{"id":8056,"date":"2023-12-18T10:23:37","date_gmt":"2023-12-18T08:23:37","guid":{"rendered":"http:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/?page_id=8056"},"modified":"2024-07-09T18:09:11","modified_gmt":"2024-07-09T16:09:11","slug":"filosofie-si-psihologie-tangente-conceptuale-si-disciplinare-semnalate-de-filosofi-si-psihologi-romani","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/volumul-19-2023\/filosofie-si-psihologie-tangente-conceptuale-si-disciplinare-semnalate-de-filosofi-si-psihologi-romani\/","title":{"rendered":"Filosofie \u0219i psihologie: tangen\u021be conceptuale \u0219i disciplinare semnalate de filosofi \u0219i psihologi rom\u00e2ni | Titus Lates"},"content":{"rendered":"\n

DOI: 10.59277\/SIFR.202319.08<\/p>\n\n\n\n

Filosofie \u0219i psihologie: tangen\u021be conceptuale \u0219i disciplinare semnalate de filosofi \u0219i psihologi rom\u00e2ni<\/h2><\/div>\n\n\n\n
Bibliografie \u0219i note de Titus Lates<\/strong> (Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulesu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne)<\/h6><\/div>\n\n\n\n
\n
<\/path><\/svg><\/span>
Descarc\u0103<\/div><\/a><\/div><\/div>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n

[\u2026] filosof\u0103m c\u00e2nd vorbim despre rela\u021bii \u00een mod \u0219tiin\u021bific.<\/p>\n\n\n\n

Chiar \u0219i rela\u021bia stabilit\u0103 \u00eentre obiecte sensibile, de\u0219i exist\u0103 \u00een lumea material\u0103, constituie marea realitate imaterial\u0103. Orice obiect sensibil apare izolat, iar orice obiect izolat este sensibil, numai rela\u021bia este imaterial\u0103. Acestea fiind obiectul \u00eensu\u0219i al filosofiei, urmeaz\u0103 c\u0103 filosofia este \u0219tiin\u021ba imaterialului, \u0219tiin\u021ba ra\u021bional\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Rela\u021bia \u00eens\u0103 exist\u0103 numai \u00een m\u0103sura \u00een care suntem con\u0219tien\u021bi de ea. Con\u0219tiin\u021ba aceasta f\u0103ure\u0219te, la r\u00e2ndul ei, alte rela\u021bii \u00een sinea \u0219i \u00een afara sa. Prin urmare, cunoa\u0219terea se \u00eentemeiaz\u0103:<\/p>\n\n\n\n

\u2013 pe de o parte, pe con\u0219tiin\u021ba ce o avem despre lucruri exterioare \u0219i pe interdependen\u021ba lor; aceasta din urm\u0103 se na\u0219te din modific\u0103rile provocate de organele senzoriale \u00een aparatele centrale ale creierului. Asemenea exerci\u021bii ale con\u0219tiin\u021bei se numesc reprezent\u0103ri<\/em>;<\/p>\n\n\n\n

\u2013 pe de alt\u0103 parte, pe con\u0219tiin\u021ba ce o avem despre reprezent\u0103ri, precum \u0219i pe interdependen\u021ba lor; acestea pot fi exprimate prin legi care determin\u0103 ac\u021biunea, dispari\u021bia \u0219i reapari\u021bia reprezent\u0103rilor, \u00eentemeind \u0219i condi\u021bion\u00e2nd diversitatea \u0219i succesiunea st\u0103rilor suflete\u0219ti.<\/p>\n\n\n\n

Aflarea acestora constituie obiectul primei \u2013 \u0219i celei mai de seam\u0103 \u2013 p\u0103r\u021bi a filosofiei: psihologia<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

Titu Maiorescu<\/strong>, Einiges philosophische in gemeinfasslicher Form<\/em>, Berlin, Nicolaische Verlagsbuchhandlung, 1861, pp. 27\u201328. \u00cen rom\u00e2ne\u0219te de Ion Herdan, \u00een: Titu Maiorescu, Scrieri din tinere\u021be (1858\u20131862)<\/em>, edi\u021bie \u00eengrijit\u0103, prefa\u021b\u0103 \u0219i note de Simion Ghi\u021b\u0103, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1981, pp. 179\u2013180.[1]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

[\u2026] un simplu plus sau un simplu minus de senza\u021bii subiective transform\u0103 cu des\u0103v\u00e2r\u0219ire aspectul lumii pentru cuno\u0219tin\u021ba noastr\u0103. Cuno\u0219tin\u021ba noastr\u0103 actual\u0103<\/em> despre lume e dar relativ\u0103<\/em> la starea actual\u0103<\/em> a sensibilit\u0103\u021bii noastre. Dac\u0103 lumea de noi to\u021bi cunoscut\u0103 ni se prezint\u0103 a\u0219a cum ni se prezint\u0103, cauza este c\u0103 a\u0219a ne-o prezint\u0103 sim\u021burile noastre, iar nu c\u0103 a\u0219a este ea \u00een ea \u00eens\u0103\u0219i. E incontestabil, c\u0103 pentru al\u021bi oameni, pentru alte fiin\u021be, cu o sensibilitate diferit\u0103 de a noastr\u0103, lumea trebuie s\u0103 aib\u0103 un aspect cu totul diferit de aspectul pe care \u00eel are pentru noi. E de asemenea incontestabil, c\u0103 dac\u0103 \u00een cursul ne\u00eencetatei evolu\u021biuni a formelor organice, sensibilitatea omeneasc\u0103, \u2013 dezvolt\u00e2ndu-se necontenit \u2013 va ajunge s\u0103 capete sim\u021buri noi \u0219i, prin ele, un plus de senza\u021bii, aspectul lumii va deveni atunci cu totul diferit de aspectul pe care \u00eel are ast\u0103zi.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

P. P. Negulescu<\/strong>, \u201ePsihologia cozmogoniilor\u201d, Arhiva<\/em> (Ia\u0219i), anul VI, no. 9, 1895, p. 491.[2]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

Cum este cuv\u00e2ntul a\u0219a este \u0219i faptul sufletesc. \u00cen\u021belesul lui psihologic este un fel de vocabular pentru \u0219tiin\u021bele filosofice, consist\u0103 \u00een scopul special, pe care fiecare dintre ele \u00eel urm\u0103re\u0219te. Logica urm\u0103re\u0219te adev\u0103rul, morala urm\u0103re\u0219te cunoa\u0219terea normelor de conduit\u0103, pedagogia urm\u0103re\u0219te cunoa\u0219terea normelor dup\u0103 care s\u0103 se fac\u0103 \u00een mod util dezvoltarea corpului \u0219i sufletului, etc., toate aceste \u0219tiin\u021be acord\u0103 faptelor suflete\u0219ti aten\u021bia care este legat\u0103 de scopul lor special, iar nu aten\u021bia pe care o cere cuno\u0219tin\u021ba psihologic\u0103. Adeseori cuno\u0219tin\u021ba psihologic\u0103 este neglijat\u0103. Bine\u00een\u021beles aceast\u0103 neglijare nu contribuie la progresul acestor \u0219tiin\u021be, de fapt \u00eens\u0103 neglijarea exist\u0103 \u00een multe cazuri \u0219i trebuie s-o constat\u0103m. Sunt mul\u021bi istorici, logicieni, morali\u0219ti care se feresc a se l\u0103sa influen\u021ba\u021bi de teoriile psihologice.<\/p>\n\n\n\n

Ce concluzie trebuie s\u0103 scoatem din aceste considera\u021biuni? Trebuie s\u0103 tragem concluzia c\u0103 raportul de fundare \u00eentre psihologie \u0219i celelalte \u0219tiin\u021be filosofice nu trebuie s\u0103-l \u00een\u021belegem ca un raport de subordonare. \u0218tiin\u021bele speciale nu au rolul de a aplica \u00een mod servil cuno\u0219tin\u021bele date de psihologie, ci ele \u00ee\u0219i au fiecare sistematizarea lor proprie, punctul de vedere special. \u00centre psihologie \u0219i \u0219tiin\u021bele enumerate mai sus, exist\u0103 \u00een adev\u0103r un raport str\u00e2ns, dar nu de fundare, ci de reciprocitate. Psihologia \u0219i celelalte \u0219tiin\u021be filosofice se sus\u021bin \u00een cre\u0219terea lor, prin \u00eemprumuturi reciproce. Psihologia este un izvor de cuno\u0219tin\u021be pentru istorie, pedagogie, moral\u0103, logic\u0103, etc., dar, la r\u00e2ndul lor \u0219i aceste \u0219tiin\u021be, prin cercet\u0103rile lor speciale, aduc o important\u0103 contribu\u021bie la progresul psihologiei.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

Constantin R\u0103dulescu-Motru<\/strong>, Elemente de psihologie. Lec\u021biuni pentru \u0219colile secundare<\/em>, edi\u021bia a 7-a rev\u0103zut\u0103, Bucure\u0219ti, Editura Socec & Co., 1941, p. 27.[3]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

[…] fa\u021b\u0103 de Filosofie, Psihologia e o pre\u021bioas\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103 auxiliar\u0103. Orice realitate (fie ea fizic\u0103, fie opera\u021bie logic\u0103 etc.), este totodat\u0103 \u0219i un act psihic. E un principiu exact, care \u00eens\u0103 nu conduce la Psihologism. Dac\u0103 scoatem din sinteza filosofic\u0103 fenomenele psihice propriu zise (c\u0103ci \u0219i acestea sunt elemente ale sintezei) \u00eentre via\u021ba psihic\u0103 \u0219i restul realit\u0103\u021bilor sintezei, nu poate fi subordonare ci numai un paralelism<\/em>. \u00cen acest caz cel mult se poate spune \u2013 \u0219i aici cu toate restric\u021biile cuvenite \u2013 c\u0103 \u00een ocazii de obscuritate a fenomenelor sintezei, se poate cere detalii pre\u021bioase de la seria paralel\u0103, adic\u0103 de la lan\u021bul fenomenelor psihice. Cum exist\u0103 un paralelism psiho-fisic (considerat ca principiu empiric) exist\u0103 \u0219i un paralelism psiho-filosofic<\/em> \u00een \u00een\u021belesul indicat. Legile psihice sunt sau \u00eenglobate \u00eenl\u0103untrul sintezei totale, \u0219i atunci Psihologia se are c\u0103tre Filosofie ca parte la tot (ca orice alt\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103); sau \u00een ce prive\u0219te restul fenomenelor sintezei (ireductibile la via\u021ba sufleteasc\u0103), legile psihice pot fi consultate, pentru l\u0103muriri \u0219i \u00eent\u0103riri \u00een virtutea paralelismului lor ne\u00eencetat. Deci \u00eenc\u0103 odat\u0103 auxiliar al Filosofiei iar nicidecum baza ei.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

Ion Petrovici<\/strong>, \u201eFilosofie \u0219i Psihologie\u201d, \u00een Cercet\u0103ri filosofice<\/em>, Ia\u0219i, Tipografia \u201eDacia\u201d Iliescu, Grossu &Comp., 1907, pp. 69\u201397.[4]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

Terminologia psihologiei curente a creat \u0219i \u00eentre\u021bine o serie de confuziuni destul de grave \u00een rela\u021biile dintre diversele no\u021biuni filosofice. Ea e, de fapt, o continu\u0103 \u0219i multipl\u0103 catahrez\u0103 materialist\u0103. Aceast\u0103 terminologie \u201esolidificatoare\u201d vorbe\u0219te de o \u201econ\u0219tiin\u021b\u0103\u201d \u00een care <\/em>se g\u0103sesc concepte, ca ni\u0219te corpuscule \u00eentr-o cutie. Memoria e privit\u0103 ca un rezervor de reprezent\u0103ri care trec pragul \u201e\u00een afar\u0103\u201d sau \u201e\u00eenl\u0103untrul\u201d acestei con\u0219tiin\u021be, aten\u021bia e \u00eenf\u0103\u021bi\u0219at\u0103 ca un obiectiv de aparat fotografic ce \u201ese \u00eendreapt\u0103\u201d asupra diferitelor obiecte (desigur preexistente, existente \u00een sine<\/em> c\u0103ci altfel nu s-ar putea \u00eendrepta asupra lor).<\/p>\n\n\n\n

De fapt con\u0219tiin\u021ba e o calitate a elementelor memoriale \u0219i exclusiv a lor. C\u0103ci tot ceea ce e \u00eenc\u0103 actual, (de ex. senza\u021bia pur\u0103 f\u0103r\u0103 acel adaos memorial prin care se face percep\u021bia, recunoa\u0219terea \u0219i asimilarea) nu st\u0103 \u201e\u00een<\/em>\u201d con\u0219tiin\u021b\u0103, ci numai reprezent\u0103rile evocate ce i se ata\u0219eaz\u0103 \u00eei acord\u0103 calitatea de a fi con\u0219tient.<\/p>\n\n\n\n

\u00cendreptarea aten\u021biei \u0219i evocarea memorial\u0103 sunt de fapt unul \u0219i acela\u0219i fenomen mintal. Actul de evocare a imaginei e unul \u0219i acela\u0219i lucru cu actul aten\u021biei, iar materialul imaginei e \u00eensu\u0219i con\u021binutul actului de aten\u021bie.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

Eugeniu Sperantia<\/strong>, Contribu\u021biuni la psicho-biologia g\u00e2ndirii<\/em>, Oradea-Mare, Tipografia \u0219i Libr\u0103ria Rom\u00e2neasc\u0103, 1922, p. 14\u201315.[5]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

Con\u0219tiin\u021ba, de care se ocup\u0103 psihologia, ca obiect al ei, este numai o parte din dat, \u0219i anume, o \u201eparte\u201d din datul real<\/em>, deoarece realitatea pe l\u00e2ng\u0103 con\u0219tiin\u021be (suflete) cuprinde \u0219i corpuri.<\/p>\n\n\n\n

Cum orice teorie a cuno\u0219tin\u021bei se sprijin\u0103, dac\u0103 nu totdeauna pe psihologie, cel pu\u021bin pe fundamentul acesteia (opozi\u021bia real\u0103 \u00eentre con\u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i lume), ridicarea teoriei cuno\u0219tin\u021bei la rangul de \u0219tiin\u021b\u0103 fundamental\u0103<\/em> este o adev\u0103rat\u0103 uzurpare. Nimeni nu t\u0103g\u0103duie\u0219te legitimitatea psihologiei cuno\u0219tin\u021bei, adic\u0103 a cercet\u0103rii cauzale a condi\u021biilor reale<\/em>, \u00een care fiecare<\/em> con\u0219tiin\u021b\u0103 ajunge s\u0103 posede lumea; \u00eens\u0103 psihologia nu ne spune: ce este cuno\u0219tin\u021ba ca atare (datul \u00een genere) \u0219i nici m\u0103car ce este realitatea psihic\u0103 \u00een raport cu restul realit\u0103\u021bii. De bun\u0103 seam\u0103, nu pot vorbi de un obiect real, dac\u0103 nu-l am ca realitate psihologic\u0103 (percep\u021bie, reprezenta\u021bie); \u00eens\u0103 el nu e real, numai fiindc\u0103 e percep\u021bia mea, adic\u0103 numai ca percep\u021bie, afar\u0103 numai dac\u0103 nu transform obiectul \u00eentr-un \u201econ\u021binut de suflet\u201d \u0219i \u00een acest caz un alt obiect \u201eindependent de con\u0219tiin\u021b\u0103\u201d devine problematic.<\/p>\n\n\n\n

Psihologia ca atare ne ofer\u0103 numai un aspect par\u021bial al realit\u0103\u021bii<\/em>, \u0219i \u00een consecin\u021b\u0103 ea nu poate constitui nici un punct de vedere lipsit de prejudec\u0103\u021bi, nici un observator pe cea mai \u00eenalt\u0103 pozi\u021bie a cuget\u0103rii omene\u0219ti. Psihologia se sprijin\u0103 pe un num\u0103r de determin\u0103ri filosofice fundamentale, a c\u0103ror legitimitate ea n-o mai cerceteaz\u0103 ci o ia ca acordat\u0103. Psihologia nu s-ar fi constituit ca \u0219tiin\u021b\u0103 special\u0103, dac\u0103 ar fi trebuit s\u0103 cerceteze mai \u00eent\u00e2i: ce e realitatea \u00een genere, ce e sufletul \u0219i ce e corpul. Psihologia are la temelia ei, ca premise implicite, realitatea sufletului ca \u0219i a corpului, \u0219i tocmai aceast\u0103 realitate precum \u0219i determinarea naturii sufletului \u0219i corpului sunt o tem\u0103 a filosofiei.<\/p>\n\n\n\n

Psihologia e fundat\u0103 pe filosofie (ca determinare a datului \u00een genere), nu filosofia pe psihologie: logice\u0219te<\/em> filosofia are prioritate fa\u021b\u0103 de psihologie. Amestecul dintre aspectul par\u021bial al psihologiei \u0219i aspectul general al filosofiei, patent sau latent oric\u0103rei teorii a cuno\u0219tin\u021bei, este o gre\u0219eal\u0103 destul de r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 \u00een filosofie: e un hysteron-proteron<\/em>, o petitio principi<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

Mircea Florian<\/strong>, \u201eFilosofia ca disciplin\u0103 teoretic\u0103\u201d, \u00een Reconstruc\u021bie filosofic\u0103<\/em>, Bucure\u0219ti, Casa \u0218coalelor, 1943, pp. 74\u201376.[6]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

Exist\u0103 dou\u0103 feluri<\/em> de a studia faptele suflete\u0219ti: exist\u0103 o metod\u0103<\/em> strict psihologic\u0103<\/em>. Aceast\u0103 metod\u0103 strict psihologic\u0103 se m\u0103rgine\u0219te a studia pe individ \u00een timp \u0219i loc precis: anumite fenomene \u0219i anumite procese. Exist\u0103 \u00eens\u0103 \u0219i o alt\u0103 metod\u0103: aceea de a l\u0103sa s\u0103 se sublimeze oarecum aceste procese, adic\u0103 de a le scoate din timp \u0219i spa\u021biu, de a le cerceta \u00een esen\u021ba lor proprie, nu \u00een realizarea lor imediat\u0103, de a l\u0103sa, cu alte cuvinte, fenomenul empiric s\u0103 se tipizeze. Ceea ce privesc eu, de pild\u0103, \u00een percep\u021biune nu este percep\u021biunea propriu-zis\u0103, ci fenomenul general al percep\u021biunii, este cam ceea ce numea Paul Natorp, acum vreo 20 de ani, psihologie ra\u021bional\u0103; \u0219i este ceea ce nume\u0219te ast\u0103zi o \u00eentreag\u0103 categorie de oameni metoda fenomenologic\u0103<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Vas\u0103zic\u0103, dac\u0103 noi ne ocup\u0103m cu procesul de desf\u0103\u0219urare a vie\u021bii religioase, nu implic\u0103 faptul acesta numaidec\u00e2t o metod\u0103 psihologic\u0103. Un filosof german, de pild\u0103, un cercet\u0103tor, nume\u0219te aceast\u0103 metod\u0103 un fel de valorificare psihologic\u0103. Termenul acesta nu l-am \u00een\u021beles niciodat\u0103. Ceea ce nume\u0219te [Georg] Wobbermin valorificare psihologic\u0103 este ceea ce cunoa\u0219tem noi \u00eendeob\u0219te ca metod\u0103 fenomenologic\u0103, adic\u0103 desprinderea fenomenelor din timp \u0219i spa\u021biu, studierea esen\u021bei lor imuabile, am zice, adic\u0103 abstractizarea, sublimarea \u2013 cum ziceam adineauri \u2013 \u0219i studierea acestui nou fenomen, care este, desigur, o crea\u021biune logic\u0103 sau spiritual\u0103, f\u0103r\u0103 existen\u021b\u0103 real\u0103, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, dar care are fa\u021b\u0103 de procesul \u00eensu\u0219i cam aceea\u0219i valoare \u2013 nu chiar aceea\u0219i, dar \u201ecam\u201d \u2013 pe care o are conceptul fa\u021b\u0103 de [un] anumit obiect.<\/p>\n\n\n\n

Vas\u0103zic\u0103, metoda pe care ar trebui s-o urm\u0103rim \u0219i s-o urm\u0103m \u0219i o putem urma la aceast\u0103 cercetare: prezentarea esen\u021bei faptului religios, nu este \u00een mod obligatoriu metoda psihologic\u0103, ci se recomand\u0103 metoda aceasta fenomenologic\u0103. Dac\u0103 am \u00eentrebuin\u021ba cealalt\u0103 metod\u0103 \u2013 c\u0103ci am putea-o \u00eentrebuin\u021ba \u0219i pe aceea \u2013 , ea nu ne-ar da filosofia religiunii, ci psihologia vie\u021bii religioase, care este cu totul altceva. Noi nu vrem s\u0103 \u0219tim ce devine omul \u00een actul religios, ci vrem s\u0103 deducem, din ceea ce devine omul \u00een actul religios, ce este religia \u00eens\u0103\u0219i. Deci, la probleme diferite, metode diferite.<\/p>\n\n\n\n

Disciplina religioas\u0103 este o disciplin\u0103 filosofic\u0103; ea nu duce \u00eens\u0103, propriu-zis, la o filosofie a religiunei, ci la o psihologie a omului, adic\u0103 la o completare a icoanei totale pe care o avem despre sufletul omenesc. Dup\u0103 cum exist\u0103 o psihologie a intui\u021biunei artistice, a crea\u021biunii artistice, a marilor calculatori sau a juc\u0103torilor de \u0219ah, exist\u0103 \u0219i o psihologie a vie\u021bii religioase, care \u00eens\u0103 nu poate s\u0103 duc\u0103 pe nici o cale \u0219i \u00een nici un chip la studiul esen\u021bei religiunii, ci duce la cunoa\u0219tere omului \u0219i a omenescului. Pentru psihologie, religia este un mijloc; pentru filosofie, actul religios, din mijloc, devine scop.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

Nae Ionescu<\/strong>, Curs de filosofie a religiei 1924\u20131925<\/em>, prefa\u021b\u0103 de Nicolae Tatu, postfa\u021b\u0103 de Mircea Vulc\u0103nescu, edi\u021bie \u00eengrijit\u0103 de Marin Diaconu, Bucure\u0219ti, Editura Eminescu, 1998, pp. 28\u201329.[7]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

Fenomenele morale trebuie cercetate \u00een ele \u00eensele ca o plant\u0103, cu toate ideile lor, unele clare, altele vagi dar efective, indiferent de adev\u0103rul \u0219i unitatea lor teoretic\u0103, c\u0103ut\u00e2nd, dup\u0103 aceea, s\u0103 scoatem criterii de organizare a moralei ideale din \u00eens\u0103\u0219i firea specific\u0103 a acestor fenomene morale reale, fiindc\u0103 adev\u0103rul moral nu poate fi g\u0103sit dec\u00e2t \u00een el \u00eensu\u0219i \u0219i nu \u00een domenii str\u0103ine, dup\u0103 cum aceste domenii str\u0103ine nu pot fi explicate prin intui\u021biile faptului moral. A scoate de exemplu dovada pentru existen\u021ba obiectiv\u0103 a libert\u0103\u021bii de indiferen\u021b\u0103 din sentimentul responsabilit\u0103\u021bii, cum face Schopenhauer, e a face dou\u0103 erori: a crede c\u0103 sufletul e un organism montat dup\u0103 cea mai perfect\u0103 logic\u0103 \u0219i a crede c\u0103 aceast\u0103 logic\u0103 corespunde cu realitatea obiectiv\u0103. Sau a c\u0103uta s\u0103 bazezi morala numai pe libertate ori numai pe determinism, e a falsifica natura moralei, fiindc\u0103 se sacrific\u0103 punctele de vedere teoretice.<\/p>\n\n\n\n

\u0218i se va vedea atunci c\u0103 aceste intui\u021bii con\u021binute \u00een viziunea moral\u0103, dintre care unele au o extrem\u0103 voalare \u00een fa\u021ba observa\u021biei, sunt mai multe, sunt tot ce e mai specific faptului moral \u0219i dau posibilitatea ca etica s\u0103 se constituie ca \u0219tiin\u021b\u0103 cu caracter natural, prin cercetarea \u0219i explicarea lor. Sarcina noastr\u0103 nu e s\u0103 ar\u0103t\u0103m aici acest lucru; ne-am mul\u021bumit s\u0103 stabilim \u2013 nu s\u0103 o studiem mai departe \u2013 antinomia de intui\u021bii intime \u0219i necesare moralului, libertate-determinism, \u0219i credem c\u0103 acest concept, \u00een rezolvarea problemei libert\u0103\u021bii, are urm\u0103toarele dou\u0103 valori: privit \u00een el \u00eensu\u0219i, d\u0103 ideea acelei libert\u0103\u021bi organizate printr-un principiu de ordine, ceea ce e \u00eens\u0103\u0219i imaginea libert\u0103\u021bii clasice; pe urm\u0103, privit \u00een posibilit\u0103\u021bile lui el explic\u0103 complet \u0219i respect\u00e2nd sensul realit\u0103\u021bii practice, o sum\u0103 de fenomene morale, din care am analizat c\u00e2teva, \u0219i care nu pot fi explicate numai prin libertate, nici numai prin determinism. Sufletul nostru ofer\u0103 aceast\u0103 antinomie \u0219i e ea \u00eens\u0103\u0219i rezolvarea psihologic\u0103 a libert\u0103\u021bii morale, fiindc\u0103 libertatea moral\u0103 e o problem\u0103, pe care etica n-o poate explica dec\u00e2t prin psihologie \u0219i nu prin logic\u0103 \u0219i cu at\u00e2t mai pu\u021bin prin metafizic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

Vasile B\u0103ncil\u0103<\/strong>, \u201eDespre o antinomie psihologic\u0103 referitoare la libertatea moral\u0103\u201d, Revista de filosofie<\/em>, vol. XIII (Seria nou\u0103), no. 3, iulie-septembrie 1928, p. 249.[8]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

Psihologia incon\u0219tientului se g\u0103se\u0219te de fapt \u00eentr-o faz\u0103 care corespunde \u00eentruc\u00e2tva aceleia a psihologiei de acum c\u00e2teva veacuri, c\u00e2nd despre \u201ecunoa\u0219tere\u201d se afirma cu emfaz\u0103: \u201enihil est in intellectu, quod non prius fuerit in sensu\u201d. Psihologii actuali ar putea s\u0103 varieze, dac\u0103 ar fi capabili de autoironie, aceast\u0103 axiom\u0103, ca o etichet\u0103 pentru psihologia incon\u0219tientului. \u201eNimic nu este \u00een incon\u0219tient, ce n-a fost \u00eenainte \u00een con\u0219tiin\u021b\u0103\u201d. Or, acestei prejudec\u0103\u021bi \u00eei refuz\u0103m orice tribut. Nu \u00een\u021belegem de ce ne-am interzice exerci\u021biul imagina\u021biei tocmai \u00een acest punct. Ce ne-ar putea opri la adic\u0103 de a atribui incon\u0219tientului o amploare mai cosmotic\u0103 dec\u00e2t con\u0219tiin\u021bei \u0219i o suveranitate autonom\u0103 fa\u021b\u0103 de care aceea a con\u0219tiin\u021bei nu e dec\u00e2t un palid reflex? Ideea despre incon\u0219tient trebuie speculat\u0103 \u00een perspectiva c\u0103 domeniul ei corespondent e \u00een mai mare m\u0103sur\u0103 sie\u0219i suficient dec\u00e2t se \u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103 fie domeniul con\u0219tiin\u021bei. Nu vedem prin ce am dep\u0103\u0219i marginile \u00eeng\u0103duitului atribuind incon\u0219tientului elemente \u0219i complica\u021biuni interioare, o dinamic\u0103 proprie, structuri, daruri \u0219i calit\u0103\u021bi care, p\u00e2n\u0103 la un punct cel pu\u021bin, \u00eel dispenseaz\u0103 de a se folosi de con\u0219tiin\u021b\u0103 ca izvor de alimentare. Incon\u0219tientul ni-l \u00eenchipuim, chiar \u0219i atunci c\u00e2nd elementele sale \u00ee\u0219i au originea \u00een con\u0219tiin\u021b\u0103, \u00eenzestrat \u00een func\u021bia sa cognitiv\u0103 \u2013 cu categorii \u0219i forme proprii; incon\u0219tientul ni-l \u00eenchipuim mai ales supus unei finalit\u0103\u021bi imanente, \u00een toat\u0103 constitu\u021bia sa. La fel cum axioma senzuali\u0219tilor: \u201enihil est in intellectu, quod non prius fuerit in sensu<\/a>\u201d, a fost \u00eenlocuit\u0103 la un moment dat cu propozi\u021bia mai rodnic\u0103 \u201enihil est in intellectu, quod non prius fuerit in sensu, nisi ipse intellectus<\/em>\u201d, urmeaz\u0103 s\u0103 modific\u0103m \u0219i propozi\u021bia implicat\u0103 de psihologiile incon\u0219tientului. \u00cen locul enun\u021bului: \u201enimic nu este \u00een incon\u0219tient, ce n-a fost \u00eenainte \u00een con\u0219tiin\u021b\u0103\u201d, propunem propozi\u021bia: \u201enimic nu este \u00een incon\u0219tient, ce n-a fost \u00eenainte \u00een con\u0219tiin\u021b\u0103, afar\u0103 de incon\u0219tientul \u00eensu\u0219i[. Dar acest \u201eincon\u0219tient \u00eensu\u0219i\u201d \u00eenseamn\u0103 un factor remarcabil, din toate punctele de vedere. Prin anticipa\u021bie, atribuim deci incon\u0219tientului structuri \u0219i o dinamic\u0103 proprie, de asemenea categorii \u0219i forme cognitive proprii, tot prin anticipa\u021bie mai atribuim incon\u0219tientului \u0219i moduri de reac\u021biune proprii c\u00e2nd e vorba de \u201etr\u0103iri\u201d \u0219i propriile izvoare de informa\u021bie c\u00e2nd e vorba de \u201ecunoa\u0219tere\u201d.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen \u201eperspectiv\u0103 cosmotic\u0103\u201d, toat\u0103 problematica incon\u0219tientului c\u00e2\u0219tig\u0103 o nou\u0103 demnitate \u0219i noi aspecte. Problemele care se deschid privesc substan\u021ba incon\u0219tientului, profilul \u0219i configura\u021bia sa \u0219i de asemenea raporturile lui posibile cu con\u0219tiin\u021ba.<\/p>\n\n\n\n

[\u2026]<\/p>\n\n\n\n

Problematica incon\u0219tientului comport\u0103 chiar o \u00eencoronare \u00een duhul unor deliber\u0103ri de natur\u0103 cu totul metafizic\u0103. Cum se face c\u0103 psihicul e divizat \u00een \u201eincon\u0219tient\u201d \u0219i \u201econ\u0219tiin\u021b\u0103\u201d? Din motive de echilibru existen\u021bial? Din motive de orchestra\u021bie contrapunctic\u0103 a existen\u021bei? Sau din alte misterioase pricini?<\/p>\n\n\n\n

De notat c\u0103 prin aceasta n-am formulat dec\u00e2t o ne\u00eensemnat\u0103 frac\u021biune a \u00eentreb\u0103rilor care pot fi puse \u00een leg\u0103tur\u0103 cu incon\u0219tientul ca realitate psihic\u0103 \u0219i \u00een \u201eperspectiv\u0103 cosmotic\u0103\u201d. […] Deocamdat\u0103 contribu\u021bia noastr\u0103 la problema incon\u0219tientului se deseneaz\u0103 \u00een sensul c\u0103 \u00een afar\u0103 de structurile \u0219i aspectele psihice (st\u0103ri afective, tr\u0103iri, imagini) care se atribuie incon\u0219tientului, noi admitem \u0219i structuri spirituale<\/em> ale incon\u0219tientului (de ex. func\u021bii categoriale cu totul specifice).<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

Lucian Blaga<\/strong>, Trilogia culturii<\/em>, Bucure\u0219ti, Funda\u021bia Regal\u0103 pentru Literatur\u0103 \u0219i Art\u0103, 1944, pp. 27\u201330.[9]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

Psihologul care nu este dublat de un metafizician, se va gr\u0103bi s\u0103 spun\u0103 c\u0103 adev\u0103rul \u0219i eroarea au aceia\u0219i r\u0103d\u0103cin\u0103, dar afirma\u021bia aceasta nu e just\u0103 dec\u00e2t \u00een cea ce prive\u0219te mecanismul lor, pentru c\u0103 at\u00e2t eroarea c\u00e2t \u0219i adev\u0103rul se \u00eentrupeaz\u0103 prin mijlocirea acelora\u0219i facult\u0103\u021bi omene\u0219ti. Vrem anume s\u0103 spunem c\u0103 nu exist\u0103 dou\u0103 mecanisme suflete\u0219ti deosebite: unul pentru eroare \u0219i altul pentru adev\u0103r.<\/p>\n\n\n\n

R\u0103d\u0103cina lor \u2013 \u0219i c\u0103ut\u0103m dintr-odat\u0103 s\u0103 despic\u0103m p\u00e2n\u0103 la cel mai ad\u00e2nc fund al ei \u2013 nu e comun\u0103, de\u0219i putem \u00een at\u00e2tea \u00eemprejur\u0103ri lua eroarea drept adev\u0103r. Ca s\u0103 primim \u00eens\u0103 aceast\u0103 propozi\u021biune nu trebuie s\u0103 ne g\u00e2ndim la momentul acela de confuzie \u00eentre adev\u0103r \u0219i eroare, ci dimpotriv\u0103 la clipa \u00een care cea\u021ba se sparge \u0219i ele se despart ca \u00eentunericul de lumin\u0103. C\u00e2nd \u00een sf\u00e2r\u0219it afl\u0103m adev\u0103rul, aproape nici nu mai \u00een\u021belegem bine cum a fost posibil\u0103 eroarea.<\/p>\n\n\n\n

Nu exist\u0103 prin urmare un semn exterior dup\u0103 care s\u0103 recunoa\u0219tem eroarea; ea cel pu\u021bin vremelnic, poate \u00eembr\u0103ca haina adev\u0103rului.<\/p>\n\n\n\n

Ceea ce \u00eens\u0103 exist\u0103 \u2013 \u0219i recurgem acum la experien\u021ba nemijlocit\u0103 a fiec\u0103ruia \u2013 e un sim\u021b interior care divulg\u0103 la un moment dat eroarea.<\/p>\n\n\n\n

Care este sim\u021bul acesta \u0219i cum func\u021bioneaz\u0103 el, e iar\u0103\u0219i foarte greu de spus.<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2nd \u00een\u021belegem \u00eens\u0103 c\u0103 descoperirea adev\u0103rului \u2013 fie c\u0103 e vorba de acela al rela\u021biilor matematice sau de acela al valorilor transcendente \u2013 e o aventur\u0103 spiritual\u0103, atunci ni se l\u0103mure\u0219te \u0219i procesul acela foarte subtil, \u0219i aproape incomensurabil, care conduce la primirea adev\u0103rului \u0219i la adeverirea eroarei.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

Alexandru Mironescu<\/strong>, Certitudine \u0219i adev\u0103r<\/em>, Bucure\u0219ti, Casa \u0218coalelor, 1947, p. 107.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

Pornind de la semnul exterior al permanen\u021bei \u00een succesiune \u0219i coexisten\u021b\u0103, semn dat \u00eentr-adev\u0103r \u00een observa\u021bie, noi postul\u0103m<\/em> existen\u021ba unei \u201eleg\u0103turi\u201d reale \u00eentre fenomene. Iat\u0103 ce ne arat\u0103 reflexia \u0219i analiza critic\u0103 a st\u0103rii de fapt a lucrurilor.<\/p>\n\n\n\n

Hume a ar\u0103tat motivele psihologice care explic\u0103 originea acestui adaos mintal. Credem \u00eens\u0103 c\u0103 originea acestui obicei de g\u00e2ndire devenit lege este, \u00een parte, \u0219i de natur\u0103 biologic\u0103, \u0219i, ca atare, trebuie c\u0103utat\u0103 mai ad\u00e2nc: postulatul ra\u021bionalit\u0103\u021bii lumii exterioare ne asigur\u0103 subiectiv o mai mare posibilitate de previziune a fenomenelor, \u0219i promite deci mai mul\u021bi sor\u021bi de izb\u00e2nd\u0103 instinctului de conservare. C\u0103ci este evident c\u0103 dac\u0103 leg\u0103tura dintre fenomenul \u201eA\u201d \u0219i fenomenul \u201eB\u201d este real\u0103, previziunea fenomenului \u201eB\u201d este ne\u00eendoielnic\u0103 oridec\u00e2teori apare \u201eA\u201d. Orientarea individului \u0219i-a spe\u021bei \u00een lumea inextricabil\u0103 \u0219i surprinz\u0103toare a lucrurilor devine … sigur\u0103! \u0218i mai sigur\u0103, absolut sigur\u0103, c\u00e2nd leg\u0103tura despre care vorbim este conceput\u0103 ca logic<\/em> necesar\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Critica lui Hume a deschis inteligen\u021bei perspective nelini\u0219titoare, prin faptul c\u0103 aceasta a putut, \u00een anumite momente de critic\u0103 reflexie, s\u0103 opue credin\u021bei c-ar exista acord fundamental \u00eentre realitatea exterioar\u0103 \u0219i propria noastr\u0103 g\u00e2ndire (postulatul ra\u021bionalit\u0103\u021bii lumii exterioare) eventualitatea eterogenit\u0103\u021bii esen\u021biale ce-ar putea s\u0103 existe \u00eentre lumea ra\u021biunii \u0219i lumea lucrurilor.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

D. D. Ro\u0219ca<\/strong>, Existen\u021ba tragic\u0103. \u00cencercare de sintez\u0103 filozofic\u0103<\/em>, Bucure\u0219ti, Funda\u021bia pentru Literatur\u0103 \u0219i Art\u0103 \u201eRegele Carol II\u201d, 1934, p. 83.[10]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

Ast\u0103zi c\u00e2nd pre\u021buim geniul lui Kant, se cuvine s\u0103-i interpret\u0103m g\u00e2ndul \u00een alfabetul timpului, s\u0103-l \u00eentinerim cu punctul de vedere al epocii noastre. Kant nu a fost psiholog. Cu toate acestea, psihologia poate aduce doctrinei sale un nou sprijin, \u00eei poate inocula noi germeni \u00een via\u021b\u0103. Verificarea kantianismului prin logic\u0103, cu argumente vechi \u0219i moderne, s-a f\u0103cut \u00eendeajuns. Justificarea lui psihologic\u0103, \u00eentrebuin\u021barea noilor achizi\u021bii ale \u0219tiin\u021bei sufletului la confirmarea adev\u0103rurilor afirmate mai bine de un veac de filosoful de la K\u00f6nigsberg or da \u201eun regain de jeunesse\u201d acestui sistem. O filosofie care e susceptibil\u0103 de demonstra\u021biuni variate e o filosofie etern\u0103 \u0219i universal\u0103, fiindc\u0103 nu trateaz\u0103 o singur\u0103 felie de realitate, ci pe toate.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

Mihai Ralea<\/strong>, \u201eLegitimitatea apriorismului. Justificarea psihologic\u0103\u201d, \u00een Psihologie \u0219i viea\u021b\u0103<\/em>, Bucure\u0219ti, Funda\u021bia pentru Literatur\u0103 \u0219i Art\u0103 \u201eRegele Carol II\u201d, 1938, pp. 280\u2013298.[11]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

Revenind acum la incertitudinile care l-au dus la Cercet\u0103rile logice<\/em>, putem spune c\u0103 golul pe care l-a g\u0103sit Husserl \u00een aceast\u0103 zon\u0103 a fund\u0103rii logicii, \u00een zona cea mai de dedesubt a cunoa\u0219terii \u0219i a expresiei, s-a dovedit at\u00e2t de pu\u021bin explorat, at\u00e2t de neb\u0103nuit \u00eenc\u00e2t \u00eencerc\u0103rile de delimitare au condus la o nou\u0103 disciplin\u0103<\/em>, intercalat\u0103 \u00eentre psihologia tradi\u021bional\u0103 \u0219i logica formal\u0103, cel pu\u021bin asta pare s\u0103 fi fost prima solu\u021bie, \u00een Logische Untersuchungen<\/em>, \u0219i, \u00een orice caz, aceasta este forma \u00een care \u201eFenomenologia\u201d apare \u00een aceast\u0103 lucrare.<\/p>\n\n\n\n

Menit\u0103, \u00een g\u00e2ndul dint\u00e2i, s\u0103 salveze idealitatea matematic\u0103 \u0219i apoi cea logic\u0103, noua disciplin\u0103 a trebuit s\u0103 \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eze treptat tot domeniul cunoa\u0219terii, \u00eentr-un mod at\u00e2t de revolu\u021bionar, c\u0103 a influen\u021bat aproape toat\u0103 filosofia contemporan\u0103. Dar, pe de alt\u0103 parte, deosebirea dintre fenomenologia cunoa\u0219terii<\/em>, a expresiei<\/em> \u0219i a judec\u0103\u021bii<\/em> \u0219i o psihologie descriptiv\u0103<\/em> a acelora\u0219i date psihice a fost extrem de controversat\u0103 \u0219i Husserl a trebuit s\u0103 revie necontenit asupra ei, c\u0103ut\u00e2nd un principiu unitar de explica\u021bie sistematic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2nd, \u00een cele din urm\u0103, a ajuns la conceptul reduc\u021biei transcendentale<\/em>, el a fost nevoit s\u0103 recunoasc\u0103 insuficien\u021ba primei forme \u0219i a precizat, cu regret, c\u0103 \u201ea indicat gre\u0219it \u00een prima edi\u021bie a Logische Untersuchungen<\/em>, fenomenologia drept o psihologie descriptiv\u0103.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

Camil Petrescu<\/strong>, \u201eHusserl. O introducere \u00een filosofia fenomenologic\u0103\u201d, \u00een: Camil Petrescu, Doctrina substan\u021bei<\/em>, vol. II, edi\u021bie \u00eengrijit\u0103, note \u0219i indice de nume de Florica Ichim \u0219i Vasile Dem. Zamfirescu, Bucure\u0219ti, Editura \u0218tiin\u021bific\u0103 \u0219i Enciclopedic\u0103, 1988, p. 281.[12]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

S-ar p\u0103rea c\u0103 diviziunea aceasta metodic\u0103 \u00eentre metafizic\u0103 \u0219i psihologie, nu poate conduce dec\u00e2t la concluziuni \u0219i concep\u021biuni contradictorii, disciplinele acestea fiind \u00een raporturi de exclusivitate reciproc\u0103. Observa\u021bia aceasta, valabil\u0103 \u00een alte \u00eemprejur\u0103ri, este infirmat\u0103 \u00een cazurile filosofilor de mai sus [C. R\u0103dulescu-Motru, Alfred Fouill\u00e9e, Henri Bergson, William James].<\/p>\n\n\n\n

De pild\u0103, \u00eentre filosofia pragmatic\u0103 \u0219i psihologia lui James exist\u0103 un acord perfect, iar \u00eentre metafizica bergsonian\u0103 \u0219i psihologia cu acela\u0219i nume, acordul este at\u00e2t de evident, \u00eenc\u00e2t dup\u0103 lectura lucr\u0103rilor re\u021binem impresia c\u0103 psihologia s-a spiritualizat prea mult \u00een contactul cu metafizica. Teoriile lui Bergson asupra afaziei \u0219i suvenirului pur, asupra consecin\u021belor limitative ale leziunilor cerebrale \u0219i asupra creierului, socotit ca instrument de ac\u021biune, sunt prea cunoscute pentru a insista asupra lor. Ele nu urm\u0103resc altceva, dec\u00e2t scoaterea spiritului \u0219i cuno\u0219tin\u021bei de sub determinismul materiei nervoase \u0219i legilor fiziologice.<\/p>\n\n\n\n

Pozi\u021bia lui C. R\u0103dulescu-Motru \u00eentre metafizic\u0103 \u0219i psihologie este \u00eens\u0103 diametral opus\u0103 fa\u021b\u0103 de cea a lui Bergson.<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 d-sa este un psiholog dublat de un metafizician, nic\u0103ieri \u00een opera sa psihologic\u0103 nu se vede \u00eenclina\u021bia de a jertfi psihologia metafizicii.<\/p>\n\n\n\n

Aceasta face onoare spiritului s\u0103u \u0219tiin\u021bific. Dimpotriv\u0103 se constat\u0103 tendin\u021ba contrar\u0103, de a apropia metafizica de psihologie, de a adapta sau identifica obiectul s\u0103u cu \u00eens\u0103\u0219i evolu\u021bia naturii umane: formarea personalit\u0103\u021bii. De unde \u0219i numele de personalism energetic dat acestei concep\u021biuni metafizice.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

Const. Georgiade<\/strong>, \u201ePsihologia lui C. R\u0103dulescu-Motru\u201d, \u00een Probleme \u0219i idei noui \u00een psihologie<\/em>, Bucure\u0219ti, Societatea Rom\u00e2n\u0103 de Filosofie, 1936, p. 114.<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
Note<\/strong><\/h5><\/div>\n\n\n\n

[1]<\/a> \u00cen original: \u201eAus den vorigen Abschnitten ergiebt sich, dass dann philosophirt wird, wenn vom Verh\u00e4ltniss<\/a> wissenschaftlich die Rede ist.\/Selbst das Verh\u00e4ltniss, welches zwischen sinnlichen Gegenst\u00e4nden besteht, ist mitten in ihrer Sinnlichkeit die grosse unsinnliche Thatsache. \u2013 Jedes Sinnliche ist vereinzelnt, und jedes Vereinzelnte ist sinnlich; nur das Verh\u00e4ltniss ist unsinnlich. Und da dieses den Gegenstand der Philosophie bildet, ist die Philosophie die Wissenschaft des Unsinnlichen, die rationelle<\/em> Wissenschaft.\/Aber ein Verh\u00e4ltniss giebt es nur, sofern wir dessen bewusst sind. Dieses Bewusstsein geht wieder Verh\u00e4ltnisse in und unter sich ein. Demnach begr\u00fcndet sich alle Erkenntniss:\/ Einerseits auf das Bewusstsein von den \u00e4usseren Dingen und ihren Beziehungen zu einander; dieses entsteht durch die Ver\u00e4nderungen, welche von den Sinnesorganen aus an den Centralapparaten des Gehirns erregt werden. Solche Erregungen in unserem Bewusstsein heissen Vorstellungen<\/em>.\/ Andererseits auf das Bewusstsein der Vorstellungen und ihrer Verh\u00e4ltnisse zu einander, als deren Ausdruck sich Gesetze auffinden lassen, nach denen die Vorstellungen wirken, vergehen, wieder erstehen, und so den mannigfachen Wechsel der Seelenzust\u00e4nde bedingen und begr\u00fcnden.\/ Mit der letzeren Erkenntniss besch\u00e4ftigt sich der erste und wichtigste Theil der Philosophie, die Psychologie<\/em>.\u201d Reedit\u0103ri: Titu Maiorescu, Opere filosofice<\/em>, \u00eengrijirea edi\u021biei de Alexandru Surdu, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2005, p. 100. Comemorare Titu Maiorescu. Un secol de la moarte (1917\u20132017)<\/em>, vol. I: Opera filosofic\u0103<\/em>, edi\u021bia a 2-a, \u00eengrijit\u0103 de Alexandru Surdu, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2017, p. <\/a>97.<\/p>\n\n\n\n

[2]<\/a> Cuprins\u0103 \u00een volumul: P. P. Negulescu, Filosofia \u00een via\u021ba practic\u0103<\/em>, edi\u021bie critic\u0103, text stabilit, studiu introductiv, note \u0219i bibliografie de Adrian Michidu\u021b\u0103, Bucure\u0219ti, EuroPress Group, 2007, p. 32.<\/p>\n\n\n\n

[3]<\/a> Prima edi\u021bie a manualului a ap\u0103rut \u00een anul 1929.<\/p>\n\n\n\n

[4]<\/a> Reluat \u00een: Ioan Petrovici, Cercet\u0103ri filosofice<\/em>, edi\u021bia a 2-a, Bucure\u0219ti, Tipografia Ion C. V\u0103c\u0103\u00adrescu, 1926, pp. 67\u2013101.<\/p>\n\n\n\n

[5]<\/a> Reeditat \u00een Revista de filosofie<\/em>, tomul LXVI, nr. 1, 2019, pp. 83\u201384.<\/p>\n\n\n\n

[6]<\/a> Publicat ini\u021bial \u00een Revista de filosofie<\/em>, vol. IX (serie nou\u0103), nr. 3-4, 1924, pp. 208\u2013209. Cuprins \u00een volumele: Mircea Florian, Experien\u021ba ca principiu de reconstruc\u021bie filosofic\u0103<\/em>, postfa\u021b\u0103 de Valeriu R\u00e2peanu, Bucure\u0219ti, Editura 100+1, 2002, pp. 59\u201360; Mircea Florian, Metafizica,<\/em> edi\u021bie critic\u0103, text stabilit, studiu introductiv, note \u0219i comentarii de Adrian Michidu\u021b\u0103, Craiova, Editura Aius Printed, 2014, pp. 175\u2013176.<\/p>\n\n\n\n

[7]<\/a> Pentru realizarea edi\u021biei a fost folosit cursul litografiat: Filosofia religiei<\/em>, note stenografice dup\u0103 prelegerile domnului profesor N. Ionescu, editori: Teodor Ionescu \u0219i Floru Andronic, Bucure\u0219ti, Universitatea din Bucure\u0219ti, Facultatea de Litere \u0219i Filosofie, 1925. Text reluat \u00een: Nae Ionescu, Opere<\/em>, vol. I: Cursuri de metafizic\u0103, 1<\/em>, edi\u021bie \u00eengrijit\u0103 de Dora Mezdrea \u0219i Marin Diaconu, Bucure\u0219ti, Editura Crater, 2000; edi\u021bia a doua, rev\u0103zut\u0103 \u0219i ad\u0103ugit\u0103: Bucure\u0219ti, Editura Muzeul Literaturii Rom\u00e2ne, 2019, p. 51; Opere<\/em>, vol. I: Cursuri Universitare (1)<\/em>, Bucure\u0219ti, Academia Rom\u00e2n\u0103\/Funda\u021bia Na\u021bional\u0103 pentru \u0218tiin\u021b\u0103 \u0219i Art\u0103, 2020, pp. 202\u2013203. Alt\u0103 edi\u021bie: Nae Ionescu, Prelegeri de filosofia religiei<\/em>, edi\u021bie \u00eengrijit\u0103 de Marta Petreu, Cluj-Napoca, Biblioteca Apostrof, 1993, pp. 29\u201331.<\/p>\n\n\n\n

[8]<\/a> Reedit\u0103ri: Vasile B\u0103ncil\u0103, Duhul s\u0103rb\u0103torii<\/em>, edi\u021bie \u00eengrijit\u0103 de Ileana B\u0103ncil\u0103, Bucure\u0219ti, Editura Anastasia, 1996, pp. 172\u2013173. Vasile B\u0103ncil\u0103, Opere,<\/em> vol. III, Eseistica edit\u0103 (1921; 1924\u20131932)<\/em>, edi\u021bie \u00eengrijit\u0103 de Dora Mezdrea, Br\u0103ila, Muzeul Br\u0103ilei\/Editura Istros, 2006, p. 266\u2013267.<\/p>\n\n\n\n

[9]<\/a> Reedit\u0103ri: Lucian Blaga, Opere<\/em>, vol. IX: Trilogia culturii<\/em>, edi\u021bie \u00eengrijit\u0103 de Dorli Blaga, studiu introductiv de Al. T\u0103nase, Bucure\u0219ti, Editura Minerva, 1985, pp. 86\u201388; Lucian Blaga, Trilogia culturii<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Humanitas, 2011, pp. 31\u201334. Ini\u021bial, textul  a ap\u0103rut \u00een volumul: Lucian Blaga, Orizont \u0219i stil<\/em>, Bucure\u0219ti, Funda\u021bia pentru Literatur\u0103 \u0219i Art\u0103 \u201eRegele Carol II\u201d, 1936, pp. 32\u201335, dar f\u0103r\u0103 precizarea final\u0103 din ultimul paragraf citat.<\/p>\n\n\n\n

[10]<\/a> Edi\u021bie definitiv\u0103: D. D. Ro\u0219ca, Existen\u021ba tragic\u0103. \u00cencercare de sintez\u0103 filozofic\u0103<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura \u0218tiin\u021bific\u0103, 1968, p. 75. Alte edi\u021bii:  D. D. Ro\u0219ca, Existen\u021ba tragic\u0103. \u00cencercare de sintez\u0103 filozofic\u0103<\/em>, edi\u021bie definitiv\u0103, Bucure\u0219ti, Editura Didactic\u0103 \u0219i Pedagogic\u0103, 1995, p. 56; D. D. Ro\u0219ca, Existen\u021ba tragic\u0103. \u00cencercare de sintez\u0103 filozofic\u0103<\/em>, prefa\u021b\u0103 de Achim Mihu, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1995 (edi\u021bie care reproduce textul edi\u021biei princeps, din 1934), p. 78; D. D. Ro\u0219ca, Opere filosofice<\/em>, vol. I, edi\u021bie \u00eengrijit\u0103 de Vasile Musc\u0103, Bucure\u0219ti, Editura Academiei rom\u00e2ne, 2012, p. 46.<\/p>\n\n\n\n

[11]<\/a> Reeditat \u00een: Mihai Ralea, Scrieri<\/em>, vol. VI, edi\u021bie, prefa\u021b\u0103 \u0219i note de Florin Mih\u0103ilescu, Bucure\u0219ti, Editura Minerva, 1989, p. 157.<\/p>\n\n\n\n

[12]<\/a> Textul a ap\u0103rut \u00een Istoria filosofiei moderne. Omagiu profesorului Ion Petrovici<\/em>, vol. III: Perioada contemporan\u0103<\/em>, Bucure\u0219ti, Societatea Rom\u00e2n\u0103 de Filosofie, 1938, p. 394.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n

[Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u015fti<\/em>, vol. XIX: Filosofie \u0219i psihologie<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2023, pp. 117\u2013125]<\/p>\n\n\n\n

\n
<\/path><\/svg><\/span>
Descarc\u0103<\/div><\/a><\/div><\/div>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n
<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

DOI: 10.59277\/SIFR.202319.08 Filosofie \u0219i psihologie: tangen\u021be conceptuale \u0219i disciplinare semnalate de filosofi \u0219i psihologi rom\u00e2ni Bibliografie \u0219i note de Titus Lates (Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulesu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne) [\u2026] filosof\u0103m c\u00e2nd vorbim despre rela\u021bii \u00een mod \u0219tiin\u021bific. Chiar \u0219i rela\u021bia stabilit\u0103 \u00eentre obiecte sensibile, de\u0219i exist\u0103 \u00een lumea material\u0103, constituie marea realitate […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"parent":7848,"menu_order":8,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","template":"","meta":{"_uag_custom_page_level_css":"","site-sidebar-layout":"default","site-content-layout":"","ast-site-content-layout":"default","site-content-style":"default","site-sidebar-style":"default","ast-global-header-display":"","ast-banner-title-visibility":"","ast-main-header-display":"","ast-hfb-above-header-display":"","ast-hfb-below-header-display":"","ast-hfb-mobile-header-display":"","site-post-title":"disabled","ast-breadcrumbs-content":"","ast-featured-img":"","footer-sml-layout":"","theme-transparent-header-meta":"","adv-header-id-meta":"","stick-header-meta":"","header-above-stick-meta":"","header-main-stick-meta":"","header-below-stick-meta":"","astra-migrate-meta-layouts":"set","ast-page-background-enabled":"default","ast-page-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-4)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"ast-content-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"footnotes":""},"categories":[201,203,412,262],"tags":[],"class_list":["post-8056","page","type-page","status-publish","hentry","category-bibliografii","category-bibliografii-tematice","category-sifr19","category-titus-lates"],"featured_image_src":null,"uagb_featured_image_src":{"full":false,"thumbnail":false,"medium":false,"medium_large":false,"large":false,"1536x1536":false,"2048x2048":false},"uagb_author_info":{"display_name":"SIFR","author_link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/author\/mm\/"},"uagb_comment_info":0,"uagb_excerpt":"DOI: 10.59277\/SIFR.202319.08 Filosofie \u0219i psihologie: tangen\u021be conceptuale \u0219i disciplinare semnalate de filosofi \u0219i psihologi rom\u00e2ni Bibliografie \u0219i note de Titus Lates (Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulesu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne) [\u2026] filosof\u0103m c\u00e2nd vorbim despre rela\u021bii \u00een mod \u0219tiin\u021bific. Chiar \u0219i rela\u021bia stabilit\u0103 \u00eentre obiecte sensibile, de\u0219i exist\u0103 \u00een lumea material\u0103, constituie marea realitate…","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8056","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8056"}],"version-history":[{"count":21,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8056\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8418,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8056\/revisions\/8418"}],"up":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/7848"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8056"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8056"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8056"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}