{"id":8028,"date":"2023-12-18T09:41:59","date_gmt":"2023-12-18T07:41:59","guid":{"rendered":"http:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/?page_id=8028"},"modified":"2024-07-09T18:09:12","modified_gmt":"2024-07-09T16:09:12","slug":"utilizari-ale-termenului-iubire-in-stiinta-filosofie-si-teologie","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/volumul-19-2023\/utilizari-ale-termenului-iubire-in-stiinta-filosofie-si-teologie\/","title":{"rendered":"Utiliz\u0103ri ale termenului iubire \u00een \u0219tiin\u021b\u0103, filosofie \u0219i teologie | Marian George Panait"},"content":{"rendered":"\n

DOI: 10.59277\/SIFR.202319.06<\/p>\n\n\n\n

Utiliz\u0103ri ale termenului iubire <\/em>\u00een \u0219tiin\u021b\u0103, filosofie \u0219i teologie<\/h2><\/div>\n\n\n\n
Marian George Panait<\/h5>

Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne<\/p><\/div>\n\n\n\n

\n
<\/path><\/svg><\/span>
Descarc\u0103<\/div><\/a><\/div><\/div>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
Uses of the Term \u2018Love\u2019 in Science, Philosophy, and Theology<\/strong><\/h5><\/div>\n\n\n\n

Abstract<\/strong>:<\/strong> <\/strong>In the following essay, I analyze various uses of the term \u2018love\u2019 in science, philosophy, and theology. In science, the term is employed to quantitatively describe the behavioral parameters of love. In philosophy it is utilized to analyze love on an ontological level, considering it as a virtue of both the individual and the community. In theology, the term is used to propose a virtue that institutes ontology itself. I argue that it is the freedom and responsibility of each person to orient themselves in a coherent manner regarding the choice of these uses.<\/p>\n\n\n\n

Keywords<\/strong>: <\/strong>love; science; philosophy; theology.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
1. Preliminarii<\/strong><\/h5><\/div>\n\n\n\n

Sus\u021bin\u00e2nd c\u0103 semnifica\u021bia unui termen este utilizarea lui[1]<\/sup><\/a>, Wittgenstein nu a f\u0103cut dec\u00e2t s\u0103 preia \u00een filosofie un tip de analiz\u0103 a limbajului care era de mult\u0103 vreme prezent printre lingvi\u0219ti, conform c\u0103reia conteaz\u0103 nu doar sintaxa \u0219i semantica, ci \u0219i pragmatica; acela\u0219i lucru \u00eel exprima \u00een paralel, mai elaborat, la Oxford, Austin, preocupat fiind de felul \u00een care putem face lucruri cu vorbe, cuvinte.[2]<\/sup><\/a> Investig\u00e2nd felul \u00een care este utilizat termenul iubire<\/em> \u00een aceste trei discipline, \u0219tiin\u021b\u0103, filosofie, teologie, vom constata c\u0103 faptele sunt chiar mai complexe dec\u00e2t aceste analize; se poate intui chiar din enun\u021bul titlului c\u0103, din punctul de vedere al fiec\u0103rei discipline, \u00een interiorul ei, utilizarea termenului iubire<\/em> prezint\u0103 aspecte sintactice, semantice \u0219i pragmatice; \u00een timp ce din punctul de vedere supraordonat acestor discipline \u2013 metateoretic \u2013, utilizarea lui are o puternic\u0103 coloratur\u0103 pragmatic\u0103, contextual\u0103. Am men\u021bionat doar aceste aspecte pentru a ar\u0103ta c\u0103 nu voi urma aceast\u0103 cale care este probabil cea mai frecventat\u0103 \u00een analiza termenilor. Sper ca analizele pe care le fac s\u0103 arate c\u0103 principala deosebire \u00eentre utiliz\u0103rile termenului iubire<\/em> \u00een cele trei discipline se situeaz\u0103 la nivelul referin\u021bei termenului.[3]<\/sup><\/a> Astfel, termenul iubire<\/em> se refer\u0103, \u00een \u0219tiin\u021b\u0103, \u00een special la un mod de a descrie iubirea, comportamentul iubitor; \u00een filosofie, termenul se refer\u0103 la o virtute, la un aspect ontologic al iubirii, iar \u00een teologie, el se refer\u0103 la un aspect supra-ontologic.[4]<\/sup><\/a> Sper ca aceste aspecte s\u0103 devin\u0103 mai clare \u00een cele ce urmeaz\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Este potrivit s\u0103 observ\u0103m c\u0103 termenul iubire<\/em> nu este folosit doar \u00een aceste discipline, ci \u0219i \u00een altele. De exemplu, Denis de Rougemont a scris o lucrare cu un succes de public incontestabil despre faptul c\u0103 iubirea-pasiune, a\u0219a cum o cunoa\u0219tem noi ast\u0103zi (la jum\u0103tatea secolului XX c\u00e2nd scria el), nu este imaginea universal\u0103 a iubirii; chiar \u00een culturi apropiate, cum sunt cea greac\u0103 sau cea roman\u0103, aceast\u0103 iubire nu este cunoscut\u0103. Iubirea-pasiune s-a n\u0103scut undeva la \u00eenceputul mileniului II, \u00een lumea cavalerilor \u0219i turnirurilor, \u00een care se produce o apropiere simbolic\u0103 \u00eentre iubita c\u00e2ntat\u0103 de poe\u021bi \u0219i Fecioara Maria. Expresia paradigmatic\u0103 a iubirii-pasiune este leg\u0103tura dintre Tristan \u0219i Isolda, care t\u00e2njesc unul dup\u0103 altul c\u00e2nd sunt la distan\u021b\u0103 \u0219i nu se pot suferi c\u00e2nd sunt unul l\u00e2ng\u0103 altul.[5]<\/sup><\/a> \u00cen mod limpede \u2013 chiar dac\u0103 nu acestea au fost inten\u021biile lui Denis de Rougemont \u2013, aceast\u0103 utilizare a termenului iubire<\/em> este una specific\u0103 antropologiei culturale. Nivelul ei de realitate (referin\u021ba termenului) este constituit din configura\u021bia de tr\u0103s\u0103turi, de caracteristici, care include pozi\u021bia Fecioarei, poezia trubadurilor \u0219i truverilor, rela\u021bia contradictorie dintre \u00eendr\u0103gosti\u021bi etc. Un alt exemplu este acela al publicit\u0103\u021bii f\u0103cute iubirii garantate, f\u0103r\u0103 risc \u0219i f\u0103r\u0103 suferin\u021b\u0103; o iubire \u00een care \u021bi se garanteaz\u0103 g\u0103sirea persoanei potrivite, rela\u021bionarea cu ea f\u0103r\u0103 a te investi \u00een iubire, ba chiar \u0219i un antrenament amoros, \u00een cazul \u00een care \u00ee\u021bi vei face cont pe un site de \u00eent\u00e2lniri \u0219i vei apela la speciali\u0219tii acestuia.[6]<\/sup><\/a> \u00cen mod clar, de data aceasta iubirea este termen \u00eentr-o alt\u0103 disciplin\u0103, una cu o dezvoltare major\u0103 ast\u0103zi, anume marketingul. Exemplele se pot \u00eenmul\u021bi.<\/p>\n\n\n\n

Ceea ce este semnificativ \u00een acest pluralism este faptul c\u0103 el genereaz\u0103 \u00eentrebarea dac\u0103 suntem \u00een fa\u021ba unei iubiri sau a unui pluralism de iubiri. Un pluralism s\u2011ar putea pozi\u021biona pornind tot de la Wittgenstein, de la asem\u0103n\u0103rile de familie care \u021bes ca pe un fir de l\u00e2n\u0103 diversele realit\u0103\u021bi la care se refer\u0103 termenul iubire<\/em>.[7]<\/sup><\/a> Dac\u0103 totu\u0219i este utilizat un singur termen, iubire<\/em>, dup\u0103 numeroase reguli contextuale, apare totu\u0219i ca posibil\u0103 \u0219i o interpretare tradi\u021bional\u0103, anume aceea nominalist\u0103, \u00een care ceea ce este universal \u00een iubire este un nume. Chiar dac\u0103 de multe ori trecut\u0103 cu vederea \u2013 inclusiv de c\u0103tre tab\u0103ra celor care se dezintereseaz\u0103 de cearta universaliilor (cum sunt Wittgenstein \u0219i adep\u021bii s\u0103i) \u2013, r\u0103m\u00e2ne \u00eentrebarea: de ce s-ar folosi acela\u0219i termen?[8]<\/sup><\/a> Analizele pe care le fac merg p\u00e2n\u0103 la a sugera un pluralism ontologic, dar folosirea unui aceluia\u0219i termen iubire<\/em> sugereaz\u0103 unitatea de esen\u021b\u0103. Nu intru \u00een disputa care poate fi purtat\u0103 \u00een dou\u0103 planuri (cel tradi\u021bional, al problemei universaliilor, \u0219i cel contemporan, al problemei esen\u021bei), care sunt dou\u0103 fe\u021be ale aceleia\u0219i probleme. Ceea ce urm\u0103resc este s\u0103 eviden\u021biez c\u00e2teva utiliz\u0103ri ale termenului \u00een trei discipline care sunt fundamentale pentru om \u0219i, \u00een baza analizei pe care o fac, s\u0103 ar\u0103t c\u0103 fiecare dintre noi are libertatea \u0219i responsabilitatea de a utiliza pertinent sau nu termenul iubire<\/em> \u00een contextele vie\u021bii sale. Inten\u021bia mea este ca, dincolo de disputele teoretice, s\u0103 atrag aten\u021bia asupra faptului c\u0103 fiecare dintre noi suntem confrunta\u021bi cu aceste probleme chiar c\u00e2nd nu con\u0219tientiz\u0103m acest lucru; mai mult, a\u0219 vrea s\u0103 se observe c\u0103 exist\u0103 o unificare a acestor utiliz\u0103ri, chiar una structurat\u0103, \u00een g\u00e2ndirea \u0219i practica fiec\u0103rei persoane.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
2. Pluralitatea iubirii<\/strong><\/h5><\/div>\n\n\n\n

Prima observa\u021bie care trebuie f\u0103cut\u0103 atunci c\u00e2nd pun problema utiliz\u0103rii termenului iubire<\/em> \u00een \u0219tiin\u021b\u0103 este aceea c\u0103 \u0219tiin\u021ba nu este o realitate unitar\u0103. Astfel, eu discut un exemplu de tratament al iubirii \u00een psihologie.[9]<\/sup><\/a> \u0218i tratez acest exemplu cu ipoteza c\u0103 \u00een studiul la care m\u0103 refer autorii lui investigheaz\u0103 manifest\u0103ri care constau \u00een comportamente induse de iubire \u0219i fac extinderea c\u0103 studierea modului de a se prezenta al iubirii \u2013 mai degrab\u0103 dec\u00e2t al structurii sale ontologice \u2013 este specific\u0103 \u0219tiin\u021bei. Dar observ, de asemenea, c\u0103 pentru o alt\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103, de exemplu, pentru biochimie, relevant este studiul modific\u0103rilor biochimice \u00een cazul apari\u021biei iubirii.[10]<\/sup><\/a> Acest exemplu arat\u0103 c\u0103 \u0219tiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i este plural\u0103 \u0219i, chiar mai relevant pentru ipoteza mea, arat\u0103 c\u0103 \u0219tiin\u021ba poate studia chiar aspecte ontologice ale iubirii.[11]<\/sup><\/a> A doua observa\u021bie care trebuie f\u0103cut\u0103 \u00eenainte de a discuta exemplul ales de mine, este aceea c\u0103 imaginea despre \u0219tiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i nu este unic\u0103. Cum acesta nu este un text de filosofie a \u0219tiin\u021bei, stipulez c\u0103 perspectiva \u00een care se situeaz\u0103 analiza pe care o fac este aceea a realismului \u0219tiin\u021bific, pentru care exist\u0103 o realitate distinct\u0103 de subiect, iar aceast\u0103 realitate este cognoscibil\u0103 \u0219i este dat\u0103 \u00een observa\u021bie \u2013 pe seama c\u0103reia se pot formula enun\u021buri falsificabile cu caracter cognitiv.[12]<\/sup><\/a> Privit\u0103 din perspectiva acestor dou\u0103 observa\u021bii, ipoteza mea c\u0103 studiul \u0219tiin\u021bific al iubirii presupune studierea unui mod de prezentare a unui obiect de interes, nu trebuie desfiin\u021bat\u0103, ci completat\u0103; astfel, \u0219tiin\u021ba studiaz\u0103 acele obiecte care cad sub puterea ei de observa\u021bie (observa\u021bie educat\u0103, bazat\u0103 pe un instrumentar sofisticat), ea este interesat\u0103 de cuantificarea acestor observa\u021bii \u0219i de formularea acestor enun\u021buri cognitive la care m\u0103 refeream. Vechea distinc\u021bie dintre Naturwissenschaften<\/em> \u0219i Geisteswissenschaften<\/em> se prezint\u0103 \u00een aceast\u0103 perspectiv\u0103 drept \u00eencercarea de a diferen\u021bia la nivelul for\u021bei cognitive a acestor enun\u021buri. Astfel, enun\u021burile psihologice, mai ales dup\u0103 behaviorism, au caracter statistic, tinz\u00e2nd s\u0103 se subsumeze realismului \u0219tiin\u021bific descris.[13]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Din perspectiva descris\u0103 pare c\u0103 psihologia ca \u0219tiin\u021b\u0103 se reduce la tratament statistic al unor observa\u021bii comportamentale. Neav\u00e2nd calificare \u00een domeniu, \u00eemi permit s\u0103 enun\u021b (cu riscurile aferente; dar nu asta face mereu filosofia?) dou\u0103 posibile limit\u0103ri ale acestei perspective despre caracterul \u0219tiin\u021bific al psihologiei. Prima este aceea c\u0103 \u00eentr-un sector important al disciplinei, psihanaliza, avem de a face cu o ontologie, cel pu\u021bin presupus\u0103, a psihicului uman. Dup\u0103 opinia mea, psihanaliza este mai degrab\u0103 o contribu\u021bie de tip filosofic dec\u00e2t \u0219tiin\u021bific, al c\u0103rei succes \u00een tratament nu se explic\u0103 prin asump\u021biile ei ontologice despre psihicul uman, ci prin re\u00eenv\u0103\u021barea comunic\u0103rii de c\u0103tre pacient prin tratament. A\u0219adar, psihanaliza nefiind \u0219tiin\u021b\u0103, nu limiteaz\u0103 psihologia \u00een calitatea ei de \u0219tiin\u021b\u0103 cu accent pe comportament. A doua limitare a perspectivei pe care o am despre psihologie ca \u0219tiin\u021b\u0103 este aceea c\u0103 \u00een variate forme, de exemplu, de la imagistica cerebral\u0103 p\u00e2n\u0103 la piramida \u00eenv\u0103\u021b\u0103rii senzoriale, psihologia nu se mul\u021bume\u0219te s\u0103 studieze comportamente, manifest\u0103ri ale unei presupuse realit\u0103\u021bi, ci \u00eencearc\u0103 \u00een acela\u0219i mod cantitativ \u0219i, astfel, controlat s\u0103 stabileasc\u0103 o leg\u0103tur\u0103 \u00eentre aspectele comportamentale \u0219i cele structurale sau anatomo-fiziologice. L\u0103s\u00e2nd deoparte \u00eentrebarea despre m\u0103sura \u00een care aceste aspecte sunt cu adev\u0103rat informative, respectiv \u00eentrebarea dac\u0103 aceste aspecte descriu iubirea \u00een ceea ce este ea mai mult sau mai bine dec\u00e2t studiul comportamentelor iubitoare, socotesc potrivit s\u0103 \u00eemi moderez ipoteza. Astfel, consider c\u0103 psihologia ca \u0219tiin\u021b\u0103 se ocup\u0103 \u00een mod preponderent, dar nu exclusiv, cu studierea modului \u00een care sunt reprezentate diversele aspecte ale psihicului uman (facult\u0103\u021bi, activit\u0103\u021bi etc.).<\/p>\n\n\n\n

Oric\u00e2t de laborioase par aceste observa\u021bii, dup\u0103 opinia mea ele sunt necesare pentru \u00een\u021belegerea corect\u0103 a exemplului pe care \u00eel dau. Este vorba de dou\u0103 studii care au fost conectate \u00eentre ele pentru o mai bun\u0103 \u00een\u021belegere a iubirii din perspectiv\u0103 psihologic\u0103. Re\u021bin din acest amplu efort doar rezultatele privind rela\u021bia dintre iubire \u0219i atingerea fizic\u0103. \u00cen aceast\u0103 rela\u021bie, iubirea este o variabil\u0103 independent\u0103, un predictor, iar atingerea fizic\u0103 este o variabil\u0103 dependent\u0103. Autorii studiului au opera\u021bionalizat iubirea prin trei parametri: pasiune, intimitate \u0219i angajament, iar atingerea fizic\u0103 prin patru parametri: \u00eembr\u0103\u021bi\u0219area mai formal\u0103 (embracing<\/em>), m\u00e2ng\u00e2ierea (stroking<\/em>), s\u0103rutul (kissing<\/em>) \u0219i \u00eembr\u0103\u021bi\u0219area intim\u0103 (hugging<\/em>). Utiliz\u00e2nd datele culese, au realizat regresii at\u00e2t cu iubirea ca predictor unic pentru comportamentele de atingere, c\u00e2t \u0219i cu fiecare dintre parametrii iubirii ca predictori pentru atingere (m\u0103surat\u0103 \u00een frecven\u021ba fiec\u0103rui tip de atingere \u00eentr-un anume interval de timp). Autorii au constatat c\u0103 iubirea este un predictor pentru atingeri (probabilit\u0103\u021bile nu intereseaz\u0103 aici), adic\u0103 faptul de a iubi conduce la cre\u0219terea frecven\u021bei atingerilor; \u00een ce prive\u0219te fiecare dintre parametrii iubirii, au constatat c\u0103: pasiunea \u0219i intimitatea sunt predictori pentru atingeri, cresc frecven\u021ba acestora, \u00een timp ce angajamentul nu este un predictor pentru atingeri, nu are o influen\u021b\u0103 notabil\u0103 asupra frecven\u021bei atingerilor.[14]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Este limpede c\u0103 studiul se bazeaz\u0103 pe o metodologie de tip \u0219tiin\u021bific \u00een care se face e\u0219antionare, se culeg date, se formuleaz\u0103 regresii etc.; metodologia respectiv\u0103 este de tip cantitativ \u0219i statistic, concluziile trase av\u00e2nd o anumit\u0103 probabilitate influen\u021bat\u0103 nu numai de datele culese, ci \u0219i de mecanismul cu care au fost ele analizate. De altfel, autorii recunosc limit\u0103rile studiului pe care \u00eel realizeaz\u0103 \u0219i chiar faptul c\u0103 unele dintre rezultate puteau fi intuite \u00een mod comun; dar studiul consolideaz\u0103 astfel de opinii cum este aceea c\u0103 angajamentul \u00een iubire se manifest\u0103 \u00een mai mic\u0103 m\u0103sur\u0103 prin atingeri dec\u00e2t se manifest\u0103 pasiunea. Interpret\u00e2nd aceast\u0103 cercetare din punctul de vedere care m\u0103 intereseaz\u0103, constat c\u0103 obiectul ei este real, observabil, cuantificabil \u0219i formulabil \u00een enun\u021buri cognitive care au o anumit\u0103 probabilitate de adev\u0103r. Altfel spus, demersul autorilor satisface caracteristicile realismului \u0219tiin\u021bific. De asemenea, consider c\u0103 \u00een mod limpede accentul cade pe comportamentele iubitoare \u00een toate etapele studiului; datele avute \u00een vedere pentru variabile, \u00een particular pentru cele dependente, se refer\u0103 \u00een mod explicit la comportament.<\/p>\n\n\n\n

Lec\u021bia important\u0103 a acestei utiliz\u0103ri a termenului iubire<\/em> este aceea c\u0103 sentimentele noastre cele mai intime, sentimente despre care consider\u0103m chiar c\u0103 ne definesc identitatea, pot fi analizate \u0219i interpretate nu doar \u00een ceea ce au propriu, specific, ci \u0219i prin mijloace cantitative adaptate numerelor mari. Acest aspect atrage \u0219i mai mult aten\u021bia asupra faptului c\u0103 psihologia ca \u0219tiin\u021b\u0103 poate furniza cunoa\u0219tere despre individ \u0219i pe o cale statistic\u0103. Este o cale nefamiliar\u0103 pentru cel care tr\u0103ie\u0219te o iubire sau pentru interpretarea ei de tip filosofic sau teologic. Este \u00eens\u0103 un mod de a \u00een\u021belege iubirea la fel de legitim ca altele men\u021bionate aici \u0219i este un mod care ne pune pe fiecare dintre noi \u00een fa\u021ba deciziei de a ne ordona, de a ne orienta \u00een privin\u021ba felului \u00een care \u00een\u021belegem iubirea.<\/p>\n\n\n\n

La fel ca \u00een cazul \u0219tiin\u021bei, utiliz\u0103rile termenului iubire<\/em> sunt multiple, prin urmare termenul are numeroase semnifica\u021bii. \u00cen cazul \u0219tiin\u021bei, am ales o utilizare care a eviden\u021biat c\u0103 psihologia este interesat\u0103 de a trata despre modurile de manifestare ale iubirii \u0219i adaug c\u0103, prin \u00eens\u0103\u0219i natura psihologiei, aceast\u0103 disciplin\u0103 studiaz\u0103 iubirea ca rela\u021bie \u00eentre indivizi. \u00cen cazul filosofiei, am s\u0103 selectez dou\u0103 utiliz\u0103ri ale termenului iubire<\/em> apte s\u0103 arate c\u0103 filosofia este interesat\u0103 mai ales de aspectul ontologic al iubirii; \u0219i adaug c\u0103, de\u0219i prin natura ei iubirea este o rela\u021bie \u00eentre indivizi, aceste utiliz\u0103ri ale termenului stabilesc o leg\u0103tur\u0103 \u00eentre rela\u021bia dintre indivizi \u0219i comunitate. Simplu spus, dac\u0103 \u00een cazul iubirii analizate de psihologie aspectul individual este precump\u0103nitor, \u00een cazul filosofiei, accentul este pus cel pu\u021bin \u00een mod egal pe rolul iubirii \u00een func\u021bionarea comunit\u0103\u021bii.<\/p>\n\n\n\n

Grecii vechi au numero\u0219i termeni pentru a se referi la polimorfismul iubirii; dintre ace\u0219tia re\u021bin unul singur, philia<\/em>, \u0219i ar\u0103t din capul locului c\u0103 \u0219i numai el singur are \u0219i alte utiliz\u0103ri dec\u00e2t acelea dou\u0103 la care m\u0103 refer eu aici. De exemplu, chiar pe linia a ceea ce analizez eu \u00een aceste dou\u0103 exemple de utilizare, Empedocle folosea philia<\/em> pentru a se referi la acea for\u021b\u0103 care \u021binea laolalt\u0103 elementele \u00een alc\u0103tuirea universului; philia era \u00een\u021beleas\u0103 ca o virtute care unea variatele componente individuale ale universului[15]<\/sup><\/a>; utilizarea termenului dat\u0103 de Empedocle este clar ontologic\u0103 \u0219i poate fi g\u00e2ndit\u0103 ca o ducere la extrem a felului \u00een care este \u00een\u021beleas\u0103 philia<\/em> \u00een cele dou\u0103 exemple pe care le analizez.<\/p>\n\n\n\n

Merit\u0103 men\u021bionat c\u0103 printre diver\u0219ii termeni pentru iubire, philia<\/em>, \u00een contexte comune, se refer\u0103 la prietenie, la simpatia dintre indivizi. Mai important este s\u0103 \u00een\u021belegem c\u0103 pentru greci, nu doar pentru filosofi[16]<\/sup><\/a>, iubirea, \u00een diversele ei forme, este o virtute, arete<\/em>, o for\u021b\u0103, o putere care revine unui individ \u0219i chiar unei comunit\u0103\u021bi sau, la Empedocle, \u00eentregului univers; oric\u00e2t de straniu ar ap\u0103rea ast\u0103zi pentru noi, pentru Platon \u0219i Aristotel, pentru grecul comun chiar, nu doar omul are aretai<\/em>, ci \u0219i animalele \u0219i chiar lumea \u00een \u00eentregul ei.[17]<\/sup><\/a> Iubirea, chiar dac\u0103 nu se \u00eenscrie printre virtu\u021bile de baz\u0103 \u2013 temperan\u021b\u0103, curaj, \u00een\u021belepciune, dreptate \u2013 enun\u021bate nu doar de Platon, ci, \u00eenaintea lui, \u0219i de poe\u021bi[18]<\/sup><\/a>, prime\u0219te un rol de seam\u0103 la filosofi, la Empedocle, cum am v\u0103zut, la Aristotel, dar \u0219i la Platon \u00eensu\u0219i.<\/p>\n\n\n\n

Primul exemplu la care m\u0103 refer este acela al iubirii \u2013 philia<\/em> \u0219i varia\u021bii ei compu\u0219i \u2013 dintre Lysis \u0219i Menexenes, descris\u0103 de Platon \u00een micul dialog de tinere\u021be care poart\u0103 numele primului dintre cei doi tineri. Iubirea dintre cei doi este o iubire \u00eentre semeni pe care nu \u00eei despart nici v\u00e2rsta, nici cuno\u0219tin\u021bele, nici pozi\u021bia social\u0103 sau, altfel spus, pe care \u00eei unesc toate acestea \u0219i \u00eenc\u0103 altele. Iubirea despre care vorbe\u0219te Platon este una a celor ce sunt asemenea din at\u00e2t de multe puncte de vedere \u00eenc\u00e2t se poate spune c\u0103 formeaz\u0103 deja o comunitate. Un alt t\u00e2n\u0103r, Hippothales, nutre\u0219te o iubire ne\u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it\u0103 pentru Lysis, \u0219i Platon ne d\u0103 de \u00een\u021beles c\u0103 exist\u0103 diferen\u021be relevante \u00eentre el \u0219i obiectul iubirii sale; asemenea diferen\u021be fac nefunc\u021bional\u0103 philia<\/em> \u00eentre cei doi.[19]<\/sup><\/a> Coment\u00e2nd dialogul, Noica face clare inten\u021biile lui Platon: iubirea este \u00eentre asem\u0103n\u0103tori care se \u00eencurajeaz\u0103 reciproc \u0219i sporesc \u00een virtute \u00eempreun\u0103.[20]<\/sup><\/a> Tocmai aceasta este deschiderea c\u0103tre felul \u00een care se refer\u0103 Aristotel la philia<\/em>. In nuce<\/em>, \u00een dialogul lui Platon se afl\u0103 idea \u00eendelung rafinat\u0103 de c\u0103tre Aristotel a rolului pe care \u00eel are philia<\/em> \u00een func\u021bionalitatea cet\u0103\u021bii. Aristotel are o teorie a virtu\u021bilor mai dezvoltat\u0103 dec\u00e2t aceea a lui Platon \u0219i adaptat\u0103 viziunii sale despre realitate ca alc\u0103tuit\u0103 din substan\u021be individuale, compuse din act \u0219i poten\u021b\u0103, astfel \u00eenc\u00e2t virtu\u021bile pot fi g\u00e2ndite drept partea de actualitate din substan\u021be, acea parte care conduce substan\u021bele c\u0103tre scopul lor ultim, contemplarea Binelui. Pentru Aristotel exist\u0103 virtu\u021bi specifice fiec\u0103rui nivel de realitate, inclusiv pentru fiecare dintre facult\u0103\u021bile umane; astfel, exist\u0103 virtu\u021bi ale voin\u021bei \u0219i virtu\u021bi ale intelectului. \u00cen acest cadru, philia<\/em> apare nu numai ca o virtute moral\u0103, o virtute a voin\u021bei, adic\u0103 nu doar la nivelul omului, ci \u0219i drept o virtute a comunit\u0103\u021bii, philia<\/em> este aceea care pune \u00een comuniune nu doar indivizii ca atare, ci indivizii ca cet\u0103\u021beni. Cetatea func\u021bional\u0103 este aceea \u00een interiorul c\u0103reia func\u021bioneaz\u0103 philia<\/em> \u00eentre cet\u0103\u021beni. Philia<\/em> devine astfel, la Aristotel, un criteriu al bunei func\u021bion\u0103ri a cet\u0103\u021bii \u0219i al evalu\u0103rii comportamentului cet\u0103\u021benilor. Este un bun cet\u0103\u021bean acela care are nu doar philia<\/em> pentru indivizi, ci \u0219i pentru cetatea care \u00eei cuprinde pe ace\u0219tia.[21]<\/sup><\/a> Este limpede c\u0103 \u00een felul \u00een care g\u00e2nde\u0219te Aristotel cele mai bune aranjamente pentru cetate exist\u0103 un anumit optimism \u00een privin\u021ba felului \u00een care philia<\/em> lucreaz\u0103 ca virtute a cet\u0103\u021benilor. Continui s\u0103 consider c\u0103 aceste vederi sunt \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 deja acelea ale lui Platon \u0219i c\u0103 o interesant\u0103 problem\u0103 ar fi de a stabili cum se \u00eempac\u0103 iubirea lui Socrate pentru Alcibiade cu felul \u00een care se poart\u0103 acesta cu Atena; o asemenea \u00eentrebare, asupra c\u0103reia nu m\u0103 voi opri aici, sugereaz\u0103 c\u0103 perspectiva filosofiei grece\u0219ti despre philia<\/em> nu se prezint\u0103 ca una f\u0103r\u0103 posibilitatea unui minim repro\u0219. Sunt \u00eens\u0103 interesat s\u0103 observ c\u0103 scurta analiz\u0103 a celor dou\u0103 exemple de utilizare a termenului philia<\/em> \u00een filosofia greac\u0103 sus\u021bine ideea c\u0103 \u00een filosofie iubirea este g\u00e2ndit\u0103 \u00een perspectiv\u0103 ontologic\u0103 \u0219i cu un anumit accent pe semnifica\u021bia ei pentru comunitate.[22]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Teologia cre\u0219tin\u0103 s-a format \u00een mediul g\u00e2ndirii elenistice \u0219i a \u00eemprumutat de la filosofia greac\u0103 limba, koine<\/em>, cu \u00eentreaga ei mo\u0219tenire semantic\u0103, dar \u0219i multe dintre structurile conceptuale. Astfel, Noul Testament ni s-a p\u0103strat \u00een greaca comun\u0103, chiar dac\u0103 este probabil ca p\u0103r\u021bi ale sale s\u0103 fi existat ini\u021bial \u00een aramaic\u0103, limba propov\u0103duirii lui Iisus. Mai semnificativ, religia cre\u0219tin\u0103 se confrunt\u0103 cu aceea\u0219i problem\u0103 a diferen\u021bei ontologice cu care s-au confruntat filosofii greci. La Platon prin defini\u021bie principiul este \u00een acela\u0219i timp separat de \u00eentemeiate, dar \u00eentemeiaz\u0103; neoplatonicienii au \u00eencercat solu\u021bionarea problemei prin introducerea de intermediari; aceasta nu este o solu\u021bie at\u00e2ta timp c\u00e2t intermediarii sunt \u00een condi\u021bia principiului, iar dac\u0103 nu sunt, principiul este despecificat, scos din condi\u021bia \u0219i func\u021bia lui. \u00cen cre\u0219tinism problema apare sub forma exigen\u021bei ca sacrul s\u0103 fie separat, das ganz Andere<\/em>, \u0219i \u00een acela\u0219i timp, ca termen \u00een religo<\/em>, s\u0103 se afle \u00een comer\u021b cu creatura. Teologii, ca Toma din Aquino, puternic influen\u021ba\u021bi de filosofie, au \u00eencercat s\u0103 dep\u0103\u0219easc\u0103 problema, pe urmele lui Aristotel, prin recurs la analogie; teologii primelor secole, mult mai ata\u0219a\u021bi mo\u0219tenirii specifice a cre\u0219tinismului, au \u00eencercat s\u0103 o rezolve pe cale dogmatic\u0103, propun\u00e2nd acceptarea aporiei<\/em> pe baza \u00eenv\u0103\u021b\u0103turilor de credin\u021b\u0103, a decretelor sinodale.<\/p>\n\n\n\n

Noul Testament este o colec\u021bie de texte alc\u0103tuit\u0103 la dou\u0103, respectiv trei genera\u021bii dup\u0103 Iisus pe seama unei tradi\u021bii orale \u0219i, posibil, a unor colec\u021bii de logia<\/em> ale lui Iisus (dintre care cea mai important\u0103 este Q[23]<\/sup><\/a>), care nu s-au p\u0103strat. Dar, de\u0219i aceste texte nu permit stabilirea cu certitudine a ipsissima verba Jesu<\/em>, ele permit stabilirea destul de sigur\u0103 a ipsissima vox Jesu<\/em>, adic\u0103 putem recunoa\u0219te caracteristicile predicii lui Iisus, chiar dac\u0103 nu cunoa\u0219tem vorbele lui ca atare. \u00cen acest context, importan\u021ba acordat\u0103 de el iubirii este o certitudine. Prin urmare avem de c\u0103utat utiliz\u0103rile teologice ale termenului iubire<\/em> \u00een cea mai apropiat\u0103 surs\u0103 de \u00eentemeietorul cre\u0219tinismului, \u00een Noul Testament.<\/p>\n\n\n\n

Dintre numero\u0219ii termeni utiliza\u021bi de greci pentru a se referi la iubire, \u00een textul Noului Testament se reg\u0103sesc patru: storge<\/em>, eros<\/em>, philia, agape<\/em>; ultimul, tradus \u00een latin\u0103 cu caritas<\/em>, este acela care s-a impus[24]<\/sup><\/a> \u0219i la ale c\u0103rui utiliz\u0103ri m\u0103 voi referi.[25]<\/sup><\/a> Iubirea, agape<\/em>, caritas<\/em>, este pentru Iisus fundamental\u0103, condi\u021bioneaz\u0103 \u00eens\u0103\u0219i ontologia, nu doar pe aceea a creaturii, ci \u0219i pe a divinit\u0103\u021bii, precum \u0219i rela\u021biile dintre Dumnezeu \u0219i lume, respectiv dintre oameni. \u00cenainte (nu doar temporal, ci \u00een ordine de posibilitate) de orice definire dogmatic\u0103, Dumnezeu \u00eensu\u0219i este iubire: \u201ecine nu iube\u0219te nu \u00eel cunoa\u0219te pe Dumnezeu, pentru c\u0103 Dumnezeu este iubire\u201d.[26]<\/sup><\/a> Iar \u00een ce \u00eel prive\u0219te pe om lucrurile sunt la fel de clare: \u201edac\u0103 am toat\u0103 credin\u021ba astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 mi\u0219c mun\u021bii, dar nu am iubire, nimic sunt\u201d[27]<\/sup><\/a>; a\u0219a cum Dumnezeu ca iubire este anterior oric\u0103rei defini\u021bii dogmatice, la fel faptul de a avea iubire este condi\u021bia faptului meu de a fi ca om; \u00een chip clar, iubirea este chiar mai mult dec\u00e2t credin\u021ba. \u00cen teologia cre\u0219tin\u0103, credin\u021ba, speran\u021ba \u0219i iubirea au fost numite virtu\u021bi teologale<\/em>, adic\u0103 puteri ale omului primite de la Dumnezeu pentru a se raporta prin ele la semeni \u0219i la divinitate, cea mai important\u0103 dintre ele fiind iubirea. Ambrozie, episcopul de Milano, cel care l-a adus pe Augustin la catolicism, a dat numele de virtu\u021bi cardinale<\/em> celor patru virtu\u021bi fundamentale ale grecilor \u0219i a ordonat cele dou\u0103 seturi de virtu\u021bi, socotindu-le pe cele teologale ca fiind cele mai importante; tocmai pentru c\u0103 fac posibile lumea \u0219i locul nostru \u00een ea, sunt condi\u021bii de posibilitate \u0219i pentru celelalte virtu\u021bi.[28]<\/sup><\/a> Grecii \u0219i cre\u0219tinii au \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it un punct fundamental \u00een viziunea lor despre lume, anume rolul \u0219i importan\u021ba virtu\u021bilor, iar acest aspect a fost de maxim\u0103 importan\u021b\u0103 \u00een trecerea reu\u0219it\u0103 de la lumea greco-roman\u0103 la aceea cre\u0219tin\u0103. Lumea iudaic\u0103 din care face parte Iisus este una rigorist\u0103; a fost normal ca discipolii s\u0103 \u00eel \u00eentrebe pe Iisus ce porunc\u0103 le d\u0103, iar acesta a r\u0103spuns: \u201e\u2026 \u00abtrebuie s\u0103 \u00eel iube\u0219ti pe Domnul Dumnezeul t\u0103u \u2026\u00bb … \u00abtrebuie s\u0103 \u00ee\u021bi iube\u0219ti aproapele ca pe tine \u00eensu\u021bi\u00bb\u201d.[29]<\/sup><\/a> Interpretarea dat\u0103 de Kant acestei porunci ca fiind una adresat\u0103 ra\u021biunii \u0219i nu sentimentului este eronat\u0103 pentru c\u0103 vorbele lui Iisus sunt interpretate \u00een termeni kantieni. Porunca lui Iisus dep\u0103\u0219e\u0219te distinc\u021biile facult\u0103\u021bilor, este \u00eentr-un sens mai puternic\u0103 dec\u00e2t oricare alt\u0103 porunc\u0103, c\u0103ci dragostea este mai mult dec\u00e2t oricare diferen\u021biere ontologic\u0103, iar \u00een alt sens este mai slab\u0103 dec\u00e2t oricare alt\u0103 porunc\u0103, c\u0103ci dragostea este \u00eeng\u0103duitoare, \u00eendelung r\u0103bd\u0103toare. Aceste porunci trebuie \u00een\u021belese din perspectiv\u0103 neotestamentar\u0103: \u201enimeni nu l-a v\u0103zut vreodat\u0103 pe Dumnezeu; dac\u0103 ne iubim unul pe altul Dumnezeu tr\u0103ie\u0219te \u00een noi \u0219i iubirea sa se \u00eempline\u0219te \u00een noi\u201d.[30]<\/sup><\/a> Iubirea cre\u0219tin\u0103 dep\u0103\u0219e\u0219te diferen\u021ba ontologic\u0103; nu cunoa\u0219terea (vederea) este modul propriu de a te raporta la Dumnezeu, ci iubirea. O spune limpede Iisus atunci c\u00e2nd \u00ee\u0219i \u00eenva\u021b\u0103 discipolii s\u0103 se roage adres\u00e2ndu-se divinit\u0103\u021bii cu numele de Tat\u0103<\/em>; acest uz al termenului este nefamiliar mediului iudaic \u00een care tr\u0103ia Iisus; \u00een forma lui aramaic\u0103, Abba<\/em>, marcheaz\u0103 intimitatea copilului cu tat\u0103l s\u0103u[31]<\/sup><\/a>, acel tat\u0103 gata s\u0103-l \u00eent\u00e2mpine cu iubire oric\u00e2nd pe fiul risipitor. Nu cunoa\u0219terea, dogma sau analogia sunt solu\u021bia cre\u0219tin\u0103 la aporia<\/em> diferen\u021bei ontologice; aceasta este dizolvat\u0103 \u00een agape<\/em>. La greci, iubirea este \u00eentre asem\u0103n\u0103tori, este o iubire \u00een care asem\u0103narea este m\u0103surat\u0103 ra\u021bional. Iubirea cre\u0219tin\u0103 dep\u0103\u0219e\u0219te orice diferen\u021b\u0103, inclusiv orice diferen\u021b\u0103 ontologic\u0103, pentru c\u0103 este iubirea lui Dumnezeu fa\u021b\u0103 de creatur\u0103, fa\u021b\u0103 de om, care \u00eei \u00eentoarce divinit\u0103\u021bii iubirea.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
3. Iubire \u0219i responsabilitate<\/strong><\/h5><\/div>\n\n\n\n

La fel ca oricare studiu, \u0219i acesta sf\u00e2r\u0219e\u0219te cu o scurt\u0103 lec\u021bie \u00eenv\u0103\u021bat\u0103 din analizele de parcurs. Prima observa\u021bie care se impune este aceea c\u0103 utiliz\u0103rile investigate nu conduc la idea incompatibilit\u0103\u021bii lor dup\u0103 domeniul \u00een care au loc: \u0219tiin\u021b\u0103, filosofie, teologie. Deja acesta este un rezultat remarcabil \u00een condi\u021biile \u00een care de multe ori aceste discipline sunt puse \u00een contrast, dac\u0103 nu chiar \u00een excluziune. A doua observa\u021bie este aceea c\u0103, din perspectiva efortului depus, totu\u0219i ar trebui s\u0103 se poat\u0103 spune mai mult, anume \u00een privin\u021ba prezen\u021bei sau absen\u021bei unui nucleu comun al iubirii pe care o au \u00een vedere toate aceste trei discipline. \u00cen privin\u021ba disputei dintre esen\u021bialism \u0219i anti-esen\u021bialism, trebuie spus c\u0103 discipolii lui Wittgenstein trec peste aspectul c\u0103 una este problema esen\u021bei atunci c\u00e2nd vorbim de instan\u021bieri, de cazuri individuale (cum sunt diversele instan\u021bieri ale iubirii \u00een teologie, de exemplu), \u0219i cu totul alta atunci c\u00e2nd vorbim de specii (cum sunt tratamentele iubirii \u00een \u0219tiin\u021b\u0103, respectiv filosofie, respectiv teologie). F\u0103c\u00e2nd aceast\u0103 distinc\u021bie, consider c\u0103 atunci c\u00e2nd trat\u0103m despre indivizi, instan\u021bieri ale comportamentelor iubitoare care sunt studiate de psihologie \u0219.a.m.d., acceptarea esen\u021bialismului este inevitabil\u0103. Discu\u021bia care se na\u0219te din aceast\u0103 acceptare nu intr\u0103 \u00een obiectul acestui studiu. Atunci c\u00e2nd trat\u0103m despre specii, lucrurile sunt chiar mai complicate dec\u00e2t \u00een cazul indivizilor \u0219i este posibil ca esen\u021bialismul s\u0103 nu fie de neocolit. Cum \u00een acest studiu m-am interesat de utiliz\u0103rile termenului iubire<\/em> \u00een specii diferite de discipline (\u00een interiorul unei perspective realiste pe care o \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219esc toate cele trei discipline), \u0219tiin\u021b\u0103, filosofie, teologie, problema care mi se pune este aceea a deciziei asupra esen\u021bei nu la nivelul indivizilor, ci la acela al speciilor. Nu propun pe aceast\u0103 linie de argumentare o solu\u021bie; sugerez cum anume ar putea fi ea c\u0103utat\u0103: descriind iubirea ca o rela\u021bie, specific\u00e2nd tr\u0103s\u0103turile acestei rela\u021bii \u00een fiecare dintre cele trei discipline \u0219i stabilind dac\u0103 exist\u0103 sau nu o tr\u0103s\u0103tur\u0103 comun\u0103.[32]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Propun \u00eens\u0103, pe o alt\u0103 linie de argumentare, o solu\u021bie la aceast\u0103 problem\u0103, dar nu \u00eenainte de a ar\u0103ta c\u0103 interpretarea existen\u021bialist\u0103 a propunerii mele trebuie evitat\u0103. Tratamentul clasic al problemei esen\u021bei se adreseaz\u0103 nivelurilor realit\u0103\u021bii; tratamentul pe care \u00eel propun se adreseaz\u0103 persoanei. Aceasta din urm\u0103 are ra\u021biune \u0219i voin\u021b\u0103, are libertatea de a decide \u00een diverse contexte, uneori chiar nu poate evita alegerile; alegerilor persoanei \u00eei sunt supuse diversele tipuri de realitate la care se refer\u0103 utiliz\u0103rile termenului iubire<\/em>. Socotesc c\u0103 \u021bine de umanitatea noastr\u0103 ca atunci c\u00e2nd folosim acest termen s\u0103 ne manifest\u0103m libertatea de a alege cum \u00eel utiliz\u0103m \u0219i s\u0103 ne asum\u0103m responsabilitatea alegerilor f\u0103cute, astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 putem asigura coeren\u021ba persoanei noastre. Asemenea cerin\u021be se impun fiec\u0103rei persoane, nu doar speciali\u0219tilor din cele trei domenii. Iar faptul c\u0103 ni se pun \u00een fa\u021b\u0103 aceste alegeri arat\u0103 demnitatea \u0219i responsabilitatea noastr\u0103, \u0219i \u00een acela\u0219i timp arat\u0103 c\u0103 prin modul \u00een care ne raport\u0103m la diferitele niveluri de realitate este posibil s\u0103 introducem noi \u00een\u0219ine o idee de unitate a anumitor realit\u0103\u021bi, nu doar s\u0103 o descriem drept esen\u021b\u0103. Este limpede c\u0103 putem gre\u0219i \u00een deciziile noastre, dar trebuie s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b\u0103m s\u0103 accept\u0103m s\u0103 tr\u0103im cu imperfec\u021biuni, s\u0103 ne str\u0103duim s\u0103 avem solu\u021bii mai bune, nu perfecte. Con\u0219tientizarea pozi\u021biei \u00een care ne afl\u0103m \u00eemi apare ca fiind de maxim\u0103 importan\u021b\u0103 pentru coeren\u021ba noastr\u0103 ca persoan\u0103, dar \u0219i pentru controlul pe care \u00eel avem asupra utiliz\u0103rii termenilor.<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
Note<\/strong><\/h5><\/div>\n\n\n\n

[1]<\/sup><\/a> Cf. Ludwig Wittgenstein, Philosophische Untersuchungen. Philosophical Investigations<\/em>, p. 25.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[2]<\/sup><\/a> Cf. J. L. Austin, How to Do Things with Words<\/em>, p. 52.<\/p>\n\n\n\n

[3]<\/sup><\/a> Este posibil \u2013 din moment ce vorbesc despre referin\u021b\u0103 \u2013 ca analiza pe care o fac s\u0103 poat\u0103 fi tradus\u0103 \u00eentr-o abordare lingvistic\u0103; nu este nici locul, nici interesul meu s\u0103 dezvolt o asemenea traducere aici.<\/p>\n\n\n\n

[4]<\/sup><\/a> \u00cen acord cu cele scrise mai sus m-am referit la cele trei aspecte sau niveluri pe care se a\u0219eaz\u0103 cele trei discipline ca referin\u021be ale termenului iubire; ele pot fi introduse, la fel de bine, din perspectiva filosofiei tradi\u021bionale, drept niveluri de realitate: comportamente iubitoare, caracteristici ale iubitorilor, respectiv fundamentul supra-esen\u021bial al comuniunii dintre iubitori. Dar am spus c\u0103 nu fac traduceri dintr-un tip de limbaj \u00een altul; voi continua \u00eentr-un mod analitic aflat \u00een dialog cu filosofia tradi\u021bional\u0103, mod specific \u00een\u021belegerii filosofiei drept o disciplin\u0103 a unor probleme perene tratate \u00een mod contemporan.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[5]<\/sup><\/a> Cf. Denis de Rougemont, L\u2019amour et l\u2019Occident<\/em>, p. 8.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[6]<\/sup><\/a> Cf. Alain Badiou, Eloge de l\u2019amour<\/em>, pp. 6\u20137.<\/p>\n\n\n\n

[7]<\/sup><\/a> Cf. Ludwig Wittgenstein, Philosophische Untersuchungen<\/em> \u2026<\/em>, p. 36.<\/p>\n\n\n\n

[8]<\/sup><\/a> Sunt multe implica\u021bii \u00een spatele acestor \u00eentreb\u0103ri; de exemplu, se pune \u00eentrebarea doar pentru rela\u021bia dintre utilizarea termenului \u00een discipline diferite, sau \u0219i \u00een interiorul uneia singure? Punerea acestei \u00eentreb\u0103ri are o leg\u0103tur\u0103 cu unul dintre minusurile majore ale pozi\u021biei lui Wittgenstein, acela c\u0103 nu discut\u0103 dac\u0103 indivizii au o esen\u021b\u0103 comun\u0103, ci numai dac\u0103 speciile au o esen\u021b\u0103 comun\u0103.<\/p>\n\n\n\n

[9]<\/sup><\/a> Alegerea exemplului a fost inspirat\u0103 de prezentarea Cameliei Popa (Seminarele IFPAR, 5 noiembrie 2021), \u00een calitate de coautor, a amplei investiga\u021bii rezumate \u00een Agnieszka Sorokowska et al., \u201eLove and affectionate touch toward romantic partners all over the world\u201d, Scientific Reports<\/em>, 13 (1), Article 5497, pp. 1\u201313.<\/p>\n\n\n\n

[10]<\/sup><\/a> \u00cen fond, marketingul sau antropologia cultural\u0103 despre care vorbeam anterior sunt \u0219i ele discipline care, la rigoare, pot fi subsumate \u0219tiin\u021bei.<\/p>\n\n\n\n

[11]<\/sup><\/a> \u00cen realitate, faptele sunt mai rafinate pentru c\u0103 necesit\u0103 o discu\u021bie despre m\u0103sura \u00een care ni\u0219te modific\u0103ri biochimice reprezint\u0103 ontologia iubirii \u0219i, mai ales, despre felul \u00een care o analiz\u0103 de tip biochimic, comparativ cu analiza comportamentelor iubitoare f\u0103cute de psihologie, ar fi sau nu mai informativ\u0103 \u00een privin\u021ba descrierii iubirii. Nu intru \u00een aceste discu\u021bii; m\u0103 rezum s\u0103 le semnalez.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[12]<\/sup><\/a> Cf. Stathis Psillos, \u201eScientific Realism\u201d, p. 688.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[13]<\/sup><\/a> Cf. John B. Watson, Behavior. An Introduction to Comparative Psychology<\/em>, pp. 9\u201312. O bun\u0103 parte a psihologiei \u00ee\u0219i \u00een\u021belege caracterul \u0219tiin\u021bific pornind de la behaviorism \u0219i utiliz\u00e2nd instrumente statistice.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[14]<\/sup><\/a> Cf. Agnieszka Sorokowska et al., \u201eLove and affectionate touch toward romantic partners all over the world\u201d, p. 9.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[15]<\/sup><\/a> Cf. E. Zeller, R. Mondolfo, La <\/em>filosofia<\/em> dei greci nel suo sviluppo storico<\/em>, pp. 40\u201341.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[16]<\/sup><\/a> Cf. A. W. H. Adkins, Moral Values and Political Behavior in Ancient Greece<\/em>, p. 135.<\/p>\n\n\n\n

[17]<\/sup><\/a> I<\/em>bidem<\/em>, p. 135.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[18]<\/sup><\/a> Cf. John Ferguson, Moral Values in the Ancient World<\/em>, p. 24.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[19]<\/sup><\/a> Cf. Platon, Lysis<\/em> 207 c, \u00een Platon, Lysis<\/em>, 1969, p. 18.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[20]<\/sup><\/a> Cf. Constantin Noica, \u201eInterpretare\u201d, \u00een Platon, Lysis<\/em>, 1969, pp. 74\u201383.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[21]<\/sup><\/a> Cf. Aristotle, 1157 a 18-21, \u00een Aristotle, Nicomachean Ethics<\/em>, pp. 169\u2013170; Aristotle 1262 b 6-8, \u00een Aristotle, Politics<\/em>, p. 30.<\/p>\n\n\n\n

[22]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 sus\u021binere rezist\u0103 cel pu\u021bin pentru filosofia tradi\u021bional\u0103, \u00een care, a\u0219a cum am v\u0103zut, iubirea este o virtute, adic\u0103 este tratat\u0103 \u00eentr-o schem\u0103 conceptual\u0103; ar fi o provocare studierea felului \u00een care se prezint\u0103 iubirea tratat\u0103 ca o expresie a tr\u0103irii, tratament care este dominant \u00een diferite pozi\u021bion\u0103ri ale filosofiei analitice contemporane.<\/p>\n\n\n\n

[23]<\/sup><\/a> Q provine de la Quelle (= \u201esurs\u0103\u201d \u00een limba german\u0103), adic\u0103 una dintre sursele importante ale Noului Testament, al\u0103turi de tradi\u021biile specifice diverselor scrieri ale canonului neotestamentar.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[24]<\/sup><\/a> Cf. Ceslas Spicq, Note di lessicografia neotestamentaria, pp. 51\u201355.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[25]<\/sup><\/a> Vezi Michael D. Coogan (ed.), The New Oxford Annotated Bible with the Apocrypha<\/em>, New York, Oxford University Press, 2018.<\/p>\n\n\n\n

[26]<\/sup><\/a> 1 Ioan 4:8.<\/p>\n\n\n\n

[27]<\/sup><\/a> 1 Corinteni 13:2.<\/p>\n\n\n\n

[28]<\/sup><\/a> Cf. John Ferguson, Moral Values in the Ancient World<\/em>, p. 24.<\/p>\n\n\n\n

[29]<\/sup><\/a> Matei 22:37-39.<\/p>\n\n\n\n

[30]<\/sup><\/a> 1 Ioan 4:12.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[31]<\/sup><\/a> Cf. Joachim Jeremias, The Prayers of Jesus<\/em>, p. 65.<\/p>\n\n\n\n

[32]<\/sup><\/a> Condi\u021bia iubirii \u00een cre\u0219tinism pune mari dificult\u0103\u021bi \u2013 dar, dup\u0103 opinia mea, nu de nedep\u0103\u0219it \u2013 acestei propuneri pe care o fac, pentru c\u0103, pe de o parte, aceast\u0103 iubire este chiar condi\u021bia de posibilitate a ontologiei, iar, pe de alta, tr\u0103s\u0103turile ei ar trebui comparate cu tr\u0103s\u0103turile unei realit\u0103\u021bi care nu se afl\u0103 la acela\u0219i nivel, ci la nivel ontologic pentru filosofie, respectiv al comportamentului, al manifest\u0103rii, pentru \u0219tiin\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
Referin\u021be bibliografice<\/strong><\/h5><\/div>\n\n\n\n

Adkins, A. W. H., Moral Values and Political Behavior in Ancient Greece: From Homer to the End of the Fifth Century<\/em>, London, Chatto and Windus, 1972.<\/p>\n\n\n\n

Aristotle, Nicomachean Ethics<\/em>, Chicago, The University of Chicago Press, 2011 (1157 a 18-21).<\/p>\n\n\n\n

Aristotle, Politics<\/em>, Indianapolis\/Cambridge, Hackett Publishing Company, 1998 (1262 b 6-8).<\/p>\n\n\n\n

Austin, J. L., How to Do Things with Words<\/em>, Oxford, Clarendon Press, 1962.<\/p>\n\n\n\n

Badiou, Alain; Nicolas Truong, \u00c9loge de l\u2019amour<\/em>, Paris, Flammarion, 2009.<\/p>\n\n\n\n

Coogan, Michael D. (ed.), The New Oxford Annotated Bible with the Apocrypha<\/em>, New York, Oxford University Press, 2018.<\/p>\n\n\n\n

de Rougemont Denis, L\u2019amour et l\u2019Occident<\/em>, Paris, Plon, 1972.<\/p>\n\n\n\n

Ferguson, John, Moral Values in the Ancient World<\/em>, London, Methuen and Co., 1958.<\/p>\n\n\n\n

Jeremias, Joachim, The Prayers of Jesus<\/em>, Philadelphia, Fortress Press, 1967.<\/p>\n\n\n\n

Noica, Constantin, \u201eInterpretare\u201d, \u00een Platon, Lysis<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura pentru Literatur\u0103 Universal\u0103, 1969.<\/p>\n\n\n\n

Platon, Lysis<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura pentru Literatur\u0103 Universal\u0103, 1969 (207 c).<\/p>\n\n\n\n

Psillos, Stathis, \u201eScientific realism\u201d, \u00een Donald M. Borchert (ed.), Encyclopedia of Philosophy<\/em>, 8, Farmington Hills, Thomson Gale, 2006, pp. 688\u2013694.<\/p>\n\n\n\n

Sorokowska, Agnieszka et al., \u201eLove and affectionate touch toward romantic partners all over the world\u201d, \u00een Scientific Reports<\/em>, 13 <\/em>(1), Article 5497, pp. 1\u201313.<\/p>\n\n\n\n

Spicq, Ceslas, Note di lessicografia neotestamentaria, <\/em>Brescia, Paideia,<\/em> 1988.<\/p>\n\n\n\n

Watson, John B., Behavior. An Introduction to Comparative Psychology<\/em>, New York, Henry Holt and Co., 1914.<\/p>\n\n\n\n

Wittgenstein, Ludwig, Philosophische Untersuchungen. Philosophical Investigations<\/em>, Oxford, Wiley Blackwell, 2009.<\/p>\n\n\n\n

Zeller, E.; R. Mondolfo, La filosofia dei greci nel suo sviluppo storico<\/em>, Firenze, \u201eLa Nuova Italia\u201d Editrice, 1969.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n

[Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u015fti<\/em>, vol. XIX: Filosofie \u0219i psihologie<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2023, pp. 96\u2013106]<\/p>\n\n\n\n

\n
<\/path><\/svg><\/span>
Descarc\u0103<\/div><\/a><\/div><\/div>\n<\/div><\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

DOI: 10.59277\/SIFR.202319.06 Utiliz\u0103ri ale termenului iubire \u00een \u0219tiin\u021b\u0103, filosofie \u0219i teologie Marian George Panait Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne Uses of the Term \u2018Love\u2019 in Science, Philosophy, and Theology Abstract: In the following essay, I analyze various uses of the term \u2018love\u2019 in science, philosophy, and theology. In science, the […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"parent":7848,"menu_order":6,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","template":"","meta":{"_uag_custom_page_level_css":"","site-sidebar-layout":"default","site-content-layout":"","ast-site-content-layout":"default","site-content-style":"default","site-sidebar-style":"default","ast-global-header-display":"","ast-banner-title-visibility":"","ast-main-header-display":"","ast-hfb-above-header-display":"","ast-hfb-below-header-display":"","ast-hfb-mobile-header-display":"","site-post-title":"disabled","ast-breadcrumbs-content":"","ast-featured-img":"","footer-sml-layout":"","theme-transparent-header-meta":"","adv-header-id-meta":"","stick-header-meta":"","header-above-stick-meta":"","header-main-stick-meta":"","header-below-stick-meta":"","astra-migrate-meta-layouts":"set","ast-page-background-enabled":"default","ast-page-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-4)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"ast-content-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"footnotes":""},"categories":[254,412],"tags":[],"class_list":["post-8028","page","type-page","status-publish","hentry","category-marian-george-panait","category-sifr19"],"featured_image_src":null,"uagb_featured_image_src":{"full":false,"thumbnail":false,"medium":false,"medium_large":false,"large":false,"1536x1536":false,"2048x2048":false},"uagb_author_info":{"display_name":"SIFR","author_link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/author\/mm\/"},"uagb_comment_info":0,"uagb_excerpt":"DOI: 10.59277\/SIFR.202319.06 Utiliz\u0103ri ale termenului iubire \u00een \u0219tiin\u021b\u0103, filosofie \u0219i teologie Marian George Panait Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne Uses of the Term \u2018Love\u2019 in Science, Philosophy, and Theology Abstract: In the following essay, I analyze various uses of the term \u2018love\u2019 in science, philosophy, and theology. In science, the…","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8028","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8028"}],"version-history":[{"count":11,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8028\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8420,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8028\/revisions\/8420"}],"up":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/7848"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8028"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8028"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8028"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}