p>\n\n\n\n

\n

Contrar a ceea ce s-a crezut, Perfec\u021biunea nu r\u0103m\u00e2ne suspendat\u0103 \u00een posibil, fie el unul transcendental. Ea se \u00eenscrie \u00een antr-actul dintre fenomene, ca fenomen secund, ca rest \u201efenomenal\u201d, adic\u0103. Unul al Perfec\u021biunii. […] Din aceast\u0103 perspectiv\u0103, restul nu este ceva de aruncat. El trebuie doar cur\u0103\u021bat pentru ca locul (adic\u0103 lacuna) \u00een care fusese aruncat s\u0103 poat\u0103 g\u0103zdui altceva dec\u00e2t ratarea. […] Sim\u021bim c\u0103 am pierdut o Perfec\u021biune anume, pe care n-am avut-o, totu\u0219i, niciodat\u0103… Sau, mai precis, una care a fost \u201eodat\u0103\u201d ca… niciodat\u0103. Iar faptul de a asuma aceast\u0103 pierdere este singura \u201edovad\u0103\u201d c\u0103 Perfec\u021biunea exist\u0103 \u201eundeva\u201d, \u201edincolo de m\u0103ri \u0219i \u021b\u0103ri\u201d. O variant\u0103, vedem bine, a argumentului ontologic.[18]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

O atare perspectiv\u0103 permite deta\u0219area de ceea ce s-a crezut, tradi\u021bional, c\u0103 \u00eenseamn\u0103 \u201ePerfec\u021biunea\u201d \u2013 la limit\u0103, un ideal suprem, definitiv \u00eencheiat, f\u0103r\u0103 \u201erest\u201d, care direc\u021bioneaz\u0103 spre sine comportamentul ideatic \u0219i empiric al insului \u0219i colectivit\u0103\u021bii. \u0218ocul vine \u00een momentul \u00een care con\u0219tientiz\u0103m c\u0103 ea nu \u021bine de posibilul transcendent<\/em>, ci de real<\/em>, dar de realul \u00eentr-o alt\u0103 \u00een\u021belegere \u2013 a imanen\u021bei<\/em>, realul dedublat\/scindat \u00een fenomene \u201eprime\u201d \u00eentre care sunt intercalate fenomene \u201esecunde\u201d, altfel spus, de  simbolic \u0219i non-simbolic. C\u00e2nd  realiz\u0103m c\u0103, de fapt, n-am de\u021binut niciodat\u0103 Perfec\u021biunea, de\u0219i t\u00e2njim dup\u0103 ea ca dup\u0103 o pierdere palpabil\u0103, devenim ap\u021bi (vrednici?) s\u0103 cunoa\u0219tem calea veritabil\u0103 c\u0103tre ea, prin \u201ecur\u0103\u021barea restului\u201d (un echivalent posibil al \u201ecur\u0103\u021birii spa\u021biului\u201d, a\u0219a cum traducea Noica, \u00een spirit, acel Einr\u00e4umung<\/em> al lui Heidegger; dar nu spa\u021biul fizic-real, palpabil, ci spa\u021biul ideal-simbolic, imaginar), \u00een favoarea unei reu\u0219ite care s\u0103 ne sus\u021bin\u0103 imboldul de a ne apropia, imaginar, de ea. Consider\u0103m c\u0103 seduc\u021bia Perfec\u021biunii nu va \u00eenceta s\u0103 per\u00adsiste \u00een cultura omenirii, paradoxal, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t ea va fi mai gre\u0219it \u00een\u021beleas\u0103, a\u0219adar nu \u00eentr-un sens intelectual, filosofic (fenomenologic\/psihanalitic, ca ratare), ci \u00eentr-un sens psihologic (escatologic sau soteriologic, al salv\u0103rii), care s\u0103-i dea fiin\u021bei umane certitudinea stimulativ\u0103 c\u0103 via\u021ba merit\u0103 s\u0103 fie tr\u0103it\u0103 mai departe, cu mirajul \u201efetei morgana\u201d \u00een dep\u0103rtare: Perfec\u021biunea sau Transcenden\u021ba.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen filosofia modern\u0103, problema transcenden\u021bei \u00eentruchipate ca \u201elucru \u00een sine\u201d la Kant se arat\u0103 sub \u00eenf\u0103\u021bi\u0219area unei cet\u0103\u021bi cu metereze de necucerit, \u00een fa\u021ba c\u0103rora g\u00e2nditorul cu aspira\u021bii de cuceritor \u0219i viitor ocupant al cet\u0103\u021bii va trebui, inevitabil, s\u0103 se resemneze. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t transcenden\u021ba-cetate este o lume proteic\u0103, schimb\u0103toare \u00een func\u021bie de configura\u021bia sistematic\u0103 a fiec\u0103rui creator de filosofie\/meta\u00adfizic\u0103. De pild\u0103, D. Isac ar\u0103ta c\u0103 \u00een sistemul metafizic al lui Lucian Blaga, transcenden\u021ba se multiplic\u0103 indefinit, devenind o lume a misterului omniprezent (sau a misterelor omniprezente). Nu mult\u0103 vreme dup\u0103 apari\u021bia trilogiilor metafizicii blagiene, Wittgenstein, prin prisma aridelor \u0219i impresionantelor analize conceptuale din cea de a doua parte a vie\u021bii \u0219i activit\u0103\u021bii sale, scria c\u0103 idealul \u201edescifr\u0103rii lucrului \u00een sine\u201d \u00eei captiveaz\u0103 at\u00e2t de mult pe metafizicieni, \u00eenc\u00e2t ei tind s\u0103-l ipostazieze, s\u0103 postuleze tr\u0103s\u0103turi ontice aflate \u00een \u201eafara\u201d noastr\u0103, localizabile \u00een \u201elucrurile \u00eensele\u201d.[19]<\/sup><\/a> Ori (\u0219i) dincolo de acestea, poate departe, chiar foarte departe de ele, ad\u0103ug\u0103m noi. Pe m\u0103sura cre\u0219terii gradului de asumare a acestui ideal, ipostazierea va fi tot mai accentuat\u0103, la unison cu varia\u021biile \u0219i sofistic\u0103rile sistemelor metafizice. Este ceea ce g\u00e2nditorul austro-britanic nu poate accepta: \u201eWittgenstein respinge aceast\u0103 similitudine, deoarece, conform premisei (I)[20]<\/sup><\/a>,<\/sup>, elementele de ordin \u00abesen\u021bial\u00bb \u2013 conceptual \u2013 sunt fundamental diferite de cele de ordin empiric. Filosofii cred mereu c\u0103 descriu \u00ablucrul \u00een sine\u00bb, c\u00e2nd, de fapt, descriu modul conceptual de a-l reprezenta, \u00abgramatica\u00bb expresiei corespunz\u0103toare lucrului respectiv.\u201d.[21]<\/sup><\/a> Iat\u0103 de ce, din acest punct de vedere, metafizicile clasice sunt sortite e\u0219ecului: fiindc\u0103 ele sunt construite cu gramatici speculative excesive, care nu pot solu\u021biona problema transcenden\u021bei, ci doar, cel mult, dac\u0103 nu s\u0103 se afunde \u00een impas, atunci s\u0103 se abat\u0103 simptomatic tocmai de la regulile gramaticilor conceptuale pe care se angajaser\u0103 s\u0103 le respecte.<\/p>\n\n\n\n

Ast\u0103zi, fenomenologia non-simbolic\u0103 interpreteaz\u0103 c\u0103ile de c\u0103utare a transcendentului ca pe tentative ale filosofului creator de a se apropia de nep\u0103trunsul Absolutului ca Origine, un \u201eCel\u0103lalt\u201d Increat, care face posibil\u0103 \u00een-fiin\u021barea omului prin limbaj \u2013 vehiculul unui echilibru mereu problematic \u00eentre con\u0219tient \u0219i incon\u0219tient. Desigur c\u0103 aceste tentative stau invariabil sub semnul rat\u0103rii, \u00eens\u0103 o ratare fecund\u0103, cu consecin\u021ba excep\u021bional\u0103 c\u0103 dezv\u0103luie modul de constituire filosofic\u0103 a subiectului din punct de vedere psiho-lingvistic. Asem\u0103n\u0103tor limbajului cotidian, dar la un alt nivel de \u00eentemeiere, imagina\u021bie conceptual\u0103 \u0219i orizont al deschiderii culturale, limbajul filosofic m\u0103rturise\u0219te indirect trauma rezultat\u0103 din neputin\u021ba de a ajunge la Origine \u00een mod metafizic-speculativ.<\/p>\n\n\n\n

Atunci c\u00e2nd D. Isac comenteaz\u0103 rela\u021bia dintre materia \u0219i forma cunoa\u0219terii la Kant, mai precis \u201eminunea\u201d concordan\u021bei dintre acestea, el face o interesant\u0103 observa\u021bie care anticipeaz\u0103 linia fenomenologiei non-simbolice de mai t\u00e2rziu, spun\u00e2nd c\u0103 \u00een timp sau \u00een afar\u0103 de timp \u2013 \u00een ordine fenomenal\u0103 sau \u00een zon\u0103 ontic\u0103 \u2013 s-a realizat stabilirea unui consens \u00eentre cei doi factori sau poli ai cunoa\u0219terii, angrenarea \u0219i coresponden\u021ba lor fiind rezultatul unor \u201econcesiuni reciproce\u201d care au dus la formarea lumii intermediare zis\u0103 \u201efenomenal\u0103\u201d \u2013 un gen de existen\u021b\u0103 sui-generis<\/em>, situat\u0103 \u00eentre psihic \u0219i ontologic.[22]<\/sup><\/a> Expresia enigmatic\u0103 \u201e\u00een afar\u0103 de timp\u201d poate fi interpretat\u0103 ca semnific\u00e2nd zona pre-simbolic\u0103, de \u201eacomodare\u201d \u00eentre obiectul de dinaintea cunoa\u0219terii \u0219i subiectul ante-cunosc\u0103tor. Pe aceast\u0103 linie ideatic\u0103, Trans\u00adcenden\u021ba, ca Origine sau Abis primordial, preced\u0103 Cunoa\u0219terea, iar fenomenele \u201esecunde\u201d, din registrul non-simbolic (insesizabile prin cunoa\u0219terea curent\u0103) \u201etranspar\u201d prin lacunele unor fenomene \u201eprime\u201d (de genul celor descrise de Kant \u00een Critica ra\u021biunii pure<\/em>), manifeste \u00een lumea de fiecare zi.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen al doilea r\u00e2nd, ne referim la actul hermeneutic ca reunire ideal\u0103 a unor crea\u021bii din spa\u021bii \u0219i timpi culturali diferi\u021bi, \u00eentr-o zon\u0103 aflat\u0103 dincolo de spa\u021biul \u0219i de timpul empiric. Putem s\u0103 exemplific\u0103m aici cu analiza cuget\u0103rii lui J. G. Fichte din idealismul german post-kantian \u00een m\u0103sura particular\u0103 a influen\u021bei acesteia asupra crea\u021biei poetice a lui M. Eminescu.[23]<\/sup><\/a> Ea este efectuat\u0103 de acela\u0219i P. P. Negulescu, \u00een lucrarea Istoria filosofiei contemporane<\/em>.[24]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

G\u00e2nditor complex \u0219i orgolios, Fichte a trebuit s\u0103 se lupte din greu cu obscurit\u0103\u021bile \u0219i contradic\u021biile sistemului s\u0103u de g\u00e2ndire \u2013 al contradic\u021biei progresiv-evolutive dintre Eu \u0219i Non-Eu \u2013 pe care l-a adaptat \u0219i rafinat mereu, pe m\u0103sura elabor\u0103rii unor noi \u0219i noi lucr\u0103ri, cu scopul limpezirii inten\u021biilor creatorului lor. Am spune c\u0103 adversarul cel mai redutabil al sistemului s\u0103u metafizic, generator de enorme obstacole teoretice, cu complica\u021bii agravante deschise chiar \u00een procesul elabor\u0103rii lui, a fost tocmai… Fichte \u00eensu\u0219i! Chiar dintru \u00eenceput, \u201e[…] lumea creat\u0103 de Eul cunosc\u0103tor nu exist\u0103, evident, dec\u00e2t numai ca obiect de cuno\u0219tin\u021b\u0103 pentru el. […] Non-Eul exist\u0103 \u00een Eul \u00een care ia fiin\u021b\u0103. Lumea, adic\u0103, exist\u0103 \u00een con\u0219tiin\u021ba Eului, ca reprezentare a lui. […] Eul, ca subiect cunosc\u0103tor, e obligat s\u0103 se considere numai pe sine \u00eensu\u0219i ca real; tot restul, adic\u0103 \u00eentreg Non-Eul, este pentru el, ideal, fiindc\u0103 nu este dec\u00e2t o idee a lui\u201d.[25]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

   Consecin\u021bele derivate dintr-un Eu care \u00ee\u0219i creeaz\u0103 din sine Non-Eul ca lume opus\u0103 \u0219i \u201erezistent\u0103\u201d fa\u021b\u0103 de sine sunt c\u00e2t se poate de solipsiste, merg\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la deriziune \u0219i absurd:<\/p>\n\n\n\n

\u2013 fiecare om trebuie s\u0103 se considere doar pe sine ca o realitate adev\u0103rat\u0103, nicidecum \u0219i pe ceilal\u021bi;<\/p>\n\n\n\n

\u2013 totodat\u0103, niciun om nu se poate considera m\u0103car pe sine \u00eensu\u0219i ca av\u00e2nd o existen\u021b\u0103 satisf\u0103c\u0103tor asigurat\u0103, fiindc\u0103 \u201eEul nu exist\u0103 dec\u00e2t numai \u00eentruc\u00e2t g\u00e2nde\u0219te \u2013 \u0219i numai at\u00e2ta timp c\u00e2t g\u00e2nde\u0219te\u201d;<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Eul nu exist\u0103 \u00een mod real, dec\u00e2t numai ca propria sa reprezentare.[26]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Reunirea sau re-crearea operat\u0103 de Negulescu, \u00eentre unele idei ale lui Fichte \u2013 mai ales cele expuse \u00een lucrarea Die Bestimmung des Menschen<\/em> [Menirea omului] \u2013, respectiv crea\u021bia poetic\u0103 a lui Eminescu (\u00een special Scrisoarea I<\/em> \u0219i poezia Desp\u0103r\u021bire<\/em>), face drum ipotezei c\u0103 versurile eminesciene interpretate curent ca fiind inspirate de scrierile lui Schopenhauer ar reprezenta, \u00een realitate, rodul unor lecturi ale autorului Luceaf\u0103rului <\/em>din sistemul metafizic al lui Fichte.<\/p>\n\n\n\n

Dialogul imaginar dintre om \u0219i spiritul s\u0103u interior, cuprins \u00een Menirea omului <\/em>\u00eencepe \u00eentr-un mod dezarmant. Omul e obligat s\u0103 admit\u0103 c\u0103 Eul s\u0103u este doar suma unor reprezent\u0103ri, \u00een continu\u0103 schimbare, cu o caracteristic\u0103 uimitoare \u2013 de fiecare dat\u0103, altul, \u0219i totu\u0219i, de fiecare dat\u0103, acela\u0219i: \u201eSunt astfel silit s\u0103 presupun c\u0103 Eul meu, care \u00eenceteaz\u0103 de a mai exista cu fiece reprezentare ce ia sf\u00e2r\u0219it, trebuie s\u0103 re\u00eenceap\u0103 a exista, cu fiecare din reprezent\u0103rile ce le urmeaz\u0103. \u0218i \u00eentruc\u00e2t acele reprezent\u0103ri difer\u0103 unele de altele, trebuie s\u0103 presupun c\u0103 Eul meu este, la fiecare dat\u0103, altul \u2013 r\u0103m\u00e2n\u00e2nd totu\u0219i acela\u0219i, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd tot Eul meu, pe care \u00eel recunosc, la fiecare dat\u0103, ca atare […]\u201d.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Drept consecin\u021b\u0103, nu mai exist\u0103 o plenitudine a fiin\u021bei (sau fiin\u021b\u0103rii) umane, ci un vid, mai exact \u0219i mai paradoxal spus, o plenitudine a vidului<\/em>, care sugereaz\u0103 zona pre-judicativ\u0103 sau pre-simbolic\u0103 (ca realitate ante-predicativ\u0103 a lumii), insesizabil\u0103 prin exerci\u021biul facult\u0103\u021bilor de g\u00e2ndire cu care omul este natural \u00eenzestrat.A\u0219adar, \u201evidul\u201d ar putea fi non-simbolicul, a c\u0103rui existen\u021b\u0103 nu poate fi b\u0103nuit\u0103, \u00eens\u0103 care \u00ee\u0219i face efectul ne\u00eent\u00e2rziat. Non-simbolicul poate fi sau Eul sau Non-Eul, \u00een func\u021bie de perspectiva (\u0219i de preferin\u021ba) interpretului. Din partea noastr\u0103, \u00eenclin\u0103m s\u0103 \u00eel identific\u0103m cu Eul<\/em> \u2013 generator al Non-Eului, \u00een m\u0103sura \u00een care fenomenologicul este generator de sens pentru simbolic, iar demersul cognitiv trebuie s\u0103 \u00ee\u0219i cunoasc\u0103 originea pasiv\u0103; deci, acesta din urm\u0103 (simbolicul) se instituie ca \u201eprezen\u021b\u0103 secund\u0103\u201d (logic, fenomenologic, posibil \u0219i axiologic) fa\u021b\u0103 de primul.<\/p>\n\n\n\n

Asumarea consecin\u021belor logice ale acestei pozi\u021bii teoretice este dificil\u0103, fiindc\u0103 rezultatul se arat\u0103 unul cel pu\u021bin precar. Aici, existen\u021ba<\/em> semnific\u0103 o realitate fantomatic\u0103, separat\u0103 de subiectul cogitativ. Ea \u201e[…] devine astfel un vis ciudat, tulbur\u0103tor, misterios, fiindc\u0103 e peste putin\u021b\u0103 de \u00een\u021beles. Devine, anume, un vis care, mai \u00eent\u00e2i, nu este al nim\u0103nui, fiindc\u0103 nu exist\u0103 nimeni care s\u0103-l poat\u0103 visa, \u0219i care, apoi, nu se poate raporta la nimic, fiindc\u0103 nu exist\u0103 nimic care s\u0103 poat\u0103 fi visat\u201d.[28]<\/sup><\/a> Logic, rezult\u0103 c\u0103 Eul \u00ee\u0219i reprezint\u0103 doar … propriile reprezent\u0103ri, \u00eentr-o exprimare poetic\u0103 \u2013 \u201evisul unui vis\u201d. Realitatea fizic\u0103 a lumii \u0219i vie\u021bii cotidiene se transform\u0103 \u00eentr-o iluzie incontrolabil\u0103: \u201eReduc\u00e2nd \u00eentreaga existen\u021b\u0103 la Eul cuget\u0103tor, spiritul transforma realitatea, pe care omul o percepea cu sim\u021burile, pe care o putea adic\u0103 vedea \u0219i pip\u0103i \u0219i care era permanent\u0103, \u00eentr-o irealitate invizibil\u0103, impalpabil\u0103, gata s\u0103 se evaporeze \u00een fiece clip\u0103. […] Ca expresie unic\u0103 a existen\u021bei, a\u0219adar, Eul nu mai era, \u00een\u0103untrul idealismului subiectiv, pe care \u00eel propov\u0103duia spiritul l\u0103muritor, dec\u00e2t un vis al neexisten\u021bei\u201d.[29]<\/sup><\/a> Acest \u201evis al neexisten\u021bei\u201d poate fi tradus \u00een interpretarea non-simbolic\u0103 prin imposibilitatea con\u0219tiin\u021bei \u2013 altminteri dec\u00e2t pe calea estetic-intuitiv\u0103 \u2013 de a da seama de alteritatea radical\u0103 a totalit\u0103\u021bii ei scindate, pe care se vede obligat\u0103, la un moment dat, s\u0103 o recunoasc\u0103 drept realitatea constitutiv\u0103 a simbolicului \u0219i judicativului; este cert \u00eens\u0103 c\u0103 aceast\u0103 recunoa\u0219tere nu are loc \u00een interiorul sistemului speculativ al lui Fichte.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen acest sens, P. P. Negulescu invoc\u0103 viziunea metafizic\u0103 a lui Eminescu, exprimat\u0103 \u00een poezie, \u00eenf\u0103\u021bi\u0219\u00e2nd consecin\u021bele extreme ale abord\u0103rii idealist-subiective. Negulescu citeaz\u0103 versurile din Scrisoarea I<\/em> despre rela\u021bia dintre fiin\u021b\u0103 \u0219i nefiin\u021b\u0103, probabil inspirate din operele lui Fichte.[30]<\/sup><\/a> Filosoful rom\u00e2n interpreteaz\u0103 \u201eraza\u201d drept lumina con\u0219tiin\u021bei Eului, care apare doar o \u201eclip\u0103\u201d \u00een \u201enoaptea pururea ad\u00e2nc\u0103 a ve\u0219niciei\u201d \u2013 cea de dinaintea \u0219i din urma actelor cogitative, singurele care asigur\u0103 fiin\u021barea Eului. \u201ePulberea\u201d, alc\u0103tuit\u0103 din \u201emii de fire viorii\u201d, \u201eeste gloata reprezent\u0103rilor Eului, ce nu dureaz\u0103 dec\u00e2t at\u00e2ta, c\u00e2t \u021bine lic\u0103rirea efemer\u0103 a con\u0219tiin\u021bei lui\u201d.[31]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Atunci c\u00e2nd lumina con\u0219tiin\u021bei se \u201estinge\u201d, reprezentarea (prin simulacru) a lumii, dispare \u201eca o umbr\u0103-n \u00eentuneric\u201d, fiind doar \u201eun vis al nefiin\u021bei\u201d, expresie a unui Eu inconsistent, fragil, care dispare foarte u\u0219or, pentru a reap\u0103rea ulterior, cu ocazia unei alte reprezent\u0103ri. Se ajunge la ceea ce putem numi \u201ereprezentarea reprezent\u0103rii\u201d, un produs psiho-epistemic f\u0103r\u0103 obiect \u0219i f\u0103r\u0103 subiect, un \u201eunivers himeric\u201d, inconsistent, cu via\u021ba unei clipe, fiindc\u0103 intui\u021bia lumii sintezelor pasive nu poa\u00adte avea o durat\u0103 \u00eendelungat\u0103 \u0219i nici precizie sau consisten\u021b\u0103 ra\u021bional\u0103, \u00een sensul cu\u00adnoscut al termenului.<\/p>\n\n\n\n

Exist\u0103 temeiuri pentru a crede c\u0103 starea de spirit din versurile citate anterior nu este o \u00eent\u00e2mplare, ci o constant\u0103 a crea\u021biei lui Eminescu. Ca dovad\u0103, Negulescu citeaz\u0103 \u0219i un fragment din poezia Desp\u0103r\u021bire<\/em>.[32]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Posibil inspirat (\u0219i) de Fichte \u00een crea\u021bia sa, \u201epoetul-nepereche\u201d a reu\u0219it s\u0103 dea o expresie artistic\u0103 excep\u021bional\u0103 avatarurilor spiritului cuget\u0103tor, surprinz\u00e2nd subtil \u0219i sugestiv debilit\u0103rile lui fantomatice din unele mari opere speculative ale epocii post-kantiene.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen al treilea r\u00e2nd, particulariz\u0103m tema libert\u0103\u021bii \u0219i creativit\u0103\u021bii fenomenologice prin prisma analizei literare critice a romanului contemporan (ca o posibil\u0103 paralel\u0103 complementar\u0103 a acesteia), fiind vorba, \u00een spe\u021b\u0103, de trilogia scriitorului irlandez John Banville, Frames Trilogy<\/em>, alc\u0103tuit\u0103 din romanele The Book of Evidence <\/em>(1989), Ghosts <\/em>(1993) \u0219i Athena <\/em>(1995)[33]<\/sup><\/a>.<\/p>\n\n\n\n

Autoarea Astrid Isac \u00eentreprinde o incursiune critic\u0103 temerar\u0103 \u0219i meritorie, \u00een premier\u0103 \u00een literatura de specialitate pe plan interna\u021bional, asupra trilogiei lui Banville. Particularitatea tentativei ei rezid\u0103 \u00een utilizarea alternativei interpretative a \u201e\u0219tiin\u021bei b\u00e2ntuirii\/posed\u0103rii\u201d (hauntology<\/em>), avansat\u0103 de unii g\u00e2nditori polivalen\u021bi remarcabili, precum J. Derrida \u00een Spectrele lui Marx <\/em>(1993). Termenul hauntology <\/em>este acum utilizat drept cadru teoretic \u00een sensul de urm\u0103rire a spiritelor sau fantomelor care i se ivesc \u00een fiecare roman personajului imaginar Freddie Montgomery\/Morrow. Termenul de \u201elimitrofie\u201d (limitrophy<\/em>) se folose\u0219te \u00een scopul denumirii \u0219i studierii acestei oscila\u021bii \u00een leg\u0103tur\u0103 cu spiritele din via\u021ba naratorului. Noutatea adus\u0103 de autoare \u00een compara\u021bie cu al\u021bi exege\u021bi este aceea c\u0103 accentul interpret\u0103rii nu mai cade pe imagina\u021bie, aceasta fiind acum cobor\u00e2t\u0103 la rangul secund de \u201eunealt\u0103 creatoare\u201d (creative tool<\/em>) a protagonistului, prin care transpare limitrofia generat\u0103 de spirite. \u201eSpre deosebire de cercet\u0103rile anterioare asupra trilogiei, acest studiu se bazeaz\u0103 pe \u0219tiin\u021ba b\u00e2ntuirii\/posed\u0103rii, fiind astfel concentrat pe analiza hauntologic\u0103 a fragmentelor din romane care implic\u0103 apari\u021bia \u0219i func\u021biile particulare ale spiritelor ca apari\u021bii spectrale \u00een via\u021ba lui Montgomery, ridic\u00e2nd preten\u021bia c\u0103 ele determin\u0103 oscilarea naratorului [protagonistul Montgomery \u2013 n. n., I.-C. I.] \u00eentre realitate \u0219i art\u0103\u201d.[34]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Atunci c\u00e2nd autoarea caracterizeaz\u0103 locul ontologic al spiritelor pentru lumea lui Freddie drept nedeterminat <\/em>(undetermined<\/em>), conex\u00e2ndu-l cu lipsa de control a protagonistului asupra lor \u2013 \u00een compara\u021bie cu controlul total pe care acestea \u00eel au asupra lui \u2013, ea se situeaz\u0103 \u00een plin\u0103 fenomenologie non-simbolic\u0103 (\u0219i psihanaliz\u0103), care vede fiin\u021ba uman\u0103 ca nedeterminat\u0103. Nimic nu ne \u00eempiedic\u0103 s\u0103 concepem aceste spirite \u00een maniera \u201eesen\u021belor s\u0103lbatice\u201d ori \u201elibere\u201d pre-simbolice ale lui Merleau-Ponty, care ac\u021bioneaz\u0103 uneori devastator \u0219i mortifer asupra eroului (de ex., declan\u0219\u00e2ndu-i impulsul primar psihotic la crim\u0103 violent\u0103, chiar \u00een primul roman, \u00een urma halucina\u021biei avute \u00een timpul contempl\u0103rii privirii femeii pictate \u00eentr-un tablou), alteori stimulativ, erotic-vitalist, atunci c\u00e2nd acesta cade \u00een reverie artistic\u0103 la contemplarea tablourilor pe care este chemat s\u0103 le examineze ca expert (\u00een cel de-al treilea roman al seriei).<\/p>\n\n\n\n

B\u00e2ntuirea sau posedarea eroului se petrece printr-o persisten\u021b\u0103 a spiritelor \u00een preajma lui, ele p\u0103trunz\u00e2ndu-i \u00een minte \u0219i d\u00e2ndu-i t\u00e2rcoale (lingering)<\/em> la limitele con\u0219tiin\u021bei, ceea ce determin\u0103 oscilarea naratorului \u00eentre realitate \u0219i art\u0103.[35]<\/sup><\/a> Or, dac\u0103 accept\u0103m punctul de vedere exegetic despre situarea crea\u021biilor artistice \u00een ireal \u2013 legitim\u00e2nd complementar perspectiva autoarei \u2013, apare adecvat\u0103 conexarea lui cu cel al fenomenologiei non-simbolice, care ar interpreta expresia \u201elimitele con\u0219tiin\u021bei\u201d ca indic\u00e2nd grani\u021ba (nedefinit\u0103<\/em>) a acesteia cu pre-simbolicul \u0219i pre-con\u0219tientul. Atunci, apare logic\u0103 urmarea c\u0103, \u00een spatele oscil\u0103rii lui Montgomery \u00eentre cele dou\u0103 realit\u0103\u021bi, se afl\u0103 spiritele din operele de art\u0103, ca esen\u021be flotante, incontrolabile, care \u00eendeplinesc diferite func\u021bii pentru erou, pe parcursul romanului\/romanelor.[36]<\/sup><\/a> De\u0219i separate de erou, dar aflate pe planuri ontologice suprapuse cu al acestuia, spiritele \u00eei direc\u021bioneaz\u0103, implacabil, g\u00e2ndurile; ele \u00eei transform\u0103 mintea \u00een ceva \u201eobsesiv \u0219i chinuit\u201d (obsessive and tormented<\/em>), care penduleaz\u0103 schizoid, indecidabil, \u00eentre realitate \u0219i art\u0103 (ireal\/itate), gener\u00e2nd \u00eentregi \u201euniversuri himerice\u201d (cum ar fi spus Eminescu), lumi halucinante care apar \u0219i dispar rapid, imperceptibil, f\u0103r\u0103 ca protagonistul s\u0103 poat\u0103 fi sigur dac\u0103 ele reprezint\u0103 realit\u0103\u021bi palpabile sau simple n\u0103luciri.<\/p>\n\n\n\n

De pild\u0103, \u00een primul roman, eroul crede c\u0103, ucig\u00e2nd-o pe femeia real\u0103, a asasinat-o, de fapt, pe Femeia cu m\u0103nu\u0219i <\/em>(Woman with Gloves<\/em>) din tablou, a c\u0103rei privire p\u0103rea s\u0103-l urm\u0103reasc\u0103 obsesiv, cer\u00e2ndu-i suprimarea figurat\u0103 pentru a-i da consisten\u021b\u0103 real\u0103, prin evadarea din lumea ireal\u0103 a artei \u00een care fusese z\u0103vor\u00e2t\u0103. Corelativ, femeia real\u0103, \u00een carne \u0219i oase, pe care a asasinat-o s-ar fi \u00eentors \u00een tablou ca personajul Femeii <\/em>(Woman<\/em>) \u2013 iat\u0103 cele dou\u0103 planuri sau zone de realitate pe care Montgomery devine incapabil s\u0103 le disting\u0103. At\u00e2t Femeia<\/em>, c\u00e2t \u0219i privirea ei par s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u00een mintea lui ca un element unic, ceea ce marcheaz\u0103 \u00eenceputul b\u00e2ntuirii.[37]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Comunicarea dintre lumea spiritelor \u0219i cea real\u0103 se realizeaz\u0103, probabil, prin oscila\u021bia (sau vibra\u021bia) acestor spirite, ceea ce ar explica bog\u0103\u021bia detaliilor pe alocuri suprarealiste ale descrierilor din romanele lui Banville; ea este, de fapt, o surs\u0103 de inepuizabil\u0103 creativitate pentru narator, pe care o putem interpreta ca influen\u021ba incon\u0219tientului fenomenologic al sintezelor pasive asupra con\u0219tientului. Arta este fantomatic\u0103, scrie Astrid Isac, a\u0219a cum este \u0219i lumea eroului Freddie, \u00een care spiritele dep\u0103\u0219esc transcendental realitatea, oferindu-i acestuia \u201eocheade\u201d spre spiritele din operele de art\u0103 \u2013 o indicare a \u201epeisajului transcendental\u201d din fenomenologia non-simbolic\u0103, imposibil de reprezentat pe cale intuitiv\u0103.[38]<\/sup><\/a> Pe parcursul trilogiei, acest peisaj fantomatic se metamorfozeaz\u0103 din Femeia cu m\u0103nu\u0219i <\/em>\u00een personajele din tabloul Lumea de aur<\/em> (Le monde d\u2019or<\/em>) \u0219i femeia A., \u00een ultima \u0219i singura pictur\u0103 autentic\u0103 din seria de 8 pe care Montgomery\/Morrow este chemat s\u0103 le autentifice.[39]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

\u00cen cel de al doilea volum, Ghosts <\/em>[Spiritele], anumite pasajepar s\u0103 desemneze peisajul transcendental; de pild\u0103, atunci c\u00e2nd Banville se refer\u0103 la tabloul Le monde d\u2019or <\/em>\u0219i scrie c\u0103 \u201eFlora viseaz\u0103 lumea de aur. Lumi \u00een alte lumi. Ele s\u00e2ngereaz\u0103 una \u00een alta. \u00cen acela\u0219i timp sunt aici \u0219i acolo, atunci \u0219i acum, ca prin minune. M\u0103 g\u00e2ndesc la lini\u0219tea care vie\u021buie\u0219te \u00een ad\u00e2ncimile oglinzilor. \u00cen ele nu se reflect\u0103 lumea noastr\u0103. Este un cu totul alt loc, alt univers, z\u0103mislit cu iscusin\u021b\u0103 s\u0103-l imite pe al nostru. Acolo, totul este posibil; chiar \u0219i mor\u021bii pot s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la via\u021b\u0103\u201d.[40]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

\u00cen romanul Athena<\/em>, Morrow imagineaz\u0103 o poveste de dragoste cu enigmatica doamn\u0103 A., ca o posibil\u0103 \u00eencercare de resituare fa\u021b\u0103 de trecutul s\u0103u, pe planul realit\u0103\u021bii create fa\u021b\u0103 de sine. Doamna A. poate fi o pur\u0103 fic\u021biune (dintre acele figmenta imaginationis<\/em>, cum ar fi spus Kant) sau o metafor\u0103 a artei \u00eense\u0219i. \u00cen interpretarea autoarei Astrid Isac, prezen\u021ba fluctuant\u0103 (fleeting<\/em>) a acestui personaj evanescent ar indica statutul ei de spirit al artei, mai cur\u00e2nd ca o absen\u021b\u0103. Astfel, cercul b\u00e2ntuirii se \u00eenchide \u2013 cel pu\u021bin \u00een economia trilogiei \u2013, fiindc\u0103 \u201e\u00centr-un fel, A. \u00eencheie b\u00e2ntuirea, ea \u00eel conduce pe Morrow la final la un punct \u00een care el nu a reu\u0219it s\u0103-\u0219i \u00een\u021beleag\u0103 trecutul, dar din care poate c\u0103 devine \u00een stare s\u0103 reg\u00e2ndeasc\u0103 modul de a \u0219i-l percepe\u201d.[41]<\/sup><\/a> Doamna A. semnific\u0103 \u201eprezentul f\u0103r\u0103 prezen\u021b\u0103\u201d, timpul fabulos al transcendentalului (echivalent cu incon\u0219tientul fenomenologic), dar \u0219i timpul crea\u021biei, pentru care prezen\u021ba artistului m\u0103rturise\u0219te.[42]<\/sup><\/a> Iat\u0103 un final deschis, at\u00e2t \u00een spiritul fenomenologic non-simbolic, c\u00e2t \u0219i psihanalitic (terapeutic), ilustr\u00e2nd ipostaza \u201ebunei \u00eent\u00e2lniri\u201d dintre simbolic \u0219i fenomenologic.<\/p>\n\n\n\n

Proiectul de reform\u0103 intern\u0103 a fenomenologiei, prin renun\u021barea fond\u0103rii acesteia ca \u0219tiin\u021b\u0103 riguroas\u0103, \u00een favoarea eviden\u021bierii lumii \u201epre-judicative\u201d, spontane \u0219i \u201eestetice\u201d, cuprinde \u0219i unele aspecte mai pu\u021bin clarificate, care re\u021bin aten\u021bia analistului.<\/p>\n\n\n\n

Ideea pasivit\u0103\u021bii originare, care destram\u0103 iluzia omniprezen\u021bei con\u0219tiin\u021bei, implic\u0103 discu\u021bia rela\u021biei dintre estetic \u0219i anti-estetic, pe terenul ideii retroiect\u0103rii sublimului ca dialectic\u0103 a evolu\u021biei \u0219i involu\u021biei esen\u021belor libere sau \u201eflotante\u201d, explorat de unii cercet\u0103tori. De pild\u0103, se afirm\u0103 c\u0103 \u201ePentru a putea fi estetic\u0103, lumea pre-reflexiv\u0103 nu poate fi \u00eencadrat\u0103 logic, nici cunoscut\u0103 prin ra\u021bionament astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 \u00ee\u0219i poat\u0103 p\u0103stra partea de nedeterminare intact\u0103 ca surs\u0103 a oric\u0103rui act creator\u201d.[43]<\/sup><\/a> Mai mult \u00eens\u0103, imediat apare presupozi\u021bia problematic\u0103 a p\u0103str\u0103rii voin\u021bei umane nealterate la nivel proto-ontic, din moment ce \u201eSingura posibilitate de a contracara grotescul st\u0103 \u00een p\u0103strarea unei \u00abinten\u021bionalit\u0103\u021bi\u00bb a egoului care nu mai poate fi redus\u0103: voin\u021ba <\/em>[subl. n., I.-C. I.]\u201d[44]<\/sup><\/a>. \u0218i atunci, se ridic\u0103 \u00eentrebarea: cum este totu\u0219i posibil\u0103 o voin\u021b\u0103 f\u0103r\u0103 subiect (uman)? Nu vedem, deocamdat\u0103, un r\u0103spuns l\u0103muritor.<\/p>\n\n\n\n

O alt\u0103 chestiune problematic\u0103 este aceea a tenta\u021biei situ\u0103rii apogeului filosofiei universale la momentul prezent: \u201e[…] fenomenologia non-simbolic\u0103 este apogeul filosofiei pentru c\u0103 ea con\u021bine dintotdeauna sedimentate \u0219i retroiectate toate fazele fenomenologiei\u201d.[45]<\/sup><\/a> Cine \u00eens\u0103 ar putea garanta c\u0103 viitorul nu va aduce cu sine alte curente sau paradigme de g\u00e2ndire \u2013 fie ele fenomenologice sau de alte orient\u0103ri filosofice \u2013 care vor oferi perspective teoretico-metodologice mai pertinente \u0219i mai fertile dec\u00e2t curentul non-simbolic? Poate fi acceptat\u0103 f\u0103r\u0103 rezerve implica\u021bia c\u0103, din moment ce incon\u0219tientul fenomenologic cu a sa spontaneitate creatoare trece pe primul plan, singura fenomenologizare autentic\u0103 a cunoa\u0219terii este (\u0219i r\u0103m\u00e2ne) opera de art\u0103? Nu se ajunge astfel la un pan-estetism, poate la fel de p\u0103gubitor ca \u00eencercare de \u00een\u021belegere a lumii, precum pan-onto-logi(ci)smul hegelian?<\/p>\n\n\n\n

A treia problem\u0103 prive\u0219te statutul fenomenologiei non-simbolice \u00een calitatea ei de \u0219tiin\u021b\u0103 a instituirii sensurilor noi (enigmatic spus, o \u201e\u0219tiin\u021b\u0103 f\u0103r\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103\u201d), de a se ghida \u00een direc\u021bia de la sensul-\u00een-curs-de-a-se-face spre noi orizonturi de sens: \u201eDe unde vine ea este o \u00eentrebare pe c\u00e2t de legitim\u0103, pe at\u00e2t de dificil\u0103, \u00eens\u0103 deocamdat\u0103 nu putem g\u0103si un r\u0103spuns mai bun, dec\u00e2t acela c\u0103 vine de la Cel\u0103lalt\u201d.[46]<\/sup><\/a> O origine misterioas\u0103, imprecizabil\u0103, tocmai deoarece precizarea ar trece din nou pe terenul esen\u021belor simbolice, anul\u00e2nd spontaneitatea fenomenologic\u0103. Ni se spune c\u0103 \u201eExist\u0103, a\u0219adar, o \u00abmigra\u021bie\u00bb a sensului, de la fenomenologic spre simbolic, \u00een ciuda distan\u021bei care separ\u0103 cele dou\u0103 registre, \u00abmigra\u021bie\u00bb care nu este nici mi\u0219care, nici act, ci o transpozi\u021bie<\/em>, un salt prin vidul phantasiei<\/em>, numit de c\u0103tre Richir, marcaj la distan\u021b\u0103 a esen\u021belor<\/em>\u201d.[47]<\/sup><\/a> Avertismentul lui M. Richir fa\u021b\u0103 de falsitatea convingerii c\u0103 eidetica transcendental\u0103 f\u0103r\u0103 concept ar conduce la originea acestuia provine din faptul c\u0103 schematismul transcendental al fenomenaliz\u0103rii nu permite univocitatea de sens: \u201eFenomenul este de la \u00eenceput distorsionat, ceea ce face ca sensul fenomenologic, spre deosebire de cel simbolic, s\u0103 fie imposibil de prins a\u0219a cum e cu adev\u0103rat (pentru c\u0103 nu exist\u0103 un adev\u0103r al lui)\u201d.[48]<\/sup><\/a> Dar este posibil\u0103 cercetarea unui fenomen \u00een absen\u021ba unui sens univoc? Atunci cum \u00ee\u0219i mai poate p\u0103stra ea \u00eens\u0103\u0219i rectitudinea care s\u0103 o conduc\u0103 la rezultat? Aici, Blaga ar putea spune c\u0103, dup\u0103 relativa revelare a misterului schematismului transcendental clasic (la Kant), se deschide deja un altul, mai ad\u00e2nc \u0219i mai redutabil, cel al interfacticit\u0103\u021bii transcendentale ca leg\u0103tur\u0103 \u00een chiasm\u0103 a simbolicului \u0219i fenomenologicului.<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
Note<\/strong><\/h5><\/div>\n\n\n\n

[1]<\/sup><\/a> P. P. Negulescu, Scrieri inedite<\/em>, I, Problema cunoa\u0219terii<\/em>, p. 771.<\/p>\n\n\n\n

[2]<\/sup><\/a> I. Isac, \u201eInterpret\u0103ri ale fenomenologiei lui Ed. Husserl \u00een viziunile lui P. P. Negulescu \u0219i L. Blaga\u201d, p. 215.<\/p>\n\n\n\n

[3]<\/sup><\/a> P. P. Negulescu, Scrieri inedite<\/em>, I, Problema cunoa\u0219terii<\/em>, p. 784.<\/p>\n\n\n\n

[4]<\/sup><\/a> Livia Dio\u0219an (Pa\u0219ca), Asumarea putin\u021bei de a vorbi. Eseu despre Emmanuel L\u00e9vinas<\/em>, pp. 67, 112.<\/p>\n\n\n\n

[5]<\/sup><\/a> Propunem variantele de \u201eesen\u021be libere\u201d sau \u201eesen\u021be flotante\u201d, care pot, \u00een opinia noastr\u0103, s\u0103 dea seama mai bine de anumite contexte tacite \u00een care existen\u021ba acestora este implicat\u0103 sau sugerat\u0103.<\/p>\n\n\n\n

[6]<\/sup><\/a> Vezi C. Bodea, Problema fenomenologic\u0103 a incon\u0219tientului<\/em>, p. 59.<\/p>\n\n\n\n

[7]<\/sup><\/a> Vezi L. Blaga, Trilogia cunoa\u0219terii<\/em>, II, Cunoa\u0219terea luciferic\u0103<\/em>, p. 6: \u201eNecunoscutul \u00een cadrul cunoa\u0219terii luciferice e un permanent \u0219i inevitabil postulat, care cere ve\u0219nic \u00eenlocuirea \u00abar\u0103tatului\u00bb prin \u00abascuns\u00bb \u0219i a acestuia prin \u00ab\u0219i mai ascuns\u00bb [a se vedea, pentru fenomenologia non-simbolic\u0103, progresia treptat\u0103 p\u00e2n\u0103 la sintezele pasive de gradul patru, cu un permanent spor de ad\u00e2ncire a misterului \u2013 n. n., I.-C. I.]. Necunoscutul \u00een limitele cunoa\u0219terii luciferice are un accent de esen\u021bialitate fa\u021b\u0103 de cunoscut \u0219i e chemat, odat\u0103 revelat, s\u0103 dea un caracter de accidentalitate cunoscutului ini\u021bial\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[8]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, pp. 30\u201331:  \u201eCunoa\u0219terea luciferic\u0103 \u00eencepe prin aceea c\u0103 nu mai socote\u0219te obiectul dat al cunoa\u0219terii drept \u00abobiect\u00bb, ci numai ca un simptom al \u00abobiectului\u00bb. Prin acest act, obiectul cunoa\u0219terii ajunge \u00een \u00abcriz\u0103\u00bb, adic\u0103 sufer\u0103 o despicare \u00een dou\u0103, \u00eentr-o parte care se arat\u0103 \u0219i \u00eentr-o parte care se ascunde, prin ceea ce obiectul \u00ee\u0219i pierde echilibrul interior. […] Ceea ce mai \u00eenainte fusese obiect neted, nedespicat \u2013 se preface \u00een obiect despicat \u00een dou\u0103: \u00een ar\u0103tat \u0219i ascuns\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[9]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 35: \u201eProgresul cunoa\u0219terii paradisiace \u00een domeniul necunoscutului e extensiv, liniar, de \u00eentregire, de ad\u0103ugire, de juxtapunere. Progresul cunoa\u0219terii luciferice \u00een domeniul necunoscutului se realizeaz\u0103 intensiv, \u00een ad\u00e2ncime. Cunoa\u0219terea luciferic\u0103 \u00eencearc\u0103 s\u0103 p\u0103trund\u0103 tot mai ad\u00e2nc \u00een esen\u021ba ascuns\u0103 a obiectelor. Misterelor deschise li se substituie altele\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[10]<\/sup><\/a> Codru\u021ba Furtun\u0103, Retroiectarea sublimului (ca proiect poetico-muzical) la Marc Richir<\/em>, pp. 6\u20137.<\/p>\n\n\n\n

[11]<\/sup><\/a> L. Blaga, Trilogia cunoa\u0219terii<\/em>, II, Cunoa\u0219terea luciferic\u0103<\/em>, pp. 50, 51: \u201eS\u0103 numim partea care se arat\u0103 a obiectului \u00een criz\u0103 fanicul misterului deschis, iar partea care se ascunde a obiectului \u00een criz\u0103 s\u0103 o numim cripticul misterului deschis. […] Ceea ce fusese obiect al cunoa\u0219terii paradisiace se \u00eentrege\u0219te \u00een ad\u00e2ncime \u0219i concomitent se despic\u0103 \u00een \u00abfanic\u00bb \u0219i \u00abcriptic\u00bb\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[12]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 52.<\/p>\n\n\n\n

[13]<\/sup><\/a> Vezi Codru\u021ba Furtun\u0103, Retroiectarea sublimului<\/em>, p. 8.<\/p>\n\n\n\n

[14]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, pp. 3\u20134.<\/p>\n\n\n\n

[15]<\/sup><\/a> Vezi C. Bodea, Problema fenomenologic\u0103 a incon\u0219tientului<\/em>, p. 48.<\/p>\n\n\n\n

[16]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 49.<\/p>\n\n\n\n

[17]<\/sup><\/a> Vezi Codru\u021ba Furtun\u0103, Retroiectarea sublimului<\/em>, p. 9.<\/p>\n\n\n\n

[18]<\/sup><\/a> Vezi S. Frunz\u0103, \u201eCu Virgil Ciomo\u0219 despre psihanaliz\u0103, terapie \u0219i filosofie\u201d (interviu), p. 6.<\/p>\n\n\n\n

[19]<\/sup><\/a> Vezi A. Paul-Iliescu, \u201eStudiu introductiv\u201d la L. Wittgenstein, Cercet\u0103ri filosofice<\/em>, p. 37.<\/p>\n\n\n\n

[20]<\/sup><\/a> Premisa (I) afirm\u0103 c\u0103 filosofia este cercetare conceptual\u0103, nu cunoa\u0219tere empiric\u0103.<\/p>\n\n\n\n

[21]<\/sup><\/a> A. Paul-Iliescu, op. cit.<\/em><\/p>\n\n\n\n

[22]<\/sup><\/a> Vezi D. Isac, Cunoa\u0219tere \u0219i Transcenden\u021b\u0103<\/em>, p. 142: \u201e[…] orice cap cu sim\u021b metafizic \u0219i lucid va recunoa\u0219te c\u0103 omul particip\u0103 totu\u0219i la Transcenden\u021b\u0103, c\u0103 este, cu tot cosmosul care-l \u00eenconjoar\u0103, o expresie a Transcenden\u021bei\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[23]<\/sup><\/a> Paragrafele cuprinse \u00een interiorul acestei exemplific\u0103ri reiau, cu unele diferen\u021be, tema sec\u021biunii \u201eAvatarurile eului fichteean \u2013 o posibil\u0103 influen\u021b\u0103 asupra crea\u021biei lui Eminescu\u201d (Petre P. Negulescu), din volumul I.-C. Isac, \u00cen\u021belepciunea sub un cer senin. Antologie de studii de filosofie rom\u00e2neasc\u0103<\/em>, Cluj-Napoca, Editura Presa Universitar\u0103 Clujean\u0103, Editura Ecou Transilvan, 2021, pp. 88\u201394.<\/p>\n\n\n\n

[24]<\/sup><\/a> Vezi P. P. Negulescu, Istoria filosofiei contemporane<\/em>, vol. II, Idealismul german post-kantian<\/em>, Bucure\u0219ti, Monitorul Oficial \u0219i Imprimeriile Statului, Imprimeria Na\u021bional\u0103, 1942.<\/p>\n\n\n\n

[25]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, cap. III, \u201eGeneza idealismului subiectiv\u201d, pp. 150\u2013151.<\/p>\n\n\n\n

[26]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, pp. 151\u2013154.<\/p>\n\n\n\n

[27]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 169.<\/p>\n\n\n\n

[28]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, pp. 169\u2013170.<\/p>\n\n\n\n

[29]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 170.<\/p>\n\n\n\n

[30]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>. \u201ePrecum pulberea se joac\u0103 \u00een imperiul unei raze,\/ Mii de fire viorii ce cu raza \u00eenceteaz\u0103,\/ Astfel, \u00eentr-a ve\u0219niciei noapte pururea ad\u00e2nc\u0103\/ Avem clipa, avem raza, care tot mai \u0163ine \u00eenc\u0103.\/ Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbr\u0103-n \u00eentuneric,\/  C\u0103ci e vis al nefiin\u0163ei universul cel himeric.\u201d<\/p>\n\n\n\n

[31]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 171.<\/p>\n\n\n\n

[32]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>. \u201eTot alte unde-i sun\u0103 aceluia\u0219i p\u00e2r\u0103u:\/  La ce statornicia p\u0103rerilor de r\u0103u,\/  C\u00e2nd prin aceast\u0103 lume s\u0103 trecem ne e scris\/  Ca visul unei umbre \u0219i umbra unui vis?\u201d<\/p>\n\n\n\n

[33]<\/sup><\/a> Interpretarea critic\u0103 de referin\u021b\u0103 pentru \u00eencercarea noastr\u0103 hermeneutic\u0103 este lucrarea semnat\u0103 de Astrid Isac, Specters of Art: Hauntology and Limitrophy in John Banville\u2019s Frames Trilogy<\/em>, MA Thesis, Stockholm University, Department of English, Literature, Spring 2023.<\/p>\n\n\n\n

[34]<\/sup><\/a> Astrid Isac, Specters of Art<\/em>, \u201eAbstract\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[35]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 4.<\/p>\n\n\n\n

[36]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 5: \u201eThe conceptual, hauntological novelty here proposes an explanation behind Montgomery\u2019s oscillation between the two realms, that being the ghosts in the works of art that he observes and that fulfill different functions for him throughout the novels\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[37]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 6: \u201e[…] the Woman in the painting and her glance are the ghosts, while Montgomery believes the woman he killed was the one in the painting. In this way, the woman next to him returns through the Woman in the painting in Montgomery\u2019s mind and he fails to distinguish between the two realms of reality and art. Both the Woman and her glance appear to return to his mind as one element, and the apparition itself constitutes the beginning of the haunting, which is followed by constant haunting of ghosts from paintings throughout the trilogy\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[38]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 11.<\/p>\n\n\n\n

[39]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[40]<\/sup><\/a> Vezi J. Banville, Ghosts<\/em>, p. 55: \u201eFlora is dreaming of the golden world. Worlds within worlds. They bleed into each other. I am at once here and there, then and now, as if by magic. I think of the stillness that lives in the depths of mirrors. It is not our world that is reflected there. It is another place entirely, another universe, cunningly made to mimic ours. Anything is possible there; even the dead may come back to life\u201d. Apud<\/em> Astrid Isac, Specters of Art<\/em>, p. 29.<\/p>\n\n\n\n

[41]<\/sup><\/a> Astrid Isac, Specters of Art<\/em>, p. 37: \u201eA. somehow completes the haunting, in the end leading Morrow to a point where he has not managed to grasp his past, but perhaps he is able to rethink the way he perceives it\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[42]<\/sup><\/a> Vezi C. Bodea, Problema fenomenologic\u0103 a incon\u0219tientului<\/em>, p. 53.<\/p>\n\n\n\n

[43]<\/sup><\/a> Vezi Codru\u021ba Furtun\u0103, Retroiectarea sublimului (ca proiect poetico-muzical) la Marc Richir<\/em>, p. 16.<\/p>\n\n\n\n

[44]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 17.<\/p>\n\n\n\n

[45]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 20.<\/p>\n\n\n\n

[46]<\/sup><\/a> Vezi C. Bodea, Problema fenomenologic\u0103 a incon\u0219tientului<\/em>, p. 52.<\/p>\n\n\n\n

[47]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 62.<\/p>\n\n\n\n

[48]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 63.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
Referin\u021be bibliografice<\/strong><\/h5><\/div>\n\n\n\n

Banville, J., Ghosts<\/em>, London, Picador, 1998.<\/p>\n\n\n\n

Blaga, L., Trilogia cunoa\u0219terii<\/em>,II, Cunoa\u0219terea luciferic\u0103<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Humanitas, 2003.<\/p>\n\n\n\n

Bodea, C., Problema fenomenologic\u0103 a incon\u0219tientului<\/em>. Tez\u0103 de doctorat, Universitatea \u201eBabe\u0219-Bolyai\u201d, Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie \u0219i Filosofie, \u0218coala doctoral\u0103 de filosofie, 2015.<\/p>\n\n\n\n

Dio\u0219an (Pa\u0219ca) Livia, Asumarea putin\u021bei de a vorbi. Eseu despre Emmanuel L\u00e9vinas<\/em>. Tez\u0103 de doctorat, Universitatea \u201eBabe\u0219-Bolyai\u201d, Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie \u0219i Filosofie, \u0218coala doctoral\u0103 de filosofie, 2016.<\/p>\n\n\n\n

Frunz\u0103, S., \u201eCu Virgil Ciomo\u0219 despre psihanaliz\u0103, terapie \u0219i filosofie\u201d (interviu), https:\/\/frunzasandu.wordpress.com\/2020\/09\/13\/cu-virgil-ciomos-despre-psihanaliza-terapie-si-filosofie\/ (accesat la 14.09.2020).<\/p>\n\n\n\n

Furtun\u0103, Codru\u021ba-Georgeta, Retroiectarea sublimului (ca proiect poetico-muzical) la Marc Richir. Pentru o fenomenologie non-simbolic\u0103<\/em>. Tez\u0103 de doctorat, Universitatea \u201eBabe\u0219-Bolyai\u201d, Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie \u015fi Filosofie, \u0218coala doctoral\u0103 de filosofie, 2012.<\/p>\n\n\n\n

Isac, Astrid, Specters of Art: Hauntology and Limitrophy in John Banville\u2019s <\/em>Frames Trilogy, MA Thesis, Stockholm University, Department of English, Literature, Spring 2023, https:\/\/www.diva-portal.org\/smash\/get\/diva2:1767208\/ FULLTEXT01.pdf (diva-portal.org) (accesat la 17.07.2023).<\/p>\n\n\n\n

Isac, D., Cunoa\u0219tere \u0219i Transcenden\u021b\u0103<\/em>, ed. \u00eengrijit\u0103 de Ionu\u021b Isac, Cluj-Napoca, Editura \u201eCasa C\u0103r\u021bii de \u0218tiin\u021b\u0103\u201d, 2014.<\/p>\n\n\n\n

Isac, I., \u201eInterpret\u0103ri ale fenomenologiei lui Ed. Husserl \u00een viziunile lui P. P. Negulescu \u0219i L. Blaga\u201d, Anuarul Institutului de Istorie \u201eGeorge Bari\u021biu\u201d din Cluj-Napoca<\/em>, Series Humanistica, XV, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2017.<\/p>\n\n\n\n

Negulescu, P. P., Istoria filosofiei contemporane<\/em>, vol. II, Idealismul german post-kantian<\/em>, Bucure\u0219ti, Monitorul Oficial \u0219i Imprimeriile Statului, Imprimeria Na\u021bional\u0103, 1942.<\/p>\n\n\n\n

Negulescu, P. P., Scrieri inedite<\/em>, I, Problema cunoa\u0219terii<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Academiei RSR, 1969.<\/p>\n\n\n\n

Wittgenstein, L., Cercet\u0103ri filosofice<\/em>, trad. din german\u0103 de Mircea Dumitru \u0219i Mircea Flonta, \u00een colaborare cu Adrian-Paul Iliescu \u201eStudiu introductiv\u201d de Adrian-Paul Iliescu, Bucure\u0219ti, Editura Humanitas, 2013.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n

[Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u015fti<\/em>, vol. XIX: Filosofie \u0219i psihologie<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2023, pp. 26\u201343]<\/p>\n\n\n\n

\n
<\/path><\/svg><\/span>
Descarc\u0103<\/div><\/a><\/div><\/div>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

DOI: 10.59277\/SIFR.202319.02 O mo\u0219tenire a lui Edmund Husserl: fenomenologia non-simbolic\u0103 Ionu\u021b-Constantin Isac Institutul de Istorie \u201eGeorge Bari\u021biu\u201d din Cluj-Napoca, Academia Rom\u00e2n\u0103, Filiala Cluj An Inheritance from Edmund Husserl: Non-symbolic Phenomenology Abstract: Husserl\u2019s posterity has reconsidered the phenomenological topic, exploring directions and consequences barely outlined by its founder. Scholars such as E. Straus, M. Merleau-Ponty, H. […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"parent":7848,"menu_order":2,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","template":"","meta":{"_uag_custom_page_level_css":"","site-sidebar-layout":"default","site-content-layout":"","ast-site-content-layout":"default","site-content-style":"default","site-sidebar-style":"default","ast-global-header-display":"","ast-banner-title-visibility":"","ast-main-header-display":"","ast-hfb-above-header-display":"","ast-hfb-below-header-display":"","ast-hfb-mobile-header-display":"","site-post-title":"disabled","ast-breadcrumbs-content":"","ast-featured-img":"","footer-sml-layout":"","theme-transparent-header-meta":"","adv-header-id-meta":"","stick-header-meta":"","header-above-stick-meta":"","header-main-stick-meta":"","header-below-stick-meta":"","astra-migrate-meta-layouts":"set","ast-page-background-enabled":"default","ast-page-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-4)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"ast-content-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"footnotes":""},"categories":[250,412],"tags":[418,420,416],"class_list":["post-7896","page","type-page","status-publish","hentry","category-ionut-isac","category-sifr19","tag-dumitru-isac","tag-lucian-blaga","tag-p-p-negulescu"],"featured_image_src":null,"uagb_featured_image_src":{"full":false,"thumbnail":false,"medium":false,"medium_large":false,"large":false,"1536x1536":false,"2048x2048":false},"uagb_author_info":{"display_name":"SIFR","author_link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/author\/mm\/"},"uagb_comment_info":0,"uagb_excerpt":"DOI: 10.59277\/SIFR.202319.02 O mo\u0219tenire a lui Edmund Husserl: fenomenologia non-simbolic\u0103 Ionu\u021b-Constantin Isac Institutul de Istorie \u201eGeorge Bari\u021biu\u201d din Cluj-Napoca, Academia Rom\u00e2n\u0103, Filiala Cluj An Inheritance from Edmund Husserl: Non-symbolic Phenomenology Abstract: Husserl\u2019s posterity has reconsidered the phenomenological topic, exploring directions and consequences barely outlined by its founder. Scholars such as E. Straus, M. Merleau-Ponty, H.…","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/7896","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7896"}],"version-history":[{"count":32,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/7896\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8423,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/7896\/revisions\/8423"}],"up":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/7848"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7896"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7896"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7896"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}