{"id":8037,"date":"2023-12-18T10:06:31","date_gmt":"2023-12-18T08:06:31","guid":{"rendered":"http:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/?page_id=8037"},"modified":"2024-07-09T18:09:11","modified_gmt":"2024-07-09T16:09:11","slug":"relatia-gandire-suflet-reflectii-pe-marginea-ontologiei-lui-constantin-noica","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/volumul-19-2023\/relatia-gandire-suflet-reflectii-pe-marginea-ontologiei-lui-constantin-noica\/","title":{"rendered":"Rela\u021bia g\u00e2ndire\u2013suflet: reflec\u021bii pe marginea ontologiei lui Constantin Noica | Mihai Popa"},"content":{"rendered":"\n

DOI: 10.59277\/SIFR.202319.07<\/p>\n\n\n\n

Rela\u021bia g\u00e2ndire\u2013suflet: reflec\u021bii pe marginea ontologiei lui Constantin Noica<\/h2><\/div>\n\n\n\n
Mihai Popa<\/h5>

Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne<\/p><\/div>\n\n\n\n

\n
<\/path><\/svg><\/span>
Descarc\u0103<\/div><\/a><\/div><\/div>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
The Mind-Soul Relationship: Reflections on the Ontology of Constantin Noica<\/strong><\/h5><\/div>\n\n\n\n

Abstract<\/strong>:<\/strong> <\/strong>In the present study, I briefly explore the problem of unity in Constantin Noica, a matter he considered ontological par excellence and resolved through his fundamental concept of \u201cbecoming\u201d. Here, I approach the issue of unity from an epistemological perspective. Additionally, I initiate a discussion on the relationship between thought and soul \u2013 a discourse that carries ontological implications, as it begins with individual realities and extends to encompass general situations.<\/p>\n\n\n\n

Keywords: <\/strong>soul; thinking; unity; living being; becoming.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n

Fa\u021b\u0103 de perspectiva tradi\u021bional\u0103 \u0219i modul de clasificare a disciplinelor \u2013 \u00een leg\u0103tur\u0103 cu facult\u0103\u021bile g\u00e2ndirii \u2013, \u00een perioada modern\u0103 s-a pus problema existen\u021bei unor discipline hibride (dup\u0103 clasica \u00eemp\u0103r\u021bire a \u0219tiin\u021belor efectuat\u0103 de Aristotel, respectiv, dup\u0103 obiectul de studiu al fiec\u0103reia \u0219i modalitatea \u00een care trateaz\u0103 despre diferite domenii ale existen\u021bei ori dau seama despre fiin\u021ba ca fiin\u021b\u0103). Teoria fiin\u021bei nu poate fi desp\u0103r\u021bit\u0103 de logic\u0103, \u00eens\u0103, corespunz\u0103tor clasific\u0103rii disciplinelor \u00een func\u021bie de domeniul ontic la care se aplic\u0103, metodele folosite, ca \u0219i logica \u00een virtutea c\u0103reia se dezvolt\u0103, disciplinele\/\u0219tiin\u021bele au \u00eenceput s\u0103 se diversifice, unele dintre ele desprinz\u00e2ndu-se din trunchiul comun, c\u0103ut\u00e2nd s\u0103 fie autonome. Apar, \u00een consecin\u021b\u0103, mai multe tipuri de logic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\n

\u00cen virtutea principiului pars pro toto<\/em>, reprezentan\u021bii fiec\u0103reia dintre ele le-au exclus pe celelalte \u0219i, \u00een mod special, pe cea clasico-tradi\u021bional\u0103, fiind eliminate cu aceast\u0103 ocazie \u0219i ingerin\u021bele psihologice, considerate ca ilicite. Aceasta, \u00een ciuda faptului c\u0103 exist\u0103 aplica\u021bii, chiar \u0219tiin\u021bifice \u0219i, mai recent, tehnice care le confer\u0103 valabilitate \u0219i independen\u021b\u0103, chiar dac\u0103 se pot stabili \u0219i zone de confluen\u021b\u0103.[1]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Ne poate interesa, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu acest ultim aspect, dac\u0103 logicile sunt autonome sau \u00ee\u0219i au izvorul dintr-un \u00eentreg, respectiv, logica clasic-tradi\u021bional\u0103. Tot astfel, \u00eenc\u0103 din Antichitate, grecii \u0219i-au pus \u00eentreb\u0103ri relative la ce \u0219i cum putem cunoa\u0219te, mai mult, dac\u0103 facult\u0103\u021bile g\u00e2ndirii, g\u00e2ndirea \u00eens\u0103\u0219i, este diferit\u0103 de natur\u0103 sau este o consecin\u021b\u0103 a devenirii acesteia. Indiferent de r\u0103spuns, anticii s-au mai \u00eentrebat unde este localizat\u0103 g\u00e2ndirea \u2013 este un atribut al omului, sau este o substan\u021b\u0103 diferit\u0103 de natura lui; apar\u021bine naturii ca \u00eentreg, ori este un atribut divin? Astfel a ap\u0103rut no\u021biunea de suflet, cel care anim\u0103 corpurile sau materia organic\u0103 \u00een genere, care con\u021bine \u0219i o parte g\u00e2nditoare. Aceasta \u0219i ca urmare a considera\u021biei c\u0103 \u0219tiin\u021bele \u0219i logicile corespunz\u0103toare sunt c\u0103i \u0219i forme prin care exprim\u0103m g\u00e2ndurile despre cele care exist\u0103 sau ce sunt g\u00e2ndurile \u00eense\u0219i (idei, no\u021biuni, reprezent\u0103ri), ca \u0219i expresiile lor (care, uneori, nu iau forma no\u021biunii sau conceptului, ci se constituie \u00eentr-un amestec de abstrac\u021bii cu sentimente \u0219i tr\u0103iri). \u00cen logic\u0103, \u00een cea tradi\u021bional\u0103 \u00een special, nu se poate renun\u021ba la formele verbale, la limbajul natural, \u00een ciuda succesului formelor simbolice. G\u00e2ndirea \u00eens\u0103 este exprimat\u0103 \u0219i prin forme simbolice (\u00een art\u0103) \u0219i este prezent\u0103, nu numai ca discurs, \u00een alte forme de manifestare a spiritului, \u00een cele artistice, ca \u0219i \u00een reprezent\u0103rile religioase. \u00centregul acesta mai cuprinz\u0103tor, la care am f\u0103cut referire, a fost considerat a fi sufletul (psyche<\/em>), iar partea care g\u00e2nde\u0219te, s-a spus, trebuie s\u0103-l domine \u0219i s\u0103-l conduc\u0103. Leg\u0103tura aceasta, filosofic vorbind, dintre g\u00e2ndire \u0219i suflet, nu are numai semnifica\u021bie psihologic\u0103, ci, \u00een primul r\u00e2nd, ontologic\u0103, deoarece g\u00e2ndirea a fost pus\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103, mai mult, identificat\u0103 cu fiin\u021ba.<\/p>\n\n\n\n

La \u00eenceputurile filosofiei se observ\u0103 o dominare a Fiin\u021bei asupra g\u00e2ndirii, care \u00eei revine \u00eentr-un fel sau altul, f\u0103c\u00e2nd abstrac\u021bie de nous<\/em>-ul dominant la Anaxagoras. Apoi, treptat, mai ales prin Aristotel, g\u00e2ndirea este legat\u0103 de mintea omului (mens<\/em>), \u00ee\u0219i are sediul \u00een suflet (en te psyche<\/em>), mai precis \u00een partea lui g\u00e2nditoare (he noetike<\/em>), pierz\u00e2ndu-\u0219i leg\u0103tura cu Fiin\u021ba, cu toate c\u0103 la Descartes, prin celebrul cogito, ergo sum<\/em>, \u00ee\u0219i redob\u00e2nde\u0219te elevan\u021ba. S-ar p\u0103rea \u00eens\u0103, psihologic vorbind, c\u0103 asist\u0103m la predominan\u021ba g\u00e2ndirii asupra fiin\u021bei.[2]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

\n

\u00cen paginile de fa\u021b\u0103, problema nu se va pune, \u00een primul r\u00e2nd, \u00een termeni de \u00eent\u00e2ietate sau predominan\u021b\u0103 a g\u00e2ndirii asupra fiin\u021bei (ea este enun\u021bat\u0103, adeseori, ca fiind sub\u00een\u021beleas\u0103 atunci c\u00e2nd ne referim la Fiin\u021b\u0103 ca fiind una \u2013 hen <\/em>\u2013, deosebit\u0103 de cele care exist\u0103 sau de cele care se manifest\u0103 ca fiind multiple), ci \u00een termenii identit\u0103\u021bii \u0219i ai diferen\u021bei fiin\u021bei\/g\u00e2ndire \u00een raport cu psyche<\/em>, care este, \u00een primul caz, mintea omului (mens<\/em>), \u00een al doilea caz, partea g\u00e2nditoare a sufletului (he noetike<\/em>), diferen\u021biat\u0103 de celelalte p\u0103r\u021bi ale sale, cea volitiv\u0103 sau cea afectiv\u0103.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

\u00cen ceea ce prive\u0219te rela\u021bia dintre g\u00e2ndire \u0219i suflet, din punct de vedere teoretic sau al istoriei ideilor, trebuie s\u0103 avem \u00een vedere mai multe aspecte: apari\u021bia no\u021biunilor \u0219i leg\u0103tura dintre acestea (clasificarea sau \u00eemp\u0103r\u021birea \u00een genuri), rela\u021bia dintre clase \u0219i genuri de no\u021biuni din perspectiv\u0103 psihogenetic\u0103, func\u021bional\u0103, structural\u0103 \u0219i, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, perspectiva substan\u021bialist\u0103 asupra no\u021biunilor \u0219i judec\u0103\u021bilor, important\u0103 din punct de vedere metafizic.<\/p>\n\n\n\n

Etimologic, sufletul (gr. anemos <\/em>= aer, suflu; lat. anima <\/em>= suflu, via\u021b\u0103, principiu vital; animus<\/em> = spirit, sediu \u2013 dar \u0219i vehicul \u2013 al g\u00e2ndirii; v. fr. \u00e2me<\/em>) a explicat, din punct de vedere biologic \u00een primul r\u00e2nd, extinz\u00e2ndu-se sensul \u0219i c\u0103tre fiziologie, psihologie, religie etc., organizarea viului, rela\u021bia dintre corpul inert \u0219i via\u021ba care anim\u0103 \u0219i integreaz\u0103 \u00eentr-un tot func\u021biile diferitelor organe ale acestuia, p\u00e2n\u0103 la func\u021bia superioar\u0103, con\u0219tiin\u021ba. Considerat ca principiu al viului, sufletul a fost desemnat \u0219i ca sediu sau principiu al g\u00e2ndirii, ca \u0219i al func\u021biunilor integrate ale vie\u021bii psihice, afectivitatea sau voin\u021ba. S-au conturat cel pu\u021bin dou\u0103 perspective pentru explicarea formelor \u00een care apare sau sub care se manifest\u0103 fenomenele con\u0219tiente sau con\u0219tiin\u021ba de sine la organismele vii, perspectiva materialist\u0103 \u0219i cea spiritualist\u0103. Prima apare, sub diferite forme, \u00eenc\u0103 din Antichitatea greac\u0103, la Democrit, Empedocle sau filosofii epicureici. Cea de a doua este prezent\u0103 la filosofii pitagoreici, \u00een platonism. Aristotel, \u00een P\u00e9ri psych\u00e9<\/em>, concepe sufletul ca entelehie<\/em>, principiu vital de organizare a corpurilor animate, o form\u0103 imaterial\u0103, aflat\u0103 \u00eens\u0103 \u00een rela\u021bie indisolubil\u0103 cu corpul pe care \u00eel \u0219i anim\u0103, av\u00e2nd func\u021bii diferen\u021biate \u0219i fiind la r\u00e2ndul s\u0103u diferit \u00een raport de complexitatea acestor func\u021bii, ca \u0219i de complexitatea organismelor pe care le coordoneaz\u0103. Exist\u0103, a\u0219adar, un suflet vegetativ, care asigur\u0103 func\u021bia nutritiv\u0103 \u0219i de cre\u0219tere a organismului, vegetal sau animal, ca \u0219i pe cea de reproducere, apoi, la animalele superioare, sufletul senzitiv, la care se adaug\u0103 \u0219i func\u021bia motrice; \u00eens\u0103 func\u021bia intelectiv\u0103 sau cea ra\u021bional\u0103 o reg\u0103sim numai la om.<\/p>\n\n\n\n

Identitatea dintre a fi \u0219i a g\u00e2ndi, ca \u0219i faptul c\u0103 fiin\u021ba nu face parte dintre cele sensibile \u2013 aspect asupra c\u0103ruia insist\u0103 Plotin \u2013, nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 cele sensibile \u0219i capacitatea de a sim\u021bi, sensibilitatea, nu pot s\u0103 accead\u0103 la fiin\u021b\u0103. G\u00e2ndirea\/fiin\u021ba d\u0103 seama de cele ce sunt, a\u0219a cum sunt (intelectul) sau ce sunt (esen\u021ba), sau poate reflecta (theoria<\/em>) de ce sunt. \u00centre sensibilitate \u0219i g\u00e2ndire, prin intermediul func\u021biunilor intermediare (percep\u021bie, intui\u021bie, reprezentare), exist\u0103 o leg\u0103tur\u0103 necesar\u0103; func\u021bia principal\u0103 a g\u00e2ndirii ra\u021bionale este abstractizarea, elaborarea conceptelor sau a categoriilor prin intermediul c\u0103rora cunoa\u0219tem esen\u021ba sau caracterele cele mai generale, chiar universale, ale realului. \u00cen acest context \u0219i cu aceast\u0103 semnifica\u021bie trebuie \u00een\u021beles sufletul ca parte sau loc al g\u00e2ndirii. \u00cen el \u0219i prin el se integreaz\u0103 \u0219i rela\u021bioneaz\u0103 func\u021biile organice cu cele psihice, iar acestea din urm\u0103, cu fenomenele con\u0219tiin\u021bei. Intui\u021biile cele mai profunde devin cunoa\u0219tere \u00een sens ra\u021bional \u0219i sunt organizate \u00een teorii care spun ceva cu sens (logos<\/em>) despre domeniile realit\u0103\u021bii sau realitate ca \u00eentreg. Cunoa\u0219terea \u00eens\u0103 pleac\u0103 de la realitatea sensibil\u0103 \u0219i nu este orientat\u0103 numai \u00een sensul descoperirii caracterelor celor mai generale ale existen\u021bei, a conceptului, deoarece trebuie s\u0103 dea seama \u0219i de realit\u0103\u021bile concrete, despre particular sau individual. Sensibilitatea \u0219i experien\u021ba sensibil\u0103 sunt cele care orienteaz\u0103 g\u00e2ndirea. Or, integrarea tuturor func\u021biilor viului, orientarea cunoa\u0219terii spre \u00eentreg \u0219i viziunea holist\u0103 asupra lumii, considerarea totului ca un cosmos, s-a putut face prin intermediul no\u021biunii de suflet. Sufletul mai are \u0219i rolul de a aduce la unitate fenomenele cu caracter organic sau biologic \u0219i pe cele ale con\u0219tiin\u021bei, totul \u0219i toate petrec\u00e2ndu-se \u00een om. Reprezent\u0103rile, sub forma cea mai abstract\u0103, no\u021biunile \u0219i conceptele, nu pot exista \u00een afara experien\u021bei sensibile, din care \u00ee\u0219i extrag substan\u021ba, mai mult chiar, intui\u021bia sensibil\u0103 ofer\u0103 nu numai materia (substratul) ideilor celor mai generale, ci \u0219i \u00eentemeierea lor, \u00een sensul apriorismului kantian.<\/p>\n\n\n\n

Fiin\u021ba, \u00een viziunea grecilor antici, constituie o unitate aproape de neclintit \u0219i este opus\u0103 nefiin\u021bei. De asemenea, a\u0219a cum au conceput-o elea\u021bii, fiin\u021ba era contrar\u0103 schimb\u0103rii \u0219i multiplicit\u0103\u021bii, caracteristici pregnante ale existen\u021bei. Sufletul este \u0219i el o unitate, una dinamic\u0103, \u00eens\u0103. Prin intermediul sensibilit\u0103\u021bii, dar mai ales al g\u00e2ndirii, ca \u0219i prin eu, omul realizeaz\u0103 diferen\u021ba dintre el \u0219i existen\u021ba exterioar\u0103 (rela\u021bia subiect\u2013obiect), dar \u0219i asem\u0103narea sa cu alte fiin\u021be din natur\u0103, ia act de multiplicitate \u0219i caut\u0103 s\u0103 o reduc\u0103 la totalitate sau s\u0103 o \u00eencadreze \u00een unit\u0103\u021bi. Omul devine o individualitate con\u0219tient\u0103 de sine. Conceptele g\u00e2ndirii dau seam\u0103 \u0219i reprezint\u0103 aceste unit\u0103\u021bi care tind s\u0103 devin\u0103 tot mai generale. \u00cens\u0103 conceptele, oric\u00e2t de abstracte, la un moment dat se \u00eenchid, spunea Constantin Noica, deoarece \u201epluralitatea trebuie s\u0103 se \u00eenchid\u0103<\/em> spre a putea da lucrurile. Acum, abia ceea ce era abstrac\u021biune devine realitate<\/em>: pluralitatea e real\u0103 ca pluralitate abia \u00eentr-un tot, unitatea ca una a totului\u201d.[3]<\/sup><\/a> Lucrarea lui Noica, din care cit\u0103m, este o dare de seam\u0103 despre modul \u00een care filosofia poate g\u00e2ndi despre particular \u0219i totalit\u0103\u021bi\/unit\u0103\u021bi (\u00een termenii filosofiei grece\u0219ti, unul \u0219i multiplu) prin prisma caracterelor generale sau universale (concepte care \u201e\u00eenchid\u201d pluralitatea) pentru a urca, prin intermediul categoriilor, spre real. Este o interpretare a tablei categoriilor platoniciene, aristotelice \u0219i kantiene ce arat\u0103 tendin\u021ba g\u00e2ndirii de a cuprinde realul, de a-l face \u00een\u021beles omului. Categoriile\/con\u00adcep\u00adtele abstracte reflect\u0103 totalit\u0103\u021bi sub forma unor entit\u0103\u021bi logice, spuse \u2013 acesta este sensul categoriei, a spune despre, a predica \u2013 despre toate c\u00e2te sunt. Cel mai bine, aceast\u0103 unitate abstract\u0103 \u2013 apanaj al g\u00e2ndirii care se roste\u0219te \u2013 se descoper\u0103 prin logos<\/em>, ce reprezint\u0103, spune Noica, at\u00e2t rost, c\u00e2t \u0219i vorbire.<\/p>\n\n\n\n

\n

\u0218i nu este \u00eent\u00e2mpl\u0103tor faptul c\u0103 el corespunde \u00eentru totul Ra\u021biunii ca facultate a sufletului (dynamis tes psyches<\/em>) sau mai degrab\u0103 a p\u0103r\u021bii sale cuget\u0103toare (he noetike<\/em>), spre deosebire de cuv\u00e2ntul obi\u0219nuit (onoma<\/em>). C\u0103ci ultimul este numai \u00een vorbire (en te phone, in voce<\/em>), pe c\u00e2nd logos-ul este \u0219i \u00een suflet (en te psyche, in mente<\/em>), \u0219i \u00een vorbire (eso<\/em> \u0219i exo logos<\/em>).[4]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Fa\u021b\u0103 de greutatea filosofilor elea\u021bi de a g\u00e2ndi mi\u0219carea\/schimbarea (afar\u0103 numai, poate, de heracliteanul panta rhei<\/em>, totul curge), dialectica lui Platon demonstreaz\u0103 c\u0103 mi\u0219carea este la nivelul conceptului, nu \u0219i la cel al Ideii, care este modelul realului, mai mult, realul \u00eensu\u0219i. G\u00e2ndirea reflect\u0103 at\u00e2t realitatea, c\u00e2t \u0219i pluralitatea, \u0219i o face sub forma unit\u0103\u021bilor abstracte care nu limiteaz\u0103, ci deschid calea g\u00e2ndirii c\u0103tre unit\u0103\u021bi mai cuprinz\u0103toare.<\/p>\n\n\n\n

\n

Sunt toturi pretutindeni. G\u00e2ndirea reflect\u0103 materia \u0219i, la oricare stadiu al ei, o vede \u00eenchegat\u0103 \u00een noduri. […] A\u0219a cum spa\u021biul cosmic, \u00een versatilitatea lui, prezint\u0103 ici \u0219i colo puncte de concentra\u021bie, galaxii, astre, unific\u0103ri ale c\u00e2te unei pluralit\u0103\u021bi, la fel totalit\u0103\u021bile din jurul nostru sunt singura popula\u021bie veritabil\u0103 a spa\u021biului imediat. Nu po\u021bi oglindi nimic din lumea \u00eenconjur\u0103toare f\u0103r\u0103 s\u0103 implici categoria totalit\u0103\u021bii, a c\u0103rei desf\u0103\u0219urare singur\u0103 va putea preg\u0103ti ivirea omului.[5]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Constantin Noica preg\u0103te\u0219te \u00een acest fel o modalitate de a distinge con\u021binutul metafizic de cel formal. Era o preocupare mai veche a filosofului, care l-a interesat \u00eenc\u0103 din tinere\u021be, \u0219i o trata \u00een termenii antici, Unu \u0219i multiplu, c\u0103reia \u00eei \u0219i consacr\u0103 un studiu cu acela\u0219i nume.[6]<\/sup><\/a> Aici c\u0103uta s\u0103 disting\u0103 o \u201edualitate fundamental\u0103 de caracter formal<\/em>\u201d, identific\u00e2nd \u0219i genul, anume, identitate\u2013alteritate, tot\u2013parte, dar nu a\u0219a cum o f\u0103ceau grecii antici; ei puneau problema \u00een termenii metafizici, cu referire la con\u021binut, fiin\u021b\u0103\u2013nefiin\u021b\u0103, substan\u021b\u0103\u2013accident, adic\u0103 dualit\u0103\u021bi luate \u00een sens categorial, de\u0219i prima nu se refer\u0103 la categorie. Perspectiva aceasta nu o aveau elea\u021bii; este una platonician\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\n

Ceea ce introduce Noica \u00een plus este postularea unor \u201edualit\u0103\u021bi derivate\u201d, de la \u201eunu \u0219i multiplu\u201d la \u201eunitate \u0219i pluralitate\u201d, \u0219i faptul c\u0103 fiecare categorie poate s\u0103 devin\u0103 \u201eprin degradare\u201d o categorie derivat\u0103: unu devine prin degradare unitate, iar multiplul devine pluralitate. Cu aceast\u0103 ocazie, se vorbe\u0219te \u0219i despre \u201eun adev\u0103rat Unu \u2013 de pild\u0103 Dumnezeu\u201d, care \u00eel sugereaz\u0103, de data aceasta, pe Unul (to hen<\/em>) parmenidian. Dar, \u00een mod curios, Noica scrie \u0219i multiplul cu majuscul\u0103 (Multiplul).[7]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Trec\u00e2nd problema de la o metafizic\u0103 a con\u021binutului la una a dualit\u0103\u021bii formale, Noica o p\u0103stra totu\u0219i, sub aspect categorial, \u00een zona fiin\u021bei-g\u00e2ndire, sau a g\u00e2ndirii care se g\u00e2nde\u0219te pe sine, f\u0103r\u0103 a uita s\u0103 men\u021bioneze c\u0103 inclusiv g\u00e2ndirea totalit\u0103\u021bii este g\u00e2ndirea omului despre aceasta, chiar dac\u0103 devenirea totalit\u0103\u021bii \u2013 desf\u0103\u0219urarea sa categorial\u0103 \u2013 preg\u0103te\u0219te ivirea omului. Oricum, el nu face aici o critic\u0103 a metafizicii, deoarece nu vorbe\u0219te despre fiin\u021bare sau particularit\u0103\u021bi ale acesteia, de\u0219i, ca teorie a cunoa\u0219terii, orice g\u00e2ndire se \u00eendreapt\u0103 spre ceea ce este \u00een lume, c\u0103tre existent, spre aceste pluralit\u0103\u021bi care devin totalit\u0103\u021bi sau, altfel spus, orice teorie a cunoa\u0219terii devine la un moment dat o problematic\u0103 metafizic\u0103, cum spunea Nicolai Hartmann.<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 problema \u00eentregului din perspectiva unit\u0103\u021bii suflet\u2013g\u00e2ndire ar putea fi identificat\u0103, ea este cu siguran\u021b\u0103 la nivelul g\u00e2ndirii. Ceea ce trebuie s\u0103 afl\u0103m, a\u0219a cum s-a men\u021bionat, din perspectiva celor dou\u0103 mari filosofii antice grece\u0219ti, cea platonician\u0103 \u0219i cea aristotelician\u0103, este dac\u0103 unul dintre termeni are \u00eent\u00e2ietate asupra altuia. \u00cen alt\u0103 ordine de idei, s\u0103 stabilim dac\u0103 unul dintre cei doi poate asigura \u00eenchiderea unit\u0103\u021bii sub semnul sau semnifica\u021bia acestei \u00eent\u00e2iet\u0103\u021bi. Trebuie s\u0103 remarc\u0103m c\u0103 accentul pus pe unul dintre termenii rela\u021biei, de\u0219i le ofer\u0103 distinc\u021bia fiec\u0103ruia dintre ei, care poate varia de la opozi\u021bie maxim\u0103 la echivalen\u021b\u0103 sau egalitate, a dat na\u0219tere la dualismele de diferite tipuri. Acestea pornesc de la cele cu valoare de principiu (materie\u2013spirit fiind cel mai cunoscut) p\u00e2n\u0103 la opozi\u021bii conceptuale sau categoriale care descriu structura \u0219i func\u021bionalitatea determinismului manifestat ca atare (obiect\u2012subiect, calitate\u2012cantitate, timp\u2012eternitate, parte\u2012\u00eentreg, simplu\u2012compus \u0219. a.). \u00cent\u00e2ietatea sau primatul unuia dintre termenii rela\u021biei (\u00een cazul nostru, suflet\u2013g\u00e2ndire, care este \u00een opozi\u021bie atenuat\u0103\/slab\u0103, se transform\u0103 \u00eentr-o opozi\u021bie mai accentuat\u0103 ce are ca model opozi\u021bia corp\u2013suflet, preluat\u0103 de cea dintre materie \u0219i spirit) poate duce la rela\u021bii conceptuale care pot dob\u00e2ndi semnifica\u021bia unei teorii. Una dintre aceste teorii, care are la baz\u0103 opozi\u021bia care tinde s\u0103 se transforme \u00een contrarietate, este cea a recesivit\u0103\u021bii, ridicat\u0103 de Mircea Florian la nivelul unei veritabile teorii ontologice. Astfel, \u00een lucrarea Recesivitatea ca structur\u0103 a lumii<\/em>[8]<\/sup><\/a>, autorul pune \u00een eviden\u021b\u0103, \u00een primul volum, 31 de perechi de concepte \u00een care unul dintre termeni se afl\u0103 \u00een pozi\u021bie recesiv\u0103, un loc important acord\u00e2nd rela\u021biei materie (corp) \u2012 spirit (suflet). M. Florian pleac\u0103 de la analiza structurii polare (antitetice) care se instaureaz\u0103 \u00eentre cei doi termeni situa\u021bi \u00een raport de opozi\u021bie. Contradic\u021bia sau contrarietatea pot descrie:<\/p>\n\n\n\n

\n

rela\u021bii de opozi\u021bie care se definesc prin caracterul pur negativ al unui termen din opozi\u021bia contradictorie \u0219i prin caracterul pozitiv al ambilor termeni contrari, care sunt \u00een adev\u0103r corelativi.[9]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Recesivitatea (de la recedere <\/em>= a veni pe urm\u0103) pune \u00een eviden\u021b\u0103 astfel de dualit\u0103\u021bi \u00een care raportul nu este de coordonare, ci de subordonare. \u00centotdeauna unul din termeni va prevala asupra celuilalt, ceea ce nu exclude din principiu \u0219i reversibilitatea raportului. \u00cen raportul materie\u2013spirit, Florian constat\u0103 c\u0103 se instituie \u0219i situa\u021bia de recesivitate, \u00een care materia domin\u0103, iar spiritul este recesiv. Se sub\u00een\u021belege c\u0103 \u00eentr-o astfel de rela\u021bie se afl\u0103 \u0219i corpul cu sufletul. Ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103, ontologic, sufletul este subordonat corpului. Aceast\u0103 dualitate \u0219i postura de recesivitate a sufletului nu le discut\u0103m ca solu\u021bii teoretice, facem \u00eens\u0103 distinc\u021bia \u2012 valabil\u0103 \u00eenc\u0103 din Antichitatea greceasc\u0103 \u2012 \u00eentre cele dou\u0103 entit\u0103\u021bi, pe care M. Florian o ini\u021biaz\u0103 prin citarea lui Aristotel: \u201ePe bun\u0103 dreptate, unii g\u00e2nditori au afirmat c\u0103 sufletul nu poate fi f\u0103r\u0103 corp, nici simplu corp; c\u0103ci el nu este corp, dar este legat de corp\u201d.[10]<\/sup><\/a> A\u0219a cum procedeaz\u0103 \u00een aproape toat\u0103 lucrarea, Florian \u2012 care adopt\u0103 aici o pozi\u021bie \u00een favoarea materialismului \u0219i a experien\u021bei ca surs\u0103 primordial\u0103 a cuno\u0219tin\u021bei \u2012 pleac\u0103 de la aceast\u0103 distinc\u021bie de principiu \u0219i de la constatarea c\u0103, pentru experien\u021b\u0103, materia \u0219i spiritul sunt deosebite; ca atare, cercetarea lor trebuie f\u0103cut\u0103 sub aspectele strict fenomenale \u0219i, logic, autorul se \u00eentreab\u0103 dac\u0103 acestea pot fi identice pentru aceea\u0219i experien\u021b\u0103.[11]<\/sup><\/a> \u00cenc\u0103 de la \u00eenceput, el stabile\u0219te c\u0103 experien\u021ba nu cunoa\u0219te spirite pure, dar c\u0103 spiritul (fenomenele con\u0219tiin\u021bei, sufletul, \u00een cazul \u00een care ne preocup\u0103) ne este comunicat, este dat \u00eentr-o form\u0103 material\u0103 \u2012 cu observa\u021bia c\u0103 intui\u021bia interioar\u0103, pentru subiect, nu are nevoie de o reprezentare care s\u0103 fie \u201e\u00eenvelit\u0103\u201d \u00eentr-o form\u0103 material\u0103. Nu este nevoie s\u0103 expunem \u00eentreaga analiz\u0103 a autorului, din care rezult\u0103 c\u0103 avem acces la fenomenele spirituale numai \u00een m\u0103sura \u00een care constat\u0103m efectele lor \u00een corp sau le decript\u0103m din componentele materiale sub care ne sunt date. Concluzia este c\u0103, \u00een ciuda eterogenit\u0103\u021bii \u0219i a unora, \u0219i a celorlalte, fenomenele materiale primeaz\u0103, \u00een timp ce spiritul este permanent recesiv; totu\u0219i, aceasta nu poate anula o constatare de principiu: aceea c\u0103 sfera lumii psihice nu poate fi determinat\u0103 (cunoscut\u0103) \u00een baza unor criterii a priori<\/em> \u0219i, mai ales, c\u0103 fenomenele spirituale\/suflete\u0219ti au o influen\u021b\u0103 constant\u0103 \u0219i determinant\u0103 asupra celor materiale:<\/p>\n\n\n\n

\n

Dar necesitatea nu degradeaz\u0103 func\u021bia spiritului \u00een lume: spiritul are un rol cosmic superior, acela de a da imensit\u0103\u021bii materiale con\u0219tiin\u021ba de sine \u0219i de a dirija anumite scopuri con\u0219tiente. Mai mult chiar, spiritul recesiv se poate \u00eentoarce asupra materiei pentru a o domina \u0219i redistribui prin munca dirijat\u0103 con\u0219tient.[12]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Totu\u0219i, observ\u0103m c\u0103, \u00een cazul unei doctrine dualiste, care nu exclude \u00een principiu unitatea \u0219i influen\u021ba reciproc\u0103 a celor dou\u0103 componente, aceast\u0103 unitate stagneaz\u0103 \u00een lipsa unui al treilea termen care s\u0103 fac\u0103 posibil\u0103 procesualitatea \u0219i, \u00een fond, schimbarea, transformarea fenomenelor, sinteza \u0219i, \u00een final, apari\u021bia a ceva nou care s\u0103 permit\u0103 con\u0219tiin\u021bei s\u0103 revin\u0103 asupra sie\u0219i sau, \u00een termenii lui Noica, devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

 Unitatea aceasta, pe care g\u00e2ndirea o caut\u0103 \u00een toate asupra c\u0103rora \u00ee\u0219i a\u0219az\u0103 pecetea, este real\u0103 \u0219i este posibil\u0103 \u2012 \u0219i nu se poate altfel, din perspectiv\u0103 filosofic\u0103 \u2012 prin intermediul categoriilor. Reducerea\/restr\u00e2ngerea la unitate este una din func\u021biunile fundamentale ale ra\u021biunii \u0219i este posibil\u0103, spuneam, deoarece g\u00e2ndirea nu se poate \u00eentemeia dec\u00e2t pe unit\u0103\u021bi. G\u00e2ndirea reprezint\u0103 unificarea diversit\u0103\u021bii sau restr\u00e2ngerea multiplicit\u0103\u021bii la Unu \u2012 \u0219i nu este numai o concluzie a celor mai redutabile doctrine, platonismul sau aristotelismul, ci \u0219i a \u0219tiin\u021belor particulare, tot a\u0219a cum, f\u0103r\u0103 de aceasta, nu se poate \u00eentemeia metafizica. Noica vedea problema unit\u0103\u021bii, pe care am atins-o \u00een treac\u0103t mai sus, ca fiind una prin excelen\u021b\u0103 de ordin ontologic (este, totodat\u0103, \u0219i una de ordin gnoseologic). El a rezolvat-o prin conceptul fundamental al sistemului s\u0103u, devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103. Am introdus problema unit\u0103\u021bii din perspectiv\u0103 epistemologic\u0103 \u0219i am inclus tot aici \u0219i discu\u021bia pe care am deschis-o, cea a rela\u021biei dintre g\u00e2ndire \u0219i suflet, \u00eens\u0103 ea are conota\u021bii ontologice, deoarece am plecat de la realit\u0103\u021bi individuale c\u0103tre situa\u021bii generale. Am f\u0103cut-o, oarecum, plec\u00e2nd de la modelul noician, I-D-G (individual-determina\u021bii-general), model propus de filosof, iar urmarea sa logic\u0103, dar mai ales ontologic\u0103, ne va conduce c\u0103tre ceea ce \u00een filosofia lui Noica reprezint\u0103 elementul, fiin\u021ba de a doua instan\u021b\u0103, \u201e\u00een care modelul ontologic cap\u0103t\u0103 subzisten\u021b\u0103 \u00een sine, nu \u00een lucruri\u201d.[13]<\/sup><\/a> Astfel, ra\u021biunea de a fi a lucrurilor este una care pune accent pe devenire ca expresie a unei prime \u0219i necesare organiz\u0103ri a realului, iar fiin\u021ba de a doua instan\u021b\u0103, pe care o caut\u0103 g\u00e2ndirea (filosofic\u0103), este cea a elementului, trei fiind fundamentale, dup\u0103 Noica: c\u00e2mpurile materiale, via\u021ba \u0219i ra\u021biunea.[14]<\/sup><\/a> Dac\u0103, \u00een ceea ce prive\u0219te primul element, care este de fapt o categorie ce poate constitui obiectul de studiu al cosmogoniei sau fizicii, celelalte dou\u0103, via\u021ba \u0219i ra\u021biunea, reprezint\u0103, pe de alt\u0103 parte, \u0219i con\u021binutul no\u021biunilor pe care le analiz\u0103m, sufletul \u0219i g\u00e2ndirea. \u00cen accep\u021biunea aristotelic\u0103, sufletul coordoneaz\u0103 sfera fenomenelor vie\u021bii, ca suflet vegetal, animal, suflet senzitiv \u0219i suflet ra\u021bional, acesta din urm\u0103 fiind specific numai omului. \u00cen acest mod, ne poate fi mai clar\u0103 perspectiva noician\u0103 deschis\u0103 odat\u0103 cu mathesis universalis<\/em> (Mathesis universalis sau bucuriile simple<\/em>, 1934), dar mai cu seam\u0103 cea din Schi\u021b\u0103 pentru istoria lui Cum e cu putin\u021b\u0103 ceva nou <\/em>(1940), \u00een care problema \u0219tiin\u021bei universale \u0219i cea a posibilit\u0103\u021bii judec\u0103\u021bilor sintetice \u2012 tema noului \u00een g\u00e2ndire \u2012 sunt conexate \u00een aceea, fundamental\u0103, a \u201econ\u0219tiin\u021bei devenirii \u00eentru fiin\u021b\u0103\u201d. De fapt, aceasta, crede g\u00e2nditorul rom\u00e2n, este tema oric\u0103rei filosofii de prim rang: g\u00e2ndirea ajunge la con\u0219tiin\u021ba filosofic\u0103, este orientat\u0103 c\u0103tre fiin\u021b\u0103, deoarece g\u00e2ndirea devenirii \u00een sine (a devenirii pentru devenire) acoper\u0103 numai sfera reproducerii ordonate a vie\u021bii organice. Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103 nu mai este o simpl\u0103 revenire sau reluare a unui traseu de mult \u0219tiut, ci este un \u021bel fundamental al s\u0103u, \u201eexpresia \u00eennoirii \u0219i a \u00eemplinirii ontologice\u201d.[15]<\/sup><\/a> G\u00e2ndirea \u2012 sufletul ra\u021bional \u0219i deschiderea sa c\u0103tre \u201efiin\u021ba de a doua instan\u021b\u0103\u201d, \u00een terminologia noician\u0103 \u2012 trebuie \u00eens\u0103 s\u0103 dea seama \u0219i despre \u201etemeiurile\u201d de prim\u0103 instan\u021b\u0103 ale fiin\u021bei, s\u0103 vorbeasc\u0103 despre fiin\u021b\u0103, despre lucruri (ceea ce corespunde, \u00een sistemul lui Noica, elementului \u00een sfera c\u0103ruia intr\u0103 c\u00e2mpurile materiale), dar \u0219i despre via\u021b\u0103, deoarece aceasta are o devenire proprie f\u0103r\u0103 de care fiin\u021ba nu ar fi \u00eentreag\u0103 \u2012 de\u0219i fiin\u021ba nu se identific\u0103 cu nici unul dintre acestea.[16]<\/sup><\/a> Aici, trebuie s\u0103 remarc\u0103m c\u0103, \u00een prima accep\u021biune, lucrurile \u0219i inclusiv fiin\u021bele (\u00een sens biologic) ar acoperi existen\u021ba; \u00een termenii filosofiei pentadice a lui Alexandru Surdu, \u00een sens categorial, existen\u021ba este \u00eentemeiat\u0103 pe ceva mai profund, Subzisten\u021ba. Aceast\u0103 afirma\u021bie ar duce \u00eens\u0103 la un impas:<\/p>\n\n\n\n

\n

Dac\u0103 fiin\u021ba nu este f\u0103r\u0103 ultimul dintre lucrurile ce sunt, dar fiin\u021ba nu se identific\u0103 cu niciunul dintre ele, \u00eenseamn\u0103, pe de o parte, c\u0103 ea nici nu poate fi c\u0103utat\u0103 altundeva \u0219i, pe de alt\u0103 parte, c\u0103 singur\u0103 fiin\u021ba nu este, \u00een timp ce tot restul are parte de fiin\u021b\u0103.[17]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Deschiderea c\u0103tre fiin\u021b\u0103 a existen\u021bei sau a lucrurilor are parte \u0219i de o \u00eenchidere; acest concept, specific ontologiei noiciene, permite g\u00e2ndirii\/fiin\u021bei s\u0103 recupereze devenirea din lucruri, de\u0219i acestea se pot \u00eenchide uneori, ca s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 ceea ce sunt, astfel de soart\u0103 av\u00e2nd-o, de pild\u0103, obiectele tehnice.<\/p>\n\n\n\n

\n

Celelalte lucruri, cele care au fiin\u021b\u0103, sunt \u00eenchideri care se deschid<\/em> r\u0103m\u00e2n\u00e2nd permanent \u00een deschidere, unde fiin\u021ba se reface permanent din \u00eenchiderea ei, anun\u021b\u00e2ndu-se \u00een lucruri drept un fel de pulsa\u021bie.[18]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

\u00cenchiderea care se deschide se face prin individual, iar cea care deschide orizontul cunoa\u0219terii este con\u0219tiin\u021ba omului, deoarece prin g\u00e2ndire omul are at\u00e2t posibilitatea s\u0103 fac\u0103 leg\u0103turi \u00eentre ceea ce a fost \u0219i ceea ce este, dar \u0219i s\u0103 imagineze posibilul \u00een devenirea c\u0103tre fiin\u021b\u0103 a celor care au ratat devenirea, intrarea \u00een orizontul cunoa\u0219terii. Aceast\u0103 aventur\u0103 a con\u0219tiin\u021bei ce recupereaz\u0103 prin intermediul g\u00e2ndirii nu numai existen\u021ba obiectiv\u0103, real\u0103, cea care a ajuns \u00een orizontul con\u0219tiin\u021bei, dar \u0219i pe cea posibil\u0103, virtual\u0103, ca \u0219i pe aceea care ar fi putut s\u0103 fie, dar nu a ajuns (din varii motive) \u00een orizontul fiin\u021bei o pune \u00een lumin\u0103 Noica \u00een ciclul de lucr\u0103ri dedicate rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti.<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
Note<\/strong><\/h5><\/div>\n\n\n\n

[1]<\/sup><\/a> Al. Surdu, Filosofia pentadic\u0103<\/em> V, Teoria Fiin\u021bei<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2020, p. 15.<\/p>\n\n\n\n

[2]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 19.<\/p>\n\n\n\n

[3]<\/sup><\/a> C. Noica, Dou\u0103zeci \u0219i \u0219apte trepte ale realului<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura \u0218tiin\u021bific\u0103, 1969, p. 78.<\/p>\n\n\n\n

[4]<\/sup><\/a> Al. Surdu, Filosofia pentadic\u0103<\/em> IV, Teoria Fiin\u021bei<\/em>, pp. 121\u2013122.<\/p>\n\n\n\n

[5]<\/sup><\/a> C. Noica, Dou\u0103zeci \u0219i \u0219apte trepte ale realului<\/em>, p. 78.<\/p>\n\n\n\n

[6]<\/sup><\/a> C. Noica, \u201eUnu \u0219i multiplu\u201d, Izvoare de filosofie<\/em>, nr. 1, 1942.<\/p>\n\n\n\n

[7]<\/sup><\/a> Al. Surdu, \u201eTeoria categoriilor \u00een viziunea lui C Noica\u201d, \u00een Simpozionul na\u021bional \u201eConstantin Noica<\/em>\u201d, p. 22.<\/p>\n\n\n\n

[8]<\/sup><\/a> Mircea Florian, Recesivitatea ca structur\u0103 a lumii<\/em>, vol. I, Bucure\u0219ti, Editura Funda\u021biei PRO, 2003.<\/p>\n\n\n\n

[9]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 17.<\/p>\n\n\n\n

[10]<\/sup><\/a> Aristotel, De anima<\/em>, Cartea II, cap. 2, 414 a, 19 \u0219i urm.; apud<\/em> ibidem<\/em>, p. 449.<\/p>\n\n\n\n

[11]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[12]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 471.<\/p>\n\n\n\n

[13]<\/sup><\/a> Constantin Noica, \u201eAutoprezentare\u201d, \u00een Via\u021ba rom\u00e2neasc\u0103<\/em>, an XXXIX, nr. 2 (februarie), Bucure\u0219ti, 1994; apud<\/em> Florica Diaconu, Marin Diaconu, Dic\u021bionar de termeni filosofici ai lui Constantin Noica<\/em>, p. 10.<\/p>\n\n\n\n

[14]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[15]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 9.<\/p>\n\n\n\n

[16]<\/sup><\/a> C. Noica, Tratat de ontologie<\/em>, \u00een Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>, vol. II, pp. 173\u2012178.<\/p>\n\n\n\n

[17]<\/sup><\/a> \u0218erban N. Nicolau, \u201eSistemul filosofic al lui Constantin Noica\u201d, \u00een Istoria \u0219i teoria sistemelor filosofice rom\u00e2ne\u0219ti<\/em>, coordonatori \u0218tefan-Dominic Georgescu \u0219i Marius-Augustin Dr\u0103ghici, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2022, p. 151.<\/p>\n\n\n\n

[18]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
Referin\u021be bibliografice<\/strong><\/h5><\/div>\n\n\n\n

Diaconu, Florica; Marin Diaconu, Dic\u021bionar de termeni filosofici ai lui Constantin Noica. Introducere prin concepte<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Univers Enciclopedic, 2004.<\/p>\n\n\n\n

Florian, Mircea, Recesivitatea ca structur\u0103 a lumii<\/em>, vol. I, ed. \u00eengrijit\u0103, postfa\u021b\u0103 \u0219i note de Nicolae Gogonea\u021b\u0103, cu un cuv\u00e2nt preliminar de Anca Florian Neagu, Bucure\u0219ti, Editura Funda\u021biei PRO, 2003.<\/p>\n\n\n\n

Nicolau, \u201eSistemul filosofic al lui Constantin Noica\u201d, \u00een Istoria \u0219i teoria sistemelor filosofice rom\u00e2ne\u0219ti<\/em>, coordonatori \u0218tefan-Dominic Georgescu \u0219i Marius-Augustin Dr\u0103ghici, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2022<\/p>\n\n\n\n

Noica, Constantin, \u201eUnu \u0219i multiplu\u201d, \u00een Izvoare de filosofie<\/em>, nr. 1, 1942.<\/p>\n\n\n\n

Noica, Constantin, Dou\u0103zeci \u0219i \u0219apte trepte ale realului<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura \u0218tiin\u021bific\u0103, 1969.<\/p>\n\n\n\n

Noica, Constantin, Tratat de ontologie<\/em>, \u00een Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>, vol. II, Bucure\u0219ti, Editura \u0218tiin\u021bific\u0103 \u0219i Enciclopedic\u0103, 1981.<\/p>\n\n\n\n

Surdu, Alexandru, \u201eTeoria categoriilor \u00een viziunea lui C Noica\u201d, \u00een Simpozionul na\u021bional \u201eConstantin Noica<\/em>\u201d, edi\u021bia a VII-a , \u201eTreptele realit\u0103\u021bii\u201d, T\u00e2rgu-Mure\u0219, 10\u201311 iunie 2015, coord. Alexandru Surdu, ed. \u00eengrijit\u0103 de Mona Mamulea \u0219i Ovidiu G. Grama, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2015, p. 22.<\/p>\n\n\n\n

Surdu, Alexandru, Filosofia pentadic\u0103<\/em> IV, Teoria Fiin\u021bei<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2020.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n

[Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u015fti<\/em>, vol. XIX: Filosofie \u0219i psihologie<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2023, pp. 107\u2013116]<\/p>\n\n\n\n

\n
<\/path><\/svg><\/span>
Descarc\u0103<\/div><\/a><\/div><\/div>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n
<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

DOI: 10.59277\/SIFR.202319.07 Rela\u021bia g\u00e2ndire\u2013suflet: reflec\u021bii pe marginea ontologiei lui Constantin Noica Mihai Popa Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne The Mind-Soul Relationship: Reflections on the Ontology of Constantin Noica Abstract: In the present study, I briefly explore the problem of unity in Constantin Noica, a matter he considered ontological par excellence […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"parent":7848,"menu_order":7,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","template":"","meta":{"_uag_custom_page_level_css":"","site-sidebar-layout":"default","site-content-layout":"","ast-site-content-layout":"default","site-content-style":"default","site-sidebar-style":"default","ast-global-header-display":"","ast-banner-title-visibility":"","ast-main-header-display":"","ast-hfb-above-header-display":"","ast-hfb-below-header-display":"","ast-hfb-mobile-header-display":"","site-post-title":"disabled","ast-breadcrumbs-content":"","ast-featured-img":"","footer-sml-layout":"","theme-transparent-header-meta":"","adv-header-id-meta":"","stick-header-meta":"","header-above-stick-meta":"","header-main-stick-meta":"","header-below-stick-meta":"","astra-migrate-meta-layouts":"set","ast-page-background-enabled":"default","ast-page-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-4)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"ast-content-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"footnotes":""},"categories":[412],"tags":[436,67,52],"class_list":["post-8037","page","type-page","status-publish","hentry","category-sifr19","tag-alexandru-surdu","tag-constantin-noica","tag-mircea-florian"],"featured_image_src":null,"uagb_featured_image_src":{"full":false,"thumbnail":false,"medium":false,"medium_large":false,"large":false,"1536x1536":false,"2048x2048":false},"uagb_author_info":{"display_name":"SIFR","author_link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/author\/mm\/"},"uagb_comment_info":0,"uagb_excerpt":"DOI: 10.59277\/SIFR.202319.07 Rela\u021bia g\u00e2ndire\u2013suflet: reflec\u021bii pe marginea ontologiei lui Constantin Noica Mihai Popa Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne The Mind-Soul Relationship: Reflections on the Ontology of Constantin Noica Abstract: In the present study, I briefly explore the problem of unity in Constantin Noica, a matter he considered ontological par excellence…","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8037","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8037"}],"version-history":[{"count":21,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8037\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8419,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8037\/revisions\/8419"}],"up":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/7848"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8037"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8037"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8037"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}