{"id":8068,"date":"2023-12-18T11:18:24","date_gmt":"2023-12-18T09:18:24","guid":{"rendered":"http:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/?page_id=8068"},"modified":"2024-07-09T18:09:10","modified_gmt":"2024-07-09T16:09:10","slug":"filosofie-si-psihologie","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/volumul-19-2023\/filosofie-si-psihologie\/","title":{"rendered":"Filosofie \u0219i psihologie | Ion Petrovici"},"content":{"rendered":"\n

DOI: 10.59277\/SIFR.202319.09<\/p>\n\n\n\n

Filosofie \u0219i psihologie<\/h2><\/div>\n\n\n\n
Ion Petrovici<\/h5><\/div>\n\n\n\n
\u00cengrijirea textului \u0219i note de Ovidiu G. Grama<\/strong>
(Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne)<\/h6><\/div>\n\n\n\n
\n
<\/path><\/svg><\/span>
Descarc\u0103<\/div><\/a><\/div><\/div>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
Not\u0103 asupra edit\u0103rii<\/strong><\/h5><\/div>\n\n\n\n

Articolul \u201eFilosofie \u0219i psihologie\u201d al lui Ion Petrovici a ap\u0103rut \u00een 1907, \u00een volumul II (fascicula 2, paginile 33\u201355) din revista Studii filosofice<\/em>, fondat\u0103 \u0219i condus\u0103 de C. R\u0103du\u00adlescu\u2011Motru; volumul a fost retip\u0103rit identic \u2013 cu folosirea acelora\u0219i pl\u0103ci tipografice pentru interior \u2013 \u00een 1919, ca Aspecte din filosofia con\u00adtim\u00adporan\u0103<\/em>, I-a serie, la Editura \u201eStudii Filo\u00adsofice\u201d a Societ\u0103\u021bii Rom\u00e2ne de Filosofie.<\/p>\n\n\n\n

Textul a fost reprodus cu respectarea regulilor ortografice \u0219i de punctua\u021bie \u00een vigoare ast\u0103zi. Au fost corectate \u00een mod tacit gre\u0219elile de tipar, f\u0103r\u0103 a fi operate alte modific\u0103ri. Au fost p\u0103strate acele forme ale cuvintelor care dau seam\u0103 de realit\u0103\u021bile fonetice (a\u0219a-numitele \u201efapte de limb\u0103\u201d) ale epocii sau de particularit\u0103\u021bile autorului; au fost p\u0103strate chiar \u0219i oscil\u0103\u00adrile acestuia \u00een cazul anumitor termeni, cum ar fi: str\u0103in\u2013strein<\/em>, asociare\u2013asociere<\/em>, ipotez\u0103\u2013hipo\u00adtez\u0103<\/em>, senza\u021bie\u2013senza\u021biune<\/em>, \u0219tiin\u021be\u2013\u0219tiin\u021bi<\/em>, sintezei\u2013sintezii<\/em>, lumii\u2013lumei<\/em>, cuno\u0219\u00adtin\u00ad\u021bei\u2013cuno\u0219tin\u021bii<\/em>, moralei\u2013moralii<\/em>. O par\u00adti\u00adcu\u00adlaritate a textului lui Petrovici pe care am p\u0103strat-o, dar am sem\u00adna\u00adlat-o atunci c\u00e2nd apare, este folosirea frecvent\u0103 la persoana a 3\u2011a singular a verbelor la diateza im\u00adper\u00adsonal\u0103\/reflexiv\u2011pasiv\u0103, chiar \u0219i atunci c\u00e2nd regulile de azi cer pluralul (de exemplu: s\u2011a f\u0103\u00adcut sfor\u021b\u0103ri<\/em>, se poate deosebi realit\u0103\u021bile<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

Pagina\u021bia publica\u021biei din 1907 este notat\u0103 \u00een text \u00eentre paranteze drepte. \u00cen reeditarea de fa\u021b\u0103, numerotarea notelor este continu\u0103, \u00een timp ce \u00een versiunea origi\u00adnal\u0103 numerotarea acestora re\u00eencepea la fiecare pagin\u0103. Prin urmare, am considerat necesar\u0103 men\u021bionarea \u00eentre paranteze drepte a notei \u0219i paginii versiunii originale; de exemplu: 15[n.1\/p.51]<\/sup> (adic\u0103 nota 15 \u00een textul de fa\u021b\u0103, dar nota 1 de la p. 51 \u00een textul din 1907). Notele care re\u00adpre\u00adzint\u0103 o inter\u00adven\u021bie a editorului nu sunt marcate \u00een niciun fel, at\u00e2ta doar c\u0103 nu este specificat\u0103 nota \u0219i pagi\u00adna ver\u00adsiunii din 1907. Orice alt\u0103 interven\u021bie editorial\u0103 este cuprins\u0103 \u00eentre paranteze drepte.<\/p>\n\n\n\n

[Ovidiu G. Grama]<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n

\u00cen ce raport stau una fa\u021b\u0103 de alta aceste dou\u0103 discipline? La aceast\u0103 \u00eentrebare sunt posibile \u0219i s-au \u0219i dat trei r\u0103spunsuri deosebite:<\/p>\n\n\n\n

I. Psihologia p\u0103streaz\u0103 fa\u021b\u0103 de filosofie raportul pe care \u00eel are cu aceasta din urm\u0103 oricare alt\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103 special\u0103, fizica de pild\u0103.<\/p>\n\n\n\n

II. Psihologia, din cauza naturii<\/em> obiectului s\u0103u, se afl\u0103 \u00eentr-o leg\u0103tur\u0103 mai str\u00e2ns\u0103 cu filosofia de cum se g\u0103sesc celelalte \u0219tiin\u021be, cari studiaz\u0103 alte domenii din natur\u0103. Exclus\u0103 din \u00eens\u0103\u0219i sfera filosofiei, trebuie s\u0103-i recunoa\u0219tem \u00eens\u0103 calitatea ei particular\u0103, \u00een orice caz numind-o \u0219tiin\u021b\u0103 auxiliar\u0103 filosofiei.<\/p>\n\n\n\n

III. Psihologia \u00ee\u0219i are locul \u00een \u00eens\u0103\u0219i sfera filosofiei, alc\u0103tuind numai baza afirm\u0103rilor filosofice. Pe temeiul legilor psihologice se ridic\u0103 edificiul valabil al oric\u0103rei filosofii. Ea este miezul filosofiei. Vom deosebi la timp dou\u0103 nuan\u021be ale acestei din urm\u0103 opinii \u0219i le vom supune succesiv discu\u021biunii.<\/p>\n\n\n\n

S\u0103 \u00eencepem examinarea problemei noastre cu prima teorie enun\u021bat\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Psihologia, afirm\u0103 partizanii acelui mod de a vedea, a \u00eencetat de a mai fi \u00een vreo leg\u0103tur\u0103 special\u0103 cu filosofia din momentul \u00een care s-a dezb\u0103rat de metoda speculativ\u0103, adopt\u00e2nd procedura experimental\u0103. Ast\u0103zi, c\u00e2nd fenomenele suflete\u0219ti se studiaz\u0103 \u00een mod empiric, c\u00e2nd legile vie\u021bii psihice nu mai sunt speculativ deduse din propriet\u0103\u021bile imaginare ale unei \u201esubstan\u021be\u201d spirituale, ast\u0103zi psihologia a intrat \u00een r\u00e2ndul celorlalte \u0219tiin\u021be, mai de mult emancipate, nemaiav\u00e2nd cu filosofia dec\u00e2t amintirea unui trecut comun, care a fost de o durat\u0103 mai lung\u0103 la d\u00e2nsa dec\u00e2t la \u0219tiin\u021bele surori [34] cu ea. Ast\u0103zi ea studiaz\u0103 fenomenele suflete\u0219ti tot a\u0219a cum fizica cerceteaz\u0103 fenomenele fizice. Ce raport mai are acuma cu filosofia? Raportul pe care \u00eel are oricare alt\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103 special\u0103, anume raportul de la parte la tot sau, mai limpede, rolul de a transmite filosofiei rezultatele ei din urm\u0103 \u2013 cum fac toate celelalte \u0219tiin\u021be \u2013, pentru ca aceasta s\u0103 le utilizeze la \u00eenjghebarea sintezei generale. Psihologia, a\u0219adar, transmite \u0219i d\u00e2nsa filosofiei firul rezultatelor sale, pentru a fi urm\u0103rit de aceasta din urm\u0103 p\u00e2n\u0103 la caierul comun, de unde pornesc \u0219i unde astfel vin s\u0103 se \u00eempreune firele tuturor \u0219tiin\u021belor speciale.<\/p>\n\n\n\n

Pentru a proceda la critica acestei teorii, trebuie\u0219te s\u0103 facem prealabil o distinc\u021biune care a fost c\u00e2teodat\u0103 neglijat\u0103. Distinc\u021biunea \u00eentre dou\u0103 moduri deosebite prin care psihologia ar putea s\u0103-\u0219i afirme leg\u0103tura ei specific\u0103 cu filosofia. Primul mod ar fi acel al metodei; anume c\u0103 psihologia se sluje\u0219te \u00een stabilirea legilor sale de metoda deductiv\u0103, a\u0219a cum se sluje\u0219te logica, \u00een mare parte teoria cuno\u0219tin\u021bei \u0219i \u00eentr-o m\u0103sur\u0103 metafizica \u2013 cele trei p\u0103r\u021bi fundamentale ale filosofiei. Lucrul s-a petrecut odat\u0103 cu psihologia \u0219i se petrece \u00eenc\u0103 cu alt\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103, cu morala, care nu a izbutit cu totul \u00een st\u0103ruin\u021ba de a se \u00eentemeia empirice\u0219te pe baze psihologice \u0219i sociale. Ast\u0103zi \u00eens\u0103, s-a spus, psihologia a renun\u021bat la acea metod\u0103 \u0219i procedeaz\u0103 curat experimental.<\/p>\n\n\n\n

Din acest punct de vedere, un raport special cu filosofia, cum continu\u0103 \u00eenc\u0103 a avea morala, un astfel de raport a \u00eencetat. El a r\u0103mas o amintire a trecutului, c\u00e2nd cunoa\u0219terea empiric\u0103 a faptelor suflete\u0219ti era a\u0219a de redus\u0103, \u00eenc\u00e2t \u00een locul legilor experimentale tronau \u2013 f\u0103r\u0103 con\u0219tiin\u021ba fatalului lor provizorat \u2013 deduc\u021bii trase, de multe ori cu consecven\u021b\u0103, din premise metafizice mai prudente ori mai \u00eendr\u0103zne\u021be.<\/p>\n\n\n\n

Dar \u2013 afar\u0103 de acest fel de leg\u0103tur\u0103 special\u0103, care a existat odat\u0103, dar care ast\u0103zi, e cert, nu mai poate exista \u2013 ar mai putea s\u0103 rezulte leg\u0103tura particular\u0103 dintre filosofie \u0219i psihologie \u0219i pe alt\u0103 cale, cale ce nu reclam\u0103 ca psihologia s\u0103 nu fie em\u00adpi\u00adric\u0103, ba dimpotriv\u0103 o cere.<\/p>\n\n\n\n

Lucrul este foarte simplu. Este cu putin\u021b\u0103 ca rezultatele psihologiei, empirice\u0219te<\/em> dob\u00e2ndite, s\u0103 fie mai determinante pentru aspectul sintezii filosofice dec\u00e2t rezultatele altor \u0219tiin\u021bi. E cu putin\u021b\u0103 ca luarea aminte a legilor suflete\u0219ti s\u0103 aib\u0103 mai mult\u0103 \u00eensemn\u0103tate dec\u00e2t faptele lumii fizice la \u00eenjghebarea de sisteme [35] trainice \u0219i serioase. \u00centr-un cuv\u00e2nt, e posibil ca psihologia, prin natura obiectului ei, s\u0103 aib\u0103 un rol mai mare \u0219i mai de importan\u021b\u0103 la pl\u0103m\u0103direa sintezei, de\u0219i \u00een fapt ea se ocup\u0103 tot cu un domeniu limitat de cercetare, ca oricare alt\u0103 ramur\u0103 special\u0103. \u00cen acest caz, o leg\u0103tur\u0103 specific\u0103 \u00eentre filosofie \u0219i psihologie ar putea s\u0103 existe, pe alt\u0103 cale fire\u0219te dec\u00e2t existase odat\u0103. Ba, este lesne s\u0103 recunoa\u0219tem c\u0103 noua leg\u0103tur\u0103 e \u00een m\u0103\u00adsur\u0103 s\u0103 ridice prestigiul psihologiei acolo unde n-ar fi avut putin\u021b\u0103 s\u0103 o fac\u0103 leg\u0103tura de alt\u0103dat\u0103. Odinioar\u0103, psihologia era legat\u0103 de filosofie \u00een calitate de anex\u0103 a aces\u00adteia, acuma \u00een rolul de factor determinant.<\/p>\n\n\n\n

Cu aceast\u0103 posibilitate, am ajuns la discutarea celei de a doua p\u0103reri. Exist\u0103 ori nu exist\u0103 ceva care s\u0103 legitimeze \u00eentre psihologie \u0219i filosofie o leg\u0103tur\u0103 mai str\u00e2ns\u0103 dec\u00e2t leg\u0103tura ob\u0219teasc\u0103 dintre aceasta din urm\u0103 \u0219i celelalte \u0219tiin\u021be speciale? La aceasta r\u0103spundem afirmativ, \u0219i putem reduce la dou\u0103 motivele cari cauzeaz\u0103 existen\u021ba unei astfel de leg\u0103turi.<\/p>\n\n\n\n

1. Filosofia, \u00een adev\u0103rata ei accep\u021biune, urm\u0103re\u0219te s\u0103 stabileasc\u0103 pe de o parte legea cea mai general\u0103 a lumii, pe de alta elementul sau elementele cele mai radicale ale ei. Constitu\u021bia, esen\u021ba lumii dac\u0103 se poate spune, \u0219i legea cea mai cuprinz\u0103toare care s\u0103 subordone toate legile par\u021biale. Aceste dou\u0103 \u021beluri ale filosofiei, \u00een cazul unei filosofii des\u0103v\u00e2r\u0219ite ar trebui s\u0103 fie unificate laolalt\u0103. Anume, elementele cele mai radicale s\u0103 constituie baza explicativ\u0103 a legii celei universale. \u00cen fapt \u00eens\u0103, filosofia puterilor omene\u0219ti nu izbute\u0219te dec\u00e2t arare \u0219i \u00een mod imperfect s\u0103 realizeze aceast\u0103 r\u00e2vnit\u0103 unificare, a\u0219a c\u0103 aceste dou\u0103 \u021beluri, \u201ele comment\u201d \u0219i \u201ele quoi\u201d (care ar atrage dup\u0103 sine \u2013 \u00een studiul cunoa\u0219terei perfecte \u2013 \u0219i \u201ele pourquoi\u201d), r\u0103m\u00e2n \u00een oarecare izolare, \u0219i trebuiesc g\u0103site separat. Pentru stabilirea legii universale, la hot\u0103r\u00e2rea conturului ei, contribuiesc deopotriv\u0103 rezultatele tuturor \u0219tiin\u021belor speciale, toate legile par\u021biale ale diverselor \u0219tiin\u021bi. Aci nu sunt \u0219i nu poate fi vorba de \u0219tiin\u021be priviligiate, mai ales \u00een cazul c\u00e2nd generaliz\u0103rile \u0219tiin\u021belor speciale nu s-a[u] putut subsuma prealabil legilor vreuneia din ele. \u00cen ce prive\u0219te \u00eens\u0103 aflarea elementelor celor mai radicale, lucrurile se schimb\u0103. Fire\u0219te, pot fi consultate \u0219i aicea no\u021biunile \u0219i elementele tuturor ramurilor de \u0219tiin\u021b\u0103. Totu\u0219i, se poate \u0219i prealabil spune care dintre elementele intui\u021biei noastre vor fi mai profunde \u0219i mai \u201eesen\u021biale\u201d. Aceste elemente sunt acele percepute de-a dreptul, f\u0103r\u0103 mijlocitor. Aceste [36] sunt tocmai elementele \u0219i intui\u021biile cu care se ocup\u0103 psihologia. \u00cen orice caz, fie c\u0103 se proced\u0103 la un examen comparativ al tuturor categoriilor de intui\u021bii, fie c\u0103 prin natura lucrurilor se d\u0103 de la \u00eenceput, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 se va recunoa\u0219te totu\u0219i c\u0103 elementele \u0219i legile suflete\u0219ti sunt expresia realit\u0103\u021bilor celor mai profunde, a celor mai profunde din c\u00e2te cunoa\u0219tem noi. Psihologia, cu stabilirile sale, este atunci mai \u00eensemnat\u0103 pentru construc\u021bia filosofic\u0103, contribuie\u0219te mai mult la a ei \u00eenf\u0103ptuire, cel pu\u021bin cu privire la una din \u021bintele sale. Fire\u0219te, \u00een cazul unei filosofii des\u0103v\u00e2r\u0219ite, cum am spus mai \u00eenainte, cele dou\u0103 \u021beluri s-ar unifica. \u00cen acest caz, \u0219tiin\u021ba priviligiat\u0103 \u00een stabilirea elementelor celor mai radicale va fi priviligiat\u0103 \u0219i \u00een precizarea legii celei mai generale. P\u00e2n\u0103 \u00een cele din urm\u0103 ea se va confunda cu filosofia \u00eens\u0103\u0219i. Am ad\u0103ogat c\u0103 nu e cazul a\u0219a. \u00cen adev\u0103r, legile psihologice cele mai generale nu pot s\u0103-\u0219i subsume legile celorlalte \u0219tiin\u021be. De aceea, legea unificatoare trebuie s\u0103 treac\u0103 peste capul legilor psihice, tot a\u0219a cum trece \u0219i peste capul legilor naturii. Acesta este tocmai faptul care ne arat\u0103 c\u0103 elementele suflete\u0219ti \u2013 cele mai radicale pentru perceperea noastr\u0103 \u2013 nu sunt \u0219i cele mai radicale \u00een realitatea adev\u0103rat\u0103. Din momentul ce legea cea mai general\u0103 trebuie neap\u0103rat s\u0103 dep\u0103\u0219easc\u0103 \u0219i legile suflete\u0219ti, probabil c\u0103 ea at\u00e2rn\u0103 de elemente cari dep\u0103\u0219esc pe acele psihice tot a\u0219a cum dep\u0103\u0219esc \u0219i pe cele materiale. Pentru aceasta, spiritualismul metafizic \u2013 ca \u0219i materialismul \u2013 nu poate fi o doctrin\u0103 satisf\u0103c\u0103toare[1]<\/sup><\/a>[n.1\/p.36]<\/sup>. A\u0219a fiind lucrurile, elementele psihologiei nu [37] sunt elementele ultime \u00een adev\u0103r. \u00cens\u0103 dac\u0103 avem \u00eentruc\u00e2tva puterea s\u0103 dep\u0103\u0219im cu g\u00e2ndul legile suflete\u0219ti, suindu-ne p\u00e2n\u0103 la o lege mai comprehensiv\u0103, pentru c\u0103 aicea aparatul logic e suficient, elementele psihice \u00eens\u0103 nu pot s\u0103 fie dep\u0103\u0219ite prin aflarea altor elemente \u0219i mai ad\u00e2nci, pentru c\u0103 aici nu putem merge cu aparatul logic, ci ne trebuie intui\u021bia concret\u0103 pe care mai departe n-o avem. De aceea, cele dou\u0103 \u021beluri ale filosofiei r\u0103m\u00e2n \u00een parte izolate, \u0219i pe c\u00e2nd la unul psihologia contribuie\u0219te cov\u00e2r\u0219itor, la altul particip\u0103 deopotriv\u0103<\/em> cu toate celelalte \u0219tiin\u021bi. Dar s\u0103 \u00eencheiem aceast\u0103 distinc\u021biune cerut\u0103 de buna clarificare a chestiunii, m\u0103rginindu-ne la semnalarea principalei [38] inten\u021bii, anume aceea de a proba c\u0103 \u00eentr-o anume privin\u021b\u0103 psihologia st\u0103 mai aproape de filosofie dec\u00e2t restul \u0219tiin\u021belor speciale.<\/p>\n\n\n\n

2. Motivul indicat mai \u00eenainte are puterea ca s\u0103 dovedeasc\u0103 apropierea particular\u0103 dintre psihologie \u0219i filosofie. Mai greu ar putea s\u0103 \u00eendrituiasc\u0103 titlul de \u0219tiin\u021b\u0103 auxiliar\u0103, pe care, \u00een acea de a doua teorie, psihologia \u00eel r\u00e2vne\u0219te. \u00cen adev\u0103r, din cele expuse a putut s\u0103 se vad\u0103 asem\u0103narea ulterioar\u0103<\/em> dintre aspectele celor dou\u0103 \u0219tiin\u021be, asem\u0103nare care cov\u00e2r\u0219e\u0219te pe aceea dintre filosofie \u0219i celelalte ramuri speciale. Cele mai fundamentale no\u021biuni filosofice, catul \u00eent\u00e2i al sintezii, este tocmai casa psihologiei, pe care s-a[u] suprapus spre unificare \u2013 ca un \u0219ir de mansarde accesorii \u2013 no\u021biunile celorlalte \u0219tiin\u021be. L\u0103s\u00e2nd la o parte faptul c\u0103 acea prioritate a faptelor psihice, oric\u00e2t de recunoscute, e \u00eenc\u0103 t\u0103g\u0103duit\u0103 de materiali\u0219ti, r\u0103m\u00e2ne \u00eens\u0103 cert c\u0103, numai pe aceast\u0103 temelie, psihologia nu poate pretinde fa\u021b\u0103 de filosofie o situa\u021bie aparte pe care nu o au celelalte \u0219tiin\u021bi. Este \u00eentrebarea dac\u0103 nu cumva psihologia poate ajuta \u00een limine<\/em> filosofiei \u00een stabilirea adev\u0103rurilor sale, ajuta \u00eentr\u2011un chip \u00een care nimeni altul nu poate s-o ajute. Dac\u0103 nu cumva datele psihologiei sunt trebuitoare neap\u0103rat filosofiei pentru orice fel de \u00eenf\u0103ptuire, cum sunt necesare la chimie anume \u0219i anume mediuri pentru realizarea de combina\u021biuni. Datele psihologiei, \u00een afar\u0103 de aceea c\u0103 particip\u0103 ca elemente \u00een construc\u021bia filosofic\u0103, nu mai alc\u0103tuiesc pe deasupra \u0219i mediul \u00een care s\u0103 se poat\u0103 construi cu temeinicie \u0219i succes? \u00cen sf\u00e2r\u0219it, psihologia e numai un element ori este \u0219i un instrument al sintezii? Dac\u0103 se va dovedi c\u0103 este \u0219i acest din urm\u0103 lucru, situa\u021bia sa excep\u021bional\u0103 este asigurat\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Orice \u0219tiin\u021b\u0103 urm\u0103re\u0219te ca s\u0103 se stabileasc\u0103 un num\u0103r de adev\u0103ruri obiective. De aceast\u0103 \u021bint\u0103 comun\u0103 tuturor \u0219tiin\u021belor, \u021binta filosofiei nu se deosibe\u0219te dec\u00e2t numai prin grad: pe c\u00e2nd adev\u0103rurile celorlalte \u0219tiin\u021be trebuiesc s\u0103 fie obiective numai \u00eentre anume limite \u0219i cu admiterea a anume condi\u021biuni, adev\u0103rurile filosofiei \u2013 fie chiar vorbind idealmente \u2013 trebuiesc s\u0103 fie obiective \u00een mod absolut. \u021ainta filosofiei ar fi a\u0219adar o poten\u021bare suprem\u0103 a \u021bintelor celorlaltor \u0219tiin\u021bi. Cari sunt acuma criteriile dup\u0103 care avem putin\u021ba stabilirii realit\u0103\u021bilor obiective<\/em>? Aceste criterii sunt \u00een num\u0103r de dou\u0103: 1) intui\u021bia imediat\u0103 a realit\u0103\u021bii; [39] 2) putin\u021ba de a lega \u00eentr-un tot armonic, f\u0103r\u0103 contrazicere, realit\u0103\u021bile \u00eentre ele. Acestea sunt cele dou\u0103 moduri \u00een care o realitate dat\u0103 ni se impune ca obiectiv\u0103 \u0219i o recunoa\u0219tem ca atare. Am\u00e2ndou\u0103 aceste criterii de stabilire sunt deopotriv\u0103 de obligatorii pentru noi. Un lucru dat \u00een intui\u021bia sim\u021burilor noastre se impune ca real. Un lucru care nu se leag\u0103 f\u0103r\u0103 contrazicere cu celelalte realit\u0103\u021bi recunoscute este nereal. Acuma se poate s\u0103 se \u00eent\u00e2mple ca ambele aceste criterii \u2013 pentru noi deopotriv\u0103 de stringente \u2013 \u00eentr-un anume caz, \u00eentr-o anume \u00eemprejurare, s\u0103 nu fie de acord. Iat\u0103 un exemplu: cuiva i se impune la un moment determinat, cu toat\u0103 constr\u00e2ngerea unei intui\u021bii directe, imaginea unui cal care zboar\u0103 prin nouri sau a unui om care plute\u0219te pe un lac. \u00cen acela\u0219i timp, aceast\u0103 vedenie impus\u0103 nu poate s\u0103 se armonizeze, nu poate s\u0103 se \u00eem\u00adbine laolalt\u0103 cu celelalte realit\u0103\u021bi recunoscute, nediscutate. Imaginea \u2013 pe care s\u2011o admitem puternic\u0103, obligatorie \u2013 contrazice adev\u0103rul c\u0103derii corpurilor spre p\u0103m\u00e2nt. Imaginea este astfel refuzat\u0103 de unificarea armonic\u0103 a realit\u0103\u021bilor cunoscute. \u0218i totu\u0219i se \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 sim\u021burilor cu toat\u0103 vigoarea realit\u0103\u021bii! Iat\u0103 o grea \u00eemprejurare \u00een care nu s-ar putea hot\u0103r\u00ee nimic, fiindc\u0103 \u2013 cum am spus mai \u00eenainte \u2013 ambele criterii de constatare a realit\u0103\u021bii sunt deopotriv\u0103 de obligatorii pentru noi. Rezolvirea litigiului ar fi cu neputin\u021b\u0103, \u0219i rezultatul ar fi o sceptic\u0103 suspendare, dac\u0103 nu am dispune de o instan\u021b\u0103<\/em> care s\u0103 judece conflictul dintre cele dou\u0103 criterii de care am vorbit. Aceast\u0103 suprem\u0103 \u0219i extrem de necesar\u0103 instan\u021b\u0103 este tocmai psihologia<\/em>. Psi\u00adho\u00adlogia ne arat\u0103, \u00een una din cele mai fundamentale p\u0103r\u021bi ale sale, c\u0103 \u00een orice percep\u021biune se adaug\u0103 \u0219i factori subiectivi<\/em>, cari factori c\u00e2teodat\u0103 au at\u00e2ta intensitate \u00eenc\u00e2t corup excitarea extern\u0103 \u0219i denatureaz\u0103 cu aceasta \u00eenf\u0103\u021bi\u0219area realit\u0103\u021bii obiective. Calul zbur\u0103tor \u0219i omul plutitor al exemplului nostru, care nu se pot armoniza ca atare cu realit\u0103\u021bile constatate, ar putea s\u0103 fie produsul unui amestec de cov\u00e2r\u0219itoare elemente subiective sau chiar o proiectare curat<\/em> subiectiv\u0103, ceea ce psihologia arat\u0103 c\u0103 se poate. Dar s\u0103 l\u0103s\u0103m acest u\u0219or exemplu de conflict \u00eentre criterii, care \u00een cele mai multe ocazii se corecteaz\u0103 de la sine, fie printr-o mai mare aten\u021biune, fie prin ajutorul unui alt sim\u021b, fie prin trecerea oboselii sau vertigiului momentan care a produs imaginea aceea. E un caz c\u00e2nd intui\u021bia prim\u0103 e \u00eendreptat\u0103 de o alta ulterioar\u0103, care nu e greu s\u0103 se recunoasc\u0103 [40] de mai bun\u0103, nu numai fiindc\u0103 se acord\u0103 cu spusele celuilalt criteriu \u0219i cu datele celorlal\u021bi oameni, ci \u0219i prin net\u0103g\u0103duita superio\u00adritate a condi\u021biilor \u00een care se execut\u0103. S\u0103 l\u0103s\u0103m acest exemplu, \u00een care enorma \u00eensemn\u0103tate pe care \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103 o are psihologia nu poate s\u0103 se simt\u0103 bine, \u0219i s\u0103 trecem la cazuri de intui\u021bii constante, s\u0103n\u0103toase, generale, cari sunt \u00een nearmonie cu exigen\u021bile celui de al doilea criteriu. S\u0103 lu\u0103m de pild\u0103 chestiunea colorilor. Pentru sim\u021burile tuturor \u0219i totdeauna colorile au trecut ca apar\u021bin\u00e2nd obiectelor externe \u00eensele. E un lucru care se impune cu puterea unei intui\u021bii imediate \u0219i nedezmin\u021bite. Cu toate acestea, pe baza celuilalt criteriu, obiectivitatea lor se refuz\u0103. Colorile nu pot fi obiective, fiindc\u0103 introduc \u00een lan\u021bul fenomenelor naturii contraziceri de acelea cari sf\u0103r\u00e2m\u0103 unitatea lor armonioas\u0103. E un lucru care, sim\u021bit din antichitate, a fost afirmat cu toat\u0103 t\u0103ria \u0219i autoritatea la \u00eenceputul epocii moderne de c\u0103tre Galileu<\/em>, Hobbes<\/em>, Descartes<\/em>. Obiectiv nu exist\u0103 dec\u00e2t \u00eentindere \u0219i mi\u0219care. Colorile sunt ad\u0103ogiri subiective la excitarea extern\u0103. \u0218i totu\u0219i ce poate s\u0103 par\u0103 mai real<\/em> dec\u00e2t realitatea extern\u0103 a colorilor? Rezolvirea conflictului ar fi cu neputin\u021b\u0103 de n-ar interveni psihologia, care s\u0103 arate \u2013 cu tot aparatul \u0219i autoritatea \u0219tiin\u021bific\u0103 \u2013 amestec de elemente subiective \u00een actul oric\u0103rii senza\u021biuni. F\u0103r\u0103 aceast\u0103 interven\u021bie, toat\u0103 \u0219tiin\u021ba naturii, bazat\u0103 numai pe mi\u0219care, ar fi problematic\u0103 \u00een aceea\u0219i m\u0103sur\u0103 ca teoremele spa\u021biului cu n<\/em> dimensiuni. Din chiar acest exemplu poate s\u0103 se vad\u0103 pre\u021biosul auxiliar care este psihologia pentru oricare stabilire \u0219tiin\u021bific\u0103, \u0219i cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t stabilirea este mai profund\u0103. F\u0103r\u0103 confirmarea psihologiei, f\u0103r\u0103 judecarea ultim\u0103 a ei, nu s-ar putea hot\u0103r\u00ee mai nimica \u0219i nu s-ar putea niciodat\u0103 s\u0103 se separe temeinic un sistem de crea\u021bii imaginare, bine \u00eenl\u0103n\u021buite, de un sistem de adev\u0103ruri obiective. Evident, r\u0103m\u00e2ne totdeauna ca prob\u0103 a adev\u0103rurilor de \u0219tiin\u021b\u0103 putin\u021ba prevederii \u0219i putin\u021ba noastr\u0103 de orientare. \u00cens\u0103 aceast\u0103 prob\u0103 confirmativ\u0103 (prevederea \u0219i orientarea) nu serve\u0219te mai niciodat\u0103 dec\u00e2t unui anume grad<\/em> de explicare \u0219i \u00een\u021belegere a realit\u0103\u021bii. \u00cendat\u0103 ce o explicare dep\u0103\u0219e\u0219te un anume grad de ad\u00e2ncime, putin\u021ba prevederii nu mai e \u00een ast\u0103 privin\u021b\u0103 de folos \u2013 \u0219i acesta este tocmai cuv\u00e2ntul pentru care psihologia<\/em>, care, pe baza celor spuse, e un auxiliar al tuturor \u0219tiin\u021belor, r\u0103m\u00e2ne mai presus de toate \u0219i cu deosebire auxiliarul filosofiei<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

 [41] S\u0103 lu\u0103m un exemplu. De pild\u0103 problema realit\u0103\u021bii spa\u021biului, o problem\u0103 capital\u0103 pentru filosofie. \u0218tiin\u021ba care urm\u0103re\u0219te stabilirea \u0219i locul principiului ultim (fie acum c\u0103 \u00eel va declara \u0219i incognoscibil) nu poate s\u0103 \u00eenl\u0103ture din cadrele sale problema \u00een chestiune. Fie c\u0103 declar\u0103 materia<\/em> de baz\u0103, fie spiritul<\/em>, fie altceva<\/em>, trebuie\u0219te (cu deosebire \u00een ultimele dou\u0103 cazuri) s\u0103 discute problema spa\u021bial\u0103. Ce este spa\u021biul? Este el obiectiv? Spa\u021biul este dat intui\u021biei noastre ca o realitate obiectiv\u0103 nediscutat\u0103. \u00cen acela\u0219i timp, niciodat\u0103 prevederile noastre \u0219i orientarea practic\u0103 nu au s\u0103\u2011i dezmint\u0103 existen\u021ba. Am v\u0103zut \u00eens\u0103 c\u0103 nu e numai acesta criteriul stabilirii. Orice realitate nu trebuie s\u0103 contrazic\u0103 suma realit\u0103\u021bilor recunoscute \u0219i mai ales s\u0103 nu se contrazic\u0103 pe sine[2]<\/sup><\/a>[n.1\/p.41]<\/sup>. \u00cen aceast\u0103 privin\u021b\u0103, \u00eensu\u0219i spa\u021biul, sigurul \u0219i obligatoriul spa\u021biu, d\u0103 loc la contradic\u021biuni. Divizibilitatea nelimitat\u0103 a oric\u0103rei por\u021biuni spa\u021biale, ceea ce atrage dup\u0103 sine un infinit actual realizat<\/em> (pe c\u00e2nd infinitul nu poate fi conceptibil dec\u00e2t numai virtual<\/em>) sau cazul:<\/p>\n\n\n\n

\"\"<\/figure><\/div>\n\n\n\n

\u00een care linia A\u2013\u221e trebuie\u0219te socotit\u0103 mai mare dec\u00e2t linia B\u2013\u221e cu distan\u021ba A\u2013B, ceea ce atrage afirmarea unui infinit mai mare dec\u00e2t altul, ceea ce este o imposibilitate, arat\u0103 contraziceri efective \u00eenl\u0103untrul no\u021biunii spa\u021biale. Cum poate filosofia s\u0103 ias\u0103 din aceast\u0103 \u00eemprejurare? Criteriile se ciocnesc. Ce trebuie s\u0103 conchid\u0103? Celelalte \u0219tiin\u021be pot s\u0103 tac\u0103, filosofia \u00eens\u0103 nu. O concluzie care s\u0103 respecte exigen\u021bile celui de al doilea criteriu \u0219i care totu\u0219i s\u0103 \u00eempace \u0219i pe ale celuilalt \u2013 f\u0103r\u0103 aceasta nu poate face afirm\u0103ri valabile \u0219i recunoscute \u2013 se poate ob\u021bine numai cu interven\u021bia psihologiei. Psihologia poate s\u0103 arate c\u0103 la ideea de spa\u021biu contribuie factori subiectivi. Fie c\u0103 primim explicarea nativist\u0103, fie acea genetic\u0103 (cu interven\u021bia sintezii psihice), elementele subiective cari se al\u0103tur\u0103 sunt evidente, efective. Atunci, dac\u0103 este a\u0219a, subiectivitatea spa\u021biului, cerut\u0103 de contrazicerile acestei no\u021biuni, poate s\u0103 fie afirmat\u0103, amu\u021bindu-se vocea intui\u021biei directe. Nu e suficient s\u0103 presupui pe anume considerente c\u0103 un lucru e iluziune \u2013 cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t alte considerente [42] s-ar putea s\u0103 se \u00eempotriveasc\u0103. Explicarea satisf\u0103c\u0103toare trebuie s\u0103 arate \u0219i originea acelei iluzii presupuse. Pe l\u00e2ng\u0103 ce e, s\u0103 mai ar\u0103\u021bi \u0219i de ce e. Acest din urm\u0103 lucru \u00eel realizeaz\u0103 psihologia. Ea este instrumentul cu care filosofia se sluje\u0219te pentru tran\u0219area celor mai profunde \u0219i celor mai subtile dintre problemele sale. Orice realit\u0103\u021bi obiective sunt date \u00een con\u0219tiin\u021ba subiectiv\u0103. \u0218i \u00een prezentarea lor, a tuturora, subiectul nu \u0219ade indiferent, pasiv. Dezlipirea acelor \u00eensu\u0219iri externe, pe care logica o face nenum\u0103ratelor fenomene, psihologia vine s-o \u00eent\u0103reasc\u0103 \u2013 \u00een contra intui\u021biei directe \u2013, ar\u0103t\u00e2nd c\u0103 sufletul lucreaz\u0103, intervine, \u0219i ca atare poate s\u0103 schimbe\u2026<\/p>\n\n\n\n

Iat\u0103 cuv\u00e2ntul pentru care psihologia este un auxiliar indispensabil stabilirilor filosofice. Iat\u0103 pentru ce, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd o \u0219tiin\u021b\u0103 de sine st\u0103t\u0103toare, p\u0103streaz\u0103 o leg\u0103tur\u0103 deosebit\u0103 cu filosofia. Pentru c\u0103 datele psihologiei nu sunt numai elemente ale sintezii \u2013 al\u0103turi de multe altele \u2013, ci \u0219i instrument al aceleia, \u00een momentele cele mai importante[3]<\/sup><\/a>[n.1\/p.42]<\/sup>.<\/p>\n\n\n\n

Psihologia este a\u0219adar\u0103 o \u0219tiin\u021b\u0103 filosofic\u0103<\/em> sau, cu o expresie concret\u0103, un adjutant al filosofiei. S-a \u00eent\u00e2mplat \u00eens\u0103 \u0219i cu d\u00e2nsul aceea ce \u00een repe\u021bite r\u00e2nduri s-a petrecut \u00een istorie cu at\u00e2\u021bia adjutan\u021bi. A c\u0103utat p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 s\u0103 pun\u0103 st\u0103p\u00e2nire, s\u0103 \u00eenl\u0103ture, s\u0103 \u00eenlocuiasc\u0103, pe monarhul l\u00e2ng\u0103 care se afla. Cu aceasta am ajuns la a treia p\u0103rere enun\u021bat\u0103, dup\u0103 care psihologia ar fi \u00eens\u0103\u0219i baza filosofiei, substratul acesteia din urm\u0103. Dou\u0103 au fost c\u0103ile pe [43] cari s-a putut ajunge la aceast\u0103 concep\u021biune, \u0219i pe care s\u0103 le numim provizoriu, dup\u0103 numele celor mai tipici dintre reprezentan\u021bii lor: calea schopenhauerian\u0103<\/em> \u0219i acea berkeleyan\u0103<\/em>. Am\u00e2ndou\u0103 c\u0103ile acestea \u2013 cu consequen\u021b\u0103 urmate \u2013 ajung \u00een cele din urm\u0103 la psihologizarea filosofiei, prin subordonarea tuturor legilor lumii la legile suflete\u0219ti. Deosebirea dintre ele st\u0103 numai \u00een aceasta c\u0103, la Berkeley bun\u0103oar\u0103, subordonarea tuturor fenomenelor la via\u021ba sufleteasc\u0103 se face privindu-le ca acte<\/em>, \u00een timp ce Schopenhauer le subordoneaz\u0103 chiar din punctul de vedere al cuprinsului<\/em>. Concep\u021biunea unitar\u0103 a lumii \u2013 pe care o r\u00e2vne\u0219te orice filosofie \u2013 se face \u00een ambele cazuri pe baze suflete\u0219ti, absorbind \u00een sfera vie\u021bii psihice pe toate acele fenomene cari p\u0103reau o clip\u0103 c\u0103 o dep\u0103\u0219esc. Ce zice Schopenhauer? Esen\u021ba tuturor fenomenelor este voin\u021ba (o realitate de ordine sufleteasc\u0103). Forma lor material\u0103 e numai modul cum apar. Voin\u021ba este fondul existen\u021bei, fiindc\u0103 pe d\u00e2nsa o percepem imediat<\/em> \u00een noi. Urmeaz\u0103 atuncea, mai departe, ca toate realit\u0103\u021bile existente s\u0103 poat\u0103 fi derivate din legile voin\u021bei, identificat\u0103 aicea cu impulsiunea. E drept c\u0103 Schopenhauer nu \u00eencearc\u0103 \u00een a sa filosofie o derivare sistematic\u0103 a fenomenelor percepute din principiul ce \u0219i l-a ales, cum se afl\u0103 de pild\u0103 \u00een filosofia hegelian\u0103. Numai sporadic se g\u0103se\u0219te \u00eencercarea de a privi mi\u0219carea fizic\u0103 drept efectul<\/em> nemijlocit al impulsiunii suflete\u0219ti. Subordonarea urm\u0103rit\u0103 e \u00eendeob\u0219te executat\u0103 numai \u00een mod descriptiv. Rezist\u0103 acuma la o analiz\u0103 serioas\u0103? E cert c\u0103 niciodat\u0103 legile chimiei, fizicei sau astronomiei nu vor putea fi deduse din legile voin\u021bei. Atrac\u021biunea \u00een raport cu p\u0103tratul distan\u021bei, valen\u021ba carbonului, legile electricit\u0103\u021bii nu pot, prin a lor natur\u0103, s\u0103 fie derivate din nicio lege sufleteasc\u0103. Ele se arat\u0103 ca ceva heterogen, care nu pot s\u0103 fie \u00eenghi\u021bite \u00een sfera \u2013 c\u00e2t de l\u0103rgit\u0103 \u2013 a vie\u021bii suflete\u0219ti. Oricare ar fi asem\u0103narea \u00eentre o impulsiune psihic\u0103 \u0219i o mi\u0219care material\u0103, fiecare din ele se deriv\u0103 din principii de explicare heterogene. O \u00eencercare contrar\u0103 ne \u00eentoarce la vechiul antropomorfism. Dac\u0103 ar fi s\u0103 facem o critic\u0103 general\u0103 a doctrinei schopenhaueriane, ar trebui s\u0103 mai spunem c\u0103 din legile voin\u021bei nu pot s\u0103 fie derivate nici chiar celelalte fenomene suflete\u0219ti. Pentru concluziunea noastr\u0103 ajunge s\u0103 ar\u0103t\u0103m c\u0103 lumea fizic\u0103 cu legile sale, cu principiile ei directive, nu pot s\u0103 se subordone vreunui principiu sufletesc (un lucru enun\u021bat \u00een treac\u0103t [44] chiar de la \u00eenceputul studiului de fa\u021b\u0103), fie acum c\u0103 pe acest principiu \u00eel concepem ca o pur\u0103 voin\u021b\u0103, fie ca o realitate psihic\u0103 complect\u0103, care g\u00e2nde\u0219te, simte \u0219i voie\u0219te, cum \u00eel concepe bun\u0103oar\u0103 Wundt. \u0218i fiindc\u0103 a venit vorba de Wundt, trebuie\u0219te s\u0103 spunem c\u0103 marele filosof contimporan combate categoric tendin\u021ba schopenhauerian\u0103 a acelei deriv\u0103ri[4]<\/sup><\/a>[n.1\/p.44]<\/sup>. Totu\u0219i, ne putem \u00eentreba \u00een treac\u0103t, este aceasta \u00een armonie cu ultimul s\u0103u princip? Esen\u021ba existen\u021bei dup\u0103 d\u00e2nsul este g\u00e2ndire, sim\u021bire \u0219i voin\u021b\u0103. Dac\u0103 aceasta este esen\u021ba, pentru ce nu s-ar putea deduce dintr-\u00eensa forma de apari\u021bie a realit\u0103\u021bii, forma material\u0103? E drept c\u0103 nici coloarea nu poate s\u0103 fie derivat\u0103 din vibra\u021biile eterate care o produc. Dar aceasta se explic\u0103 tocmai prin aceea c\u0103 la a ei \u00eenf\u0103ptuire contribuie nu numai vibr\u0103rile eterate, ci \u0219i subiectul percep\u0103tor. E a\u0219adar o dualitate, \u0219i nu dualitate homogen\u0103. Tot a\u0219a st\u0103 lucrul \u0219i \u00een concep\u021bia lui Wundt? Acolo sunt realit\u0103\u021bi pur spirituale cari se manifest\u0103 \u0219i se \u00eenr\u00e2uresc. De ce atuncea fondul nu poate s\u0103 derive forma? Afirm\u00e2nd neputin\u021ba deriv\u0103rii, se admite latent interven\u021bia unui alt principiu, str\u0103in de via\u021ba sufleteasc\u0103, se admite dualismul, pe care nu \u00eel accept\u0103 Wundt[5]<\/sup><\/a>[n.2\/p.44]<\/sup>.<\/p>\n\n\n\n

\u00cenchiz\u00e2nd aceast\u0103 parantez\u0103, putem str\u00e2nge rezultatele discu\u021biei f\u0103cute \u00eentr-o concluziune. Legile psihice nu pot s\u0103-\u0219i subordoneze legile lumei fizice. Psihologia nu poate s\u0103 fie baza sintezii totale, fiindc\u0103 sunt realit\u0103\u021bi efective cari o dep\u0103\u0219esc.<\/p>\n\n\n\n

Critici asem\u0103n\u0103toare se pot aduce \u0219i concep\u021biunii lui Berkeley, care de altfel se deosebe\u0219te de concep\u021bia precedent\u0103. Aicea psihologizarea nu se face prin animarea lumei fizice. Aicea calea este alta, nu prive\u0219te lucrurile \u0219i nu le psihologizeaz\u0103 at\u00e2t ca [45] con\u021binut<\/em>, c\u00e2t consider\u00e2ndu-le \u00een primul loc ca act. Avem o concep\u021bie imanent\u0103. Ce spune Berkeley? Toate fenomenele materiale sunt \u00een fapt senza\u021biile noastre. Elimin\u0103 din corpurile fizice ceea ce se recunoa\u0219te ca aport subiectiv, \u0219i nu mai r\u0103m\u00e2ne absolut nimic. Orice realitate este un act de con\u0219tiin\u021b\u0103. Chiar concep\u021bia unei realit\u0103\u021bi neat\u00e2rnate e un fapt sufletesc. Lumea e reprezentarea noastr\u0103; fenomenele date, complexe de senza\u021biuni. Din psihic nu putem ie\u0219i. Materia este de natur\u0103 psihic\u0103, \u0219i a\u0219a numita lume fizic\u0103 nu e dec\u00e2t reprezentarea noastr\u0103, privit\u0103 independent de noi. Iat\u0103 fenomenologia lumii \u00eenglobat\u0103 pe o alt\u0103 cale \u00een cercul vie\u021bii suflete\u0219ti. Berkeleyanii nu au urm\u0103rit \u00eendeob\u0219te subordonarea legilor materiei la legile strict suflete\u0219ti. Sistema a fost de regul\u0103 alta. S-a[u] l\u0103sat fenomenelor materiale (complexelor de senza\u021biuni) legile lor deosebite, recunosc\u00e2ndu-se c\u0103 raportul senza\u021biilor \u00eentre ele este altul dec\u00e2t acela de la ele la subiect. Numai c\u0103, de\u0219i deosebite de acelea ale subiectului propriu\u2011zis, \u0219i ele sunt tot psihice<\/em>. O extindere a numelui de psihic, chiar la legi deosebite de acelea ale subiectului percep\u0103tor. Sistemul preo\u021bilor cumsecade, care boteaz\u0103 unele m\u00e2nc\u0103ri de dulce ca m\u00e2nc\u0103ri de post, spre a putea s\u0103 le m\u0103n\u00e2nce \u00een anume zile sfinte. Evident, o astfel de concep\u021biune atr\u0103gea dup\u0103 sine mari dificult\u0103\u021bi. Din moment ce nu exist\u0103 realitate dec\u00e2t numai \u00een con\u0219tiin\u021b\u0103, \u0219i cum aceasta este intermitent\u0103, toat\u0103 complectarea lan\u021bului de senza\u021bii pentru a salva continuitatea lumii fizice \u2013 \u0219i deci \u0219tiin\u021ba naturii \u2013 se f\u0103cea \u00eendeob\u0219te cu mijloace ad hoc. Consequent cu acest principiu, trebuia contestat\u0103 \u0219tiin\u021ba naturii \u00een forma ei obi\u0219nuit\u0103. E cazul lui Berkeley, \u00eentemeietorul. Pe de alt\u0103 parte, monismul psihologic, pentru a nu fi un monism nominal<\/em>, trebuia s\u0103 urm\u0103reasc\u0103 totodat\u0103, chiar \u00een aceast\u0103 form\u0103, reducerea legilor fizice (adic\u0103 raportul senza\u021biilor \u00eentre ele) la legile subiectului percep\u0103tor. Trebuia s\u0103 se derive aicea toate fenomenele \u0219i a lor conexitate din energia subiectului percep\u0103tor. O situa\u021bie cu dificult\u0103\u021bi enorme, cari nu se puteau \u00eenl\u0103tura. De aceasta \u00eensu\u0219i Berkeley a trebuit s\u0103 introduc\u0103 ac\u021biunea divinit\u0103\u021bii, pentru a putea s\u0103 explice ivirea diferitelor reprezent\u0103ri. A adus \u00een colaborarea legilor psihice o f\u0103ptur\u0103 cu energii superioare, nereductibile a\u0219adar\u0103 la legile psihice umane, \u0219i deci la sfera psihologiei<\/em>. Concluziunea este aceea\u0219i \u0219i aici. T\u0103r\u00e2mul legilor \u0219i al faptelor suflete\u0219ti e \u00eengr\u0103dit de [46] alte fenomene pe cari nu le poate cuprinde, dar pe cari nicio sintez\u0103 filosofic\u0103 nu poate s\u0103 le elimine. Psihologia cu legile sale nu poate s\u0103 formeze baza sintezii, fiindc\u0103 al\u0103turi \u0219i \u00een afar\u0103 din ele sunt fenomene \u0219i raporturi ce nu se pot \u00eencorpora.<\/p>\n\n\n\n

Dar chiar dac\u0103 am admite aceast\u0103 \u00eencorporare, chiar dac\u0103 am presupune o posibil\u0103 derivare a lumii fizice din con\u021binutul vie\u021bii suflete\u0219ti \u2013 ceea ce am v\u0103zut de altfel c\u0103 nu e cu putin\u021b\u0103 \u2013, chiar \u00een cazul acesta tot n-am putea s\u0103 spunem c\u0103 psihologia este baza sintezii universale. Pentru c\u0103 \u00een afar\u0103 de lumea fizic\u0103, mai r\u0103m\u00e2ne o categorie de realit\u0103\u021bi a c\u0103ror similar\u0103 derivare e \u00eenc\u0103 pus\u0103 \u00een discu\u021biune. Acestea sunt regulele logice<\/em> \u0219i principiile de cunoa\u0219tere<\/em>. Logica \u0219i teoria cuno\u0219tin\u021bii, aceste dou\u0103 domenii pot de asemeni s\u0103 stea ne\u00eenglobate de \u0219tiin\u021ba psihologiei. A\u0219a se explic\u0103 cum mai ales \u00een ultimul timp s-a[u] f\u0103cut sfor\u021b\u0103ri \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103, care trebuie\u0219te s\u0103 le discut\u0103m. Chestiunea deriv\u0103rii lumii fizice din lumea sufleteasc\u0103 a r\u0103mas \u00een penumbr\u0103. Ast\u0103zi se \u00eencearc\u0103 cu deosebire \u00eenglobarea la psihologie a logicei \u0219i a teoriei cuno\u0219tin\u021bii, \u00eentr-un cuv\u00e2nt a filosofiei formale \u0219i quasi-formale. Lumea fizic\u0103, cu balastul ei de materie brut\u0103, nu a putut s\u0103 fie dedus\u0103 din nespa\u021bialele fenomene suflete\u0219ti. Poate e mai lesne s\u0103 se deriveze principiile de logic\u0103, categoriile \u0219i no\u021biunile cuno\u0219tin\u021bii noastre generale. Nu s-a putut s\u0103 se psihologizeze filosofia material\u0103, s\u0103 se \u00eencerce cu cea formal\u0103. Sau \u2013 cu exactele epitete ale lui Wundt \u2013 ceea ce nu s-a putut cu filosofia devenit\u0103<\/em> s\u0103 se \u00eencerce cu filosofia \u00een devenire<\/em>[6]<\/sup><\/a>.<\/p>\n\n\n\n

S\u0103 lu\u0103m la \u00eenceput \u00een discu\u021biune logica. Ce se spune de partizanii psihologiz\u0103rii ei? Orice no\u021biune, orice regul\u0103 logic\u0103<\/em>, este totodat\u0103 \u0219i un act psihic. Da \u2013 s-a r\u0103spuns \u2013, este un act psihic, dar tot a\u0219a cum sunt de pild\u0103 \u0219i axiomele matematice, f\u0103r\u0103 ca nimeni s\u0103 fi urm\u0103rit vreodat\u0103 s\u0103 le deduc\u0103 pe acestea din legi suflete\u0219ti \u0219i s\u0103 subordoneze cu aceasta matematica psihologiei. E drept c\u0103 opera\u021biile logice le tracteaz\u0103 \u0219i psihologia, dar cu totul dintr-un alt punct de vedere. Pe c\u00e2nd logica studiaz\u0103 acele opera\u021bii pentru a degaja condi\u021biile lor obiective<\/em> \u0219i raporturile lor, psihologia cerceteaz\u0103 chipul \u00een care ele se produc \u00een con\u0219tiin\u021b\u0103<\/em>, ce activit\u0103\u021bi \u0219i procese sunt pentru asta \u00een joc. Prima cerceteaz\u0103 valoarea lor obiectiv\u0103<\/em>, a doua geneza lor \u00een con\u0219tiin\u021b\u0103<\/em>. \u0218i cum con\u0219tiin\u021ba este mediul de ivire al acelor no\u021biuni, psihologia studiaz\u0103 numai legile dup\u0103 care ele apar \u00een [47] acel mediu<\/em>, iar nicidecum valabilitatea lor obiectiv\u0103, pe care tocmai o studiaz\u0103 logica. \u00cen rezumat, psihologia studiaz\u0103 legile de \u00eenf\u0103ptuire ale acelor opera\u021bii \u00een con\u0219tiin\u021b\u0103, logica valoarea lor extern\u0103. Evident dou\u0103 terenuri deosebite, tot a\u0219a dup\u0103 cum deosebit\u0103 ar fi cercetarea condi\u021biunilor dup\u0103 care un spic de gr\u00e2u e bun de cercetarea legilor dup\u0103 care gr\u00e2ul cre\u0219te \u0219i evolueaz\u0103 din p\u0103m\u00e2nt. \u0218i la \u00eent\u00e2mpinarea c\u0103 numai con\u0219tiin\u021ba e locul de ivire al acelor no\u021biuni, se poate ar\u0103ta c\u0103 \u0219i p\u0103m\u00e2ntul e singurul loc de cre\u0219tere al spicelor de gr\u00e2u\u2026<\/p>\n\n\n\n

\u00cen al doilea r\u00e2nd, metoda logicei e fundamental deosebit\u0103 de a psihologiei. Metoda acesteia este introspec\u021biunea. Cel mult observarea sufletelor str\u0103ine cu controlul introspec\u021biunii. Logica, dimpotriv\u0103, \u00ee\u0219i extrage regulele sale cercet\u00e2nd di\u00adfe\u00adritele \u0219tiin\u021be, v\u0103z\u00e2ndu-le forma \u0219i procedura. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, se mai poate spune c\u0103 re\u00adgu\u00adlele logicei sunt presupuse<\/em> de psihologie ca de oricare alt\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103, a\u0219a c\u0103 nu se poate s\u0103 se derive din ea[7]<\/sup><\/a>[n.1\/p.47]<\/sup>.<\/p>\n\n\n\n

S\u0103 confirm\u0103m acuma aceste \u00eent\u00e2mpin\u0103ri generale printr-o examinare mai am\u0103nun\u021bit\u0103 a cazului cercetat. S\u0103 lu\u0103m anume c\u00e2teva opera\u021bii par\u021biale spre a ar\u0103ta com\u00adplecta heterogeneitate a punctului psihologic \u0219i a celui logic, care s\u0103 fac\u0103 imposibil\u0103 unificarea lor. S\u0103 lu\u0103m \u00eent\u00e2i o opera\u021bie elementar\u0103: judecata<\/em>. Din punct de vedere psihologic (al genezei lor \u00een con\u0219tiin\u021b\u0103), judec\u0103\u021bile sunt de regul\u0103 analitice<\/em>. C\u00e2nd zicem de pild\u0103: \u201eTrandafirul este ro\u0219u\u201d ori \u201eZ\u0103pada este alb\u0103\u201d, care a fost procesul psihologic al acestui act? Am avut la \u00eenceput o reprezentare total\u0103 a trandafirului cu a lui coloare \u00eempreun\u0103 cu celelalte \u00eensu\u0219iri. Apoi, ca s\u0103 ajungem la ju\u00adde\u00adcata citat\u0103, am descompus reprezentarea total\u0103 de una din \u00eensu\u0219irile sale \u0219i le\u2011am prezentat despicate. Prin urmare, procesul a fost analitic, am mers de la unitate la multiplicitate, de la total la diferen\u021bial, l\u0103s\u00e2nd \u00een locul unit\u0103\u021bii primitive copu\u00adla ju\u00adde\u00adc\u0103\u021bii. Aceasta este de regul\u0103 geneza psihologic\u0103 a oric\u0103rei judec\u0103\u021bi: descompunerea totalului \u00een elemente pe baza analizei. Psihologice\u0219te a\u0219adar\u0103, judecata este \u00eent\u00e2i de toate analitic\u0103. Cum stau lucrurile din punct de vedere logic (din punctul de vedere al raportului obiectiv<\/em>)? Din acest punct de [48] vedere, mai toate judec\u0103\u021bile sunt sintetice<\/em>. No\u021biunea ro\u0219u nu e o parte integrant\u0103 a no\u021biunii trandafir, f\u0103r\u0103 de care aceast\u0103 no\u021biune s\u0103 nu se poat\u0103 g\u00e2ndi. Ca chestiune de raport obiectiv, no\u021biunea e adaos\u0103, judecata deci sintetic\u0103. Chiar dac\u0103 am admite ceea ce au remarcat unii logiciani[8]<\/sup><\/a>, c\u0103 judec\u0103\u021bile sintetice devin cu timpul analitice, totu\u0219i r\u0103m\u00e2n sintetice ca chestie de origin\u0103<\/em>. Judec\u0103\u021bi analitice propriu-zise, de-a capul analitice, sunt foarte pu\u021bine (d. ex.: \u201eMateria este \u00eentins\u0103\u201d), \u0219i de regul\u0103 sunt tautologii[9]<\/sup><\/a>[n.1\/p.48]<\/sup>. Din chiar acest exemplu se poate vedea heterogenei\u00adtatea tract\u0103rii psihologice fa\u021b\u0103 de tractarea logic\u0103. \u00cen prima tractare, aceea\u0219i opera\u021bie e analitic\u0103, \u00een cea de-a doua, sintetic\u0103. Nu sunt aceste terenuri complect deosebite?<\/p>\n\n\n\n

De la o opera\u021bie elementar\u0103, s\u0103 trecem la o metod\u0103. S\u0103 alegem o metod\u0103 de cercetare: analogia<\/em>. E o opera\u021bie prin care, din faptul c\u0103 dou\u0103 lucruri se acord\u0103 \u00eentr-o serie de note (A, B, C), conchidem c\u0103 ele se acord\u0103 \u0219i \u00eentr-o alt\u0103 not\u0103 (D), pe care n-am constatat-o dec\u00e2t numai la unul din ele. C\u00e2nd \u0219i \u00een ce m\u0103sur\u0103 se impune psihologice\u0219te<\/em> o analogie? Evident, \u00een m\u0103sura \u00een care am constatat la cele dou\u0103 lucruri comparate mai multe<\/em> note comune. A\u0219a cere mecanismul asocierii. S\u0103 presupunem c\u0103 am g\u0103sit la un lucru notele A \u0219i D. Aceste note s-au asociat \u00eentre ele, a\u0219a c\u0103 atunci c\u00e2nd reg\u0103sesc pe A la un alt lucru, tind s\u0103-l complectez prin asociere cu D. Aceast\u0103 tendin\u021b\u0103 intern\u0103 nu poate s\u0103 fie \u00eens\u0103 totdeauna deopotriv\u0103 de tare. Pentru cuv\u00e2ntul c\u0103 A, care \u00eentr-un caz l\u2011am g\u0103sit asociat cu D, \u00een alte multe cazuri nu era asociat. Tot a\u0219a stau lucrurile dac\u0103 \u00een loc de A avem grupa AB? Aceast\u0103 grup\u0103 pe care am g\u0103sit-o asociat\u0103 cu D, tocmai fiindc\u0103 e grup\u0103, n-am putut s-o mai g\u0103sesc \u00een aceea\u0219i m\u0103sur\u0103 asociat\u0103 \u0219i cu alte no\u021biuni. Pe c\u00e2nd A era numai un element, AB for\u00admeaz\u0103 un obiect individual (sau se apropie), a\u0219a c\u0103 n-am mai putut s\u0103-l g\u0103sesc \u0219i cu alte elemente asociat \u00een m\u0103sura \u00een care l-am g\u0103sit cu D. Cu at\u00e2t mai mult are s\u0103 se \u00eent\u00e2mple cu o grup\u0103 \u0219i mai mare ABC, deci \u0219i mai individualizat\u0103. Asociarea ei cu D, o asociare constant\u0103, are s\u0103 tind\u0103 \u0219i mai mult la chemarea lui D \u00een con\u0219tiin\u021b\u0103 dec\u00e2t simplul A sau chiar AB, \u0219i a\u0219a mai departe. Cu c\u00e2t elementele comune a dou\u0103 lucruri sunt mai numeroase, cu at\u00e2t psihologice\u0219te analogia<\/em>, [49] adic\u0103 realizarea asocierii cu elementul stingher, are s\u0103 se impun\u0103 mai tare.<\/p>\n\n\n\n

Tot a\u0219a stau lucrurile \u0219i logice\u0219te? Aicea dimpotriv\u0103, num\u0103rul<\/em> notelor comune nu are \u00eensemn\u0103tate. Sunt multe notele comune dintre P\u0103m\u00e2nt \u0219i Lun\u0103, \u0219i cu toate acestea nu se conchide prin analogie c\u0103 Luna este locuit\u0103, cum s-a conchis asupra lui Marte bun\u0103oar\u0103[10]<\/sup><\/a>. Pentru ce? Pentru c\u0103 logice\u0219te (adic\u0103 din punctul de vedere al valabilit\u0103\u021bii obiective), regulele analogiei sunt cu totul altele. Aici analogia se impune \u00een m\u0103sura \u00een care respect\u0103 aceste dou\u0103 condi\u021biuni: 1) Ca s\u0103 nu se g\u0103seasc\u0103 \u00een lucrul asupra c\u0103rui se conchide elemente cari contrariaz\u0103 prezen\u021ba elementului conchis. 2) Pe c\u00e2t e cu putin\u021b\u0103, elementul conchis s\u0103 stea \u00een dependin\u021b\u0103 de elementele g\u0103\u00adsite comune. Logice\u0219te, num\u0103rul notelor identice \u2013 care psihologice\u0219te avea un rol cov\u00e2r\u0219itor \u2013 e c\u00e2t se poate de indiferent. La psihologie avea toat\u0103<\/em> valoarea. La logic\u0103, mai nicio valoare.<\/p>\n\n\n\n

Din toat\u0103 aceast\u0103 cercetare mai detaliat\u0103 sper c\u0103 a putut s\u0103 se vad\u0103 neputin\u021ba de a reduce logica la psihologie \u0219i de-a o considera pe aceea ca pe un capitol al acesteia din urm\u0103. Psihologia justific\u0103 realitatea unui lucru \u00een con\u0219tiin\u021b\u0103. Logica justific\u0103 realitatea lui obiectiv\u0103. Ceea ce justific\u0103 prima nu sunt dec\u00e2t credin\u021bele<\/em>. Niciodat\u0103 \u0219tiin\u021ba<\/em>, fie chiar \u00een forma ei de hipotez\u0103. E drept c\u0103 uneori credin\u021be suflete\u0219ti pot fi \u0219i adequate adev\u0103rului obiectiv. \u00cens\u0103 aceasta nu pentru motive psihologice, ci pentru rezoane logice, dac\u0103 pot s\u0103 se g\u0103seasc\u0103 pe deasupra. \u00cen aceast\u0103 privin\u021b\u0103, \u201esim\u021bul comun\u201d a surprins destul de bine adev\u0103rul. \u00cen via\u021ba curent\u0103, motivele psihologice nu se iau ca justificare, ci numai ca scuz\u0103. Un fapt neadmisibil logice\u0219te se poate scuza<\/em> psihologice\u0219te\u2026<\/p>\n\n\n\n

Dup\u0103 ce am v\u0103zut c\u0103 principiile logice nu pot s\u0103 fie nici ele absorbite \u00een sfera legilor suflete\u0219ti \u2013 dec\u00e2t numai \u00een ce prive\u0219te geneza lor \u00een con\u0219tiin\u021b\u0103, lucru de care logica nu se intereseaz\u0103 \u2013, s\u0103 cercet\u0103m acum lucrul cu privire la teoria cuno\u0219tin\u021bii. Din capul locului ar putea s\u0103 se prevad\u0103 c\u0103 nici categoriile cunoa\u0219terii nu au s\u0103 se derive din legi suflete\u0219ti. \u00cen adev\u0103r, aceast\u0103 ultim\u0103 disciplin\u0103, de\u0219i mai material\u0103 dec\u00e2t logica, se \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219e\u0219te \u00eens\u0103 cu toate atributele ei. Pe c\u00e2nd logica cerceteaz\u0103 raporturile formale ale oric\u0103rei realit\u0103\u021bi posibile, teoria cuno\u0219tin\u021bii se ocup\u0103 cu presupunerile materiale ale oric\u0103rei realit\u0103\u021bi posibile, cu acele [50] categorii de no\u021biuni generale \u00een care se subsum\u0103 orice realitate (cauzalitatea, substan\u021ba etc.). Aceast\u0103 tractare e, \u00eentocmai ca \u0219i tractarea logic\u0103, alta dec\u00e2t a psihologiei. Un semn ar fi pentru aceasta \u0219i \u00eempreunarea logicei cu teoria cuno\u0219tin\u021bei, pe care o s\u0103v\u00e2r\u0219esc unii autori[11]<\/sup><\/a>[n.1\/p.50]<\/sup>. Teoria cuno\u0219tin\u021bei \u021bine linia de mijloc \u00eentre cele dou\u0103 mari doctrine ale filosofiei: logica (filosofia \u00een devenire) \u0219i metafizica (sinteza realizat\u0103)[12]<\/sup><\/a>. Mai pu\u021bin formal\u0103 dec\u00e2t prima \u0219i mai formal\u0103 dec\u00e2t cea de-a doua. \u0218i cum nici prima, nici a doua nu pot fi \u00eencorporate de psihologie, se poate spune c\u0103 nici teoria cuno\u0219tin\u021bei n-are s\u0103 fie \u00eencorporat\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Dou\u0103 au fost \u00eencerc\u0103rile mai de seam\u0103 de a se face aceast\u0103 subordonare. \u00cencercarea lui Hume \u0219i acea modern\u0103 a lui Mach.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen prima \u00eencercare se caut\u0103 subordonarea principiilor de cunoa\u0219tere (m\u0103car a unora din ele) unei no\u021biuni psihologice, no\u021biunea \u201eobi\u0219nuin\u021b\u0103\u201d. \u00cen a doua, tot unei no\u021biuni psihologice, \u201eeconomia for\u021bii, cea mai mic\u0103 osteneal\u0103\u201d, no\u021biune care, de\u0219i estins\u0103 la \u00eentreaga natur\u0103, are \u00eens\u0103 o clar\u0103 ob\u00e2r\u0219ie sufleteasc\u0103. E cu putin\u021b\u0103 ca principiile cuno\u0219tin\u021bii s\u0103 fie derivate din obi\u0219nuin\u021b\u0103? S\u0103 lu\u0103m de pild\u0103 cauzalitatea. Leg\u0103tura cauzal\u0103 \u2013 a\u0219a-numit\u0103 cauzal\u0103 \u2013 dintre A \u0219i B, zice Hume, nu e dec\u00e2t rezultatul obi\u0219nuin\u021bii de a lega laolalt\u0103 aceste dou\u0103 fenomene. Din obi\u0219nuin\u021b\u0103 \u00eens\u0103 n\u2011ar putea s\u0103 rezulte dec\u00e2t numai puternica tendin\u021b\u0103 de a lega pe A cu B, de a spune: de c\u00e2te ori apare A, o s\u0103 apar\u0103 B. Cauzalitatea \u00eens\u0103 spune ceva mai mult. Cauzalitatea \u2013 dup\u0103 cum observ\u0103 Riehl<\/em> \u2013 spune: va apare B fiindc\u0103<\/em> a ap\u0103rut \u0219i A. Acest \u201efiindc\u0103\u201d nu poate s\u0103-l derive obi\u0219nuin\u021ba, din propria ei fire. Cauzalitatea a\u0219adar\u0103 \u2013 regina categoriilor \u2013 nu poate s\u0103 fie derivat\u0103 din conceptul obi\u0219nuin\u021bii[13]<\/sup><\/a>.<\/p>\n\n\n\n

Acela\u0219i lucru poate s\u0103 se spuie \u0219i despre concep\u021bia economic\u0103 a lui Mach[14]<\/sup><\/a>[n.2\/p.50]<\/sup>. Nici tendin\u021ba de pu\u021bin\u0103 sfor\u021bare nu poate s\u0103 derive pe acel fiindc\u0103<\/em>. Cauzalitatea nu poate fi produs\u0103 nici de aceast\u0103 lege psihologic\u0103, chiar de s-ar putea s\u0103 se accepte nefericita \u00eenlocuire \u2013 pe care Mach o \u00eencearc\u0103 \u2013 a principiului de cauzalitate prin no\u021biunea prea larg\u0103 de \u201efunc\u021biune\u201d sau prin acea prea \u00eengust\u0103 de \u201econstan\u021b\u0103 a energiei\u201d\u2026<\/p>\n\n\n\n

[51] Aceast\u0103 ultim\u0103 concep\u021bie discutat\u0103 amestic\u0103 \u2013 dup\u0103 cum remarc\u0103 Wundt \u2013 (\u00een teorie, f\u0103r\u0103 ca autorul ei s\u0103 aib\u0103 \u0219i consequen\u021b\u0103 practic\u0103) ceea ce e adev\u0103rat cu ceea ce e p\u0103rere subiectiv\u0103, ceea ce e simplu cu ceea ce e exact, ceea ce e sigur cu ceea ce e ipotetic, prin urmare trece cu vederea distinc\u021biuni care de c\u00e2nd este \u0219tiin\u021ba s\u2011au p\u0103strat \u0219i respectat. \u00cen adev\u0103r, criteriul celei mai mici sfor\u021b\u0103ri, sau criteriul simplit\u0103\u021bii, e mai mult un criteriu estetic. Arta cu \u0219tiin\u021ba se g\u0103sesc amestecate \u00een procederile lor. \u00centocmai ca \u0219i Hegel, care spusese odat\u0103 \u201eceea ce e ra\u021bional este real\u201d, noua teorie ar putea s\u0103 spuie \u201eceea ce e simplu \u0219i comod la cugetare, asta e real\u201d. Dup\u0103 panlogismul<\/em> hegelian avem acuma un panpsihologism<\/em>. Dar tot a\u0219a dup\u0103 cum din principiile logice n-a putut s\u0103 derive Hegel existen\u021ba, tot a\u0219a din legile psihice nu poate s\u0103 se derive realitatea, fie chiar \u00een partea redus\u0103 a principiilor ei generale\u2026<\/p>\n\n\n\n

Teoria cuno\u0219tin\u021bii, \u00eentocmai ca \u0219i logica, \u00eentocmai ca \u0219i metafizica (\u0219i cu aceste trei doctrine se \u00eencheie filosofia propriu-zis\u0103), nu pot s\u0103 se derive din via\u021ba sufleteasc\u0103, nu pot s\u0103 se-nglobeze \u00een psihologie. Legile logice, principiile de cunoa\u0219tere, legile metafizicii \u2013 cu fenomenele subsumate \u2013 sunt realit\u0103\u021bi date<\/em> con\u0219tiin\u021bei, iar nu derivabile din ea. Sunt fapte ireductibile, fapte prime, fa\u021b\u0103 de via\u021ba sufleteasc\u0103[15]<\/sup><\/a>[n.1\/p.51]<\/sup>\u2026<\/p>\n\n\n\n

[52] S\u0103 c\u0103ut\u0103m a ne rezuma. Sfera legilor psihice, a c\u0103rei extindere e f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 mare, se afl\u0103 limitat\u0103 de dou\u0103 praguri. Pragul fenomenelor fizice, la care se opre\u0219te \u2013 \u0219i prin aceast\u0103 oprire nu poate s\u0103 alc\u0103tuiasc\u0103 baza metafizicei \u2013, \u0219i pragul principiilor generale de cunoa\u0219tere \u0219i \u00eenl\u0103n\u021buire \u2013 \u0219i cu aceasta nu poate s\u0103 fie baza filosofiei formale, reprezentat\u0103 prin alte dou\u0103 \u0219tiin\u021bi. \u00centr-un cuv\u00e2nt, psihologia nu poate s\u0103 constituie baza filosofiei \u00een \u00een\u021belesul ar\u0103tat \u0219i \u00een \u00een\u021belesul urm\u0103rit la diferite epoce \u0219i de feluri\u021bi cuget\u0103tori. \u00cen acela\u0219i timp, nu trebuie s\u0103 subscriem tenden\u021bii contrare \u2013 deopotriv\u0103 de exagerat\u0103 \u2013 care reduce psihologia la o \u0219tiin\u021b\u0103 special\u0103, care p\u0103streaz\u0103 cu filosofia raportul identic tuturor \u0219tiin\u021belor speciale. Teoria care o credem just\u0103 e teoria intermediar\u0103. F\u0103r\u0103 a fi baza filosofiei, nu poate sta nici pe aceea\u0219i treapt\u0103 cu celelalte \u0219tiin\u021be speciale. Ea este o \u0219tiin\u021b\u0103 auxiliar\u0103<\/em> a filosofiei. \u021ainta filosofiei, adic\u0103 stabilirea realit\u0103\u021bii obiective, absolut obiective \u2013 iar nu numai par\u021bial obiective, cum e cazul la celelalte \u0219tiin\u021bi \u2013, se \u00eendepline\u0219te prin mijloace logice<\/em>, iar nu psihologice<\/em>. Criteriul stabilirii este acel indicat \u00eenainte, \u201eanume lipsa de contrazicere cu \u00eenconjurimea \u0219i cu ele \u00eensele a realit\u0103\u021bilor stabilite\u201d[16]<\/sup><\/a>[n.1\/p.52]<\/sup>. Acest criteriu e ajutat \u00een a sa instrumentare de psihologie. Aicea \u00eens\u0103 se poate pune o \u00eentrebare natural\u0103. Dac\u0103 psihologia d\u0103 proba suprem\u0103 a juste\u021bii de aplicare a acelui criteriu, oare n-ar putea s\u0103-l \u00eenlocuiasc\u0103, \u0219i \u00een mod superior? De pild\u0103, \u00eentr-o anume realitate dat\u0103, criteriul \u201elipsei de contrazicere\u201d cere eliminarea unor anume<\/em> elemente din con\u021binutul ei obiectiv<\/em>. Psihologia vine s\u0103 confirme juste\u021bea procedurii, ar\u0103t\u00e2nd c\u0103 la reprezentarea acelei realit\u0103\u021bi a contribuit \u2013 printr-o activitate dovedit\u0103 \u2013 \u0219i subiectul percep\u0103tor. Atunci se pune \u00eentrebarea: dac\u0103 psihologia poate s\u0103 arate, \u00een orice intui\u021bie dat\u0103, contribu\u021bia subiectului percep\u0103tor \u2013 ar\u0103tare care amu\u021be\u0219te preten\u021bia de obiectivitate a intui\u021biei directe \u2013, atunci n-ar putea s\u0103 \u00eenlocuiasc\u0103 criteriul \u201elipsei de contrazicere\u201d, care, oric\u00e2t se im[53]pune, nu poate s\u0103 \u00eenl\u0103ture \u00eens\u0103 gla\u00adsul intui\u021biei directe, a\u0219a cum poate psihologia, ar\u0103t\u00e2ndu\u2011i geneza, elementele, provenien\u021ba? \u0218i cu aceasta nu se ridic\u0103 iar\u0103\u0219i psihologia la rangul de unde \u00eent\u00e2mpin\u0103rile precedente au c\u0103utat s\u2011o\u2011ndep\u0103rteze? Psihologia arat\u0103 contribu\u021bia subiectului. N-avem dec\u00e2t s\u0103 extragem toat\u0103 aceast\u0103 parte din reprezentarea total\u0103, \u0219i atunci ne g\u0103sim \u2013 prin mijloace mai obligatorii \u0219i mai hot\u0103r\u00e2toare \u2013 \u00een fa\u021ba adev\u0103rului obiectiv<\/em>. Apoi tocmai aicea este un lucru care trebuie\u0219te relevat. Psihologia, l\u0103sat\u0103 singur\u0103, nu arat\u0103 de regul\u0103 dec\u00e2t faptul general<\/em> al activit\u0103\u021bii subiectului \u00een orice percep\u021biune, iar nicidecum care este partea precis\u0103 de contribu\u021bie a subiectului, al\u0103turi de realitatea obiectiv\u0103. Ce anume elemente str\u0103ine se adaug\u0103, sau chiar dac\u0103 se adaug\u0103 elemente streine<\/em>, asta nu o arat\u0103, psihologia dovede\u0219te numai c\u0103 subiectul e activ. La orice percep\u021biune subiectul lucreaz\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 este a\u0219a, r\u0103m\u00e2ne \u00eens\u0103 deschis\u0103 \u00eentrebarea: oare \u00een acea activitate a subiectului se corupe realitatea obiectiv\u0103 ori se reproduce exact? Fiindc\u0103 chiar \u00een cazul reproducerii exacte, nu se exclude activitatea subiectului, ci dimpotriv\u0103, se cere; chiar \u00een cazul c\u00e2nd perceperea dat\u0103 nu ar fi cu realitatea obiectiv\u0103 unul \u0219i acela\u0219i exemplar \u2013 ceea ce ar p\u0103rea c\u0103 deriv\u0103 din faptul activit\u0103\u021bii subiectului \u2013, totu\u0219i, alterarea obiectivit\u0103\u021bii nu urmeaz\u0103 de la sine. Arborul pictat pe p\u00e2nz\u0103 nu este \u2013 vorbind numerice\u0219te \u2013 acela\u0219i cu arborul extern reprodus. Totu\u0219i, nu urmeaz\u0103 c\u0103 reproducerea nu a fost fidel\u0103, c\u0103 a denaturat realitatea. Arborul din natur\u0103 nu a trecut el \u00eensu\u0219i pe p\u00e2nza pictat\u0103. A trebuit pentru a lui reproducere pe p\u00e2nz\u0103 \u2013 admi\u021b\u00e2nd c\u0103 reproducerea ar fi fost exact\u0103 \u2013 activitatea efectiv\u0103 a pictorului. Fie c\u0103 a fost exact reprodus, fie c\u0103 nu, activitatea<\/em> pictorului a fost necesar\u0103. \u00cen niciun caz activitatea pictorului nu poate fi luat\u0103 ca dovad\u0103 c\u0103 arborul de pe p\u00e2nz\u0103 nu reproduce bine arborul din natur\u0103. A\u0219a stau lucrurile \u0219i aici; activitatea subiectului nu poate fi luat\u0103 ca o prob\u0103 a denatur\u0103rii obiectivit\u0103\u021bii. S\u0103 lu\u0103m pentru mai mult\u0103 claritate un exemplu. S\u0103 lu\u0103m iar\u0103\u0219i ideea de spa\u021biu. Am spus c\u0103 se explic\u0103 \u00een dou\u0103 moduri formarea psihologic\u0103 a acestei idei. Cu teoria nativist\u0103 \u0219i cu acea genetico\u2011em\u00adpi\u00adrist\u0103. Dup\u0103 ultima teorie, activitatea spontan\u0103 a subiectului sintetizeaz\u0103<\/em> \u00eentr-un mod specific diferite impresii vizuale \u0219i tactile \u0219i construie\u0219te cu ele ideea de spa\u021biu. R\u0103m\u00e2ne \u00eens\u0103 \u00eentrebarea: cu aceast\u0103 construire [54] nu reproduce fidel realitatea? Aceast\u0103 construire nu e ca \u0219i \u00een exemplul pictorului de mai sus, o activitate de repro\u00adducere exact\u0103? O imagine, pentru a fi exact\u0103, nu trebuie\u0219te neap\u0103rat s\u0103 rezulte din acceptarea pasiv\u0103 a unei impresiuni. Nici s\u0103 fie o degajare de chiar particule externe, cum afirma odat\u0103 Democrit, nici s\u0103 se imprime din afar\u0103 ca inelul pe cear\u0103, cum voia Aristotel. Chiar dac\u0103 e construit\u0103 printr-o activitate intern\u0103, nu urmeaz\u0103 c\u0103 e construit\u0103 schimbat. Acela\u0219i lucru \u0219i \u00een teoria nativist\u0103, cu toate c\u0103 lucrul ar p\u0103rea mai greu. Dup\u0103 aceast\u0103 teorie, avem \u00een noi ideea spa\u021biului \u00eenn\u0103scut\u0103, \u0219-o ad\u0103ogim ca atare excit\u0103rilor externe. Chiar \u00een acest caz r\u0103m\u00e2ne \u00eentrebarea: aceast\u0103 idee a patrimoniului min\u021bii noastre e oare pur subiectiv\u0103? Nu are \u0219-un corelat obiectiv? Nu urmeaz\u0103 c\u0103 un lucru care-l pun de la mine este numai al meu, c\u0103 nu exist\u0103 \u0219i aiurea, \u0219i altundeva. Nativismul arat\u0103 numai ce se petrece \u00een mine la \u00eenjghebarea acelei idei, f\u0103r\u0103 s\u0103 se pronun\u021be dac\u0103 acea idee este numai a patrimoniului meu. Ar putea s\u0103 corespund\u0103 \u0219i obiectivit\u0103\u021bii; ar putea \u0219i s\u0103 nu corespund\u0103 \u2013 \u00eens\u0103 nu pentru cuv\u00e2ntul c\u0103 e pus\u0103 de la mine. Analiza psihologic\u0103, a\u0219adar, nu poate \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103 s\u0103 afirme nimic hot\u0103r\u00e2t. Ar r\u0103m\u00e2ne steril\u0103 \u00een concluzii, de nu ar fi ajutat\u0103 de metoda logic\u0103, de criteriul \u201elipsei de contrazicere a realit\u0103\u021bilor cu sine\u201d. Numai acest criteriu poate s\u0103 propuie p\u0103r\u021bile ce trebuiesc eliminate. Psihologia arat\u0103 posibilitatea neobiectivit\u0103\u021bii lor. Care sunt acelea \u2013 primordial s\u0103 arate \u2013 psihologia nu poate \u00eendeob\u0219te s-o fac\u0103. De aceea, ea nu poate s\u0103 \u00eenlocuiasc\u0103 metoda logic\u0103, ci numai s-o \u00eent\u0103reasc\u0103[17]<\/sup><\/a>[n.1\/p.54]<\/sup>. E suficient \u00eens\u0103 \u0219i at\u00e2ta [55] ca s\u0103 continu\u0103m a recunoa\u0219te c\u0103 fa\u021b\u0103 de filosofie, psihologia este o pre\u021bioas\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103 auxiliar\u0103. Orice realitate (fie ea fizic\u0103, fie opera\u021bie logic\u0103 etc.) este totodat\u0103 \u0219i un act psihic. E un principiu exact, care \u00eens\u0103 nu conduce la psihologism. Dac\u0103 scoatem din sinteza filosofic\u0103 fenomenele psihice propriu-zise (c\u0103ci \u0219i aceste sunt elemente ale sintezii), \u00eentre via\u021ba psihic\u0103 \u0219i restul realit\u0103\u021bilor sintezii nu poate fi subordonare, ci numai un paralelism<\/em>. \u00cen acest caz cel mult se poate spune \u2013 \u0219i aici cu toate restric\u021biile cuvenite \u2013 c\u0103 \u00een ocazii de obscuritate a fenomenelor sintezii se poate cere detalii pre\u021bioase de la seria paralel\u0103, adic\u0103 de la lan\u021bul fenomenelor psihice. Cum exist\u0103 un paralelism psiho-fizic (considerat ca principiu empiric), exist\u0103 \u0219i un paralelism psiho-filosofic <\/em>\u00een \u00een\u021belesul indicat. Legile psihice sunt sau \u00eenglobate \u00eenl\u0103untrul sintezii totale, \u0219i atunci psihologia se are c\u0103tre filosofie ca parte la tot (ca orice alt\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103)[18]<\/sup><\/a>[n.1\/p.55]<\/sup>; sau, \u00een ce prive\u0219te restul fenomenelor sintezii (ireductibila via\u021b\u0103 sufleteasc\u0103), legile psihice pot fi consultate, pentru l\u0103muriri \u0219i \u00eent\u0103riri, \u00een virtutea paralelismului lor ne\u00eencetat. Deci \u00eenc\u0103 o dat\u0103 auxiliar al filosofiei, iar nicidecum baza ei\u2026<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
Note<\/strong><\/h5><\/div>\n\n\n\n

[1][n.1\/p.36]<\/sup> Un criteriu dup\u0103 care se pot [\u00een original: se poate<\/em> \u2013 vezi Nota asupra edit\u0103rii<\/em>] deosebi cu siguran\u021b\u0103 realit\u0103\u021bile cari sunt ultime<\/em> de acelea cari sunt derivate este dup\u0103 Heymans (Einf\u00fchrung in die Metaphysik<\/em>) [Gerardus Heymans, Einf\u00fchrung in die Metaphysik, auf Grundlage der Erfahrung<\/em>, Leipzig, Verlag von Johann Ambrosius Barth, 1905] urm\u0103torul: \u00eentre cele dint\u00e2i se afl\u0103 o \u00eenl\u0103n\u021buire cauzal\u0103 adev\u0103rat\u0103, pe c\u00e2nd la cele din urm\u0103 numai o pseudo-cauzalitate. Sau mai precis, pe c\u00e2nd aceste din urm\u0103 fenomene se pot realiza chiar atunci c\u00e2nd antecedentul lor lipse\u0219te, c\u00e2nd r\u0103m\u00e2ne neexprimat \u0219i ne\u00eent\u00e2mplat (pentru c\u0103 ele sunt numai o derivare a altui lan\u021b de fenomene mai profund \u0219i mai fundamental, prin a c\u0103ruia dep\u0103nare se deap\u0103n\u0103 de la sine \u0219i firul derivatelor sale, chiar c\u00e2nd vreo verig\u0103 din acestea r\u0103m\u00e2ne din anume motive neexprimat\u0103), la realit\u0103\u021bile ultime dimpotriv\u0103, c\u00e2nd una din ele lipse\u0219te, o s\u0103 lipseasc\u0103 cu necesitate \u0219i consequenta ei. Bazat pe acest criteriu, Heymans conchide \u2013 contrariu afirm\u0103rii noastre \u2013 c\u0103 pe c\u00e2nd fenomenele fizice (materiale) sunt fenomene derivate, \u00eenl\u0103n\u021buite \u00eentre ele printr-o pseudocauzalitate, fenomenele psihice, dimpotriv\u0103, sunt fundamentale, ultime. O cas\u0103, de pild\u0103, va fi \u0219i va r\u0103m\u00e2ne ars\u0103, chiar \u00een cazul c\u00e2nd incendiul, cauza fizic\u0103 [37] a arderii \u2013 vorbind filosofice\u0219te \u2013 nu va fi existat ca incendiu, prin aceea c\u0103 nu se va fi g\u0103sit pe acolo niciun ochi care s\u0103-l perceap\u0103 ca atare. La fenomene psihice, lucrul acesta nu e cu putin\u021b\u0103. \u201eWird eine Kette gesetzlich verbundener psychischer Vorg\u00e4nge irgendwo durchbrochen, so ergibt sich ausnahmslos, da\u00df auch die weiteren Glieder der Kette entweder ganz ausbleiben, oder doch anders sich darbieten als sonst der Fall gewesen w\u00e4re.\u201d (p. 255). Dac\u0103 a\u0219adar materialismul nu ar fi cu putin\u021b\u0103, spiritualismul (sau cum \u00eei spune Heymans, monismul psihic) \u00eens\u0103, da. Fiind de acord cu Heymans \u00een ce prive\u0219te pseudocauzalitatea lan\u021bului de fenomene materiale, nu putem \u00eens\u0103 \u2013 pe chiar baza distinc\u021biunilor sale \u2013 s\u0103 conchidem alta cu privire la fenomene suflete\u0219ti. Tot a\u0219a dup\u0103 cum la fenomenele materiale seria cauzal\u0103 poate fi \u00eentrerupt\u0103 f\u0103r\u0103 prejudiciul fenomenelor subsequente, tot a\u0219a se poate petrece lucrul \u0219i \u00een \u0219irul fenomenelor suflete\u0219ti. S\u0103 lu\u0103m un exemplu. Un lan\u021b de reprezent\u0103ri legate prin asociare: A\u2013B\u2013C, fie prin asem\u0103nare, fie prin contiguitate. Dup\u0103 teoria lui Heymans, \u00een cazul c\u00e2nd de pild\u0103 B are s\u0103 lipseasc\u0103, va trebui cu necesitate s\u0103 lipseasc\u0103 \u0219i C (fiindc\u0103 aici, dup\u0103 d\u00e2nsul, nu exist\u0103 un substrat de realit\u0103\u021bi mai profunde care s\u0103 stabileasc\u0103 trecerea de la A la C, chiar f\u0103r\u0103 apari\u021bia lui B).<\/p>\n\n\n\n

De fapt \u00eens\u0103, lucrul nu se petrece a\u0219a. Se poate trece, \u0219i \u00een fapt se trece adesea, de la A la C f\u0103r\u0103 interven\u021bia lui B. Acest mijlocitor poate s\u0103 r\u0103m\u00e2ie pe dinafar\u0103. De c\u00e2te ori nu r\u0103m\u00e2nem surprin\u0219i de faptul c\u0103 ni se prezint\u0103 \u00een con\u0219tiin\u021b\u0103 anume amintiri, cari par f\u0103r\u0103 nicio leg\u0103tur\u0103 cu g\u00e2ndurile anterioare, fiindc\u0103 termenii de mijloc, termenii de jonc\u021biune au r\u0103mas neexprima\u021bi. Evident, se poate spune c\u0103 acel B [\u00een original apare, probabil dintr-o gre\u0219eal\u0103 de tipar, acel A<\/em>] s-a petrecut \u00een mod incon\u0219tient. Dar tot a\u0219a s-a petrecut \u0219i fenomenul fizic al incendiului. Din acest punct de vedere, care e punctul opiniei comune, nu se poate face deosebire \u00eentre fizic \u0219i psihic. Dac\u0103 \u00eens\u0103 a lipsit fizice\u0219te<\/em> incendiul, a lipsit psihice\u0219te<\/em> \u0219i B. \u0218i via\u021ba psihic\u0103 are \u00eentr-\u00eensa multe momente care te fac s\u0103 te g\u00e2nde\u0219ti c\u0103 \u00eenf\u0103\u021bi\u0219\u0103rile ei sunt numai reflexe ale unor evenimente ascunse \u0219i profunde, \u00eentocmai cum este \u0219i lumea fizic\u0103, de\u0219i nu \u00een aceea\u0219i m\u0103sur\u0103 cu ea (acest din urm\u0103 lucru \u00een acord cu stabilirea noastr\u0103 c\u0103 lumea sufleteasc\u0103 este mai profund\u0103 ca cea material\u0103).<\/p>\n\n\n\n

[2]<\/a>[n.1\/p.41]<\/sup> Zic mai ales<\/em>, fiindc\u0103 primul caz ar putea s\u0103 se \u00eent\u00e2mple. Dovad\u0103 la descoperirea oric\u0103rui principiu de \u0219tiin\u021b\u0103 care r\u0103stoarn\u0103 vechea \u0219tiin\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

[3]<\/a>[n.1\/p.42]<\/sup> S-ar putea ar\u0103ta \u0219i altfel interven\u021bia m\u00e2ntuitoare a datelor psihologiei \u00een conflictul celor dou\u0103 criterii. Ar\u0103t\u00e2nd anume c\u0103 \u00eentre ele se afl\u0103 o ierarhie \u0219i stabilind cu aceasta c\u0103 norma \u201earmoniz\u0103rii f\u0103r\u0103 contraziceri\u201d, deci norma logic\u0103, e superioar\u0103 criteriului intui\u021biei directe. Aceasta cu date de psihologie individual\u0103, psihologie animal\u0103 \u0219i infantil\u0103, de unde s\u0103 se vad\u0103 cum procesele psihice se \u00eenl\u0103n\u021buie, se continu\u0103, se des\u0103v\u00e2r\u0219esc \u0219i cum perceperea elementar\u0103 (c\u0103reia ar corespunde criteriul intui\u021biei imediate), se transform\u0103 printr-o evolu\u021bie progresiv\u0103 \u00een acte de ra\u021biune superioar\u0103 (c\u0103reia ar corespunde celalt criteriu). Ar fi un mijloc \u2013 de\u0219i nu infailibil \u2013 de a face s\u0103 se dea prec\u0103dere criteriului logic. Pe aceast\u0103 baz\u0103 \u2013 l\u0103rgit\u0103 dincolo de marginile \u00eeng\u0103duite \u2013, pe baza principiului c\u0103 orice fel de realitate e pe deasupra \u0219i un act psihic, \u0219i mai ales c\u0103 toate instrumentele mintale sunt totodat\u0103 fapte suflete\u0219ti, de unde reie\u0219ea c\u0103 psihologia trebuie\u0219te \u00eentrebat\u0103 \u00een tot ce prive\u0219te origina, puterea \u0219i \u00eensemn\u0103tatea lor, a crescut de altminteri toat\u0103 acea literatur\u0103 filosofic\u0103 care consider\u0103 logica, teoria cunoa\u0219terii (poate \u0219i metafizica) drept capitole ale psihologiei sau derivate ale ei, \u0219i a c\u0103rei inexactitate ne vom cerca s-o ar\u0103t\u0103m \u00eendat\u0103.<\/p>\n\n\n\n

[4]<\/a>[n.1\/p.44]<\/sup> \u00centre altele, Logik<\/em>3<\/sup>, I Bd. [Wilhelm Wundt, Logik. Eine Untersuchung der Prinzipien der Erkenntnis und der Methoden Wissenschaftlicher Forschung<\/em>, ed. a III-a revizuit\u0103, vol. I, Stuttgart, Verlag von Ferdinand Enke, 1906], s. 546 \u0219i 547.<\/p>\n\n\n\n

[5]<\/a>[n.2\/p.44]<\/sup> Wundt, cred, nu putea s\u0103 admit\u0103 acea derivare \u0219i pentru un alt motiv. Din cauza concep\u021biunii sale asupra \u201eactualit\u0103\u021bii psihice\u201d. Actualitatea psihic\u0103 o afirm\u0103 d\u00e2nsul cu deosebire fiindc\u0103 i s-a p\u0103rut cu neputin\u021b\u0103 de a lega laolalt\u0103 fenomenele psihice cu o substan\u021b\u0103 invariabil\u0103 \u0219i simpl\u0103, care e admisibil\u0103 la baza lumii fizice. Aceea\u0219i situa\u021bie s-ar afla \u0219i la derivarea \u00een chestiune. \u00cent\u00e2ia dat\u0103 i se p\u0103rea cu neputin\u021b\u0103 s\u0103 deduc\u0103 dintr-o substan\u021b\u0103 fenomenele psihice, concepute \u00eentr-o curgere necurmat\u0103 \u2013 acum, tot a\u0219a de imposibil s\u0103 derive din aceste fenomene o substan\u021b\u0103 neschimbat\u0103. Situa\u021bia e aceea\u0219i. Prima dat\u0103 substan\u021ba era pus\u0103 la spatele fenomenelor, acum \u00een fa\u021ba lor. Prima oar\u0103 baz\u0103, acum product. Ca chestiune de \u00eenl\u0103n\u021buire, lucrul era identic \u0219i, neaccept\u00e2ndu-l \u00eent\u00e2ia dat\u0103, nu a putut s\u0103-l accepte nici acum.<\/p>\n\n\n\n

[6]<\/a> Pasajul din Wundt la care se refer\u0103 indirect Petrovici este probabil acesta: \u201eWie die Metaphysik das gewordene<\/em>, so hat die Logik das werdende<\/em> Wissen darzustellen, die Wege, die zu ihm f\u00fchren, und die Hilfsmittel, \u00fcber die das menschliche Denken verf\u00fcgt. Zwischen Logik und Metaphysik k\u00f6nnte der Erkenntnistheorie eine mittlere selbst\u00e4ndige Stellung gegeben werden, als derjenigen Disziplin, die nicht den Inhalt und nicht die Methoden des Wissens, sondern seine Grundlagen zu untersuchen und seine Grenzen zu bestimmen hat.\u201d (Wilhelm Wundt, Logik<\/em>, ed. cit., vol. I, p. 8).<\/p>\n\n\n\n

[7]<\/a>[n.1\/p.47]<\/sup> Con\u021binutul acestor principale \u00eent\u00e2mpin\u0103ri se g\u0103se\u0219te expus \u00eentr-o form\u0103 clar\u0103 \u00een K\u00fclpe, Einleitung in die Philosophie<\/em> [Oswald K\u00fclpe, Einleitung in die Philosophie<\/em>, ed. a III-a \u00eembun\u0103t\u0103\u021bit\u0103, Leipzig, Verlag von S. Hirzel, 1903; sau, mai pu\u021bin probabil, ed. a IV-a \u00eembun\u0103t\u0103\u021bit\u0103, ap\u0103rut\u0103 \u00een 1907 la aceea\u0219i editur\u0103], p. 50, precum \u0219i \u2013 cu toate c\u0103 numai \u00een parte \u2013 \u00een Jerusalem, Einleitung\u2026<\/em> [Wilhelm Jerusalem, Einleitung in die Philosophie<\/em>, ed. a III-a, Viena \u0219i Leipzig, Wilhelm Braum\u00fcller, 1906], p. 44 \u0219i 45.<\/p>\n\n\n\n

[8]<\/a> Printre ace\u0219tia se num\u0103r\u0103 Alexander Bain (vezi Logic: Deductive and Inductive <\/em>(edi\u021bie nou\u0103 \u0219i revizuit\u0103), New York, D. Appleton and Company, 1887, p. 70) \u0219i Christoph Sigwart (vezi, pentru o discu\u021bie pe larg, Logik<\/em>, (ed. a II-a revizuit\u0103 \u0219i ad\u0103ugit\u0103), vol. 1, Freiburg, Akademische Verlagsbuchhandlung von J. C. B. Mohr (Paul Siebeck), 1889, pp. 128\u2013149). Primul care prive\u0219te distinc\u021bia analitic\u2013sintetic ca fiind una fluid\u0103 pare s\u0103 fie Friedrich Schleiermacher (vezi Dialektik<\/em> (ed. Ludwig Jonas), Berlin, G. Reimer, 1839, pp. 561\u2013567).<\/p>\n\n\n\n

[9]<\/a>[n.1\/p.48]<\/sup> Vezi Wundt, Logik<\/em> <\/em>[ed. cit.], I. Bd., p. 162.<\/p>\n\n\n\n

[10]<\/a> Ne poate surprinde ast\u0103zi c\u0103 Marte este dat\u0103 ca exemplu de planet\u0103 asupra c\u0103reia \u201es-a conchis\u201d c\u0103 ar fi locuit\u0103, dar aceasta era o idee destul de r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 \u00een mediul intelectual al epocii. Astfel, \u00een 29 august 1907 (practic, chiar \u00een perioada \u00een care putem presupune c\u0103 Petrovici preg\u0103tea articolul de fa\u021b\u0103), Nature<\/em> (vol. 76, nr. 1974, p. 446) publica articolul \u201eMars in 1907. Observations at the Lowell Observatory\u201d, semnat de faimosul (cel pu\u021bin la vremea aceea) astronom american Percival Lowell, principalul sus\u021bin\u0103tor al ipotezei vie\u021bii inteligente pe Marte. El afirma categoric c\u0103 observa\u021biile astronomice conduc la ideea c\u0103, \u201e\u00een prezent, planeta ad\u0103poste\u0219te via\u021b\u0103 inteligent\u0103 \u0219i constructiv\u0103. [\u2026] Nicio alt\u0103 supozi\u021bie nu este consonant\u0103 cu toate faptele observate\u201d. Discu\u021biile \u0219tiin\u021bifice pe aceast\u0103 tem\u0103 (pentru c\u0103 ipoteza avea \u0219i adversari de seam\u0103) erau reflectate \u0219i \u00een presa rom\u00e2neasc\u0103 a vremii \u2013 de pild\u0103 \u00een cotidianele Universul<\/em> \u0219i Diminea\u021ba<\/em> \u2013, dar \u0219i \u00een publica\u021bii culturale precum Convorbiri literare<\/em> sau Via\u021ba rom\u00e2neasc\u0103<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[11]<\/a>[n.1\/p.50]<\/sup> Sigwart, Schuppe, Wundt, Mill.<\/p>\n\n\n\n

[12]<\/a> Petrovici face aluzie din nou la pasajul pe care l-am men\u021bionat \u00een nota 6, adic\u0103 Wilhelm Wundt, Logik<\/em>, ed. cit., vol. I, p. 8.<\/p>\n\n\n\n

[13]<\/a> Pasajul pe care \u00eel vizeaz\u0103 aici Petrovici se g\u0103se\u0219te \u00een Alois Riehl, Zur Einf\u00fchrung in die Philosophie der Gegenwart. Acht Vortr\u00e4ge<\/em>, Leipzig, Verlag von B. G. Teubner, 1903, p. 102.<\/p>\n\n\n\n

[14]<\/a>[n.2\/p.50]<\/sup> \u00cenrudit\u0103 cu aceast\u0103 teorie \u0219i pasibil\u0103 de aceea\u0219i critic\u0103 este teoria \u201econven\u021biunii\u201d a lui Poincar\u00e9<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[15]<\/a>[n.1\/p.51]<\/sup> O chestiune foarte important\u0103 ar fi derivarea din psihologie a moralei \u2013 tot o ramur\u0103 de filosofie, de\u0219i nu teoretice\u0219te<\/em> a\u0219a de \u00eensemnat\u0103 ca celelalte trei. O derivare a principiilor morale din legile psihice s-a \u00eencercat \u00een timpul din urm\u0103 cu succes. Sim\u021birea durerilor aproapelui s-a explicat prin asociare. Respectarea utilului social ca o garan\u021bie a utilului individual, \u00een fine, faimosul imperativ intern, prin imita\u021bia imperativului extern (a autorit\u0103\u021bii externe). Se mai adaug\u0103 la aceasta \u0219i o baz\u0103 \u00eenn\u0103scut\u0103, care, dac\u0103 dep\u0103\u0219e\u0219te psihologia individual\u0103, nu dep\u0103\u0219e\u0219te psihologia spe\u021bii (cu transmiterea prin hereditate a \u00eensu\u0219irilor utile). Cu aceasta ar p\u0103rea c\u0103 se istove\u0219te cuprinsul moralei. Apriori\u0219tii \u00eens\u0103 sus\u021bin c\u0103 se g\u0103se\u0219te \u0219i aicea un element nereductibil, dat. Acest element ar fi ideea de valoare, sau mai precis facultatea valor\u0103rii<\/em>. \u00cen orice caz, r\u0103m\u00e2ne de observat c\u0103 nederivabilul moralei nu are aceea\u0219i \u00eentindere ca nederivabilul logicei \u0219i al celorlalte dou\u0103 discipline. Aportul aprioric al moralii ar fi facultatea de valorare, a\u0219adar un element elastic, f\u0103r\u0103 tendin\u021ba determin\u0103rilor precise. A\u0219a se \u0219i explic\u0103 pentru ce ideile morale sunt at\u00e2t de variate, pe c\u00e2nd principiile logice sunt uniforme. Aprioricul moralei prime\u0219te orice form\u0103 i-o imprim\u0103 \u00eemprejur\u0103rile externe. Aprioricul logic impune d\u00e2nsul forma. Iat\u0103 pentru ce o tractare psihologic\u0103 a moralei \u00eei istove\u0219te aproape con\u021binutul, pe c\u00e2nd tractarea [52] psihologic\u0103 a celorlalte trei \u0219tiin\u021be e de la \u00eenceput neputincioas\u0103. Aprioricul moralei \u2013 dac\u0103 exist\u0103 \u2013 nu \u0219ade \u021beap\u0103n \u0219i nesolubil \u00een lichidul vie\u021bii psihice, cum este cazul cu principiile logice, de cunoa\u0219tere, cu fenomenele fizice \u0219i, cu asta, cu legile metafizice. O psihologizare a moralei o credem \u00een mare parte cu putin\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

[16]<\/a>[n.1\/p.52]<\/sup> Criteriul se \u00eentemeiaz\u0103 pe axioma identit\u0103\u021bii \u0219i contradic\u021biei (axiome logice).<\/p>\n\n\n\n

[17]<\/a>[n.1\/p.54]<\/sup> Dac\u0103 analiza psihologic\u0103 a fenomenului de cunoa\u0219tere \u00eensu\u0219i nu ne spune nimic cu hot\u0103r\u00e2re asupra obiectivit\u0103\u021bii sau neobiectivit\u0103\u021bii con\u021binutului s\u0103u, cu at\u00e2t mai mult nu vom putea conchide absolut nimica f\u0103r\u0103 o prealabil\u0103 examinare logic\u0103<\/em>, pe baza acelor fenomene psihice cari \u00eenso\u021besc fenomenele cognitive, adic\u0103 fenomenele de sentiment. Aceste din urm\u0103 sunt \u00een ast\u0103 privin\u021b\u0103 numai ecoul celorlalte \u0219i, \u00een cel mai bun caz pentru ele, pot s\u0103 execute at\u00e2t c\u00e2t execut\u0103 celelalte. S\u0103 lu\u0103m pentru mai mult\u0103 precizie un exemplu. De pild\u0103 s\u0103 combatem, c\u0103l\u0103uzi\u021bi de Hartman, parte din faimoasa stabilire a lui Kant dup\u0103 care formele generale ale fenomenelor \u2013 categoriile \u2013 apar\u021bin numai subiectului, cari le adaug\u0103 de la d\u00e2nsul reprezent\u0103rile sale, reprezent\u0103ri \u00een ele \u00eensele indiferente acelor forme suprapuse. Cari sunt argumentele principale cu cari se poate izbi \u00een aceast\u0103 teorie? Mai \u00eent\u00e2i, urm\u00e2nd enumerarea lui Hartman, un argument de ordine logic\u0103<\/em>, anume urm\u0103torul: dac\u0103 materia reprezent\u0103rilor date ar fi indife[55]rent\u0103 fa\u021b\u0103 de formele cu cari o \u00eembrac\u0103 subiectul percep\u0103tor, cum se face atunci statornicia cu care ea se \u00eenve\u0219m\u00e2nt\u0103 \u00een acelea\u0219i \u0219i acelea\u0219i forme? Pentru ce unuia \u0219i aceluia\u0219i con\u021binut de reprezentare nu-i ad\u0103og\u0103m ast\u0103zi o categorie, m\u00e2ine alta \u2013 ci una \u0219i aceea\u0219i? De ce aceast\u0103 constan\u021b\u0103, \u00een cazul c\u00e2nd reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i nu ne \u00eembie s\u0103 alegem numai pe una din ele?<\/p>\n\n\n\n

Al doilea argument e de ordine psihologic\u0103<\/em> \u0219i ar putea suna altfel: dac\u0103 reprezent\u0103rile nu ne-ar sili s\u0103 le \u00eencadr\u0103m \u00een anume \u0219i anume categorie, atunci \u00een momentul c\u00e2nd le aplic\u0103m categoria ar trebui s\u0103 percepem prin introspec\u021biune un sim\u021bim\u00e2nt de obliga\u021bie<\/em>, de constr\u00e2ngere<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Evident, argumentul psihologic (luat din manifestarea afectiv\u0103) alc\u0103tuie\u0219te o pre\u021bioas\u0103 \u00eent\u0103rire a argumentului logic. S\u0103 le compar\u0103m \u00eens\u0103 pe am\u00e2ndou\u0103 izolat luate. Pe c\u00e2nd argumentul logic apare ca ceva hot\u0103r\u00e2tor, argumentul psihologic \u2013 nesus\u021binut de cel dint\u00e2i \u2013 constituie o simpl\u0103 b\u0103nuial\u0103, care ar putea s\u0103 fie \u0219i \u00een\u0219el\u0103toare. C\u00e2te sim\u021bim\u00e2nte nu avem \u00een sufletul nostru cari nu se potrivesc cu realitatea obiectiv\u0103 \u0219i c\u00e2te nu sunt \u00een opozi\u021bie chiar cu ea! C\u00e2nd sim\u021bim\u00e2ntul \u00eenso\u021be\u0219te o considera\u021bie logic\u0103, \u00eent\u0103rind-o, e fire\u0219te foarte valoros; singur e \u00eens\u0103 ne\u00eendestul\u0103tor. Nu fundeaz\u0103, ci, \u00een cel mai bun caz, m\u0103re\u0219te siguran\u021ba stabilirii f\u0103cute.<\/p>\n\n\n\n

[18]<\/a>[n.1\/p.55]<\/sup> Psihologia mai poate fi \u00eenc\u0103 \u00eentr-o privin\u021b\u0103 subordonat\u0103 filosofiei: \u00een aceea c\u0103 aceasta din urm\u0103 \u00eei d\u0103 metodele \u0219i-i poate deschide perspective.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n

[Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u015fti<\/em>, vol. XIX: Filosofie \u0219i psihologie<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2023, pp. 129\u2013148]<\/p>\n\n\n\n

\n
<\/path><\/svg><\/span>
Descarc\u0103<\/div><\/a><\/div><\/div>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n
<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

DOI: 10.59277\/SIFR.202319.09 Filosofie \u0219i psihologie Ion Petrovici \u00cengrijirea textului \u0219i note de Ovidiu G. Grama (Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne) Not\u0103 asupra edit\u0103rii Articolul \u201eFilosofie \u0219i psihologie\u201d al lui Ion Petrovici a ap\u0103rut \u00een 1907, \u00een volumul II (fascicula 2, paginile 33\u201355) din revista Studii filosofice, fondat\u0103 \u0219i condus\u0103 de […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"parent":7848,"menu_order":9,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","template":"","meta":{"_uag_custom_page_level_css":"","site-sidebar-layout":"default","site-content-layout":"","ast-site-content-layout":"default","site-content-style":"default","site-sidebar-style":"default","ast-global-header-display":"","ast-banner-title-visibility":"","ast-main-header-display":"","ast-hfb-above-header-display":"","ast-hfb-below-header-display":"","ast-hfb-mobile-header-display":"","site-post-title":"disabled","ast-breadcrumbs-content":"","ast-featured-img":"","footer-sml-layout":"","theme-transparent-header-meta":"","adv-header-id-meta":"","stick-header-meta":"","header-above-stick-meta":"","header-main-stick-meta":"","header-below-stick-meta":"","astra-migrate-meta-layouts":"set","ast-page-background-enabled":"default","ast-page-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-4)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"ast-content-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"footnotes":""},"categories":[384,412],"tags":[130,438],"class_list":["post-8068","page","type-page","status-publish","hentry","category-ovidiu-g-grama","category-sifr19","tag-ion-petrovici","tag-psihologie-si-filosofie"],"featured_image_src":null,"uagb_featured_image_src":{"full":false,"thumbnail":false,"medium":false,"medium_large":false,"large":false,"1536x1536":false,"2048x2048":false},"uagb_author_info":{"display_name":"SIFR","author_link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/author\/mm\/"},"uagb_comment_info":0,"uagb_excerpt":"DOI: 10.59277\/SIFR.202319.09 Filosofie \u0219i psihologie Ion Petrovici \u00cengrijirea textului \u0219i note de Ovidiu G. Grama (Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne) Not\u0103 asupra edit\u0103rii Articolul \u201eFilosofie \u0219i psihologie\u201d al lui Ion Petrovici a ap\u0103rut \u00een 1907, \u00een volumul II (fascicula 2, paginile 33\u201355) din revista Studii filosofice, fondat\u0103 \u0219i condus\u0103 de…","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8068","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8068"}],"version-history":[{"count":16,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8068\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8417,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8068\/revisions\/8417"}],"up":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/7848"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8068"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8068"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8068"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}