{"id":7959,"date":"2023-12-10T09:38:23","date_gmt":"2023-12-10T07:38:23","guid":{"rendered":"http:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/?page_id=7959"},"modified":"2024-07-09T18:10:12","modified_gmt":"2024-07-09T16:10:12","slug":"c-radulescu-motru-repere-formative-jean-martin-charcot-1825-1893-si-wilhelm-wundt-1832-1920","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/volumul-19-2023\/c-radulescu-motru-repere-formative-jean-martin-charcot-1825-1893-si-wilhelm-wundt-1832-1920\/","title":{"rendered":"C. R\u0103dulescu-Motru: repere formative. Jean-Martin Charcot (1825\u20131893) \u0219i Wilhelm Wundt (1832\u20131920) | Sorin-Avram V\u00eertop"},"content":{"rendered":"\n

DOI: 10.59277\/SIFR.202319.05<\/p>\n\n\n\n

C. R\u0103dulescu-Motru: repere formative. Jean-Martin Charcot (1825\u20131893) \u0219i Wilhelm Wundt (1832\u20131920)<\/h2><\/div>\n\n\n\n
Sorin-Avram V\u00eertop<\/h5>

Universitatea \u201eConstantin Br\u00e2ncu\u0219i\u201d din T\u00e2rgu Jiu<\/p><\/div>\n\n\n\n

\n
<\/span>
Descarc\u0103<\/div><\/a><\/div><\/div>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
C. R\u0103dulescu-Motru: Formative Milestones. Jean-Martin Charcot (1825\u20131893) and Wilhelm Wundt (1832\u20131920)<\/strong><\/h5><\/div>\n\n\n\n

Abstract<\/strong>:<\/strong> <\/strong>The sources related to R\u0103dulescu-Motru\u2019s activity, encompassing monographs, studies, articles, and memoiristic or journal-like works, highlight the formative and creative aspects mostly within the country, exhibiting an enumerative, chronological, and synthetic nature. Understanding R\u0103dulescu-Motru\u2019s work also necessitates insight into the scientific environments of his primary West European locations, Paris and Leipzig. The following paper aims to reconstruct the scientific atmosphere during his studies with Jean-Martin Charcot and Wilhelm Wundt in both Paris and Leipzig.<\/p>\n\n\n\n

Keywords: <\/strong>scientific and experimental psychology; Salp\u00eatri\u00e8re Hospice; Wundt\u2019s laboratory in Leipzig; psychology, philosophy, and science.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
Premise formative<\/strong><\/h5><\/div>\n\n\n\n

\u00cen cele ce urmeaz\u0103, voi \u00eencerca, mai \u00eent\u00e2i, s\u0103 identific contextul activit\u0103\u021bii \u0219tiin\u021bifice a medicului Jean-Martin Charcot, precum \u0219i modul de diseminare prin lecturi publice a realiz\u0103rilor sale din domeniul medical, a\u0219a cum este acesta surprins \u0219i \u00een lucrarea pictorului Pierre Aristide Andr\u00e9 Brouillet, O prelegere clinic\u0103 la Salp\u00eatri\u00e8re <\/em>(1887) \u2013 o replic\u0103, am putea afirma, a Lec\u021biei de anatomie a doctorului Nicolaes Tulp<\/em>,de Rembrandt (1632), dar pentru secolul al XIX-lea. \u00cen al doilea r\u00e2nd, voi prezenta informa\u021bii referitoare la contextul \u0219tiin\u021bific al laboratorului fondat de Wilhelm Wundt la Leipzig \u0219i la activit\u0103\u021bile desf\u0103\u0219urate \u00een acesta \u00een perioada studiilor lui R\u0103dulescu-Motru. Totodat\u0103, consider c\u0103 este important s\u0103 cunoa\u0219tem date cu privire la receptarea operei lui Wilhelm Wundt dup\u0103 1920. Atitudinea fa\u021b\u0103 de aceasta a fost dramatic influen\u021bat\u0103 de evenimentele care au urmat anului 1920; abia recent opera lui Wundt a atras aten\u021bia unor speciali\u0219ti \u0219i institu\u021bii, pentru a i se acorda o nou\u0103 semnifica\u021bie, liber\u0103 de ideile \u0219i preconcep\u021biile care au marcat-o.<\/p>\n\n\n\n

Lista doctoranzilor lui Wundt ne arat\u0103 c\u0103 nu a fost C. R\u0103dulescu-Motru primul rom\u00e2n care s-a specializat \u00een renumitul laborator. Modul \u00een care au r\u0103sp\u00e2ndit \u0219i dezvoltat ideile speciali\u0219tii care au activat \u00een cadrul laboratorului, precum \u0219i conexiunile lor cu psihologii din Rom\u00e2nia au avut menirea de a contribui la \u00eent\u0103rirea \u0219i promovarea \u0219tiin\u021bei \u00eentr-o perioad\u0103 istoric\u0103 fr\u0103m\u00e2ntat\u0103. O leg\u0103tur\u0103 \u00eentre Jean-Martin Charcot \u0219i C. R\u0103dulescu-Motru o reprezint\u0103, desigur, \u0219i medicul Gheorghe Marinescu (1863\u20131938), el \u00eensu\u0219i men\u021bionat pe lista savan\u021bilor care au contribuit la transformarea Parisului \u00eentr-o capital\u0103 a neuro\u0219tiin\u021belor.<\/p>\n\n\n\n

Reperele formative sunt frecvent men\u021bionate \u00een articolele, prelegerile \u0219i conferin\u021bele publicate \u0219i sus\u021binute de R\u0103dulescu-Motru cu diverse prilejuri de-a lungul vie\u021bii sale. Cel mai adesea face referire la modelul pe care l-au reprezentat membrii familiei sale. Printre ace\u0219tia, se remarc\u0103 tat\u0103l s\u0103u, Radu Popescu, de la care a aflat istoria familiei. Bunicul s\u0103u, care avea leg\u0103turi str\u00e2nse cu mi\u0219carea condus\u0103 de Tudor Vladimirescu, s-a retras la Butoie\u0219ti ca urmare a evenimentelor de la 1821, \u0219i a activat la M\u0103n\u0103stirea Gura Motrului, \u00een slujba egumenului Eufrosin Poteca (1786\u20131858).<\/p>\n\n\n\n

Peste ani, R\u0103dulescu-Motru va sus\u021bine o prelegere la Academia Rom\u00e2n\u0103 \u00een care sunt detaliate aspectele importan\u021bei operei lui Eufrosin Poteca pentru cultura rom\u00e2n\u0103. Anumite lucr\u0103ri ale acestuia au fost reeditate recent, dar r\u0103m\u00e2ne \u00eenc\u0103 un deziderat diseminarea operei sale la amplitudinea pe care o merit\u0103.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\"\"
Foto 1. <\/strong>Butoie\u0219ti, jude\u021bul Mehedin\u021bi. Vedere asupra casei lui C. R\u0103dulescu-Motru.(Sursa foto: \u201eVatra Me\u0219terilor \u0219i Creatorilor de Patrimoniu\u201d,
https:\/\/vatra-mcp.ro\/casa-memoriala-constantin-radulescu-motru-butoiesti-mehedinti)<\/figcaption><\/figure><\/div>\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
\"\"
Foto 2. <\/strong>M\u0103n\u0103stirea Gura Motrului, jude\u021bul Mehedin\u021bi: biserica m\u0103n\u0103stirii. Morm\u00e2ntul lui Eufrosin Poteca se afl\u0103 \u00een partea dreapt\u0103 a pridvorului. (Fotografie de Laur Dumbrav\u0103)<\/figcaption><\/figure><\/div>\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
\n
\"\"<\/figure>\n\n\n\n
\"\"<\/figure>\n<\/figure>\n\n\n\n

Foto 3.<\/strong> Pagina de titlu a prelegerii Din autobiografia lui Eufrosin Poteca<\/em>, sus\u021binut\u0103 de C. R\u0103dulescu-Motru la Academia Rom\u00e2n\u0103 (1943), \u0219i coperta unei selec\u021bii din scrierile lui Eufrosin Poteca, publicat\u0103 la Editura Aius din Craiova (ed. Adrian Michidu\u021b\u0103).<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

Un alt nivel formativ \u00eel reprezint\u0103 finalizarea studiilor la Bucure\u0219ti (1889) \u0219i contactul cu personalitatea lui Titu Maiorescu. \u00cen Amintiri din vremea studiilor<\/em>, publicate \u00een 1934 \u00een Revista Funda\u021biilor Regale<\/em>, R\u0103dulescu-Motru relateaz\u0103 sub forma unei nara\u021biuni personale despre perioada studiilor de la Paris \u0219i Leipzig, ad\u0103ug\u00e2nd \u0219i influen\u021bele pe care le-au avut experien\u021bele acestea asupra personalit\u0103\u021bii \u0219i activit\u0103\u021bii sale.[1]<\/a> C\u0103l\u0103toria lui cu Titu Maiorescu la Paris, precum \u0219i \u00eemprejur\u0103rile ei, sunt relatate \u0219i documentate pe larg \u00een biografia comprehensiv\u0103 publicat\u0103 de Constantin Schifirne\u021b (2003\u20132005), cu referin\u021be \u00een special la coresponden\u021ba dintre cele dou\u0103 personalit\u0103\u021bi, precum \u0219i cu detalii care privesc aranjamentele \u0219ederii lui R\u0103dulescu-Motru la Paris \u0219i mutarea ulterioar\u0103 la Leipzig.[2]<\/a> Din perioada anterioar\u0103, avem lucrarea lui Marian Bejat (1967), care prezint\u0103 succesiunea acestor etape de studiu la Paris, M\u00fcnchen \u0219i Leipzig, precum \u0219i volumul de M\u0103rturisiri<\/em> al lui C. R\u0103dulescu-Motru, publicat la Editura Minerva.<\/p>\n\n\n\n

Este important s\u0103 men\u021bion\u0103m c\u0103 profesorul Titu Maiorescu \u00eensu\u0219i era interesat de psihologia \u0219tiin\u021bific\u0103, fiind preocupat s\u0103 se documenteze cu privire la \u0219colile de psihologie german\u0103 \u0219i francez\u0103. Preocup\u0103rile sale reies din \u00censemn\u0103ri zilnice <\/em>(unde noteaz\u0103, de exemplu: \u201eTrebuie s\u0103 studiez \u00eenc\u0103 mult\u0103 anatomie \u0219i fiziologie a creierului\u201d[3]<\/sup><\/a>), dar \u0219i din prelegerile de psihologie pe care le-a sus\u021binut. Aceste aspecte sunt consemnate \u00een lucr\u0103rile men\u021bionate, precum \u0219i \u00een capitolul dedicat de Mihai Ralea psihologiei rom\u00e2ne\u0219ti.[4]<\/sup><\/a> Lipsesc \u00eens\u0103 din lucr\u0103rile pe care le avem la dispozi\u021bie informa\u021bii detaliate cu privire la activitatea \u0219tiin\u021bific\u0103 din laboratoarele europene, precum \u0219i cu privire la con\u021binutul propriu-zis \u0219tiin\u021bific al acestor cercet\u0103ri. Consider c\u0103 astfel de informa\u021bii sunt necesare pentru o c\u00e2t mai bun\u0103 \u00een\u021belegere a lucr\u0103rilor lui R\u0103dulescu-Motru elaborate pe parcursul activit\u0103\u021bii desf\u0103\u0219urate \u00een \u021bar\u0103. Chiar \u0219i \u00een memoriul de studiu scris de R\u0103dulescu-Motru la Universitatea Bucure\u0219ti (1899)[5]<\/sup><\/a>, ca \u0219i \u00een alte scrieri cu caracter memorialistic, aceste informa\u021bii, care ast\u0103zi ne intereseaz\u0103, sunt tratate sintetic \u0219i cu pu\u021bine detalii. Exist\u0103 \u00eens\u0103 o explica\u021bie pentru aceasta, \u00een faptul c\u0103 R\u0103dulescu-Motru \u0219i-a adaptat prezent\u0103rile la stadiul \u0219i contextul preocup\u0103rilor de la noi, specifice perioadei respective.[6]<\/a><\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
Perioada de studii de la Paris \u0219i activitatea \u0219tiin\u021bific\u0103 a lui Jean-Martin Charcot<\/strong><\/h5><\/div>\n\n\n\n

Conform datelor, R\u0103dulescu-Motru ajunge la Paris \u00een vara anului 1889.[7]<\/sup><\/a> Aici, audiaz\u0103 cursurile unui num\u0103r mare de speciali\u0219ti \u2013 precum Jean-Martin Charcot \u0219i B. Ball, la Spitalul Salp\u00eatri\u00e8re, Th\u00e9odule-Armand Ribot, Charles Richet, \u00c9tienne-Jules Marey, la Coll ge de France, Jules Soury, la Hautes \u00c9tudes. Sunt men\u021bionate, de asemenea, activitatea \u00een laboratorul de psihologie de la Sorbona, condus de Beaunis \u0219i Binet, precum \u0219i vizita la Sta\u021biunea fiziologic\u0103 Marey din afara Parisului.[8]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Dintre toate aceste personalit\u0103\u021bi, Jean-Martin Charcot se remarc\u0103 \u00een special prin faptul c\u0103 este considerat \u00eentemeietorul neurologiei.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen alegerea carierei, Jean-Martin Charcot a oscilat \u00eentre arte \u0219i medicin\u0103. Interesul puternic pentru art\u0103 a fost \u00eens\u0103 un sprijin eficient \u00een cariera sa medical\u0103; pe de o parte, talentul la desen i-a dat u\u0219urin\u021ba cu care desena \u00een timpul cursurilor[9]<\/sup><\/a>, iar, pe de alt\u0103 parte, cultura sa artistic\u0103 a f\u0103cut posibile analizele din primele sale lucr\u0103ri, realizate \u00eempreun\u0103 cu Paul Richer (1849\u20131933).[10]<\/a> Aceste lucr\u0103ri con\u021bin analize ale unor opere de art\u0103 \u00een care sunt identificate diferite maladii, pornind de la maniera \u00een care arti\u0219tii, pictori \u0219i sculptori, au surprins \u00een operele lor caracteristici vizibile ale unor afec\u021biuni. Aceste analize s-au constituit \u00een punct de plecare pentru cercet\u0103rile ulterioare ale lui Charcot. Scrierile respective o determin\u0103 pe Yetta Blaze de Bury s\u0103 \u00eel considere o referin\u021b\u0103 \u00een analiza pe care o face asupra Literaturii franceze<\/em> de azi.<\/em> Un studiu al principalilor romancieri \u0219i esei\u0219ti <\/em>(1898).[11]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\"\"
Foto 4. <\/strong>Jean-Martin Charcot (1825\u20131893).
(Sursa<\/a> foto: United States National Library of Medicine, colec\u021bia \u201eImages from the History of Medicine\u201d)<\/figcaption><\/figure><\/div>\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n

<\/a>Analizele lui Charcot sunt considerate ca fiind deja la un alt nivel fa\u021b\u0103 de alte realiz\u0103ri literare sau artistice, precum Caracterele<\/em> lui La Bruy\u00e8re sau reprezent\u0103rile de tip frenologic ale lui Johann Kaspar Lavater, care l-au fascinat p\u00e2n\u0103 \u0219i pe Goethe. Eseul lui Blaze de Bury din 1898, de\u0219i are un pronun\u021bat caracter literar, insist\u0103 asupra tr\u0103s\u0103turilor puternice ale lui Charcot. Acesta este prezentat ca fiind organizat, cu putere de munc\u0103 \u0219i determinare, dedicat familiei.[12]<\/sup><\/a> \u00cen ceea ce prive\u0219te aspectele profesionale, Blaze de Bury noteaz\u0103 viziunea lui Charcot asupra activit\u0103\u021bii \u0219tiin\u021bifice: \u201eUn medic care nu este \u0219i un filosof nu este demn de acest nume\u201d.[13]<\/sup><\/a> Tot Blaze de Bury afirm\u0103:<\/p>\n\n\n\n

\n

<\/a><\/a>\u00cenainte de Charcot, psihologia abia era recunoscut\u0103 de c\u00e2\u021biva dintre cei mai independen\u021bi oameni de \u0219tiin\u021b\u0103; a fost absolut exclus\u0103 din universit\u0103\u021bi, iar printre oameni se presupunea, \u00een general, c\u0103 avea leg\u0103tur\u0103 cu vr\u0103jitoria \u0219i magia neagr\u0103.[14]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Charcot este descris prin calit\u0103\u021bile sale de medic, profesor, practicant al hipnotismului, \u0219ef al \u0219colii moderne de neuropatie \u0219i, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, prin calit\u0103\u021bile care privesc via\u021ba social\u0103 \u0219i de familie.[15]<\/sup><\/a> \u00cen ceea ce prive\u0219te raportul cu pacien\u021bii \u0219i calit\u0103\u021bile de vindec\u0103tor pentru care a fost renumit Charcot, Blaze de Bury recurge la o evident\u0103 paralel\u0103 cu calit\u0103\u021bile de vindec\u0103tor ale lui Isus: \u201eAi \u00eencredere \u00een mine \u0219i eu te pot vindeca\u201d.[16]<\/sup><\/a> Majoritatea bolilor cu care se confrunta Charcot nu aveau un tratament general acceptat. \u201eCel care vindec\u0103 aduce cu el \u00abcredin\u021ba care vindec\u0103\u00bb \u0219i miracolul aparent are loc: dac\u0103 pacientul ascult\u0103, se supune \u0219i este convins, vindecarea este asigurat\u0103\u201d. \u201eA vindeca trupul prin intermediul min\u021bii, a face trupul din nou doctorul min\u021bii era \u00eentr-adev\u0103r o concep\u021bie inspirat\u0103\u201d[17]<\/sup><\/a> \u2013 scria Blaze de Bury. \u00centr-adev\u0103r, \u00eentr\u2011un mediu dominat de isterie, somnambulism, obscurantism \u0219i alte asemenea, o astfel de abordare era o noutate, iar pacien\u021bii de la Salp\u00eatri\u00e8re au reprezentat un mediu ideal pentru programul novator al lui Charcot. Identific\u0103m aici rolul sugestiei \u0219i al autosugestiei, al incon\u0219tientului, \u00een general \u2013 care va constitui conceptul central al operei lui Freud, \u0219i el un vizitator (\u0219i nu numai) la Salp\u00eatri\u00e8re. Succesul activit\u0103\u021bii medicale a lui Charcot, dar \u0219i al cursurilor \u021binute de acesta, a fost imortalizat de Pierre Aristide Andr\u00e9 Brouillet (1857\u20131914) \u00een pictura care afl\u0103 \u00een prezent expus\u0103 \u00een cadrul Universit\u0103\u021bii Paris-Descartes.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\"\"
Foto 5.<\/strong> O prelegere clinic\u0103 la Salp\u00eatri\u00e8re<\/em>, de Pierre Aristide Andr\u00e9 Brouillet.<\/figcaption><\/figure><\/div>\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n

Lucrarea a fost difuzat\u0103 prin nenum\u0103rate copii, iar Sigmund Freud expunea, \u0219i el, o astfel de copie deasupra divanului pe care pacien\u021bii se a\u0219ezau pentru desf\u0103\u0219urarea \u0219edin\u021belor de psihanaliz\u0103. Aceast\u0103 copie a tabloului poate fi v\u0103zut\u0103 la Muzeul Freud din Londra \u00een aceast\u0103 dispunere.<\/p>\n\n\n\n

Tabloul de dimensiuni impresionante, 290 \u00d7 320 cm, este realizat \u00een culori vii, contrastante, pe baza studiilor individuale realizate de pictor pentru cei treizeci de participan\u021bi la prelegere. Lucrarea este realizat\u0103 \u00een stilul academic \u0219i a fost expus\u0103 prima dat\u0103 la Salonul de art\u0103 din 1 mai 1887, ulterior fiind achizi\u021bionat\u0103 de Acad\u00e9mie des Beaux-Arts.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\"\"
Foto 6.<\/strong> Participan\u021bii la prelegerea lui Charcot (cf. James C. Harris, 2005). Lista participan\u021bilor este prezentat\u0103 \u00een Addendum 1.a.<\/figcaption><\/figure><\/div>\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n

Pictura reprezint\u0103 o scen\u0103 imaginar\u0103 a unei demonstra\u021bii \u0219tiin\u021bifice, conceput\u0103 pe baza uneia reale. Locul desf\u0103\u0219ur\u0103rii prelegerii este o sal\u0103 din Spitalul Piti\u00e9-Salp\u00eatri\u00e8re, sal\u0103 care ast\u0103zi nu mai exist\u0103. De fapt, chiar Yetta Blaze de Bury (1898) men\u021bioneaz\u0103 c\u0103 sala ini\u021bial\u0103 devenise ne\u00eenc\u0103p\u0103toare datorit\u0103 num\u0103rului tot mai mare de participan\u021bi \u0219i doritori s\u0103 audieze prelegerile, prin urmare a fost extins\u0103. Cu excep\u021bia a patru participan\u021bi a\u0219eza\u021bi la st\u00e2nga lui Charcot, ceilal\u021bi sunt dispu\u0219i \u00een dou\u0103 grupuri sub form\u0103 de arce concentrice. Primul grup este format din medicii asocia\u021bi, fo\u0219ti \u0219i actuali, aranja\u021bi \u00een ordinea descresc\u0103toare a v\u00e2rstei, iar \u00een grupul exterior sunt dispu\u0219i medicii asocia\u021bi mai \u00een v\u00e2rst\u0103, \u00eempreun\u0103 cu filosofi, scriitori \u0219i prieteni ai lui Charcot.[18]<\/sup><\/a> \u00cen pictur\u0103 sunt reprezentate 29 de persoane plus Charcot. James C. Harris prezint\u0103 \u00een articolul s\u0103u rolul fiec\u0103ruia dintre cei prezen\u021bi la aceast\u0103 prelegere \u0219i demonstra\u021bie[19]<\/sup><\/a>, o descriere succint\u0103 fiind f\u0103cut\u0103 \u0219i \u00een capitolul III al articolului lui Broussolle et. al<\/em>.[20]<\/sup><\/a> Addendum 1.a prezint\u0103 lista participan\u021bilor dup\u0103 modul \u00een care sunt reprezenta\u021bi \u00een tablou, conform lui James C. Harris, MD (2005). Un raport din Scientific American Supplement<\/em> din 1880 descrie tipologia experimentului surprins \u0219i \u00een renumitul tablou.<\/p>\n\n\n\n

\n


Charcot \u021binea degetul \u00een fa\u021ba pacientei sale vedet\u0103, Marie Blanche Wittman (1859\u20131913), \u00eei solicita s\u0103 se concentreze asupra acestuia \u0219i, \u00een nici zece secunde, \u201ecapul ei c\u0103dea greu \u00eentr-o parte [\u2026], corpul ei era \u00eentr-o stare de mole\u0219eal\u0103 total\u0103; dac\u0103 un bra\u021b \u00eei era ridicat de c\u0103tre vreun observator, acesta \u00eei c\u0103dea din nou cu putere\u201d. Cu Wittman \u00een aceast\u0103 stare, Charcot era capabil s\u0103 induc\u0103 tot felul de halucina\u021bii \u0219i simptome, similare cu cele raportate de pacien\u021bii s\u0103i. Pentru Charcot, sensul hipnotismului era recrearea simptomelor, oferind astfel o perspectiv\u0103 asupra func\u021bion\u0103rii min\u021bii; acest lucru l-a impresionat foarte mult pe un vizitator austriac la Salp\u00eatri\u00e8re, Sigmund Freud. Charcot a recunoscut c\u0103 nu \u0219tie cum func\u021bioneaz\u0103 hipnotismul \u0219i nici nu era foarte preocupat de \u00eentrebare \u2013 \u201e\u00een primul r\u00e2nd faptele, apoi teoriile, a spus el\u201d.[21]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\"\"
Foto 7.<\/strong> O copie a tabloului lui Pierre Aristide Andr\u00e9 Brouillet, situat\u0103 deasupra canapelei pentru \u0219edin\u021bele de psihanaliz\u0103 ale lui Sigmund Freud (Muzeul Freud, Londra)[22]<\/sup><\/a><\/figcaption><\/figure><\/div>\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n

Pentru c\u0103 am men\u021bionat prezen\u021ba lui Sigmund Freud la Paris, amintesc aici lucrarea lui Richard Webster (1950\u20132011), Why Freud was Wrong<\/em>. \u00cen capitolul al II-lea, realizeaz\u0103 o analiz\u0103 minu\u021bioas\u0103 a metodei lui Charcot. Dincolo de aprecierile laudative, la fel ca la Blaze de Bury \u0219i nu numai, Webster studiaz\u0103 originile \u0219i sursele de inspira\u021bie ale cercet\u0103rii lui Charcot. Astfel:<\/p>\n\n\n\n

\n

C\u0103ut\u00e2nd s\u0103 explice paralizia \u0219i crizele convulsive care s-au dezvoltat ulterior, Charcot a \u00eenceput aparent s\u0103 ia \u00een serios o lucrare a medicului britanic, J. Russell Reynolds, care a ap\u0103rut \u00een British Medical Journal <\/em>\u00een 1869. Reynolds sus\u021binea c\u0103, \u00een anumite cazuri, paralizia unui membru ar putea fi produs\u0103 doar prin contemplarea continu\u0103 de c\u0103tre pacien\u021bi a ideii de paralizie. Aplic\u00e2nd acela\u0219i tip de ra\u021bionament unora dintre propriile sale cazuri, Charcot a dezvoltat treptat punctul de vedere conform c\u0103ruia, \u00een unele cazuri, paralizia pacien\u021bilor s\u0103i nu fusese cauzat\u0103 de accidentarea lor real\u0103, ci de ideea pe care ace\u0219tia \u0219i-au format-o despre accident.[23]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Pe de alt\u0103 parte, prezen\u021ba lui Freud la Paris, ca urmare a recomand\u0103rii primite de la medicul Benedickt, avea scopul de a studia creierele copiilor, motiv pentru care a fost primit de c\u0103tre Charcot la Salp\u00eatri\u00e8re. Freud a participat la activit\u0103\u021bi cu caracter general, f\u0103r\u0103 a atrage \u00een vreun fel aten\u021bia lui Charcot. Numai dup\u0103 ce Freud i-a propus lui Charcot s\u0103 traduc\u0103 \u00een limba german\u0103 volumul al treilea din tratatul lui Charcot despre Afec\u021biunile sistemului nervos, care era \u00een preg\u0103tire pentru publicare \u00een Fran\u021ba, acesta a fost acceptat \u00een cercul de apropia\u021bi ai acestuia \u0219i a primit o invita\u021bie acas\u0103 la Charcot.[24]<\/sup><\/a> Webster a fost influen\u021bat de scrierile lui Norman Cohn (1915\u20132007), care trateaz\u0103 \u00een opera sa, dincolo de psihologia individual\u0103, psihologia social\u0103, cu exemple istorice concrete; de aici, analiza minu\u021bioas\u0103 a operei lui Freud \u0219i a genezei acesteia.<\/p>\n\n\n\n

Imaginea asupra activit\u0103\u021bii \u0219tiin\u021bifice a lui Charcot este \u00eentregit\u0103 de rezultatele ob\u021binute de discipolii s\u0103i. \u00cen \u201eFigures and institutions of the neurological sciences in Paris from 1800 to 1950\u201d, g\u0103sim patru articole cu caracter istoric privind principalii oameni de \u0219tiin\u021b\u0103 care au avut un rol important \u00een transformarea Parisului \u00een renumit centru de psihologie \u0219i neurologie \u00een secolul al XIX-lea \u0219i \u00een prima jum\u0103tate a secolului al XX-lea. Dintre acestea, al treilea articol se ocup\u0103 cu neurologia.[25]<\/sup><\/a> Pe l\u00e2ng\u0103 Charcot (a c\u0103rui contribu\u021bie este, \u00een mod evident, esen\u021bial\u0103), seria trateaz\u0103 despre 18 personalit\u0103\u021bi. Al 16-a om de \u0219tiin\u021b\u0103 tratat este Georges Marinesco (1864\u20131938). Autorii men\u021bioneaz\u0103 c\u0103:<\/p>\n\n\n\n

\n

[George Marinescu] a venit la Paris pentru a continua studiile \u00een neurologie cu Charcot la Spitalul Salp\u00eatri\u00e8re, unde a fost \u00een contact apropiat cu Pierre Marie, Babinski \u0219i Raymond. De asemenea, a lucrat \u00een Germania cu Karl Weigert (1845\u20131904), \u00een Frankfurt, \u0219i cu \u00c9mil Du Bois-Reymond (1818\u20131896), \u00een Berlin. Re\u00eentors \u00een Rom\u00e2nia, fondeaz\u0103 \u0218coala Rom\u00e2neasc\u0103 de neurologie, public\u0103 un atlas al histologiei patologice a sistemului nervos, \u00eempreun\u0103 cu Victor Babe\u0219 \u0219i Paul Oskar Blocq (1860\u20131896).[26]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Autorii re\u021bin \u0219i caracterul inovator al activit\u0103\u021bii lui George Marinescu:<\/p>\n\n\n\n

\n

El a avut, \u00eentr-adev\u0103r, ingeniozitatea de a pune \u00een practic\u0103 noi metode, de \u00eendat\u0103 ce acestea au fost disponibile, \u00een special utilizarea razelor Roentgen, camera cu film \u0219i metoda Nissl. [\u2026] A men\u021binut rela\u021bii str\u00e2nse cu colegii s\u0103i din Paris. \u00cen 1909 a publicat o carte voluminoas\u0103 despre celula nervoas\u0103, intitulat\u0103 Le cellule nerveuse<\/em>, care mai t\u00e2rziu a fost \u00eentrecut\u0103 de lucrarea lui Ramon y Cajal.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Christopher G. Goetz, Michel Bonduelle \u0219i Toby Gelfand dau o descriere sintetic\u0103 a lui Charcot \u0219i a activit\u0103\u021bii sale:<\/p>\n\n\n\n

\n

Cariera lui Charcot, \u0219coala sa din Salp\u00eatri\u00e8re \u0219i dedicarea pentru dezvoltarea neurologiei clinice ca domeniu medical \u0219i \u0219tiin\u021bific au avut mai multe puncte comune, uneori teme care se confrunt\u0103: \u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i art\u0103, spital \u0219i laborator, medic \u0219i experimentalist, adev\u0103r \u0219i fabrica\u021bie, bog\u0103\u021bie \u0219i s\u0103r\u0103cie, republicanism \u0219i conservatorism. Indiscutabil, Charcot a fost un om bine a\u0219ezat din punct de vedere temporal \u0219i geografic pentru a putea reuni domenii aparent disparate ale progresului \u0219tiin\u021bific \u0219i social, \u0219i s\u0103 le aplice domeniului \u00een curs de dezvoltare al studiului sistemului nervos. \u00cen mod evident apolitic, dar cu capacitatea de a atrage aten\u021bia sus\u021bin\u0103torilor influen\u021bi din punct de vedere politic, Charcot a manifestat, de asemenea, un sim\u021b al timpului, disciplin\u0103 \u0219i credin\u021ba neclintit\u0103 \u00een importan\u021ba medicinei clinice pentru progresul \u0219tiin\u021bific. Aceste calit\u0103\u021bi l-au men\u021binut \u00een centrul aten\u021biei medicale, \u0219tiin\u021bifice \u0219i sociale a zilei.[28]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

\u00cen\u021belegerea operei \u0219tiin\u021bifice a lui C. R\u0103dulescu-Motru este dependent\u0103 at\u00e2t de acest context parizian, c\u00e2t \u0219i de spa\u021biul \u0219tiin\u021bific de la Leipzig. De asemenea, aceste dou\u0103 contexte nu pot fi separate de ambian\u021ba \u0219tiin\u021bific\u0103 general\u0103 a secolului al XIX-lea, precum \u0219i de cea din Rom\u00e2nia, pe care R\u0103dulescu-Motru o descrie \u0219i explic\u0103 pe baza modelului Gheorghe Laz\u0103r \u2013 Eufrosin Poteca \u2013 Ion Heliade-R\u0103dulescu.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
Perioada de studii la Leipzig \u0219i personalitatea lui Wilhelm Wundt (1832\u20131920)<\/strong><\/h5><\/div>\n\n\n\n

Dup\u0103 perioade scurte de timp petrecute la Heidelberg (iulie 1890) \u0219i M\u00fcnchen (octombrie 1890), R\u0103dulescu-Motru ajunge la Leipzig \u00een martie 1891.[29]<\/sup><\/a> Conform m\u0103rturiilor sale, g\u0103se\u0219te \u00een personalitatea lui Wilhelm Wundt o compatibilitate cu propriile a\u0219tept\u0103ri, \u0219i anume: \u201eprestigiu ca profesor \u0219i g\u00e2ndire bogat\u0103 ca filosof\u201d.[30]<\/sup><\/a> De asemenea, \u00ee\u0219i exprim\u0103 opinia c\u0103 opera lui Wundt \u201ereprezint\u0103 ultimul cuv\u00e2nt al cercet\u0103rii \u0219tiin\u021bifice\u201d.[31]<\/sup><\/a> Perioada de doi ani \u0219i jum\u0103tate petrecut\u0103 la Leipzig este marcat\u0103 de acest respect profund pentru opera lui Wundt. Din p\u0103cate, relat\u0103rile din \u201eAmintiri din anii de studiu\u201d sunt foarte restr\u00e2nse \u00een cantitate \u0219i detalii referitoare la aceast\u0103 perioad\u0103. Trebuie s\u0103 men\u021bion\u0103m \u00eens\u0103 faptul c\u0103 aspectele pe care noi dorim s\u0103 le cunoa\u0219tem ast\u0103zi pot fi u\u0219or diferite de aspectele pe care le-a apreciat R\u0103dulescu-Motru ca fiind relevante la data consemn\u0103rii acestor amintiri. Iat\u0103 cum descrie noul student rom\u00e2n situa\u021bia \u0219colii: \u201eOri\u0219ice construc\u021bie nou\u0103 personal\u0103 trebuia verificat\u0103 \u00een lumina g\u00e2ndirei magistrului. Nu fiindc\u0103 el cerea aceasta, ci fiindc\u0103 noi eram convin\u0219i de puritatea acestei lumini\u201d.[32]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Anneros Meischner-Metge face trimitere la scrisoarea adresat\u0103 de Wundt lui K\u00fclpe, \u00een care acesta \u00ee\u0219i exprim\u0103 concep\u021bia \u0219i principiile cu privire la \u0218coala de la Leipzig (1895).[33]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

\n

Acum ar fi necesar s\u0103 se verifice dac\u0103 institutul \u00eendepline\u0219te criteriile \u0219colare de ast\u0103zi. Este de necontestat, \u0219i poate fi dovedit prin urm\u0103toarea descriere, c\u0103 corespunde conceptului \u0219colar \u00een ceea ce prive\u0219te preg\u0103tirea tinerilor oameni de \u0219tiin\u021b\u0103 pentru a deveni psihologi experimentali, cu predarea unei g\u00e2ndiri metodice stricte, dar nu \u00een sensul unui con\u021binut definit, ci ca paradigm\u0103 de baz\u0103 a unei \u0219coli de g\u00e2ndire.[34]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Vorbind despre cei care frecventau laboratorul lui Wundt, Anneros Meischner-Metge distinge \u00eentre: asisten\u021bi, doctoranzi, autori la volumul omagial cu ocazia \u00eemplinirii v\u00e2rstei de 70 de ani a lui Wundt \u0219i audien\u021bi.[35]<\/sup><\/a> Enumer\u0103m c\u00e2\u021biva, a\u0219a cum sunt men\u021biona\u021bi de Anneros Meischner-Metge. Astfel, printre asisten\u021bi \u00eei reg\u0103sim pe James McKenn Cattell, Oswald K\u00fclpe, Ernst Meumann. \u00cen ceea ce prive\u0219te doctoranzii, autoarea afirm\u0103 cu surprindere c\u0103 nu to\u021bi studen\u021bii cu activitate practic\u0103 experimental\u0103 promovau \u2013 \u0219i \u00eei men\u021bioneaz\u0103 \u00een parantez\u0103 pe Oswald K\u00fclpe, Ludwig Lange \u0219i Otto Klemm. Pe lista doctoranzilor se reg\u0103sesc \u0219i Stanley Hall, James Baldwin (SUA) \u0219i Matataro Matsumoto (Japonia).[36]<\/sup><\/a> O list\u0103 mai lung\u0103 prezint\u0103 Miles A. Tinker[37]<\/sup><\/a>(1932). Acesta are ca referin\u021b\u0103 anuarul Jahresverzeichnis der an den deutschen Universit\u00e4ten erschienenen Schriften<\/em>, publicat de Universitatea din Leipzig \u00eencep\u00e2nd cu 1885, iar lista lui \u00eencepe cu sf\u00e2r\u0219itul anului 1884. Este \u00eentocmit\u0103 pe baza fi\u0219elor de eviden\u021b\u0103 ale Universit\u0103\u021bii \u0219i mai apoi pe baza anuarului. \u00centre 1875 \u0219i 1919, Wundt a coordonat 186 de teze[38]<\/sup><\/a> (184, conform lui Anneros Meischner-Metge).[39]<\/sup><\/a> \u00cen aceast\u0103 activitate, pentru domeniul V\u00f6lkerpsychologie<\/em>, Wundt a fost ajutat \u0219i de fiica sa Eleonore.[40]<\/sup><\/a> Totodat\u0103, Tinker precizeaz\u0103 faptul c\u0103 Wundt a fost \u0219i coordonator secundar (minor) la diserta\u021bii din domeniile filosofiei, pedagogiei, eticii \u0219i antropologiei \u2013 care nu sunt men\u021bionate \u00een lista sa. \u00cen aceast\u0103 list\u0103, precum \u0219i \u00een lista digitalizat\u0103 disponibil\u0103 online la Universitatea din Leipzig[41]<\/sup><\/a>, identific\u0103m \u0219apte rom\u00e2ni, dup\u0103 cum urmeaz\u0103: <\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

1. Anul 1877. Dimitresco, Constantin D. (pozi\u021bia 003 \u00een lista Universit\u0103\u021bii din Leipzig), Jassy\/Ia\u0219i, Rom\u00e2nia: <\/a>Der Sch\u00f6nheitsbegriff, Eine \u00e4sthetisch-psychologi\u00adsche Studie<\/em> [Conceptul de frumos. Un studiu estetico-filosofic<\/em>];<\/p>\n\n\n\n

2. Anul 1893. Gruber, Eduard (pozi\u021bia 076 \u00een lista Universit\u0103\u021bii din Leipzig), Jassy\/Ia\u0219i, Rom\u00e2nia: Experimentelle Untersuchungen \u00fcber die Helligkeit der Farben <\/em>[Studii experimentale privind luminozitatea culorilor];<\/a><\/p>\n\n\n\n

3. Anul 1893. R\u0103dulescu-Motru, Constantin (pozi\u021bia 079 \u00een lista Universit\u0103\u021bii din Leipzig), Butoie\u0219ti, Rom\u00e2nia: <\/a>Zur Entwicklung von Kant\u2019s Theorie der Naturcausalit\u00e4t <\/em>[Despre dezvoltarea teoriei cauzalit\u0103\u021bii naturale la Kant];[42]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

4. Anul 1900. S\u0103vescu, Michael (pozi\u021bia 110 \u00een lista Universit\u0103\u021bii din Leipzig), Jassy\/Ia\u0219i, Rom\u00e2nia: Die Gef\u00fchlsleere in der neuesten franz\u00f6sische Psychologie<\/em> [Teoria emo\u021biilor \u00een cea mai recent\u0103 psihologie francez\u0103];<\/p>\n\n\n\n

5. Anul 1904. Demetrius Gusti (pozi\u021bia 130 \u00een lista Universit\u0103\u021bii din Leipzig), Jassy\/Ia\u0219i, Rom\u00e2nia: Egoismus und Altruismus. Zur soziologischen Motivation des praktischen Wollens<\/em> [Egoism \u0219i altruism. Despre motiva\u021bia sociologic\u0103 de voin\u021b\u0103 practic\u0103];<\/p>\n\n\n\n

6. Anul 1911. Stef\u0103nescu-Goang\u0103, Florian (pozi\u021bia 165 \u00een lista Universit\u0103\u021bii din Leipzig), Curtea de Arge\u0219, Rom\u00e2nia: Experimentelle Untersuchungen zur Gef\u00fchls-betonung der Farben<\/em> [Studii experimentale asupra accentului emo\u021bional al culorilor];<\/p>\n\n\n\n

7. Anul 1915. Topciu, Trajan (pozi\u021bia 184 \u00een lista Universit\u0103\u021bii din Leipzig), Ploesci\/Ploie\u0219ti, Rom\u00e2nia: Aufeinanderfolge zweier einfacher Reaktionen mit rechter und linker Hand bei Variation des Reizintervalls<\/em> [Succesiunea a dou\u0103 reac\u021bii simple la m\u00e2na dreapt\u0103 \u0219i m\u00e2na st\u00e2ng\u0103 prin varia\u021bia intervalului de stimuli].<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

Recuperarea activit\u0103\u021bii \u0219tiin\u021bifice a doctoranzilor rom\u00e2ni (cum este cazul lui Constantin Dimitrescu-Ia\u0219i, Eduard Gruber, C. R\u0103dulescu-Motru, Dimitrie Gusti, Florian \u0218tef\u0103nescu-Goang\u0103), dar \u0219i a audien\u021bilor (cum este cazul lui Ioan Petrovici), dincolo de referin\u021bele cu caracter autobiografic \u0219i memorialistic, este o \u00eentreprindere care ar merita toat\u0103 aten\u021bia.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen urma unei analize asupra tezelor de doctorat, Tinker conchide c\u0103:<\/p>\n\n\n\n

\n

O analiz\u0103 ulterioar\u0103 a tezelor de psihologie relev\u0103 c\u0103 aproximativ: 70% pot fi clasificate c\u0103 trateaz\u0103 despre senza\u021bie \u0219i percep\u021bie, 9% despre metod\u0103, 10% despre aten\u021bie \u0219i sentimente, iar restul au teme despre ac\u021biune, asociere \u0219i memorie. Subdiviziuni ale primului grup sunt: percep\u021biile vizuale, 28% (din totalul psihologiei); auditive, 23%; kinestezice, 5%; percep\u021bia timpului, 8%.[43]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

\u00cen ce prive\u0219te na\u021bionalit\u0103\u021bile: <\/em>132 sunt germani \u0219i austrieci, 13 americani, 10 englezi, 13 din Balcani (Bulgaria, Rom\u00e2nia; nu precizeaz\u0103 exact c\u00e2\u021bi din fiecare \u021bar\u0103), 6 polonezi, 2 francezi, 2 danezi, 3 ru\u0219i.<\/p>\n\n\n\n

Destinul operei lui Wundt este afectat de evenimente care \u00eel tulbur\u0103 suflete\u0219te pe C. R\u0103dulescu-Motru \u0219i \u00eel fac s\u0103 se \u00eentrebe cum o astfel de personalitate poate s\u0103 \u00ee\u0219i schimbe g\u00e2ndurile \u00een condi\u021biile determinate de Primul R\u0103zboi Mondial. \u00cens\u0103 acesta a fost doar primul \u0219ir de evenimente care aveau s\u0103 conduc\u0103 la eclipsarea operei sale[44]<\/sup><\/a>: Pe de o parte, condi\u021biile istorice prin care a trecut Germania, iar, pe de alt\u0103 parte, dezvoltarea \u0219tiin\u021belor. Aceast\u0103 situa\u021bie, la care contribuie \u0219i fo\u0219tii studen\u021bi ai lui Wundt, este sintetic prezentat\u0103 \u0219i de Nicolae M\u0103rgineanu, care a avut ocazia s\u0103 cunoasc\u0103 mediile \u0219tiin\u021bifice respective, precum \u0219i pe unii dintre discipolii lui Wundt din Germania \u0219i din Statele Unite ale Americii.[45]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Wundt este omagiat la moartea sa de fo\u0219tii studen\u021bi, \u00een special de cei din Statele Unite, conform prezent\u0103rii din Psychological Review<\/em> (1921).<\/p>\n\n\n\n

\n

La \u00eent\u00e2lnirea anual\u0103 a Asocia\u021biei Psihologilor Americani de la Chicago din decembrie 1920, a avut loc o comemorare \u00een onoarea lui Wilhelm Wundt, care a urmat adresei pre\u0219edintelui din seara zilei de 29. Amintiri despre Wundt au fost relatate de profesorii J. McK. Cattell, C. H. Judd, W. D. Scott \u0219i R. Pintner. Articolele care urmeaz\u0103 includ scrisorile citite la \u00eent\u00e2lnirea de la [Universitatea din] Iowa, \u00eempreun\u0103 cu contribu\u021biile mai extinse ale lui Cattell \u0219i Judd, citite la Chicago, precum \u0219i amintiri ale altor studen\u021bi ai lui Wundt furnizate la sugestia Psychological Review.[46]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Unul dintre primii studen\u021bi americani ai lui Wundt, Stanley Hall, afirma:<\/p>\n\n\n\n

\n

A fost un foarte capabil \u0219i eficient polemist, \u00eens\u0103 \u00eentotdeauna mi s-a p\u0103rut c\u0103 este limitat \u0219i partizan \u00een antagonizarea noii mi\u0219c\u0103ri introspective \u00eencepute de propriii studen\u021bi, a\u0219a cum a fost Freud \u00een antagonizarea lui Adler \u0219i a \u0219colii din Z\u00fcrich. Ambii au \u00eencercat s\u0103\u2011\u0219i devoreze propriii copii. Acest antagonism mi s-a p\u0103rut o ilustrare \u00een c\u00e2mpul educa\u021bional a spiritului vechiului st\u0103p\u00e2n feudal german. Mereu am sim\u021bit, de asemenea, c\u0103 dac\u0103 Wundt ar fi fost pe jum\u0103tate biolog pe c\u00e2t era de fiziologist, ar fi dat \u0219tiin\u021bei noastre o baz\u0103 mai larg\u0103 \u0219i, la fel, c\u0103 era prea \u00eenclinat s\u0103 ignore contribu\u021biile psihiatriei.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

J. McKeen Cattel rememoreaz\u0103 \u00eenceputurile studiilor cu Wundt, \u00een urm\u0103 cu patruzeci de ani:<\/p>\n\n\n\n

\n

Faptul c\u0103 munca lui pentru psihologie a fost \u00eenceput\u0103 \u00een urm\u0103 cu \u0219aizeci de ani proclam\u0103 caracterul ei fundamental \u0219i d\u0103 seam\u0103 de limit\u0103rile sale. Noi avans\u0103m peste podurile temporare construite de oameni ca el, \u0219i pot fi considerate aproape lucr\u0103ri de geniu, spre deosebire de molozul \u0219i cimentul cu care le-am putea \u00eenlocui ulterior. Wundt a fost \u00eenainte de toate un savant, absorbit de munca lui; cu acea deta\u0219are complet\u0103 de aici \u0219i acum \u0219i de eul \u00eengust, deta\u0219are care \u00eel caracterizeaz\u0103 adesea pe nobilul ereditar \u0219i pe adev\u0103ratul savant.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Howard C. Warren, \u00een eulogia sa, afirm\u0103:<\/p>\n\n\n\n

\n

Cel mai important serviciu al lui Wilhelm Wundt pentru psihologie a fost fundamentarea investiga\u021biei de laborator. \u00cenaintea lui, cercetarea experimental\u0103 \u00een psihologie fusese \u00een principal individual\u0103. Weber \u0219i Fechner f\u0103cuser\u0103 experimente \u00een particular \u2013 separat de munca lor universitar\u0103. Wundt a asigurat recunoa\u0219terea laboratorului s\u0103u ca institu\u021bie universitar\u0103, cu \u00eenc\u0103peri \u00een una din cl\u0103dirile universit\u0103\u021bii. El a adunat \u00een jurul s\u0103u un grup entuziast de studen\u021bi \u0219i asisten\u021bi, pe care i-a instruit \u00een metodele experiment\u0103rii exacte \u0219i le-a ales problemele de cercetare \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t s\u0103 acopere fiecare parte a domeniului. Interesul extraordinar pentru psihologia experimental\u0103 care s-a dezvoltat brusc \u2013 r\u0103sp\u00e2ndirea cercet\u0103rii \u00een Europa \u0219i America \u00een anii \u201990 \u2013 se datoreaz\u0103 \u00een mare parte exemplului laboratorului de la Leipzig \u0219i eforturilor elevilor lui Wundt. De \u00eendat\u0103 ce laboratorul de la Leipzig a fost lansat \u00een mod adecvat, \u00een 1883, Wundt a ini\u021biat o revist\u0103, Philosophische Studien<\/em>, care a fost dedicat\u0103 public\u0103rii lucr\u0103rilor de cercetare. Primele volume con\u021bin multe articole notabile ale unor speciali\u0219ti ale c\u0103ror nume au devenit de atunci bine cunoscute \u00een lumea psihologiei. Cattell, fondatorul laboratoarelor din Pennsylvania \u0219i Columbia; Scripture, care a fondat laboratorul la Yale, au fost printre primii studen\u021bi ai lui Wundt. Stanley Hall, care a deschis laboratoare la Hopkins \u0219i Clark, a fost un observator al muncii lui Wundt \u00een timpul \u0219ederii sale la Leipzig. Ace\u0219ti oameni apar\u021bin anilor \u201980. La \u00eenceputul anilor \u201990, Frank Angell, Pace, Titchener \u0219i Witmer \u00eemi erau colegi acolo. Ace\u0219tia, \u0219i al\u021bii care de atunci au renun\u021bat, sunt responsabili de zecile de laboratoare care dintr-o dat\u0103 au luat na\u0219tere \u00een America \u0219i au dep\u0103\u0219it cur\u00e2nd laboratoarele germane \u00een productivitate. \u00cen perioada despre care vorbesc erau studen\u021bi din Rusia, Norvegia \u0219i Rom\u00e2nia care lucrau sub conducerea lui Wundt, care au r\u0103sp\u00e2ndit mi\u0219carea \u00een propriile \u021b\u0103ri. Dintre germani, Kiesow a fost chemat \u00een Italia, Meumann, \u00een Elve\u021bia, Kirschmann, \u00een Canada. K\u00fclpe \u0219i al\u021bii au purtat spiritul laboratorului lui Wundt c\u0103tre alte universit\u0103\u021bi germane, vorbesc doar despre vremurile mele. Aceea\u0219i influen\u021b\u0103 a continuat p\u00e2n\u0103 la izbucnirea r\u0103zboiului.[49]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Lista participan\u021bilor cu eulogii este prezentat\u0103 \u00een Addendum 2.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen ceea ce \u00eel prive\u0219te pe Constantin R\u0103dulescu-Motru, acesta afirm\u0103:<\/p>\n\n\n\n

\n

Sub influen\u021ba lui Wundt, am muncit ca cet\u0103\u021bean ideal al unei republici a adev\u0103rului, dezbr\u0103cat de ori\u0219ice considera\u021bie personal\u0103. Nu mi-am pus niciodat\u0103 \u00eentrebarea dac\u0103 munca mea va profita \u00eentr-un mod sau \u00eentr-altul persoanei mele, neamului meu. Influen\u021ba lui Wundt m\u0103 \u021binea deasupra ori\u0219ic\u0103rei contingen\u021be p\u0103m\u00e2nte\u0219ti.[50]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
Recuperarea, reconstruc\u021bia, reconsiderarea sau redescoperirea operei lui Wilhelm Wundt<\/strong><\/h5><\/div>\n\n\n\n

Arhiva operei lui Wundt este \u00een curs de digitalizare la Universitatea din Leipzig. Interesul pentru opera sa a sporit \u00een Germania \u0219i nu numai, iar lucr\u0103rile lui Fahrenberg et al.<\/em> readuc, \u00een contextul constructivismului, cognitivismului \u0219i al variantelor sociale ale acestora, relevan\u021ba ei \u0219tiin\u021bific\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Wundt a definit domeniul psihologiei \u00eentr-un sens cuprinz\u0103tor \u0219i \u00eentr-o manier\u0103 interdisciplinar\u0103, \u0219i, de asemenea, a explicat c\u00e2t de indispensabil\u0103 r\u0103m\u00e2ne critica epistemologico-filosofic\u0103 a convingerilor individuale \u0219i a teoriilor psihologice. C\u00e2nd vederile unilaterale devin temporar atractive \u0219i intr\u0103 \u00een curentul dominant al psihologiei \u2013 cognitivismul sau reduc\u021bionismul neurofiziologic, cotitura narativ\u0103 sau modelarea asistat\u0103 de computer, psihologia calitativ\u0103, orientarea fenomenologic\u0103, psihanaliza sau noua psihologie social\u0103 critic\u0103 \u2013 este oportun s\u0103 ne reamintim orizontul teoretic al \u00eentemeietorului psihologiei ca disciplin\u0103. El a \u00eencercat s\u0103 conecteze epistemologic \u0219i metodologic diverse orient\u0103ri de cercetare diferite categorial [\u2026]. Aici, chiar \u0219i \u00een faza fondatoare a psihologiei universitare a argumentat \u00een favoarea unui nivel \u00eenalt de reflec\u021bie meta\u0219tiin\u021bific\u0103 \u0219i a cerut integrarea componentelor procesului [ale psihicului individual, ale sistemului nervos central \u0219i ale sistemului socio-cultural] \u0219i coordonarea sistemelor de referin\u021b\u0103 [psihologia general\u0103, neurofiziologia, psihologia cultural\u0103]. Poten\u021bialul abord\u0103rii sale este departe de a fi epuizat.[51]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

C\u00e2t prive\u0219te diseminarea operei, aceasta este \u00eenc\u0103 departe de a fi ceea ce sper\u0103m. Bariera lingvistic\u0103 \u0219i produc\u021biile editoriale sunt printre impedimente, \u00een pofida accesului la baze de date digitalizate.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

Am remarcat, a\u0219adar, complexitatea mediului \u0219tiin\u021bific \u00een care s-a format C. R\u0103dulescu-Motru. Nu \u00een ultimul r\u00e2nd, o cercetare hermeneutic\u0103 a scrierilor sale din perspectiva V\u00f6lkerpsychologie<\/em> ar reprezenta un nou nivel \u00een receptarea \u0219i \u00een\u021belegerea acestora.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
ADDENDA<\/strong><\/h5><\/div>\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
Addendum 1<\/strong><\/h6><\/div>\n\n\n\n

1.a.<\/strong> Lista participan\u021bilor a\u0219a cum sunt reprezenta\u021bi \u00een tabloul \u201eO prelegere clinic\u0103 la Salp\u00eatri\u00e8re\u201d de Pierre Aristide Andr\u00e9 Brouillet, conform lui James C. Harris, MD<\/strong><\/p>\n\n\n\n

1. Jean-Martin Charcot (1825 1893), Profesor, profesor de afec\u021biuni ale sistemului nervos;<\/p>\n\n\n\n

2. Marie (Blanche) Wittman (1859\u20131913), pacient\u0103;<\/p>\n\n\n\n

3. Joseph Babinski (1857\u20131933), \u0219ef intern;<\/p>\n\n\n\n

4. Marguerite Bottard, director al compartimentului de asistente medicale;<\/p>\n\n\n\n

5. Mlle Ecary, asistent\u0103 medical\u0103;<\/p>\n\n\n\n

6. Paul Richer (1849\u20131933), artist medical \u0219i medic;<\/p>\n\n\n\n

7. Charles Samson F\u00e9r\u00e9 (1852\u20131907), psihiatru, asistent \u0219i secretar al lui Charcot;<\/p>\n\n\n\n

8. Pierre Marie (1853\u20131940); a preluat pozi\u021bia lui Charcot \u00een 1917;<\/p>\n\n\n\n

9. Alix Joffroy (1844\u20131908), medic anatomo-patolog;<\/p>\n\n\n\n

10. Edouard Brissaud (1852\u20131909), profesor interimar timp de un an dup\u0103 moartea lui Charcot;<\/p>\n\n\n\n

11. Paul Berbez, medic \u0219i student al lui Charcot;<\/p>\n\n\n\n

12. Jean-Baptiste Charcot (1867\u20131936), fiul lui Charcot \u0219i student la medicin\u0103;<\/p>\n\n\n\n

13. Gilbert Ballet (1853\u20131917), ultimul rezident-\u0219ef al lui Charcot;<\/p>\n\n\n\n

14. Mathias Duval (1844\u20131907), profesor de anatomie;<\/p>\n\n\n\n

15. Maurice Debove (1845\u20131920), viitor decan al facult\u0103\u021bii de medicin\u0103;<\/p>\n\n\n\n

16. Philippe Burty (1830 \u20131890), colec\u021bionar de art\u0103 \u0219i scriitor;<\/p>\n\n\n\n

17. Victor Cornil (1837\u20131908), politician;<\/p>\n\n\n\n

18. Georges Gilles de la Tourette (1857\u20131904), asistent neurolog; a descris sindromul Tourette;<\/p>\n\n\n\n

19. Romain Vigouroux, \u0219ef electrodiagnostic;<\/p>\n\n\n\n

20. Henri Parinaud (1844\u20131905), oftalmolog, cel care a descris sindromul oculoglandular;<\/p>\n\n\n\n

21. Henry Berbez, extern;<\/p>\n\n\n\n

22. D\u00e9sir\u00e9-Magloire Bourneville (1840\u20131909), editorul lui Charcot, medic care a descris complexul de scleroz\u0103 tuberoas\u0103;<\/p>\n\n\n\n

23. Alfred Joseph Naquet (1834\u20131916), medic \u0219i politician;<\/p>\n\n\n\n

24. Jules Claretie (1840\u20131913), jurnalist \u0219i scriitor;<\/p>\n\n\n\n

25. Paul Ar\u00e8ne (1843\u20131896), romancier;<\/p>\n\n\n\n

26. Albert Gombault (1844\u20131904), anatomist;<\/p>\n\n\n\n

27. L\u00e9on le Bas, \u0219ef-administrator de spital;<\/p>\n\n\n\n

28. Georges Guignon (1859\u20131932), ultimul rezident-\u0219ef al lui Charcot;<\/p>\n\n\n\n

29. Th\u00e9odule Ribot (1838\u20131916), medic;<\/p>\n\n\n\n

30. Albert Londe (1858\u20131917), \u0219eful fotograf medical.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

1.b.<\/strong> Lista celor mai importan\u021bi speciali\u0219ti care au contribuit la reputa\u021bia \u0218colii de neurologie de la Pais, conform lui E. Broussolle et al.<\/em> (2012)<\/strong>[52]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

1.   Armand Trousseau (1801\u20131867)<\/p>\n\n\n\n

2.   Guillaume Benjamin Amand Duchenne (1806\u20131875)<\/p>\n\n\n\n

3.   Jean-Martin Charcot (1825\u20131893)<\/p>\n\n\n\n

4.   Alfred Vulpian (1826\u20131887)<\/p>\n\n\n\n

5.   D\u00e9sir\u00e9-Magloire Bourneville (1840\u20131909)<\/p>\n\n\n\n

6.   Paul Richer (1849\u20131933)<\/p>\n\n\n\n

7.   Henri Parinaud (1844 \u20131925)<\/p>\n\n\n\n

8.   Albert Pitres (1848\u20131928)<\/p>\n\n\n\n

9.   Jules Joseph Dejerine (1849\u20131917)<\/p>\n\n\n\n

10. Augusta Dejerine-Klumpke (1859\u20131927)<\/p>\n\n\n\n

11. \u00c9douard Brissaud (1852\u20131909)<\/p>\n\n\n\n

12. Pierre Marie (1853\u20131940)<\/p>\n\n\n\n

13. George \u00c9douard Brutus Gilles de la Tourette (1857\u20131904)<\/p>\n\n\n\n

14. Joseph Babinski (1857\u20131932)<\/p>\n\n\n\n

15. Andr\u00e9 Thomas (1867\u20131963)<\/p>\n\n\n\n

16. Georges Marinesco (1864\u20131938)<\/p>\n\n\n\n

17. Achille Alexandre Souques (1860\u20131944)<\/p>\n\n\n\n

18. Georges Guillain (1876\u20131961)<\/p>\n\n\n\n

19. Charles Foix (1882\u20131927)<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
Addendum 2<\/strong><\/h6><\/div>\n\n\n\n

Lista autorilor eulogiilor din articolul comemorativ \u201eIn memory of Wilhelm Wundt by his American students\u201d(1921, p. 154), conform numerot\u0103rii din cadrul articolului. Autorii sunt ordona\u021bi cronologic, \u00een func\u021bie de data la care \u0219i-au \u00eenceput activitatea \u00een cadrul laboratorului lui Wilhelm Wundt.<\/strong><\/p>\n\n\n\n

I. G. Stanley Hall<\/p>\n\n\n\n

II. J. McKeen Cattell<\/p>\n\n\n\n

III. Edw. A. Pace<\/p>\n\n\n\n

IV. E. B. Tichener<\/p>\n\n\n\n

V. Frank Angell<\/p>\n\n\n\n

VI. Howard C. Warren<\/p>\n\n\n\n

VII. James R. Angeli<\/p>\n\n\n\n

VIII. George M. Stratton<\/p>\n\n\n\n

IX. G. T. W. Patrick<\/p>\n\n\n\n

X. Charles H. Judd<\/p>\n\n\n\n

XI. Wilbur M. Urban<\/p>\n\n\n\n

XII. G. A. Tawney<\/p>\n\n\n\n

XIII. Edward M. Weyer<\/p>\n\n\n\n

XIV. Walter Dill Scott<\/p>\n\n\n\n

XV. Bird T. Baldwin<\/p>\n\n\n\n

XVI. George F. Arps<\/p>\n\n\n\n

XVII. Rudolf Pintner<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
Note<\/strong><\/h5><\/div>\n\n\n\n

[1]<\/a> Vezi C. R\u0103dulescu-Motru, \u201eAmintiri din vremea studiilor\u201d, Revista Funda\u021biilor Regale <\/em>(Bucure\u0219ti), nr. 2, 1934, pp. 274\u2013287.<\/p>\n\n\n\n

[2]<\/a> Vezi Constantin Schifirne\u021b, Constantin R\u0103dulescu Motru. Via\u021ba \u0219i faptele sale<\/em>, vol. 1, Bucure\u0219ti, Editura Albatros, 2003\u20132005, p. 124 sqq.<\/p>\n\n\n\n

[3]<\/a> Titu Maiorescu, \u00censemn\u0103ri zilnice (1881\u20131886)<\/em>, vol. II, p. 55.<\/p>\n\n\n\n

[4]<\/a> Vezi Mihai Ralea, C. I., Botez, Istoria psihologiei<\/em>, p. 637.<\/p>\n\n\n\n

[5]<\/a> Vezi C. R\u0103dulescu-Motru, Memoriu asupra studiilor, lucr\u0103rilor, \u0219i scrierilor f\u0103cute p\u00e2n\u0103 la 6 martie 1899<\/em> (ms.)<\/p>\n\n\n\n

[6]<\/a> Printre lucr\u0103rile care trateaz\u0103 despre contextul educa\u021bional al lui R\u0103dulescu-Motru, mai amintim: Ion Petrovici, Figuri \u0219i concep\u021bii filosofice contemporane. Wilhelm Wundt, Alfred Fouill\u00e9e, Jules Lachelier, Henri Bergson<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Libr\u0103riei \u201eUniversal\u0103\u201d Alcalay & Co., 1933; R\u0103dulescu-Motru, C., Caracter \u0219i destin. Conferin\u021be la Radio 1930\u20131943<\/em>, ed. \u00eengrijit\u0103 de Marin Diaconu, Societatea Rom\u00e2n\u0103 de Radio Difuziune, Bucure\u0219ti, Editura Casa Radio, 2003; Stan, Aurel, Eduard Gruber. \u00centemeietorul psihologiei experimentale \u00een Rom\u00e2nia<\/em>, Ia\u0219i, Editura Institutul European, 2013.<\/p>\n\n\n\n

[7]<\/a> Marian Bejat, Geneza psihologiei ca \u0219tiin\u021b\u0103 \u00een Rom\u00e2nia<\/em>, p. 308.<\/p>\n\n\n\n

[8]<\/a> Vezi Marian Bejat, \u201eDate inedite despre activitatea lui C. R\u0103dulescu-Motru din timpul studiilor la Paris, M\u00fcnchen \u0219i Leipzig\u201d, \u00een Revista de psihologie<\/em> (Bucure\u0219ti), nr. 3, 1967.<\/p>\n\n\n\n

[9]<\/a> Yetta Blaze de Bury, French literature of To-Day. A study of principal romancers and essayists<\/em>, p. 89.<\/p>\n\n\n\n

[10]<\/a> J.-M. Charcot, Paul Richer, Les d\u00e9moniaques dans l\u2019art<\/em>, Paris, Adrien Delahaye et \u00c9mile Lacrosnnier editeurs, 1887.<\/p>\n\n\n\n

[11]<\/a> Yetta Blaze de Bury, French literature of To-Day. A study of principal romancers and essayists<\/em>, p. 89.<\/p>\n\n\n\n

[12]<\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[13]<\/a> \u201eA physician who is not at the same time a philosopher is not worthy of the name\u201d, Ibidem<\/em>, p. 91.<\/p>\n\n\n\n

[14]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 95.<\/p>\n\n\n\n

[15]<\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[16]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 99.<\/p>\n\n\n\n

[17]<\/a> Ibidem<\/em>, pp. 100, 102.<\/p>\n\n\n\n

[18]<\/a> James C. Harris, MD, \u201eA Clinical Lesson at the Salp\u00eatri\u00e8re\u201d, pp. 470\u2013472.<\/p>\n\n\n\n

[19]<\/a> Ibidem.<\/em><\/p>\n\n\n\n

[20]<\/a> Vezi E. Broussolle et. al<\/em>., \u201eFigures and institutions of the neurological sciences in Paris from 1800 to 1950. Part III: Neurology\u201d, pp. 301\u2013320. Lista celor mai importan\u021bi speciali\u0219ti care au contribuit la reputa\u021bia neurologiei pariziene este prezentat\u0103 \u00een Addendum 1.b.<\/p>\n\n\n\n

[21]<\/a> William J. Morton, \u201eInduced hysterical somnambulism and catalepsy\u201d, Scientific American Supplement<\/em>, nr. 256 (10), 1880, pp. 4085\u20134086. Vezi \u0219i: Matthew Cobb, The Idea of Brain. A History<\/em>, pp. 122, 408. De asemenea, pentru cazul Wittman o lucrare relevant\u0103 este \u0219i: Carlos S. <\/em>Alvarado, \u201eNineteenth-century hysteria and hypnosis: A historical note on Blanche Wittmann\u201d, Australian Journal of Clinical and Experimental Hypnosis<\/em>,37 (1), 2009, pp. 21\u201336.<\/p>\n\n\n\n

[22]<\/a> Sigmund Freud\u2019s couch in the study at the Freud Museum <\/em>[Canapeaua lui Sigmund Freud \u00een studioulde laMuzeul Freud], London, Freud Museum Publications, Fotografie de Nick Bagguley. Carte po\u0219tal\u0103 din colec\u021bia autorului.<\/p>\n\n\n\n

[23]<\/a> Richard Webster, Why Freud was Wrong<\/em>, p. 66.<\/p>\n\n\n\n

[24]<\/a> Christopher G. Goetz; Michel Bonduelle; Toby Gelfand, Charcot. Constructing Neurology<\/em>, pp. XIX\u2013XX.<\/p>\n\n\n\n

[25]<\/a> E. Broussolle et al.<\/em>, \u201eFigures and institutions of the neurological sciences in Paris from 1800 to 1950. Part III: Neurology\u201d, pp. 301\u2013320.<\/p>\n\n\n\n

[26]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 312.<\/p>\n\n\n\n

[27]<\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[28]<\/a> Christopher G. Goetz; Michel Bonduelle; Toby Gelfand, Charcot. Constructing Neurology<\/em>, pp. XIX\u2013XX.<\/p>\n\n\n\n

[29]<\/a> C. R\u0103dulescu-Motru, \u201eAmintiri din vremea studiilor\u201d, p. 284.<\/p>\n\n\n\n

[30]<\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[31]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 285.<\/p>\n\n\n\n

[32]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 286.<\/p>\n\n\n\n

[33]<\/a> Anneros Meischner-Metge, \u201eWilhelm Wundt und seiner Sch\u00fcller\u201d, pp. 156\u2013166.<\/p>\n\n\n\n

[34]<\/a> Ibidem<\/em>, pp. 156\u2013157.<\/p>\n\n\n\n

[35]<\/a> Ibidem<\/em>, pp. 158\u2013159.<\/p>\n\n\n\n

[36]<\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[37]<\/a> Miles A. Tinker, \u201eWundt\u2019s doctorate students and their theses: 1875\u20131920\u201d, pp. 630\u2013637.<\/p>\n\n\n\n

[38]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 630.<\/p>\n\n\n\n

[39]<\/a> Anneros Meischner-Metge, \u201eWilhelm Wundt und seiner Sch\u00fcller\u201d, p. 157.<\/p>\n\n\n\n

[40]<\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[41]<\/a> Lista doctoranzilor lui Wilhelm Wundt (186), conform Arhivei digitale a Universit\u0103\u021bii din Leipzig: https:\/\/home.uni-leipzig.de\/wundtbriefe\/wwcd\/chronos\/chronos.htm<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

[42]<\/a> Teza lui R\u0103dulescu-Motru a fost publicat\u0103 \u00een Philosophische Studien<\/em>,vol. 9, nr. 3\u20134, 1894. Extrasul fusese publicat cu un an \u00eenainte: Leipzig, Wilhelm Engelmann, 1893.<\/p>\n\n\n\n

[43]<\/a> Miles A. Tinker, \u201eWundt\u2019s doctorate students and their theses: 1875\u20131920\u201d, p. 637.<\/p>\n\n\n\n

[44]<\/a> Vezi C. R\u0103dulescu-Motru, \u201eAmintiri din vremea studiilor\u201d, p. 286.<\/p>\n\n\n\n

[45]<\/a> Nicolae M\u0103rgineanu, M\u0103rturii asupra unui veac zbuciumat<\/em>, pp. 57\u201358.<\/p>\n\n\n\n

[46]<\/a> Vezi \u201eIn memory of Wilhelm Wundt by his American students\u201d, The Psychological Review<\/em>, vol. 28, nr., 3, 1921, pp. 153\u2013188.<\/p>\n\n\n\n

[47]<\/a> Ibidem<\/em>,p. 155.<\/p>\n\n\n\n

[48]<\/a> Ibidem<\/em>, 159.<\/p>\n\n\n\n

[49]<\/a> Ibidem<\/em>, pp. 166\u2013167.<\/p>\n\n\n\n

[50]<\/a> C. R\u0103dulescu-Motru, \u201eAmintiri din vremea studiilor\u201d, p. 286.<\/p>\n\n\n\n

[51]<\/a> Jochen Fahrenberg, Jochen, Wilhelm Wundt (1832\u20131920): Gesamtwerk: Einf\u00fchrung, Zitate, Kommentare, Rezeption, Rekonstruktionsversuche<\/em>, pp. 380\u2013381.<\/p>\n\n\n\n

[52]<\/a> E. Broussolle, J. Poirier, F. Clarac, J.-G. Barbara, \u201eFigures and institutions of the neurological sciences in Paris from 1800 to 1950. Part III: Neurology\u201d, pp. 301\u2013320.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
Referin\u021be bibliografice<\/strong><\/h5><\/div>\n\n\n\n

Alvarado, Carlos S.<\/em>,\u201eNineteenth-century hysteria and hypnosis: A historical note on Blanche Wittmann\u201d, Australian Journal of Clinical and Experimental Hypnosis<\/em>,37 (1), 2009, pp. 21\u201336.<\/p>\n\n\n\n

Bejat, Marian, \u201eDate inedite despre activitatea lui C. R\u0103dulescu-Motru din timpul studiilor la Paris, M\u00fcnchen \u0219i Leipzig\u201d, \u00een Revista de psihologie<\/em> (Bucure\u0219ti), nr. 3, 1967.<\/p>\n\n\n\n

Bejat, Marian, Geneza psihologiei ca \u0219tiin\u021b\u0103 \u00een Rom\u00e2nia<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Didactic\u0103 \u0219i Pedagogic\u0103, 1972.<\/p>\n\n\n\n

Blaze de Bury, Yetta, French literature of To-Day. A study of principal romancers and essayists<\/em>, Cambridge, Boston, Houghton, Mifflin and Co., 1898.<\/p>\n\n\n\n

Broussolle, E; J. Poirier; F. Clarac; J.-G. Barbara, \u201eFigures and institutions of the neurological sciences in Paris from 1800 to 1950. Part III: Neurology\u201d, Revue Neurologique<\/em>,nr. 168 (4), 2012, pp. 301\u2013320.<\/p>\n\n\n\n

Charcot, J.-M.; Paul Richer, Les d\u00e9moniaques dans l\u2019art<\/em>, Paris, Adrien Delahaye et \u00c9mile Lacrosnnier editeurs, 1887.<\/p>\n\n\n\n

<\/a><\/a>Cobb, Matthew, The Idea of Brain. A History<\/em>, London, Profile Books, 2021.<\/p>\n\n\n\n

<\/a><\/a>Fahrenberg, Jochen, Wilhelm Wundt (1832\u20131920): Gesamtwerk: Einf\u00fchrung, Zitate, Kommentare, Rezeption, Rekonstruktionsversuche<\/em>, Lengerich, Pabst Science Publishers, 2018.<\/p>\n\n\n\n

Goetz, Christopher G.; Michel Bonduelle; Toby Gelfand, Charcot. Constructing Neurology<\/em>, New York, Oxford, Oxford University Press, 1995.<\/p>\n\n\n\n

Harris, James C., \u201eA Clinical Lesson at the Salp\u00eatri\u00e8re\u201d, Archives of General Psychiatry<\/em>, 62 (5), 2005, pp. 470\u2013472.<\/em><\/p>\n\n\n\n

Maiorescu, Titu, \u00censemn\u0103ri zilnice (1881\u20131886)<\/em>, Publicate cu o introducere, note, facsimile \u0219i portrete de I. R\u0103dulescu-Pogoneanu, vol. II, Bucure\u0219ti, Editura Libr\u0103riei Socec & Co. S.A., s.a.<\/p>\n\n\n\n

M\u0103rgineanu, Nicolae, M\u0103rturii asupra unui veac zbuciumat<\/em>. Bucure\u0219ti, Editura Funda\u021biei Culturale Rom\u00e2ne, 2002, pp. 57\u201358.<\/p>\n\n\n\n

Meischner-Metge, Anneros, Wilhelm Wundt und seiner Sch\u00fcller\u201d, Zentenarbetrachtungen: historische Entwicklungen in der neueren Psychologie bis zum Ende des 20. Jahrhunderts<\/em>, Horst-Peter Brauns (ed.), Frankfurt am Main, Peter Lang, 2003, pp. 156\u2013166.<\/p>\n\n\n\n

Morton, William J., \u201eInduced hysterical somnambulism and catalepsy\u201d, Scientific American Supplement<\/em>, nr. 256 (10), 1880, pp. 4085\u20134086.<\/p>\n\n\n\n

Petrovici, Ion, Figuri \u0219i concep\u021bii filosofice contemporane. Wilhelm Wundt, Alfred Fouill\u00e9e, Jules Lachelier, Henri Bergson<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Libr\u0103riei \u201eUniversal\u0103\u201d Alcalay & Co., 1933.<\/p>\n\n\n\n

Ralea, Mihai; C. I., Botez, Istoria psihologiei<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Republicii Populare Rom\u00eene, 1958.<\/p>\n\n\n\n

R\u0103dulescu-Motru, Constantin, Zur Entwicklung von Kant\u2019s Theorie der Naturcausalit\u00e4t<\/em>, \u00een P<\/em>hilosophische Studien<\/em>,vol. 9, nr. 3\u20134, 1894.<\/p>\n\n\n\n

R\u0103dulescu-Motru, C., Memoriu asupra studiilor, lucr\u0103rilor, \u0219i scrierilor f\u0103cute p\u00een\u0103 la 6 martie 1899 <\/em>(ms.), Dosarul nr. 338\/1899, Fila 89\u201390, fa\u021b\u0103-verso. Ministerul Afacerilor Interne, Arhivele Na\u021bionale, Serviciul Arhive Na\u021bionale Istorice Centrale, fond Ministerul Cultelor \u0219i Instruc\u021biunii Publice.<\/p>\n\n\n\n

R\u0103dulescu-Motru, C., \u201eAmintiri din vremea studiilor\u201d, Revista Funda\u021biilor Regale <\/em>(Bucure\u0219ti), nr. 2, 1934, pp. 274\u2013287.<\/p>\n\n\n\n

R\u0103dulescu-Motru, C., \u201eDin autobiografia lui Eufrosin Poteca\u201d (Analele Academiei Romane<\/em>, Memoriile sec\u021biunii literare, seria III, tomul XII, Mem. 2), Monitorul Oficial \u0219i Imprimeriile Statului, Bucure\u0219ti, Imprimeria Na\u021bional\u0103, 1943.<\/p>\n\n\n\n

R\u0103dulescu-Motru, C., M\u0103rturisiri<\/em>,Colec\u021bia Memorialistic\u0103, Bucure\u0219ti, Editura Minerva, 1990.<\/p>\n\n\n\n

R\u0103dulescu-Motru, C., Caracter \u0219i destin. Conferin\u021be la Radio 1930\u20131943<\/em>, ed. \u00eengrijit\u0103 de Marin Diaconu, Societatea Rom\u00e2n\u0103 de Radio Difuziune, Bucure\u0219ti, Editura Casa Radio, 2003.<\/p>\n\n\n\n

Schifirne\u021b, C., Constantin R\u0103dulescu Motru. Via\u021ba \u0219i faptele sale<\/em>, vol. 1\u20133, Bucure\u0219ti, Editura Albatros, 2003\u20132005.<\/p>\n\n\n\n

Tinker, Miles A., \u201eWundt\u2019s doctorate students and their theses: 1875\u20131920\u201d, American Journal of Psychology<\/em>, vol. 44, nr. 4, 1932, pp. 630\u2013637.<\/p>\n\n\n\n

Stan, Aurel, Eduard Gruber. \u00centemeietorul psihologiei experimentale \u00een Rom\u00e2nia<\/em>, Ia\u0219i, Editura Institutul European, 2013.<\/p>\n\n\n\n

Webster, Richard, Why Freud was Wrong. Sin, Science and Psychoanalysis<\/em>, London, Collins Harper, 1995.<\/p>\n\n\n\n

*** \u201eIn memory of Wilhelm Wundt by his American students\u201d, The Psychological Review<\/em>, vol. 28, nr., 3, 1921, pp. 153\u2013188.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n

[Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u015fti<\/em>, vol. XIX: Filosofie \u0219i psihologie<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2023, pp. 76\u201395]<\/p>\n\n\n\n

\n
<\/span>
Descarc\u0103<\/div><\/a><\/div><\/div>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n
<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

DOI: 10.59277\/SIFR.202319.05 C. R\u0103dulescu-Motru: repere formative. Jean-Martin Charcot (1825\u20131893) \u0219i Wilhelm Wundt (1832\u20131920) Sorin-Avram V\u00eertop Universitatea \u201eConstantin Br\u00e2ncu\u0219i\u201d din T\u00e2rgu Jiu C. R\u0103dulescu-Motru: Formative Milestones. Jean-Martin Charcot (1825\u20131893) and Wilhelm Wundt (1832\u20131920) Abstract: The sources related to R\u0103dulescu-Motru\u2019s activity, encompassing monographs, studies, articles, and memoiristic or journal-like works, highlight the formative and creative aspects mostly […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"parent":7848,"menu_order":5,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","template":"","meta":{"_uag_custom_page_level_css":"","site-sidebar-layout":"default","site-content-layout":"","ast-site-content-layout":"default","site-content-style":"default","site-sidebar-style":"default","ast-global-header-display":"","ast-banner-title-visibility":"","ast-main-header-display":"","ast-hfb-above-header-display":"","ast-hfb-below-header-display":"","ast-hfb-mobile-header-display":"","site-post-title":"disabled","ast-breadcrumbs-content":"","ast-featured-img":"","footer-sml-layout":"","theme-transparent-header-meta":"","adv-header-id-meta":"","stick-header-meta":"","header-above-stick-meta":"","header-main-stick-meta":"","header-below-stick-meta":"","astra-migrate-meta-layouts":"set","ast-page-background-enabled":"default","ast-page-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-4)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"ast-content-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"footnotes":""},"categories":[463,412],"tags":[51,434],"class_list":["post-7959","page","type-page","status-publish","hentry","category-sorin-avram-virtop","category-sifr19","tag-c-radulescu-motru","tag-psihologie"],"featured_image_src":null,"uagb_featured_image_src":{"full":false,"thumbnail":false,"medium":false,"medium_large":false,"large":false,"1536x1536":false,"2048x2048":false},"uagb_author_info":{"display_name":"SIFR","author_link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/author\/mm\/"},"uagb_comment_info":0,"uagb_excerpt":"DOI: 10.59277\/SIFR.202319.05 C. R\u0103dulescu-Motru: repere formative. Jean-Martin Charcot (1825\u20131893) \u0219i Wilhelm Wundt (1832\u20131920) Sorin-Avram V\u00eertop Universitatea \u201eConstantin Br\u00e2ncu\u0219i\u201d din T\u00e2rgu Jiu C. R\u0103dulescu-Motru: Formative Milestones. Jean-Martin Charcot (1825\u20131893) and Wilhelm Wundt (1832\u20131920) Abstract: The sources related to R\u0103dulescu-Motru\u2019s activity, encompassing monographs, studies, articles, and memoiristic or journal-like works, highlight the formative and creative aspects mostly…","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/7959","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7959"}],"version-history":[{"count":50,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/7959\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8426,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/7959\/revisions\/8426"}],"up":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/7848"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7959"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7959"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7959"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}