DOI: 10.59277\/SIFR.202420.01<\/p>\n\n\n\n
Universit\u00e9 Paris-Est Cr\u00e9teil<\/p><\/div>\n\n\n\n
Abstract: <\/strong>In imperial Transylvania, the Hungarian professors of philosophy served as models for the Romanian proponents of philosophy. Due to the official catholic hostility to Kant, M\u00e1rton Istvan promoted the philosophy of Krug, of which he edited and translated a compendium into Latin. Krug was not a genuine Kantian, but an eclectic post-Kantian, in\u00adfluenced by Reinhold, Fichte, and Schelling. His metaphilosophy influenced a whole genera\u00adtion of Hungarian thinkers, most of them eclectics, who forged along its lines a broad con\u00adcept of \u201ccritical philosophy\u201d, of which Kantianism was supposed to be just a species among others. \u201cCritical philosophy\u201d became the name of a new brand of eclecticism, integrating common\u00adsensism, the main theses of the old ontotheological metaphysics, and elements of Kantian doctrine in diverse proportions. The Transylvanian Romanian teachers of philoso\u00adphy imitated the example of their Hungarian models, went to Krug\u2019s texts, either in Latin or in German, translated them to the purpose of using them in their lectures, and sometimes published their translations. The first centre of diffusion of Krug\u2019s critical philosophy was the Blaj Gymna\u00adsium, at the end of the 1820s. Krug\u2019s philosophy reached Bucharest in the 1840s, through a graduate of Cluj Piarist Lyceum, and eventually Jassy, through a former Blaj teacher, in the second half of the 1850s, where it was taught until the end of the 1870s. Despite this relatively wide diffusion, Krug\u2019s critical philosophy was far from having on Romanians the same kind of impact it had on Hungarians. It left virtually no traces on the Romanian culture, with the exception of a political manifesto by Simeon B\u0103rnu\u021b (1842) and, most importantly, it was inef\u00adfec\u00adtive in generating interest in Kant\u2019s philosophy. Thus it can\u00adnot be said, as the accepted narrative holds, that the diffusion of Krug\u2019s works in Romanian marks a moment of the reception of Kant in Romania.<\/p>\n\n\n\nKeywords: <\/strong>critical philosophy; Kantianism; eclecticism; Hungarian philosophy; Roma\u00adnian philosophy; Wilhelm Traugott Krug; Rozgonyi J\u00f3zsef; M\u00e1rton Istvan; Imre J\u00e1nos; Simeon B\u0103rnu\u021b.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\n\n\n\n\n\u00a7. \u00cencep\u00e2nd din 1765 \u0219i p\u00e2n\u0103 la 1867, Transilvania a fost un \u201emare principat\u201d \u00een componen\u021ba Imperiului habsburgic (din 1804, Imperiu al Austriei). Dar, a\u0219a cum se \u0219tie, datorit\u0103 puterii tradi\u021bionale a nobilimii maghiare, via\u021ba cultural\u0103 a Transilvaniei era aliniat\u0103 celei a Ungariei. De altfel, Transilvania nu mai avea universitate. Existase una \u00een Cluj, din 1698 p\u00e2n\u0103 \u00een 1786, cu patru facult\u0103\u021bi \u0219i drept de a conferi titlurile de bacca\u00adlaureus, magister<\/em> \u0219i doctor<\/em>. \u00cen 1780, facultatea filosofic\u0103 avea cinci catedre: logi\u00adc\u0103 \u0219i metafizic\u0103, fizic\u0103, matematic\u0103, geometrie \u0219i istorie. \u00cencep\u00e2nd din 1786, Universitats Claudiopolitana a devenit Lyceum Regium Academicum, p\u0103str\u00e2nd, \u00eenc\u0103, trei facult\u0103\u021bi (filosofic\u0103, juridic\u0103 \u0219i medical\u0103), dar integr\u00e2nd \u0219i cursul secundar, \u0219i pierz\u00e2nd dreptul de a acorda titlul de doctor. \u201eAcademiile\u201d, \u201eliceele\u201d \u0219i \u201egimnaziile\u201d erau cele mai \u00eenalte institu\u021bii de \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt, cu rang cel mult \u201esemiuniversitar\u201d. Cea mai apropiat\u0103 universi\u00adtate era la Pesta \u0219i ea a fost alma mater<\/em> a multor intelectuali rom\u00e2ni, mai ales b\u0103n\u0103\u021beni<\/em>,dintre care unii au un loc \u0219i \u00een istoria filosofiei de la noi: Eftimie Murgu, Petru Maler-C\u00e2mpenau, Pavel Vasici-Ungureanu \u2013 to\u021bi doctori (\u00een drept, filosofie, respectiv medici\u00adn\u0103) ai acestei universit\u0103\u021bi. Nu este surprinz\u0103tor, a\u0219adar, c\u0103 filosofia le-a venit rom\u00e2nilor din Imperiu \u00een primul r\u00e2nd de la Pesta[1]<\/sup><\/a> \u0219i c\u0103 era o filosofie ce ap\u0103ruse din fr\u0103m\u00e2nt\u0103rile vie\u021bii politice, confesionale \u0219i intelectuale maghiare.<\/p>\n\n\n\nMediul intelectual maghiar a intermediat \u00eent\u00e2lnirea rom\u00e2nilor transilv\u0103neni cu fi\u00adlosofia european\u0103, \u00een spe\u021b\u0103 cu filosofia care avea curs \u00een Austria. A\u0219a cum am amintit altundeva[2]<\/sup><\/a>, \u00een Austria p\u0103trunderea filosofiei kantiene a fost \u00eengreunat\u0103 de autorit\u0103\u021bi prin m\u0103suri de cenzur\u0103. Filosofia agreat\u0103 oficial a fost ini\u021bial cea wolffian\u0103, predat\u0103 dup\u0103 manuale elementare precum cel al lui Baumeister (1709\u20131785). Mai apoi aceasta a f\u0103cut loc unui dogmatism eclectic, ra\u021bionalisto-empirist. Manualele care se foloseau, cele mai populare, erau cele ale lui Storchenau (1731\u20131797). Dup\u0103 survenirea \u201e\u0219ocului\u201d kantian, manualele autorizate au acordat un spa\u021biu larg criticii lui Kant, e.g. la Karpe (1747\u20131806), apoi au \u00eenceput s\u0103 integreze elemente de doctrin\u0103 kantian\u0103, e.g. la Likawetz (1773\u20131850), conserv\u00e2nd \u00eens\u0103 o metafizic\u0103 \u0219i o moral\u0103 consonante cu dog\u00admele cato\u00adlicismului. Aceea\u0219i dinamic\u0103 se constat\u0103 \u00een spa\u021biul cultural maghiar. Ea con\u00adst\u0103 \u00een evolu\u021bia dogmatismului, de la un ra\u021bionalism wolffian p\u00e2n\u0103 la un eclectism care se pretindea membru al familiei filosofiilor \u201ecritice\u201d. Acest eclectism \u201ecritic\u201d a ajuns s\u0103 fie predat \u00een liceele catolice \u00een care \u0219i-au f\u0103cut studiile \u0219i rom\u00e2nii care n-au studiat la Gimnaziul episcopal din Blaj, singura \u0219coal\u0103 confesional\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, greco-catolic\u0103. \u00cen \u0219colile reformate, e.g. la Tg. Mure\u0219 \u0219i la Aiud, unde a predat Samuel K\u00f6teles (1770\u20131831), a avut succes o alt\u0103 specie de \u201efilosofie critic\u0103\u201d, cea a germanului Wilhelm Traugott Krug (1770\u20131842). Krug a fost exploatat intensiv de unii filosofi eclectici maghiari, care au avut \u0219i elevi rom\u00e2ni, e.g. J\u00e1nos Imre (1790\u20131832), \u00eencep\u00e2nd din anii 1820.<\/p>\n\n\n\nPrefacerile filosofiei de catedr\u0103 \u00een \u0219colile ungare se reflect\u0103 \u0219i \u00een activitatea filo\u00adsofic\u0103 a rom\u00e2nilor transilv\u0103neni, care au imitat modele ungure\u0219ti: M\u00e1rton, Imre, Verner, Schedius. \u00cen cele ce urmeaz\u0103 m\u0103 voi limita numai la considerarea dezvolt\u0103rii \u201efilosofiei critice\u201d \u00eentre frontierele Transilvaniei. Nu voi trata despre activitatea ardele\u00adnilor \u0219i b\u0103n\u0103\u021benilor \u00een Principatele Dun\u0103rene, l\u0103s\u00e2ndu-i deoparte pe Murgu \u0219i C\u00e2mpeanu-Maler, pe August Treboniu Laurian \u0219i pe B\u0103rnu\u021b la Ia\u0219i. Voi ar\u0103ta c\u0103 rom\u00e2\u00adnii transilv\u0103neni au avut acces la filosofia kantian\u0103 prin mijlocirea diverselor critici ale kantianismului \u0219i a unor aproprieri eclectice a doctrinelor lui Kant. Rezisten\u021ba la Kant a precedat \u0219i a \u00eempiedicat, o lung\u0103 vreme, receptarea acestuia.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\n1. Tribula\u021biile criticismului \u00een Ungaria<\/strong><\/h5>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen Ungaria, filosofia lui Kant p\u0103trunsese destul de devreme. Un bavarez, adept al lui Kant, Johann Delling (1764\u20131838), era profesor la Academia din P\u00e9cs la \u00eencepu\u00adtul anilor 1790. \u00cenc\u0103 \u00eenainte, \u00eencep\u00e2nd din 1785, un alt german, Anton Kreil (1757\u20131833), fusese numit, la recomandarea \u00eemp\u0103ratului Iosif al II-lea, profesor de filosofie la Universitatea din Pesta. Kreil era kantian, dar \u00een plus era francmason \u0219i republican, se spune chiar c\u0103 a tradus \u00een german\u0103 Marsilieza. \u00cen 1795, o conspira\u021bie a \u201eiacobinilor\u201d maghiari a fost demascat\u0103.[3]<\/sup><\/a> Ace\u0219tia urm\u0103reau, \u00eentre altele, transformarea Ungariei \u00eentr\u2011o republic\u0103 federal\u0103 pe baze etnice. Kreil era asociat cu aceast\u0103 mi\u0219care, fiind prie\u00adten cu P\u00e1l \u0150z, membru al societ\u0103\u021bii \u201eLibertate \u0219i egalitate\u201d (una dintre cele dou\u0103 socie\u00adt\u0103\u021bi secrete iacobine), arestat \u00een decembrie 1794 \u0219i executat pe 2 iunie 1795. Kreil a fost \u0219i el inculpat \u0219i judecat. El \u0219i kantianismul au fost acuza\u021bi c\u0103 promovau ateismul \u0219i anti-monarhismul. Spre deosebire de \u0150z, Kreil a sc\u0103pat necondamnat, \u00eens\u0103 a fost expulzat din Budapesta. Predarea filosofiei lui Kant, \u00eens\u0103, a fost interzis\u0103, prin decretul Cancela\u00adriei din 23 iunie 1795, \u00een toate \u0219colile catolice din Ungaria \u0219i de la orice catedr\u0103, nu numai de la cele de filosofie. Drept consecin\u021b\u0103, \u0219i Delling \u0219i-a pierdut postul. \u00cen Uni\u00adversitatea din Pesta, a\u0219adar, unde au studiat mul\u021bi intelectuali rom\u00e2ni din Banat \u0219i Ardeal, filosofia kantian\u0103 nu a putut fi men\u021bionat\u0103 dec\u00e2t \u00een scopuri polemice.<\/p>\n\n\n\nUngaria se alinia astfel cu Austria \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103, \u00eens\u0103 opozi\u021bia la filosofia kantian\u0103 a durat mai pu\u021bin\u0103 vreme. Unul dintre factorii care explic\u0103 acest lucru este dorin\u021ba maghiarilor ambi\u021bio\u0219i de a pleca la studii \u00een str\u0103in\u0103tate; or, Austria nu era \u00een str\u0103in\u0103tate, ci acas\u0103, de aceea ei se orientau spre universit\u0103\u021bile germane, dar \u0219i din alte spa\u021bii, unde filosofia kantian\u0103 era cultivat\u0103 \u0219i era \u00een vog\u0103. Alt factor este prezen\u021ba masi\u00adv\u0103 a reforma\u021bilor \u00een societatea maghiar\u0103. \u00cen \u0219colile reformate (\u0219i luterane, de altfel), filosofia lui Kant se putea preda \u0219i studia. Kant a avut, astfel, adep\u021bi printre protestan\u021bi. Existen\u021ba a dou\u0103 tabere, cea a catolicilor anti-kantieni \u0219i a protestan\u021bilor pro-kantieni a dus la o polemic\u0103 \u00een jurul filosofiei lui Kant, un episod definitoriu pentru istoria filoso\u00adfiei \u00een Ungaria la \u00eenceputul secolului al XIX-lea.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Dezbaterea \u00een jurul lui Kant a fost st\u00e2rnit\u0103 de opusculul Dubia de initiis trans\u00adcen\u00addentalis idealismi Kantiani<\/em>[4]<\/sup><\/a>, publicat \u00een 1792 de c\u0103tre J\u00f3zsef Rozgonyi (1756\u20131823)[5]<\/sup><\/a>. Rozgonyi a studiat la Utrecht (1784\u20131788), unde s-a impregnat de filosofia sim\u00ad\u021bului comun sco\u021bian, difuzat\u0103 de profesorul s\u0103u, Johann Friedrich Hennert (1733\u20131813). A petrecut apoi un semestru \u00een Anglia, la Oxford, posibil apoi \u0219i \u00een alte centre univer\u00adsitare din Anglia, Fran\u021ba \u0219i Elve\u021bia. \u00cen noiembrie 1789 s-a \u00eenscris la Universitatea din G\u00f6ttin\u00adgen, dar a mers \u00een mai multe r\u00e2nduri la Jena \u0219i la Halle, pentru a-i asculta pe Karl Rein\u00adhold \u0219i pe L. H. von Jakob, \u201eduumvirii\u201d pe care \u00eei aprecia drept cei mai com\u00adpeten\u021bi \u00een filosofia lui Kant, pentru a-\u0219i \u00eensu\u0219i aceast\u0103 filosofie. \u00cencep\u00e2nd din 1791 a fost profesor \u00eentr-un gimnaziu din Slovacia superioar\u0103, la Losonc (Lu\u010denec), unde a r\u0103mas \u0219apte ani. \u00cen 1796 a fost numit profesor de filosofie la Colegiul teologic reformat din S\u00e1rospatak. Car\u00adtea lui Rozgonyi, scris\u0103 la Losonc, a avut un ecou modest \u00een Euro\u00adpa. Reinhold \u0219i Jakob nu au dat curs provoc\u0103rii lui Rozgonyi, nu s-au angajat \u00een pole\u00admic\u0103. A ap\u0103rut, \u00een schimb, \u00een 1793, o recenzie defavorabil\u0103 a unui anonim, posibil un luteran maghiar.[6]<\/sup><\/a> Numai t\u00e2rziu, datorit\u0103 lui Schultze, care s-a entuziasmat de existen\u021ba unui anti-kantian \u201ep\u00e2n\u0103 \u0219i \u00een Ungaria\u201d, a \u00eenceput s\u0103 se scrie \u0219i favorabil despre Rozgonyi \u00een lumea ger\u00adma\u00adn\u0103. \u00cen schimb, aceast\u0103 c\u0103r\u021bulie a declan\u0219at o furtun\u0103 \u00een paha\u00adrul cu ap\u0103 al mediului filoso\u00adfic ungar.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Dubia<\/em>, Rozgonyi pune \u00eentreb\u0103ri, ironic, arog\u00e2ndu-\u0219i pozi\u021bia unui t\u00e2n\u0103r student (el, care era mai v\u00e2rstnic dec\u00e2t profesorii), ilu\u0219trilor Reinhold \u0219i Jakob, privind unele pasaje considerate obscure din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. Este vorba despre pasaje asupra c\u0103rora nici interpret\u0103rile duumvirilor n-au reu\u0219it s\u0103-l l\u0103mureasc\u0103. Pasajele, \u00eens\u0103, sunt cruciale pentru idealismul transcendental. Ele privesc doctrina lui Kant despre spa\u021biu, timp, cauzalitate \u0219i posibilitatea judec\u0103\u021bilor sintetice a priori<\/em>. Argumentul central al lui Rozgonyi, potrivit lui B. Mester, este urm\u0103torul. Conceptul kantian de cauzalitate poate fi redus la conceptul de cauzalitate al lui Hume. \u00cens\u0103 Reid a ar\u0103tat ce probleme ridic\u0103 acest concept. Reid are dreptate, potrivit lui Rozgonyi, deci Hume gre\u0219e\u0219te. Prin urma\u00adre, Kant se \u00een\u0219al\u0103, iar Rozgonyi are dreptate.<\/p>\n\n\n\nRozgonyi se concentreaz\u0103 asupra criticii lui Kant \u0219i nu d\u0103 dec\u00e2t pu\u021bine indica\u021bii asupra propriei sale concep\u021bii pozitive. Totu\u0219i, scrie Mester, \u201edin text este rezonabil de clar c\u0103 autorul subliniaz\u0103 contururile unei filosofii post-kantiene care apar\u021bine \u0219colii \u201esim\u021bului comun\u201d numai \u00een ce prive\u0219te fundamentele ei\u201d.[7]<\/sup><\/a> Filosofia lui Rozgonyi nu avea s\u0103 fie o repetare a vreunei doctrine sco\u021biene \u00eens\u0103, ca \u0219i doctrinele sco\u021bienilor, avea s\u0103 fie \u00eentemeiat\u0103 pe principiile sim\u021bului comun \u0219i pe autoritatea epistemic\u0103 a acestuia. Sim\u021bul comun nu este \u201esensus vulgi quandoque absurdum\u201d, adic\u0103 sim\u021bul vulgului, opinia comun\u0103 popular\u0103, uneori absurd\u0103, a\u0219a cum, \u00een opinia lui Rozgonyi, crede Kant[8]<\/sup><\/a>, ci ceea ce spun filosofii sco\u021bieni: Rozgonyi \u00eensu\u0219i lua no\u021biunea de \u201esensus communis\u201d \u00een sensul pe care i-l acordau filosofii sco\u021bieni, de<\/p>\n\n\n\n\nkoinai doxai<\/em> a lui Aristotel, naturae iudicia<\/em> a lui Cicero, i.e. propozi\u021biile nemijlocit evi\u00addente, care dau fundamentul oric\u0103rei demonstra\u021bii [\u2026] cu alte cuvinte, principiile pe ca\u00adre, chiar dac\u0103 sunt negate verbal, ac\u021biunea ra\u021bional\u0103 ne constr\u00e2nge s\u0103 le afirm\u0103m chiar f\u0103r\u0103 s\u0103 vrem de-a lungul \u00eentregii vie\u021bi.[9]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDe altfel, orientarea lui Rozgonyi transpare limpede \u0219i din citatul \u00een englez\u0103, din Beattie, care constituie motto-ul opusculului s\u0103u:<\/p>\n\n\n\n\nOrice ra\u021bionament s\u0103n\u0103tos trebuie s\u0103 se sprijine \u00een final pe principiile sim\u021bului comun, adic\u0103 pe principii intuitiv certe, sau intuitiv probabile; \u0219i prin urmare sim\u021bul comun este judec\u0103torul suprem al adev\u0103rului, c\u0103ruia ra\u021biunea trebuie s\u0103 i se subordoneze.[10]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAltfel spus, potrivit lui Rozgonyi, orice doctrin\u0103 filosofic\u0103 trebuie supus\u0103 criticii sim\u021bului comun. Avem aici r\u0103d\u0103cina conceptului de \u201efilosofie critic\u0103\u201d, a\u0219a cum va fi el adoptat de filosofii maghiari. Mo\u0219tenirea filosofic\u0103 transmis\u0103 de Rozgonyi a fost ten\u00addin\u021ba filosofilor maghiari de a apropia kantianismul de \u201esim\u021bul comun\u201d, cu toat\u0103 ambi\u00adguitatea \u0219i polisemia acestei no\u021biuni.[11]<\/sup><\/a> Iar aceast\u0103 linie va fi urmat\u0103 practic de to\u021bi filo\u00adsofii care au importan\u021b\u0103 pentru noi.<\/p>\n\n\n\nRozgonyi a fost v\u00e2rful de lance al opozi\u021biei la kantianism \u00een Ungaria, \u00eens\u0103 nu a fost singurul care a scris \u00eempotriva lui Kant. Un alt filosof care a scris \u00een latin\u0103, \u00een aten\u00ad\u021bia \u00eentregii Europe savante, a fost iezuitul J\u00e1nos Horv\u00e1th (1732\u20131800). \u00cen Declaratio de infirmitatis fundamentorum operis kantianae Kritik der reine Vernunft<\/em> (Datum, 1797), Horv\u00e1th \u201ea criticat subiectivismul \u0219i agnosticismul lui Kant, d\u00e2nd astfel tonul funda\u00admental al recept\u0103rii lui Kant \u00een Ungaria\u201d.[12]<\/sup><\/a> Tot \u00een latin\u0103 a scris \u0219i piaristul J\u00f3zsef Grigely, De Concordia philosophiae cum religione<\/em> (Ofen, 1796). Al\u021bi anti\u2011kantieni au fost J\u00f3zsef Ruszek (1779\u20131851), profesor de teologie, catolic, la Vesprem \u0219i Gy\u00f6rgy F\u00e9jer (1766-1851), profesor de teologie dogmatic\u0103 la Universitatea din Pesta.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Tab\u0103ra pro-kantienilor nu a dus lips\u0103 de combatan\u021bi. Poate fi men\u021bionat, \u00een prima linie, P\u00e1l S\u00e1rv\u00e1ri (1765\u20131846), cu studii la G\u00f6ttingen, elev al lui Bouterwek, autor al unei Moralis Philosophia<\/em> (1802), \u00een care este rezumat\u0103 cu multe detalii morala lui Kant. Alt\u0103 figur\u0103 notabil\u0103 a fost J\u00f3zsef Lengyel, profesor la Debrecen din 1798. A predat logica, etica, metafizica \u0219i filosofia dreptului. \u00cen metafizic\u0103 s-a luat dup\u0103 Leibniz \u0219i Wolff, \u00een logic\u0103 \u0219i etic\u0103, dup\u0103 Kant. S\u00e1muel K\u00f6teles (1770\u20131831), profesor la T\u00e2rgu Mure\u0219 (de matematic\u0103, \u0219tiin\u021ba statului \u0219i geografie) \u0219i Aiud (de filosofie, din 1818), studiase la Iena, unde l-a ascultat pe Fichte. K\u00f6teles a fost un membru marcant al parti\u00addei pro-Kant, \u00eens\u0103 nu a avut nici vreo concep\u021bie personal\u0103, nici vreo interpretare origi\u00adnal\u0103 a kantianismului, ci a predat dup\u0103 Krug[13]<\/sup><\/a>, la al c\u0103rui \u201esintetism\u201d a aderat. Au mai fost \u0219i al\u021bii[14]<\/sup><\/a>, \u00eens\u0103 cel mai important filosof pro-kantian este considerat Istvan M\u00e1rton (1760\u20131831).<\/p>\n\n\n\nM\u00e1rton studiase la liceul protestant din Debrecen p\u00e2n\u0103 \u00een 1788, unde aprofunda\u00adse filosofia wolffian\u0103. A mers apoi la G\u00f6ttingen, unde s-a familiarizat cu filosofia lui Kant. Dup\u0103 ce a studiat-o \u201ezi \u0219i noapte\u201d, merg\u00e2nd \u0219i la literatura secundar\u0103, a abando\u00adnat dogmatismul \u0219i a devenit un adept entuziast al criticismului. \u00cencep\u00e2nd din 1790 a ocupat un post de profesor la Academia reformat\u0103 din Papa, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd acolo p\u00e2n\u0103 la moartea sa. La \u00eenceput a depus eforturi pentru a impulsiona dezvoltarea filosofiei \u00een limba maghiar\u0103, public\u00e2nd Morala cre\u0219tin-teologic\u0103, sau etica <\/em>(1796), o prelucrare a Moralei teologice <\/em>a lui Wilhelm Schmidt[15]<\/sup><\/a>, \u201eatest\u00e2nd \u00eens\u0103 o cuno\u0219tin\u021b\u0103 temeinic\u0103 a filosofiei critice\u201d[16]<\/sup><\/a>. \u00cen cursurile lui din anii 1790 se servea de scrierile lui Kant.[17]<\/sup><\/a> \u00cens\u0103 dup\u0103 interzicerea lui Kant \u00een \u0219colile catolice, care s-a repercutat indirect \u0219i asupra \u0219coli\u00adlor reformate, M\u00e1rton a \u00eenceput s\u0103 se serveasc\u0103 de scrierile lui Krug, din care a \u00eentocmit un compendiu, at\u00e2t \u00een ungure\u0219te, c\u00e2t \u0219i \u00een latin\u0103. Versiunea maghiar\u0103 n\u2011a v\u0103zut nicioda\u00adt\u0103 lumina tiparului, spre deosebire de cea latin\u0103, publicat\u0103 sub titlul Systema philosophiae criticae<\/em> \u00een 1820.[18]<\/sup><\/a> Unii au v\u0103zut aici o dubl\u0103 tr\u0103dare, abandonul maghia\u00adrei pentru latin\u0103 \u0219i al lui Kant pentru Krug. \u201eTr\u0103darea\u201d a fost salutar\u0103 pentru noi. Prin aceast\u0103 isprav\u0103 de compilator \u0219i traduc\u0103tor, M\u00e1rton a afectat \u0219i direct, nu numai prin rico\u0219eu, dezvoltarea filosofiei la rom\u00e2ni. Lui M\u00e1rton, care se \u0219i \u00eent\u00e2lnise cu Krug, i se datoreaz\u0103 interesul filosofilor maghiari pentru opera lui Krug \u0219i influen\u021ba surprinz\u0103toa\u00adre a acestui filosof modest \u00een Ungaria, Transilvania \u0219i Principatele Dun\u0103rene. A\u0219a cum se \u0219tie, Simeon B\u0103rnu\u021b s-a servit de compendiul m\u00e1rtonian la Blaj, dup\u0103 care l-a \u0219i tra\u00addus \u00een rom\u00e2ne\u0219te, continu\u00e2nd s\u0103 predea dup\u0103 el. Timotei \u021aipar a urmat \u0219i el pilda lui M\u00e1rton, prelucr\u00e2nd Manualul<\/em> krughian \u0219i introduc\u00e2nd \u00een text, \u00een chip de note \u0219i remar\u00adce, extrase din alte scrieri ale filosofului german. Traduc\u0103torii \u0219i profesorii no\u0219tri au lucrat \u00een paradigma lui M\u00e1rton.<\/p>\n\n\n\nO discu\u021bie a esen\u021bialului filosofiei lui Krug trebuie am\u00e2nat\u0103 pentru moment.[19]<\/sup><\/a> Ceea ce intereseaz\u0103 acum este conceptul de \u201efilosofie critic\u0103\u201d pe care M\u00e1rton l-a elabo\u00adrat \u00een prelungirea celui al lui Krug. Definind criticismul, \u00eentr-un paragraf al Manualului de filosofie \u0219i literatur\u0103 filosofic\u0103<\/em>, Krug zice:<\/p>\n\n\n\n\n[C]ine vrea s\u0103 filosofeze corect [\u2026] trebuie pentru aceasta, \u021bin\u00e2nd cont de faptele ne\u00admijlocite ale con\u0219tiin\u021bei sale, s\u0103 caute legile originare ale activit\u0103\u021bii sale complete \u0219i as\u00adtfel s\u0103 ajung\u0103 la principii universal valabile, prin mijlocirea c\u0103rora toate adev\u0103rurile \u0219i certitudinile pot fi nu numai g\u0103site, ci \u0219i unite potrivit ideii unui \u00eentreg \u0219tiin\u021bific. Putem deci numi pe drept aceast\u0103 procedur\u0103 sintetic\u0103 sau critic\u0103, \u00een aceea c\u0103, urm\u00e2nd-o siste\u00admatic \u00een filosofare, examin\u00e2nd precis \u0219i atent fiecare afirma\u021bie \u00eenainte de a o accepta ca doctrin\u0103 \u00een sistemul nostru de convingeri, evit\u0103m orice arbitrar \u0219i orice transcenden\u021b\u0103.[20]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00cen nota la acest paragraf, citim: \u201eCriticismul nu este filosofie<\/em> critic\u0103, ci metod\u0103 <\/em>critic\u0103\u201d.[21]<\/sup><\/a> \u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>,\u00a7119, ideea era tratat\u0103 ceva mai pe larg. Acolo Krug insista c\u0103 criticismul nu trebuie confundat cu kantianismul: chiar dac\u0103 Kant a folosit, \u00een scrierile sale, metoda critic\u0103 \u00een general, \u00een anumite scrieri aceast\u0103 metod\u0103 a primit modific\u0103ri proprii numai lui Kant, care nu pot fi considerate ca determina\u021bii caracteristice ale ei. Criticismul nu trebuie confundat nici cu filosofia critic\u0103 sau kanti\u00adan\u0103; primul este metod\u0103, ultima este sistem, sistem critico-kantian; sistemul este produs dup\u0103 metoda critic\u0103 \u00een general, dar poate con\u021bine tot felul de erori particulare. Kantia\u00adnismul este pentru criticism ceea ce este pironismul pentru scepticism sau platonismul pentru dogmatism, spre exemplu. Criticismul este, fa\u021b\u0103 cu dogmatismul \u0219i scepticismul, precum sinteza fa\u021b\u0103 cu teza \u0219i antiteza, de aceea mai este numit \u0219i \u201emetod\u0103 sintetic\u0103\u201d. Nici M\u00e1rton, cum nici Krug, nu consider\u0103 c\u0103 filosofia critic\u0103 se reduce la cea a lui Kant. \u00cen prefa\u021ba la Systema philosophiae criticae <\/em>el scrie c\u0103 filosofia critic\u0103, a c\u0103rei Idee s-a realizat \u00een opera lui Kant, nu a fost epuizat\u0103 de aceast\u0103 realizare. Ea trebuie dus\u0103 mai departe prin eforturi ulterioare \u00een aceea\u0219i direc\u021bie, cu aceea\u0219i metod\u0103 ca a lui Kant, singura capabil\u0103 s\u0103 d\u0103r\u00e2me scepticismul, asigur\u00e2nd certitudinea cunoa\u0219terii uma\u00adne, s\u0103 ru\u0219ineze \u0219i s\u0103 reduc\u0103 la t\u0103cere pe vecie incredulitatea \u0219i ireligiozitatea, \u0219i s\u0103 \u00eente\u00admeieze prin asta morala \u0219i religia. <\/p>\n\n\n\n\u201eNu to\u021bi a\u0219a-zi\u0219ii filosofi critici, mai scrie Krug, sunt critici filosofici veritabili.\u201d[22]<\/sup><\/a> Dac\u0103 se reclam\u0103 drept filosof critic veritabil, el nu vrea s\u0103 fie considerat drept kantian. \u00cen Prefa\u021ba la edi\u021bia a doua a Manualului<\/em> (1822) Krug protesteaz\u0103 contra unei atare iden\u00adtific\u0103ri, spun\u00e2nd c\u0103 a \u00eenceput de la Kant, c\u00e2nd \u00ee\u0219i f\u0103cea studiile la Wittenberg, pentru c\u0103 filosofia lui era la ordinea zilei \u00een acel moment. \u00cens\u0103 Fichte, Schelling \u0219i Jacobi l-au influen\u021bat \u0219i ei \u0219i au dat g\u00e2ndirii lui o form\u0103 diferit\u0103 de cea a lui Kant. Krug afirm\u0103 c\u0103 nu a fost niciodat\u0103 un kantian \u00een sensul propriu al cuv\u00e2ntului \u0219i c\u0103, chiar dac\u0103 l-a vene\u00adrat \u0219i \u00eel venera \u00eenc\u0103 pe Kant, el nu \u0219i-a pierdut niciodat\u0103 independen\u021ba de g\u00e2ndire, nici nu \u0219i-a construit sistemul mecanic, plec\u00e2nd de la al\u021bi filosofi, ci organic, plec\u00e2nd numai de la propria lui g\u00e2ndire. Krug propune, deci, o<\/em> filosofie critic\u0103, sintetismul transcen\u00addental, diferit\u0103 de idealismul transcendental al lui Kant, o alt\u0103<\/em> filosofie critic\u0103.<\/p>\n\n\n\nNota cea mai important\u0103 a acestui concept este caracterul sintetic<\/em> al criticismului ca metod\u0103. Dogmatismul este o metod\u0103 tetic\u0103, scepticismul, una antitetic\u0103. Criticismul respinge ce e r\u0103u \u00een ambele metode \u0219i p\u0103streaz\u0103 ce e bun. El are \u00een comun cu dogma\u00adtismul faptul c\u0103 procedeaz\u0103 plec\u00e2nd de la principii, iar cu scepticismul, faptul de a nu accepta credul tot ceea ce are aparen\u021ba adev\u0103rului \u0219i a certitudinii. Criticismul nici nu accept\u0103 orice principiu, nici nu respinge totul ca fiind fals \u0219i incert. Dac\u0103 dogmatismul este un despotism filosofic \u0219i scepticismul un anarhism filosofic, criticismul este \u201eade\u00adv\u0103ratul republicanism filosofic\u201d. Iat\u0103 de ce filosoful critic procedeaz\u0103 \u00een spirit republi\u00adcan: el permite oricui poate s\u0103 justifice ra\u021bional un g\u00e2nd s\u0103 ac\u021bioneze ca un membru al comunit\u0103\u021bii filosofilor \u0219i s\u0103 propun\u0103 acel g\u00e2nd nu doar ca pe o p\u0103rere privat\u0103, ci ca pe o reprezentare a ra\u021biunii omene\u0219ti generale \u00een persoana sa, av\u00e2nd valoare de lege pentru to\u021bi concet\u0103\u021benii g\u00e2nditori. Dogmatismul nu urm\u0103re\u0219te dec\u00e2t supunerea fa\u021b\u0103 de sistemul s\u0103u, iar scepticismul condamn\u0103 dinainte orice g\u00e2nd care caut\u0103 o \u00eentemeiere \u0219tiin\u021bific\u0103. Astfel, conchide Krug, criticismul este singura metod\u0103 \u00een care libertatea judec\u0103\u021bii pro\u00adprii este compatibil\u0103 cu cea mai riguroas\u0103 legalitate (Gesetzm\u00e4\u00dfigkeit<\/em>) a g\u00e2ndirii. Criti\u00adcismul este, \u00een spirit, republican \u0219i liberal.<\/p>\n\n\n\n\u201eFoarte notabil\u0103 aceast\u0103 paralel\u0103 dintre metode filosofice \u0219i categorii politice!\u201d, exclam\u0103 J. Haj\u00f3s, discut\u00e2nd Manualul<\/em> lui Krug \u00een prelucrarea lui \u021aipar.[23]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 ana\u00adlogie este at\u00e2t de curajoas\u0103 \u00eenc\u00e2t K\u00f6teles, semnal\u00e2nd-o \u00een Enciclopedia filosofic\u0103<\/em> (1829), a sim\u021bit nevoia s\u0103 o atenueze \u0219i s\u0103 o aduc\u0103 \u00een direc\u021bia organiz\u0103rii politice exis\u00adtente: \u201eCriticismul, scrie acesta, este o monarhie filosofic\u0103 moderat\u0103, \u00een care libertatea g\u00e2ndirii se une\u0219te cu stricta legalitate\u201d[24]<\/sup><\/a>. M\u00e1rton, \u00een Prefa\u021ba compendiului de filosofie krughian\u0103, reia ideea: \u201efilosofia critic\u0103 ne scoate din dogmatismul vierm\u0103nos, din care rezult\u0103 incer\u00adti\u00adtudine \u0219i robie, aduc\u00e2ndu-ne la libertate \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 solid\u0103\u201d[25]<\/sup><\/a>. \u00cen paragraful corespunz\u0103tor (\u00a7119, observa\u021bia 1), el r\u0103m\u00e2ne fidel lui Krug: \u201eCriticismus, verus Republicanismus philosophicus\u201d[26]<\/sup><\/a>. Analogia vine \u00eens\u0103 de la Kant \u00eensu\u0219i, care scrie urm\u0103toarele:<\/p>\n\n\n\n\n\u00cen toate \u00eentreprinderile ei, ra\u021biunea trebuie s\u0103 se supun\u0103 criticii \u0219i nu poate \u00eempiedica li\u00adbertatea acesteia prin nicio interdic\u021bie, f\u0103r\u0103 a se p\u0103gubi pe sine \u00eens\u0103\u0219i \u0219i f\u0103r\u0103 a-\u0219i atrage b\u0103nuieli sup\u0103r\u0103toare. Aici nimic nu este at\u00e2t de important sub aspectul utilit\u0103\u021bii, nimic at\u00e2t de sf\u00e2nt, \u00eenc\u00e2t s\u0103 se poat\u0103 sustrage acestei anchete scrut\u0103toare \u0219i riguroase, care nu \u021bine seam\u0103 de niciun fel de autoritate personal\u0103. Pe aceast\u0103 libertate se bazeaz\u0103 chiar existen\u021ba ra\u021biunii, care nu are o autoritate dictatorial\u0103, ci a c\u0103rei decizie nu este niciodat\u0103 dec\u00e2t acordul cet\u0103\u021benilor liberi, fiecare din ei av\u00e2nd dreptul s\u0103-\u0219i poat\u0103 exprima f\u0103r\u0103 re\u00adzerve obiec\u021biile, ba chiar veto<\/em>-ul lui.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDisting\u00e2nd \u0219i abstr\u0103g\u00e2nd criticismul de kantianism, devine posibil\u0103 aplicarea conceptului \u00een istoria filosofiei. Filosofia critic\u0103 devine astfel un proiect al \u00eentregii \u201ere\u00adpublici\u201d a filosofilor, care trebuie dezvoltat prin polemica ra\u021bional\u0103 inter pares<\/em>, inclusiv prin critica doctrinelor lui Kant, care nu poate pretinde la vreo autoritate personal\u0103 particular\u0103. Aceast\u0103 critic\u0103 a kantianismului este chiar necesar\u0103, pentru a-l \u00eempiedica s\u0103 se transforme \u00eentr-un nou dogmatism. Este astfel posibil pentru un filosof s\u0103 fie deopo\u00adtriv\u0103 criticist \u0219i anti-kantian. Kantianismul \u0219i anti-kantianismul reprezint\u0103, \u00een istoria filosofiei, o antinomie a ra\u021biunii, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ideea de filosofie critic\u0103, care conduce la o redefinire a acesteia.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\n2. Wilhelm Traugott Krug (1770\u20131842)<\/strong><\/h5>\n\n\n\n\u00a7. Krug este un filosof pe care to\u021bi istoricii \u00eel consider\u0103 modest. Nici \u00een timpul vie\u021bii nu s-a bucurat de reputa\u021bia unui filosof important, \u00eens\u0103 era foarte cunoscut ca autor de scrieri populare. Ast\u0103zi, \u00eel \u00eent\u00e2lnim cel mult men\u021bionat \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Schelling, c\u0103ruia i-a cerut s\u0103-i \u201ededuc\u0103\u201d din Absolut stiloul cu care scria, \u0219i cu Hegel, care a fost suficient de agasat de aceast\u0103 cerere pentru a-i r\u0103spunde \u00eentr-un pamflet, \u201eCum \u00een\u021belege sim\u021bul comun filosofia\u201d. Dac\u0103 n-ar fi fost influen\u021ba lui \u00een lumile a doua \u0219i a treia ale filosofiei europene[28]<\/sup><\/a>, \u00een prima jum\u0103tate a secolului al 19-lea, Krug ar fi fost acoperit de uitare complet. \u00cens\u0103 importan\u021ba lui pentru acest col\u021b de lume cu greu ar putea fi subestimat\u0103. Scrierile sale au fost traduse \u00een latin\u0103, maghiar\u0103, greac\u0103, rus\u0103, polonez\u0103, suedez\u0103, rom\u00e2n\u0103 \u0219i au furnizat, nu o dat\u0103, baza \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului filosofic ele\u00admentar \u00een aceste spa\u021bii. C\u0103rui fapt i s-a datorat aceast\u0103 uimitoare popularitate? Foarte probabil, faptului c\u0103 a f\u0103cut accesibil\u0103 \u201efilosofia critic\u0103\u201d multora care \u00eel g\u0103seau pe Kant prea obscur \u0219i dificil. De altfel, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd vine vorba despre Krug se men\u021bio\u00adneaz\u0103, invariabil, c\u0103 a fost \u201esuccesorul lui Kant la K\u00f6nigsberg\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00centr-adev\u0103r, Krug a predat, din 1804 \u00een 1809, la K\u00f6nigsberg, \u00een locul lui Kant, ca\u00adre tocmai murise. Venea de la Frankfurt, unde de\u021binuse primul s\u0103u post de profesor plin (1801\u20131804), dup\u0103 mai mul\u021bi ani \u00een care fusese profesor adjunct la Wittenberg. \u00cen 1809 a plecat la Leipzig, unde a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii, \u201ecatedra lui Kant\u201d fiind ocupa\u00adt\u0103 de Herbart, p\u00e2n\u0103 \u00een 1833. Succed\u00e2ndu-i lui Kant, ai c\u0103rui pantofi erau mult prea mari pentru el, Krug nu a preluat automat \u0219i \u0219tafeta kantianismului sau rolul de scolarh al criticismului; el nu a fost chemat la K\u00f6nigsberg pentru c\u0103 ar fi fost considerat cel mai apt s\u0103 continue munca lui Kant, sau cel mai \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 predea filosofia acestuia, a\u0219a cum se d\u0103 a \u00een\u021belege c\u00e2nd se pomene\u0219te acest fapt biografic, cu care se judec\u0103 geografic \u00een istoria filosofiei. Krug \u00eensu\u0219i, cum am v\u0103zut, nu se considera un kantian veritabil. Avea Krug dreptate, sau preten\u021biile sale la independen\u021b\u0103 filosofic\u0103 erau de\u0219erte?<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Ultimul istoric important care a scris despre Krug este, poate, \u0219i cel mai com\u00adpetent \u00een materie de kantianism: este vorba despre Erich Adickes, care \u00eei consacr\u0103 c\u00e2te\u00adva pagini \u00een celebra German Kantian Bibliography<\/em>[29]<\/sup><\/a>, la aproape o jum\u0103tate de secol de la moarte. Krug \u201eintr\u0103 \u00een r\u00e2ndul f\u0103uritorilor de sistem\u201d cu scrierea sa din 1801, Entwurf eines enuen Organon des Philosophie, oder Versuch \u00fcber die Principien der philosophischen Erkenntniss <\/em>(Schi\u021b\u0103 a unui nou organon al filosofiei, sau cercetare asupra principiilor cunoa\u0219terii filosofice<\/em>).Acolo el formuleaz\u0103 un program filosofic a c\u0103rui prim\u0103 \u2013 \u0219i cea mai original\u0103, deci important\u0103 \u2013 realizare este Fundamentalphilo\u00adsophie <\/em>din 1803. Adickes consider\u0103 c\u0103 preten\u021bia lui Krug de a nu fi fost un kantian \u00een sensul strict al termenului \u201ea fost \u00een principal motivat\u0103 de vanitatea autorului [\u2026]; el a fost f\u0103cut de ea s\u0103 nege c\u0103-i este \u00eendatorat lui Kant \u0219i s\u0103 vorbeasc\u0103 despre un \u2018sistem al lui propriu\u201d[30]<\/sup><\/a>. Dar g\u00e2ndirea lui Krug a fost, \u0219i \u00eenainte de 1801 (c\u00e2nd era un \u201eKantian tolerabil-ortodox\u201d[31]<\/sup><\/a>), \u0219i dup\u0103 aceast\u0103 dat\u0103 \u201ebazat\u0103 \u00een modul cel mai hot\u0103r\u00e2t pe filosofia kantian\u0103\u201d[32]<\/sup><\/a>. Totu\u0219i, admite Adickes, \u201eel nu este un kantian \u00e0 tout prix<\/em>; are curajul opi\u00adniilor private, chiar c\u00e2nd acestea merg contra mare\u0219alului-\u0219ef de la K\u00f6nigsberg\u201d.[33]<\/sup><\/a> Iat\u0103 \u0219i aprecierea general\u0103 a filosofiei lui Krug de c\u0103tre eminentul kantolog german:<\/p>\n\n\n\n\nIdeea lui de baz\u0103 a fost s\u0103 aduc\u0103 filosofia kantian\u0103 pe c\u00e2t se poate de aproape de g\u00e2ndi\u00adrea omului mediu. De aceea el \u00eencearc\u0103 s\u0103 rotunjeasc\u0103 unghiurile ascu\u021bite, de care s-ar putea lovi inteligen\u021ba obi\u0219nuit\u0103; el elimin\u0103 toate paradoxele kantiene \u0219i d\u0103 sistemului \u00een general o form\u0103 mai pu\u021bin strict\u0103 \u0219i un colorit mai pu\u021bin viu, \u2013 astfel \u00eenc\u00e2t chiar vederile care stau cel mai departe de con\u0219tiin\u021ba educat\u0103 medie \u00ee\u0219i pierd mare parte din aparen\u021ba lor surprinz\u0103toare \u0219i stranie. Filosofia lui este o filosofie \u201ead usum Delphini\u201d. Este pre\u00adzentat\u0103 publicului \u00eentr-un stil clar \u0219i echilibrat, care curge ca murmurul voios al unui p\u00e2\u00adr\u00e2u \u00eentr-o vale u\u0219or \u00eenclinat\u0103, guraliv \u0219i neobosit, \u2013 neoferind niciodat\u0103 nici cea mai mi\u00adc\u0103 dificultate min\u021bii cititorului, \u2013 \u0219i, ca \u0219i p\u00e2r\u00e2ul, mai degrab\u0103 ocolind obstacolele dec\u00e2t \u00eenl\u0103tur\u00e2ndu-le.[34]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDin aceast\u0103 evaluare se \u00een\u021belege pentru ce a pl\u0103cut Krug \u0219i pentru ce a convenit foarte bine mi\u0219c\u0103rii spiritului maghiar de dup\u0103 polemica \u00een jurul lui Kant. Direc\u021bia acesteia fiind tocmai \u00eenspre \u00eemp\u0103carea kantianismului cu sim\u021bul comun, filosofia lui Krug a furnizat un model \u0219i materiale de construc\u021bie pentru sistemele domestice.<\/p>\n\n\n\nDar Adickes expediaz\u0103 prea dispre\u021buitor preten\u021bia lui Krug de a avea un sistem propriu \u0219i este pu\u021bin prea zelos \u00een a reduce \u201esintetismul transcendental\u201d al lui Krug la o reformulare pedant\u0103 \u0219i popular\u0103 a filosofiei lui Kant, chiar cu pre\u021bul de a diminua im\u00adportan\u021ba propriilor observa\u021bii. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 filosofia kantian\u0103 este reformulat\u0103 \u0219i resistematizat\u0103 \u00een sistemul lui Krug \u0219i c\u0103 acest sistem este construit \u00een mare parte cu prefabricate kantiene. \u00cens\u0103 filosofema central\u0103 nu este kantian\u0103. De altfel, nu exist\u0103 un consens printre istoricii filosofiei asupra pozi\u021biei lui Krug. Dintre cei mai vechi, unii \u00eel consider\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, ca apar\u021bin\u00e2nd \u0219colii lui Kant.[35]<\/sup><\/a> \u00cenc\u0103 unii, ca dezvolt\u00e2nd filosofia critic\u0103.[36]<\/sup><\/a> Al\u021bii, \u00een schimb, \u00eel trec printre \u201esemi-kantieni\u201d[37]<\/sup><\/a>, recunosc\u00e2nd influen\u021ba lui Jacobi asupra lui. \u00cenc\u0103 al\u021bii, f\u0103c\u00e2nd din aceast\u0103 influen\u021b\u0103 factorul cardinal, \u00eel \u00eencadreaz\u0103 printre adep\u021bii \u201efilosofiei credin\u021bei\u201d a lui Jacobi[38]<\/sup><\/a> sau printre \u201emistici\u201d[39]<\/sup><\/a>. Sunt \u0219i unii care \u00eei atribuie un sincretism dogmatisto-idealist.[40]<\/sup><\/a> Al\u021bii v\u0103d \u00een el un imitator al lui Fichte.[41]<\/sup><\/a> Ion Petrovici scrie \u0219i el c\u0103 \u201eKrug [\u2026] \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea un kantianism alterat cu Fichte \u0219i totodat\u0103 scobor\u00e2t din \u00een\u0103l\u021bimile sale la nivelul bunului sim\u021b comun\u201d.[42]<\/sup><\/a> Dar c\u00e2t mai poate fi numit\u0103 \u201ekantianism\u201d o astfel de concep\u021bie?<\/p>\n\n\n\nComentatori mai recen\u021bi subliniaz\u0103, pe bun\u0103 dreptate, eclectismul<\/em> metodologic al lui Krug \u0219i caracterul non-kantian, uneori chiar prekantian, al unor p\u0103r\u021bi \u00eentregi ale sistemului s\u0103u, e.g. estetica.[43]<\/sup><\/a> Doctrina central\u0103 a lui Krug, elaborat\u0103 \u00een anii 1801\u20131803, singura \u00een care se poate g\u0103si un con\u021binut relativ original, este, \u00een inten\u021bie, dac\u0103 nu \u0219i \u00een realizare, mai apropiat\u0103 de t\u00e2n\u0103rul Schelling, care \u0219i el \u00eel reg\u00e2ndea mai degrab\u0103 pe Fichte dec\u00e2t de Kant. Krug caut\u0103 concilierea idealismului \u0219i realismului, privite ca anti\u00adte\u00adtice, dintr-un punct de vedere superior, cel al \u201esintetismului transcendental\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. S\u0103 examin\u0103m pe scurt doctrina care constituie miezul \u201efilosofiei fundamenta\u00adle\u201d a lui Krug.<\/p>\n\n\n\n\u00cen prima lui scriere sistematic\u0103, Entwurf eines neuen Organon des Philosophie <\/em>(1801), filosoful formuleaz\u0103 o serie de considera\u021bii despre structura sistemului cunoa\u0219\u00adterii filosofice. Aceasta se divide \u00een dou\u0103 sec\u021biuni principale, una speculativ\u0103 \u0219i una moral\u0103 (\u00a78). De aici \u00eemp\u0103r\u021birea filosofiei \u00een teoretic\u0103 \u0219i practic\u0103. Filosofia teoretic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina g\u00e2ndirii (logic\u0103), cea a cunoa\u0219terii \u0219i cea a gustului (\u00a79). Filosofia practic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina dreptului, doctrina virtu\u021bii \u0219i doctrina religiei (\u00a710). Filo\u00adsofia \u00een general se \u00eemparte \u00een pur\u0103 \u0219i aplicat\u0103 (\u00a711).<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 aceste dihotomii c\u00e2t se poate de comune, Krug introduce o nou\u0103 distinc\u021bie, care \u00eei permite s\u0103-\u0219i precizeze mai bine conceptul de sistem filosofic. Filosofia practic\u0103 \u0219i cea moral\u0103, luate \u00eempreun\u0103, constituie ceea ce se poate numi filosofie derivat\u0103, prin contrast cu o filosofie mai \u00eenalt\u0103, care poate fi numit\u0103 filosofie fundamental\u0103 (\u00a712). Prezen\u021ba acestei discipline \u00een sistem este ceea ce caracterizeaz\u0103 g\u00e2ndirea lui. Influen\u021ba acesteia asupra altor filosofi care au contat \u00een spa\u021biul nostru este palpabil\u0103 (e.g. J\u00e1nos Imre). Krug argumenteaz\u0103 pentru necesitatea acestei discipline \u00een felul urm\u0103tor. Filoso\u00adfia teoretic\u0103 \u0219i cea practic\u0103 \u00ee\u0219i au fiecare principiile lor particulare, care sunt diferite, c\u0103ci obiectele acestor filosofii sunt diferite. Dar, \u00een m\u0103sura \u00een care am\u00e2ndou\u0103 sunt filo\u00adsofie, ele trebuie s\u0103 aib\u0103 \u0219i principii comune. A\u0219adar, trebuie s\u0103 existe o filosofie care s\u0103 nu fie nici pur teoretic\u0103, nici pur practic\u0103, ci ambele deodat\u0103 \u0219i care s\u0103 con\u021bin\u0103 prin\u00adcipiile comune ale filosofiei teoretice \u0219i ale celei practice. Aceasta este filosofia funda\u00admental\u0103, sau elementar\u0103, sau arhologia, \u0219tiin\u021ba principiilor filosofiei \u00een genere. Ca \u0219tiin\u00ad\u021b\u0103 a principiilor filosofiei \u00een genere, arhologia este \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 a posibilit\u0103\u021bii filosofiei \u00een genere, adic\u0103 filosofie a filosofiei (cam \u00een acela\u0219i sens, spune el, \u00een care vorbim despre o filosofie a istoriei sau a matematicii). Ea este, afirm\u0103 Krug, autenticul organon al filosofiei, \u0219i nu logica. Elaborarea ulterioar\u0103 a filosofiei fundamentale, \u00een Fundamen\u00adtalphilosophie<\/em>, comport\u0103 o reluare \u0219i dezvoltare a rezultatelor ob\u021binute \u00een Entwurf.<\/em><\/p>\n\n\n\n\u00a7. Aceste considera\u021bii metafilosofice arat\u0103 c\u0103 Krug executa varia\u021biuni pe o tem\u0103 reinholdian\u0103. Reinhold \u00eei fusese profesor la Wittemberg \u0219i \u00eei ar\u0103tase, spune el, limitele filosofiei kantiene. Krug recunoa\u0219te, a\u0219adar, influen\u021ba lui Reinhold, anterioar\u0103 celei a lui Fichte, Schelling \u0219i Jacobi. Reinhold fusese primul titular al unei catedre de \u201efiloso\u00adfie critic\u0103\u201d, unul dintre primii exponen\u021bi ai filosofiei kantiene \u00een universit\u0103\u021bile germane. Pred\u00e2nd aceast\u0103 filosofie, el a ajuns s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli cu privire la fundamentele sale \u0219i la validitatea deduc\u021biilor kantiene. Reinholt \u0219i-a propus s\u0103 reconstruiasc\u0103 filosofia critic\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 din ea o veritabil\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103. Pentru ca filosofia s\u0103 fie \u0219tiin\u021bific\u0103, ea trebuie s\u0103 devin\u0103 sistem<\/em>. Forma \u0219tiin\u021bific\u0103 este forma sistemului, filosofia \u0219tiin\u021bific\u0103 este filosofie sistematic\u0103. Reinhold s-a angajat \u00eentr-o cercetare asupra no\u021biunii de sistem al filosofiei. Orice sistem se sprijin\u0103 pe un singur principiu, din care toate celelalte propo\u00adzi\u021bii filosofice care \u00eel compun trebuie s\u0103 fie \u201ederivabile\u201d (derivarea nu se reduce la de\u00adduc\u021bia formal\u0103, de\u0219i este \u201esilogism\u201d; ea trebuie s\u0103 fie relevant\u0103 din punct de vedere al justific\u0103rii episte\u00admice). Principiul, care este o propozi\u021bie sintetic\u0103<\/em>, trebuie s\u0103 fie auto-evident, \u00eentru\u00adc\u00e2t altfel ar avea nevoie la r\u00e2ndul lui de un alt principiu din care s\u0103 fie derivat.<\/p>\n\n\n\nNoul sistem al filosofiei critice, pe care l-a propus \u0219i ap\u0103rat Reinhold \u00eentre 1789 \u0219i 1797, s-a numit Elementarphilosophie<\/em>. Influen\u021ba acestuia asupra filosofiei germane con\u00adtem\u00adporane a fost \u00eentins\u0103 \u0219i fertil\u0103. Cum s-a spus, \u201eReinhold, prin diseminarea g\u00e2ndi\u00adrii kantiene \u0219i transpunerea aceleia\u0219i g\u00e2ndiri, a oferit at\u00e2t o cale de intrare \u00een filosofia lui Kant, c\u00e2t \u0219i o problematic\u0103 irezistibil\u0103 care le-a servit drept punte filosofilor orien\u00adta\u021bi spre idealism care l-au urmat\u201d.[44]<\/sup><\/a> Fichte \u0219i t\u00e2n\u0103rul Schelling au adoptat problematica lui Reinhold \u0219i au n\u0103zuit s\u0103 dea sisteme care s\u0103 corecteze, s\u0103 extind\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fundeze filosofia critic\u0103. Este evident c\u0103 \u0219i Krug a adoptat problematica lui Reinhold \u0219i c\u0103 a sa Fundamentalphilosophie<\/em> se dore\u0219te o replic\u0103 la Elementarphilo\u00adsophie<\/em> a primului s\u0103u maestru. Dar Krug s-a inspirat \u0219i de la al\u021bi filosofi care \u00eel urmase\u00adr\u0103 pe Reinhold. \u201eSistemul sintetismului transcendental\u201d, a\u0219a cum se subintituleaz\u0103 Fundamentalphilo\u00adsophie<\/em>, este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o \u00eeng\u00e2nare a capitolelor introductive din Sistemul idealis\u00admului transcendental<\/em> (1800) al lui Schelling, care \u00eel reg\u00e2ndea pe Fichte. A\u0219adar Krug este unul dintre numero\u0219ii creatori de sistem din epoca \u201evon Kant bis Hegel\u201d, influen\u021bat de Fichte, a\u0219a cum a ajuns s\u0103 fie, pentru o vreme, \u0219i Reinhold. Krug a propus o filosofie a activit\u0103\u021bii Eului, \u00eens\u0103 a \u021binut s\u0103 se demarce de idealismul tran\u00adscendental (\u00een versiunile lui Fichte \u0219i Schelling), \u00een m\u0103sura \u00een care acesta, f\u0103c\u00e2nd din Eul absolut fundamentul \u0219i limita ultim\u0103 a filosofiei, mergea dincolo de limitele con\u0219ti\u00adin\u021bei, care, pentru Krug, disci\u00adpo\u00adlul lui Reinhold, circumscriu domeniul filosof\u0103rii. Idea\u00adlismul lui Fichte \u0219i Schelling nu este, pentru Krug, transcendental, ci transcendent<\/em>. Idealismul \u0219i realismul, pozi\u021bii antite\u00adtice, devin, numai \u00een cadrul sintetismului, care suprim\u0103 opozi\u021bia lor \u00eentr-o sintez\u0103 mai fundamental\u0103, transcendentale.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\nPrin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\nPrincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
Keywords: <\/strong>critical philosophy; Kantianism; eclecticism; Hungarian philosophy; Roma\u00adnian philosophy; Wilhelm Traugott Krug; Rozgonyi J\u00f3zsef; M\u00e1rton Istvan; Imre J\u00e1nos; Simeon B\u0103rnu\u021b.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\n\n\n\n\n\u00a7. \u00cencep\u00e2nd din 1765 \u0219i p\u00e2n\u0103 la 1867, Transilvania a fost un \u201emare principat\u201d \u00een componen\u021ba Imperiului habsburgic (din 1804, Imperiu al Austriei). Dar, a\u0219a cum se \u0219tie, datorit\u0103 puterii tradi\u021bionale a nobilimii maghiare, via\u021ba cultural\u0103 a Transilvaniei era aliniat\u0103 celei a Ungariei. De altfel, Transilvania nu mai avea universitate. Existase una \u00een Cluj, din 1698 p\u00e2n\u0103 \u00een 1786, cu patru facult\u0103\u021bi \u0219i drept de a conferi titlurile de bacca\u00adlaureus, magister<\/em> \u0219i doctor<\/em>. \u00cen 1780, facultatea filosofic\u0103 avea cinci catedre: logi\u00adc\u0103 \u0219i metafizic\u0103, fizic\u0103, matematic\u0103, geometrie \u0219i istorie. \u00cencep\u00e2nd din 1786, Universitats Claudiopolitana a devenit Lyceum Regium Academicum, p\u0103str\u00e2nd, \u00eenc\u0103, trei facult\u0103\u021bi (filosofic\u0103, juridic\u0103 \u0219i medical\u0103), dar integr\u00e2nd \u0219i cursul secundar, \u0219i pierz\u00e2nd dreptul de a acorda titlul de doctor. \u201eAcademiile\u201d, \u201eliceele\u201d \u0219i \u201egimnaziile\u201d erau cele mai \u00eenalte institu\u021bii de \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt, cu rang cel mult \u201esemiuniversitar\u201d. Cea mai apropiat\u0103 universi\u00adtate era la Pesta \u0219i ea a fost alma mater<\/em> a multor intelectuali rom\u00e2ni, mai ales b\u0103n\u0103\u021beni<\/em>,dintre care unii au un loc \u0219i \u00een istoria filosofiei de la noi: Eftimie Murgu, Petru Maler-C\u00e2mpenau, Pavel Vasici-Ungureanu \u2013 to\u021bi doctori (\u00een drept, filosofie, respectiv medici\u00adn\u0103) ai acestei universit\u0103\u021bi. Nu este surprinz\u0103tor, a\u0219adar, c\u0103 filosofia le-a venit rom\u00e2nilor din Imperiu \u00een primul r\u00e2nd de la Pesta[1]<\/sup><\/a> \u0219i c\u0103 era o filosofie ce ap\u0103ruse din fr\u0103m\u00e2nt\u0103rile vie\u021bii politice, confesionale \u0219i intelectuale maghiare.<\/p>\n\n\n\nMediul intelectual maghiar a intermediat \u00eent\u00e2lnirea rom\u00e2nilor transilv\u0103neni cu fi\u00adlosofia european\u0103, \u00een spe\u021b\u0103 cu filosofia care avea curs \u00een Austria. A\u0219a cum am amintit altundeva[2]<\/sup><\/a>, \u00een Austria p\u0103trunderea filosofiei kantiene a fost \u00eengreunat\u0103 de autorit\u0103\u021bi prin m\u0103suri de cenzur\u0103. Filosofia agreat\u0103 oficial a fost ini\u021bial cea wolffian\u0103, predat\u0103 dup\u0103 manuale elementare precum cel al lui Baumeister (1709\u20131785). Mai apoi aceasta a f\u0103cut loc unui dogmatism eclectic, ra\u021bionalisto-empirist. Manualele care se foloseau, cele mai populare, erau cele ale lui Storchenau (1731\u20131797). Dup\u0103 survenirea \u201e\u0219ocului\u201d kantian, manualele autorizate au acordat un spa\u021biu larg criticii lui Kant, e.g. la Karpe (1747\u20131806), apoi au \u00eenceput s\u0103 integreze elemente de doctrin\u0103 kantian\u0103, e.g. la Likawetz (1773\u20131850), conserv\u00e2nd \u00eens\u0103 o metafizic\u0103 \u0219i o moral\u0103 consonante cu dog\u00admele cato\u00adlicismului. Aceea\u0219i dinamic\u0103 se constat\u0103 \u00een spa\u021biul cultural maghiar. Ea con\u00adst\u0103 \u00een evolu\u021bia dogmatismului, de la un ra\u021bionalism wolffian p\u00e2n\u0103 la un eclectism care se pretindea membru al familiei filosofiilor \u201ecritice\u201d. Acest eclectism \u201ecritic\u201d a ajuns s\u0103 fie predat \u00een liceele catolice \u00een care \u0219i-au f\u0103cut studiile \u0219i rom\u00e2nii care n-au studiat la Gimnaziul episcopal din Blaj, singura \u0219coal\u0103 confesional\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, greco-catolic\u0103. \u00cen \u0219colile reformate, e.g. la Tg. Mure\u0219 \u0219i la Aiud, unde a predat Samuel K\u00f6teles (1770\u20131831), a avut succes o alt\u0103 specie de \u201efilosofie critic\u0103\u201d, cea a germanului Wilhelm Traugott Krug (1770\u20131842). Krug a fost exploatat intensiv de unii filosofi eclectici maghiari, care au avut \u0219i elevi rom\u00e2ni, e.g. J\u00e1nos Imre (1790\u20131832), \u00eencep\u00e2nd din anii 1820.<\/p>\n\n\n\nPrefacerile filosofiei de catedr\u0103 \u00een \u0219colile ungare se reflect\u0103 \u0219i \u00een activitatea filo\u00adsofic\u0103 a rom\u00e2nilor transilv\u0103neni, care au imitat modele ungure\u0219ti: M\u00e1rton, Imre, Verner, Schedius. \u00cen cele ce urmeaz\u0103 m\u0103 voi limita numai la considerarea dezvolt\u0103rii \u201efilosofiei critice\u201d \u00eentre frontierele Transilvaniei. Nu voi trata despre activitatea ardele\u00adnilor \u0219i b\u0103n\u0103\u021benilor \u00een Principatele Dun\u0103rene, l\u0103s\u00e2ndu-i deoparte pe Murgu \u0219i C\u00e2mpeanu-Maler, pe August Treboniu Laurian \u0219i pe B\u0103rnu\u021b la Ia\u0219i. Voi ar\u0103ta c\u0103 rom\u00e2\u00adnii transilv\u0103neni au avut acces la filosofia kantian\u0103 prin mijlocirea diverselor critici ale kantianismului \u0219i a unor aproprieri eclectice a doctrinelor lui Kant. Rezisten\u021ba la Kant a precedat \u0219i a \u00eempiedicat, o lung\u0103 vreme, receptarea acestuia.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\n1. Tribula\u021biile criticismului \u00een Ungaria<\/strong><\/h5>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen Ungaria, filosofia lui Kant p\u0103trunsese destul de devreme. Un bavarez, adept al lui Kant, Johann Delling (1764\u20131838), era profesor la Academia din P\u00e9cs la \u00eencepu\u00adtul anilor 1790. \u00cenc\u0103 \u00eenainte, \u00eencep\u00e2nd din 1785, un alt german, Anton Kreil (1757\u20131833), fusese numit, la recomandarea \u00eemp\u0103ratului Iosif al II-lea, profesor de filosofie la Universitatea din Pesta. Kreil era kantian, dar \u00een plus era francmason \u0219i republican, se spune chiar c\u0103 a tradus \u00een german\u0103 Marsilieza. \u00cen 1795, o conspira\u021bie a \u201eiacobinilor\u201d maghiari a fost demascat\u0103.[3]<\/sup><\/a> Ace\u0219tia urm\u0103reau, \u00eentre altele, transformarea Ungariei \u00eentr\u2011o republic\u0103 federal\u0103 pe baze etnice. Kreil era asociat cu aceast\u0103 mi\u0219care, fiind prie\u00adten cu P\u00e1l \u0150z, membru al societ\u0103\u021bii \u201eLibertate \u0219i egalitate\u201d (una dintre cele dou\u0103 socie\u00adt\u0103\u021bi secrete iacobine), arestat \u00een decembrie 1794 \u0219i executat pe 2 iunie 1795. Kreil a fost \u0219i el inculpat \u0219i judecat. El \u0219i kantianismul au fost acuza\u021bi c\u0103 promovau ateismul \u0219i anti-monarhismul. Spre deosebire de \u0150z, Kreil a sc\u0103pat necondamnat, \u00eens\u0103 a fost expulzat din Budapesta. Predarea filosofiei lui Kant, \u00eens\u0103, a fost interzis\u0103, prin decretul Cancela\u00adriei din 23 iunie 1795, \u00een toate \u0219colile catolice din Ungaria \u0219i de la orice catedr\u0103, nu numai de la cele de filosofie. Drept consecin\u021b\u0103, \u0219i Delling \u0219i-a pierdut postul. \u00cen Uni\u00adversitatea din Pesta, a\u0219adar, unde au studiat mul\u021bi intelectuali rom\u00e2ni din Banat \u0219i Ardeal, filosofia kantian\u0103 nu a putut fi men\u021bionat\u0103 dec\u00e2t \u00een scopuri polemice.<\/p>\n\n\n\nUngaria se alinia astfel cu Austria \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103, \u00eens\u0103 opozi\u021bia la filosofia kantian\u0103 a durat mai pu\u021bin\u0103 vreme. Unul dintre factorii care explic\u0103 acest lucru este dorin\u021ba maghiarilor ambi\u021bio\u0219i de a pleca la studii \u00een str\u0103in\u0103tate; or, Austria nu era \u00een str\u0103in\u0103tate, ci acas\u0103, de aceea ei se orientau spre universit\u0103\u021bile germane, dar \u0219i din alte spa\u021bii, unde filosofia kantian\u0103 era cultivat\u0103 \u0219i era \u00een vog\u0103. Alt factor este prezen\u021ba masi\u00adv\u0103 a reforma\u021bilor \u00een societatea maghiar\u0103. \u00cen \u0219colile reformate (\u0219i luterane, de altfel), filosofia lui Kant se putea preda \u0219i studia. Kant a avut, astfel, adep\u021bi printre protestan\u021bi. Existen\u021ba a dou\u0103 tabere, cea a catolicilor anti-kantieni \u0219i a protestan\u021bilor pro-kantieni a dus la o polemic\u0103 \u00een jurul filosofiei lui Kant, un episod definitoriu pentru istoria filoso\u00adfiei \u00een Ungaria la \u00eenceputul secolului al XIX-lea.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Dezbaterea \u00een jurul lui Kant a fost st\u00e2rnit\u0103 de opusculul Dubia de initiis trans\u00adcen\u00addentalis idealismi Kantiani<\/em>[4]<\/sup><\/a>, publicat \u00een 1792 de c\u0103tre J\u00f3zsef Rozgonyi (1756\u20131823)[5]<\/sup><\/a>. Rozgonyi a studiat la Utrecht (1784\u20131788), unde s-a impregnat de filosofia sim\u00ad\u021bului comun sco\u021bian, difuzat\u0103 de profesorul s\u0103u, Johann Friedrich Hennert (1733\u20131813). A petrecut apoi un semestru \u00een Anglia, la Oxford, posibil apoi \u0219i \u00een alte centre univer\u00adsitare din Anglia, Fran\u021ba \u0219i Elve\u021bia. \u00cen noiembrie 1789 s-a \u00eenscris la Universitatea din G\u00f6ttin\u00adgen, dar a mers \u00een mai multe r\u00e2nduri la Jena \u0219i la Halle, pentru a-i asculta pe Karl Rein\u00adhold \u0219i pe L. H. von Jakob, \u201eduumvirii\u201d pe care \u00eei aprecia drept cei mai com\u00adpeten\u021bi \u00een filosofia lui Kant, pentru a-\u0219i \u00eensu\u0219i aceast\u0103 filosofie. \u00cencep\u00e2nd din 1791 a fost profesor \u00eentr-un gimnaziu din Slovacia superioar\u0103, la Losonc (Lu\u010denec), unde a r\u0103mas \u0219apte ani. \u00cen 1796 a fost numit profesor de filosofie la Colegiul teologic reformat din S\u00e1rospatak. Car\u00adtea lui Rozgonyi, scris\u0103 la Losonc, a avut un ecou modest \u00een Euro\u00adpa. Reinhold \u0219i Jakob nu au dat curs provoc\u0103rii lui Rozgonyi, nu s-au angajat \u00een pole\u00admic\u0103. A ap\u0103rut, \u00een schimb, \u00een 1793, o recenzie defavorabil\u0103 a unui anonim, posibil un luteran maghiar.[6]<\/sup><\/a> Numai t\u00e2rziu, datorit\u0103 lui Schultze, care s-a entuziasmat de existen\u021ba unui anti-kantian \u201ep\u00e2n\u0103 \u0219i \u00een Ungaria\u201d, a \u00eenceput s\u0103 se scrie \u0219i favorabil despre Rozgonyi \u00een lumea ger\u00adma\u00adn\u0103. \u00cen schimb, aceast\u0103 c\u0103r\u021bulie a declan\u0219at o furtun\u0103 \u00een paha\u00adrul cu ap\u0103 al mediului filoso\u00adfic ungar.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Dubia<\/em>, Rozgonyi pune \u00eentreb\u0103ri, ironic, arog\u00e2ndu-\u0219i pozi\u021bia unui t\u00e2n\u0103r student (el, care era mai v\u00e2rstnic dec\u00e2t profesorii), ilu\u0219trilor Reinhold \u0219i Jakob, privind unele pasaje considerate obscure din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. Este vorba despre pasaje asupra c\u0103rora nici interpret\u0103rile duumvirilor n-au reu\u0219it s\u0103-l l\u0103mureasc\u0103. Pasajele, \u00eens\u0103, sunt cruciale pentru idealismul transcendental. Ele privesc doctrina lui Kant despre spa\u021biu, timp, cauzalitate \u0219i posibilitatea judec\u0103\u021bilor sintetice a priori<\/em>. Argumentul central al lui Rozgonyi, potrivit lui B. Mester, este urm\u0103torul. Conceptul kantian de cauzalitate poate fi redus la conceptul de cauzalitate al lui Hume. \u00cens\u0103 Reid a ar\u0103tat ce probleme ridic\u0103 acest concept. Reid are dreptate, potrivit lui Rozgonyi, deci Hume gre\u0219e\u0219te. Prin urma\u00adre, Kant se \u00een\u0219al\u0103, iar Rozgonyi are dreptate.<\/p>\n\n\n\nRozgonyi se concentreaz\u0103 asupra criticii lui Kant \u0219i nu d\u0103 dec\u00e2t pu\u021bine indica\u021bii asupra propriei sale concep\u021bii pozitive. Totu\u0219i, scrie Mester, \u201edin text este rezonabil de clar c\u0103 autorul subliniaz\u0103 contururile unei filosofii post-kantiene care apar\u021bine \u0219colii \u201esim\u021bului comun\u201d numai \u00een ce prive\u0219te fundamentele ei\u201d.[7]<\/sup><\/a> Filosofia lui Rozgonyi nu avea s\u0103 fie o repetare a vreunei doctrine sco\u021biene \u00eens\u0103, ca \u0219i doctrinele sco\u021bienilor, avea s\u0103 fie \u00eentemeiat\u0103 pe principiile sim\u021bului comun \u0219i pe autoritatea epistemic\u0103 a acestuia. Sim\u021bul comun nu este \u201esensus vulgi quandoque absurdum\u201d, adic\u0103 sim\u021bul vulgului, opinia comun\u0103 popular\u0103, uneori absurd\u0103, a\u0219a cum, \u00een opinia lui Rozgonyi, crede Kant[8]<\/sup><\/a>, ci ceea ce spun filosofii sco\u021bieni: Rozgonyi \u00eensu\u0219i lua no\u021biunea de \u201esensus communis\u201d \u00een sensul pe care i-l acordau filosofii sco\u021bieni, de<\/p>\n\n\n\n\nkoinai doxai<\/em> a lui Aristotel, naturae iudicia<\/em> a lui Cicero, i.e. propozi\u021biile nemijlocit evi\u00addente, care dau fundamentul oric\u0103rei demonstra\u021bii [\u2026] cu alte cuvinte, principiile pe ca\u00adre, chiar dac\u0103 sunt negate verbal, ac\u021biunea ra\u021bional\u0103 ne constr\u00e2nge s\u0103 le afirm\u0103m chiar f\u0103r\u0103 s\u0103 vrem de-a lungul \u00eentregii vie\u021bi.[9]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDe altfel, orientarea lui Rozgonyi transpare limpede \u0219i din citatul \u00een englez\u0103, din Beattie, care constituie motto-ul opusculului s\u0103u:<\/p>\n\n\n\n\nOrice ra\u021bionament s\u0103n\u0103tos trebuie s\u0103 se sprijine \u00een final pe principiile sim\u021bului comun, adic\u0103 pe principii intuitiv certe, sau intuitiv probabile; \u0219i prin urmare sim\u021bul comun este judec\u0103torul suprem al adev\u0103rului, c\u0103ruia ra\u021biunea trebuie s\u0103 i se subordoneze.[10]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAltfel spus, potrivit lui Rozgonyi, orice doctrin\u0103 filosofic\u0103 trebuie supus\u0103 criticii sim\u021bului comun. Avem aici r\u0103d\u0103cina conceptului de \u201efilosofie critic\u0103\u201d, a\u0219a cum va fi el adoptat de filosofii maghiari. Mo\u0219tenirea filosofic\u0103 transmis\u0103 de Rozgonyi a fost ten\u00addin\u021ba filosofilor maghiari de a apropia kantianismul de \u201esim\u021bul comun\u201d, cu toat\u0103 ambi\u00adguitatea \u0219i polisemia acestei no\u021biuni.[11]<\/sup><\/a> Iar aceast\u0103 linie va fi urmat\u0103 practic de to\u021bi filo\u00adsofii care au importan\u021b\u0103 pentru noi.<\/p>\n\n\n\nRozgonyi a fost v\u00e2rful de lance al opozi\u021biei la kantianism \u00een Ungaria, \u00eens\u0103 nu a fost singurul care a scris \u00eempotriva lui Kant. Un alt filosof care a scris \u00een latin\u0103, \u00een aten\u00ad\u021bia \u00eentregii Europe savante, a fost iezuitul J\u00e1nos Horv\u00e1th (1732\u20131800). \u00cen Declaratio de infirmitatis fundamentorum operis kantianae Kritik der reine Vernunft<\/em> (Datum, 1797), Horv\u00e1th \u201ea criticat subiectivismul \u0219i agnosticismul lui Kant, d\u00e2nd astfel tonul funda\u00admental al recept\u0103rii lui Kant \u00een Ungaria\u201d.[12]<\/sup><\/a> Tot \u00een latin\u0103 a scris \u0219i piaristul J\u00f3zsef Grigely, De Concordia philosophiae cum religione<\/em> (Ofen, 1796). Al\u021bi anti\u2011kantieni au fost J\u00f3zsef Ruszek (1779\u20131851), profesor de teologie, catolic, la Vesprem \u0219i Gy\u00f6rgy F\u00e9jer (1766-1851), profesor de teologie dogmatic\u0103 la Universitatea din Pesta.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Tab\u0103ra pro-kantienilor nu a dus lips\u0103 de combatan\u021bi. Poate fi men\u021bionat, \u00een prima linie, P\u00e1l S\u00e1rv\u00e1ri (1765\u20131846), cu studii la G\u00f6ttingen, elev al lui Bouterwek, autor al unei Moralis Philosophia<\/em> (1802), \u00een care este rezumat\u0103 cu multe detalii morala lui Kant. Alt\u0103 figur\u0103 notabil\u0103 a fost J\u00f3zsef Lengyel, profesor la Debrecen din 1798. A predat logica, etica, metafizica \u0219i filosofia dreptului. \u00cen metafizic\u0103 s-a luat dup\u0103 Leibniz \u0219i Wolff, \u00een logic\u0103 \u0219i etic\u0103, dup\u0103 Kant. S\u00e1muel K\u00f6teles (1770\u20131831), profesor la T\u00e2rgu Mure\u0219 (de matematic\u0103, \u0219tiin\u021ba statului \u0219i geografie) \u0219i Aiud (de filosofie, din 1818), studiase la Iena, unde l-a ascultat pe Fichte. K\u00f6teles a fost un membru marcant al parti\u00addei pro-Kant, \u00eens\u0103 nu a avut nici vreo concep\u021bie personal\u0103, nici vreo interpretare origi\u00adnal\u0103 a kantianismului, ci a predat dup\u0103 Krug[13]<\/sup><\/a>, la al c\u0103rui \u201esintetism\u201d a aderat. Au mai fost \u0219i al\u021bii[14]<\/sup><\/a>, \u00eens\u0103 cel mai important filosof pro-kantian este considerat Istvan M\u00e1rton (1760\u20131831).<\/p>\n\n\n\nM\u00e1rton studiase la liceul protestant din Debrecen p\u00e2n\u0103 \u00een 1788, unde aprofunda\u00adse filosofia wolffian\u0103. A mers apoi la G\u00f6ttingen, unde s-a familiarizat cu filosofia lui Kant. Dup\u0103 ce a studiat-o \u201ezi \u0219i noapte\u201d, merg\u00e2nd \u0219i la literatura secundar\u0103, a abando\u00adnat dogmatismul \u0219i a devenit un adept entuziast al criticismului. \u00cencep\u00e2nd din 1790 a ocupat un post de profesor la Academia reformat\u0103 din Papa, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd acolo p\u00e2n\u0103 la moartea sa. La \u00eenceput a depus eforturi pentru a impulsiona dezvoltarea filosofiei \u00een limba maghiar\u0103, public\u00e2nd Morala cre\u0219tin-teologic\u0103, sau etica <\/em>(1796), o prelucrare a Moralei teologice <\/em>a lui Wilhelm Schmidt[15]<\/sup><\/a>, \u201eatest\u00e2nd \u00eens\u0103 o cuno\u0219tin\u021b\u0103 temeinic\u0103 a filosofiei critice\u201d[16]<\/sup><\/a>. \u00cen cursurile lui din anii 1790 se servea de scrierile lui Kant.[17]<\/sup><\/a> \u00cens\u0103 dup\u0103 interzicerea lui Kant \u00een \u0219colile catolice, care s-a repercutat indirect \u0219i asupra \u0219coli\u00adlor reformate, M\u00e1rton a \u00eenceput s\u0103 se serveasc\u0103 de scrierile lui Krug, din care a \u00eentocmit un compendiu, at\u00e2t \u00een ungure\u0219te, c\u00e2t \u0219i \u00een latin\u0103. Versiunea maghiar\u0103 n\u2011a v\u0103zut nicioda\u00adt\u0103 lumina tiparului, spre deosebire de cea latin\u0103, publicat\u0103 sub titlul Systema philosophiae criticae<\/em> \u00een 1820.[18]<\/sup><\/a> Unii au v\u0103zut aici o dubl\u0103 tr\u0103dare, abandonul maghia\u00adrei pentru latin\u0103 \u0219i al lui Kant pentru Krug. \u201eTr\u0103darea\u201d a fost salutar\u0103 pentru noi. Prin aceast\u0103 isprav\u0103 de compilator \u0219i traduc\u0103tor, M\u00e1rton a afectat \u0219i direct, nu numai prin rico\u0219eu, dezvoltarea filosofiei la rom\u00e2ni. Lui M\u00e1rton, care se \u0219i \u00eent\u00e2lnise cu Krug, i se datoreaz\u0103 interesul filosofilor maghiari pentru opera lui Krug \u0219i influen\u021ba surprinz\u0103toa\u00adre a acestui filosof modest \u00een Ungaria, Transilvania \u0219i Principatele Dun\u0103rene. A\u0219a cum se \u0219tie, Simeon B\u0103rnu\u021b s-a servit de compendiul m\u00e1rtonian la Blaj, dup\u0103 care l-a \u0219i tra\u00addus \u00een rom\u00e2ne\u0219te, continu\u00e2nd s\u0103 predea dup\u0103 el. Timotei \u021aipar a urmat \u0219i el pilda lui M\u00e1rton, prelucr\u00e2nd Manualul<\/em> krughian \u0219i introduc\u00e2nd \u00een text, \u00een chip de note \u0219i remar\u00adce, extrase din alte scrieri ale filosofului german. Traduc\u0103torii \u0219i profesorii no\u0219tri au lucrat \u00een paradigma lui M\u00e1rton.<\/p>\n\n\n\nO discu\u021bie a esen\u021bialului filosofiei lui Krug trebuie am\u00e2nat\u0103 pentru moment.[19]<\/sup><\/a> Ceea ce intereseaz\u0103 acum este conceptul de \u201efilosofie critic\u0103\u201d pe care M\u00e1rton l-a elabo\u00adrat \u00een prelungirea celui al lui Krug. Definind criticismul, \u00eentr-un paragraf al Manualului de filosofie \u0219i literatur\u0103 filosofic\u0103<\/em>, Krug zice:<\/p>\n\n\n\n\n[C]ine vrea s\u0103 filosofeze corect [\u2026] trebuie pentru aceasta, \u021bin\u00e2nd cont de faptele ne\u00admijlocite ale con\u0219tiin\u021bei sale, s\u0103 caute legile originare ale activit\u0103\u021bii sale complete \u0219i as\u00adtfel s\u0103 ajung\u0103 la principii universal valabile, prin mijlocirea c\u0103rora toate adev\u0103rurile \u0219i certitudinile pot fi nu numai g\u0103site, ci \u0219i unite potrivit ideii unui \u00eentreg \u0219tiin\u021bific. Putem deci numi pe drept aceast\u0103 procedur\u0103 sintetic\u0103 sau critic\u0103, \u00een aceea c\u0103, urm\u00e2nd-o siste\u00admatic \u00een filosofare, examin\u00e2nd precis \u0219i atent fiecare afirma\u021bie \u00eenainte de a o accepta ca doctrin\u0103 \u00een sistemul nostru de convingeri, evit\u0103m orice arbitrar \u0219i orice transcenden\u021b\u0103.[20]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00cen nota la acest paragraf, citim: \u201eCriticismul nu este filosofie<\/em> critic\u0103, ci metod\u0103 <\/em>critic\u0103\u201d.[21]<\/sup><\/a> \u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>,\u00a7119, ideea era tratat\u0103 ceva mai pe larg. Acolo Krug insista c\u0103 criticismul nu trebuie confundat cu kantianismul: chiar dac\u0103 Kant a folosit, \u00een scrierile sale, metoda critic\u0103 \u00een general, \u00een anumite scrieri aceast\u0103 metod\u0103 a primit modific\u0103ri proprii numai lui Kant, care nu pot fi considerate ca determina\u021bii caracteristice ale ei. Criticismul nu trebuie confundat nici cu filosofia critic\u0103 sau kanti\u00adan\u0103; primul este metod\u0103, ultima este sistem, sistem critico-kantian; sistemul este produs dup\u0103 metoda critic\u0103 \u00een general, dar poate con\u021bine tot felul de erori particulare. Kantia\u00adnismul este pentru criticism ceea ce este pironismul pentru scepticism sau platonismul pentru dogmatism, spre exemplu. Criticismul este, fa\u021b\u0103 cu dogmatismul \u0219i scepticismul, precum sinteza fa\u021b\u0103 cu teza \u0219i antiteza, de aceea mai este numit \u0219i \u201emetod\u0103 sintetic\u0103\u201d. Nici M\u00e1rton, cum nici Krug, nu consider\u0103 c\u0103 filosofia critic\u0103 se reduce la cea a lui Kant. \u00cen prefa\u021ba la Systema philosophiae criticae <\/em>el scrie c\u0103 filosofia critic\u0103, a c\u0103rei Idee s-a realizat \u00een opera lui Kant, nu a fost epuizat\u0103 de aceast\u0103 realizare. Ea trebuie dus\u0103 mai departe prin eforturi ulterioare \u00een aceea\u0219i direc\u021bie, cu aceea\u0219i metod\u0103 ca a lui Kant, singura capabil\u0103 s\u0103 d\u0103r\u00e2me scepticismul, asigur\u00e2nd certitudinea cunoa\u0219terii uma\u00adne, s\u0103 ru\u0219ineze \u0219i s\u0103 reduc\u0103 la t\u0103cere pe vecie incredulitatea \u0219i ireligiozitatea, \u0219i s\u0103 \u00eente\u00admeieze prin asta morala \u0219i religia. <\/p>\n\n\n\n\u201eNu to\u021bi a\u0219a-zi\u0219ii filosofi critici, mai scrie Krug, sunt critici filosofici veritabili.\u201d[22]<\/sup><\/a> Dac\u0103 se reclam\u0103 drept filosof critic veritabil, el nu vrea s\u0103 fie considerat drept kantian. \u00cen Prefa\u021ba la edi\u021bia a doua a Manualului<\/em> (1822) Krug protesteaz\u0103 contra unei atare iden\u00adtific\u0103ri, spun\u00e2nd c\u0103 a \u00eenceput de la Kant, c\u00e2nd \u00ee\u0219i f\u0103cea studiile la Wittenberg, pentru c\u0103 filosofia lui era la ordinea zilei \u00een acel moment. \u00cens\u0103 Fichte, Schelling \u0219i Jacobi l-au influen\u021bat \u0219i ei \u0219i au dat g\u00e2ndirii lui o form\u0103 diferit\u0103 de cea a lui Kant. Krug afirm\u0103 c\u0103 nu a fost niciodat\u0103 un kantian \u00een sensul propriu al cuv\u00e2ntului \u0219i c\u0103, chiar dac\u0103 l-a vene\u00adrat \u0219i \u00eel venera \u00eenc\u0103 pe Kant, el nu \u0219i-a pierdut niciodat\u0103 independen\u021ba de g\u00e2ndire, nici nu \u0219i-a construit sistemul mecanic, plec\u00e2nd de la al\u021bi filosofi, ci organic, plec\u00e2nd numai de la propria lui g\u00e2ndire. Krug propune, deci, o<\/em> filosofie critic\u0103, sintetismul transcen\u00addental, diferit\u0103 de idealismul transcendental al lui Kant, o alt\u0103<\/em> filosofie critic\u0103.<\/p>\n\n\n\nNota cea mai important\u0103 a acestui concept este caracterul sintetic<\/em> al criticismului ca metod\u0103. Dogmatismul este o metod\u0103 tetic\u0103, scepticismul, una antitetic\u0103. Criticismul respinge ce e r\u0103u \u00een ambele metode \u0219i p\u0103streaz\u0103 ce e bun. El are \u00een comun cu dogma\u00adtismul faptul c\u0103 procedeaz\u0103 plec\u00e2nd de la principii, iar cu scepticismul, faptul de a nu accepta credul tot ceea ce are aparen\u021ba adev\u0103rului \u0219i a certitudinii. Criticismul nici nu accept\u0103 orice principiu, nici nu respinge totul ca fiind fals \u0219i incert. Dac\u0103 dogmatismul este un despotism filosofic \u0219i scepticismul un anarhism filosofic, criticismul este \u201eade\u00adv\u0103ratul republicanism filosofic\u201d. Iat\u0103 de ce filosoful critic procedeaz\u0103 \u00een spirit republi\u00adcan: el permite oricui poate s\u0103 justifice ra\u021bional un g\u00e2nd s\u0103 ac\u021bioneze ca un membru al comunit\u0103\u021bii filosofilor \u0219i s\u0103 propun\u0103 acel g\u00e2nd nu doar ca pe o p\u0103rere privat\u0103, ci ca pe o reprezentare a ra\u021biunii omene\u0219ti generale \u00een persoana sa, av\u00e2nd valoare de lege pentru to\u021bi concet\u0103\u021benii g\u00e2nditori. Dogmatismul nu urm\u0103re\u0219te dec\u00e2t supunerea fa\u021b\u0103 de sistemul s\u0103u, iar scepticismul condamn\u0103 dinainte orice g\u00e2nd care caut\u0103 o \u00eentemeiere \u0219tiin\u021bific\u0103. Astfel, conchide Krug, criticismul este singura metod\u0103 \u00een care libertatea judec\u0103\u021bii pro\u00adprii este compatibil\u0103 cu cea mai riguroas\u0103 legalitate (Gesetzm\u00e4\u00dfigkeit<\/em>) a g\u00e2ndirii. Criti\u00adcismul este, \u00een spirit, republican \u0219i liberal.<\/p>\n\n\n\n\u201eFoarte notabil\u0103 aceast\u0103 paralel\u0103 dintre metode filosofice \u0219i categorii politice!\u201d, exclam\u0103 J. Haj\u00f3s, discut\u00e2nd Manualul<\/em> lui Krug \u00een prelucrarea lui \u021aipar.[23]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 ana\u00adlogie este at\u00e2t de curajoas\u0103 \u00eenc\u00e2t K\u00f6teles, semnal\u00e2nd-o \u00een Enciclopedia filosofic\u0103<\/em> (1829), a sim\u021bit nevoia s\u0103 o atenueze \u0219i s\u0103 o aduc\u0103 \u00een direc\u021bia organiz\u0103rii politice exis\u00adtente: \u201eCriticismul, scrie acesta, este o monarhie filosofic\u0103 moderat\u0103, \u00een care libertatea g\u00e2ndirii se une\u0219te cu stricta legalitate\u201d[24]<\/sup><\/a>. M\u00e1rton, \u00een Prefa\u021ba compendiului de filosofie krughian\u0103, reia ideea: \u201efilosofia critic\u0103 ne scoate din dogmatismul vierm\u0103nos, din care rezult\u0103 incer\u00adti\u00adtudine \u0219i robie, aduc\u00e2ndu-ne la libertate \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 solid\u0103\u201d[25]<\/sup><\/a>. \u00cen paragraful corespunz\u0103tor (\u00a7119, observa\u021bia 1), el r\u0103m\u00e2ne fidel lui Krug: \u201eCriticismus, verus Republicanismus philosophicus\u201d[26]<\/sup><\/a>. Analogia vine \u00eens\u0103 de la Kant \u00eensu\u0219i, care scrie urm\u0103toarele:<\/p>\n\n\n\n\n\u00cen toate \u00eentreprinderile ei, ra\u021biunea trebuie s\u0103 se supun\u0103 criticii \u0219i nu poate \u00eempiedica li\u00adbertatea acesteia prin nicio interdic\u021bie, f\u0103r\u0103 a se p\u0103gubi pe sine \u00eens\u0103\u0219i \u0219i f\u0103r\u0103 a-\u0219i atrage b\u0103nuieli sup\u0103r\u0103toare. Aici nimic nu este at\u00e2t de important sub aspectul utilit\u0103\u021bii, nimic at\u00e2t de sf\u00e2nt, \u00eenc\u00e2t s\u0103 se poat\u0103 sustrage acestei anchete scrut\u0103toare \u0219i riguroase, care nu \u021bine seam\u0103 de niciun fel de autoritate personal\u0103. Pe aceast\u0103 libertate se bazeaz\u0103 chiar existen\u021ba ra\u021biunii, care nu are o autoritate dictatorial\u0103, ci a c\u0103rei decizie nu este niciodat\u0103 dec\u00e2t acordul cet\u0103\u021benilor liberi, fiecare din ei av\u00e2nd dreptul s\u0103-\u0219i poat\u0103 exprima f\u0103r\u0103 re\u00adzerve obiec\u021biile, ba chiar veto<\/em>-ul lui.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDisting\u00e2nd \u0219i abstr\u0103g\u00e2nd criticismul de kantianism, devine posibil\u0103 aplicarea conceptului \u00een istoria filosofiei. Filosofia critic\u0103 devine astfel un proiect al \u00eentregii \u201ere\u00adpublici\u201d a filosofilor, care trebuie dezvoltat prin polemica ra\u021bional\u0103 inter pares<\/em>, inclusiv prin critica doctrinelor lui Kant, care nu poate pretinde la vreo autoritate personal\u0103 particular\u0103. Aceast\u0103 critic\u0103 a kantianismului este chiar necesar\u0103, pentru a-l \u00eempiedica s\u0103 se transforme \u00eentr-un nou dogmatism. Este astfel posibil pentru un filosof s\u0103 fie deopo\u00adtriv\u0103 criticist \u0219i anti-kantian. Kantianismul \u0219i anti-kantianismul reprezint\u0103, \u00een istoria filosofiei, o antinomie a ra\u021biunii, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ideea de filosofie critic\u0103, care conduce la o redefinire a acesteia.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\n2. Wilhelm Traugott Krug (1770\u20131842)<\/strong><\/h5>\n\n\n\n\u00a7. Krug este un filosof pe care to\u021bi istoricii \u00eel consider\u0103 modest. Nici \u00een timpul vie\u021bii nu s-a bucurat de reputa\u021bia unui filosof important, \u00eens\u0103 era foarte cunoscut ca autor de scrieri populare. Ast\u0103zi, \u00eel \u00eent\u00e2lnim cel mult men\u021bionat \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Schelling, c\u0103ruia i-a cerut s\u0103-i \u201ededuc\u0103\u201d din Absolut stiloul cu care scria, \u0219i cu Hegel, care a fost suficient de agasat de aceast\u0103 cerere pentru a-i r\u0103spunde \u00eentr-un pamflet, \u201eCum \u00een\u021belege sim\u021bul comun filosofia\u201d. Dac\u0103 n-ar fi fost influen\u021ba lui \u00een lumile a doua \u0219i a treia ale filosofiei europene[28]<\/sup><\/a>, \u00een prima jum\u0103tate a secolului al 19-lea, Krug ar fi fost acoperit de uitare complet. \u00cens\u0103 importan\u021ba lui pentru acest col\u021b de lume cu greu ar putea fi subestimat\u0103. Scrierile sale au fost traduse \u00een latin\u0103, maghiar\u0103, greac\u0103, rus\u0103, polonez\u0103, suedez\u0103, rom\u00e2n\u0103 \u0219i au furnizat, nu o dat\u0103, baza \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului filosofic ele\u00admentar \u00een aceste spa\u021bii. C\u0103rui fapt i s-a datorat aceast\u0103 uimitoare popularitate? Foarte probabil, faptului c\u0103 a f\u0103cut accesibil\u0103 \u201efilosofia critic\u0103\u201d multora care \u00eel g\u0103seau pe Kant prea obscur \u0219i dificil. De altfel, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd vine vorba despre Krug se men\u021bio\u00adneaz\u0103, invariabil, c\u0103 a fost \u201esuccesorul lui Kant la K\u00f6nigsberg\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00centr-adev\u0103r, Krug a predat, din 1804 \u00een 1809, la K\u00f6nigsberg, \u00een locul lui Kant, ca\u00adre tocmai murise. Venea de la Frankfurt, unde de\u021binuse primul s\u0103u post de profesor plin (1801\u20131804), dup\u0103 mai mul\u021bi ani \u00een care fusese profesor adjunct la Wittenberg. \u00cen 1809 a plecat la Leipzig, unde a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii, \u201ecatedra lui Kant\u201d fiind ocupa\u00adt\u0103 de Herbart, p\u00e2n\u0103 \u00een 1833. Succed\u00e2ndu-i lui Kant, ai c\u0103rui pantofi erau mult prea mari pentru el, Krug nu a preluat automat \u0219i \u0219tafeta kantianismului sau rolul de scolarh al criticismului; el nu a fost chemat la K\u00f6nigsberg pentru c\u0103 ar fi fost considerat cel mai apt s\u0103 continue munca lui Kant, sau cel mai \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 predea filosofia acestuia, a\u0219a cum se d\u0103 a \u00een\u021belege c\u00e2nd se pomene\u0219te acest fapt biografic, cu care se judec\u0103 geografic \u00een istoria filosofiei. Krug \u00eensu\u0219i, cum am v\u0103zut, nu se considera un kantian veritabil. Avea Krug dreptate, sau preten\u021biile sale la independen\u021b\u0103 filosofic\u0103 erau de\u0219erte?<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Ultimul istoric important care a scris despre Krug este, poate, \u0219i cel mai com\u00adpetent \u00een materie de kantianism: este vorba despre Erich Adickes, care \u00eei consacr\u0103 c\u00e2te\u00adva pagini \u00een celebra German Kantian Bibliography<\/em>[29]<\/sup><\/a>, la aproape o jum\u0103tate de secol de la moarte. Krug \u201eintr\u0103 \u00een r\u00e2ndul f\u0103uritorilor de sistem\u201d cu scrierea sa din 1801, Entwurf eines enuen Organon des Philosophie, oder Versuch \u00fcber die Principien der philosophischen Erkenntniss <\/em>(Schi\u021b\u0103 a unui nou organon al filosofiei, sau cercetare asupra principiilor cunoa\u0219terii filosofice<\/em>).Acolo el formuleaz\u0103 un program filosofic a c\u0103rui prim\u0103 \u2013 \u0219i cea mai original\u0103, deci important\u0103 \u2013 realizare este Fundamentalphilo\u00adsophie <\/em>din 1803. Adickes consider\u0103 c\u0103 preten\u021bia lui Krug de a nu fi fost un kantian \u00een sensul strict al termenului \u201ea fost \u00een principal motivat\u0103 de vanitatea autorului [\u2026]; el a fost f\u0103cut de ea s\u0103 nege c\u0103-i este \u00eendatorat lui Kant \u0219i s\u0103 vorbeasc\u0103 despre un \u2018sistem al lui propriu\u201d[30]<\/sup><\/a>. Dar g\u00e2ndirea lui Krug a fost, \u0219i \u00eenainte de 1801 (c\u00e2nd era un \u201eKantian tolerabil-ortodox\u201d[31]<\/sup><\/a>), \u0219i dup\u0103 aceast\u0103 dat\u0103 \u201ebazat\u0103 \u00een modul cel mai hot\u0103r\u00e2t pe filosofia kantian\u0103\u201d[32]<\/sup><\/a>. Totu\u0219i, admite Adickes, \u201eel nu este un kantian \u00e0 tout prix<\/em>; are curajul opi\u00adniilor private, chiar c\u00e2nd acestea merg contra mare\u0219alului-\u0219ef de la K\u00f6nigsberg\u201d.[33]<\/sup><\/a> Iat\u0103 \u0219i aprecierea general\u0103 a filosofiei lui Krug de c\u0103tre eminentul kantolog german:<\/p>\n\n\n\n\nIdeea lui de baz\u0103 a fost s\u0103 aduc\u0103 filosofia kantian\u0103 pe c\u00e2t se poate de aproape de g\u00e2ndi\u00adrea omului mediu. De aceea el \u00eencearc\u0103 s\u0103 rotunjeasc\u0103 unghiurile ascu\u021bite, de care s-ar putea lovi inteligen\u021ba obi\u0219nuit\u0103; el elimin\u0103 toate paradoxele kantiene \u0219i d\u0103 sistemului \u00een general o form\u0103 mai pu\u021bin strict\u0103 \u0219i un colorit mai pu\u021bin viu, \u2013 astfel \u00eenc\u00e2t chiar vederile care stau cel mai departe de con\u0219tiin\u021ba educat\u0103 medie \u00ee\u0219i pierd mare parte din aparen\u021ba lor surprinz\u0103toare \u0219i stranie. Filosofia lui este o filosofie \u201ead usum Delphini\u201d. Este pre\u00adzentat\u0103 publicului \u00eentr-un stil clar \u0219i echilibrat, care curge ca murmurul voios al unui p\u00e2\u00adr\u00e2u \u00eentr-o vale u\u0219or \u00eenclinat\u0103, guraliv \u0219i neobosit, \u2013 neoferind niciodat\u0103 nici cea mai mi\u00adc\u0103 dificultate min\u021bii cititorului, \u2013 \u0219i, ca \u0219i p\u00e2r\u00e2ul, mai degrab\u0103 ocolind obstacolele dec\u00e2t \u00eenl\u0103tur\u00e2ndu-le.[34]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDin aceast\u0103 evaluare se \u00een\u021belege pentru ce a pl\u0103cut Krug \u0219i pentru ce a convenit foarte bine mi\u0219c\u0103rii spiritului maghiar de dup\u0103 polemica \u00een jurul lui Kant. Direc\u021bia acesteia fiind tocmai \u00eenspre \u00eemp\u0103carea kantianismului cu sim\u021bul comun, filosofia lui Krug a furnizat un model \u0219i materiale de construc\u021bie pentru sistemele domestice.<\/p>\n\n\n\nDar Adickes expediaz\u0103 prea dispre\u021buitor preten\u021bia lui Krug de a avea un sistem propriu \u0219i este pu\u021bin prea zelos \u00een a reduce \u201esintetismul transcendental\u201d al lui Krug la o reformulare pedant\u0103 \u0219i popular\u0103 a filosofiei lui Kant, chiar cu pre\u021bul de a diminua im\u00adportan\u021ba propriilor observa\u021bii. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 filosofia kantian\u0103 este reformulat\u0103 \u0219i resistematizat\u0103 \u00een sistemul lui Krug \u0219i c\u0103 acest sistem este construit \u00een mare parte cu prefabricate kantiene. \u00cens\u0103 filosofema central\u0103 nu este kantian\u0103. De altfel, nu exist\u0103 un consens printre istoricii filosofiei asupra pozi\u021biei lui Krug. Dintre cei mai vechi, unii \u00eel consider\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, ca apar\u021bin\u00e2nd \u0219colii lui Kant.[35]<\/sup><\/a> \u00cenc\u0103 unii, ca dezvolt\u00e2nd filosofia critic\u0103.[36]<\/sup><\/a> Al\u021bii, \u00een schimb, \u00eel trec printre \u201esemi-kantieni\u201d[37]<\/sup><\/a>, recunosc\u00e2nd influen\u021ba lui Jacobi asupra lui. \u00cenc\u0103 al\u021bii, f\u0103c\u00e2nd din aceast\u0103 influen\u021b\u0103 factorul cardinal, \u00eel \u00eencadreaz\u0103 printre adep\u021bii \u201efilosofiei credin\u021bei\u201d a lui Jacobi[38]<\/sup><\/a> sau printre \u201emistici\u201d[39]<\/sup><\/a>. Sunt \u0219i unii care \u00eei atribuie un sincretism dogmatisto-idealist.[40]<\/sup><\/a> Al\u021bii v\u0103d \u00een el un imitator al lui Fichte.[41]<\/sup><\/a> Ion Petrovici scrie \u0219i el c\u0103 \u201eKrug [\u2026] \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea un kantianism alterat cu Fichte \u0219i totodat\u0103 scobor\u00e2t din \u00een\u0103l\u021bimile sale la nivelul bunului sim\u021b comun\u201d.[42]<\/sup><\/a> Dar c\u00e2t mai poate fi numit\u0103 \u201ekantianism\u201d o astfel de concep\u021bie?<\/p>\n\n\n\nComentatori mai recen\u021bi subliniaz\u0103, pe bun\u0103 dreptate, eclectismul<\/em> metodologic al lui Krug \u0219i caracterul non-kantian, uneori chiar prekantian, al unor p\u0103r\u021bi \u00eentregi ale sistemului s\u0103u, e.g. estetica.[43]<\/sup><\/a> Doctrina central\u0103 a lui Krug, elaborat\u0103 \u00een anii 1801\u20131803, singura \u00een care se poate g\u0103si un con\u021binut relativ original, este, \u00een inten\u021bie, dac\u0103 nu \u0219i \u00een realizare, mai apropiat\u0103 de t\u00e2n\u0103rul Schelling, care \u0219i el \u00eel reg\u00e2ndea mai degrab\u0103 pe Fichte dec\u00e2t de Kant. Krug caut\u0103 concilierea idealismului \u0219i realismului, privite ca anti\u00adte\u00adtice, dintr-un punct de vedere superior, cel al \u201esintetismului transcendental\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. S\u0103 examin\u0103m pe scurt doctrina care constituie miezul \u201efilosofiei fundamenta\u00adle\u201d a lui Krug.<\/p>\n\n\n\n\u00cen prima lui scriere sistematic\u0103, Entwurf eines neuen Organon des Philosophie <\/em>(1801), filosoful formuleaz\u0103 o serie de considera\u021bii despre structura sistemului cunoa\u0219\u00adterii filosofice. Aceasta se divide \u00een dou\u0103 sec\u021biuni principale, una speculativ\u0103 \u0219i una moral\u0103 (\u00a78). De aici \u00eemp\u0103r\u021birea filosofiei \u00een teoretic\u0103 \u0219i practic\u0103. Filosofia teoretic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina g\u00e2ndirii (logic\u0103), cea a cunoa\u0219terii \u0219i cea a gustului (\u00a79). Filosofia practic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina dreptului, doctrina virtu\u021bii \u0219i doctrina religiei (\u00a710). Filo\u00adsofia \u00een general se \u00eemparte \u00een pur\u0103 \u0219i aplicat\u0103 (\u00a711).<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 aceste dihotomii c\u00e2t se poate de comune, Krug introduce o nou\u0103 distinc\u021bie, care \u00eei permite s\u0103-\u0219i precizeze mai bine conceptul de sistem filosofic. Filosofia practic\u0103 \u0219i cea moral\u0103, luate \u00eempreun\u0103, constituie ceea ce se poate numi filosofie derivat\u0103, prin contrast cu o filosofie mai \u00eenalt\u0103, care poate fi numit\u0103 filosofie fundamental\u0103 (\u00a712). Prezen\u021ba acestei discipline \u00een sistem este ceea ce caracterizeaz\u0103 g\u00e2ndirea lui. Influen\u021ba acesteia asupra altor filosofi care au contat \u00een spa\u021biul nostru este palpabil\u0103 (e.g. J\u00e1nos Imre). Krug argumenteaz\u0103 pentru necesitatea acestei discipline \u00een felul urm\u0103tor. Filoso\u00adfia teoretic\u0103 \u0219i cea practic\u0103 \u00ee\u0219i au fiecare principiile lor particulare, care sunt diferite, c\u0103ci obiectele acestor filosofii sunt diferite. Dar, \u00een m\u0103sura \u00een care am\u00e2ndou\u0103 sunt filo\u00adsofie, ele trebuie s\u0103 aib\u0103 \u0219i principii comune. A\u0219adar, trebuie s\u0103 existe o filosofie care s\u0103 nu fie nici pur teoretic\u0103, nici pur practic\u0103, ci ambele deodat\u0103 \u0219i care s\u0103 con\u021bin\u0103 prin\u00adcipiile comune ale filosofiei teoretice \u0219i ale celei practice. Aceasta este filosofia funda\u00admental\u0103, sau elementar\u0103, sau arhologia, \u0219tiin\u021ba principiilor filosofiei \u00een genere. Ca \u0219tiin\u00ad\u021b\u0103 a principiilor filosofiei \u00een genere, arhologia este \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 a posibilit\u0103\u021bii filosofiei \u00een genere, adic\u0103 filosofie a filosofiei (cam \u00een acela\u0219i sens, spune el, \u00een care vorbim despre o filosofie a istoriei sau a matematicii). Ea este, afirm\u0103 Krug, autenticul organon al filosofiei, \u0219i nu logica. Elaborarea ulterioar\u0103 a filosofiei fundamentale, \u00een Fundamen\u00adtalphilosophie<\/em>, comport\u0103 o reluare \u0219i dezvoltare a rezultatelor ob\u021binute \u00een Entwurf.<\/em><\/p>\n\n\n\n\u00a7. Aceste considera\u021bii metafilosofice arat\u0103 c\u0103 Krug executa varia\u021biuni pe o tem\u0103 reinholdian\u0103. Reinhold \u00eei fusese profesor la Wittemberg \u0219i \u00eei ar\u0103tase, spune el, limitele filosofiei kantiene. Krug recunoa\u0219te, a\u0219adar, influen\u021ba lui Reinhold, anterioar\u0103 celei a lui Fichte, Schelling \u0219i Jacobi. Reinhold fusese primul titular al unei catedre de \u201efiloso\u00adfie critic\u0103\u201d, unul dintre primii exponen\u021bi ai filosofiei kantiene \u00een universit\u0103\u021bile germane. Pred\u00e2nd aceast\u0103 filosofie, el a ajuns s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli cu privire la fundamentele sale \u0219i la validitatea deduc\u021biilor kantiene. Reinholt \u0219i-a propus s\u0103 reconstruiasc\u0103 filosofia critic\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 din ea o veritabil\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103. Pentru ca filosofia s\u0103 fie \u0219tiin\u021bific\u0103, ea trebuie s\u0103 devin\u0103 sistem<\/em>. Forma \u0219tiin\u021bific\u0103 este forma sistemului, filosofia \u0219tiin\u021bific\u0103 este filosofie sistematic\u0103. Reinhold s-a angajat \u00eentr-o cercetare asupra no\u021biunii de sistem al filosofiei. Orice sistem se sprijin\u0103 pe un singur principiu, din care toate celelalte propo\u00adzi\u021bii filosofice care \u00eel compun trebuie s\u0103 fie \u201ederivabile\u201d (derivarea nu se reduce la de\u00adduc\u021bia formal\u0103, de\u0219i este \u201esilogism\u201d; ea trebuie s\u0103 fie relevant\u0103 din punct de vedere al justific\u0103rii episte\u00admice). Principiul, care este o propozi\u021bie sintetic\u0103<\/em>, trebuie s\u0103 fie auto-evident, \u00eentru\u00adc\u00e2t altfel ar avea nevoie la r\u00e2ndul lui de un alt principiu din care s\u0103 fie derivat.<\/p>\n\n\n\nNoul sistem al filosofiei critice, pe care l-a propus \u0219i ap\u0103rat Reinhold \u00eentre 1789 \u0219i 1797, s-a numit Elementarphilosophie<\/em>. Influen\u021ba acestuia asupra filosofiei germane con\u00adtem\u00adporane a fost \u00eentins\u0103 \u0219i fertil\u0103. Cum s-a spus, \u201eReinhold, prin diseminarea g\u00e2ndi\u00adrii kantiene \u0219i transpunerea aceleia\u0219i g\u00e2ndiri, a oferit at\u00e2t o cale de intrare \u00een filosofia lui Kant, c\u00e2t \u0219i o problematic\u0103 irezistibil\u0103 care le-a servit drept punte filosofilor orien\u00adta\u021bi spre idealism care l-au urmat\u201d.[44]<\/sup><\/a> Fichte \u0219i t\u00e2n\u0103rul Schelling au adoptat problematica lui Reinhold \u0219i au n\u0103zuit s\u0103 dea sisteme care s\u0103 corecteze, s\u0103 extind\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fundeze filosofia critic\u0103. Este evident c\u0103 \u0219i Krug a adoptat problematica lui Reinhold \u0219i c\u0103 a sa Fundamentalphilosophie<\/em> se dore\u0219te o replic\u0103 la Elementarphilo\u00adsophie<\/em> a primului s\u0103u maestru. Dar Krug s-a inspirat \u0219i de la al\u021bi filosofi care \u00eel urmase\u00adr\u0103 pe Reinhold. \u201eSistemul sintetismului transcendental\u201d, a\u0219a cum se subintituleaz\u0103 Fundamentalphilo\u00adsophie<\/em>, este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o \u00eeng\u00e2nare a capitolelor introductive din Sistemul idealis\u00admului transcendental<\/em> (1800) al lui Schelling, care \u00eel reg\u00e2ndea pe Fichte. A\u0219adar Krug este unul dintre numero\u0219ii creatori de sistem din epoca \u201evon Kant bis Hegel\u201d, influen\u021bat de Fichte, a\u0219a cum a ajuns s\u0103 fie, pentru o vreme, \u0219i Reinhold. Krug a propus o filosofie a activit\u0103\u021bii Eului, \u00eens\u0103 a \u021binut s\u0103 se demarce de idealismul tran\u00adscendental (\u00een versiunile lui Fichte \u0219i Schelling), \u00een m\u0103sura \u00een care acesta, f\u0103c\u00e2nd din Eul absolut fundamentul \u0219i limita ultim\u0103 a filosofiei, mergea dincolo de limitele con\u0219ti\u00adin\u021bei, care, pentru Krug, disci\u00adpo\u00adlul lui Reinhold, circumscriu domeniul filosof\u0103rii. Idea\u00adlismul lui Fichte \u0219i Schelling nu este, pentru Krug, transcendental, ci transcendent<\/em>. Idealismul \u0219i realismul, pozi\u021bii antite\u00adtice, devin, numai \u00een cadrul sintetismului, care suprim\u0103 opozi\u021bia lor \u00eentr-o sintez\u0103 mai fundamental\u0103, transcendentale.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\nPrin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\nPrincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
\u00a7. \u00cencep\u00e2nd din 1765 \u0219i p\u00e2n\u0103 la 1867, Transilvania a fost un \u201emare principat\u201d \u00een componen\u021ba Imperiului habsburgic (din 1804, Imperiu al Austriei). Dar, a\u0219a cum se \u0219tie, datorit\u0103 puterii tradi\u021bionale a nobilimii maghiare, via\u021ba cultural\u0103 a Transilvaniei era aliniat\u0103 celei a Ungariei. De altfel, Transilvania nu mai avea universitate. Existase una \u00een Cluj, din 1698 p\u00e2n\u0103 \u00een 1786, cu patru facult\u0103\u021bi \u0219i drept de a conferi titlurile de bacca\u00adlaureus, magister<\/em> \u0219i doctor<\/em>. \u00cen 1780, facultatea filosofic\u0103 avea cinci catedre: logi\u00adc\u0103 \u0219i metafizic\u0103, fizic\u0103, matematic\u0103, geometrie \u0219i istorie. \u00cencep\u00e2nd din 1786, Universitats Claudiopolitana a devenit Lyceum Regium Academicum, p\u0103str\u00e2nd, \u00eenc\u0103, trei facult\u0103\u021bi (filosofic\u0103, juridic\u0103 \u0219i medical\u0103), dar integr\u00e2nd \u0219i cursul secundar, \u0219i pierz\u00e2nd dreptul de a acorda titlul de doctor. \u201eAcademiile\u201d, \u201eliceele\u201d \u0219i \u201egimnaziile\u201d erau cele mai \u00eenalte institu\u021bii de \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt, cu rang cel mult \u201esemiuniversitar\u201d. Cea mai apropiat\u0103 universi\u00adtate era la Pesta \u0219i ea a fost alma mater<\/em> a multor intelectuali rom\u00e2ni, mai ales b\u0103n\u0103\u021beni<\/em>,dintre care unii au un loc \u0219i \u00een istoria filosofiei de la noi: Eftimie Murgu, Petru Maler-C\u00e2mpenau, Pavel Vasici-Ungureanu \u2013 to\u021bi doctori (\u00een drept, filosofie, respectiv medici\u00adn\u0103) ai acestei universit\u0103\u021bi. Nu este surprinz\u0103tor, a\u0219adar, c\u0103 filosofia le-a venit rom\u00e2nilor din Imperiu \u00een primul r\u00e2nd de la Pesta[1]<\/sup><\/a> \u0219i c\u0103 era o filosofie ce ap\u0103ruse din fr\u0103m\u00e2nt\u0103rile vie\u021bii politice, confesionale \u0219i intelectuale maghiare.<\/p>\n\n\n\nMediul intelectual maghiar a intermediat \u00eent\u00e2lnirea rom\u00e2nilor transilv\u0103neni cu fi\u00adlosofia european\u0103, \u00een spe\u021b\u0103 cu filosofia care avea curs \u00een Austria. A\u0219a cum am amintit altundeva[2]<\/sup><\/a>, \u00een Austria p\u0103trunderea filosofiei kantiene a fost \u00eengreunat\u0103 de autorit\u0103\u021bi prin m\u0103suri de cenzur\u0103. Filosofia agreat\u0103 oficial a fost ini\u021bial cea wolffian\u0103, predat\u0103 dup\u0103 manuale elementare precum cel al lui Baumeister (1709\u20131785). Mai apoi aceasta a f\u0103cut loc unui dogmatism eclectic, ra\u021bionalisto-empirist. Manualele care se foloseau, cele mai populare, erau cele ale lui Storchenau (1731\u20131797). Dup\u0103 survenirea \u201e\u0219ocului\u201d kantian, manualele autorizate au acordat un spa\u021biu larg criticii lui Kant, e.g. la Karpe (1747\u20131806), apoi au \u00eenceput s\u0103 integreze elemente de doctrin\u0103 kantian\u0103, e.g. la Likawetz (1773\u20131850), conserv\u00e2nd \u00eens\u0103 o metafizic\u0103 \u0219i o moral\u0103 consonante cu dog\u00admele cato\u00adlicismului. Aceea\u0219i dinamic\u0103 se constat\u0103 \u00een spa\u021biul cultural maghiar. Ea con\u00adst\u0103 \u00een evolu\u021bia dogmatismului, de la un ra\u021bionalism wolffian p\u00e2n\u0103 la un eclectism care se pretindea membru al familiei filosofiilor \u201ecritice\u201d. Acest eclectism \u201ecritic\u201d a ajuns s\u0103 fie predat \u00een liceele catolice \u00een care \u0219i-au f\u0103cut studiile \u0219i rom\u00e2nii care n-au studiat la Gimnaziul episcopal din Blaj, singura \u0219coal\u0103 confesional\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, greco-catolic\u0103. \u00cen \u0219colile reformate, e.g. la Tg. Mure\u0219 \u0219i la Aiud, unde a predat Samuel K\u00f6teles (1770\u20131831), a avut succes o alt\u0103 specie de \u201efilosofie critic\u0103\u201d, cea a germanului Wilhelm Traugott Krug (1770\u20131842). Krug a fost exploatat intensiv de unii filosofi eclectici maghiari, care au avut \u0219i elevi rom\u00e2ni, e.g. J\u00e1nos Imre (1790\u20131832), \u00eencep\u00e2nd din anii 1820.<\/p>\n\n\n\nPrefacerile filosofiei de catedr\u0103 \u00een \u0219colile ungare se reflect\u0103 \u0219i \u00een activitatea filo\u00adsofic\u0103 a rom\u00e2nilor transilv\u0103neni, care au imitat modele ungure\u0219ti: M\u00e1rton, Imre, Verner, Schedius. \u00cen cele ce urmeaz\u0103 m\u0103 voi limita numai la considerarea dezvolt\u0103rii \u201efilosofiei critice\u201d \u00eentre frontierele Transilvaniei. Nu voi trata despre activitatea ardele\u00adnilor \u0219i b\u0103n\u0103\u021benilor \u00een Principatele Dun\u0103rene, l\u0103s\u00e2ndu-i deoparte pe Murgu \u0219i C\u00e2mpeanu-Maler, pe August Treboniu Laurian \u0219i pe B\u0103rnu\u021b la Ia\u0219i. Voi ar\u0103ta c\u0103 rom\u00e2\u00adnii transilv\u0103neni au avut acces la filosofia kantian\u0103 prin mijlocirea diverselor critici ale kantianismului \u0219i a unor aproprieri eclectice a doctrinelor lui Kant. Rezisten\u021ba la Kant a precedat \u0219i a \u00eempiedicat, o lung\u0103 vreme, receptarea acestuia.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\n1. Tribula\u021biile criticismului \u00een Ungaria<\/strong><\/h5>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen Ungaria, filosofia lui Kant p\u0103trunsese destul de devreme. Un bavarez, adept al lui Kant, Johann Delling (1764\u20131838), era profesor la Academia din P\u00e9cs la \u00eencepu\u00adtul anilor 1790. \u00cenc\u0103 \u00eenainte, \u00eencep\u00e2nd din 1785, un alt german, Anton Kreil (1757\u20131833), fusese numit, la recomandarea \u00eemp\u0103ratului Iosif al II-lea, profesor de filosofie la Universitatea din Pesta. Kreil era kantian, dar \u00een plus era francmason \u0219i republican, se spune chiar c\u0103 a tradus \u00een german\u0103 Marsilieza. \u00cen 1795, o conspira\u021bie a \u201eiacobinilor\u201d maghiari a fost demascat\u0103.[3]<\/sup><\/a> Ace\u0219tia urm\u0103reau, \u00eentre altele, transformarea Ungariei \u00eentr\u2011o republic\u0103 federal\u0103 pe baze etnice. Kreil era asociat cu aceast\u0103 mi\u0219care, fiind prie\u00adten cu P\u00e1l \u0150z, membru al societ\u0103\u021bii \u201eLibertate \u0219i egalitate\u201d (una dintre cele dou\u0103 socie\u00adt\u0103\u021bi secrete iacobine), arestat \u00een decembrie 1794 \u0219i executat pe 2 iunie 1795. Kreil a fost \u0219i el inculpat \u0219i judecat. El \u0219i kantianismul au fost acuza\u021bi c\u0103 promovau ateismul \u0219i anti-monarhismul. Spre deosebire de \u0150z, Kreil a sc\u0103pat necondamnat, \u00eens\u0103 a fost expulzat din Budapesta. Predarea filosofiei lui Kant, \u00eens\u0103, a fost interzis\u0103, prin decretul Cancela\u00adriei din 23 iunie 1795, \u00een toate \u0219colile catolice din Ungaria \u0219i de la orice catedr\u0103, nu numai de la cele de filosofie. Drept consecin\u021b\u0103, \u0219i Delling \u0219i-a pierdut postul. \u00cen Uni\u00adversitatea din Pesta, a\u0219adar, unde au studiat mul\u021bi intelectuali rom\u00e2ni din Banat \u0219i Ardeal, filosofia kantian\u0103 nu a putut fi men\u021bionat\u0103 dec\u00e2t \u00een scopuri polemice.<\/p>\n\n\n\nUngaria se alinia astfel cu Austria \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103, \u00eens\u0103 opozi\u021bia la filosofia kantian\u0103 a durat mai pu\u021bin\u0103 vreme. Unul dintre factorii care explic\u0103 acest lucru este dorin\u021ba maghiarilor ambi\u021bio\u0219i de a pleca la studii \u00een str\u0103in\u0103tate; or, Austria nu era \u00een str\u0103in\u0103tate, ci acas\u0103, de aceea ei se orientau spre universit\u0103\u021bile germane, dar \u0219i din alte spa\u021bii, unde filosofia kantian\u0103 era cultivat\u0103 \u0219i era \u00een vog\u0103. Alt factor este prezen\u021ba masi\u00adv\u0103 a reforma\u021bilor \u00een societatea maghiar\u0103. \u00cen \u0219colile reformate (\u0219i luterane, de altfel), filosofia lui Kant se putea preda \u0219i studia. Kant a avut, astfel, adep\u021bi printre protestan\u021bi. Existen\u021ba a dou\u0103 tabere, cea a catolicilor anti-kantieni \u0219i a protestan\u021bilor pro-kantieni a dus la o polemic\u0103 \u00een jurul filosofiei lui Kant, un episod definitoriu pentru istoria filoso\u00adfiei \u00een Ungaria la \u00eenceputul secolului al XIX-lea.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Dezbaterea \u00een jurul lui Kant a fost st\u00e2rnit\u0103 de opusculul Dubia de initiis trans\u00adcen\u00addentalis idealismi Kantiani<\/em>[4]<\/sup><\/a>, publicat \u00een 1792 de c\u0103tre J\u00f3zsef Rozgonyi (1756\u20131823)[5]<\/sup><\/a>. Rozgonyi a studiat la Utrecht (1784\u20131788), unde s-a impregnat de filosofia sim\u00ad\u021bului comun sco\u021bian, difuzat\u0103 de profesorul s\u0103u, Johann Friedrich Hennert (1733\u20131813). A petrecut apoi un semestru \u00een Anglia, la Oxford, posibil apoi \u0219i \u00een alte centre univer\u00adsitare din Anglia, Fran\u021ba \u0219i Elve\u021bia. \u00cen noiembrie 1789 s-a \u00eenscris la Universitatea din G\u00f6ttin\u00adgen, dar a mers \u00een mai multe r\u00e2nduri la Jena \u0219i la Halle, pentru a-i asculta pe Karl Rein\u00adhold \u0219i pe L. H. von Jakob, \u201eduumvirii\u201d pe care \u00eei aprecia drept cei mai com\u00adpeten\u021bi \u00een filosofia lui Kant, pentru a-\u0219i \u00eensu\u0219i aceast\u0103 filosofie. \u00cencep\u00e2nd din 1791 a fost profesor \u00eentr-un gimnaziu din Slovacia superioar\u0103, la Losonc (Lu\u010denec), unde a r\u0103mas \u0219apte ani. \u00cen 1796 a fost numit profesor de filosofie la Colegiul teologic reformat din S\u00e1rospatak. Car\u00adtea lui Rozgonyi, scris\u0103 la Losonc, a avut un ecou modest \u00een Euro\u00adpa. Reinhold \u0219i Jakob nu au dat curs provoc\u0103rii lui Rozgonyi, nu s-au angajat \u00een pole\u00admic\u0103. A ap\u0103rut, \u00een schimb, \u00een 1793, o recenzie defavorabil\u0103 a unui anonim, posibil un luteran maghiar.[6]<\/sup><\/a> Numai t\u00e2rziu, datorit\u0103 lui Schultze, care s-a entuziasmat de existen\u021ba unui anti-kantian \u201ep\u00e2n\u0103 \u0219i \u00een Ungaria\u201d, a \u00eenceput s\u0103 se scrie \u0219i favorabil despre Rozgonyi \u00een lumea ger\u00adma\u00adn\u0103. \u00cen schimb, aceast\u0103 c\u0103r\u021bulie a declan\u0219at o furtun\u0103 \u00een paha\u00adrul cu ap\u0103 al mediului filoso\u00adfic ungar.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Dubia<\/em>, Rozgonyi pune \u00eentreb\u0103ri, ironic, arog\u00e2ndu-\u0219i pozi\u021bia unui t\u00e2n\u0103r student (el, care era mai v\u00e2rstnic dec\u00e2t profesorii), ilu\u0219trilor Reinhold \u0219i Jakob, privind unele pasaje considerate obscure din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. Este vorba despre pasaje asupra c\u0103rora nici interpret\u0103rile duumvirilor n-au reu\u0219it s\u0103-l l\u0103mureasc\u0103. Pasajele, \u00eens\u0103, sunt cruciale pentru idealismul transcendental. Ele privesc doctrina lui Kant despre spa\u021biu, timp, cauzalitate \u0219i posibilitatea judec\u0103\u021bilor sintetice a priori<\/em>. Argumentul central al lui Rozgonyi, potrivit lui B. Mester, este urm\u0103torul. Conceptul kantian de cauzalitate poate fi redus la conceptul de cauzalitate al lui Hume. \u00cens\u0103 Reid a ar\u0103tat ce probleme ridic\u0103 acest concept. Reid are dreptate, potrivit lui Rozgonyi, deci Hume gre\u0219e\u0219te. Prin urma\u00adre, Kant se \u00een\u0219al\u0103, iar Rozgonyi are dreptate.<\/p>\n\n\n\nRozgonyi se concentreaz\u0103 asupra criticii lui Kant \u0219i nu d\u0103 dec\u00e2t pu\u021bine indica\u021bii asupra propriei sale concep\u021bii pozitive. Totu\u0219i, scrie Mester, \u201edin text este rezonabil de clar c\u0103 autorul subliniaz\u0103 contururile unei filosofii post-kantiene care apar\u021bine \u0219colii \u201esim\u021bului comun\u201d numai \u00een ce prive\u0219te fundamentele ei\u201d.[7]<\/sup><\/a> Filosofia lui Rozgonyi nu avea s\u0103 fie o repetare a vreunei doctrine sco\u021biene \u00eens\u0103, ca \u0219i doctrinele sco\u021bienilor, avea s\u0103 fie \u00eentemeiat\u0103 pe principiile sim\u021bului comun \u0219i pe autoritatea epistemic\u0103 a acestuia. Sim\u021bul comun nu este \u201esensus vulgi quandoque absurdum\u201d, adic\u0103 sim\u021bul vulgului, opinia comun\u0103 popular\u0103, uneori absurd\u0103, a\u0219a cum, \u00een opinia lui Rozgonyi, crede Kant[8]<\/sup><\/a>, ci ceea ce spun filosofii sco\u021bieni: Rozgonyi \u00eensu\u0219i lua no\u021biunea de \u201esensus communis\u201d \u00een sensul pe care i-l acordau filosofii sco\u021bieni, de<\/p>\n\n\n\n\nkoinai doxai<\/em> a lui Aristotel, naturae iudicia<\/em> a lui Cicero, i.e. propozi\u021biile nemijlocit evi\u00addente, care dau fundamentul oric\u0103rei demonstra\u021bii [\u2026] cu alte cuvinte, principiile pe ca\u00adre, chiar dac\u0103 sunt negate verbal, ac\u021biunea ra\u021bional\u0103 ne constr\u00e2nge s\u0103 le afirm\u0103m chiar f\u0103r\u0103 s\u0103 vrem de-a lungul \u00eentregii vie\u021bi.[9]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDe altfel, orientarea lui Rozgonyi transpare limpede \u0219i din citatul \u00een englez\u0103, din Beattie, care constituie motto-ul opusculului s\u0103u:<\/p>\n\n\n\n\nOrice ra\u021bionament s\u0103n\u0103tos trebuie s\u0103 se sprijine \u00een final pe principiile sim\u021bului comun, adic\u0103 pe principii intuitiv certe, sau intuitiv probabile; \u0219i prin urmare sim\u021bul comun este judec\u0103torul suprem al adev\u0103rului, c\u0103ruia ra\u021biunea trebuie s\u0103 i se subordoneze.[10]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAltfel spus, potrivit lui Rozgonyi, orice doctrin\u0103 filosofic\u0103 trebuie supus\u0103 criticii sim\u021bului comun. Avem aici r\u0103d\u0103cina conceptului de \u201efilosofie critic\u0103\u201d, a\u0219a cum va fi el adoptat de filosofii maghiari. Mo\u0219tenirea filosofic\u0103 transmis\u0103 de Rozgonyi a fost ten\u00addin\u021ba filosofilor maghiari de a apropia kantianismul de \u201esim\u021bul comun\u201d, cu toat\u0103 ambi\u00adguitatea \u0219i polisemia acestei no\u021biuni.[11]<\/sup><\/a> Iar aceast\u0103 linie va fi urmat\u0103 practic de to\u021bi filo\u00adsofii care au importan\u021b\u0103 pentru noi.<\/p>\n\n\n\nRozgonyi a fost v\u00e2rful de lance al opozi\u021biei la kantianism \u00een Ungaria, \u00eens\u0103 nu a fost singurul care a scris \u00eempotriva lui Kant. Un alt filosof care a scris \u00een latin\u0103, \u00een aten\u00ad\u021bia \u00eentregii Europe savante, a fost iezuitul J\u00e1nos Horv\u00e1th (1732\u20131800). \u00cen Declaratio de infirmitatis fundamentorum operis kantianae Kritik der reine Vernunft<\/em> (Datum, 1797), Horv\u00e1th \u201ea criticat subiectivismul \u0219i agnosticismul lui Kant, d\u00e2nd astfel tonul funda\u00admental al recept\u0103rii lui Kant \u00een Ungaria\u201d.[12]<\/sup><\/a> Tot \u00een latin\u0103 a scris \u0219i piaristul J\u00f3zsef Grigely, De Concordia philosophiae cum religione<\/em> (Ofen, 1796). Al\u021bi anti\u2011kantieni au fost J\u00f3zsef Ruszek (1779\u20131851), profesor de teologie, catolic, la Vesprem \u0219i Gy\u00f6rgy F\u00e9jer (1766-1851), profesor de teologie dogmatic\u0103 la Universitatea din Pesta.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Tab\u0103ra pro-kantienilor nu a dus lips\u0103 de combatan\u021bi. Poate fi men\u021bionat, \u00een prima linie, P\u00e1l S\u00e1rv\u00e1ri (1765\u20131846), cu studii la G\u00f6ttingen, elev al lui Bouterwek, autor al unei Moralis Philosophia<\/em> (1802), \u00een care este rezumat\u0103 cu multe detalii morala lui Kant. Alt\u0103 figur\u0103 notabil\u0103 a fost J\u00f3zsef Lengyel, profesor la Debrecen din 1798. A predat logica, etica, metafizica \u0219i filosofia dreptului. \u00cen metafizic\u0103 s-a luat dup\u0103 Leibniz \u0219i Wolff, \u00een logic\u0103 \u0219i etic\u0103, dup\u0103 Kant. S\u00e1muel K\u00f6teles (1770\u20131831), profesor la T\u00e2rgu Mure\u0219 (de matematic\u0103, \u0219tiin\u021ba statului \u0219i geografie) \u0219i Aiud (de filosofie, din 1818), studiase la Iena, unde l-a ascultat pe Fichte. K\u00f6teles a fost un membru marcant al parti\u00addei pro-Kant, \u00eens\u0103 nu a avut nici vreo concep\u021bie personal\u0103, nici vreo interpretare origi\u00adnal\u0103 a kantianismului, ci a predat dup\u0103 Krug[13]<\/sup><\/a>, la al c\u0103rui \u201esintetism\u201d a aderat. Au mai fost \u0219i al\u021bii[14]<\/sup><\/a>, \u00eens\u0103 cel mai important filosof pro-kantian este considerat Istvan M\u00e1rton (1760\u20131831).<\/p>\n\n\n\nM\u00e1rton studiase la liceul protestant din Debrecen p\u00e2n\u0103 \u00een 1788, unde aprofunda\u00adse filosofia wolffian\u0103. A mers apoi la G\u00f6ttingen, unde s-a familiarizat cu filosofia lui Kant. Dup\u0103 ce a studiat-o \u201ezi \u0219i noapte\u201d, merg\u00e2nd \u0219i la literatura secundar\u0103, a abando\u00adnat dogmatismul \u0219i a devenit un adept entuziast al criticismului. \u00cencep\u00e2nd din 1790 a ocupat un post de profesor la Academia reformat\u0103 din Papa, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd acolo p\u00e2n\u0103 la moartea sa. La \u00eenceput a depus eforturi pentru a impulsiona dezvoltarea filosofiei \u00een limba maghiar\u0103, public\u00e2nd Morala cre\u0219tin-teologic\u0103, sau etica <\/em>(1796), o prelucrare a Moralei teologice <\/em>a lui Wilhelm Schmidt[15]<\/sup><\/a>, \u201eatest\u00e2nd \u00eens\u0103 o cuno\u0219tin\u021b\u0103 temeinic\u0103 a filosofiei critice\u201d[16]<\/sup><\/a>. \u00cen cursurile lui din anii 1790 se servea de scrierile lui Kant.[17]<\/sup><\/a> \u00cens\u0103 dup\u0103 interzicerea lui Kant \u00een \u0219colile catolice, care s-a repercutat indirect \u0219i asupra \u0219coli\u00adlor reformate, M\u00e1rton a \u00eenceput s\u0103 se serveasc\u0103 de scrierile lui Krug, din care a \u00eentocmit un compendiu, at\u00e2t \u00een ungure\u0219te, c\u00e2t \u0219i \u00een latin\u0103. Versiunea maghiar\u0103 n\u2011a v\u0103zut nicioda\u00adt\u0103 lumina tiparului, spre deosebire de cea latin\u0103, publicat\u0103 sub titlul Systema philosophiae criticae<\/em> \u00een 1820.[18]<\/sup><\/a> Unii au v\u0103zut aici o dubl\u0103 tr\u0103dare, abandonul maghia\u00adrei pentru latin\u0103 \u0219i al lui Kant pentru Krug. \u201eTr\u0103darea\u201d a fost salutar\u0103 pentru noi. Prin aceast\u0103 isprav\u0103 de compilator \u0219i traduc\u0103tor, M\u00e1rton a afectat \u0219i direct, nu numai prin rico\u0219eu, dezvoltarea filosofiei la rom\u00e2ni. Lui M\u00e1rton, care se \u0219i \u00eent\u00e2lnise cu Krug, i se datoreaz\u0103 interesul filosofilor maghiari pentru opera lui Krug \u0219i influen\u021ba surprinz\u0103toa\u00adre a acestui filosof modest \u00een Ungaria, Transilvania \u0219i Principatele Dun\u0103rene. A\u0219a cum se \u0219tie, Simeon B\u0103rnu\u021b s-a servit de compendiul m\u00e1rtonian la Blaj, dup\u0103 care l-a \u0219i tra\u00addus \u00een rom\u00e2ne\u0219te, continu\u00e2nd s\u0103 predea dup\u0103 el. Timotei \u021aipar a urmat \u0219i el pilda lui M\u00e1rton, prelucr\u00e2nd Manualul<\/em> krughian \u0219i introduc\u00e2nd \u00een text, \u00een chip de note \u0219i remar\u00adce, extrase din alte scrieri ale filosofului german. Traduc\u0103torii \u0219i profesorii no\u0219tri au lucrat \u00een paradigma lui M\u00e1rton.<\/p>\n\n\n\nO discu\u021bie a esen\u021bialului filosofiei lui Krug trebuie am\u00e2nat\u0103 pentru moment.[19]<\/sup><\/a> Ceea ce intereseaz\u0103 acum este conceptul de \u201efilosofie critic\u0103\u201d pe care M\u00e1rton l-a elabo\u00adrat \u00een prelungirea celui al lui Krug. Definind criticismul, \u00eentr-un paragraf al Manualului de filosofie \u0219i literatur\u0103 filosofic\u0103<\/em>, Krug zice:<\/p>\n\n\n\n\n[C]ine vrea s\u0103 filosofeze corect [\u2026] trebuie pentru aceasta, \u021bin\u00e2nd cont de faptele ne\u00admijlocite ale con\u0219tiin\u021bei sale, s\u0103 caute legile originare ale activit\u0103\u021bii sale complete \u0219i as\u00adtfel s\u0103 ajung\u0103 la principii universal valabile, prin mijlocirea c\u0103rora toate adev\u0103rurile \u0219i certitudinile pot fi nu numai g\u0103site, ci \u0219i unite potrivit ideii unui \u00eentreg \u0219tiin\u021bific. Putem deci numi pe drept aceast\u0103 procedur\u0103 sintetic\u0103 sau critic\u0103, \u00een aceea c\u0103, urm\u00e2nd-o siste\u00admatic \u00een filosofare, examin\u00e2nd precis \u0219i atent fiecare afirma\u021bie \u00eenainte de a o accepta ca doctrin\u0103 \u00een sistemul nostru de convingeri, evit\u0103m orice arbitrar \u0219i orice transcenden\u021b\u0103.[20]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00cen nota la acest paragraf, citim: \u201eCriticismul nu este filosofie<\/em> critic\u0103, ci metod\u0103 <\/em>critic\u0103\u201d.[21]<\/sup><\/a> \u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>,\u00a7119, ideea era tratat\u0103 ceva mai pe larg. Acolo Krug insista c\u0103 criticismul nu trebuie confundat cu kantianismul: chiar dac\u0103 Kant a folosit, \u00een scrierile sale, metoda critic\u0103 \u00een general, \u00een anumite scrieri aceast\u0103 metod\u0103 a primit modific\u0103ri proprii numai lui Kant, care nu pot fi considerate ca determina\u021bii caracteristice ale ei. Criticismul nu trebuie confundat nici cu filosofia critic\u0103 sau kanti\u00adan\u0103; primul este metod\u0103, ultima este sistem, sistem critico-kantian; sistemul este produs dup\u0103 metoda critic\u0103 \u00een general, dar poate con\u021bine tot felul de erori particulare. Kantia\u00adnismul este pentru criticism ceea ce este pironismul pentru scepticism sau platonismul pentru dogmatism, spre exemplu. Criticismul este, fa\u021b\u0103 cu dogmatismul \u0219i scepticismul, precum sinteza fa\u021b\u0103 cu teza \u0219i antiteza, de aceea mai este numit \u0219i \u201emetod\u0103 sintetic\u0103\u201d. Nici M\u00e1rton, cum nici Krug, nu consider\u0103 c\u0103 filosofia critic\u0103 se reduce la cea a lui Kant. \u00cen prefa\u021ba la Systema philosophiae criticae <\/em>el scrie c\u0103 filosofia critic\u0103, a c\u0103rei Idee s-a realizat \u00een opera lui Kant, nu a fost epuizat\u0103 de aceast\u0103 realizare. Ea trebuie dus\u0103 mai departe prin eforturi ulterioare \u00een aceea\u0219i direc\u021bie, cu aceea\u0219i metod\u0103 ca a lui Kant, singura capabil\u0103 s\u0103 d\u0103r\u00e2me scepticismul, asigur\u00e2nd certitudinea cunoa\u0219terii uma\u00adne, s\u0103 ru\u0219ineze \u0219i s\u0103 reduc\u0103 la t\u0103cere pe vecie incredulitatea \u0219i ireligiozitatea, \u0219i s\u0103 \u00eente\u00admeieze prin asta morala \u0219i religia. <\/p>\n\n\n\n\u201eNu to\u021bi a\u0219a-zi\u0219ii filosofi critici, mai scrie Krug, sunt critici filosofici veritabili.\u201d[22]<\/sup><\/a> Dac\u0103 se reclam\u0103 drept filosof critic veritabil, el nu vrea s\u0103 fie considerat drept kantian. \u00cen Prefa\u021ba la edi\u021bia a doua a Manualului<\/em> (1822) Krug protesteaz\u0103 contra unei atare iden\u00adtific\u0103ri, spun\u00e2nd c\u0103 a \u00eenceput de la Kant, c\u00e2nd \u00ee\u0219i f\u0103cea studiile la Wittenberg, pentru c\u0103 filosofia lui era la ordinea zilei \u00een acel moment. \u00cens\u0103 Fichte, Schelling \u0219i Jacobi l-au influen\u021bat \u0219i ei \u0219i au dat g\u00e2ndirii lui o form\u0103 diferit\u0103 de cea a lui Kant. Krug afirm\u0103 c\u0103 nu a fost niciodat\u0103 un kantian \u00een sensul propriu al cuv\u00e2ntului \u0219i c\u0103, chiar dac\u0103 l-a vene\u00adrat \u0219i \u00eel venera \u00eenc\u0103 pe Kant, el nu \u0219i-a pierdut niciodat\u0103 independen\u021ba de g\u00e2ndire, nici nu \u0219i-a construit sistemul mecanic, plec\u00e2nd de la al\u021bi filosofi, ci organic, plec\u00e2nd numai de la propria lui g\u00e2ndire. Krug propune, deci, o<\/em> filosofie critic\u0103, sintetismul transcen\u00addental, diferit\u0103 de idealismul transcendental al lui Kant, o alt\u0103<\/em> filosofie critic\u0103.<\/p>\n\n\n\nNota cea mai important\u0103 a acestui concept este caracterul sintetic<\/em> al criticismului ca metod\u0103. Dogmatismul este o metod\u0103 tetic\u0103, scepticismul, una antitetic\u0103. Criticismul respinge ce e r\u0103u \u00een ambele metode \u0219i p\u0103streaz\u0103 ce e bun. El are \u00een comun cu dogma\u00adtismul faptul c\u0103 procedeaz\u0103 plec\u00e2nd de la principii, iar cu scepticismul, faptul de a nu accepta credul tot ceea ce are aparen\u021ba adev\u0103rului \u0219i a certitudinii. Criticismul nici nu accept\u0103 orice principiu, nici nu respinge totul ca fiind fals \u0219i incert. Dac\u0103 dogmatismul este un despotism filosofic \u0219i scepticismul un anarhism filosofic, criticismul este \u201eade\u00adv\u0103ratul republicanism filosofic\u201d. Iat\u0103 de ce filosoful critic procedeaz\u0103 \u00een spirit republi\u00adcan: el permite oricui poate s\u0103 justifice ra\u021bional un g\u00e2nd s\u0103 ac\u021bioneze ca un membru al comunit\u0103\u021bii filosofilor \u0219i s\u0103 propun\u0103 acel g\u00e2nd nu doar ca pe o p\u0103rere privat\u0103, ci ca pe o reprezentare a ra\u021biunii omene\u0219ti generale \u00een persoana sa, av\u00e2nd valoare de lege pentru to\u021bi concet\u0103\u021benii g\u00e2nditori. Dogmatismul nu urm\u0103re\u0219te dec\u00e2t supunerea fa\u021b\u0103 de sistemul s\u0103u, iar scepticismul condamn\u0103 dinainte orice g\u00e2nd care caut\u0103 o \u00eentemeiere \u0219tiin\u021bific\u0103. Astfel, conchide Krug, criticismul este singura metod\u0103 \u00een care libertatea judec\u0103\u021bii pro\u00adprii este compatibil\u0103 cu cea mai riguroas\u0103 legalitate (Gesetzm\u00e4\u00dfigkeit<\/em>) a g\u00e2ndirii. Criti\u00adcismul este, \u00een spirit, republican \u0219i liberal.<\/p>\n\n\n\n\u201eFoarte notabil\u0103 aceast\u0103 paralel\u0103 dintre metode filosofice \u0219i categorii politice!\u201d, exclam\u0103 J. Haj\u00f3s, discut\u00e2nd Manualul<\/em> lui Krug \u00een prelucrarea lui \u021aipar.[23]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 ana\u00adlogie este at\u00e2t de curajoas\u0103 \u00eenc\u00e2t K\u00f6teles, semnal\u00e2nd-o \u00een Enciclopedia filosofic\u0103<\/em> (1829), a sim\u021bit nevoia s\u0103 o atenueze \u0219i s\u0103 o aduc\u0103 \u00een direc\u021bia organiz\u0103rii politice exis\u00adtente: \u201eCriticismul, scrie acesta, este o monarhie filosofic\u0103 moderat\u0103, \u00een care libertatea g\u00e2ndirii se une\u0219te cu stricta legalitate\u201d[24]<\/sup><\/a>. M\u00e1rton, \u00een Prefa\u021ba compendiului de filosofie krughian\u0103, reia ideea: \u201efilosofia critic\u0103 ne scoate din dogmatismul vierm\u0103nos, din care rezult\u0103 incer\u00adti\u00adtudine \u0219i robie, aduc\u00e2ndu-ne la libertate \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 solid\u0103\u201d[25]<\/sup><\/a>. \u00cen paragraful corespunz\u0103tor (\u00a7119, observa\u021bia 1), el r\u0103m\u00e2ne fidel lui Krug: \u201eCriticismus, verus Republicanismus philosophicus\u201d[26]<\/sup><\/a>. Analogia vine \u00eens\u0103 de la Kant \u00eensu\u0219i, care scrie urm\u0103toarele:<\/p>\n\n\n\n\n\u00cen toate \u00eentreprinderile ei, ra\u021biunea trebuie s\u0103 se supun\u0103 criticii \u0219i nu poate \u00eempiedica li\u00adbertatea acesteia prin nicio interdic\u021bie, f\u0103r\u0103 a se p\u0103gubi pe sine \u00eens\u0103\u0219i \u0219i f\u0103r\u0103 a-\u0219i atrage b\u0103nuieli sup\u0103r\u0103toare. Aici nimic nu este at\u00e2t de important sub aspectul utilit\u0103\u021bii, nimic at\u00e2t de sf\u00e2nt, \u00eenc\u00e2t s\u0103 se poat\u0103 sustrage acestei anchete scrut\u0103toare \u0219i riguroase, care nu \u021bine seam\u0103 de niciun fel de autoritate personal\u0103. Pe aceast\u0103 libertate se bazeaz\u0103 chiar existen\u021ba ra\u021biunii, care nu are o autoritate dictatorial\u0103, ci a c\u0103rei decizie nu este niciodat\u0103 dec\u00e2t acordul cet\u0103\u021benilor liberi, fiecare din ei av\u00e2nd dreptul s\u0103-\u0219i poat\u0103 exprima f\u0103r\u0103 re\u00adzerve obiec\u021biile, ba chiar veto<\/em>-ul lui.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDisting\u00e2nd \u0219i abstr\u0103g\u00e2nd criticismul de kantianism, devine posibil\u0103 aplicarea conceptului \u00een istoria filosofiei. Filosofia critic\u0103 devine astfel un proiect al \u00eentregii \u201ere\u00adpublici\u201d a filosofilor, care trebuie dezvoltat prin polemica ra\u021bional\u0103 inter pares<\/em>, inclusiv prin critica doctrinelor lui Kant, care nu poate pretinde la vreo autoritate personal\u0103 particular\u0103. Aceast\u0103 critic\u0103 a kantianismului este chiar necesar\u0103, pentru a-l \u00eempiedica s\u0103 se transforme \u00eentr-un nou dogmatism. Este astfel posibil pentru un filosof s\u0103 fie deopo\u00adtriv\u0103 criticist \u0219i anti-kantian. Kantianismul \u0219i anti-kantianismul reprezint\u0103, \u00een istoria filosofiei, o antinomie a ra\u021biunii, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ideea de filosofie critic\u0103, care conduce la o redefinire a acesteia.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\n2. Wilhelm Traugott Krug (1770\u20131842)<\/strong><\/h5>\n\n\n\n\u00a7. Krug este un filosof pe care to\u021bi istoricii \u00eel consider\u0103 modest. Nici \u00een timpul vie\u021bii nu s-a bucurat de reputa\u021bia unui filosof important, \u00eens\u0103 era foarte cunoscut ca autor de scrieri populare. Ast\u0103zi, \u00eel \u00eent\u00e2lnim cel mult men\u021bionat \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Schelling, c\u0103ruia i-a cerut s\u0103-i \u201ededuc\u0103\u201d din Absolut stiloul cu care scria, \u0219i cu Hegel, care a fost suficient de agasat de aceast\u0103 cerere pentru a-i r\u0103spunde \u00eentr-un pamflet, \u201eCum \u00een\u021belege sim\u021bul comun filosofia\u201d. Dac\u0103 n-ar fi fost influen\u021ba lui \u00een lumile a doua \u0219i a treia ale filosofiei europene[28]<\/sup><\/a>, \u00een prima jum\u0103tate a secolului al 19-lea, Krug ar fi fost acoperit de uitare complet. \u00cens\u0103 importan\u021ba lui pentru acest col\u021b de lume cu greu ar putea fi subestimat\u0103. Scrierile sale au fost traduse \u00een latin\u0103, maghiar\u0103, greac\u0103, rus\u0103, polonez\u0103, suedez\u0103, rom\u00e2n\u0103 \u0219i au furnizat, nu o dat\u0103, baza \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului filosofic ele\u00admentar \u00een aceste spa\u021bii. C\u0103rui fapt i s-a datorat aceast\u0103 uimitoare popularitate? Foarte probabil, faptului c\u0103 a f\u0103cut accesibil\u0103 \u201efilosofia critic\u0103\u201d multora care \u00eel g\u0103seau pe Kant prea obscur \u0219i dificil. De altfel, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd vine vorba despre Krug se men\u021bio\u00adneaz\u0103, invariabil, c\u0103 a fost \u201esuccesorul lui Kant la K\u00f6nigsberg\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00centr-adev\u0103r, Krug a predat, din 1804 \u00een 1809, la K\u00f6nigsberg, \u00een locul lui Kant, ca\u00adre tocmai murise. Venea de la Frankfurt, unde de\u021binuse primul s\u0103u post de profesor plin (1801\u20131804), dup\u0103 mai mul\u021bi ani \u00een care fusese profesor adjunct la Wittenberg. \u00cen 1809 a plecat la Leipzig, unde a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii, \u201ecatedra lui Kant\u201d fiind ocupa\u00adt\u0103 de Herbart, p\u00e2n\u0103 \u00een 1833. Succed\u00e2ndu-i lui Kant, ai c\u0103rui pantofi erau mult prea mari pentru el, Krug nu a preluat automat \u0219i \u0219tafeta kantianismului sau rolul de scolarh al criticismului; el nu a fost chemat la K\u00f6nigsberg pentru c\u0103 ar fi fost considerat cel mai apt s\u0103 continue munca lui Kant, sau cel mai \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 predea filosofia acestuia, a\u0219a cum se d\u0103 a \u00een\u021belege c\u00e2nd se pomene\u0219te acest fapt biografic, cu care se judec\u0103 geografic \u00een istoria filosofiei. Krug \u00eensu\u0219i, cum am v\u0103zut, nu se considera un kantian veritabil. Avea Krug dreptate, sau preten\u021biile sale la independen\u021b\u0103 filosofic\u0103 erau de\u0219erte?<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Ultimul istoric important care a scris despre Krug este, poate, \u0219i cel mai com\u00adpetent \u00een materie de kantianism: este vorba despre Erich Adickes, care \u00eei consacr\u0103 c\u00e2te\u00adva pagini \u00een celebra German Kantian Bibliography<\/em>[29]<\/sup><\/a>, la aproape o jum\u0103tate de secol de la moarte. Krug \u201eintr\u0103 \u00een r\u00e2ndul f\u0103uritorilor de sistem\u201d cu scrierea sa din 1801, Entwurf eines enuen Organon des Philosophie, oder Versuch \u00fcber die Principien der philosophischen Erkenntniss <\/em>(Schi\u021b\u0103 a unui nou organon al filosofiei, sau cercetare asupra principiilor cunoa\u0219terii filosofice<\/em>).Acolo el formuleaz\u0103 un program filosofic a c\u0103rui prim\u0103 \u2013 \u0219i cea mai original\u0103, deci important\u0103 \u2013 realizare este Fundamentalphilo\u00adsophie <\/em>din 1803. Adickes consider\u0103 c\u0103 preten\u021bia lui Krug de a nu fi fost un kantian \u00een sensul strict al termenului \u201ea fost \u00een principal motivat\u0103 de vanitatea autorului [\u2026]; el a fost f\u0103cut de ea s\u0103 nege c\u0103-i este \u00eendatorat lui Kant \u0219i s\u0103 vorbeasc\u0103 despre un \u2018sistem al lui propriu\u201d[30]<\/sup><\/a>. Dar g\u00e2ndirea lui Krug a fost, \u0219i \u00eenainte de 1801 (c\u00e2nd era un \u201eKantian tolerabil-ortodox\u201d[31]<\/sup><\/a>), \u0219i dup\u0103 aceast\u0103 dat\u0103 \u201ebazat\u0103 \u00een modul cel mai hot\u0103r\u00e2t pe filosofia kantian\u0103\u201d[32]<\/sup><\/a>. Totu\u0219i, admite Adickes, \u201eel nu este un kantian \u00e0 tout prix<\/em>; are curajul opi\u00adniilor private, chiar c\u00e2nd acestea merg contra mare\u0219alului-\u0219ef de la K\u00f6nigsberg\u201d.[33]<\/sup><\/a> Iat\u0103 \u0219i aprecierea general\u0103 a filosofiei lui Krug de c\u0103tre eminentul kantolog german:<\/p>\n\n\n\n\nIdeea lui de baz\u0103 a fost s\u0103 aduc\u0103 filosofia kantian\u0103 pe c\u00e2t se poate de aproape de g\u00e2ndi\u00adrea omului mediu. De aceea el \u00eencearc\u0103 s\u0103 rotunjeasc\u0103 unghiurile ascu\u021bite, de care s-ar putea lovi inteligen\u021ba obi\u0219nuit\u0103; el elimin\u0103 toate paradoxele kantiene \u0219i d\u0103 sistemului \u00een general o form\u0103 mai pu\u021bin strict\u0103 \u0219i un colorit mai pu\u021bin viu, \u2013 astfel \u00eenc\u00e2t chiar vederile care stau cel mai departe de con\u0219tiin\u021ba educat\u0103 medie \u00ee\u0219i pierd mare parte din aparen\u021ba lor surprinz\u0103toare \u0219i stranie. Filosofia lui este o filosofie \u201ead usum Delphini\u201d. Este pre\u00adzentat\u0103 publicului \u00eentr-un stil clar \u0219i echilibrat, care curge ca murmurul voios al unui p\u00e2\u00adr\u00e2u \u00eentr-o vale u\u0219or \u00eenclinat\u0103, guraliv \u0219i neobosit, \u2013 neoferind niciodat\u0103 nici cea mai mi\u00adc\u0103 dificultate min\u021bii cititorului, \u2013 \u0219i, ca \u0219i p\u00e2r\u00e2ul, mai degrab\u0103 ocolind obstacolele dec\u00e2t \u00eenl\u0103tur\u00e2ndu-le.[34]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDin aceast\u0103 evaluare se \u00een\u021belege pentru ce a pl\u0103cut Krug \u0219i pentru ce a convenit foarte bine mi\u0219c\u0103rii spiritului maghiar de dup\u0103 polemica \u00een jurul lui Kant. Direc\u021bia acesteia fiind tocmai \u00eenspre \u00eemp\u0103carea kantianismului cu sim\u021bul comun, filosofia lui Krug a furnizat un model \u0219i materiale de construc\u021bie pentru sistemele domestice.<\/p>\n\n\n\nDar Adickes expediaz\u0103 prea dispre\u021buitor preten\u021bia lui Krug de a avea un sistem propriu \u0219i este pu\u021bin prea zelos \u00een a reduce \u201esintetismul transcendental\u201d al lui Krug la o reformulare pedant\u0103 \u0219i popular\u0103 a filosofiei lui Kant, chiar cu pre\u021bul de a diminua im\u00adportan\u021ba propriilor observa\u021bii. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 filosofia kantian\u0103 este reformulat\u0103 \u0219i resistematizat\u0103 \u00een sistemul lui Krug \u0219i c\u0103 acest sistem este construit \u00een mare parte cu prefabricate kantiene. \u00cens\u0103 filosofema central\u0103 nu este kantian\u0103. De altfel, nu exist\u0103 un consens printre istoricii filosofiei asupra pozi\u021biei lui Krug. Dintre cei mai vechi, unii \u00eel consider\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, ca apar\u021bin\u00e2nd \u0219colii lui Kant.[35]<\/sup><\/a> \u00cenc\u0103 unii, ca dezvolt\u00e2nd filosofia critic\u0103.[36]<\/sup><\/a> Al\u021bii, \u00een schimb, \u00eel trec printre \u201esemi-kantieni\u201d[37]<\/sup><\/a>, recunosc\u00e2nd influen\u021ba lui Jacobi asupra lui. \u00cenc\u0103 al\u021bii, f\u0103c\u00e2nd din aceast\u0103 influen\u021b\u0103 factorul cardinal, \u00eel \u00eencadreaz\u0103 printre adep\u021bii \u201efilosofiei credin\u021bei\u201d a lui Jacobi[38]<\/sup><\/a> sau printre \u201emistici\u201d[39]<\/sup><\/a>. Sunt \u0219i unii care \u00eei atribuie un sincretism dogmatisto-idealist.[40]<\/sup><\/a> Al\u021bii v\u0103d \u00een el un imitator al lui Fichte.[41]<\/sup><\/a> Ion Petrovici scrie \u0219i el c\u0103 \u201eKrug [\u2026] \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea un kantianism alterat cu Fichte \u0219i totodat\u0103 scobor\u00e2t din \u00een\u0103l\u021bimile sale la nivelul bunului sim\u021b comun\u201d.[42]<\/sup><\/a> Dar c\u00e2t mai poate fi numit\u0103 \u201ekantianism\u201d o astfel de concep\u021bie?<\/p>\n\n\n\nComentatori mai recen\u021bi subliniaz\u0103, pe bun\u0103 dreptate, eclectismul<\/em> metodologic al lui Krug \u0219i caracterul non-kantian, uneori chiar prekantian, al unor p\u0103r\u021bi \u00eentregi ale sistemului s\u0103u, e.g. estetica.[43]<\/sup><\/a> Doctrina central\u0103 a lui Krug, elaborat\u0103 \u00een anii 1801\u20131803, singura \u00een care se poate g\u0103si un con\u021binut relativ original, este, \u00een inten\u021bie, dac\u0103 nu \u0219i \u00een realizare, mai apropiat\u0103 de t\u00e2n\u0103rul Schelling, care \u0219i el \u00eel reg\u00e2ndea mai degrab\u0103 pe Fichte dec\u00e2t de Kant. Krug caut\u0103 concilierea idealismului \u0219i realismului, privite ca anti\u00adte\u00adtice, dintr-un punct de vedere superior, cel al \u201esintetismului transcendental\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. S\u0103 examin\u0103m pe scurt doctrina care constituie miezul \u201efilosofiei fundamenta\u00adle\u201d a lui Krug.<\/p>\n\n\n\n\u00cen prima lui scriere sistematic\u0103, Entwurf eines neuen Organon des Philosophie <\/em>(1801), filosoful formuleaz\u0103 o serie de considera\u021bii despre structura sistemului cunoa\u0219\u00adterii filosofice. Aceasta se divide \u00een dou\u0103 sec\u021biuni principale, una speculativ\u0103 \u0219i una moral\u0103 (\u00a78). De aici \u00eemp\u0103r\u021birea filosofiei \u00een teoretic\u0103 \u0219i practic\u0103. Filosofia teoretic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina g\u00e2ndirii (logic\u0103), cea a cunoa\u0219terii \u0219i cea a gustului (\u00a79). Filosofia practic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina dreptului, doctrina virtu\u021bii \u0219i doctrina religiei (\u00a710). Filo\u00adsofia \u00een general se \u00eemparte \u00een pur\u0103 \u0219i aplicat\u0103 (\u00a711).<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 aceste dihotomii c\u00e2t se poate de comune, Krug introduce o nou\u0103 distinc\u021bie, care \u00eei permite s\u0103-\u0219i precizeze mai bine conceptul de sistem filosofic. Filosofia practic\u0103 \u0219i cea moral\u0103, luate \u00eempreun\u0103, constituie ceea ce se poate numi filosofie derivat\u0103, prin contrast cu o filosofie mai \u00eenalt\u0103, care poate fi numit\u0103 filosofie fundamental\u0103 (\u00a712). Prezen\u021ba acestei discipline \u00een sistem este ceea ce caracterizeaz\u0103 g\u00e2ndirea lui. Influen\u021ba acesteia asupra altor filosofi care au contat \u00een spa\u021biul nostru este palpabil\u0103 (e.g. J\u00e1nos Imre). Krug argumenteaz\u0103 pentru necesitatea acestei discipline \u00een felul urm\u0103tor. Filoso\u00adfia teoretic\u0103 \u0219i cea practic\u0103 \u00ee\u0219i au fiecare principiile lor particulare, care sunt diferite, c\u0103ci obiectele acestor filosofii sunt diferite. Dar, \u00een m\u0103sura \u00een care am\u00e2ndou\u0103 sunt filo\u00adsofie, ele trebuie s\u0103 aib\u0103 \u0219i principii comune. A\u0219adar, trebuie s\u0103 existe o filosofie care s\u0103 nu fie nici pur teoretic\u0103, nici pur practic\u0103, ci ambele deodat\u0103 \u0219i care s\u0103 con\u021bin\u0103 prin\u00adcipiile comune ale filosofiei teoretice \u0219i ale celei practice. Aceasta este filosofia funda\u00admental\u0103, sau elementar\u0103, sau arhologia, \u0219tiin\u021ba principiilor filosofiei \u00een genere. Ca \u0219tiin\u00ad\u021b\u0103 a principiilor filosofiei \u00een genere, arhologia este \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 a posibilit\u0103\u021bii filosofiei \u00een genere, adic\u0103 filosofie a filosofiei (cam \u00een acela\u0219i sens, spune el, \u00een care vorbim despre o filosofie a istoriei sau a matematicii). Ea este, afirm\u0103 Krug, autenticul organon al filosofiei, \u0219i nu logica. Elaborarea ulterioar\u0103 a filosofiei fundamentale, \u00een Fundamen\u00adtalphilosophie<\/em>, comport\u0103 o reluare \u0219i dezvoltare a rezultatelor ob\u021binute \u00een Entwurf.<\/em><\/p>\n\n\n\n\u00a7. Aceste considera\u021bii metafilosofice arat\u0103 c\u0103 Krug executa varia\u021biuni pe o tem\u0103 reinholdian\u0103. Reinhold \u00eei fusese profesor la Wittemberg \u0219i \u00eei ar\u0103tase, spune el, limitele filosofiei kantiene. Krug recunoa\u0219te, a\u0219adar, influen\u021ba lui Reinhold, anterioar\u0103 celei a lui Fichte, Schelling \u0219i Jacobi. Reinhold fusese primul titular al unei catedre de \u201efiloso\u00adfie critic\u0103\u201d, unul dintre primii exponen\u021bi ai filosofiei kantiene \u00een universit\u0103\u021bile germane. Pred\u00e2nd aceast\u0103 filosofie, el a ajuns s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli cu privire la fundamentele sale \u0219i la validitatea deduc\u021biilor kantiene. Reinholt \u0219i-a propus s\u0103 reconstruiasc\u0103 filosofia critic\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 din ea o veritabil\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103. Pentru ca filosofia s\u0103 fie \u0219tiin\u021bific\u0103, ea trebuie s\u0103 devin\u0103 sistem<\/em>. Forma \u0219tiin\u021bific\u0103 este forma sistemului, filosofia \u0219tiin\u021bific\u0103 este filosofie sistematic\u0103. Reinhold s-a angajat \u00eentr-o cercetare asupra no\u021biunii de sistem al filosofiei. Orice sistem se sprijin\u0103 pe un singur principiu, din care toate celelalte propo\u00adzi\u021bii filosofice care \u00eel compun trebuie s\u0103 fie \u201ederivabile\u201d (derivarea nu se reduce la de\u00adduc\u021bia formal\u0103, de\u0219i este \u201esilogism\u201d; ea trebuie s\u0103 fie relevant\u0103 din punct de vedere al justific\u0103rii episte\u00admice). Principiul, care este o propozi\u021bie sintetic\u0103<\/em>, trebuie s\u0103 fie auto-evident, \u00eentru\u00adc\u00e2t altfel ar avea nevoie la r\u00e2ndul lui de un alt principiu din care s\u0103 fie derivat.<\/p>\n\n\n\nNoul sistem al filosofiei critice, pe care l-a propus \u0219i ap\u0103rat Reinhold \u00eentre 1789 \u0219i 1797, s-a numit Elementarphilosophie<\/em>. Influen\u021ba acestuia asupra filosofiei germane con\u00adtem\u00adporane a fost \u00eentins\u0103 \u0219i fertil\u0103. Cum s-a spus, \u201eReinhold, prin diseminarea g\u00e2ndi\u00adrii kantiene \u0219i transpunerea aceleia\u0219i g\u00e2ndiri, a oferit at\u00e2t o cale de intrare \u00een filosofia lui Kant, c\u00e2t \u0219i o problematic\u0103 irezistibil\u0103 care le-a servit drept punte filosofilor orien\u00adta\u021bi spre idealism care l-au urmat\u201d.[44]<\/sup><\/a> Fichte \u0219i t\u00e2n\u0103rul Schelling au adoptat problematica lui Reinhold \u0219i au n\u0103zuit s\u0103 dea sisteme care s\u0103 corecteze, s\u0103 extind\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fundeze filosofia critic\u0103. Este evident c\u0103 \u0219i Krug a adoptat problematica lui Reinhold \u0219i c\u0103 a sa Fundamentalphilosophie<\/em> se dore\u0219te o replic\u0103 la Elementarphilo\u00adsophie<\/em> a primului s\u0103u maestru. Dar Krug s-a inspirat \u0219i de la al\u021bi filosofi care \u00eel urmase\u00adr\u0103 pe Reinhold. \u201eSistemul sintetismului transcendental\u201d, a\u0219a cum se subintituleaz\u0103 Fundamentalphilo\u00adsophie<\/em>, este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o \u00eeng\u00e2nare a capitolelor introductive din Sistemul idealis\u00admului transcendental<\/em> (1800) al lui Schelling, care \u00eel reg\u00e2ndea pe Fichte. A\u0219adar Krug este unul dintre numero\u0219ii creatori de sistem din epoca \u201evon Kant bis Hegel\u201d, influen\u021bat de Fichte, a\u0219a cum a ajuns s\u0103 fie, pentru o vreme, \u0219i Reinhold. Krug a propus o filosofie a activit\u0103\u021bii Eului, \u00eens\u0103 a \u021binut s\u0103 se demarce de idealismul tran\u00adscendental (\u00een versiunile lui Fichte \u0219i Schelling), \u00een m\u0103sura \u00een care acesta, f\u0103c\u00e2nd din Eul absolut fundamentul \u0219i limita ultim\u0103 a filosofiei, mergea dincolo de limitele con\u0219ti\u00adin\u021bei, care, pentru Krug, disci\u00adpo\u00adlul lui Reinhold, circumscriu domeniul filosof\u0103rii. Idea\u00adlismul lui Fichte \u0219i Schelling nu este, pentru Krug, transcendental, ci transcendent<\/em>. Idealismul \u0219i realismul, pozi\u021bii antite\u00adtice, devin, numai \u00een cadrul sintetismului, care suprim\u0103 opozi\u021bia lor \u00eentr-o sintez\u0103 mai fundamental\u0103, transcendentale.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\nPrin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\nPrincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
Mediul intelectual maghiar a intermediat \u00eent\u00e2lnirea rom\u00e2nilor transilv\u0103neni cu fi\u00adlosofia european\u0103, \u00een spe\u021b\u0103 cu filosofia care avea curs \u00een Austria. A\u0219a cum am amintit altundeva[2]<\/sup><\/a>, \u00een Austria p\u0103trunderea filosofiei kantiene a fost \u00eengreunat\u0103 de autorit\u0103\u021bi prin m\u0103suri de cenzur\u0103. Filosofia agreat\u0103 oficial a fost ini\u021bial cea wolffian\u0103, predat\u0103 dup\u0103 manuale elementare precum cel al lui Baumeister (1709\u20131785). Mai apoi aceasta a f\u0103cut loc unui dogmatism eclectic, ra\u021bionalisto-empirist. Manualele care se foloseau, cele mai populare, erau cele ale lui Storchenau (1731\u20131797). Dup\u0103 survenirea \u201e\u0219ocului\u201d kantian, manualele autorizate au acordat un spa\u021biu larg criticii lui Kant, e.g. la Karpe (1747\u20131806), apoi au \u00eenceput s\u0103 integreze elemente de doctrin\u0103 kantian\u0103, e.g. la Likawetz (1773\u20131850), conserv\u00e2nd \u00eens\u0103 o metafizic\u0103 \u0219i o moral\u0103 consonante cu dog\u00admele cato\u00adlicismului. Aceea\u0219i dinamic\u0103 se constat\u0103 \u00een spa\u021biul cultural maghiar. Ea con\u00adst\u0103 \u00een evolu\u021bia dogmatismului, de la un ra\u021bionalism wolffian p\u00e2n\u0103 la un eclectism care se pretindea membru al familiei filosofiilor \u201ecritice\u201d. Acest eclectism \u201ecritic\u201d a ajuns s\u0103 fie predat \u00een liceele catolice \u00een care \u0219i-au f\u0103cut studiile \u0219i rom\u00e2nii care n-au studiat la Gimnaziul episcopal din Blaj, singura \u0219coal\u0103 confesional\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, greco-catolic\u0103. \u00cen \u0219colile reformate, e.g. la Tg. Mure\u0219 \u0219i la Aiud, unde a predat Samuel K\u00f6teles (1770\u20131831), a avut succes o alt\u0103 specie de \u201efilosofie critic\u0103\u201d, cea a germanului Wilhelm Traugott Krug (1770\u20131842). Krug a fost exploatat intensiv de unii filosofi eclectici maghiari, care au avut \u0219i elevi rom\u00e2ni, e.g. J\u00e1nos Imre (1790\u20131832), \u00eencep\u00e2nd din anii 1820.<\/p>\n\n\n\nPrefacerile filosofiei de catedr\u0103 \u00een \u0219colile ungare se reflect\u0103 \u0219i \u00een activitatea filo\u00adsofic\u0103 a rom\u00e2nilor transilv\u0103neni, care au imitat modele ungure\u0219ti: M\u00e1rton, Imre, Verner, Schedius. \u00cen cele ce urmeaz\u0103 m\u0103 voi limita numai la considerarea dezvolt\u0103rii \u201efilosofiei critice\u201d \u00eentre frontierele Transilvaniei. Nu voi trata despre activitatea ardele\u00adnilor \u0219i b\u0103n\u0103\u021benilor \u00een Principatele Dun\u0103rene, l\u0103s\u00e2ndu-i deoparte pe Murgu \u0219i C\u00e2mpeanu-Maler, pe August Treboniu Laurian \u0219i pe B\u0103rnu\u021b la Ia\u0219i. Voi ar\u0103ta c\u0103 rom\u00e2\u00adnii transilv\u0103neni au avut acces la filosofia kantian\u0103 prin mijlocirea diverselor critici ale kantianismului \u0219i a unor aproprieri eclectice a doctrinelor lui Kant. Rezisten\u021ba la Kant a precedat \u0219i a \u00eempiedicat, o lung\u0103 vreme, receptarea acestuia.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\n1. Tribula\u021biile criticismului \u00een Ungaria<\/strong><\/h5>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen Ungaria, filosofia lui Kant p\u0103trunsese destul de devreme. Un bavarez, adept al lui Kant, Johann Delling (1764\u20131838), era profesor la Academia din P\u00e9cs la \u00eencepu\u00adtul anilor 1790. \u00cenc\u0103 \u00eenainte, \u00eencep\u00e2nd din 1785, un alt german, Anton Kreil (1757\u20131833), fusese numit, la recomandarea \u00eemp\u0103ratului Iosif al II-lea, profesor de filosofie la Universitatea din Pesta. Kreil era kantian, dar \u00een plus era francmason \u0219i republican, se spune chiar c\u0103 a tradus \u00een german\u0103 Marsilieza. \u00cen 1795, o conspira\u021bie a \u201eiacobinilor\u201d maghiari a fost demascat\u0103.[3]<\/sup><\/a> Ace\u0219tia urm\u0103reau, \u00eentre altele, transformarea Ungariei \u00eentr\u2011o republic\u0103 federal\u0103 pe baze etnice. Kreil era asociat cu aceast\u0103 mi\u0219care, fiind prie\u00adten cu P\u00e1l \u0150z, membru al societ\u0103\u021bii \u201eLibertate \u0219i egalitate\u201d (una dintre cele dou\u0103 socie\u00adt\u0103\u021bi secrete iacobine), arestat \u00een decembrie 1794 \u0219i executat pe 2 iunie 1795. Kreil a fost \u0219i el inculpat \u0219i judecat. El \u0219i kantianismul au fost acuza\u021bi c\u0103 promovau ateismul \u0219i anti-monarhismul. Spre deosebire de \u0150z, Kreil a sc\u0103pat necondamnat, \u00eens\u0103 a fost expulzat din Budapesta. Predarea filosofiei lui Kant, \u00eens\u0103, a fost interzis\u0103, prin decretul Cancela\u00adriei din 23 iunie 1795, \u00een toate \u0219colile catolice din Ungaria \u0219i de la orice catedr\u0103, nu numai de la cele de filosofie. Drept consecin\u021b\u0103, \u0219i Delling \u0219i-a pierdut postul. \u00cen Uni\u00adversitatea din Pesta, a\u0219adar, unde au studiat mul\u021bi intelectuali rom\u00e2ni din Banat \u0219i Ardeal, filosofia kantian\u0103 nu a putut fi men\u021bionat\u0103 dec\u00e2t \u00een scopuri polemice.<\/p>\n\n\n\nUngaria se alinia astfel cu Austria \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103, \u00eens\u0103 opozi\u021bia la filosofia kantian\u0103 a durat mai pu\u021bin\u0103 vreme. Unul dintre factorii care explic\u0103 acest lucru este dorin\u021ba maghiarilor ambi\u021bio\u0219i de a pleca la studii \u00een str\u0103in\u0103tate; or, Austria nu era \u00een str\u0103in\u0103tate, ci acas\u0103, de aceea ei se orientau spre universit\u0103\u021bile germane, dar \u0219i din alte spa\u021bii, unde filosofia kantian\u0103 era cultivat\u0103 \u0219i era \u00een vog\u0103. Alt factor este prezen\u021ba masi\u00adv\u0103 a reforma\u021bilor \u00een societatea maghiar\u0103. \u00cen \u0219colile reformate (\u0219i luterane, de altfel), filosofia lui Kant se putea preda \u0219i studia. Kant a avut, astfel, adep\u021bi printre protestan\u021bi. Existen\u021ba a dou\u0103 tabere, cea a catolicilor anti-kantieni \u0219i a protestan\u021bilor pro-kantieni a dus la o polemic\u0103 \u00een jurul filosofiei lui Kant, un episod definitoriu pentru istoria filoso\u00adfiei \u00een Ungaria la \u00eenceputul secolului al XIX-lea.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Dezbaterea \u00een jurul lui Kant a fost st\u00e2rnit\u0103 de opusculul Dubia de initiis trans\u00adcen\u00addentalis idealismi Kantiani<\/em>[4]<\/sup><\/a>, publicat \u00een 1792 de c\u0103tre J\u00f3zsef Rozgonyi (1756\u20131823)[5]<\/sup><\/a>. Rozgonyi a studiat la Utrecht (1784\u20131788), unde s-a impregnat de filosofia sim\u00ad\u021bului comun sco\u021bian, difuzat\u0103 de profesorul s\u0103u, Johann Friedrich Hennert (1733\u20131813). A petrecut apoi un semestru \u00een Anglia, la Oxford, posibil apoi \u0219i \u00een alte centre univer\u00adsitare din Anglia, Fran\u021ba \u0219i Elve\u021bia. \u00cen noiembrie 1789 s-a \u00eenscris la Universitatea din G\u00f6ttin\u00adgen, dar a mers \u00een mai multe r\u00e2nduri la Jena \u0219i la Halle, pentru a-i asculta pe Karl Rein\u00adhold \u0219i pe L. H. von Jakob, \u201eduumvirii\u201d pe care \u00eei aprecia drept cei mai com\u00adpeten\u021bi \u00een filosofia lui Kant, pentru a-\u0219i \u00eensu\u0219i aceast\u0103 filosofie. \u00cencep\u00e2nd din 1791 a fost profesor \u00eentr-un gimnaziu din Slovacia superioar\u0103, la Losonc (Lu\u010denec), unde a r\u0103mas \u0219apte ani. \u00cen 1796 a fost numit profesor de filosofie la Colegiul teologic reformat din S\u00e1rospatak. Car\u00adtea lui Rozgonyi, scris\u0103 la Losonc, a avut un ecou modest \u00een Euro\u00adpa. Reinhold \u0219i Jakob nu au dat curs provoc\u0103rii lui Rozgonyi, nu s-au angajat \u00een pole\u00admic\u0103. A ap\u0103rut, \u00een schimb, \u00een 1793, o recenzie defavorabil\u0103 a unui anonim, posibil un luteran maghiar.[6]<\/sup><\/a> Numai t\u00e2rziu, datorit\u0103 lui Schultze, care s-a entuziasmat de existen\u021ba unui anti-kantian \u201ep\u00e2n\u0103 \u0219i \u00een Ungaria\u201d, a \u00eenceput s\u0103 se scrie \u0219i favorabil despre Rozgonyi \u00een lumea ger\u00adma\u00adn\u0103. \u00cen schimb, aceast\u0103 c\u0103r\u021bulie a declan\u0219at o furtun\u0103 \u00een paha\u00adrul cu ap\u0103 al mediului filoso\u00adfic ungar.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Dubia<\/em>, Rozgonyi pune \u00eentreb\u0103ri, ironic, arog\u00e2ndu-\u0219i pozi\u021bia unui t\u00e2n\u0103r student (el, care era mai v\u00e2rstnic dec\u00e2t profesorii), ilu\u0219trilor Reinhold \u0219i Jakob, privind unele pasaje considerate obscure din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. Este vorba despre pasaje asupra c\u0103rora nici interpret\u0103rile duumvirilor n-au reu\u0219it s\u0103-l l\u0103mureasc\u0103. Pasajele, \u00eens\u0103, sunt cruciale pentru idealismul transcendental. Ele privesc doctrina lui Kant despre spa\u021biu, timp, cauzalitate \u0219i posibilitatea judec\u0103\u021bilor sintetice a priori<\/em>. Argumentul central al lui Rozgonyi, potrivit lui B. Mester, este urm\u0103torul. Conceptul kantian de cauzalitate poate fi redus la conceptul de cauzalitate al lui Hume. \u00cens\u0103 Reid a ar\u0103tat ce probleme ridic\u0103 acest concept. Reid are dreptate, potrivit lui Rozgonyi, deci Hume gre\u0219e\u0219te. Prin urma\u00adre, Kant se \u00een\u0219al\u0103, iar Rozgonyi are dreptate.<\/p>\n\n\n\nRozgonyi se concentreaz\u0103 asupra criticii lui Kant \u0219i nu d\u0103 dec\u00e2t pu\u021bine indica\u021bii asupra propriei sale concep\u021bii pozitive. Totu\u0219i, scrie Mester, \u201edin text este rezonabil de clar c\u0103 autorul subliniaz\u0103 contururile unei filosofii post-kantiene care apar\u021bine \u0219colii \u201esim\u021bului comun\u201d numai \u00een ce prive\u0219te fundamentele ei\u201d.[7]<\/sup><\/a> Filosofia lui Rozgonyi nu avea s\u0103 fie o repetare a vreunei doctrine sco\u021biene \u00eens\u0103, ca \u0219i doctrinele sco\u021bienilor, avea s\u0103 fie \u00eentemeiat\u0103 pe principiile sim\u021bului comun \u0219i pe autoritatea epistemic\u0103 a acestuia. Sim\u021bul comun nu este \u201esensus vulgi quandoque absurdum\u201d, adic\u0103 sim\u021bul vulgului, opinia comun\u0103 popular\u0103, uneori absurd\u0103, a\u0219a cum, \u00een opinia lui Rozgonyi, crede Kant[8]<\/sup><\/a>, ci ceea ce spun filosofii sco\u021bieni: Rozgonyi \u00eensu\u0219i lua no\u021biunea de \u201esensus communis\u201d \u00een sensul pe care i-l acordau filosofii sco\u021bieni, de<\/p>\n\n\n\n\nkoinai doxai<\/em> a lui Aristotel, naturae iudicia<\/em> a lui Cicero, i.e. propozi\u021biile nemijlocit evi\u00addente, care dau fundamentul oric\u0103rei demonstra\u021bii [\u2026] cu alte cuvinte, principiile pe ca\u00adre, chiar dac\u0103 sunt negate verbal, ac\u021biunea ra\u021bional\u0103 ne constr\u00e2nge s\u0103 le afirm\u0103m chiar f\u0103r\u0103 s\u0103 vrem de-a lungul \u00eentregii vie\u021bi.[9]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDe altfel, orientarea lui Rozgonyi transpare limpede \u0219i din citatul \u00een englez\u0103, din Beattie, care constituie motto-ul opusculului s\u0103u:<\/p>\n\n\n\n\nOrice ra\u021bionament s\u0103n\u0103tos trebuie s\u0103 se sprijine \u00een final pe principiile sim\u021bului comun, adic\u0103 pe principii intuitiv certe, sau intuitiv probabile; \u0219i prin urmare sim\u021bul comun este judec\u0103torul suprem al adev\u0103rului, c\u0103ruia ra\u021biunea trebuie s\u0103 i se subordoneze.[10]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAltfel spus, potrivit lui Rozgonyi, orice doctrin\u0103 filosofic\u0103 trebuie supus\u0103 criticii sim\u021bului comun. Avem aici r\u0103d\u0103cina conceptului de \u201efilosofie critic\u0103\u201d, a\u0219a cum va fi el adoptat de filosofii maghiari. Mo\u0219tenirea filosofic\u0103 transmis\u0103 de Rozgonyi a fost ten\u00addin\u021ba filosofilor maghiari de a apropia kantianismul de \u201esim\u021bul comun\u201d, cu toat\u0103 ambi\u00adguitatea \u0219i polisemia acestei no\u021biuni.[11]<\/sup><\/a> Iar aceast\u0103 linie va fi urmat\u0103 practic de to\u021bi filo\u00adsofii care au importan\u021b\u0103 pentru noi.<\/p>\n\n\n\nRozgonyi a fost v\u00e2rful de lance al opozi\u021biei la kantianism \u00een Ungaria, \u00eens\u0103 nu a fost singurul care a scris \u00eempotriva lui Kant. Un alt filosof care a scris \u00een latin\u0103, \u00een aten\u00ad\u021bia \u00eentregii Europe savante, a fost iezuitul J\u00e1nos Horv\u00e1th (1732\u20131800). \u00cen Declaratio de infirmitatis fundamentorum operis kantianae Kritik der reine Vernunft<\/em> (Datum, 1797), Horv\u00e1th \u201ea criticat subiectivismul \u0219i agnosticismul lui Kant, d\u00e2nd astfel tonul funda\u00admental al recept\u0103rii lui Kant \u00een Ungaria\u201d.[12]<\/sup><\/a> Tot \u00een latin\u0103 a scris \u0219i piaristul J\u00f3zsef Grigely, De Concordia philosophiae cum religione<\/em> (Ofen, 1796). Al\u021bi anti\u2011kantieni au fost J\u00f3zsef Ruszek (1779\u20131851), profesor de teologie, catolic, la Vesprem \u0219i Gy\u00f6rgy F\u00e9jer (1766-1851), profesor de teologie dogmatic\u0103 la Universitatea din Pesta.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Tab\u0103ra pro-kantienilor nu a dus lips\u0103 de combatan\u021bi. Poate fi men\u021bionat, \u00een prima linie, P\u00e1l S\u00e1rv\u00e1ri (1765\u20131846), cu studii la G\u00f6ttingen, elev al lui Bouterwek, autor al unei Moralis Philosophia<\/em> (1802), \u00een care este rezumat\u0103 cu multe detalii morala lui Kant. Alt\u0103 figur\u0103 notabil\u0103 a fost J\u00f3zsef Lengyel, profesor la Debrecen din 1798. A predat logica, etica, metafizica \u0219i filosofia dreptului. \u00cen metafizic\u0103 s-a luat dup\u0103 Leibniz \u0219i Wolff, \u00een logic\u0103 \u0219i etic\u0103, dup\u0103 Kant. S\u00e1muel K\u00f6teles (1770\u20131831), profesor la T\u00e2rgu Mure\u0219 (de matematic\u0103, \u0219tiin\u021ba statului \u0219i geografie) \u0219i Aiud (de filosofie, din 1818), studiase la Iena, unde l-a ascultat pe Fichte. K\u00f6teles a fost un membru marcant al parti\u00addei pro-Kant, \u00eens\u0103 nu a avut nici vreo concep\u021bie personal\u0103, nici vreo interpretare origi\u00adnal\u0103 a kantianismului, ci a predat dup\u0103 Krug[13]<\/sup><\/a>, la al c\u0103rui \u201esintetism\u201d a aderat. Au mai fost \u0219i al\u021bii[14]<\/sup><\/a>, \u00eens\u0103 cel mai important filosof pro-kantian este considerat Istvan M\u00e1rton (1760\u20131831).<\/p>\n\n\n\nM\u00e1rton studiase la liceul protestant din Debrecen p\u00e2n\u0103 \u00een 1788, unde aprofunda\u00adse filosofia wolffian\u0103. A mers apoi la G\u00f6ttingen, unde s-a familiarizat cu filosofia lui Kant. Dup\u0103 ce a studiat-o \u201ezi \u0219i noapte\u201d, merg\u00e2nd \u0219i la literatura secundar\u0103, a abando\u00adnat dogmatismul \u0219i a devenit un adept entuziast al criticismului. \u00cencep\u00e2nd din 1790 a ocupat un post de profesor la Academia reformat\u0103 din Papa, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd acolo p\u00e2n\u0103 la moartea sa. La \u00eenceput a depus eforturi pentru a impulsiona dezvoltarea filosofiei \u00een limba maghiar\u0103, public\u00e2nd Morala cre\u0219tin-teologic\u0103, sau etica <\/em>(1796), o prelucrare a Moralei teologice <\/em>a lui Wilhelm Schmidt[15]<\/sup><\/a>, \u201eatest\u00e2nd \u00eens\u0103 o cuno\u0219tin\u021b\u0103 temeinic\u0103 a filosofiei critice\u201d[16]<\/sup><\/a>. \u00cen cursurile lui din anii 1790 se servea de scrierile lui Kant.[17]<\/sup><\/a> \u00cens\u0103 dup\u0103 interzicerea lui Kant \u00een \u0219colile catolice, care s-a repercutat indirect \u0219i asupra \u0219coli\u00adlor reformate, M\u00e1rton a \u00eenceput s\u0103 se serveasc\u0103 de scrierile lui Krug, din care a \u00eentocmit un compendiu, at\u00e2t \u00een ungure\u0219te, c\u00e2t \u0219i \u00een latin\u0103. Versiunea maghiar\u0103 n\u2011a v\u0103zut nicioda\u00adt\u0103 lumina tiparului, spre deosebire de cea latin\u0103, publicat\u0103 sub titlul Systema philosophiae criticae<\/em> \u00een 1820.[18]<\/sup><\/a> Unii au v\u0103zut aici o dubl\u0103 tr\u0103dare, abandonul maghia\u00adrei pentru latin\u0103 \u0219i al lui Kant pentru Krug. \u201eTr\u0103darea\u201d a fost salutar\u0103 pentru noi. Prin aceast\u0103 isprav\u0103 de compilator \u0219i traduc\u0103tor, M\u00e1rton a afectat \u0219i direct, nu numai prin rico\u0219eu, dezvoltarea filosofiei la rom\u00e2ni. Lui M\u00e1rton, care se \u0219i \u00eent\u00e2lnise cu Krug, i se datoreaz\u0103 interesul filosofilor maghiari pentru opera lui Krug \u0219i influen\u021ba surprinz\u0103toa\u00adre a acestui filosof modest \u00een Ungaria, Transilvania \u0219i Principatele Dun\u0103rene. A\u0219a cum se \u0219tie, Simeon B\u0103rnu\u021b s-a servit de compendiul m\u00e1rtonian la Blaj, dup\u0103 care l-a \u0219i tra\u00addus \u00een rom\u00e2ne\u0219te, continu\u00e2nd s\u0103 predea dup\u0103 el. Timotei \u021aipar a urmat \u0219i el pilda lui M\u00e1rton, prelucr\u00e2nd Manualul<\/em> krughian \u0219i introduc\u00e2nd \u00een text, \u00een chip de note \u0219i remar\u00adce, extrase din alte scrieri ale filosofului german. Traduc\u0103torii \u0219i profesorii no\u0219tri au lucrat \u00een paradigma lui M\u00e1rton.<\/p>\n\n\n\nO discu\u021bie a esen\u021bialului filosofiei lui Krug trebuie am\u00e2nat\u0103 pentru moment.[19]<\/sup><\/a> Ceea ce intereseaz\u0103 acum este conceptul de \u201efilosofie critic\u0103\u201d pe care M\u00e1rton l-a elabo\u00adrat \u00een prelungirea celui al lui Krug. Definind criticismul, \u00eentr-un paragraf al Manualului de filosofie \u0219i literatur\u0103 filosofic\u0103<\/em>, Krug zice:<\/p>\n\n\n\n\n[C]ine vrea s\u0103 filosofeze corect [\u2026] trebuie pentru aceasta, \u021bin\u00e2nd cont de faptele ne\u00admijlocite ale con\u0219tiin\u021bei sale, s\u0103 caute legile originare ale activit\u0103\u021bii sale complete \u0219i as\u00adtfel s\u0103 ajung\u0103 la principii universal valabile, prin mijlocirea c\u0103rora toate adev\u0103rurile \u0219i certitudinile pot fi nu numai g\u0103site, ci \u0219i unite potrivit ideii unui \u00eentreg \u0219tiin\u021bific. Putem deci numi pe drept aceast\u0103 procedur\u0103 sintetic\u0103 sau critic\u0103, \u00een aceea c\u0103, urm\u00e2nd-o siste\u00admatic \u00een filosofare, examin\u00e2nd precis \u0219i atent fiecare afirma\u021bie \u00eenainte de a o accepta ca doctrin\u0103 \u00een sistemul nostru de convingeri, evit\u0103m orice arbitrar \u0219i orice transcenden\u021b\u0103.[20]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00cen nota la acest paragraf, citim: \u201eCriticismul nu este filosofie<\/em> critic\u0103, ci metod\u0103 <\/em>critic\u0103\u201d.[21]<\/sup><\/a> \u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>,\u00a7119, ideea era tratat\u0103 ceva mai pe larg. Acolo Krug insista c\u0103 criticismul nu trebuie confundat cu kantianismul: chiar dac\u0103 Kant a folosit, \u00een scrierile sale, metoda critic\u0103 \u00een general, \u00een anumite scrieri aceast\u0103 metod\u0103 a primit modific\u0103ri proprii numai lui Kant, care nu pot fi considerate ca determina\u021bii caracteristice ale ei. Criticismul nu trebuie confundat nici cu filosofia critic\u0103 sau kanti\u00adan\u0103; primul este metod\u0103, ultima este sistem, sistem critico-kantian; sistemul este produs dup\u0103 metoda critic\u0103 \u00een general, dar poate con\u021bine tot felul de erori particulare. Kantia\u00adnismul este pentru criticism ceea ce este pironismul pentru scepticism sau platonismul pentru dogmatism, spre exemplu. Criticismul este, fa\u021b\u0103 cu dogmatismul \u0219i scepticismul, precum sinteza fa\u021b\u0103 cu teza \u0219i antiteza, de aceea mai este numit \u0219i \u201emetod\u0103 sintetic\u0103\u201d. Nici M\u00e1rton, cum nici Krug, nu consider\u0103 c\u0103 filosofia critic\u0103 se reduce la cea a lui Kant. \u00cen prefa\u021ba la Systema philosophiae criticae <\/em>el scrie c\u0103 filosofia critic\u0103, a c\u0103rei Idee s-a realizat \u00een opera lui Kant, nu a fost epuizat\u0103 de aceast\u0103 realizare. Ea trebuie dus\u0103 mai departe prin eforturi ulterioare \u00een aceea\u0219i direc\u021bie, cu aceea\u0219i metod\u0103 ca a lui Kant, singura capabil\u0103 s\u0103 d\u0103r\u00e2me scepticismul, asigur\u00e2nd certitudinea cunoa\u0219terii uma\u00adne, s\u0103 ru\u0219ineze \u0219i s\u0103 reduc\u0103 la t\u0103cere pe vecie incredulitatea \u0219i ireligiozitatea, \u0219i s\u0103 \u00eente\u00admeieze prin asta morala \u0219i religia. <\/p>\n\n\n\n\u201eNu to\u021bi a\u0219a-zi\u0219ii filosofi critici, mai scrie Krug, sunt critici filosofici veritabili.\u201d[22]<\/sup><\/a> Dac\u0103 se reclam\u0103 drept filosof critic veritabil, el nu vrea s\u0103 fie considerat drept kantian. \u00cen Prefa\u021ba la edi\u021bia a doua a Manualului<\/em> (1822) Krug protesteaz\u0103 contra unei atare iden\u00adtific\u0103ri, spun\u00e2nd c\u0103 a \u00eenceput de la Kant, c\u00e2nd \u00ee\u0219i f\u0103cea studiile la Wittenberg, pentru c\u0103 filosofia lui era la ordinea zilei \u00een acel moment. \u00cens\u0103 Fichte, Schelling \u0219i Jacobi l-au influen\u021bat \u0219i ei \u0219i au dat g\u00e2ndirii lui o form\u0103 diferit\u0103 de cea a lui Kant. Krug afirm\u0103 c\u0103 nu a fost niciodat\u0103 un kantian \u00een sensul propriu al cuv\u00e2ntului \u0219i c\u0103, chiar dac\u0103 l-a vene\u00adrat \u0219i \u00eel venera \u00eenc\u0103 pe Kant, el nu \u0219i-a pierdut niciodat\u0103 independen\u021ba de g\u00e2ndire, nici nu \u0219i-a construit sistemul mecanic, plec\u00e2nd de la al\u021bi filosofi, ci organic, plec\u00e2nd numai de la propria lui g\u00e2ndire. Krug propune, deci, o<\/em> filosofie critic\u0103, sintetismul transcen\u00addental, diferit\u0103 de idealismul transcendental al lui Kant, o alt\u0103<\/em> filosofie critic\u0103.<\/p>\n\n\n\nNota cea mai important\u0103 a acestui concept este caracterul sintetic<\/em> al criticismului ca metod\u0103. Dogmatismul este o metod\u0103 tetic\u0103, scepticismul, una antitetic\u0103. Criticismul respinge ce e r\u0103u \u00een ambele metode \u0219i p\u0103streaz\u0103 ce e bun. El are \u00een comun cu dogma\u00adtismul faptul c\u0103 procedeaz\u0103 plec\u00e2nd de la principii, iar cu scepticismul, faptul de a nu accepta credul tot ceea ce are aparen\u021ba adev\u0103rului \u0219i a certitudinii. Criticismul nici nu accept\u0103 orice principiu, nici nu respinge totul ca fiind fals \u0219i incert. Dac\u0103 dogmatismul este un despotism filosofic \u0219i scepticismul un anarhism filosofic, criticismul este \u201eade\u00adv\u0103ratul republicanism filosofic\u201d. Iat\u0103 de ce filosoful critic procedeaz\u0103 \u00een spirit republi\u00adcan: el permite oricui poate s\u0103 justifice ra\u021bional un g\u00e2nd s\u0103 ac\u021bioneze ca un membru al comunit\u0103\u021bii filosofilor \u0219i s\u0103 propun\u0103 acel g\u00e2nd nu doar ca pe o p\u0103rere privat\u0103, ci ca pe o reprezentare a ra\u021biunii omene\u0219ti generale \u00een persoana sa, av\u00e2nd valoare de lege pentru to\u021bi concet\u0103\u021benii g\u00e2nditori. Dogmatismul nu urm\u0103re\u0219te dec\u00e2t supunerea fa\u021b\u0103 de sistemul s\u0103u, iar scepticismul condamn\u0103 dinainte orice g\u00e2nd care caut\u0103 o \u00eentemeiere \u0219tiin\u021bific\u0103. Astfel, conchide Krug, criticismul este singura metod\u0103 \u00een care libertatea judec\u0103\u021bii pro\u00adprii este compatibil\u0103 cu cea mai riguroas\u0103 legalitate (Gesetzm\u00e4\u00dfigkeit<\/em>) a g\u00e2ndirii. Criti\u00adcismul este, \u00een spirit, republican \u0219i liberal.<\/p>\n\n\n\n\u201eFoarte notabil\u0103 aceast\u0103 paralel\u0103 dintre metode filosofice \u0219i categorii politice!\u201d, exclam\u0103 J. Haj\u00f3s, discut\u00e2nd Manualul<\/em> lui Krug \u00een prelucrarea lui \u021aipar.[23]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 ana\u00adlogie este at\u00e2t de curajoas\u0103 \u00eenc\u00e2t K\u00f6teles, semnal\u00e2nd-o \u00een Enciclopedia filosofic\u0103<\/em> (1829), a sim\u021bit nevoia s\u0103 o atenueze \u0219i s\u0103 o aduc\u0103 \u00een direc\u021bia organiz\u0103rii politice exis\u00adtente: \u201eCriticismul, scrie acesta, este o monarhie filosofic\u0103 moderat\u0103, \u00een care libertatea g\u00e2ndirii se une\u0219te cu stricta legalitate\u201d[24]<\/sup><\/a>. M\u00e1rton, \u00een Prefa\u021ba compendiului de filosofie krughian\u0103, reia ideea: \u201efilosofia critic\u0103 ne scoate din dogmatismul vierm\u0103nos, din care rezult\u0103 incer\u00adti\u00adtudine \u0219i robie, aduc\u00e2ndu-ne la libertate \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 solid\u0103\u201d[25]<\/sup><\/a>. \u00cen paragraful corespunz\u0103tor (\u00a7119, observa\u021bia 1), el r\u0103m\u00e2ne fidel lui Krug: \u201eCriticismus, verus Republicanismus philosophicus\u201d[26]<\/sup><\/a>. Analogia vine \u00eens\u0103 de la Kant \u00eensu\u0219i, care scrie urm\u0103toarele:<\/p>\n\n\n\n\n\u00cen toate \u00eentreprinderile ei, ra\u021biunea trebuie s\u0103 se supun\u0103 criticii \u0219i nu poate \u00eempiedica li\u00adbertatea acesteia prin nicio interdic\u021bie, f\u0103r\u0103 a se p\u0103gubi pe sine \u00eens\u0103\u0219i \u0219i f\u0103r\u0103 a-\u0219i atrage b\u0103nuieli sup\u0103r\u0103toare. Aici nimic nu este at\u00e2t de important sub aspectul utilit\u0103\u021bii, nimic at\u00e2t de sf\u00e2nt, \u00eenc\u00e2t s\u0103 se poat\u0103 sustrage acestei anchete scrut\u0103toare \u0219i riguroase, care nu \u021bine seam\u0103 de niciun fel de autoritate personal\u0103. Pe aceast\u0103 libertate se bazeaz\u0103 chiar existen\u021ba ra\u021biunii, care nu are o autoritate dictatorial\u0103, ci a c\u0103rei decizie nu este niciodat\u0103 dec\u00e2t acordul cet\u0103\u021benilor liberi, fiecare din ei av\u00e2nd dreptul s\u0103-\u0219i poat\u0103 exprima f\u0103r\u0103 re\u00adzerve obiec\u021biile, ba chiar veto<\/em>-ul lui.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDisting\u00e2nd \u0219i abstr\u0103g\u00e2nd criticismul de kantianism, devine posibil\u0103 aplicarea conceptului \u00een istoria filosofiei. Filosofia critic\u0103 devine astfel un proiect al \u00eentregii \u201ere\u00adpublici\u201d a filosofilor, care trebuie dezvoltat prin polemica ra\u021bional\u0103 inter pares<\/em>, inclusiv prin critica doctrinelor lui Kant, care nu poate pretinde la vreo autoritate personal\u0103 particular\u0103. Aceast\u0103 critic\u0103 a kantianismului este chiar necesar\u0103, pentru a-l \u00eempiedica s\u0103 se transforme \u00eentr-un nou dogmatism. Este astfel posibil pentru un filosof s\u0103 fie deopo\u00adtriv\u0103 criticist \u0219i anti-kantian. Kantianismul \u0219i anti-kantianismul reprezint\u0103, \u00een istoria filosofiei, o antinomie a ra\u021biunii, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ideea de filosofie critic\u0103, care conduce la o redefinire a acesteia.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\n2. Wilhelm Traugott Krug (1770\u20131842)<\/strong><\/h5>\n\n\n\n\u00a7. Krug este un filosof pe care to\u021bi istoricii \u00eel consider\u0103 modest. Nici \u00een timpul vie\u021bii nu s-a bucurat de reputa\u021bia unui filosof important, \u00eens\u0103 era foarte cunoscut ca autor de scrieri populare. Ast\u0103zi, \u00eel \u00eent\u00e2lnim cel mult men\u021bionat \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Schelling, c\u0103ruia i-a cerut s\u0103-i \u201ededuc\u0103\u201d din Absolut stiloul cu care scria, \u0219i cu Hegel, care a fost suficient de agasat de aceast\u0103 cerere pentru a-i r\u0103spunde \u00eentr-un pamflet, \u201eCum \u00een\u021belege sim\u021bul comun filosofia\u201d. Dac\u0103 n-ar fi fost influen\u021ba lui \u00een lumile a doua \u0219i a treia ale filosofiei europene[28]<\/sup><\/a>, \u00een prima jum\u0103tate a secolului al 19-lea, Krug ar fi fost acoperit de uitare complet. \u00cens\u0103 importan\u021ba lui pentru acest col\u021b de lume cu greu ar putea fi subestimat\u0103. Scrierile sale au fost traduse \u00een latin\u0103, maghiar\u0103, greac\u0103, rus\u0103, polonez\u0103, suedez\u0103, rom\u00e2n\u0103 \u0219i au furnizat, nu o dat\u0103, baza \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului filosofic ele\u00admentar \u00een aceste spa\u021bii. C\u0103rui fapt i s-a datorat aceast\u0103 uimitoare popularitate? Foarte probabil, faptului c\u0103 a f\u0103cut accesibil\u0103 \u201efilosofia critic\u0103\u201d multora care \u00eel g\u0103seau pe Kant prea obscur \u0219i dificil. De altfel, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd vine vorba despre Krug se men\u021bio\u00adneaz\u0103, invariabil, c\u0103 a fost \u201esuccesorul lui Kant la K\u00f6nigsberg\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00centr-adev\u0103r, Krug a predat, din 1804 \u00een 1809, la K\u00f6nigsberg, \u00een locul lui Kant, ca\u00adre tocmai murise. Venea de la Frankfurt, unde de\u021binuse primul s\u0103u post de profesor plin (1801\u20131804), dup\u0103 mai mul\u021bi ani \u00een care fusese profesor adjunct la Wittenberg. \u00cen 1809 a plecat la Leipzig, unde a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii, \u201ecatedra lui Kant\u201d fiind ocupa\u00adt\u0103 de Herbart, p\u00e2n\u0103 \u00een 1833. Succed\u00e2ndu-i lui Kant, ai c\u0103rui pantofi erau mult prea mari pentru el, Krug nu a preluat automat \u0219i \u0219tafeta kantianismului sau rolul de scolarh al criticismului; el nu a fost chemat la K\u00f6nigsberg pentru c\u0103 ar fi fost considerat cel mai apt s\u0103 continue munca lui Kant, sau cel mai \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 predea filosofia acestuia, a\u0219a cum se d\u0103 a \u00een\u021belege c\u00e2nd se pomene\u0219te acest fapt biografic, cu care se judec\u0103 geografic \u00een istoria filosofiei. Krug \u00eensu\u0219i, cum am v\u0103zut, nu se considera un kantian veritabil. Avea Krug dreptate, sau preten\u021biile sale la independen\u021b\u0103 filosofic\u0103 erau de\u0219erte?<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Ultimul istoric important care a scris despre Krug este, poate, \u0219i cel mai com\u00adpetent \u00een materie de kantianism: este vorba despre Erich Adickes, care \u00eei consacr\u0103 c\u00e2te\u00adva pagini \u00een celebra German Kantian Bibliography<\/em>[29]<\/sup><\/a>, la aproape o jum\u0103tate de secol de la moarte. Krug \u201eintr\u0103 \u00een r\u00e2ndul f\u0103uritorilor de sistem\u201d cu scrierea sa din 1801, Entwurf eines enuen Organon des Philosophie, oder Versuch \u00fcber die Principien der philosophischen Erkenntniss <\/em>(Schi\u021b\u0103 a unui nou organon al filosofiei, sau cercetare asupra principiilor cunoa\u0219terii filosofice<\/em>).Acolo el formuleaz\u0103 un program filosofic a c\u0103rui prim\u0103 \u2013 \u0219i cea mai original\u0103, deci important\u0103 \u2013 realizare este Fundamentalphilo\u00adsophie <\/em>din 1803. Adickes consider\u0103 c\u0103 preten\u021bia lui Krug de a nu fi fost un kantian \u00een sensul strict al termenului \u201ea fost \u00een principal motivat\u0103 de vanitatea autorului [\u2026]; el a fost f\u0103cut de ea s\u0103 nege c\u0103-i este \u00eendatorat lui Kant \u0219i s\u0103 vorbeasc\u0103 despre un \u2018sistem al lui propriu\u201d[30]<\/sup><\/a>. Dar g\u00e2ndirea lui Krug a fost, \u0219i \u00eenainte de 1801 (c\u00e2nd era un \u201eKantian tolerabil-ortodox\u201d[31]<\/sup><\/a>), \u0219i dup\u0103 aceast\u0103 dat\u0103 \u201ebazat\u0103 \u00een modul cel mai hot\u0103r\u00e2t pe filosofia kantian\u0103\u201d[32]<\/sup><\/a>. Totu\u0219i, admite Adickes, \u201eel nu este un kantian \u00e0 tout prix<\/em>; are curajul opi\u00adniilor private, chiar c\u00e2nd acestea merg contra mare\u0219alului-\u0219ef de la K\u00f6nigsberg\u201d.[33]<\/sup><\/a> Iat\u0103 \u0219i aprecierea general\u0103 a filosofiei lui Krug de c\u0103tre eminentul kantolog german:<\/p>\n\n\n\n\nIdeea lui de baz\u0103 a fost s\u0103 aduc\u0103 filosofia kantian\u0103 pe c\u00e2t se poate de aproape de g\u00e2ndi\u00adrea omului mediu. De aceea el \u00eencearc\u0103 s\u0103 rotunjeasc\u0103 unghiurile ascu\u021bite, de care s-ar putea lovi inteligen\u021ba obi\u0219nuit\u0103; el elimin\u0103 toate paradoxele kantiene \u0219i d\u0103 sistemului \u00een general o form\u0103 mai pu\u021bin strict\u0103 \u0219i un colorit mai pu\u021bin viu, \u2013 astfel \u00eenc\u00e2t chiar vederile care stau cel mai departe de con\u0219tiin\u021ba educat\u0103 medie \u00ee\u0219i pierd mare parte din aparen\u021ba lor surprinz\u0103toare \u0219i stranie. Filosofia lui este o filosofie \u201ead usum Delphini\u201d. Este pre\u00adzentat\u0103 publicului \u00eentr-un stil clar \u0219i echilibrat, care curge ca murmurul voios al unui p\u00e2\u00adr\u00e2u \u00eentr-o vale u\u0219or \u00eenclinat\u0103, guraliv \u0219i neobosit, \u2013 neoferind niciodat\u0103 nici cea mai mi\u00adc\u0103 dificultate min\u021bii cititorului, \u2013 \u0219i, ca \u0219i p\u00e2r\u00e2ul, mai degrab\u0103 ocolind obstacolele dec\u00e2t \u00eenl\u0103tur\u00e2ndu-le.[34]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDin aceast\u0103 evaluare se \u00een\u021belege pentru ce a pl\u0103cut Krug \u0219i pentru ce a convenit foarte bine mi\u0219c\u0103rii spiritului maghiar de dup\u0103 polemica \u00een jurul lui Kant. Direc\u021bia acesteia fiind tocmai \u00eenspre \u00eemp\u0103carea kantianismului cu sim\u021bul comun, filosofia lui Krug a furnizat un model \u0219i materiale de construc\u021bie pentru sistemele domestice.<\/p>\n\n\n\nDar Adickes expediaz\u0103 prea dispre\u021buitor preten\u021bia lui Krug de a avea un sistem propriu \u0219i este pu\u021bin prea zelos \u00een a reduce \u201esintetismul transcendental\u201d al lui Krug la o reformulare pedant\u0103 \u0219i popular\u0103 a filosofiei lui Kant, chiar cu pre\u021bul de a diminua im\u00adportan\u021ba propriilor observa\u021bii. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 filosofia kantian\u0103 este reformulat\u0103 \u0219i resistematizat\u0103 \u00een sistemul lui Krug \u0219i c\u0103 acest sistem este construit \u00een mare parte cu prefabricate kantiene. \u00cens\u0103 filosofema central\u0103 nu este kantian\u0103. De altfel, nu exist\u0103 un consens printre istoricii filosofiei asupra pozi\u021biei lui Krug. Dintre cei mai vechi, unii \u00eel consider\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, ca apar\u021bin\u00e2nd \u0219colii lui Kant.[35]<\/sup><\/a> \u00cenc\u0103 unii, ca dezvolt\u00e2nd filosofia critic\u0103.[36]<\/sup><\/a> Al\u021bii, \u00een schimb, \u00eel trec printre \u201esemi-kantieni\u201d[37]<\/sup><\/a>, recunosc\u00e2nd influen\u021ba lui Jacobi asupra lui. \u00cenc\u0103 al\u021bii, f\u0103c\u00e2nd din aceast\u0103 influen\u021b\u0103 factorul cardinal, \u00eel \u00eencadreaz\u0103 printre adep\u021bii \u201efilosofiei credin\u021bei\u201d a lui Jacobi[38]<\/sup><\/a> sau printre \u201emistici\u201d[39]<\/sup><\/a>. Sunt \u0219i unii care \u00eei atribuie un sincretism dogmatisto-idealist.[40]<\/sup><\/a> Al\u021bii v\u0103d \u00een el un imitator al lui Fichte.[41]<\/sup><\/a> Ion Petrovici scrie \u0219i el c\u0103 \u201eKrug [\u2026] \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea un kantianism alterat cu Fichte \u0219i totodat\u0103 scobor\u00e2t din \u00een\u0103l\u021bimile sale la nivelul bunului sim\u021b comun\u201d.[42]<\/sup><\/a> Dar c\u00e2t mai poate fi numit\u0103 \u201ekantianism\u201d o astfel de concep\u021bie?<\/p>\n\n\n\nComentatori mai recen\u021bi subliniaz\u0103, pe bun\u0103 dreptate, eclectismul<\/em> metodologic al lui Krug \u0219i caracterul non-kantian, uneori chiar prekantian, al unor p\u0103r\u021bi \u00eentregi ale sistemului s\u0103u, e.g. estetica.[43]<\/sup><\/a> Doctrina central\u0103 a lui Krug, elaborat\u0103 \u00een anii 1801\u20131803, singura \u00een care se poate g\u0103si un con\u021binut relativ original, este, \u00een inten\u021bie, dac\u0103 nu \u0219i \u00een realizare, mai apropiat\u0103 de t\u00e2n\u0103rul Schelling, care \u0219i el \u00eel reg\u00e2ndea mai degrab\u0103 pe Fichte dec\u00e2t de Kant. Krug caut\u0103 concilierea idealismului \u0219i realismului, privite ca anti\u00adte\u00adtice, dintr-un punct de vedere superior, cel al \u201esintetismului transcendental\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. S\u0103 examin\u0103m pe scurt doctrina care constituie miezul \u201efilosofiei fundamenta\u00adle\u201d a lui Krug.<\/p>\n\n\n\n\u00cen prima lui scriere sistematic\u0103, Entwurf eines neuen Organon des Philosophie <\/em>(1801), filosoful formuleaz\u0103 o serie de considera\u021bii despre structura sistemului cunoa\u0219\u00adterii filosofice. Aceasta se divide \u00een dou\u0103 sec\u021biuni principale, una speculativ\u0103 \u0219i una moral\u0103 (\u00a78). De aici \u00eemp\u0103r\u021birea filosofiei \u00een teoretic\u0103 \u0219i practic\u0103. Filosofia teoretic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina g\u00e2ndirii (logic\u0103), cea a cunoa\u0219terii \u0219i cea a gustului (\u00a79). Filosofia practic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina dreptului, doctrina virtu\u021bii \u0219i doctrina religiei (\u00a710). Filo\u00adsofia \u00een general se \u00eemparte \u00een pur\u0103 \u0219i aplicat\u0103 (\u00a711).<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 aceste dihotomii c\u00e2t se poate de comune, Krug introduce o nou\u0103 distinc\u021bie, care \u00eei permite s\u0103-\u0219i precizeze mai bine conceptul de sistem filosofic. Filosofia practic\u0103 \u0219i cea moral\u0103, luate \u00eempreun\u0103, constituie ceea ce se poate numi filosofie derivat\u0103, prin contrast cu o filosofie mai \u00eenalt\u0103, care poate fi numit\u0103 filosofie fundamental\u0103 (\u00a712). Prezen\u021ba acestei discipline \u00een sistem este ceea ce caracterizeaz\u0103 g\u00e2ndirea lui. Influen\u021ba acesteia asupra altor filosofi care au contat \u00een spa\u021biul nostru este palpabil\u0103 (e.g. J\u00e1nos Imre). Krug argumenteaz\u0103 pentru necesitatea acestei discipline \u00een felul urm\u0103tor. Filoso\u00adfia teoretic\u0103 \u0219i cea practic\u0103 \u00ee\u0219i au fiecare principiile lor particulare, care sunt diferite, c\u0103ci obiectele acestor filosofii sunt diferite. Dar, \u00een m\u0103sura \u00een care am\u00e2ndou\u0103 sunt filo\u00adsofie, ele trebuie s\u0103 aib\u0103 \u0219i principii comune. A\u0219adar, trebuie s\u0103 existe o filosofie care s\u0103 nu fie nici pur teoretic\u0103, nici pur practic\u0103, ci ambele deodat\u0103 \u0219i care s\u0103 con\u021bin\u0103 prin\u00adcipiile comune ale filosofiei teoretice \u0219i ale celei practice. Aceasta este filosofia funda\u00admental\u0103, sau elementar\u0103, sau arhologia, \u0219tiin\u021ba principiilor filosofiei \u00een genere. Ca \u0219tiin\u00ad\u021b\u0103 a principiilor filosofiei \u00een genere, arhologia este \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 a posibilit\u0103\u021bii filosofiei \u00een genere, adic\u0103 filosofie a filosofiei (cam \u00een acela\u0219i sens, spune el, \u00een care vorbim despre o filosofie a istoriei sau a matematicii). Ea este, afirm\u0103 Krug, autenticul organon al filosofiei, \u0219i nu logica. Elaborarea ulterioar\u0103 a filosofiei fundamentale, \u00een Fundamen\u00adtalphilosophie<\/em>, comport\u0103 o reluare \u0219i dezvoltare a rezultatelor ob\u021binute \u00een Entwurf.<\/em><\/p>\n\n\n\n\u00a7. Aceste considera\u021bii metafilosofice arat\u0103 c\u0103 Krug executa varia\u021biuni pe o tem\u0103 reinholdian\u0103. Reinhold \u00eei fusese profesor la Wittemberg \u0219i \u00eei ar\u0103tase, spune el, limitele filosofiei kantiene. Krug recunoa\u0219te, a\u0219adar, influen\u021ba lui Reinhold, anterioar\u0103 celei a lui Fichte, Schelling \u0219i Jacobi. Reinhold fusese primul titular al unei catedre de \u201efiloso\u00adfie critic\u0103\u201d, unul dintre primii exponen\u021bi ai filosofiei kantiene \u00een universit\u0103\u021bile germane. Pred\u00e2nd aceast\u0103 filosofie, el a ajuns s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli cu privire la fundamentele sale \u0219i la validitatea deduc\u021biilor kantiene. Reinholt \u0219i-a propus s\u0103 reconstruiasc\u0103 filosofia critic\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 din ea o veritabil\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103. Pentru ca filosofia s\u0103 fie \u0219tiin\u021bific\u0103, ea trebuie s\u0103 devin\u0103 sistem<\/em>. Forma \u0219tiin\u021bific\u0103 este forma sistemului, filosofia \u0219tiin\u021bific\u0103 este filosofie sistematic\u0103. Reinhold s-a angajat \u00eentr-o cercetare asupra no\u021biunii de sistem al filosofiei. Orice sistem se sprijin\u0103 pe un singur principiu, din care toate celelalte propo\u00adzi\u021bii filosofice care \u00eel compun trebuie s\u0103 fie \u201ederivabile\u201d (derivarea nu se reduce la de\u00adduc\u021bia formal\u0103, de\u0219i este \u201esilogism\u201d; ea trebuie s\u0103 fie relevant\u0103 din punct de vedere al justific\u0103rii episte\u00admice). Principiul, care este o propozi\u021bie sintetic\u0103<\/em>, trebuie s\u0103 fie auto-evident, \u00eentru\u00adc\u00e2t altfel ar avea nevoie la r\u00e2ndul lui de un alt principiu din care s\u0103 fie derivat.<\/p>\n\n\n\nNoul sistem al filosofiei critice, pe care l-a propus \u0219i ap\u0103rat Reinhold \u00eentre 1789 \u0219i 1797, s-a numit Elementarphilosophie<\/em>. Influen\u021ba acestuia asupra filosofiei germane con\u00adtem\u00adporane a fost \u00eentins\u0103 \u0219i fertil\u0103. Cum s-a spus, \u201eReinhold, prin diseminarea g\u00e2ndi\u00adrii kantiene \u0219i transpunerea aceleia\u0219i g\u00e2ndiri, a oferit at\u00e2t o cale de intrare \u00een filosofia lui Kant, c\u00e2t \u0219i o problematic\u0103 irezistibil\u0103 care le-a servit drept punte filosofilor orien\u00adta\u021bi spre idealism care l-au urmat\u201d.[44]<\/sup><\/a> Fichte \u0219i t\u00e2n\u0103rul Schelling au adoptat problematica lui Reinhold \u0219i au n\u0103zuit s\u0103 dea sisteme care s\u0103 corecteze, s\u0103 extind\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fundeze filosofia critic\u0103. Este evident c\u0103 \u0219i Krug a adoptat problematica lui Reinhold \u0219i c\u0103 a sa Fundamentalphilosophie<\/em> se dore\u0219te o replic\u0103 la Elementarphilo\u00adsophie<\/em> a primului s\u0103u maestru. Dar Krug s-a inspirat \u0219i de la al\u021bi filosofi care \u00eel urmase\u00adr\u0103 pe Reinhold. \u201eSistemul sintetismului transcendental\u201d, a\u0219a cum se subintituleaz\u0103 Fundamentalphilo\u00adsophie<\/em>, este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o \u00eeng\u00e2nare a capitolelor introductive din Sistemul idealis\u00admului transcendental<\/em> (1800) al lui Schelling, care \u00eel reg\u00e2ndea pe Fichte. A\u0219adar Krug este unul dintre numero\u0219ii creatori de sistem din epoca \u201evon Kant bis Hegel\u201d, influen\u021bat de Fichte, a\u0219a cum a ajuns s\u0103 fie, pentru o vreme, \u0219i Reinhold. Krug a propus o filosofie a activit\u0103\u021bii Eului, \u00eens\u0103 a \u021binut s\u0103 se demarce de idealismul tran\u00adscendental (\u00een versiunile lui Fichte \u0219i Schelling), \u00een m\u0103sura \u00een care acesta, f\u0103c\u00e2nd din Eul absolut fundamentul \u0219i limita ultim\u0103 a filosofiei, mergea dincolo de limitele con\u0219ti\u00adin\u021bei, care, pentru Krug, disci\u00adpo\u00adlul lui Reinhold, circumscriu domeniul filosof\u0103rii. Idea\u00adlismul lui Fichte \u0219i Schelling nu este, pentru Krug, transcendental, ci transcendent<\/em>. Idealismul \u0219i realismul, pozi\u021bii antite\u00adtice, devin, numai \u00een cadrul sintetismului, care suprim\u0103 opozi\u021bia lor \u00eentr-o sintez\u0103 mai fundamental\u0103, transcendentale.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\nPrin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\nPrincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
Prefacerile filosofiei de catedr\u0103 \u00een \u0219colile ungare se reflect\u0103 \u0219i \u00een activitatea filo\u00adsofic\u0103 a rom\u00e2nilor transilv\u0103neni, care au imitat modele ungure\u0219ti: M\u00e1rton, Imre, Verner, Schedius. \u00cen cele ce urmeaz\u0103 m\u0103 voi limita numai la considerarea dezvolt\u0103rii \u201efilosofiei critice\u201d \u00eentre frontierele Transilvaniei. Nu voi trata despre activitatea ardele\u00adnilor \u0219i b\u0103n\u0103\u021benilor \u00een Principatele Dun\u0103rene, l\u0103s\u00e2ndu-i deoparte pe Murgu \u0219i C\u00e2mpeanu-Maler, pe August Treboniu Laurian \u0219i pe B\u0103rnu\u021b la Ia\u0219i. Voi ar\u0103ta c\u0103 rom\u00e2\u00adnii transilv\u0103neni au avut acces la filosofia kantian\u0103 prin mijlocirea diverselor critici ale kantianismului \u0219i a unor aproprieri eclectice a doctrinelor lui Kant. Rezisten\u021ba la Kant a precedat \u0219i a \u00eempiedicat, o lung\u0103 vreme, receptarea acestuia.<\/p>\n\n\n\n
\u00a7. \u00cen Ungaria, filosofia lui Kant p\u0103trunsese destul de devreme. Un bavarez, adept al lui Kant, Johann Delling (1764\u20131838), era profesor la Academia din P\u00e9cs la \u00eencepu\u00adtul anilor 1790. \u00cenc\u0103 \u00eenainte, \u00eencep\u00e2nd din 1785, un alt german, Anton Kreil (1757\u20131833), fusese numit, la recomandarea \u00eemp\u0103ratului Iosif al II-lea, profesor de filosofie la Universitatea din Pesta. Kreil era kantian, dar \u00een plus era francmason \u0219i republican, se spune chiar c\u0103 a tradus \u00een german\u0103 Marsilieza. \u00cen 1795, o conspira\u021bie a \u201eiacobinilor\u201d maghiari a fost demascat\u0103.[3]<\/sup><\/a> Ace\u0219tia urm\u0103reau, \u00eentre altele, transformarea Ungariei \u00eentr\u2011o republic\u0103 federal\u0103 pe baze etnice. Kreil era asociat cu aceast\u0103 mi\u0219care, fiind prie\u00adten cu P\u00e1l \u0150z, membru al societ\u0103\u021bii \u201eLibertate \u0219i egalitate\u201d (una dintre cele dou\u0103 socie\u00adt\u0103\u021bi secrete iacobine), arestat \u00een decembrie 1794 \u0219i executat pe 2 iunie 1795. Kreil a fost \u0219i el inculpat \u0219i judecat. El \u0219i kantianismul au fost acuza\u021bi c\u0103 promovau ateismul \u0219i anti-monarhismul. Spre deosebire de \u0150z, Kreil a sc\u0103pat necondamnat, \u00eens\u0103 a fost expulzat din Budapesta. Predarea filosofiei lui Kant, \u00eens\u0103, a fost interzis\u0103, prin decretul Cancela\u00adriei din 23 iunie 1795, \u00een toate \u0219colile catolice din Ungaria \u0219i de la orice catedr\u0103, nu numai de la cele de filosofie. Drept consecin\u021b\u0103, \u0219i Delling \u0219i-a pierdut postul. \u00cen Uni\u00adversitatea din Pesta, a\u0219adar, unde au studiat mul\u021bi intelectuali rom\u00e2ni din Banat \u0219i Ardeal, filosofia kantian\u0103 nu a putut fi men\u021bionat\u0103 dec\u00e2t \u00een scopuri polemice.<\/p>\n\n\n\nUngaria se alinia astfel cu Austria \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103, \u00eens\u0103 opozi\u021bia la filosofia kantian\u0103 a durat mai pu\u021bin\u0103 vreme. Unul dintre factorii care explic\u0103 acest lucru este dorin\u021ba maghiarilor ambi\u021bio\u0219i de a pleca la studii \u00een str\u0103in\u0103tate; or, Austria nu era \u00een str\u0103in\u0103tate, ci acas\u0103, de aceea ei se orientau spre universit\u0103\u021bile germane, dar \u0219i din alte spa\u021bii, unde filosofia kantian\u0103 era cultivat\u0103 \u0219i era \u00een vog\u0103. Alt factor este prezen\u021ba masi\u00adv\u0103 a reforma\u021bilor \u00een societatea maghiar\u0103. \u00cen \u0219colile reformate (\u0219i luterane, de altfel), filosofia lui Kant se putea preda \u0219i studia. Kant a avut, astfel, adep\u021bi printre protestan\u021bi. Existen\u021ba a dou\u0103 tabere, cea a catolicilor anti-kantieni \u0219i a protestan\u021bilor pro-kantieni a dus la o polemic\u0103 \u00een jurul filosofiei lui Kant, un episod definitoriu pentru istoria filoso\u00adfiei \u00een Ungaria la \u00eenceputul secolului al XIX-lea.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Dezbaterea \u00een jurul lui Kant a fost st\u00e2rnit\u0103 de opusculul Dubia de initiis trans\u00adcen\u00addentalis idealismi Kantiani<\/em>[4]<\/sup><\/a>, publicat \u00een 1792 de c\u0103tre J\u00f3zsef Rozgonyi (1756\u20131823)[5]<\/sup><\/a>. Rozgonyi a studiat la Utrecht (1784\u20131788), unde s-a impregnat de filosofia sim\u00ad\u021bului comun sco\u021bian, difuzat\u0103 de profesorul s\u0103u, Johann Friedrich Hennert (1733\u20131813). A petrecut apoi un semestru \u00een Anglia, la Oxford, posibil apoi \u0219i \u00een alte centre univer\u00adsitare din Anglia, Fran\u021ba \u0219i Elve\u021bia. \u00cen noiembrie 1789 s-a \u00eenscris la Universitatea din G\u00f6ttin\u00adgen, dar a mers \u00een mai multe r\u00e2nduri la Jena \u0219i la Halle, pentru a-i asculta pe Karl Rein\u00adhold \u0219i pe L. H. von Jakob, \u201eduumvirii\u201d pe care \u00eei aprecia drept cei mai com\u00adpeten\u021bi \u00een filosofia lui Kant, pentru a-\u0219i \u00eensu\u0219i aceast\u0103 filosofie. \u00cencep\u00e2nd din 1791 a fost profesor \u00eentr-un gimnaziu din Slovacia superioar\u0103, la Losonc (Lu\u010denec), unde a r\u0103mas \u0219apte ani. \u00cen 1796 a fost numit profesor de filosofie la Colegiul teologic reformat din S\u00e1rospatak. Car\u00adtea lui Rozgonyi, scris\u0103 la Losonc, a avut un ecou modest \u00een Euro\u00adpa. Reinhold \u0219i Jakob nu au dat curs provoc\u0103rii lui Rozgonyi, nu s-au angajat \u00een pole\u00admic\u0103. A ap\u0103rut, \u00een schimb, \u00een 1793, o recenzie defavorabil\u0103 a unui anonim, posibil un luteran maghiar.[6]<\/sup><\/a> Numai t\u00e2rziu, datorit\u0103 lui Schultze, care s-a entuziasmat de existen\u021ba unui anti-kantian \u201ep\u00e2n\u0103 \u0219i \u00een Ungaria\u201d, a \u00eenceput s\u0103 se scrie \u0219i favorabil despre Rozgonyi \u00een lumea ger\u00adma\u00adn\u0103. \u00cen schimb, aceast\u0103 c\u0103r\u021bulie a declan\u0219at o furtun\u0103 \u00een paha\u00adrul cu ap\u0103 al mediului filoso\u00adfic ungar.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Dubia<\/em>, Rozgonyi pune \u00eentreb\u0103ri, ironic, arog\u00e2ndu-\u0219i pozi\u021bia unui t\u00e2n\u0103r student (el, care era mai v\u00e2rstnic dec\u00e2t profesorii), ilu\u0219trilor Reinhold \u0219i Jakob, privind unele pasaje considerate obscure din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. Este vorba despre pasaje asupra c\u0103rora nici interpret\u0103rile duumvirilor n-au reu\u0219it s\u0103-l l\u0103mureasc\u0103. Pasajele, \u00eens\u0103, sunt cruciale pentru idealismul transcendental. Ele privesc doctrina lui Kant despre spa\u021biu, timp, cauzalitate \u0219i posibilitatea judec\u0103\u021bilor sintetice a priori<\/em>. Argumentul central al lui Rozgonyi, potrivit lui B. Mester, este urm\u0103torul. Conceptul kantian de cauzalitate poate fi redus la conceptul de cauzalitate al lui Hume. \u00cens\u0103 Reid a ar\u0103tat ce probleme ridic\u0103 acest concept. Reid are dreptate, potrivit lui Rozgonyi, deci Hume gre\u0219e\u0219te. Prin urma\u00adre, Kant se \u00een\u0219al\u0103, iar Rozgonyi are dreptate.<\/p>\n\n\n\nRozgonyi se concentreaz\u0103 asupra criticii lui Kant \u0219i nu d\u0103 dec\u00e2t pu\u021bine indica\u021bii asupra propriei sale concep\u021bii pozitive. Totu\u0219i, scrie Mester, \u201edin text este rezonabil de clar c\u0103 autorul subliniaz\u0103 contururile unei filosofii post-kantiene care apar\u021bine \u0219colii \u201esim\u021bului comun\u201d numai \u00een ce prive\u0219te fundamentele ei\u201d.[7]<\/sup><\/a> Filosofia lui Rozgonyi nu avea s\u0103 fie o repetare a vreunei doctrine sco\u021biene \u00eens\u0103, ca \u0219i doctrinele sco\u021bienilor, avea s\u0103 fie \u00eentemeiat\u0103 pe principiile sim\u021bului comun \u0219i pe autoritatea epistemic\u0103 a acestuia. Sim\u021bul comun nu este \u201esensus vulgi quandoque absurdum\u201d, adic\u0103 sim\u021bul vulgului, opinia comun\u0103 popular\u0103, uneori absurd\u0103, a\u0219a cum, \u00een opinia lui Rozgonyi, crede Kant[8]<\/sup><\/a>, ci ceea ce spun filosofii sco\u021bieni: Rozgonyi \u00eensu\u0219i lua no\u021biunea de \u201esensus communis\u201d \u00een sensul pe care i-l acordau filosofii sco\u021bieni, de<\/p>\n\n\n\n\nkoinai doxai<\/em> a lui Aristotel, naturae iudicia<\/em> a lui Cicero, i.e. propozi\u021biile nemijlocit evi\u00addente, care dau fundamentul oric\u0103rei demonstra\u021bii [\u2026] cu alte cuvinte, principiile pe ca\u00adre, chiar dac\u0103 sunt negate verbal, ac\u021biunea ra\u021bional\u0103 ne constr\u00e2nge s\u0103 le afirm\u0103m chiar f\u0103r\u0103 s\u0103 vrem de-a lungul \u00eentregii vie\u021bi.[9]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDe altfel, orientarea lui Rozgonyi transpare limpede \u0219i din citatul \u00een englez\u0103, din Beattie, care constituie motto-ul opusculului s\u0103u:<\/p>\n\n\n\n\nOrice ra\u021bionament s\u0103n\u0103tos trebuie s\u0103 se sprijine \u00een final pe principiile sim\u021bului comun, adic\u0103 pe principii intuitiv certe, sau intuitiv probabile; \u0219i prin urmare sim\u021bul comun este judec\u0103torul suprem al adev\u0103rului, c\u0103ruia ra\u021biunea trebuie s\u0103 i se subordoneze.[10]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAltfel spus, potrivit lui Rozgonyi, orice doctrin\u0103 filosofic\u0103 trebuie supus\u0103 criticii sim\u021bului comun. Avem aici r\u0103d\u0103cina conceptului de \u201efilosofie critic\u0103\u201d, a\u0219a cum va fi el adoptat de filosofii maghiari. Mo\u0219tenirea filosofic\u0103 transmis\u0103 de Rozgonyi a fost ten\u00addin\u021ba filosofilor maghiari de a apropia kantianismul de \u201esim\u021bul comun\u201d, cu toat\u0103 ambi\u00adguitatea \u0219i polisemia acestei no\u021biuni.[11]<\/sup><\/a> Iar aceast\u0103 linie va fi urmat\u0103 practic de to\u021bi filo\u00adsofii care au importan\u021b\u0103 pentru noi.<\/p>\n\n\n\nRozgonyi a fost v\u00e2rful de lance al opozi\u021biei la kantianism \u00een Ungaria, \u00eens\u0103 nu a fost singurul care a scris \u00eempotriva lui Kant. Un alt filosof care a scris \u00een latin\u0103, \u00een aten\u00ad\u021bia \u00eentregii Europe savante, a fost iezuitul J\u00e1nos Horv\u00e1th (1732\u20131800). \u00cen Declaratio de infirmitatis fundamentorum operis kantianae Kritik der reine Vernunft<\/em> (Datum, 1797), Horv\u00e1th \u201ea criticat subiectivismul \u0219i agnosticismul lui Kant, d\u00e2nd astfel tonul funda\u00admental al recept\u0103rii lui Kant \u00een Ungaria\u201d.[12]<\/sup><\/a> Tot \u00een latin\u0103 a scris \u0219i piaristul J\u00f3zsef Grigely, De Concordia philosophiae cum religione<\/em> (Ofen, 1796). Al\u021bi anti\u2011kantieni au fost J\u00f3zsef Ruszek (1779\u20131851), profesor de teologie, catolic, la Vesprem \u0219i Gy\u00f6rgy F\u00e9jer (1766-1851), profesor de teologie dogmatic\u0103 la Universitatea din Pesta.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Tab\u0103ra pro-kantienilor nu a dus lips\u0103 de combatan\u021bi. Poate fi men\u021bionat, \u00een prima linie, P\u00e1l S\u00e1rv\u00e1ri (1765\u20131846), cu studii la G\u00f6ttingen, elev al lui Bouterwek, autor al unei Moralis Philosophia<\/em> (1802), \u00een care este rezumat\u0103 cu multe detalii morala lui Kant. Alt\u0103 figur\u0103 notabil\u0103 a fost J\u00f3zsef Lengyel, profesor la Debrecen din 1798. A predat logica, etica, metafizica \u0219i filosofia dreptului. \u00cen metafizic\u0103 s-a luat dup\u0103 Leibniz \u0219i Wolff, \u00een logic\u0103 \u0219i etic\u0103, dup\u0103 Kant. S\u00e1muel K\u00f6teles (1770\u20131831), profesor la T\u00e2rgu Mure\u0219 (de matematic\u0103, \u0219tiin\u021ba statului \u0219i geografie) \u0219i Aiud (de filosofie, din 1818), studiase la Iena, unde l-a ascultat pe Fichte. K\u00f6teles a fost un membru marcant al parti\u00addei pro-Kant, \u00eens\u0103 nu a avut nici vreo concep\u021bie personal\u0103, nici vreo interpretare origi\u00adnal\u0103 a kantianismului, ci a predat dup\u0103 Krug[13]<\/sup><\/a>, la al c\u0103rui \u201esintetism\u201d a aderat. Au mai fost \u0219i al\u021bii[14]<\/sup><\/a>, \u00eens\u0103 cel mai important filosof pro-kantian este considerat Istvan M\u00e1rton (1760\u20131831).<\/p>\n\n\n\nM\u00e1rton studiase la liceul protestant din Debrecen p\u00e2n\u0103 \u00een 1788, unde aprofunda\u00adse filosofia wolffian\u0103. A mers apoi la G\u00f6ttingen, unde s-a familiarizat cu filosofia lui Kant. Dup\u0103 ce a studiat-o \u201ezi \u0219i noapte\u201d, merg\u00e2nd \u0219i la literatura secundar\u0103, a abando\u00adnat dogmatismul \u0219i a devenit un adept entuziast al criticismului. \u00cencep\u00e2nd din 1790 a ocupat un post de profesor la Academia reformat\u0103 din Papa, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd acolo p\u00e2n\u0103 la moartea sa. La \u00eenceput a depus eforturi pentru a impulsiona dezvoltarea filosofiei \u00een limba maghiar\u0103, public\u00e2nd Morala cre\u0219tin-teologic\u0103, sau etica <\/em>(1796), o prelucrare a Moralei teologice <\/em>a lui Wilhelm Schmidt[15]<\/sup><\/a>, \u201eatest\u00e2nd \u00eens\u0103 o cuno\u0219tin\u021b\u0103 temeinic\u0103 a filosofiei critice\u201d[16]<\/sup><\/a>. \u00cen cursurile lui din anii 1790 se servea de scrierile lui Kant.[17]<\/sup><\/a> \u00cens\u0103 dup\u0103 interzicerea lui Kant \u00een \u0219colile catolice, care s-a repercutat indirect \u0219i asupra \u0219coli\u00adlor reformate, M\u00e1rton a \u00eenceput s\u0103 se serveasc\u0103 de scrierile lui Krug, din care a \u00eentocmit un compendiu, at\u00e2t \u00een ungure\u0219te, c\u00e2t \u0219i \u00een latin\u0103. Versiunea maghiar\u0103 n\u2011a v\u0103zut nicioda\u00adt\u0103 lumina tiparului, spre deosebire de cea latin\u0103, publicat\u0103 sub titlul Systema philosophiae criticae<\/em> \u00een 1820.[18]<\/sup><\/a> Unii au v\u0103zut aici o dubl\u0103 tr\u0103dare, abandonul maghia\u00adrei pentru latin\u0103 \u0219i al lui Kant pentru Krug. \u201eTr\u0103darea\u201d a fost salutar\u0103 pentru noi. Prin aceast\u0103 isprav\u0103 de compilator \u0219i traduc\u0103tor, M\u00e1rton a afectat \u0219i direct, nu numai prin rico\u0219eu, dezvoltarea filosofiei la rom\u00e2ni. Lui M\u00e1rton, care se \u0219i \u00eent\u00e2lnise cu Krug, i se datoreaz\u0103 interesul filosofilor maghiari pentru opera lui Krug \u0219i influen\u021ba surprinz\u0103toa\u00adre a acestui filosof modest \u00een Ungaria, Transilvania \u0219i Principatele Dun\u0103rene. A\u0219a cum se \u0219tie, Simeon B\u0103rnu\u021b s-a servit de compendiul m\u00e1rtonian la Blaj, dup\u0103 care l-a \u0219i tra\u00addus \u00een rom\u00e2ne\u0219te, continu\u00e2nd s\u0103 predea dup\u0103 el. Timotei \u021aipar a urmat \u0219i el pilda lui M\u00e1rton, prelucr\u00e2nd Manualul<\/em> krughian \u0219i introduc\u00e2nd \u00een text, \u00een chip de note \u0219i remar\u00adce, extrase din alte scrieri ale filosofului german. Traduc\u0103torii \u0219i profesorii no\u0219tri au lucrat \u00een paradigma lui M\u00e1rton.<\/p>\n\n\n\nO discu\u021bie a esen\u021bialului filosofiei lui Krug trebuie am\u00e2nat\u0103 pentru moment.[19]<\/sup><\/a> Ceea ce intereseaz\u0103 acum este conceptul de \u201efilosofie critic\u0103\u201d pe care M\u00e1rton l-a elabo\u00adrat \u00een prelungirea celui al lui Krug. Definind criticismul, \u00eentr-un paragraf al Manualului de filosofie \u0219i literatur\u0103 filosofic\u0103<\/em>, Krug zice:<\/p>\n\n\n\n\n[C]ine vrea s\u0103 filosofeze corect [\u2026] trebuie pentru aceasta, \u021bin\u00e2nd cont de faptele ne\u00admijlocite ale con\u0219tiin\u021bei sale, s\u0103 caute legile originare ale activit\u0103\u021bii sale complete \u0219i as\u00adtfel s\u0103 ajung\u0103 la principii universal valabile, prin mijlocirea c\u0103rora toate adev\u0103rurile \u0219i certitudinile pot fi nu numai g\u0103site, ci \u0219i unite potrivit ideii unui \u00eentreg \u0219tiin\u021bific. Putem deci numi pe drept aceast\u0103 procedur\u0103 sintetic\u0103 sau critic\u0103, \u00een aceea c\u0103, urm\u00e2nd-o siste\u00admatic \u00een filosofare, examin\u00e2nd precis \u0219i atent fiecare afirma\u021bie \u00eenainte de a o accepta ca doctrin\u0103 \u00een sistemul nostru de convingeri, evit\u0103m orice arbitrar \u0219i orice transcenden\u021b\u0103.[20]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00cen nota la acest paragraf, citim: \u201eCriticismul nu este filosofie<\/em> critic\u0103, ci metod\u0103 <\/em>critic\u0103\u201d.[21]<\/sup><\/a> \u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>,\u00a7119, ideea era tratat\u0103 ceva mai pe larg. Acolo Krug insista c\u0103 criticismul nu trebuie confundat cu kantianismul: chiar dac\u0103 Kant a folosit, \u00een scrierile sale, metoda critic\u0103 \u00een general, \u00een anumite scrieri aceast\u0103 metod\u0103 a primit modific\u0103ri proprii numai lui Kant, care nu pot fi considerate ca determina\u021bii caracteristice ale ei. Criticismul nu trebuie confundat nici cu filosofia critic\u0103 sau kanti\u00adan\u0103; primul este metod\u0103, ultima este sistem, sistem critico-kantian; sistemul este produs dup\u0103 metoda critic\u0103 \u00een general, dar poate con\u021bine tot felul de erori particulare. Kantia\u00adnismul este pentru criticism ceea ce este pironismul pentru scepticism sau platonismul pentru dogmatism, spre exemplu. Criticismul este, fa\u021b\u0103 cu dogmatismul \u0219i scepticismul, precum sinteza fa\u021b\u0103 cu teza \u0219i antiteza, de aceea mai este numit \u0219i \u201emetod\u0103 sintetic\u0103\u201d. Nici M\u00e1rton, cum nici Krug, nu consider\u0103 c\u0103 filosofia critic\u0103 se reduce la cea a lui Kant. \u00cen prefa\u021ba la Systema philosophiae criticae <\/em>el scrie c\u0103 filosofia critic\u0103, a c\u0103rei Idee s-a realizat \u00een opera lui Kant, nu a fost epuizat\u0103 de aceast\u0103 realizare. Ea trebuie dus\u0103 mai departe prin eforturi ulterioare \u00een aceea\u0219i direc\u021bie, cu aceea\u0219i metod\u0103 ca a lui Kant, singura capabil\u0103 s\u0103 d\u0103r\u00e2me scepticismul, asigur\u00e2nd certitudinea cunoa\u0219terii uma\u00adne, s\u0103 ru\u0219ineze \u0219i s\u0103 reduc\u0103 la t\u0103cere pe vecie incredulitatea \u0219i ireligiozitatea, \u0219i s\u0103 \u00eente\u00admeieze prin asta morala \u0219i religia. <\/p>\n\n\n\n\u201eNu to\u021bi a\u0219a-zi\u0219ii filosofi critici, mai scrie Krug, sunt critici filosofici veritabili.\u201d[22]<\/sup><\/a> Dac\u0103 se reclam\u0103 drept filosof critic veritabil, el nu vrea s\u0103 fie considerat drept kantian. \u00cen Prefa\u021ba la edi\u021bia a doua a Manualului<\/em> (1822) Krug protesteaz\u0103 contra unei atare iden\u00adtific\u0103ri, spun\u00e2nd c\u0103 a \u00eenceput de la Kant, c\u00e2nd \u00ee\u0219i f\u0103cea studiile la Wittenberg, pentru c\u0103 filosofia lui era la ordinea zilei \u00een acel moment. \u00cens\u0103 Fichte, Schelling \u0219i Jacobi l-au influen\u021bat \u0219i ei \u0219i au dat g\u00e2ndirii lui o form\u0103 diferit\u0103 de cea a lui Kant. Krug afirm\u0103 c\u0103 nu a fost niciodat\u0103 un kantian \u00een sensul propriu al cuv\u00e2ntului \u0219i c\u0103, chiar dac\u0103 l-a vene\u00adrat \u0219i \u00eel venera \u00eenc\u0103 pe Kant, el nu \u0219i-a pierdut niciodat\u0103 independen\u021ba de g\u00e2ndire, nici nu \u0219i-a construit sistemul mecanic, plec\u00e2nd de la al\u021bi filosofi, ci organic, plec\u00e2nd numai de la propria lui g\u00e2ndire. Krug propune, deci, o<\/em> filosofie critic\u0103, sintetismul transcen\u00addental, diferit\u0103 de idealismul transcendental al lui Kant, o alt\u0103<\/em> filosofie critic\u0103.<\/p>\n\n\n\nNota cea mai important\u0103 a acestui concept este caracterul sintetic<\/em> al criticismului ca metod\u0103. Dogmatismul este o metod\u0103 tetic\u0103, scepticismul, una antitetic\u0103. Criticismul respinge ce e r\u0103u \u00een ambele metode \u0219i p\u0103streaz\u0103 ce e bun. El are \u00een comun cu dogma\u00adtismul faptul c\u0103 procedeaz\u0103 plec\u00e2nd de la principii, iar cu scepticismul, faptul de a nu accepta credul tot ceea ce are aparen\u021ba adev\u0103rului \u0219i a certitudinii. Criticismul nici nu accept\u0103 orice principiu, nici nu respinge totul ca fiind fals \u0219i incert. Dac\u0103 dogmatismul este un despotism filosofic \u0219i scepticismul un anarhism filosofic, criticismul este \u201eade\u00adv\u0103ratul republicanism filosofic\u201d. Iat\u0103 de ce filosoful critic procedeaz\u0103 \u00een spirit republi\u00adcan: el permite oricui poate s\u0103 justifice ra\u021bional un g\u00e2nd s\u0103 ac\u021bioneze ca un membru al comunit\u0103\u021bii filosofilor \u0219i s\u0103 propun\u0103 acel g\u00e2nd nu doar ca pe o p\u0103rere privat\u0103, ci ca pe o reprezentare a ra\u021biunii omene\u0219ti generale \u00een persoana sa, av\u00e2nd valoare de lege pentru to\u021bi concet\u0103\u021benii g\u00e2nditori. Dogmatismul nu urm\u0103re\u0219te dec\u00e2t supunerea fa\u021b\u0103 de sistemul s\u0103u, iar scepticismul condamn\u0103 dinainte orice g\u00e2nd care caut\u0103 o \u00eentemeiere \u0219tiin\u021bific\u0103. Astfel, conchide Krug, criticismul este singura metod\u0103 \u00een care libertatea judec\u0103\u021bii pro\u00adprii este compatibil\u0103 cu cea mai riguroas\u0103 legalitate (Gesetzm\u00e4\u00dfigkeit<\/em>) a g\u00e2ndirii. Criti\u00adcismul este, \u00een spirit, republican \u0219i liberal.<\/p>\n\n\n\n\u201eFoarte notabil\u0103 aceast\u0103 paralel\u0103 dintre metode filosofice \u0219i categorii politice!\u201d, exclam\u0103 J. Haj\u00f3s, discut\u00e2nd Manualul<\/em> lui Krug \u00een prelucrarea lui \u021aipar.[23]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 ana\u00adlogie este at\u00e2t de curajoas\u0103 \u00eenc\u00e2t K\u00f6teles, semnal\u00e2nd-o \u00een Enciclopedia filosofic\u0103<\/em> (1829), a sim\u021bit nevoia s\u0103 o atenueze \u0219i s\u0103 o aduc\u0103 \u00een direc\u021bia organiz\u0103rii politice exis\u00adtente: \u201eCriticismul, scrie acesta, este o monarhie filosofic\u0103 moderat\u0103, \u00een care libertatea g\u00e2ndirii se une\u0219te cu stricta legalitate\u201d[24]<\/sup><\/a>. M\u00e1rton, \u00een Prefa\u021ba compendiului de filosofie krughian\u0103, reia ideea: \u201efilosofia critic\u0103 ne scoate din dogmatismul vierm\u0103nos, din care rezult\u0103 incer\u00adti\u00adtudine \u0219i robie, aduc\u00e2ndu-ne la libertate \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 solid\u0103\u201d[25]<\/sup><\/a>. \u00cen paragraful corespunz\u0103tor (\u00a7119, observa\u021bia 1), el r\u0103m\u00e2ne fidel lui Krug: \u201eCriticismus, verus Republicanismus philosophicus\u201d[26]<\/sup><\/a>. Analogia vine \u00eens\u0103 de la Kant \u00eensu\u0219i, care scrie urm\u0103toarele:<\/p>\n\n\n\n\n\u00cen toate \u00eentreprinderile ei, ra\u021biunea trebuie s\u0103 se supun\u0103 criticii \u0219i nu poate \u00eempiedica li\u00adbertatea acesteia prin nicio interdic\u021bie, f\u0103r\u0103 a se p\u0103gubi pe sine \u00eens\u0103\u0219i \u0219i f\u0103r\u0103 a-\u0219i atrage b\u0103nuieli sup\u0103r\u0103toare. Aici nimic nu este at\u00e2t de important sub aspectul utilit\u0103\u021bii, nimic at\u00e2t de sf\u00e2nt, \u00eenc\u00e2t s\u0103 se poat\u0103 sustrage acestei anchete scrut\u0103toare \u0219i riguroase, care nu \u021bine seam\u0103 de niciun fel de autoritate personal\u0103. Pe aceast\u0103 libertate se bazeaz\u0103 chiar existen\u021ba ra\u021biunii, care nu are o autoritate dictatorial\u0103, ci a c\u0103rei decizie nu este niciodat\u0103 dec\u00e2t acordul cet\u0103\u021benilor liberi, fiecare din ei av\u00e2nd dreptul s\u0103-\u0219i poat\u0103 exprima f\u0103r\u0103 re\u00adzerve obiec\u021biile, ba chiar veto<\/em>-ul lui.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDisting\u00e2nd \u0219i abstr\u0103g\u00e2nd criticismul de kantianism, devine posibil\u0103 aplicarea conceptului \u00een istoria filosofiei. Filosofia critic\u0103 devine astfel un proiect al \u00eentregii \u201ere\u00adpublici\u201d a filosofilor, care trebuie dezvoltat prin polemica ra\u021bional\u0103 inter pares<\/em>, inclusiv prin critica doctrinelor lui Kant, care nu poate pretinde la vreo autoritate personal\u0103 particular\u0103. Aceast\u0103 critic\u0103 a kantianismului este chiar necesar\u0103, pentru a-l \u00eempiedica s\u0103 se transforme \u00eentr-un nou dogmatism. Este astfel posibil pentru un filosof s\u0103 fie deopo\u00adtriv\u0103 criticist \u0219i anti-kantian. Kantianismul \u0219i anti-kantianismul reprezint\u0103, \u00een istoria filosofiei, o antinomie a ra\u021biunii, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ideea de filosofie critic\u0103, care conduce la o redefinire a acesteia.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\n2. Wilhelm Traugott Krug (1770\u20131842)<\/strong><\/h5>\n\n\n\n\u00a7. Krug este un filosof pe care to\u021bi istoricii \u00eel consider\u0103 modest. Nici \u00een timpul vie\u021bii nu s-a bucurat de reputa\u021bia unui filosof important, \u00eens\u0103 era foarte cunoscut ca autor de scrieri populare. Ast\u0103zi, \u00eel \u00eent\u00e2lnim cel mult men\u021bionat \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Schelling, c\u0103ruia i-a cerut s\u0103-i \u201ededuc\u0103\u201d din Absolut stiloul cu care scria, \u0219i cu Hegel, care a fost suficient de agasat de aceast\u0103 cerere pentru a-i r\u0103spunde \u00eentr-un pamflet, \u201eCum \u00een\u021belege sim\u021bul comun filosofia\u201d. Dac\u0103 n-ar fi fost influen\u021ba lui \u00een lumile a doua \u0219i a treia ale filosofiei europene[28]<\/sup><\/a>, \u00een prima jum\u0103tate a secolului al 19-lea, Krug ar fi fost acoperit de uitare complet. \u00cens\u0103 importan\u021ba lui pentru acest col\u021b de lume cu greu ar putea fi subestimat\u0103. Scrierile sale au fost traduse \u00een latin\u0103, maghiar\u0103, greac\u0103, rus\u0103, polonez\u0103, suedez\u0103, rom\u00e2n\u0103 \u0219i au furnizat, nu o dat\u0103, baza \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului filosofic ele\u00admentar \u00een aceste spa\u021bii. C\u0103rui fapt i s-a datorat aceast\u0103 uimitoare popularitate? Foarte probabil, faptului c\u0103 a f\u0103cut accesibil\u0103 \u201efilosofia critic\u0103\u201d multora care \u00eel g\u0103seau pe Kant prea obscur \u0219i dificil. De altfel, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd vine vorba despre Krug se men\u021bio\u00adneaz\u0103, invariabil, c\u0103 a fost \u201esuccesorul lui Kant la K\u00f6nigsberg\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00centr-adev\u0103r, Krug a predat, din 1804 \u00een 1809, la K\u00f6nigsberg, \u00een locul lui Kant, ca\u00adre tocmai murise. Venea de la Frankfurt, unde de\u021binuse primul s\u0103u post de profesor plin (1801\u20131804), dup\u0103 mai mul\u021bi ani \u00een care fusese profesor adjunct la Wittenberg. \u00cen 1809 a plecat la Leipzig, unde a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii, \u201ecatedra lui Kant\u201d fiind ocupa\u00adt\u0103 de Herbart, p\u00e2n\u0103 \u00een 1833. Succed\u00e2ndu-i lui Kant, ai c\u0103rui pantofi erau mult prea mari pentru el, Krug nu a preluat automat \u0219i \u0219tafeta kantianismului sau rolul de scolarh al criticismului; el nu a fost chemat la K\u00f6nigsberg pentru c\u0103 ar fi fost considerat cel mai apt s\u0103 continue munca lui Kant, sau cel mai \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 predea filosofia acestuia, a\u0219a cum se d\u0103 a \u00een\u021belege c\u00e2nd se pomene\u0219te acest fapt biografic, cu care se judec\u0103 geografic \u00een istoria filosofiei. Krug \u00eensu\u0219i, cum am v\u0103zut, nu se considera un kantian veritabil. Avea Krug dreptate, sau preten\u021biile sale la independen\u021b\u0103 filosofic\u0103 erau de\u0219erte?<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Ultimul istoric important care a scris despre Krug este, poate, \u0219i cel mai com\u00adpetent \u00een materie de kantianism: este vorba despre Erich Adickes, care \u00eei consacr\u0103 c\u00e2te\u00adva pagini \u00een celebra German Kantian Bibliography<\/em>[29]<\/sup><\/a>, la aproape o jum\u0103tate de secol de la moarte. Krug \u201eintr\u0103 \u00een r\u00e2ndul f\u0103uritorilor de sistem\u201d cu scrierea sa din 1801, Entwurf eines enuen Organon des Philosophie, oder Versuch \u00fcber die Principien der philosophischen Erkenntniss <\/em>(Schi\u021b\u0103 a unui nou organon al filosofiei, sau cercetare asupra principiilor cunoa\u0219terii filosofice<\/em>).Acolo el formuleaz\u0103 un program filosofic a c\u0103rui prim\u0103 \u2013 \u0219i cea mai original\u0103, deci important\u0103 \u2013 realizare este Fundamentalphilo\u00adsophie <\/em>din 1803. Adickes consider\u0103 c\u0103 preten\u021bia lui Krug de a nu fi fost un kantian \u00een sensul strict al termenului \u201ea fost \u00een principal motivat\u0103 de vanitatea autorului [\u2026]; el a fost f\u0103cut de ea s\u0103 nege c\u0103-i este \u00eendatorat lui Kant \u0219i s\u0103 vorbeasc\u0103 despre un \u2018sistem al lui propriu\u201d[30]<\/sup><\/a>. Dar g\u00e2ndirea lui Krug a fost, \u0219i \u00eenainte de 1801 (c\u00e2nd era un \u201eKantian tolerabil-ortodox\u201d[31]<\/sup><\/a>), \u0219i dup\u0103 aceast\u0103 dat\u0103 \u201ebazat\u0103 \u00een modul cel mai hot\u0103r\u00e2t pe filosofia kantian\u0103\u201d[32]<\/sup><\/a>. Totu\u0219i, admite Adickes, \u201eel nu este un kantian \u00e0 tout prix<\/em>; are curajul opi\u00adniilor private, chiar c\u00e2nd acestea merg contra mare\u0219alului-\u0219ef de la K\u00f6nigsberg\u201d.[33]<\/sup><\/a> Iat\u0103 \u0219i aprecierea general\u0103 a filosofiei lui Krug de c\u0103tre eminentul kantolog german:<\/p>\n\n\n\n\nIdeea lui de baz\u0103 a fost s\u0103 aduc\u0103 filosofia kantian\u0103 pe c\u00e2t se poate de aproape de g\u00e2ndi\u00adrea omului mediu. De aceea el \u00eencearc\u0103 s\u0103 rotunjeasc\u0103 unghiurile ascu\u021bite, de care s-ar putea lovi inteligen\u021ba obi\u0219nuit\u0103; el elimin\u0103 toate paradoxele kantiene \u0219i d\u0103 sistemului \u00een general o form\u0103 mai pu\u021bin strict\u0103 \u0219i un colorit mai pu\u021bin viu, \u2013 astfel \u00eenc\u00e2t chiar vederile care stau cel mai departe de con\u0219tiin\u021ba educat\u0103 medie \u00ee\u0219i pierd mare parte din aparen\u021ba lor surprinz\u0103toare \u0219i stranie. Filosofia lui este o filosofie \u201ead usum Delphini\u201d. Este pre\u00adzentat\u0103 publicului \u00eentr-un stil clar \u0219i echilibrat, care curge ca murmurul voios al unui p\u00e2\u00adr\u00e2u \u00eentr-o vale u\u0219or \u00eenclinat\u0103, guraliv \u0219i neobosit, \u2013 neoferind niciodat\u0103 nici cea mai mi\u00adc\u0103 dificultate min\u021bii cititorului, \u2013 \u0219i, ca \u0219i p\u00e2r\u00e2ul, mai degrab\u0103 ocolind obstacolele dec\u00e2t \u00eenl\u0103tur\u00e2ndu-le.[34]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDin aceast\u0103 evaluare se \u00een\u021belege pentru ce a pl\u0103cut Krug \u0219i pentru ce a convenit foarte bine mi\u0219c\u0103rii spiritului maghiar de dup\u0103 polemica \u00een jurul lui Kant. Direc\u021bia acesteia fiind tocmai \u00eenspre \u00eemp\u0103carea kantianismului cu sim\u021bul comun, filosofia lui Krug a furnizat un model \u0219i materiale de construc\u021bie pentru sistemele domestice.<\/p>\n\n\n\nDar Adickes expediaz\u0103 prea dispre\u021buitor preten\u021bia lui Krug de a avea un sistem propriu \u0219i este pu\u021bin prea zelos \u00een a reduce \u201esintetismul transcendental\u201d al lui Krug la o reformulare pedant\u0103 \u0219i popular\u0103 a filosofiei lui Kant, chiar cu pre\u021bul de a diminua im\u00adportan\u021ba propriilor observa\u021bii. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 filosofia kantian\u0103 este reformulat\u0103 \u0219i resistematizat\u0103 \u00een sistemul lui Krug \u0219i c\u0103 acest sistem este construit \u00een mare parte cu prefabricate kantiene. \u00cens\u0103 filosofema central\u0103 nu este kantian\u0103. De altfel, nu exist\u0103 un consens printre istoricii filosofiei asupra pozi\u021biei lui Krug. Dintre cei mai vechi, unii \u00eel consider\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, ca apar\u021bin\u00e2nd \u0219colii lui Kant.[35]<\/sup><\/a> \u00cenc\u0103 unii, ca dezvolt\u00e2nd filosofia critic\u0103.[36]<\/sup><\/a> Al\u021bii, \u00een schimb, \u00eel trec printre \u201esemi-kantieni\u201d[37]<\/sup><\/a>, recunosc\u00e2nd influen\u021ba lui Jacobi asupra lui. \u00cenc\u0103 al\u021bii, f\u0103c\u00e2nd din aceast\u0103 influen\u021b\u0103 factorul cardinal, \u00eel \u00eencadreaz\u0103 printre adep\u021bii \u201efilosofiei credin\u021bei\u201d a lui Jacobi[38]<\/sup><\/a> sau printre \u201emistici\u201d[39]<\/sup><\/a>. Sunt \u0219i unii care \u00eei atribuie un sincretism dogmatisto-idealist.[40]<\/sup><\/a> Al\u021bii v\u0103d \u00een el un imitator al lui Fichte.[41]<\/sup><\/a> Ion Petrovici scrie \u0219i el c\u0103 \u201eKrug [\u2026] \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea un kantianism alterat cu Fichte \u0219i totodat\u0103 scobor\u00e2t din \u00een\u0103l\u021bimile sale la nivelul bunului sim\u021b comun\u201d.[42]<\/sup><\/a> Dar c\u00e2t mai poate fi numit\u0103 \u201ekantianism\u201d o astfel de concep\u021bie?<\/p>\n\n\n\nComentatori mai recen\u021bi subliniaz\u0103, pe bun\u0103 dreptate, eclectismul<\/em> metodologic al lui Krug \u0219i caracterul non-kantian, uneori chiar prekantian, al unor p\u0103r\u021bi \u00eentregi ale sistemului s\u0103u, e.g. estetica.[43]<\/sup><\/a> Doctrina central\u0103 a lui Krug, elaborat\u0103 \u00een anii 1801\u20131803, singura \u00een care se poate g\u0103si un con\u021binut relativ original, este, \u00een inten\u021bie, dac\u0103 nu \u0219i \u00een realizare, mai apropiat\u0103 de t\u00e2n\u0103rul Schelling, care \u0219i el \u00eel reg\u00e2ndea mai degrab\u0103 pe Fichte dec\u00e2t de Kant. Krug caut\u0103 concilierea idealismului \u0219i realismului, privite ca anti\u00adte\u00adtice, dintr-un punct de vedere superior, cel al \u201esintetismului transcendental\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. S\u0103 examin\u0103m pe scurt doctrina care constituie miezul \u201efilosofiei fundamenta\u00adle\u201d a lui Krug.<\/p>\n\n\n\n\u00cen prima lui scriere sistematic\u0103, Entwurf eines neuen Organon des Philosophie <\/em>(1801), filosoful formuleaz\u0103 o serie de considera\u021bii despre structura sistemului cunoa\u0219\u00adterii filosofice. Aceasta se divide \u00een dou\u0103 sec\u021biuni principale, una speculativ\u0103 \u0219i una moral\u0103 (\u00a78). De aici \u00eemp\u0103r\u021birea filosofiei \u00een teoretic\u0103 \u0219i practic\u0103. Filosofia teoretic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina g\u00e2ndirii (logic\u0103), cea a cunoa\u0219terii \u0219i cea a gustului (\u00a79). Filosofia practic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina dreptului, doctrina virtu\u021bii \u0219i doctrina religiei (\u00a710). Filo\u00adsofia \u00een general se \u00eemparte \u00een pur\u0103 \u0219i aplicat\u0103 (\u00a711).<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 aceste dihotomii c\u00e2t se poate de comune, Krug introduce o nou\u0103 distinc\u021bie, care \u00eei permite s\u0103-\u0219i precizeze mai bine conceptul de sistem filosofic. Filosofia practic\u0103 \u0219i cea moral\u0103, luate \u00eempreun\u0103, constituie ceea ce se poate numi filosofie derivat\u0103, prin contrast cu o filosofie mai \u00eenalt\u0103, care poate fi numit\u0103 filosofie fundamental\u0103 (\u00a712). Prezen\u021ba acestei discipline \u00een sistem este ceea ce caracterizeaz\u0103 g\u00e2ndirea lui. Influen\u021ba acesteia asupra altor filosofi care au contat \u00een spa\u021biul nostru este palpabil\u0103 (e.g. J\u00e1nos Imre). Krug argumenteaz\u0103 pentru necesitatea acestei discipline \u00een felul urm\u0103tor. Filoso\u00adfia teoretic\u0103 \u0219i cea practic\u0103 \u00ee\u0219i au fiecare principiile lor particulare, care sunt diferite, c\u0103ci obiectele acestor filosofii sunt diferite. Dar, \u00een m\u0103sura \u00een care am\u00e2ndou\u0103 sunt filo\u00adsofie, ele trebuie s\u0103 aib\u0103 \u0219i principii comune. A\u0219adar, trebuie s\u0103 existe o filosofie care s\u0103 nu fie nici pur teoretic\u0103, nici pur practic\u0103, ci ambele deodat\u0103 \u0219i care s\u0103 con\u021bin\u0103 prin\u00adcipiile comune ale filosofiei teoretice \u0219i ale celei practice. Aceasta este filosofia funda\u00admental\u0103, sau elementar\u0103, sau arhologia, \u0219tiin\u021ba principiilor filosofiei \u00een genere. Ca \u0219tiin\u00ad\u021b\u0103 a principiilor filosofiei \u00een genere, arhologia este \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 a posibilit\u0103\u021bii filosofiei \u00een genere, adic\u0103 filosofie a filosofiei (cam \u00een acela\u0219i sens, spune el, \u00een care vorbim despre o filosofie a istoriei sau a matematicii). Ea este, afirm\u0103 Krug, autenticul organon al filosofiei, \u0219i nu logica. Elaborarea ulterioar\u0103 a filosofiei fundamentale, \u00een Fundamen\u00adtalphilosophie<\/em>, comport\u0103 o reluare \u0219i dezvoltare a rezultatelor ob\u021binute \u00een Entwurf.<\/em><\/p>\n\n\n\n\u00a7. Aceste considera\u021bii metafilosofice arat\u0103 c\u0103 Krug executa varia\u021biuni pe o tem\u0103 reinholdian\u0103. Reinhold \u00eei fusese profesor la Wittemberg \u0219i \u00eei ar\u0103tase, spune el, limitele filosofiei kantiene. Krug recunoa\u0219te, a\u0219adar, influen\u021ba lui Reinhold, anterioar\u0103 celei a lui Fichte, Schelling \u0219i Jacobi. Reinhold fusese primul titular al unei catedre de \u201efiloso\u00adfie critic\u0103\u201d, unul dintre primii exponen\u021bi ai filosofiei kantiene \u00een universit\u0103\u021bile germane. Pred\u00e2nd aceast\u0103 filosofie, el a ajuns s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli cu privire la fundamentele sale \u0219i la validitatea deduc\u021biilor kantiene. Reinholt \u0219i-a propus s\u0103 reconstruiasc\u0103 filosofia critic\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 din ea o veritabil\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103. Pentru ca filosofia s\u0103 fie \u0219tiin\u021bific\u0103, ea trebuie s\u0103 devin\u0103 sistem<\/em>. Forma \u0219tiin\u021bific\u0103 este forma sistemului, filosofia \u0219tiin\u021bific\u0103 este filosofie sistematic\u0103. Reinhold s-a angajat \u00eentr-o cercetare asupra no\u021biunii de sistem al filosofiei. Orice sistem se sprijin\u0103 pe un singur principiu, din care toate celelalte propo\u00adzi\u021bii filosofice care \u00eel compun trebuie s\u0103 fie \u201ederivabile\u201d (derivarea nu se reduce la de\u00adduc\u021bia formal\u0103, de\u0219i este \u201esilogism\u201d; ea trebuie s\u0103 fie relevant\u0103 din punct de vedere al justific\u0103rii episte\u00admice). Principiul, care este o propozi\u021bie sintetic\u0103<\/em>, trebuie s\u0103 fie auto-evident, \u00eentru\u00adc\u00e2t altfel ar avea nevoie la r\u00e2ndul lui de un alt principiu din care s\u0103 fie derivat.<\/p>\n\n\n\nNoul sistem al filosofiei critice, pe care l-a propus \u0219i ap\u0103rat Reinhold \u00eentre 1789 \u0219i 1797, s-a numit Elementarphilosophie<\/em>. Influen\u021ba acestuia asupra filosofiei germane con\u00adtem\u00adporane a fost \u00eentins\u0103 \u0219i fertil\u0103. Cum s-a spus, \u201eReinhold, prin diseminarea g\u00e2ndi\u00adrii kantiene \u0219i transpunerea aceleia\u0219i g\u00e2ndiri, a oferit at\u00e2t o cale de intrare \u00een filosofia lui Kant, c\u00e2t \u0219i o problematic\u0103 irezistibil\u0103 care le-a servit drept punte filosofilor orien\u00adta\u021bi spre idealism care l-au urmat\u201d.[44]<\/sup><\/a> Fichte \u0219i t\u00e2n\u0103rul Schelling au adoptat problematica lui Reinhold \u0219i au n\u0103zuit s\u0103 dea sisteme care s\u0103 corecteze, s\u0103 extind\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fundeze filosofia critic\u0103. Este evident c\u0103 \u0219i Krug a adoptat problematica lui Reinhold \u0219i c\u0103 a sa Fundamentalphilosophie<\/em> se dore\u0219te o replic\u0103 la Elementarphilo\u00adsophie<\/em> a primului s\u0103u maestru. Dar Krug s-a inspirat \u0219i de la al\u021bi filosofi care \u00eel urmase\u00adr\u0103 pe Reinhold. \u201eSistemul sintetismului transcendental\u201d, a\u0219a cum se subintituleaz\u0103 Fundamentalphilo\u00adsophie<\/em>, este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o \u00eeng\u00e2nare a capitolelor introductive din Sistemul idealis\u00admului transcendental<\/em> (1800) al lui Schelling, care \u00eel reg\u00e2ndea pe Fichte. A\u0219adar Krug este unul dintre numero\u0219ii creatori de sistem din epoca \u201evon Kant bis Hegel\u201d, influen\u021bat de Fichte, a\u0219a cum a ajuns s\u0103 fie, pentru o vreme, \u0219i Reinhold. Krug a propus o filosofie a activit\u0103\u021bii Eului, \u00eens\u0103 a \u021binut s\u0103 se demarce de idealismul tran\u00adscendental (\u00een versiunile lui Fichte \u0219i Schelling), \u00een m\u0103sura \u00een care acesta, f\u0103c\u00e2nd din Eul absolut fundamentul \u0219i limita ultim\u0103 a filosofiei, mergea dincolo de limitele con\u0219ti\u00adin\u021bei, care, pentru Krug, disci\u00adpo\u00adlul lui Reinhold, circumscriu domeniul filosof\u0103rii. Idea\u00adlismul lui Fichte \u0219i Schelling nu este, pentru Krug, transcendental, ci transcendent<\/em>. Idealismul \u0219i realismul, pozi\u021bii antite\u00adtice, devin, numai \u00een cadrul sintetismului, care suprim\u0103 opozi\u021bia lor \u00eentr-o sintez\u0103 mai fundamental\u0103, transcendentale.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\nPrin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\nPrincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
Ungaria se alinia astfel cu Austria \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103, \u00eens\u0103 opozi\u021bia la filosofia kantian\u0103 a durat mai pu\u021bin\u0103 vreme. Unul dintre factorii care explic\u0103 acest lucru este dorin\u021ba maghiarilor ambi\u021bio\u0219i de a pleca la studii \u00een str\u0103in\u0103tate; or, Austria nu era \u00een str\u0103in\u0103tate, ci acas\u0103, de aceea ei se orientau spre universit\u0103\u021bile germane, dar \u0219i din alte spa\u021bii, unde filosofia kantian\u0103 era cultivat\u0103 \u0219i era \u00een vog\u0103. Alt factor este prezen\u021ba masi\u00adv\u0103 a reforma\u021bilor \u00een societatea maghiar\u0103. \u00cen \u0219colile reformate (\u0219i luterane, de altfel), filosofia lui Kant se putea preda \u0219i studia. Kant a avut, astfel, adep\u021bi printre protestan\u021bi. Existen\u021ba a dou\u0103 tabere, cea a catolicilor anti-kantieni \u0219i a protestan\u021bilor pro-kantieni a dus la o polemic\u0103 \u00een jurul filosofiei lui Kant, un episod definitoriu pentru istoria filoso\u00adfiei \u00een Ungaria la \u00eenceputul secolului al XIX-lea.<\/p>\n\n\n\n
\u00a7. Dezbaterea \u00een jurul lui Kant a fost st\u00e2rnit\u0103 de opusculul Dubia de initiis trans\u00adcen\u00addentalis idealismi Kantiani<\/em>[4]<\/sup><\/a>, publicat \u00een 1792 de c\u0103tre J\u00f3zsef Rozgonyi (1756\u20131823)[5]<\/sup><\/a>. Rozgonyi a studiat la Utrecht (1784\u20131788), unde s-a impregnat de filosofia sim\u00ad\u021bului comun sco\u021bian, difuzat\u0103 de profesorul s\u0103u, Johann Friedrich Hennert (1733\u20131813). A petrecut apoi un semestru \u00een Anglia, la Oxford, posibil apoi \u0219i \u00een alte centre univer\u00adsitare din Anglia, Fran\u021ba \u0219i Elve\u021bia. \u00cen noiembrie 1789 s-a \u00eenscris la Universitatea din G\u00f6ttin\u00adgen, dar a mers \u00een mai multe r\u00e2nduri la Jena \u0219i la Halle, pentru a-i asculta pe Karl Rein\u00adhold \u0219i pe L. H. von Jakob, \u201eduumvirii\u201d pe care \u00eei aprecia drept cei mai com\u00adpeten\u021bi \u00een filosofia lui Kant, pentru a-\u0219i \u00eensu\u0219i aceast\u0103 filosofie. \u00cencep\u00e2nd din 1791 a fost profesor \u00eentr-un gimnaziu din Slovacia superioar\u0103, la Losonc (Lu\u010denec), unde a r\u0103mas \u0219apte ani. \u00cen 1796 a fost numit profesor de filosofie la Colegiul teologic reformat din S\u00e1rospatak. Car\u00adtea lui Rozgonyi, scris\u0103 la Losonc, a avut un ecou modest \u00een Euro\u00adpa. Reinhold \u0219i Jakob nu au dat curs provoc\u0103rii lui Rozgonyi, nu s-au angajat \u00een pole\u00admic\u0103. A ap\u0103rut, \u00een schimb, \u00een 1793, o recenzie defavorabil\u0103 a unui anonim, posibil un luteran maghiar.[6]<\/sup><\/a> Numai t\u00e2rziu, datorit\u0103 lui Schultze, care s-a entuziasmat de existen\u021ba unui anti-kantian \u201ep\u00e2n\u0103 \u0219i \u00een Ungaria\u201d, a \u00eenceput s\u0103 se scrie \u0219i favorabil despre Rozgonyi \u00een lumea ger\u00adma\u00adn\u0103. \u00cen schimb, aceast\u0103 c\u0103r\u021bulie a declan\u0219at o furtun\u0103 \u00een paha\u00adrul cu ap\u0103 al mediului filoso\u00adfic ungar.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Dubia<\/em>, Rozgonyi pune \u00eentreb\u0103ri, ironic, arog\u00e2ndu-\u0219i pozi\u021bia unui t\u00e2n\u0103r student (el, care era mai v\u00e2rstnic dec\u00e2t profesorii), ilu\u0219trilor Reinhold \u0219i Jakob, privind unele pasaje considerate obscure din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. Este vorba despre pasaje asupra c\u0103rora nici interpret\u0103rile duumvirilor n-au reu\u0219it s\u0103-l l\u0103mureasc\u0103. Pasajele, \u00eens\u0103, sunt cruciale pentru idealismul transcendental. Ele privesc doctrina lui Kant despre spa\u021biu, timp, cauzalitate \u0219i posibilitatea judec\u0103\u021bilor sintetice a priori<\/em>. Argumentul central al lui Rozgonyi, potrivit lui B. Mester, este urm\u0103torul. Conceptul kantian de cauzalitate poate fi redus la conceptul de cauzalitate al lui Hume. \u00cens\u0103 Reid a ar\u0103tat ce probleme ridic\u0103 acest concept. Reid are dreptate, potrivit lui Rozgonyi, deci Hume gre\u0219e\u0219te. Prin urma\u00adre, Kant se \u00een\u0219al\u0103, iar Rozgonyi are dreptate.<\/p>\n\n\n\nRozgonyi se concentreaz\u0103 asupra criticii lui Kant \u0219i nu d\u0103 dec\u00e2t pu\u021bine indica\u021bii asupra propriei sale concep\u021bii pozitive. Totu\u0219i, scrie Mester, \u201edin text este rezonabil de clar c\u0103 autorul subliniaz\u0103 contururile unei filosofii post-kantiene care apar\u021bine \u0219colii \u201esim\u021bului comun\u201d numai \u00een ce prive\u0219te fundamentele ei\u201d.[7]<\/sup><\/a> Filosofia lui Rozgonyi nu avea s\u0103 fie o repetare a vreunei doctrine sco\u021biene \u00eens\u0103, ca \u0219i doctrinele sco\u021bienilor, avea s\u0103 fie \u00eentemeiat\u0103 pe principiile sim\u021bului comun \u0219i pe autoritatea epistemic\u0103 a acestuia. Sim\u021bul comun nu este \u201esensus vulgi quandoque absurdum\u201d, adic\u0103 sim\u021bul vulgului, opinia comun\u0103 popular\u0103, uneori absurd\u0103, a\u0219a cum, \u00een opinia lui Rozgonyi, crede Kant[8]<\/sup><\/a>, ci ceea ce spun filosofii sco\u021bieni: Rozgonyi \u00eensu\u0219i lua no\u021biunea de \u201esensus communis\u201d \u00een sensul pe care i-l acordau filosofii sco\u021bieni, de<\/p>\n\n\n\n\nkoinai doxai<\/em> a lui Aristotel, naturae iudicia<\/em> a lui Cicero, i.e. propozi\u021biile nemijlocit evi\u00addente, care dau fundamentul oric\u0103rei demonstra\u021bii [\u2026] cu alte cuvinte, principiile pe ca\u00adre, chiar dac\u0103 sunt negate verbal, ac\u021biunea ra\u021bional\u0103 ne constr\u00e2nge s\u0103 le afirm\u0103m chiar f\u0103r\u0103 s\u0103 vrem de-a lungul \u00eentregii vie\u021bi.[9]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDe altfel, orientarea lui Rozgonyi transpare limpede \u0219i din citatul \u00een englez\u0103, din Beattie, care constituie motto-ul opusculului s\u0103u:<\/p>\n\n\n\n\nOrice ra\u021bionament s\u0103n\u0103tos trebuie s\u0103 se sprijine \u00een final pe principiile sim\u021bului comun, adic\u0103 pe principii intuitiv certe, sau intuitiv probabile; \u0219i prin urmare sim\u021bul comun este judec\u0103torul suprem al adev\u0103rului, c\u0103ruia ra\u021biunea trebuie s\u0103 i se subordoneze.[10]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAltfel spus, potrivit lui Rozgonyi, orice doctrin\u0103 filosofic\u0103 trebuie supus\u0103 criticii sim\u021bului comun. Avem aici r\u0103d\u0103cina conceptului de \u201efilosofie critic\u0103\u201d, a\u0219a cum va fi el adoptat de filosofii maghiari. Mo\u0219tenirea filosofic\u0103 transmis\u0103 de Rozgonyi a fost ten\u00addin\u021ba filosofilor maghiari de a apropia kantianismul de \u201esim\u021bul comun\u201d, cu toat\u0103 ambi\u00adguitatea \u0219i polisemia acestei no\u021biuni.[11]<\/sup><\/a> Iar aceast\u0103 linie va fi urmat\u0103 practic de to\u021bi filo\u00adsofii care au importan\u021b\u0103 pentru noi.<\/p>\n\n\n\nRozgonyi a fost v\u00e2rful de lance al opozi\u021biei la kantianism \u00een Ungaria, \u00eens\u0103 nu a fost singurul care a scris \u00eempotriva lui Kant. Un alt filosof care a scris \u00een latin\u0103, \u00een aten\u00ad\u021bia \u00eentregii Europe savante, a fost iezuitul J\u00e1nos Horv\u00e1th (1732\u20131800). \u00cen Declaratio de infirmitatis fundamentorum operis kantianae Kritik der reine Vernunft<\/em> (Datum, 1797), Horv\u00e1th \u201ea criticat subiectivismul \u0219i agnosticismul lui Kant, d\u00e2nd astfel tonul funda\u00admental al recept\u0103rii lui Kant \u00een Ungaria\u201d.[12]<\/sup><\/a> Tot \u00een latin\u0103 a scris \u0219i piaristul J\u00f3zsef Grigely, De Concordia philosophiae cum religione<\/em> (Ofen, 1796). Al\u021bi anti\u2011kantieni au fost J\u00f3zsef Ruszek (1779\u20131851), profesor de teologie, catolic, la Vesprem \u0219i Gy\u00f6rgy F\u00e9jer (1766-1851), profesor de teologie dogmatic\u0103 la Universitatea din Pesta.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Tab\u0103ra pro-kantienilor nu a dus lips\u0103 de combatan\u021bi. Poate fi men\u021bionat, \u00een prima linie, P\u00e1l S\u00e1rv\u00e1ri (1765\u20131846), cu studii la G\u00f6ttingen, elev al lui Bouterwek, autor al unei Moralis Philosophia<\/em> (1802), \u00een care este rezumat\u0103 cu multe detalii morala lui Kant. Alt\u0103 figur\u0103 notabil\u0103 a fost J\u00f3zsef Lengyel, profesor la Debrecen din 1798. A predat logica, etica, metafizica \u0219i filosofia dreptului. \u00cen metafizic\u0103 s-a luat dup\u0103 Leibniz \u0219i Wolff, \u00een logic\u0103 \u0219i etic\u0103, dup\u0103 Kant. S\u00e1muel K\u00f6teles (1770\u20131831), profesor la T\u00e2rgu Mure\u0219 (de matematic\u0103, \u0219tiin\u021ba statului \u0219i geografie) \u0219i Aiud (de filosofie, din 1818), studiase la Iena, unde l-a ascultat pe Fichte. K\u00f6teles a fost un membru marcant al parti\u00addei pro-Kant, \u00eens\u0103 nu a avut nici vreo concep\u021bie personal\u0103, nici vreo interpretare origi\u00adnal\u0103 a kantianismului, ci a predat dup\u0103 Krug[13]<\/sup><\/a>, la al c\u0103rui \u201esintetism\u201d a aderat. Au mai fost \u0219i al\u021bii[14]<\/sup><\/a>, \u00eens\u0103 cel mai important filosof pro-kantian este considerat Istvan M\u00e1rton (1760\u20131831).<\/p>\n\n\n\nM\u00e1rton studiase la liceul protestant din Debrecen p\u00e2n\u0103 \u00een 1788, unde aprofunda\u00adse filosofia wolffian\u0103. A mers apoi la G\u00f6ttingen, unde s-a familiarizat cu filosofia lui Kant. Dup\u0103 ce a studiat-o \u201ezi \u0219i noapte\u201d, merg\u00e2nd \u0219i la literatura secundar\u0103, a abando\u00adnat dogmatismul \u0219i a devenit un adept entuziast al criticismului. \u00cencep\u00e2nd din 1790 a ocupat un post de profesor la Academia reformat\u0103 din Papa, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd acolo p\u00e2n\u0103 la moartea sa. La \u00eenceput a depus eforturi pentru a impulsiona dezvoltarea filosofiei \u00een limba maghiar\u0103, public\u00e2nd Morala cre\u0219tin-teologic\u0103, sau etica <\/em>(1796), o prelucrare a Moralei teologice <\/em>a lui Wilhelm Schmidt[15]<\/sup><\/a>, \u201eatest\u00e2nd \u00eens\u0103 o cuno\u0219tin\u021b\u0103 temeinic\u0103 a filosofiei critice\u201d[16]<\/sup><\/a>. \u00cen cursurile lui din anii 1790 se servea de scrierile lui Kant.[17]<\/sup><\/a> \u00cens\u0103 dup\u0103 interzicerea lui Kant \u00een \u0219colile catolice, care s-a repercutat indirect \u0219i asupra \u0219coli\u00adlor reformate, M\u00e1rton a \u00eenceput s\u0103 se serveasc\u0103 de scrierile lui Krug, din care a \u00eentocmit un compendiu, at\u00e2t \u00een ungure\u0219te, c\u00e2t \u0219i \u00een latin\u0103. Versiunea maghiar\u0103 n\u2011a v\u0103zut nicioda\u00adt\u0103 lumina tiparului, spre deosebire de cea latin\u0103, publicat\u0103 sub titlul Systema philosophiae criticae<\/em> \u00een 1820.[18]<\/sup><\/a> Unii au v\u0103zut aici o dubl\u0103 tr\u0103dare, abandonul maghia\u00adrei pentru latin\u0103 \u0219i al lui Kant pentru Krug. \u201eTr\u0103darea\u201d a fost salutar\u0103 pentru noi. Prin aceast\u0103 isprav\u0103 de compilator \u0219i traduc\u0103tor, M\u00e1rton a afectat \u0219i direct, nu numai prin rico\u0219eu, dezvoltarea filosofiei la rom\u00e2ni. Lui M\u00e1rton, care se \u0219i \u00eent\u00e2lnise cu Krug, i se datoreaz\u0103 interesul filosofilor maghiari pentru opera lui Krug \u0219i influen\u021ba surprinz\u0103toa\u00adre a acestui filosof modest \u00een Ungaria, Transilvania \u0219i Principatele Dun\u0103rene. A\u0219a cum se \u0219tie, Simeon B\u0103rnu\u021b s-a servit de compendiul m\u00e1rtonian la Blaj, dup\u0103 care l-a \u0219i tra\u00addus \u00een rom\u00e2ne\u0219te, continu\u00e2nd s\u0103 predea dup\u0103 el. Timotei \u021aipar a urmat \u0219i el pilda lui M\u00e1rton, prelucr\u00e2nd Manualul<\/em> krughian \u0219i introduc\u00e2nd \u00een text, \u00een chip de note \u0219i remar\u00adce, extrase din alte scrieri ale filosofului german. Traduc\u0103torii \u0219i profesorii no\u0219tri au lucrat \u00een paradigma lui M\u00e1rton.<\/p>\n\n\n\nO discu\u021bie a esen\u021bialului filosofiei lui Krug trebuie am\u00e2nat\u0103 pentru moment.[19]<\/sup><\/a> Ceea ce intereseaz\u0103 acum este conceptul de \u201efilosofie critic\u0103\u201d pe care M\u00e1rton l-a elabo\u00adrat \u00een prelungirea celui al lui Krug. Definind criticismul, \u00eentr-un paragraf al Manualului de filosofie \u0219i literatur\u0103 filosofic\u0103<\/em>, Krug zice:<\/p>\n\n\n\n\n[C]ine vrea s\u0103 filosofeze corect [\u2026] trebuie pentru aceasta, \u021bin\u00e2nd cont de faptele ne\u00admijlocite ale con\u0219tiin\u021bei sale, s\u0103 caute legile originare ale activit\u0103\u021bii sale complete \u0219i as\u00adtfel s\u0103 ajung\u0103 la principii universal valabile, prin mijlocirea c\u0103rora toate adev\u0103rurile \u0219i certitudinile pot fi nu numai g\u0103site, ci \u0219i unite potrivit ideii unui \u00eentreg \u0219tiin\u021bific. Putem deci numi pe drept aceast\u0103 procedur\u0103 sintetic\u0103 sau critic\u0103, \u00een aceea c\u0103, urm\u00e2nd-o siste\u00admatic \u00een filosofare, examin\u00e2nd precis \u0219i atent fiecare afirma\u021bie \u00eenainte de a o accepta ca doctrin\u0103 \u00een sistemul nostru de convingeri, evit\u0103m orice arbitrar \u0219i orice transcenden\u021b\u0103.[20]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00cen nota la acest paragraf, citim: \u201eCriticismul nu este filosofie<\/em> critic\u0103, ci metod\u0103 <\/em>critic\u0103\u201d.[21]<\/sup><\/a> \u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>,\u00a7119, ideea era tratat\u0103 ceva mai pe larg. Acolo Krug insista c\u0103 criticismul nu trebuie confundat cu kantianismul: chiar dac\u0103 Kant a folosit, \u00een scrierile sale, metoda critic\u0103 \u00een general, \u00een anumite scrieri aceast\u0103 metod\u0103 a primit modific\u0103ri proprii numai lui Kant, care nu pot fi considerate ca determina\u021bii caracteristice ale ei. Criticismul nu trebuie confundat nici cu filosofia critic\u0103 sau kanti\u00adan\u0103; primul este metod\u0103, ultima este sistem, sistem critico-kantian; sistemul este produs dup\u0103 metoda critic\u0103 \u00een general, dar poate con\u021bine tot felul de erori particulare. Kantia\u00adnismul este pentru criticism ceea ce este pironismul pentru scepticism sau platonismul pentru dogmatism, spre exemplu. Criticismul este, fa\u021b\u0103 cu dogmatismul \u0219i scepticismul, precum sinteza fa\u021b\u0103 cu teza \u0219i antiteza, de aceea mai este numit \u0219i \u201emetod\u0103 sintetic\u0103\u201d. Nici M\u00e1rton, cum nici Krug, nu consider\u0103 c\u0103 filosofia critic\u0103 se reduce la cea a lui Kant. \u00cen prefa\u021ba la Systema philosophiae criticae <\/em>el scrie c\u0103 filosofia critic\u0103, a c\u0103rei Idee s-a realizat \u00een opera lui Kant, nu a fost epuizat\u0103 de aceast\u0103 realizare. Ea trebuie dus\u0103 mai departe prin eforturi ulterioare \u00een aceea\u0219i direc\u021bie, cu aceea\u0219i metod\u0103 ca a lui Kant, singura capabil\u0103 s\u0103 d\u0103r\u00e2me scepticismul, asigur\u00e2nd certitudinea cunoa\u0219terii uma\u00adne, s\u0103 ru\u0219ineze \u0219i s\u0103 reduc\u0103 la t\u0103cere pe vecie incredulitatea \u0219i ireligiozitatea, \u0219i s\u0103 \u00eente\u00admeieze prin asta morala \u0219i religia. <\/p>\n\n\n\n\u201eNu to\u021bi a\u0219a-zi\u0219ii filosofi critici, mai scrie Krug, sunt critici filosofici veritabili.\u201d[22]<\/sup><\/a> Dac\u0103 se reclam\u0103 drept filosof critic veritabil, el nu vrea s\u0103 fie considerat drept kantian. \u00cen Prefa\u021ba la edi\u021bia a doua a Manualului<\/em> (1822) Krug protesteaz\u0103 contra unei atare iden\u00adtific\u0103ri, spun\u00e2nd c\u0103 a \u00eenceput de la Kant, c\u00e2nd \u00ee\u0219i f\u0103cea studiile la Wittenberg, pentru c\u0103 filosofia lui era la ordinea zilei \u00een acel moment. \u00cens\u0103 Fichte, Schelling \u0219i Jacobi l-au influen\u021bat \u0219i ei \u0219i au dat g\u00e2ndirii lui o form\u0103 diferit\u0103 de cea a lui Kant. Krug afirm\u0103 c\u0103 nu a fost niciodat\u0103 un kantian \u00een sensul propriu al cuv\u00e2ntului \u0219i c\u0103, chiar dac\u0103 l-a vene\u00adrat \u0219i \u00eel venera \u00eenc\u0103 pe Kant, el nu \u0219i-a pierdut niciodat\u0103 independen\u021ba de g\u00e2ndire, nici nu \u0219i-a construit sistemul mecanic, plec\u00e2nd de la al\u021bi filosofi, ci organic, plec\u00e2nd numai de la propria lui g\u00e2ndire. Krug propune, deci, o<\/em> filosofie critic\u0103, sintetismul transcen\u00addental, diferit\u0103 de idealismul transcendental al lui Kant, o alt\u0103<\/em> filosofie critic\u0103.<\/p>\n\n\n\nNota cea mai important\u0103 a acestui concept este caracterul sintetic<\/em> al criticismului ca metod\u0103. Dogmatismul este o metod\u0103 tetic\u0103, scepticismul, una antitetic\u0103. Criticismul respinge ce e r\u0103u \u00een ambele metode \u0219i p\u0103streaz\u0103 ce e bun. El are \u00een comun cu dogma\u00adtismul faptul c\u0103 procedeaz\u0103 plec\u00e2nd de la principii, iar cu scepticismul, faptul de a nu accepta credul tot ceea ce are aparen\u021ba adev\u0103rului \u0219i a certitudinii. Criticismul nici nu accept\u0103 orice principiu, nici nu respinge totul ca fiind fals \u0219i incert. Dac\u0103 dogmatismul este un despotism filosofic \u0219i scepticismul un anarhism filosofic, criticismul este \u201eade\u00adv\u0103ratul republicanism filosofic\u201d. Iat\u0103 de ce filosoful critic procedeaz\u0103 \u00een spirit republi\u00adcan: el permite oricui poate s\u0103 justifice ra\u021bional un g\u00e2nd s\u0103 ac\u021bioneze ca un membru al comunit\u0103\u021bii filosofilor \u0219i s\u0103 propun\u0103 acel g\u00e2nd nu doar ca pe o p\u0103rere privat\u0103, ci ca pe o reprezentare a ra\u021biunii omene\u0219ti generale \u00een persoana sa, av\u00e2nd valoare de lege pentru to\u021bi concet\u0103\u021benii g\u00e2nditori. Dogmatismul nu urm\u0103re\u0219te dec\u00e2t supunerea fa\u021b\u0103 de sistemul s\u0103u, iar scepticismul condamn\u0103 dinainte orice g\u00e2nd care caut\u0103 o \u00eentemeiere \u0219tiin\u021bific\u0103. Astfel, conchide Krug, criticismul este singura metod\u0103 \u00een care libertatea judec\u0103\u021bii pro\u00adprii este compatibil\u0103 cu cea mai riguroas\u0103 legalitate (Gesetzm\u00e4\u00dfigkeit<\/em>) a g\u00e2ndirii. Criti\u00adcismul este, \u00een spirit, republican \u0219i liberal.<\/p>\n\n\n\n\u201eFoarte notabil\u0103 aceast\u0103 paralel\u0103 dintre metode filosofice \u0219i categorii politice!\u201d, exclam\u0103 J. Haj\u00f3s, discut\u00e2nd Manualul<\/em> lui Krug \u00een prelucrarea lui \u021aipar.[23]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 ana\u00adlogie este at\u00e2t de curajoas\u0103 \u00eenc\u00e2t K\u00f6teles, semnal\u00e2nd-o \u00een Enciclopedia filosofic\u0103<\/em> (1829), a sim\u021bit nevoia s\u0103 o atenueze \u0219i s\u0103 o aduc\u0103 \u00een direc\u021bia organiz\u0103rii politice exis\u00adtente: \u201eCriticismul, scrie acesta, este o monarhie filosofic\u0103 moderat\u0103, \u00een care libertatea g\u00e2ndirii se une\u0219te cu stricta legalitate\u201d[24]<\/sup><\/a>. M\u00e1rton, \u00een Prefa\u021ba compendiului de filosofie krughian\u0103, reia ideea: \u201efilosofia critic\u0103 ne scoate din dogmatismul vierm\u0103nos, din care rezult\u0103 incer\u00adti\u00adtudine \u0219i robie, aduc\u00e2ndu-ne la libertate \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 solid\u0103\u201d[25]<\/sup><\/a>. \u00cen paragraful corespunz\u0103tor (\u00a7119, observa\u021bia 1), el r\u0103m\u00e2ne fidel lui Krug: \u201eCriticismus, verus Republicanismus philosophicus\u201d[26]<\/sup><\/a>. Analogia vine \u00eens\u0103 de la Kant \u00eensu\u0219i, care scrie urm\u0103toarele:<\/p>\n\n\n\n\n\u00cen toate \u00eentreprinderile ei, ra\u021biunea trebuie s\u0103 se supun\u0103 criticii \u0219i nu poate \u00eempiedica li\u00adbertatea acesteia prin nicio interdic\u021bie, f\u0103r\u0103 a se p\u0103gubi pe sine \u00eens\u0103\u0219i \u0219i f\u0103r\u0103 a-\u0219i atrage b\u0103nuieli sup\u0103r\u0103toare. Aici nimic nu este at\u00e2t de important sub aspectul utilit\u0103\u021bii, nimic at\u00e2t de sf\u00e2nt, \u00eenc\u00e2t s\u0103 se poat\u0103 sustrage acestei anchete scrut\u0103toare \u0219i riguroase, care nu \u021bine seam\u0103 de niciun fel de autoritate personal\u0103. Pe aceast\u0103 libertate se bazeaz\u0103 chiar existen\u021ba ra\u021biunii, care nu are o autoritate dictatorial\u0103, ci a c\u0103rei decizie nu este niciodat\u0103 dec\u00e2t acordul cet\u0103\u021benilor liberi, fiecare din ei av\u00e2nd dreptul s\u0103-\u0219i poat\u0103 exprima f\u0103r\u0103 re\u00adzerve obiec\u021biile, ba chiar veto<\/em>-ul lui.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDisting\u00e2nd \u0219i abstr\u0103g\u00e2nd criticismul de kantianism, devine posibil\u0103 aplicarea conceptului \u00een istoria filosofiei. Filosofia critic\u0103 devine astfel un proiect al \u00eentregii \u201ere\u00adpublici\u201d a filosofilor, care trebuie dezvoltat prin polemica ra\u021bional\u0103 inter pares<\/em>, inclusiv prin critica doctrinelor lui Kant, care nu poate pretinde la vreo autoritate personal\u0103 particular\u0103. Aceast\u0103 critic\u0103 a kantianismului este chiar necesar\u0103, pentru a-l \u00eempiedica s\u0103 se transforme \u00eentr-un nou dogmatism. Este astfel posibil pentru un filosof s\u0103 fie deopo\u00adtriv\u0103 criticist \u0219i anti-kantian. Kantianismul \u0219i anti-kantianismul reprezint\u0103, \u00een istoria filosofiei, o antinomie a ra\u021biunii, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ideea de filosofie critic\u0103, care conduce la o redefinire a acesteia.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\n2. Wilhelm Traugott Krug (1770\u20131842)<\/strong><\/h5>\n\n\n\n\u00a7. Krug este un filosof pe care to\u021bi istoricii \u00eel consider\u0103 modest. Nici \u00een timpul vie\u021bii nu s-a bucurat de reputa\u021bia unui filosof important, \u00eens\u0103 era foarte cunoscut ca autor de scrieri populare. Ast\u0103zi, \u00eel \u00eent\u00e2lnim cel mult men\u021bionat \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Schelling, c\u0103ruia i-a cerut s\u0103-i \u201ededuc\u0103\u201d din Absolut stiloul cu care scria, \u0219i cu Hegel, care a fost suficient de agasat de aceast\u0103 cerere pentru a-i r\u0103spunde \u00eentr-un pamflet, \u201eCum \u00een\u021belege sim\u021bul comun filosofia\u201d. Dac\u0103 n-ar fi fost influen\u021ba lui \u00een lumile a doua \u0219i a treia ale filosofiei europene[28]<\/sup><\/a>, \u00een prima jum\u0103tate a secolului al 19-lea, Krug ar fi fost acoperit de uitare complet. \u00cens\u0103 importan\u021ba lui pentru acest col\u021b de lume cu greu ar putea fi subestimat\u0103. Scrierile sale au fost traduse \u00een latin\u0103, maghiar\u0103, greac\u0103, rus\u0103, polonez\u0103, suedez\u0103, rom\u00e2n\u0103 \u0219i au furnizat, nu o dat\u0103, baza \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului filosofic ele\u00admentar \u00een aceste spa\u021bii. C\u0103rui fapt i s-a datorat aceast\u0103 uimitoare popularitate? Foarte probabil, faptului c\u0103 a f\u0103cut accesibil\u0103 \u201efilosofia critic\u0103\u201d multora care \u00eel g\u0103seau pe Kant prea obscur \u0219i dificil. De altfel, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd vine vorba despre Krug se men\u021bio\u00adneaz\u0103, invariabil, c\u0103 a fost \u201esuccesorul lui Kant la K\u00f6nigsberg\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00centr-adev\u0103r, Krug a predat, din 1804 \u00een 1809, la K\u00f6nigsberg, \u00een locul lui Kant, ca\u00adre tocmai murise. Venea de la Frankfurt, unde de\u021binuse primul s\u0103u post de profesor plin (1801\u20131804), dup\u0103 mai mul\u021bi ani \u00een care fusese profesor adjunct la Wittenberg. \u00cen 1809 a plecat la Leipzig, unde a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii, \u201ecatedra lui Kant\u201d fiind ocupa\u00adt\u0103 de Herbart, p\u00e2n\u0103 \u00een 1833. Succed\u00e2ndu-i lui Kant, ai c\u0103rui pantofi erau mult prea mari pentru el, Krug nu a preluat automat \u0219i \u0219tafeta kantianismului sau rolul de scolarh al criticismului; el nu a fost chemat la K\u00f6nigsberg pentru c\u0103 ar fi fost considerat cel mai apt s\u0103 continue munca lui Kant, sau cel mai \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 predea filosofia acestuia, a\u0219a cum se d\u0103 a \u00een\u021belege c\u00e2nd se pomene\u0219te acest fapt biografic, cu care se judec\u0103 geografic \u00een istoria filosofiei. Krug \u00eensu\u0219i, cum am v\u0103zut, nu se considera un kantian veritabil. Avea Krug dreptate, sau preten\u021biile sale la independen\u021b\u0103 filosofic\u0103 erau de\u0219erte?<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Ultimul istoric important care a scris despre Krug este, poate, \u0219i cel mai com\u00adpetent \u00een materie de kantianism: este vorba despre Erich Adickes, care \u00eei consacr\u0103 c\u00e2te\u00adva pagini \u00een celebra German Kantian Bibliography<\/em>[29]<\/sup><\/a>, la aproape o jum\u0103tate de secol de la moarte. Krug \u201eintr\u0103 \u00een r\u00e2ndul f\u0103uritorilor de sistem\u201d cu scrierea sa din 1801, Entwurf eines enuen Organon des Philosophie, oder Versuch \u00fcber die Principien der philosophischen Erkenntniss <\/em>(Schi\u021b\u0103 a unui nou organon al filosofiei, sau cercetare asupra principiilor cunoa\u0219terii filosofice<\/em>).Acolo el formuleaz\u0103 un program filosofic a c\u0103rui prim\u0103 \u2013 \u0219i cea mai original\u0103, deci important\u0103 \u2013 realizare este Fundamentalphilo\u00adsophie <\/em>din 1803. Adickes consider\u0103 c\u0103 preten\u021bia lui Krug de a nu fi fost un kantian \u00een sensul strict al termenului \u201ea fost \u00een principal motivat\u0103 de vanitatea autorului [\u2026]; el a fost f\u0103cut de ea s\u0103 nege c\u0103-i este \u00eendatorat lui Kant \u0219i s\u0103 vorbeasc\u0103 despre un \u2018sistem al lui propriu\u201d[30]<\/sup><\/a>. Dar g\u00e2ndirea lui Krug a fost, \u0219i \u00eenainte de 1801 (c\u00e2nd era un \u201eKantian tolerabil-ortodox\u201d[31]<\/sup><\/a>), \u0219i dup\u0103 aceast\u0103 dat\u0103 \u201ebazat\u0103 \u00een modul cel mai hot\u0103r\u00e2t pe filosofia kantian\u0103\u201d[32]<\/sup><\/a>. Totu\u0219i, admite Adickes, \u201eel nu este un kantian \u00e0 tout prix<\/em>; are curajul opi\u00adniilor private, chiar c\u00e2nd acestea merg contra mare\u0219alului-\u0219ef de la K\u00f6nigsberg\u201d.[33]<\/sup><\/a> Iat\u0103 \u0219i aprecierea general\u0103 a filosofiei lui Krug de c\u0103tre eminentul kantolog german:<\/p>\n\n\n\n\nIdeea lui de baz\u0103 a fost s\u0103 aduc\u0103 filosofia kantian\u0103 pe c\u00e2t se poate de aproape de g\u00e2ndi\u00adrea omului mediu. De aceea el \u00eencearc\u0103 s\u0103 rotunjeasc\u0103 unghiurile ascu\u021bite, de care s-ar putea lovi inteligen\u021ba obi\u0219nuit\u0103; el elimin\u0103 toate paradoxele kantiene \u0219i d\u0103 sistemului \u00een general o form\u0103 mai pu\u021bin strict\u0103 \u0219i un colorit mai pu\u021bin viu, \u2013 astfel \u00eenc\u00e2t chiar vederile care stau cel mai departe de con\u0219tiin\u021ba educat\u0103 medie \u00ee\u0219i pierd mare parte din aparen\u021ba lor surprinz\u0103toare \u0219i stranie. Filosofia lui este o filosofie \u201ead usum Delphini\u201d. Este pre\u00adzentat\u0103 publicului \u00eentr-un stil clar \u0219i echilibrat, care curge ca murmurul voios al unui p\u00e2\u00adr\u00e2u \u00eentr-o vale u\u0219or \u00eenclinat\u0103, guraliv \u0219i neobosit, \u2013 neoferind niciodat\u0103 nici cea mai mi\u00adc\u0103 dificultate min\u021bii cititorului, \u2013 \u0219i, ca \u0219i p\u00e2r\u00e2ul, mai degrab\u0103 ocolind obstacolele dec\u00e2t \u00eenl\u0103tur\u00e2ndu-le.[34]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDin aceast\u0103 evaluare se \u00een\u021belege pentru ce a pl\u0103cut Krug \u0219i pentru ce a convenit foarte bine mi\u0219c\u0103rii spiritului maghiar de dup\u0103 polemica \u00een jurul lui Kant. Direc\u021bia acesteia fiind tocmai \u00eenspre \u00eemp\u0103carea kantianismului cu sim\u021bul comun, filosofia lui Krug a furnizat un model \u0219i materiale de construc\u021bie pentru sistemele domestice.<\/p>\n\n\n\nDar Adickes expediaz\u0103 prea dispre\u021buitor preten\u021bia lui Krug de a avea un sistem propriu \u0219i este pu\u021bin prea zelos \u00een a reduce \u201esintetismul transcendental\u201d al lui Krug la o reformulare pedant\u0103 \u0219i popular\u0103 a filosofiei lui Kant, chiar cu pre\u021bul de a diminua im\u00adportan\u021ba propriilor observa\u021bii. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 filosofia kantian\u0103 este reformulat\u0103 \u0219i resistematizat\u0103 \u00een sistemul lui Krug \u0219i c\u0103 acest sistem este construit \u00een mare parte cu prefabricate kantiene. \u00cens\u0103 filosofema central\u0103 nu este kantian\u0103. De altfel, nu exist\u0103 un consens printre istoricii filosofiei asupra pozi\u021biei lui Krug. Dintre cei mai vechi, unii \u00eel consider\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, ca apar\u021bin\u00e2nd \u0219colii lui Kant.[35]<\/sup><\/a> \u00cenc\u0103 unii, ca dezvolt\u00e2nd filosofia critic\u0103.[36]<\/sup><\/a> Al\u021bii, \u00een schimb, \u00eel trec printre \u201esemi-kantieni\u201d[37]<\/sup><\/a>, recunosc\u00e2nd influen\u021ba lui Jacobi asupra lui. \u00cenc\u0103 al\u021bii, f\u0103c\u00e2nd din aceast\u0103 influen\u021b\u0103 factorul cardinal, \u00eel \u00eencadreaz\u0103 printre adep\u021bii \u201efilosofiei credin\u021bei\u201d a lui Jacobi[38]<\/sup><\/a> sau printre \u201emistici\u201d[39]<\/sup><\/a>. Sunt \u0219i unii care \u00eei atribuie un sincretism dogmatisto-idealist.[40]<\/sup><\/a> Al\u021bii v\u0103d \u00een el un imitator al lui Fichte.[41]<\/sup><\/a> Ion Petrovici scrie \u0219i el c\u0103 \u201eKrug [\u2026] \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea un kantianism alterat cu Fichte \u0219i totodat\u0103 scobor\u00e2t din \u00een\u0103l\u021bimile sale la nivelul bunului sim\u021b comun\u201d.[42]<\/sup><\/a> Dar c\u00e2t mai poate fi numit\u0103 \u201ekantianism\u201d o astfel de concep\u021bie?<\/p>\n\n\n\nComentatori mai recen\u021bi subliniaz\u0103, pe bun\u0103 dreptate, eclectismul<\/em> metodologic al lui Krug \u0219i caracterul non-kantian, uneori chiar prekantian, al unor p\u0103r\u021bi \u00eentregi ale sistemului s\u0103u, e.g. estetica.[43]<\/sup><\/a> Doctrina central\u0103 a lui Krug, elaborat\u0103 \u00een anii 1801\u20131803, singura \u00een care se poate g\u0103si un con\u021binut relativ original, este, \u00een inten\u021bie, dac\u0103 nu \u0219i \u00een realizare, mai apropiat\u0103 de t\u00e2n\u0103rul Schelling, care \u0219i el \u00eel reg\u00e2ndea mai degrab\u0103 pe Fichte dec\u00e2t de Kant. Krug caut\u0103 concilierea idealismului \u0219i realismului, privite ca anti\u00adte\u00adtice, dintr-un punct de vedere superior, cel al \u201esintetismului transcendental\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. S\u0103 examin\u0103m pe scurt doctrina care constituie miezul \u201efilosofiei fundamenta\u00adle\u201d a lui Krug.<\/p>\n\n\n\n\u00cen prima lui scriere sistematic\u0103, Entwurf eines neuen Organon des Philosophie <\/em>(1801), filosoful formuleaz\u0103 o serie de considera\u021bii despre structura sistemului cunoa\u0219\u00adterii filosofice. Aceasta se divide \u00een dou\u0103 sec\u021biuni principale, una speculativ\u0103 \u0219i una moral\u0103 (\u00a78). De aici \u00eemp\u0103r\u021birea filosofiei \u00een teoretic\u0103 \u0219i practic\u0103. Filosofia teoretic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina g\u00e2ndirii (logic\u0103), cea a cunoa\u0219terii \u0219i cea a gustului (\u00a79). Filosofia practic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina dreptului, doctrina virtu\u021bii \u0219i doctrina religiei (\u00a710). Filo\u00adsofia \u00een general se \u00eemparte \u00een pur\u0103 \u0219i aplicat\u0103 (\u00a711).<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 aceste dihotomii c\u00e2t se poate de comune, Krug introduce o nou\u0103 distinc\u021bie, care \u00eei permite s\u0103-\u0219i precizeze mai bine conceptul de sistem filosofic. Filosofia practic\u0103 \u0219i cea moral\u0103, luate \u00eempreun\u0103, constituie ceea ce se poate numi filosofie derivat\u0103, prin contrast cu o filosofie mai \u00eenalt\u0103, care poate fi numit\u0103 filosofie fundamental\u0103 (\u00a712). Prezen\u021ba acestei discipline \u00een sistem este ceea ce caracterizeaz\u0103 g\u00e2ndirea lui. Influen\u021ba acesteia asupra altor filosofi care au contat \u00een spa\u021biul nostru este palpabil\u0103 (e.g. J\u00e1nos Imre). Krug argumenteaz\u0103 pentru necesitatea acestei discipline \u00een felul urm\u0103tor. Filoso\u00adfia teoretic\u0103 \u0219i cea practic\u0103 \u00ee\u0219i au fiecare principiile lor particulare, care sunt diferite, c\u0103ci obiectele acestor filosofii sunt diferite. Dar, \u00een m\u0103sura \u00een care am\u00e2ndou\u0103 sunt filo\u00adsofie, ele trebuie s\u0103 aib\u0103 \u0219i principii comune. A\u0219adar, trebuie s\u0103 existe o filosofie care s\u0103 nu fie nici pur teoretic\u0103, nici pur practic\u0103, ci ambele deodat\u0103 \u0219i care s\u0103 con\u021bin\u0103 prin\u00adcipiile comune ale filosofiei teoretice \u0219i ale celei practice. Aceasta este filosofia funda\u00admental\u0103, sau elementar\u0103, sau arhologia, \u0219tiin\u021ba principiilor filosofiei \u00een genere. Ca \u0219tiin\u00ad\u021b\u0103 a principiilor filosofiei \u00een genere, arhologia este \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 a posibilit\u0103\u021bii filosofiei \u00een genere, adic\u0103 filosofie a filosofiei (cam \u00een acela\u0219i sens, spune el, \u00een care vorbim despre o filosofie a istoriei sau a matematicii). Ea este, afirm\u0103 Krug, autenticul organon al filosofiei, \u0219i nu logica. Elaborarea ulterioar\u0103 a filosofiei fundamentale, \u00een Fundamen\u00adtalphilosophie<\/em>, comport\u0103 o reluare \u0219i dezvoltare a rezultatelor ob\u021binute \u00een Entwurf.<\/em><\/p>\n\n\n\n\u00a7. Aceste considera\u021bii metafilosofice arat\u0103 c\u0103 Krug executa varia\u021biuni pe o tem\u0103 reinholdian\u0103. Reinhold \u00eei fusese profesor la Wittemberg \u0219i \u00eei ar\u0103tase, spune el, limitele filosofiei kantiene. Krug recunoa\u0219te, a\u0219adar, influen\u021ba lui Reinhold, anterioar\u0103 celei a lui Fichte, Schelling \u0219i Jacobi. Reinhold fusese primul titular al unei catedre de \u201efiloso\u00adfie critic\u0103\u201d, unul dintre primii exponen\u021bi ai filosofiei kantiene \u00een universit\u0103\u021bile germane. Pred\u00e2nd aceast\u0103 filosofie, el a ajuns s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli cu privire la fundamentele sale \u0219i la validitatea deduc\u021biilor kantiene. Reinholt \u0219i-a propus s\u0103 reconstruiasc\u0103 filosofia critic\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 din ea o veritabil\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103. Pentru ca filosofia s\u0103 fie \u0219tiin\u021bific\u0103, ea trebuie s\u0103 devin\u0103 sistem<\/em>. Forma \u0219tiin\u021bific\u0103 este forma sistemului, filosofia \u0219tiin\u021bific\u0103 este filosofie sistematic\u0103. Reinhold s-a angajat \u00eentr-o cercetare asupra no\u021biunii de sistem al filosofiei. Orice sistem se sprijin\u0103 pe un singur principiu, din care toate celelalte propo\u00adzi\u021bii filosofice care \u00eel compun trebuie s\u0103 fie \u201ederivabile\u201d (derivarea nu se reduce la de\u00adduc\u021bia formal\u0103, de\u0219i este \u201esilogism\u201d; ea trebuie s\u0103 fie relevant\u0103 din punct de vedere al justific\u0103rii episte\u00admice). Principiul, care este o propozi\u021bie sintetic\u0103<\/em>, trebuie s\u0103 fie auto-evident, \u00eentru\u00adc\u00e2t altfel ar avea nevoie la r\u00e2ndul lui de un alt principiu din care s\u0103 fie derivat.<\/p>\n\n\n\nNoul sistem al filosofiei critice, pe care l-a propus \u0219i ap\u0103rat Reinhold \u00eentre 1789 \u0219i 1797, s-a numit Elementarphilosophie<\/em>. Influen\u021ba acestuia asupra filosofiei germane con\u00adtem\u00adporane a fost \u00eentins\u0103 \u0219i fertil\u0103. Cum s-a spus, \u201eReinhold, prin diseminarea g\u00e2ndi\u00adrii kantiene \u0219i transpunerea aceleia\u0219i g\u00e2ndiri, a oferit at\u00e2t o cale de intrare \u00een filosofia lui Kant, c\u00e2t \u0219i o problematic\u0103 irezistibil\u0103 care le-a servit drept punte filosofilor orien\u00adta\u021bi spre idealism care l-au urmat\u201d.[44]<\/sup><\/a> Fichte \u0219i t\u00e2n\u0103rul Schelling au adoptat problematica lui Reinhold \u0219i au n\u0103zuit s\u0103 dea sisteme care s\u0103 corecteze, s\u0103 extind\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fundeze filosofia critic\u0103. Este evident c\u0103 \u0219i Krug a adoptat problematica lui Reinhold \u0219i c\u0103 a sa Fundamentalphilosophie<\/em> se dore\u0219te o replic\u0103 la Elementarphilo\u00adsophie<\/em> a primului s\u0103u maestru. Dar Krug s-a inspirat \u0219i de la al\u021bi filosofi care \u00eel urmase\u00adr\u0103 pe Reinhold. \u201eSistemul sintetismului transcendental\u201d, a\u0219a cum se subintituleaz\u0103 Fundamentalphilo\u00adsophie<\/em>, este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o \u00eeng\u00e2nare a capitolelor introductive din Sistemul idealis\u00admului transcendental<\/em> (1800) al lui Schelling, care \u00eel reg\u00e2ndea pe Fichte. A\u0219adar Krug este unul dintre numero\u0219ii creatori de sistem din epoca \u201evon Kant bis Hegel\u201d, influen\u021bat de Fichte, a\u0219a cum a ajuns s\u0103 fie, pentru o vreme, \u0219i Reinhold. Krug a propus o filosofie a activit\u0103\u021bii Eului, \u00eens\u0103 a \u021binut s\u0103 se demarce de idealismul tran\u00adscendental (\u00een versiunile lui Fichte \u0219i Schelling), \u00een m\u0103sura \u00een care acesta, f\u0103c\u00e2nd din Eul absolut fundamentul \u0219i limita ultim\u0103 a filosofiei, mergea dincolo de limitele con\u0219ti\u00adin\u021bei, care, pentru Krug, disci\u00adpo\u00adlul lui Reinhold, circumscriu domeniul filosof\u0103rii. Idea\u00adlismul lui Fichte \u0219i Schelling nu este, pentru Krug, transcendental, ci transcendent<\/em>. Idealismul \u0219i realismul, pozi\u021bii antite\u00adtice, devin, numai \u00een cadrul sintetismului, care suprim\u0103 opozi\u021bia lor \u00eentr-o sintez\u0103 mai fundamental\u0103, transcendentale.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\nPrin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\nPrincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
\u00cen Dubia<\/em>, Rozgonyi pune \u00eentreb\u0103ri, ironic, arog\u00e2ndu-\u0219i pozi\u021bia unui t\u00e2n\u0103r student (el, care era mai v\u00e2rstnic dec\u00e2t profesorii), ilu\u0219trilor Reinhold \u0219i Jakob, privind unele pasaje considerate obscure din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. Este vorba despre pasaje asupra c\u0103rora nici interpret\u0103rile duumvirilor n-au reu\u0219it s\u0103-l l\u0103mureasc\u0103. Pasajele, \u00eens\u0103, sunt cruciale pentru idealismul transcendental. Ele privesc doctrina lui Kant despre spa\u021biu, timp, cauzalitate \u0219i posibilitatea judec\u0103\u021bilor sintetice a priori<\/em>. Argumentul central al lui Rozgonyi, potrivit lui B. Mester, este urm\u0103torul. Conceptul kantian de cauzalitate poate fi redus la conceptul de cauzalitate al lui Hume. \u00cens\u0103 Reid a ar\u0103tat ce probleme ridic\u0103 acest concept. Reid are dreptate, potrivit lui Rozgonyi, deci Hume gre\u0219e\u0219te. Prin urma\u00adre, Kant se \u00een\u0219al\u0103, iar Rozgonyi are dreptate.<\/p>\n\n\n\nRozgonyi se concentreaz\u0103 asupra criticii lui Kant \u0219i nu d\u0103 dec\u00e2t pu\u021bine indica\u021bii asupra propriei sale concep\u021bii pozitive. Totu\u0219i, scrie Mester, \u201edin text este rezonabil de clar c\u0103 autorul subliniaz\u0103 contururile unei filosofii post-kantiene care apar\u021bine \u0219colii \u201esim\u021bului comun\u201d numai \u00een ce prive\u0219te fundamentele ei\u201d.[7]<\/sup><\/a> Filosofia lui Rozgonyi nu avea s\u0103 fie o repetare a vreunei doctrine sco\u021biene \u00eens\u0103, ca \u0219i doctrinele sco\u021bienilor, avea s\u0103 fie \u00eentemeiat\u0103 pe principiile sim\u021bului comun \u0219i pe autoritatea epistemic\u0103 a acestuia. Sim\u021bul comun nu este \u201esensus vulgi quandoque absurdum\u201d, adic\u0103 sim\u021bul vulgului, opinia comun\u0103 popular\u0103, uneori absurd\u0103, a\u0219a cum, \u00een opinia lui Rozgonyi, crede Kant[8]<\/sup><\/a>, ci ceea ce spun filosofii sco\u021bieni: Rozgonyi \u00eensu\u0219i lua no\u021biunea de \u201esensus communis\u201d \u00een sensul pe care i-l acordau filosofii sco\u021bieni, de<\/p>\n\n\n\n\nkoinai doxai<\/em> a lui Aristotel, naturae iudicia<\/em> a lui Cicero, i.e. propozi\u021biile nemijlocit evi\u00addente, care dau fundamentul oric\u0103rei demonstra\u021bii [\u2026] cu alte cuvinte, principiile pe ca\u00adre, chiar dac\u0103 sunt negate verbal, ac\u021biunea ra\u021bional\u0103 ne constr\u00e2nge s\u0103 le afirm\u0103m chiar f\u0103r\u0103 s\u0103 vrem de-a lungul \u00eentregii vie\u021bi.[9]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDe altfel, orientarea lui Rozgonyi transpare limpede \u0219i din citatul \u00een englez\u0103, din Beattie, care constituie motto-ul opusculului s\u0103u:<\/p>\n\n\n\n\nOrice ra\u021bionament s\u0103n\u0103tos trebuie s\u0103 se sprijine \u00een final pe principiile sim\u021bului comun, adic\u0103 pe principii intuitiv certe, sau intuitiv probabile; \u0219i prin urmare sim\u021bul comun este judec\u0103torul suprem al adev\u0103rului, c\u0103ruia ra\u021biunea trebuie s\u0103 i se subordoneze.[10]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAltfel spus, potrivit lui Rozgonyi, orice doctrin\u0103 filosofic\u0103 trebuie supus\u0103 criticii sim\u021bului comun. Avem aici r\u0103d\u0103cina conceptului de \u201efilosofie critic\u0103\u201d, a\u0219a cum va fi el adoptat de filosofii maghiari. Mo\u0219tenirea filosofic\u0103 transmis\u0103 de Rozgonyi a fost ten\u00addin\u021ba filosofilor maghiari de a apropia kantianismul de \u201esim\u021bul comun\u201d, cu toat\u0103 ambi\u00adguitatea \u0219i polisemia acestei no\u021biuni.[11]<\/sup><\/a> Iar aceast\u0103 linie va fi urmat\u0103 practic de to\u021bi filo\u00adsofii care au importan\u021b\u0103 pentru noi.<\/p>\n\n\n\nRozgonyi a fost v\u00e2rful de lance al opozi\u021biei la kantianism \u00een Ungaria, \u00eens\u0103 nu a fost singurul care a scris \u00eempotriva lui Kant. Un alt filosof care a scris \u00een latin\u0103, \u00een aten\u00ad\u021bia \u00eentregii Europe savante, a fost iezuitul J\u00e1nos Horv\u00e1th (1732\u20131800). \u00cen Declaratio de infirmitatis fundamentorum operis kantianae Kritik der reine Vernunft<\/em> (Datum, 1797), Horv\u00e1th \u201ea criticat subiectivismul \u0219i agnosticismul lui Kant, d\u00e2nd astfel tonul funda\u00admental al recept\u0103rii lui Kant \u00een Ungaria\u201d.[12]<\/sup><\/a> Tot \u00een latin\u0103 a scris \u0219i piaristul J\u00f3zsef Grigely, De Concordia philosophiae cum religione<\/em> (Ofen, 1796). Al\u021bi anti\u2011kantieni au fost J\u00f3zsef Ruszek (1779\u20131851), profesor de teologie, catolic, la Vesprem \u0219i Gy\u00f6rgy F\u00e9jer (1766-1851), profesor de teologie dogmatic\u0103 la Universitatea din Pesta.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Tab\u0103ra pro-kantienilor nu a dus lips\u0103 de combatan\u021bi. Poate fi men\u021bionat, \u00een prima linie, P\u00e1l S\u00e1rv\u00e1ri (1765\u20131846), cu studii la G\u00f6ttingen, elev al lui Bouterwek, autor al unei Moralis Philosophia<\/em> (1802), \u00een care este rezumat\u0103 cu multe detalii morala lui Kant. Alt\u0103 figur\u0103 notabil\u0103 a fost J\u00f3zsef Lengyel, profesor la Debrecen din 1798. A predat logica, etica, metafizica \u0219i filosofia dreptului. \u00cen metafizic\u0103 s-a luat dup\u0103 Leibniz \u0219i Wolff, \u00een logic\u0103 \u0219i etic\u0103, dup\u0103 Kant. S\u00e1muel K\u00f6teles (1770\u20131831), profesor la T\u00e2rgu Mure\u0219 (de matematic\u0103, \u0219tiin\u021ba statului \u0219i geografie) \u0219i Aiud (de filosofie, din 1818), studiase la Iena, unde l-a ascultat pe Fichte. K\u00f6teles a fost un membru marcant al parti\u00addei pro-Kant, \u00eens\u0103 nu a avut nici vreo concep\u021bie personal\u0103, nici vreo interpretare origi\u00adnal\u0103 a kantianismului, ci a predat dup\u0103 Krug[13]<\/sup><\/a>, la al c\u0103rui \u201esintetism\u201d a aderat. Au mai fost \u0219i al\u021bii[14]<\/sup><\/a>, \u00eens\u0103 cel mai important filosof pro-kantian este considerat Istvan M\u00e1rton (1760\u20131831).<\/p>\n\n\n\nM\u00e1rton studiase la liceul protestant din Debrecen p\u00e2n\u0103 \u00een 1788, unde aprofunda\u00adse filosofia wolffian\u0103. A mers apoi la G\u00f6ttingen, unde s-a familiarizat cu filosofia lui Kant. Dup\u0103 ce a studiat-o \u201ezi \u0219i noapte\u201d, merg\u00e2nd \u0219i la literatura secundar\u0103, a abando\u00adnat dogmatismul \u0219i a devenit un adept entuziast al criticismului. \u00cencep\u00e2nd din 1790 a ocupat un post de profesor la Academia reformat\u0103 din Papa, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd acolo p\u00e2n\u0103 la moartea sa. La \u00eenceput a depus eforturi pentru a impulsiona dezvoltarea filosofiei \u00een limba maghiar\u0103, public\u00e2nd Morala cre\u0219tin-teologic\u0103, sau etica <\/em>(1796), o prelucrare a Moralei teologice <\/em>a lui Wilhelm Schmidt[15]<\/sup><\/a>, \u201eatest\u00e2nd \u00eens\u0103 o cuno\u0219tin\u021b\u0103 temeinic\u0103 a filosofiei critice\u201d[16]<\/sup><\/a>. \u00cen cursurile lui din anii 1790 se servea de scrierile lui Kant.[17]<\/sup><\/a> \u00cens\u0103 dup\u0103 interzicerea lui Kant \u00een \u0219colile catolice, care s-a repercutat indirect \u0219i asupra \u0219coli\u00adlor reformate, M\u00e1rton a \u00eenceput s\u0103 se serveasc\u0103 de scrierile lui Krug, din care a \u00eentocmit un compendiu, at\u00e2t \u00een ungure\u0219te, c\u00e2t \u0219i \u00een latin\u0103. Versiunea maghiar\u0103 n\u2011a v\u0103zut nicioda\u00adt\u0103 lumina tiparului, spre deosebire de cea latin\u0103, publicat\u0103 sub titlul Systema philosophiae criticae<\/em> \u00een 1820.[18]<\/sup><\/a> Unii au v\u0103zut aici o dubl\u0103 tr\u0103dare, abandonul maghia\u00adrei pentru latin\u0103 \u0219i al lui Kant pentru Krug. \u201eTr\u0103darea\u201d a fost salutar\u0103 pentru noi. Prin aceast\u0103 isprav\u0103 de compilator \u0219i traduc\u0103tor, M\u00e1rton a afectat \u0219i direct, nu numai prin rico\u0219eu, dezvoltarea filosofiei la rom\u00e2ni. Lui M\u00e1rton, care se \u0219i \u00eent\u00e2lnise cu Krug, i se datoreaz\u0103 interesul filosofilor maghiari pentru opera lui Krug \u0219i influen\u021ba surprinz\u0103toa\u00adre a acestui filosof modest \u00een Ungaria, Transilvania \u0219i Principatele Dun\u0103rene. A\u0219a cum se \u0219tie, Simeon B\u0103rnu\u021b s-a servit de compendiul m\u00e1rtonian la Blaj, dup\u0103 care l-a \u0219i tra\u00addus \u00een rom\u00e2ne\u0219te, continu\u00e2nd s\u0103 predea dup\u0103 el. Timotei \u021aipar a urmat \u0219i el pilda lui M\u00e1rton, prelucr\u00e2nd Manualul<\/em> krughian \u0219i introduc\u00e2nd \u00een text, \u00een chip de note \u0219i remar\u00adce, extrase din alte scrieri ale filosofului german. Traduc\u0103torii \u0219i profesorii no\u0219tri au lucrat \u00een paradigma lui M\u00e1rton.<\/p>\n\n\n\nO discu\u021bie a esen\u021bialului filosofiei lui Krug trebuie am\u00e2nat\u0103 pentru moment.[19]<\/sup><\/a> Ceea ce intereseaz\u0103 acum este conceptul de \u201efilosofie critic\u0103\u201d pe care M\u00e1rton l-a elabo\u00adrat \u00een prelungirea celui al lui Krug. Definind criticismul, \u00eentr-un paragraf al Manualului de filosofie \u0219i literatur\u0103 filosofic\u0103<\/em>, Krug zice:<\/p>\n\n\n\n\n[C]ine vrea s\u0103 filosofeze corect [\u2026] trebuie pentru aceasta, \u021bin\u00e2nd cont de faptele ne\u00admijlocite ale con\u0219tiin\u021bei sale, s\u0103 caute legile originare ale activit\u0103\u021bii sale complete \u0219i as\u00adtfel s\u0103 ajung\u0103 la principii universal valabile, prin mijlocirea c\u0103rora toate adev\u0103rurile \u0219i certitudinile pot fi nu numai g\u0103site, ci \u0219i unite potrivit ideii unui \u00eentreg \u0219tiin\u021bific. Putem deci numi pe drept aceast\u0103 procedur\u0103 sintetic\u0103 sau critic\u0103, \u00een aceea c\u0103, urm\u00e2nd-o siste\u00admatic \u00een filosofare, examin\u00e2nd precis \u0219i atent fiecare afirma\u021bie \u00eenainte de a o accepta ca doctrin\u0103 \u00een sistemul nostru de convingeri, evit\u0103m orice arbitrar \u0219i orice transcenden\u021b\u0103.[20]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00cen nota la acest paragraf, citim: \u201eCriticismul nu este filosofie<\/em> critic\u0103, ci metod\u0103 <\/em>critic\u0103\u201d.[21]<\/sup><\/a> \u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>,\u00a7119, ideea era tratat\u0103 ceva mai pe larg. Acolo Krug insista c\u0103 criticismul nu trebuie confundat cu kantianismul: chiar dac\u0103 Kant a folosit, \u00een scrierile sale, metoda critic\u0103 \u00een general, \u00een anumite scrieri aceast\u0103 metod\u0103 a primit modific\u0103ri proprii numai lui Kant, care nu pot fi considerate ca determina\u021bii caracteristice ale ei. Criticismul nu trebuie confundat nici cu filosofia critic\u0103 sau kanti\u00adan\u0103; primul este metod\u0103, ultima este sistem, sistem critico-kantian; sistemul este produs dup\u0103 metoda critic\u0103 \u00een general, dar poate con\u021bine tot felul de erori particulare. Kantia\u00adnismul este pentru criticism ceea ce este pironismul pentru scepticism sau platonismul pentru dogmatism, spre exemplu. Criticismul este, fa\u021b\u0103 cu dogmatismul \u0219i scepticismul, precum sinteza fa\u021b\u0103 cu teza \u0219i antiteza, de aceea mai este numit \u0219i \u201emetod\u0103 sintetic\u0103\u201d. Nici M\u00e1rton, cum nici Krug, nu consider\u0103 c\u0103 filosofia critic\u0103 se reduce la cea a lui Kant. \u00cen prefa\u021ba la Systema philosophiae criticae <\/em>el scrie c\u0103 filosofia critic\u0103, a c\u0103rei Idee s-a realizat \u00een opera lui Kant, nu a fost epuizat\u0103 de aceast\u0103 realizare. Ea trebuie dus\u0103 mai departe prin eforturi ulterioare \u00een aceea\u0219i direc\u021bie, cu aceea\u0219i metod\u0103 ca a lui Kant, singura capabil\u0103 s\u0103 d\u0103r\u00e2me scepticismul, asigur\u00e2nd certitudinea cunoa\u0219terii uma\u00adne, s\u0103 ru\u0219ineze \u0219i s\u0103 reduc\u0103 la t\u0103cere pe vecie incredulitatea \u0219i ireligiozitatea, \u0219i s\u0103 \u00eente\u00admeieze prin asta morala \u0219i religia. <\/p>\n\n\n\n\u201eNu to\u021bi a\u0219a-zi\u0219ii filosofi critici, mai scrie Krug, sunt critici filosofici veritabili.\u201d[22]<\/sup><\/a> Dac\u0103 se reclam\u0103 drept filosof critic veritabil, el nu vrea s\u0103 fie considerat drept kantian. \u00cen Prefa\u021ba la edi\u021bia a doua a Manualului<\/em> (1822) Krug protesteaz\u0103 contra unei atare iden\u00adtific\u0103ri, spun\u00e2nd c\u0103 a \u00eenceput de la Kant, c\u00e2nd \u00ee\u0219i f\u0103cea studiile la Wittenberg, pentru c\u0103 filosofia lui era la ordinea zilei \u00een acel moment. \u00cens\u0103 Fichte, Schelling \u0219i Jacobi l-au influen\u021bat \u0219i ei \u0219i au dat g\u00e2ndirii lui o form\u0103 diferit\u0103 de cea a lui Kant. Krug afirm\u0103 c\u0103 nu a fost niciodat\u0103 un kantian \u00een sensul propriu al cuv\u00e2ntului \u0219i c\u0103, chiar dac\u0103 l-a vene\u00adrat \u0219i \u00eel venera \u00eenc\u0103 pe Kant, el nu \u0219i-a pierdut niciodat\u0103 independen\u021ba de g\u00e2ndire, nici nu \u0219i-a construit sistemul mecanic, plec\u00e2nd de la al\u021bi filosofi, ci organic, plec\u00e2nd numai de la propria lui g\u00e2ndire. Krug propune, deci, o<\/em> filosofie critic\u0103, sintetismul transcen\u00addental, diferit\u0103 de idealismul transcendental al lui Kant, o alt\u0103<\/em> filosofie critic\u0103.<\/p>\n\n\n\nNota cea mai important\u0103 a acestui concept este caracterul sintetic<\/em> al criticismului ca metod\u0103. Dogmatismul este o metod\u0103 tetic\u0103, scepticismul, una antitetic\u0103. Criticismul respinge ce e r\u0103u \u00een ambele metode \u0219i p\u0103streaz\u0103 ce e bun. El are \u00een comun cu dogma\u00adtismul faptul c\u0103 procedeaz\u0103 plec\u00e2nd de la principii, iar cu scepticismul, faptul de a nu accepta credul tot ceea ce are aparen\u021ba adev\u0103rului \u0219i a certitudinii. Criticismul nici nu accept\u0103 orice principiu, nici nu respinge totul ca fiind fals \u0219i incert. Dac\u0103 dogmatismul este un despotism filosofic \u0219i scepticismul un anarhism filosofic, criticismul este \u201eade\u00adv\u0103ratul republicanism filosofic\u201d. Iat\u0103 de ce filosoful critic procedeaz\u0103 \u00een spirit republi\u00adcan: el permite oricui poate s\u0103 justifice ra\u021bional un g\u00e2nd s\u0103 ac\u021bioneze ca un membru al comunit\u0103\u021bii filosofilor \u0219i s\u0103 propun\u0103 acel g\u00e2nd nu doar ca pe o p\u0103rere privat\u0103, ci ca pe o reprezentare a ra\u021biunii omene\u0219ti generale \u00een persoana sa, av\u00e2nd valoare de lege pentru to\u021bi concet\u0103\u021benii g\u00e2nditori. Dogmatismul nu urm\u0103re\u0219te dec\u00e2t supunerea fa\u021b\u0103 de sistemul s\u0103u, iar scepticismul condamn\u0103 dinainte orice g\u00e2nd care caut\u0103 o \u00eentemeiere \u0219tiin\u021bific\u0103. Astfel, conchide Krug, criticismul este singura metod\u0103 \u00een care libertatea judec\u0103\u021bii pro\u00adprii este compatibil\u0103 cu cea mai riguroas\u0103 legalitate (Gesetzm\u00e4\u00dfigkeit<\/em>) a g\u00e2ndirii. Criti\u00adcismul este, \u00een spirit, republican \u0219i liberal.<\/p>\n\n\n\n\u201eFoarte notabil\u0103 aceast\u0103 paralel\u0103 dintre metode filosofice \u0219i categorii politice!\u201d, exclam\u0103 J. Haj\u00f3s, discut\u00e2nd Manualul<\/em> lui Krug \u00een prelucrarea lui \u021aipar.[23]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 ana\u00adlogie este at\u00e2t de curajoas\u0103 \u00eenc\u00e2t K\u00f6teles, semnal\u00e2nd-o \u00een Enciclopedia filosofic\u0103<\/em> (1829), a sim\u021bit nevoia s\u0103 o atenueze \u0219i s\u0103 o aduc\u0103 \u00een direc\u021bia organiz\u0103rii politice exis\u00adtente: \u201eCriticismul, scrie acesta, este o monarhie filosofic\u0103 moderat\u0103, \u00een care libertatea g\u00e2ndirii se une\u0219te cu stricta legalitate\u201d[24]<\/sup><\/a>. M\u00e1rton, \u00een Prefa\u021ba compendiului de filosofie krughian\u0103, reia ideea: \u201efilosofia critic\u0103 ne scoate din dogmatismul vierm\u0103nos, din care rezult\u0103 incer\u00adti\u00adtudine \u0219i robie, aduc\u00e2ndu-ne la libertate \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 solid\u0103\u201d[25]<\/sup><\/a>. \u00cen paragraful corespunz\u0103tor (\u00a7119, observa\u021bia 1), el r\u0103m\u00e2ne fidel lui Krug: \u201eCriticismus, verus Republicanismus philosophicus\u201d[26]<\/sup><\/a>. Analogia vine \u00eens\u0103 de la Kant \u00eensu\u0219i, care scrie urm\u0103toarele:<\/p>\n\n\n\n\n\u00cen toate \u00eentreprinderile ei, ra\u021biunea trebuie s\u0103 se supun\u0103 criticii \u0219i nu poate \u00eempiedica li\u00adbertatea acesteia prin nicio interdic\u021bie, f\u0103r\u0103 a se p\u0103gubi pe sine \u00eens\u0103\u0219i \u0219i f\u0103r\u0103 a-\u0219i atrage b\u0103nuieli sup\u0103r\u0103toare. Aici nimic nu este at\u00e2t de important sub aspectul utilit\u0103\u021bii, nimic at\u00e2t de sf\u00e2nt, \u00eenc\u00e2t s\u0103 se poat\u0103 sustrage acestei anchete scrut\u0103toare \u0219i riguroase, care nu \u021bine seam\u0103 de niciun fel de autoritate personal\u0103. Pe aceast\u0103 libertate se bazeaz\u0103 chiar existen\u021ba ra\u021biunii, care nu are o autoritate dictatorial\u0103, ci a c\u0103rei decizie nu este niciodat\u0103 dec\u00e2t acordul cet\u0103\u021benilor liberi, fiecare din ei av\u00e2nd dreptul s\u0103-\u0219i poat\u0103 exprima f\u0103r\u0103 re\u00adzerve obiec\u021biile, ba chiar veto<\/em>-ul lui.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDisting\u00e2nd \u0219i abstr\u0103g\u00e2nd criticismul de kantianism, devine posibil\u0103 aplicarea conceptului \u00een istoria filosofiei. Filosofia critic\u0103 devine astfel un proiect al \u00eentregii \u201ere\u00adpublici\u201d a filosofilor, care trebuie dezvoltat prin polemica ra\u021bional\u0103 inter pares<\/em>, inclusiv prin critica doctrinelor lui Kant, care nu poate pretinde la vreo autoritate personal\u0103 particular\u0103. Aceast\u0103 critic\u0103 a kantianismului este chiar necesar\u0103, pentru a-l \u00eempiedica s\u0103 se transforme \u00eentr-un nou dogmatism. Este astfel posibil pentru un filosof s\u0103 fie deopo\u00adtriv\u0103 criticist \u0219i anti-kantian. Kantianismul \u0219i anti-kantianismul reprezint\u0103, \u00een istoria filosofiei, o antinomie a ra\u021biunii, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ideea de filosofie critic\u0103, care conduce la o redefinire a acesteia.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\n2. Wilhelm Traugott Krug (1770\u20131842)<\/strong><\/h5>\n\n\n\n\u00a7. Krug este un filosof pe care to\u021bi istoricii \u00eel consider\u0103 modest. Nici \u00een timpul vie\u021bii nu s-a bucurat de reputa\u021bia unui filosof important, \u00eens\u0103 era foarte cunoscut ca autor de scrieri populare. Ast\u0103zi, \u00eel \u00eent\u00e2lnim cel mult men\u021bionat \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Schelling, c\u0103ruia i-a cerut s\u0103-i \u201ededuc\u0103\u201d din Absolut stiloul cu care scria, \u0219i cu Hegel, care a fost suficient de agasat de aceast\u0103 cerere pentru a-i r\u0103spunde \u00eentr-un pamflet, \u201eCum \u00een\u021belege sim\u021bul comun filosofia\u201d. Dac\u0103 n-ar fi fost influen\u021ba lui \u00een lumile a doua \u0219i a treia ale filosofiei europene[28]<\/sup><\/a>, \u00een prima jum\u0103tate a secolului al 19-lea, Krug ar fi fost acoperit de uitare complet. \u00cens\u0103 importan\u021ba lui pentru acest col\u021b de lume cu greu ar putea fi subestimat\u0103. Scrierile sale au fost traduse \u00een latin\u0103, maghiar\u0103, greac\u0103, rus\u0103, polonez\u0103, suedez\u0103, rom\u00e2n\u0103 \u0219i au furnizat, nu o dat\u0103, baza \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului filosofic ele\u00admentar \u00een aceste spa\u021bii. C\u0103rui fapt i s-a datorat aceast\u0103 uimitoare popularitate? Foarte probabil, faptului c\u0103 a f\u0103cut accesibil\u0103 \u201efilosofia critic\u0103\u201d multora care \u00eel g\u0103seau pe Kant prea obscur \u0219i dificil. De altfel, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd vine vorba despre Krug se men\u021bio\u00adneaz\u0103, invariabil, c\u0103 a fost \u201esuccesorul lui Kant la K\u00f6nigsberg\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00centr-adev\u0103r, Krug a predat, din 1804 \u00een 1809, la K\u00f6nigsberg, \u00een locul lui Kant, ca\u00adre tocmai murise. Venea de la Frankfurt, unde de\u021binuse primul s\u0103u post de profesor plin (1801\u20131804), dup\u0103 mai mul\u021bi ani \u00een care fusese profesor adjunct la Wittenberg. \u00cen 1809 a plecat la Leipzig, unde a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii, \u201ecatedra lui Kant\u201d fiind ocupa\u00adt\u0103 de Herbart, p\u00e2n\u0103 \u00een 1833. Succed\u00e2ndu-i lui Kant, ai c\u0103rui pantofi erau mult prea mari pentru el, Krug nu a preluat automat \u0219i \u0219tafeta kantianismului sau rolul de scolarh al criticismului; el nu a fost chemat la K\u00f6nigsberg pentru c\u0103 ar fi fost considerat cel mai apt s\u0103 continue munca lui Kant, sau cel mai \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 predea filosofia acestuia, a\u0219a cum se d\u0103 a \u00een\u021belege c\u00e2nd se pomene\u0219te acest fapt biografic, cu care se judec\u0103 geografic \u00een istoria filosofiei. Krug \u00eensu\u0219i, cum am v\u0103zut, nu se considera un kantian veritabil. Avea Krug dreptate, sau preten\u021biile sale la independen\u021b\u0103 filosofic\u0103 erau de\u0219erte?<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Ultimul istoric important care a scris despre Krug este, poate, \u0219i cel mai com\u00adpetent \u00een materie de kantianism: este vorba despre Erich Adickes, care \u00eei consacr\u0103 c\u00e2te\u00adva pagini \u00een celebra German Kantian Bibliography<\/em>[29]<\/sup><\/a>, la aproape o jum\u0103tate de secol de la moarte. Krug \u201eintr\u0103 \u00een r\u00e2ndul f\u0103uritorilor de sistem\u201d cu scrierea sa din 1801, Entwurf eines enuen Organon des Philosophie, oder Versuch \u00fcber die Principien der philosophischen Erkenntniss <\/em>(Schi\u021b\u0103 a unui nou organon al filosofiei, sau cercetare asupra principiilor cunoa\u0219terii filosofice<\/em>).Acolo el formuleaz\u0103 un program filosofic a c\u0103rui prim\u0103 \u2013 \u0219i cea mai original\u0103, deci important\u0103 \u2013 realizare este Fundamentalphilo\u00adsophie <\/em>din 1803. Adickes consider\u0103 c\u0103 preten\u021bia lui Krug de a nu fi fost un kantian \u00een sensul strict al termenului \u201ea fost \u00een principal motivat\u0103 de vanitatea autorului [\u2026]; el a fost f\u0103cut de ea s\u0103 nege c\u0103-i este \u00eendatorat lui Kant \u0219i s\u0103 vorbeasc\u0103 despre un \u2018sistem al lui propriu\u201d[30]<\/sup><\/a>. Dar g\u00e2ndirea lui Krug a fost, \u0219i \u00eenainte de 1801 (c\u00e2nd era un \u201eKantian tolerabil-ortodox\u201d[31]<\/sup><\/a>), \u0219i dup\u0103 aceast\u0103 dat\u0103 \u201ebazat\u0103 \u00een modul cel mai hot\u0103r\u00e2t pe filosofia kantian\u0103\u201d[32]<\/sup><\/a>. Totu\u0219i, admite Adickes, \u201eel nu este un kantian \u00e0 tout prix<\/em>; are curajul opi\u00adniilor private, chiar c\u00e2nd acestea merg contra mare\u0219alului-\u0219ef de la K\u00f6nigsberg\u201d.[33]<\/sup><\/a> Iat\u0103 \u0219i aprecierea general\u0103 a filosofiei lui Krug de c\u0103tre eminentul kantolog german:<\/p>\n\n\n\n\nIdeea lui de baz\u0103 a fost s\u0103 aduc\u0103 filosofia kantian\u0103 pe c\u00e2t se poate de aproape de g\u00e2ndi\u00adrea omului mediu. De aceea el \u00eencearc\u0103 s\u0103 rotunjeasc\u0103 unghiurile ascu\u021bite, de care s-ar putea lovi inteligen\u021ba obi\u0219nuit\u0103; el elimin\u0103 toate paradoxele kantiene \u0219i d\u0103 sistemului \u00een general o form\u0103 mai pu\u021bin strict\u0103 \u0219i un colorit mai pu\u021bin viu, \u2013 astfel \u00eenc\u00e2t chiar vederile care stau cel mai departe de con\u0219tiin\u021ba educat\u0103 medie \u00ee\u0219i pierd mare parte din aparen\u021ba lor surprinz\u0103toare \u0219i stranie. Filosofia lui este o filosofie \u201ead usum Delphini\u201d. Este pre\u00adzentat\u0103 publicului \u00eentr-un stil clar \u0219i echilibrat, care curge ca murmurul voios al unui p\u00e2\u00adr\u00e2u \u00eentr-o vale u\u0219or \u00eenclinat\u0103, guraliv \u0219i neobosit, \u2013 neoferind niciodat\u0103 nici cea mai mi\u00adc\u0103 dificultate min\u021bii cititorului, \u2013 \u0219i, ca \u0219i p\u00e2r\u00e2ul, mai degrab\u0103 ocolind obstacolele dec\u00e2t \u00eenl\u0103tur\u00e2ndu-le.[34]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDin aceast\u0103 evaluare se \u00een\u021belege pentru ce a pl\u0103cut Krug \u0219i pentru ce a convenit foarte bine mi\u0219c\u0103rii spiritului maghiar de dup\u0103 polemica \u00een jurul lui Kant. Direc\u021bia acesteia fiind tocmai \u00eenspre \u00eemp\u0103carea kantianismului cu sim\u021bul comun, filosofia lui Krug a furnizat un model \u0219i materiale de construc\u021bie pentru sistemele domestice.<\/p>\n\n\n\nDar Adickes expediaz\u0103 prea dispre\u021buitor preten\u021bia lui Krug de a avea un sistem propriu \u0219i este pu\u021bin prea zelos \u00een a reduce \u201esintetismul transcendental\u201d al lui Krug la o reformulare pedant\u0103 \u0219i popular\u0103 a filosofiei lui Kant, chiar cu pre\u021bul de a diminua im\u00adportan\u021ba propriilor observa\u021bii. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 filosofia kantian\u0103 este reformulat\u0103 \u0219i resistematizat\u0103 \u00een sistemul lui Krug \u0219i c\u0103 acest sistem este construit \u00een mare parte cu prefabricate kantiene. \u00cens\u0103 filosofema central\u0103 nu este kantian\u0103. De altfel, nu exist\u0103 un consens printre istoricii filosofiei asupra pozi\u021biei lui Krug. Dintre cei mai vechi, unii \u00eel consider\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, ca apar\u021bin\u00e2nd \u0219colii lui Kant.[35]<\/sup><\/a> \u00cenc\u0103 unii, ca dezvolt\u00e2nd filosofia critic\u0103.[36]<\/sup><\/a> Al\u021bii, \u00een schimb, \u00eel trec printre \u201esemi-kantieni\u201d[37]<\/sup><\/a>, recunosc\u00e2nd influen\u021ba lui Jacobi asupra lui. \u00cenc\u0103 al\u021bii, f\u0103c\u00e2nd din aceast\u0103 influen\u021b\u0103 factorul cardinal, \u00eel \u00eencadreaz\u0103 printre adep\u021bii \u201efilosofiei credin\u021bei\u201d a lui Jacobi[38]<\/sup><\/a> sau printre \u201emistici\u201d[39]<\/sup><\/a>. Sunt \u0219i unii care \u00eei atribuie un sincretism dogmatisto-idealist.[40]<\/sup><\/a> Al\u021bii v\u0103d \u00een el un imitator al lui Fichte.[41]<\/sup><\/a> Ion Petrovici scrie \u0219i el c\u0103 \u201eKrug [\u2026] \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea un kantianism alterat cu Fichte \u0219i totodat\u0103 scobor\u00e2t din \u00een\u0103l\u021bimile sale la nivelul bunului sim\u021b comun\u201d.[42]<\/sup><\/a> Dar c\u00e2t mai poate fi numit\u0103 \u201ekantianism\u201d o astfel de concep\u021bie?<\/p>\n\n\n\nComentatori mai recen\u021bi subliniaz\u0103, pe bun\u0103 dreptate, eclectismul<\/em> metodologic al lui Krug \u0219i caracterul non-kantian, uneori chiar prekantian, al unor p\u0103r\u021bi \u00eentregi ale sistemului s\u0103u, e.g. estetica.[43]<\/sup><\/a> Doctrina central\u0103 a lui Krug, elaborat\u0103 \u00een anii 1801\u20131803, singura \u00een care se poate g\u0103si un con\u021binut relativ original, este, \u00een inten\u021bie, dac\u0103 nu \u0219i \u00een realizare, mai apropiat\u0103 de t\u00e2n\u0103rul Schelling, care \u0219i el \u00eel reg\u00e2ndea mai degrab\u0103 pe Fichte dec\u00e2t de Kant. Krug caut\u0103 concilierea idealismului \u0219i realismului, privite ca anti\u00adte\u00adtice, dintr-un punct de vedere superior, cel al \u201esintetismului transcendental\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. S\u0103 examin\u0103m pe scurt doctrina care constituie miezul \u201efilosofiei fundamenta\u00adle\u201d a lui Krug.<\/p>\n\n\n\n\u00cen prima lui scriere sistematic\u0103, Entwurf eines neuen Organon des Philosophie <\/em>(1801), filosoful formuleaz\u0103 o serie de considera\u021bii despre structura sistemului cunoa\u0219\u00adterii filosofice. Aceasta se divide \u00een dou\u0103 sec\u021biuni principale, una speculativ\u0103 \u0219i una moral\u0103 (\u00a78). De aici \u00eemp\u0103r\u021birea filosofiei \u00een teoretic\u0103 \u0219i practic\u0103. Filosofia teoretic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina g\u00e2ndirii (logic\u0103), cea a cunoa\u0219terii \u0219i cea a gustului (\u00a79). Filosofia practic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina dreptului, doctrina virtu\u021bii \u0219i doctrina religiei (\u00a710). Filo\u00adsofia \u00een general se \u00eemparte \u00een pur\u0103 \u0219i aplicat\u0103 (\u00a711).<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 aceste dihotomii c\u00e2t se poate de comune, Krug introduce o nou\u0103 distinc\u021bie, care \u00eei permite s\u0103-\u0219i precizeze mai bine conceptul de sistem filosofic. Filosofia practic\u0103 \u0219i cea moral\u0103, luate \u00eempreun\u0103, constituie ceea ce se poate numi filosofie derivat\u0103, prin contrast cu o filosofie mai \u00eenalt\u0103, care poate fi numit\u0103 filosofie fundamental\u0103 (\u00a712). Prezen\u021ba acestei discipline \u00een sistem este ceea ce caracterizeaz\u0103 g\u00e2ndirea lui. Influen\u021ba acesteia asupra altor filosofi care au contat \u00een spa\u021biul nostru este palpabil\u0103 (e.g. J\u00e1nos Imre). Krug argumenteaz\u0103 pentru necesitatea acestei discipline \u00een felul urm\u0103tor. Filoso\u00adfia teoretic\u0103 \u0219i cea practic\u0103 \u00ee\u0219i au fiecare principiile lor particulare, care sunt diferite, c\u0103ci obiectele acestor filosofii sunt diferite. Dar, \u00een m\u0103sura \u00een care am\u00e2ndou\u0103 sunt filo\u00adsofie, ele trebuie s\u0103 aib\u0103 \u0219i principii comune. A\u0219adar, trebuie s\u0103 existe o filosofie care s\u0103 nu fie nici pur teoretic\u0103, nici pur practic\u0103, ci ambele deodat\u0103 \u0219i care s\u0103 con\u021bin\u0103 prin\u00adcipiile comune ale filosofiei teoretice \u0219i ale celei practice. Aceasta este filosofia funda\u00admental\u0103, sau elementar\u0103, sau arhologia, \u0219tiin\u021ba principiilor filosofiei \u00een genere. Ca \u0219tiin\u00ad\u021b\u0103 a principiilor filosofiei \u00een genere, arhologia este \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 a posibilit\u0103\u021bii filosofiei \u00een genere, adic\u0103 filosofie a filosofiei (cam \u00een acela\u0219i sens, spune el, \u00een care vorbim despre o filosofie a istoriei sau a matematicii). Ea este, afirm\u0103 Krug, autenticul organon al filosofiei, \u0219i nu logica. Elaborarea ulterioar\u0103 a filosofiei fundamentale, \u00een Fundamen\u00adtalphilosophie<\/em>, comport\u0103 o reluare \u0219i dezvoltare a rezultatelor ob\u021binute \u00een Entwurf.<\/em><\/p>\n\n\n\n\u00a7. Aceste considera\u021bii metafilosofice arat\u0103 c\u0103 Krug executa varia\u021biuni pe o tem\u0103 reinholdian\u0103. Reinhold \u00eei fusese profesor la Wittemberg \u0219i \u00eei ar\u0103tase, spune el, limitele filosofiei kantiene. Krug recunoa\u0219te, a\u0219adar, influen\u021ba lui Reinhold, anterioar\u0103 celei a lui Fichte, Schelling \u0219i Jacobi. Reinhold fusese primul titular al unei catedre de \u201efiloso\u00adfie critic\u0103\u201d, unul dintre primii exponen\u021bi ai filosofiei kantiene \u00een universit\u0103\u021bile germane. Pred\u00e2nd aceast\u0103 filosofie, el a ajuns s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli cu privire la fundamentele sale \u0219i la validitatea deduc\u021biilor kantiene. Reinholt \u0219i-a propus s\u0103 reconstruiasc\u0103 filosofia critic\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 din ea o veritabil\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103. Pentru ca filosofia s\u0103 fie \u0219tiin\u021bific\u0103, ea trebuie s\u0103 devin\u0103 sistem<\/em>. Forma \u0219tiin\u021bific\u0103 este forma sistemului, filosofia \u0219tiin\u021bific\u0103 este filosofie sistematic\u0103. Reinhold s-a angajat \u00eentr-o cercetare asupra no\u021biunii de sistem al filosofiei. Orice sistem se sprijin\u0103 pe un singur principiu, din care toate celelalte propo\u00adzi\u021bii filosofice care \u00eel compun trebuie s\u0103 fie \u201ederivabile\u201d (derivarea nu se reduce la de\u00adduc\u021bia formal\u0103, de\u0219i este \u201esilogism\u201d; ea trebuie s\u0103 fie relevant\u0103 din punct de vedere al justific\u0103rii episte\u00admice). Principiul, care este o propozi\u021bie sintetic\u0103<\/em>, trebuie s\u0103 fie auto-evident, \u00eentru\u00adc\u00e2t altfel ar avea nevoie la r\u00e2ndul lui de un alt principiu din care s\u0103 fie derivat.<\/p>\n\n\n\nNoul sistem al filosofiei critice, pe care l-a propus \u0219i ap\u0103rat Reinhold \u00eentre 1789 \u0219i 1797, s-a numit Elementarphilosophie<\/em>. Influen\u021ba acestuia asupra filosofiei germane con\u00adtem\u00adporane a fost \u00eentins\u0103 \u0219i fertil\u0103. Cum s-a spus, \u201eReinhold, prin diseminarea g\u00e2ndi\u00adrii kantiene \u0219i transpunerea aceleia\u0219i g\u00e2ndiri, a oferit at\u00e2t o cale de intrare \u00een filosofia lui Kant, c\u00e2t \u0219i o problematic\u0103 irezistibil\u0103 care le-a servit drept punte filosofilor orien\u00adta\u021bi spre idealism care l-au urmat\u201d.[44]<\/sup><\/a> Fichte \u0219i t\u00e2n\u0103rul Schelling au adoptat problematica lui Reinhold \u0219i au n\u0103zuit s\u0103 dea sisteme care s\u0103 corecteze, s\u0103 extind\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fundeze filosofia critic\u0103. Este evident c\u0103 \u0219i Krug a adoptat problematica lui Reinhold \u0219i c\u0103 a sa Fundamentalphilosophie<\/em> se dore\u0219te o replic\u0103 la Elementarphilo\u00adsophie<\/em> a primului s\u0103u maestru. Dar Krug s-a inspirat \u0219i de la al\u021bi filosofi care \u00eel urmase\u00adr\u0103 pe Reinhold. \u201eSistemul sintetismului transcendental\u201d, a\u0219a cum se subintituleaz\u0103 Fundamentalphilo\u00adsophie<\/em>, este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o \u00eeng\u00e2nare a capitolelor introductive din Sistemul idealis\u00admului transcendental<\/em> (1800) al lui Schelling, care \u00eel reg\u00e2ndea pe Fichte. A\u0219adar Krug este unul dintre numero\u0219ii creatori de sistem din epoca \u201evon Kant bis Hegel\u201d, influen\u021bat de Fichte, a\u0219a cum a ajuns s\u0103 fie, pentru o vreme, \u0219i Reinhold. Krug a propus o filosofie a activit\u0103\u021bii Eului, \u00eens\u0103 a \u021binut s\u0103 se demarce de idealismul tran\u00adscendental (\u00een versiunile lui Fichte \u0219i Schelling), \u00een m\u0103sura \u00een care acesta, f\u0103c\u00e2nd din Eul absolut fundamentul \u0219i limita ultim\u0103 a filosofiei, mergea dincolo de limitele con\u0219ti\u00adin\u021bei, care, pentru Krug, disci\u00adpo\u00adlul lui Reinhold, circumscriu domeniul filosof\u0103rii. Idea\u00adlismul lui Fichte \u0219i Schelling nu este, pentru Krug, transcendental, ci transcendent<\/em>. Idealismul \u0219i realismul, pozi\u021bii antite\u00adtice, devin, numai \u00een cadrul sintetismului, care suprim\u0103 opozi\u021bia lor \u00eentr-o sintez\u0103 mai fundamental\u0103, transcendentale.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\nPrin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\nPrincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
Rozgonyi se concentreaz\u0103 asupra criticii lui Kant \u0219i nu d\u0103 dec\u00e2t pu\u021bine indica\u021bii asupra propriei sale concep\u021bii pozitive. Totu\u0219i, scrie Mester, \u201edin text este rezonabil de clar c\u0103 autorul subliniaz\u0103 contururile unei filosofii post-kantiene care apar\u021bine \u0219colii \u201esim\u021bului comun\u201d numai \u00een ce prive\u0219te fundamentele ei\u201d.[7]<\/sup><\/a> Filosofia lui Rozgonyi nu avea s\u0103 fie o repetare a vreunei doctrine sco\u021biene \u00eens\u0103, ca \u0219i doctrinele sco\u021bienilor, avea s\u0103 fie \u00eentemeiat\u0103 pe principiile sim\u021bului comun \u0219i pe autoritatea epistemic\u0103 a acestuia. Sim\u021bul comun nu este \u201esensus vulgi quandoque absurdum\u201d, adic\u0103 sim\u021bul vulgului, opinia comun\u0103 popular\u0103, uneori absurd\u0103, a\u0219a cum, \u00een opinia lui Rozgonyi, crede Kant[8]<\/sup><\/a>, ci ceea ce spun filosofii sco\u021bieni: Rozgonyi \u00eensu\u0219i lua no\u021biunea de \u201esensus communis\u201d \u00een sensul pe care i-l acordau filosofii sco\u021bieni, de<\/p>\n\n\n\n\nkoinai doxai<\/em> a lui Aristotel, naturae iudicia<\/em> a lui Cicero, i.e. propozi\u021biile nemijlocit evi\u00addente, care dau fundamentul oric\u0103rei demonstra\u021bii [\u2026] cu alte cuvinte, principiile pe ca\u00adre, chiar dac\u0103 sunt negate verbal, ac\u021biunea ra\u021bional\u0103 ne constr\u00e2nge s\u0103 le afirm\u0103m chiar f\u0103r\u0103 s\u0103 vrem de-a lungul \u00eentregii vie\u021bi.[9]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDe altfel, orientarea lui Rozgonyi transpare limpede \u0219i din citatul \u00een englez\u0103, din Beattie, care constituie motto-ul opusculului s\u0103u:<\/p>\n\n\n\n\nOrice ra\u021bionament s\u0103n\u0103tos trebuie s\u0103 se sprijine \u00een final pe principiile sim\u021bului comun, adic\u0103 pe principii intuitiv certe, sau intuitiv probabile; \u0219i prin urmare sim\u021bul comun este judec\u0103torul suprem al adev\u0103rului, c\u0103ruia ra\u021biunea trebuie s\u0103 i se subordoneze.[10]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAltfel spus, potrivit lui Rozgonyi, orice doctrin\u0103 filosofic\u0103 trebuie supus\u0103 criticii sim\u021bului comun. Avem aici r\u0103d\u0103cina conceptului de \u201efilosofie critic\u0103\u201d, a\u0219a cum va fi el adoptat de filosofii maghiari. Mo\u0219tenirea filosofic\u0103 transmis\u0103 de Rozgonyi a fost ten\u00addin\u021ba filosofilor maghiari de a apropia kantianismul de \u201esim\u021bul comun\u201d, cu toat\u0103 ambi\u00adguitatea \u0219i polisemia acestei no\u021biuni.[11]<\/sup><\/a> Iar aceast\u0103 linie va fi urmat\u0103 practic de to\u021bi filo\u00adsofii care au importan\u021b\u0103 pentru noi.<\/p>\n\n\n\nRozgonyi a fost v\u00e2rful de lance al opozi\u021biei la kantianism \u00een Ungaria, \u00eens\u0103 nu a fost singurul care a scris \u00eempotriva lui Kant. Un alt filosof care a scris \u00een latin\u0103, \u00een aten\u00ad\u021bia \u00eentregii Europe savante, a fost iezuitul J\u00e1nos Horv\u00e1th (1732\u20131800). \u00cen Declaratio de infirmitatis fundamentorum operis kantianae Kritik der reine Vernunft<\/em> (Datum, 1797), Horv\u00e1th \u201ea criticat subiectivismul \u0219i agnosticismul lui Kant, d\u00e2nd astfel tonul funda\u00admental al recept\u0103rii lui Kant \u00een Ungaria\u201d.[12]<\/sup><\/a> Tot \u00een latin\u0103 a scris \u0219i piaristul J\u00f3zsef Grigely, De Concordia philosophiae cum religione<\/em> (Ofen, 1796). Al\u021bi anti\u2011kantieni au fost J\u00f3zsef Ruszek (1779\u20131851), profesor de teologie, catolic, la Vesprem \u0219i Gy\u00f6rgy F\u00e9jer (1766-1851), profesor de teologie dogmatic\u0103 la Universitatea din Pesta.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Tab\u0103ra pro-kantienilor nu a dus lips\u0103 de combatan\u021bi. Poate fi men\u021bionat, \u00een prima linie, P\u00e1l S\u00e1rv\u00e1ri (1765\u20131846), cu studii la G\u00f6ttingen, elev al lui Bouterwek, autor al unei Moralis Philosophia<\/em> (1802), \u00een care este rezumat\u0103 cu multe detalii morala lui Kant. Alt\u0103 figur\u0103 notabil\u0103 a fost J\u00f3zsef Lengyel, profesor la Debrecen din 1798. A predat logica, etica, metafizica \u0219i filosofia dreptului. \u00cen metafizic\u0103 s-a luat dup\u0103 Leibniz \u0219i Wolff, \u00een logic\u0103 \u0219i etic\u0103, dup\u0103 Kant. S\u00e1muel K\u00f6teles (1770\u20131831), profesor la T\u00e2rgu Mure\u0219 (de matematic\u0103, \u0219tiin\u021ba statului \u0219i geografie) \u0219i Aiud (de filosofie, din 1818), studiase la Iena, unde l-a ascultat pe Fichte. K\u00f6teles a fost un membru marcant al parti\u00addei pro-Kant, \u00eens\u0103 nu a avut nici vreo concep\u021bie personal\u0103, nici vreo interpretare origi\u00adnal\u0103 a kantianismului, ci a predat dup\u0103 Krug[13]<\/sup><\/a>, la al c\u0103rui \u201esintetism\u201d a aderat. Au mai fost \u0219i al\u021bii[14]<\/sup><\/a>, \u00eens\u0103 cel mai important filosof pro-kantian este considerat Istvan M\u00e1rton (1760\u20131831).<\/p>\n\n\n\nM\u00e1rton studiase la liceul protestant din Debrecen p\u00e2n\u0103 \u00een 1788, unde aprofunda\u00adse filosofia wolffian\u0103. A mers apoi la G\u00f6ttingen, unde s-a familiarizat cu filosofia lui Kant. Dup\u0103 ce a studiat-o \u201ezi \u0219i noapte\u201d, merg\u00e2nd \u0219i la literatura secundar\u0103, a abando\u00adnat dogmatismul \u0219i a devenit un adept entuziast al criticismului. \u00cencep\u00e2nd din 1790 a ocupat un post de profesor la Academia reformat\u0103 din Papa, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd acolo p\u00e2n\u0103 la moartea sa. La \u00eenceput a depus eforturi pentru a impulsiona dezvoltarea filosofiei \u00een limba maghiar\u0103, public\u00e2nd Morala cre\u0219tin-teologic\u0103, sau etica <\/em>(1796), o prelucrare a Moralei teologice <\/em>a lui Wilhelm Schmidt[15]<\/sup><\/a>, \u201eatest\u00e2nd \u00eens\u0103 o cuno\u0219tin\u021b\u0103 temeinic\u0103 a filosofiei critice\u201d[16]<\/sup><\/a>. \u00cen cursurile lui din anii 1790 se servea de scrierile lui Kant.[17]<\/sup><\/a> \u00cens\u0103 dup\u0103 interzicerea lui Kant \u00een \u0219colile catolice, care s-a repercutat indirect \u0219i asupra \u0219coli\u00adlor reformate, M\u00e1rton a \u00eenceput s\u0103 se serveasc\u0103 de scrierile lui Krug, din care a \u00eentocmit un compendiu, at\u00e2t \u00een ungure\u0219te, c\u00e2t \u0219i \u00een latin\u0103. Versiunea maghiar\u0103 n\u2011a v\u0103zut nicioda\u00adt\u0103 lumina tiparului, spre deosebire de cea latin\u0103, publicat\u0103 sub titlul Systema philosophiae criticae<\/em> \u00een 1820.[18]<\/sup><\/a> Unii au v\u0103zut aici o dubl\u0103 tr\u0103dare, abandonul maghia\u00adrei pentru latin\u0103 \u0219i al lui Kant pentru Krug. \u201eTr\u0103darea\u201d a fost salutar\u0103 pentru noi. Prin aceast\u0103 isprav\u0103 de compilator \u0219i traduc\u0103tor, M\u00e1rton a afectat \u0219i direct, nu numai prin rico\u0219eu, dezvoltarea filosofiei la rom\u00e2ni. Lui M\u00e1rton, care se \u0219i \u00eent\u00e2lnise cu Krug, i se datoreaz\u0103 interesul filosofilor maghiari pentru opera lui Krug \u0219i influen\u021ba surprinz\u0103toa\u00adre a acestui filosof modest \u00een Ungaria, Transilvania \u0219i Principatele Dun\u0103rene. A\u0219a cum se \u0219tie, Simeon B\u0103rnu\u021b s-a servit de compendiul m\u00e1rtonian la Blaj, dup\u0103 care l-a \u0219i tra\u00addus \u00een rom\u00e2ne\u0219te, continu\u00e2nd s\u0103 predea dup\u0103 el. Timotei \u021aipar a urmat \u0219i el pilda lui M\u00e1rton, prelucr\u00e2nd Manualul<\/em> krughian \u0219i introduc\u00e2nd \u00een text, \u00een chip de note \u0219i remar\u00adce, extrase din alte scrieri ale filosofului german. Traduc\u0103torii \u0219i profesorii no\u0219tri au lucrat \u00een paradigma lui M\u00e1rton.<\/p>\n\n\n\nO discu\u021bie a esen\u021bialului filosofiei lui Krug trebuie am\u00e2nat\u0103 pentru moment.[19]<\/sup><\/a> Ceea ce intereseaz\u0103 acum este conceptul de \u201efilosofie critic\u0103\u201d pe care M\u00e1rton l-a elabo\u00adrat \u00een prelungirea celui al lui Krug. Definind criticismul, \u00eentr-un paragraf al Manualului de filosofie \u0219i literatur\u0103 filosofic\u0103<\/em>, Krug zice:<\/p>\n\n\n\n\n[C]ine vrea s\u0103 filosofeze corect [\u2026] trebuie pentru aceasta, \u021bin\u00e2nd cont de faptele ne\u00admijlocite ale con\u0219tiin\u021bei sale, s\u0103 caute legile originare ale activit\u0103\u021bii sale complete \u0219i as\u00adtfel s\u0103 ajung\u0103 la principii universal valabile, prin mijlocirea c\u0103rora toate adev\u0103rurile \u0219i certitudinile pot fi nu numai g\u0103site, ci \u0219i unite potrivit ideii unui \u00eentreg \u0219tiin\u021bific. Putem deci numi pe drept aceast\u0103 procedur\u0103 sintetic\u0103 sau critic\u0103, \u00een aceea c\u0103, urm\u00e2nd-o siste\u00admatic \u00een filosofare, examin\u00e2nd precis \u0219i atent fiecare afirma\u021bie \u00eenainte de a o accepta ca doctrin\u0103 \u00een sistemul nostru de convingeri, evit\u0103m orice arbitrar \u0219i orice transcenden\u021b\u0103.[20]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00cen nota la acest paragraf, citim: \u201eCriticismul nu este filosofie<\/em> critic\u0103, ci metod\u0103 <\/em>critic\u0103\u201d.[21]<\/sup><\/a> \u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>,\u00a7119, ideea era tratat\u0103 ceva mai pe larg. Acolo Krug insista c\u0103 criticismul nu trebuie confundat cu kantianismul: chiar dac\u0103 Kant a folosit, \u00een scrierile sale, metoda critic\u0103 \u00een general, \u00een anumite scrieri aceast\u0103 metod\u0103 a primit modific\u0103ri proprii numai lui Kant, care nu pot fi considerate ca determina\u021bii caracteristice ale ei. Criticismul nu trebuie confundat nici cu filosofia critic\u0103 sau kanti\u00adan\u0103; primul este metod\u0103, ultima este sistem, sistem critico-kantian; sistemul este produs dup\u0103 metoda critic\u0103 \u00een general, dar poate con\u021bine tot felul de erori particulare. Kantia\u00adnismul este pentru criticism ceea ce este pironismul pentru scepticism sau platonismul pentru dogmatism, spre exemplu. Criticismul este, fa\u021b\u0103 cu dogmatismul \u0219i scepticismul, precum sinteza fa\u021b\u0103 cu teza \u0219i antiteza, de aceea mai este numit \u0219i \u201emetod\u0103 sintetic\u0103\u201d. Nici M\u00e1rton, cum nici Krug, nu consider\u0103 c\u0103 filosofia critic\u0103 se reduce la cea a lui Kant. \u00cen prefa\u021ba la Systema philosophiae criticae <\/em>el scrie c\u0103 filosofia critic\u0103, a c\u0103rei Idee s-a realizat \u00een opera lui Kant, nu a fost epuizat\u0103 de aceast\u0103 realizare. Ea trebuie dus\u0103 mai departe prin eforturi ulterioare \u00een aceea\u0219i direc\u021bie, cu aceea\u0219i metod\u0103 ca a lui Kant, singura capabil\u0103 s\u0103 d\u0103r\u00e2me scepticismul, asigur\u00e2nd certitudinea cunoa\u0219terii uma\u00adne, s\u0103 ru\u0219ineze \u0219i s\u0103 reduc\u0103 la t\u0103cere pe vecie incredulitatea \u0219i ireligiozitatea, \u0219i s\u0103 \u00eente\u00admeieze prin asta morala \u0219i religia. <\/p>\n\n\n\n\u201eNu to\u021bi a\u0219a-zi\u0219ii filosofi critici, mai scrie Krug, sunt critici filosofici veritabili.\u201d[22]<\/sup><\/a> Dac\u0103 se reclam\u0103 drept filosof critic veritabil, el nu vrea s\u0103 fie considerat drept kantian. \u00cen Prefa\u021ba la edi\u021bia a doua a Manualului<\/em> (1822) Krug protesteaz\u0103 contra unei atare iden\u00adtific\u0103ri, spun\u00e2nd c\u0103 a \u00eenceput de la Kant, c\u00e2nd \u00ee\u0219i f\u0103cea studiile la Wittenberg, pentru c\u0103 filosofia lui era la ordinea zilei \u00een acel moment. \u00cens\u0103 Fichte, Schelling \u0219i Jacobi l-au influen\u021bat \u0219i ei \u0219i au dat g\u00e2ndirii lui o form\u0103 diferit\u0103 de cea a lui Kant. Krug afirm\u0103 c\u0103 nu a fost niciodat\u0103 un kantian \u00een sensul propriu al cuv\u00e2ntului \u0219i c\u0103, chiar dac\u0103 l-a vene\u00adrat \u0219i \u00eel venera \u00eenc\u0103 pe Kant, el nu \u0219i-a pierdut niciodat\u0103 independen\u021ba de g\u00e2ndire, nici nu \u0219i-a construit sistemul mecanic, plec\u00e2nd de la al\u021bi filosofi, ci organic, plec\u00e2nd numai de la propria lui g\u00e2ndire. Krug propune, deci, o<\/em> filosofie critic\u0103, sintetismul transcen\u00addental, diferit\u0103 de idealismul transcendental al lui Kant, o alt\u0103<\/em> filosofie critic\u0103.<\/p>\n\n\n\nNota cea mai important\u0103 a acestui concept este caracterul sintetic<\/em> al criticismului ca metod\u0103. Dogmatismul este o metod\u0103 tetic\u0103, scepticismul, una antitetic\u0103. Criticismul respinge ce e r\u0103u \u00een ambele metode \u0219i p\u0103streaz\u0103 ce e bun. El are \u00een comun cu dogma\u00adtismul faptul c\u0103 procedeaz\u0103 plec\u00e2nd de la principii, iar cu scepticismul, faptul de a nu accepta credul tot ceea ce are aparen\u021ba adev\u0103rului \u0219i a certitudinii. Criticismul nici nu accept\u0103 orice principiu, nici nu respinge totul ca fiind fals \u0219i incert. Dac\u0103 dogmatismul este un despotism filosofic \u0219i scepticismul un anarhism filosofic, criticismul este \u201eade\u00adv\u0103ratul republicanism filosofic\u201d. Iat\u0103 de ce filosoful critic procedeaz\u0103 \u00een spirit republi\u00adcan: el permite oricui poate s\u0103 justifice ra\u021bional un g\u00e2nd s\u0103 ac\u021bioneze ca un membru al comunit\u0103\u021bii filosofilor \u0219i s\u0103 propun\u0103 acel g\u00e2nd nu doar ca pe o p\u0103rere privat\u0103, ci ca pe o reprezentare a ra\u021biunii omene\u0219ti generale \u00een persoana sa, av\u00e2nd valoare de lege pentru to\u021bi concet\u0103\u021benii g\u00e2nditori. Dogmatismul nu urm\u0103re\u0219te dec\u00e2t supunerea fa\u021b\u0103 de sistemul s\u0103u, iar scepticismul condamn\u0103 dinainte orice g\u00e2nd care caut\u0103 o \u00eentemeiere \u0219tiin\u021bific\u0103. Astfel, conchide Krug, criticismul este singura metod\u0103 \u00een care libertatea judec\u0103\u021bii pro\u00adprii este compatibil\u0103 cu cea mai riguroas\u0103 legalitate (Gesetzm\u00e4\u00dfigkeit<\/em>) a g\u00e2ndirii. Criti\u00adcismul este, \u00een spirit, republican \u0219i liberal.<\/p>\n\n\n\n\u201eFoarte notabil\u0103 aceast\u0103 paralel\u0103 dintre metode filosofice \u0219i categorii politice!\u201d, exclam\u0103 J. Haj\u00f3s, discut\u00e2nd Manualul<\/em> lui Krug \u00een prelucrarea lui \u021aipar.[23]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 ana\u00adlogie este at\u00e2t de curajoas\u0103 \u00eenc\u00e2t K\u00f6teles, semnal\u00e2nd-o \u00een Enciclopedia filosofic\u0103<\/em> (1829), a sim\u021bit nevoia s\u0103 o atenueze \u0219i s\u0103 o aduc\u0103 \u00een direc\u021bia organiz\u0103rii politice exis\u00adtente: \u201eCriticismul, scrie acesta, este o monarhie filosofic\u0103 moderat\u0103, \u00een care libertatea g\u00e2ndirii se une\u0219te cu stricta legalitate\u201d[24]<\/sup><\/a>. M\u00e1rton, \u00een Prefa\u021ba compendiului de filosofie krughian\u0103, reia ideea: \u201efilosofia critic\u0103 ne scoate din dogmatismul vierm\u0103nos, din care rezult\u0103 incer\u00adti\u00adtudine \u0219i robie, aduc\u00e2ndu-ne la libertate \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 solid\u0103\u201d[25]<\/sup><\/a>. \u00cen paragraful corespunz\u0103tor (\u00a7119, observa\u021bia 1), el r\u0103m\u00e2ne fidel lui Krug: \u201eCriticismus, verus Republicanismus philosophicus\u201d[26]<\/sup><\/a>. Analogia vine \u00eens\u0103 de la Kant \u00eensu\u0219i, care scrie urm\u0103toarele:<\/p>\n\n\n\n\n\u00cen toate \u00eentreprinderile ei, ra\u021biunea trebuie s\u0103 se supun\u0103 criticii \u0219i nu poate \u00eempiedica li\u00adbertatea acesteia prin nicio interdic\u021bie, f\u0103r\u0103 a se p\u0103gubi pe sine \u00eens\u0103\u0219i \u0219i f\u0103r\u0103 a-\u0219i atrage b\u0103nuieli sup\u0103r\u0103toare. Aici nimic nu este at\u00e2t de important sub aspectul utilit\u0103\u021bii, nimic at\u00e2t de sf\u00e2nt, \u00eenc\u00e2t s\u0103 se poat\u0103 sustrage acestei anchete scrut\u0103toare \u0219i riguroase, care nu \u021bine seam\u0103 de niciun fel de autoritate personal\u0103. Pe aceast\u0103 libertate se bazeaz\u0103 chiar existen\u021ba ra\u021biunii, care nu are o autoritate dictatorial\u0103, ci a c\u0103rei decizie nu este niciodat\u0103 dec\u00e2t acordul cet\u0103\u021benilor liberi, fiecare din ei av\u00e2nd dreptul s\u0103-\u0219i poat\u0103 exprima f\u0103r\u0103 re\u00adzerve obiec\u021biile, ba chiar veto<\/em>-ul lui.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDisting\u00e2nd \u0219i abstr\u0103g\u00e2nd criticismul de kantianism, devine posibil\u0103 aplicarea conceptului \u00een istoria filosofiei. Filosofia critic\u0103 devine astfel un proiect al \u00eentregii \u201ere\u00adpublici\u201d a filosofilor, care trebuie dezvoltat prin polemica ra\u021bional\u0103 inter pares<\/em>, inclusiv prin critica doctrinelor lui Kant, care nu poate pretinde la vreo autoritate personal\u0103 particular\u0103. Aceast\u0103 critic\u0103 a kantianismului este chiar necesar\u0103, pentru a-l \u00eempiedica s\u0103 se transforme \u00eentr-un nou dogmatism. Este astfel posibil pentru un filosof s\u0103 fie deopo\u00adtriv\u0103 criticist \u0219i anti-kantian. Kantianismul \u0219i anti-kantianismul reprezint\u0103, \u00een istoria filosofiei, o antinomie a ra\u021biunii, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ideea de filosofie critic\u0103, care conduce la o redefinire a acesteia.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\n2. Wilhelm Traugott Krug (1770\u20131842)<\/strong><\/h5>\n\n\n\n\u00a7. Krug este un filosof pe care to\u021bi istoricii \u00eel consider\u0103 modest. Nici \u00een timpul vie\u021bii nu s-a bucurat de reputa\u021bia unui filosof important, \u00eens\u0103 era foarte cunoscut ca autor de scrieri populare. Ast\u0103zi, \u00eel \u00eent\u00e2lnim cel mult men\u021bionat \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Schelling, c\u0103ruia i-a cerut s\u0103-i \u201ededuc\u0103\u201d din Absolut stiloul cu care scria, \u0219i cu Hegel, care a fost suficient de agasat de aceast\u0103 cerere pentru a-i r\u0103spunde \u00eentr-un pamflet, \u201eCum \u00een\u021belege sim\u021bul comun filosofia\u201d. Dac\u0103 n-ar fi fost influen\u021ba lui \u00een lumile a doua \u0219i a treia ale filosofiei europene[28]<\/sup><\/a>, \u00een prima jum\u0103tate a secolului al 19-lea, Krug ar fi fost acoperit de uitare complet. \u00cens\u0103 importan\u021ba lui pentru acest col\u021b de lume cu greu ar putea fi subestimat\u0103. Scrierile sale au fost traduse \u00een latin\u0103, maghiar\u0103, greac\u0103, rus\u0103, polonez\u0103, suedez\u0103, rom\u00e2n\u0103 \u0219i au furnizat, nu o dat\u0103, baza \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului filosofic ele\u00admentar \u00een aceste spa\u021bii. C\u0103rui fapt i s-a datorat aceast\u0103 uimitoare popularitate? Foarte probabil, faptului c\u0103 a f\u0103cut accesibil\u0103 \u201efilosofia critic\u0103\u201d multora care \u00eel g\u0103seau pe Kant prea obscur \u0219i dificil. De altfel, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd vine vorba despre Krug se men\u021bio\u00adneaz\u0103, invariabil, c\u0103 a fost \u201esuccesorul lui Kant la K\u00f6nigsberg\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00centr-adev\u0103r, Krug a predat, din 1804 \u00een 1809, la K\u00f6nigsberg, \u00een locul lui Kant, ca\u00adre tocmai murise. Venea de la Frankfurt, unde de\u021binuse primul s\u0103u post de profesor plin (1801\u20131804), dup\u0103 mai mul\u021bi ani \u00een care fusese profesor adjunct la Wittenberg. \u00cen 1809 a plecat la Leipzig, unde a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii, \u201ecatedra lui Kant\u201d fiind ocupa\u00adt\u0103 de Herbart, p\u00e2n\u0103 \u00een 1833. Succed\u00e2ndu-i lui Kant, ai c\u0103rui pantofi erau mult prea mari pentru el, Krug nu a preluat automat \u0219i \u0219tafeta kantianismului sau rolul de scolarh al criticismului; el nu a fost chemat la K\u00f6nigsberg pentru c\u0103 ar fi fost considerat cel mai apt s\u0103 continue munca lui Kant, sau cel mai \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 predea filosofia acestuia, a\u0219a cum se d\u0103 a \u00een\u021belege c\u00e2nd se pomene\u0219te acest fapt biografic, cu care se judec\u0103 geografic \u00een istoria filosofiei. Krug \u00eensu\u0219i, cum am v\u0103zut, nu se considera un kantian veritabil. Avea Krug dreptate, sau preten\u021biile sale la independen\u021b\u0103 filosofic\u0103 erau de\u0219erte?<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Ultimul istoric important care a scris despre Krug este, poate, \u0219i cel mai com\u00adpetent \u00een materie de kantianism: este vorba despre Erich Adickes, care \u00eei consacr\u0103 c\u00e2te\u00adva pagini \u00een celebra German Kantian Bibliography<\/em>[29]<\/sup><\/a>, la aproape o jum\u0103tate de secol de la moarte. Krug \u201eintr\u0103 \u00een r\u00e2ndul f\u0103uritorilor de sistem\u201d cu scrierea sa din 1801, Entwurf eines enuen Organon des Philosophie, oder Versuch \u00fcber die Principien der philosophischen Erkenntniss <\/em>(Schi\u021b\u0103 a unui nou organon al filosofiei, sau cercetare asupra principiilor cunoa\u0219terii filosofice<\/em>).Acolo el formuleaz\u0103 un program filosofic a c\u0103rui prim\u0103 \u2013 \u0219i cea mai original\u0103, deci important\u0103 \u2013 realizare este Fundamentalphilo\u00adsophie <\/em>din 1803. Adickes consider\u0103 c\u0103 preten\u021bia lui Krug de a nu fi fost un kantian \u00een sensul strict al termenului \u201ea fost \u00een principal motivat\u0103 de vanitatea autorului [\u2026]; el a fost f\u0103cut de ea s\u0103 nege c\u0103-i este \u00eendatorat lui Kant \u0219i s\u0103 vorbeasc\u0103 despre un \u2018sistem al lui propriu\u201d[30]<\/sup><\/a>. Dar g\u00e2ndirea lui Krug a fost, \u0219i \u00eenainte de 1801 (c\u00e2nd era un \u201eKantian tolerabil-ortodox\u201d[31]<\/sup><\/a>), \u0219i dup\u0103 aceast\u0103 dat\u0103 \u201ebazat\u0103 \u00een modul cel mai hot\u0103r\u00e2t pe filosofia kantian\u0103\u201d[32]<\/sup><\/a>. Totu\u0219i, admite Adickes, \u201eel nu este un kantian \u00e0 tout prix<\/em>; are curajul opi\u00adniilor private, chiar c\u00e2nd acestea merg contra mare\u0219alului-\u0219ef de la K\u00f6nigsberg\u201d.[33]<\/sup><\/a> Iat\u0103 \u0219i aprecierea general\u0103 a filosofiei lui Krug de c\u0103tre eminentul kantolog german:<\/p>\n\n\n\n\nIdeea lui de baz\u0103 a fost s\u0103 aduc\u0103 filosofia kantian\u0103 pe c\u00e2t se poate de aproape de g\u00e2ndi\u00adrea omului mediu. De aceea el \u00eencearc\u0103 s\u0103 rotunjeasc\u0103 unghiurile ascu\u021bite, de care s-ar putea lovi inteligen\u021ba obi\u0219nuit\u0103; el elimin\u0103 toate paradoxele kantiene \u0219i d\u0103 sistemului \u00een general o form\u0103 mai pu\u021bin strict\u0103 \u0219i un colorit mai pu\u021bin viu, \u2013 astfel \u00eenc\u00e2t chiar vederile care stau cel mai departe de con\u0219tiin\u021ba educat\u0103 medie \u00ee\u0219i pierd mare parte din aparen\u021ba lor surprinz\u0103toare \u0219i stranie. Filosofia lui este o filosofie \u201ead usum Delphini\u201d. Este pre\u00adzentat\u0103 publicului \u00eentr-un stil clar \u0219i echilibrat, care curge ca murmurul voios al unui p\u00e2\u00adr\u00e2u \u00eentr-o vale u\u0219or \u00eenclinat\u0103, guraliv \u0219i neobosit, \u2013 neoferind niciodat\u0103 nici cea mai mi\u00adc\u0103 dificultate min\u021bii cititorului, \u2013 \u0219i, ca \u0219i p\u00e2r\u00e2ul, mai degrab\u0103 ocolind obstacolele dec\u00e2t \u00eenl\u0103tur\u00e2ndu-le.[34]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDin aceast\u0103 evaluare se \u00een\u021belege pentru ce a pl\u0103cut Krug \u0219i pentru ce a convenit foarte bine mi\u0219c\u0103rii spiritului maghiar de dup\u0103 polemica \u00een jurul lui Kant. Direc\u021bia acesteia fiind tocmai \u00eenspre \u00eemp\u0103carea kantianismului cu sim\u021bul comun, filosofia lui Krug a furnizat un model \u0219i materiale de construc\u021bie pentru sistemele domestice.<\/p>\n\n\n\nDar Adickes expediaz\u0103 prea dispre\u021buitor preten\u021bia lui Krug de a avea un sistem propriu \u0219i este pu\u021bin prea zelos \u00een a reduce \u201esintetismul transcendental\u201d al lui Krug la o reformulare pedant\u0103 \u0219i popular\u0103 a filosofiei lui Kant, chiar cu pre\u021bul de a diminua im\u00adportan\u021ba propriilor observa\u021bii. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 filosofia kantian\u0103 este reformulat\u0103 \u0219i resistematizat\u0103 \u00een sistemul lui Krug \u0219i c\u0103 acest sistem este construit \u00een mare parte cu prefabricate kantiene. \u00cens\u0103 filosofema central\u0103 nu este kantian\u0103. De altfel, nu exist\u0103 un consens printre istoricii filosofiei asupra pozi\u021biei lui Krug. Dintre cei mai vechi, unii \u00eel consider\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, ca apar\u021bin\u00e2nd \u0219colii lui Kant.[35]<\/sup><\/a> \u00cenc\u0103 unii, ca dezvolt\u00e2nd filosofia critic\u0103.[36]<\/sup><\/a> Al\u021bii, \u00een schimb, \u00eel trec printre \u201esemi-kantieni\u201d[37]<\/sup><\/a>, recunosc\u00e2nd influen\u021ba lui Jacobi asupra lui. \u00cenc\u0103 al\u021bii, f\u0103c\u00e2nd din aceast\u0103 influen\u021b\u0103 factorul cardinal, \u00eel \u00eencadreaz\u0103 printre adep\u021bii \u201efilosofiei credin\u021bei\u201d a lui Jacobi[38]<\/sup><\/a> sau printre \u201emistici\u201d[39]<\/sup><\/a>. Sunt \u0219i unii care \u00eei atribuie un sincretism dogmatisto-idealist.[40]<\/sup><\/a> Al\u021bii v\u0103d \u00een el un imitator al lui Fichte.[41]<\/sup><\/a> Ion Petrovici scrie \u0219i el c\u0103 \u201eKrug [\u2026] \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea un kantianism alterat cu Fichte \u0219i totodat\u0103 scobor\u00e2t din \u00een\u0103l\u021bimile sale la nivelul bunului sim\u021b comun\u201d.[42]<\/sup><\/a> Dar c\u00e2t mai poate fi numit\u0103 \u201ekantianism\u201d o astfel de concep\u021bie?<\/p>\n\n\n\nComentatori mai recen\u021bi subliniaz\u0103, pe bun\u0103 dreptate, eclectismul<\/em> metodologic al lui Krug \u0219i caracterul non-kantian, uneori chiar prekantian, al unor p\u0103r\u021bi \u00eentregi ale sistemului s\u0103u, e.g. estetica.[43]<\/sup><\/a> Doctrina central\u0103 a lui Krug, elaborat\u0103 \u00een anii 1801\u20131803, singura \u00een care se poate g\u0103si un con\u021binut relativ original, este, \u00een inten\u021bie, dac\u0103 nu \u0219i \u00een realizare, mai apropiat\u0103 de t\u00e2n\u0103rul Schelling, care \u0219i el \u00eel reg\u00e2ndea mai degrab\u0103 pe Fichte dec\u00e2t de Kant. Krug caut\u0103 concilierea idealismului \u0219i realismului, privite ca anti\u00adte\u00adtice, dintr-un punct de vedere superior, cel al \u201esintetismului transcendental\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. S\u0103 examin\u0103m pe scurt doctrina care constituie miezul \u201efilosofiei fundamenta\u00adle\u201d a lui Krug.<\/p>\n\n\n\n\u00cen prima lui scriere sistematic\u0103, Entwurf eines neuen Organon des Philosophie <\/em>(1801), filosoful formuleaz\u0103 o serie de considera\u021bii despre structura sistemului cunoa\u0219\u00adterii filosofice. Aceasta se divide \u00een dou\u0103 sec\u021biuni principale, una speculativ\u0103 \u0219i una moral\u0103 (\u00a78). De aici \u00eemp\u0103r\u021birea filosofiei \u00een teoretic\u0103 \u0219i practic\u0103. Filosofia teoretic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina g\u00e2ndirii (logic\u0103), cea a cunoa\u0219terii \u0219i cea a gustului (\u00a79). Filosofia practic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina dreptului, doctrina virtu\u021bii \u0219i doctrina religiei (\u00a710). Filo\u00adsofia \u00een general se \u00eemparte \u00een pur\u0103 \u0219i aplicat\u0103 (\u00a711).<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 aceste dihotomii c\u00e2t se poate de comune, Krug introduce o nou\u0103 distinc\u021bie, care \u00eei permite s\u0103-\u0219i precizeze mai bine conceptul de sistem filosofic. Filosofia practic\u0103 \u0219i cea moral\u0103, luate \u00eempreun\u0103, constituie ceea ce se poate numi filosofie derivat\u0103, prin contrast cu o filosofie mai \u00eenalt\u0103, care poate fi numit\u0103 filosofie fundamental\u0103 (\u00a712). Prezen\u021ba acestei discipline \u00een sistem este ceea ce caracterizeaz\u0103 g\u00e2ndirea lui. Influen\u021ba acesteia asupra altor filosofi care au contat \u00een spa\u021biul nostru este palpabil\u0103 (e.g. J\u00e1nos Imre). Krug argumenteaz\u0103 pentru necesitatea acestei discipline \u00een felul urm\u0103tor. Filoso\u00adfia teoretic\u0103 \u0219i cea practic\u0103 \u00ee\u0219i au fiecare principiile lor particulare, care sunt diferite, c\u0103ci obiectele acestor filosofii sunt diferite. Dar, \u00een m\u0103sura \u00een care am\u00e2ndou\u0103 sunt filo\u00adsofie, ele trebuie s\u0103 aib\u0103 \u0219i principii comune. A\u0219adar, trebuie s\u0103 existe o filosofie care s\u0103 nu fie nici pur teoretic\u0103, nici pur practic\u0103, ci ambele deodat\u0103 \u0219i care s\u0103 con\u021bin\u0103 prin\u00adcipiile comune ale filosofiei teoretice \u0219i ale celei practice. Aceasta este filosofia funda\u00admental\u0103, sau elementar\u0103, sau arhologia, \u0219tiin\u021ba principiilor filosofiei \u00een genere. Ca \u0219tiin\u00ad\u021b\u0103 a principiilor filosofiei \u00een genere, arhologia este \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 a posibilit\u0103\u021bii filosofiei \u00een genere, adic\u0103 filosofie a filosofiei (cam \u00een acela\u0219i sens, spune el, \u00een care vorbim despre o filosofie a istoriei sau a matematicii). Ea este, afirm\u0103 Krug, autenticul organon al filosofiei, \u0219i nu logica. Elaborarea ulterioar\u0103 a filosofiei fundamentale, \u00een Fundamen\u00adtalphilosophie<\/em>, comport\u0103 o reluare \u0219i dezvoltare a rezultatelor ob\u021binute \u00een Entwurf.<\/em><\/p>\n\n\n\n\u00a7. Aceste considera\u021bii metafilosofice arat\u0103 c\u0103 Krug executa varia\u021biuni pe o tem\u0103 reinholdian\u0103. Reinhold \u00eei fusese profesor la Wittemberg \u0219i \u00eei ar\u0103tase, spune el, limitele filosofiei kantiene. Krug recunoa\u0219te, a\u0219adar, influen\u021ba lui Reinhold, anterioar\u0103 celei a lui Fichte, Schelling \u0219i Jacobi. Reinhold fusese primul titular al unei catedre de \u201efiloso\u00adfie critic\u0103\u201d, unul dintre primii exponen\u021bi ai filosofiei kantiene \u00een universit\u0103\u021bile germane. Pred\u00e2nd aceast\u0103 filosofie, el a ajuns s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli cu privire la fundamentele sale \u0219i la validitatea deduc\u021biilor kantiene. Reinholt \u0219i-a propus s\u0103 reconstruiasc\u0103 filosofia critic\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 din ea o veritabil\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103. Pentru ca filosofia s\u0103 fie \u0219tiin\u021bific\u0103, ea trebuie s\u0103 devin\u0103 sistem<\/em>. Forma \u0219tiin\u021bific\u0103 este forma sistemului, filosofia \u0219tiin\u021bific\u0103 este filosofie sistematic\u0103. Reinhold s-a angajat \u00eentr-o cercetare asupra no\u021biunii de sistem al filosofiei. Orice sistem se sprijin\u0103 pe un singur principiu, din care toate celelalte propo\u00adzi\u021bii filosofice care \u00eel compun trebuie s\u0103 fie \u201ederivabile\u201d (derivarea nu se reduce la de\u00adduc\u021bia formal\u0103, de\u0219i este \u201esilogism\u201d; ea trebuie s\u0103 fie relevant\u0103 din punct de vedere al justific\u0103rii episte\u00admice). Principiul, care este o propozi\u021bie sintetic\u0103<\/em>, trebuie s\u0103 fie auto-evident, \u00eentru\u00adc\u00e2t altfel ar avea nevoie la r\u00e2ndul lui de un alt principiu din care s\u0103 fie derivat.<\/p>\n\n\n\nNoul sistem al filosofiei critice, pe care l-a propus \u0219i ap\u0103rat Reinhold \u00eentre 1789 \u0219i 1797, s-a numit Elementarphilosophie<\/em>. Influen\u021ba acestuia asupra filosofiei germane con\u00adtem\u00adporane a fost \u00eentins\u0103 \u0219i fertil\u0103. Cum s-a spus, \u201eReinhold, prin diseminarea g\u00e2ndi\u00adrii kantiene \u0219i transpunerea aceleia\u0219i g\u00e2ndiri, a oferit at\u00e2t o cale de intrare \u00een filosofia lui Kant, c\u00e2t \u0219i o problematic\u0103 irezistibil\u0103 care le-a servit drept punte filosofilor orien\u00adta\u021bi spre idealism care l-au urmat\u201d.[44]<\/sup><\/a> Fichte \u0219i t\u00e2n\u0103rul Schelling au adoptat problematica lui Reinhold \u0219i au n\u0103zuit s\u0103 dea sisteme care s\u0103 corecteze, s\u0103 extind\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fundeze filosofia critic\u0103. Este evident c\u0103 \u0219i Krug a adoptat problematica lui Reinhold \u0219i c\u0103 a sa Fundamentalphilosophie<\/em> se dore\u0219te o replic\u0103 la Elementarphilo\u00adsophie<\/em> a primului s\u0103u maestru. Dar Krug s-a inspirat \u0219i de la al\u021bi filosofi care \u00eel urmase\u00adr\u0103 pe Reinhold. \u201eSistemul sintetismului transcendental\u201d, a\u0219a cum se subintituleaz\u0103 Fundamentalphilo\u00adsophie<\/em>, este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o \u00eeng\u00e2nare a capitolelor introductive din Sistemul idealis\u00admului transcendental<\/em> (1800) al lui Schelling, care \u00eel reg\u00e2ndea pe Fichte. A\u0219adar Krug este unul dintre numero\u0219ii creatori de sistem din epoca \u201evon Kant bis Hegel\u201d, influen\u021bat de Fichte, a\u0219a cum a ajuns s\u0103 fie, pentru o vreme, \u0219i Reinhold. Krug a propus o filosofie a activit\u0103\u021bii Eului, \u00eens\u0103 a \u021binut s\u0103 se demarce de idealismul tran\u00adscendental (\u00een versiunile lui Fichte \u0219i Schelling), \u00een m\u0103sura \u00een care acesta, f\u0103c\u00e2nd din Eul absolut fundamentul \u0219i limita ultim\u0103 a filosofiei, mergea dincolo de limitele con\u0219ti\u00adin\u021bei, care, pentru Krug, disci\u00adpo\u00adlul lui Reinhold, circumscriu domeniul filosof\u0103rii. Idea\u00adlismul lui Fichte \u0219i Schelling nu este, pentru Krug, transcendental, ci transcendent<\/em>. Idealismul \u0219i realismul, pozi\u021bii antite\u00adtice, devin, numai \u00een cadrul sintetismului, care suprim\u0103 opozi\u021bia lor \u00eentr-o sintez\u0103 mai fundamental\u0103, transcendentale.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\nPrin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\nPrincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
\nkoinai doxai<\/em> a lui Aristotel, naturae iudicia<\/em> a lui Cicero, i.e. propozi\u021biile nemijlocit evi\u00addente, care dau fundamentul oric\u0103rei demonstra\u021bii [\u2026] cu alte cuvinte, principiile pe ca\u00adre, chiar dac\u0103 sunt negate verbal, ac\u021biunea ra\u021bional\u0103 ne constr\u00e2nge s\u0103 le afirm\u0103m chiar f\u0103r\u0103 s\u0103 vrem de-a lungul \u00eentregii vie\u021bi.[9]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDe altfel, orientarea lui Rozgonyi transpare limpede \u0219i din citatul \u00een englez\u0103, din Beattie, care constituie motto-ul opusculului s\u0103u:<\/p>\n\n\n\n\nOrice ra\u021bionament s\u0103n\u0103tos trebuie s\u0103 se sprijine \u00een final pe principiile sim\u021bului comun, adic\u0103 pe principii intuitiv certe, sau intuitiv probabile; \u0219i prin urmare sim\u021bul comun este judec\u0103torul suprem al adev\u0103rului, c\u0103ruia ra\u021biunea trebuie s\u0103 i se subordoneze.[10]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAltfel spus, potrivit lui Rozgonyi, orice doctrin\u0103 filosofic\u0103 trebuie supus\u0103 criticii sim\u021bului comun. Avem aici r\u0103d\u0103cina conceptului de \u201efilosofie critic\u0103\u201d, a\u0219a cum va fi el adoptat de filosofii maghiari. Mo\u0219tenirea filosofic\u0103 transmis\u0103 de Rozgonyi a fost ten\u00addin\u021ba filosofilor maghiari de a apropia kantianismul de \u201esim\u021bul comun\u201d, cu toat\u0103 ambi\u00adguitatea \u0219i polisemia acestei no\u021biuni.[11]<\/sup><\/a> Iar aceast\u0103 linie va fi urmat\u0103 practic de to\u021bi filo\u00adsofii care au importan\u021b\u0103 pentru noi.<\/p>\n\n\n\nRozgonyi a fost v\u00e2rful de lance al opozi\u021biei la kantianism \u00een Ungaria, \u00eens\u0103 nu a fost singurul care a scris \u00eempotriva lui Kant. Un alt filosof care a scris \u00een latin\u0103, \u00een aten\u00ad\u021bia \u00eentregii Europe savante, a fost iezuitul J\u00e1nos Horv\u00e1th (1732\u20131800). \u00cen Declaratio de infirmitatis fundamentorum operis kantianae Kritik der reine Vernunft<\/em> (Datum, 1797), Horv\u00e1th \u201ea criticat subiectivismul \u0219i agnosticismul lui Kant, d\u00e2nd astfel tonul funda\u00admental al recept\u0103rii lui Kant \u00een Ungaria\u201d.[12]<\/sup><\/a> Tot \u00een latin\u0103 a scris \u0219i piaristul J\u00f3zsef Grigely, De Concordia philosophiae cum religione<\/em> (Ofen, 1796). Al\u021bi anti\u2011kantieni au fost J\u00f3zsef Ruszek (1779\u20131851), profesor de teologie, catolic, la Vesprem \u0219i Gy\u00f6rgy F\u00e9jer (1766-1851), profesor de teologie dogmatic\u0103 la Universitatea din Pesta.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Tab\u0103ra pro-kantienilor nu a dus lips\u0103 de combatan\u021bi. Poate fi men\u021bionat, \u00een prima linie, P\u00e1l S\u00e1rv\u00e1ri (1765\u20131846), cu studii la G\u00f6ttingen, elev al lui Bouterwek, autor al unei Moralis Philosophia<\/em> (1802), \u00een care este rezumat\u0103 cu multe detalii morala lui Kant. Alt\u0103 figur\u0103 notabil\u0103 a fost J\u00f3zsef Lengyel, profesor la Debrecen din 1798. A predat logica, etica, metafizica \u0219i filosofia dreptului. \u00cen metafizic\u0103 s-a luat dup\u0103 Leibniz \u0219i Wolff, \u00een logic\u0103 \u0219i etic\u0103, dup\u0103 Kant. S\u00e1muel K\u00f6teles (1770\u20131831), profesor la T\u00e2rgu Mure\u0219 (de matematic\u0103, \u0219tiin\u021ba statului \u0219i geografie) \u0219i Aiud (de filosofie, din 1818), studiase la Iena, unde l-a ascultat pe Fichte. K\u00f6teles a fost un membru marcant al parti\u00addei pro-Kant, \u00eens\u0103 nu a avut nici vreo concep\u021bie personal\u0103, nici vreo interpretare origi\u00adnal\u0103 a kantianismului, ci a predat dup\u0103 Krug[13]<\/sup><\/a>, la al c\u0103rui \u201esintetism\u201d a aderat. Au mai fost \u0219i al\u021bii[14]<\/sup><\/a>, \u00eens\u0103 cel mai important filosof pro-kantian este considerat Istvan M\u00e1rton (1760\u20131831).<\/p>\n\n\n\nM\u00e1rton studiase la liceul protestant din Debrecen p\u00e2n\u0103 \u00een 1788, unde aprofunda\u00adse filosofia wolffian\u0103. A mers apoi la G\u00f6ttingen, unde s-a familiarizat cu filosofia lui Kant. Dup\u0103 ce a studiat-o \u201ezi \u0219i noapte\u201d, merg\u00e2nd \u0219i la literatura secundar\u0103, a abando\u00adnat dogmatismul \u0219i a devenit un adept entuziast al criticismului. \u00cencep\u00e2nd din 1790 a ocupat un post de profesor la Academia reformat\u0103 din Papa, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd acolo p\u00e2n\u0103 la moartea sa. La \u00eenceput a depus eforturi pentru a impulsiona dezvoltarea filosofiei \u00een limba maghiar\u0103, public\u00e2nd Morala cre\u0219tin-teologic\u0103, sau etica <\/em>(1796), o prelucrare a Moralei teologice <\/em>a lui Wilhelm Schmidt[15]<\/sup><\/a>, \u201eatest\u00e2nd \u00eens\u0103 o cuno\u0219tin\u021b\u0103 temeinic\u0103 a filosofiei critice\u201d[16]<\/sup><\/a>. \u00cen cursurile lui din anii 1790 se servea de scrierile lui Kant.[17]<\/sup><\/a> \u00cens\u0103 dup\u0103 interzicerea lui Kant \u00een \u0219colile catolice, care s-a repercutat indirect \u0219i asupra \u0219coli\u00adlor reformate, M\u00e1rton a \u00eenceput s\u0103 se serveasc\u0103 de scrierile lui Krug, din care a \u00eentocmit un compendiu, at\u00e2t \u00een ungure\u0219te, c\u00e2t \u0219i \u00een latin\u0103. Versiunea maghiar\u0103 n\u2011a v\u0103zut nicioda\u00adt\u0103 lumina tiparului, spre deosebire de cea latin\u0103, publicat\u0103 sub titlul Systema philosophiae criticae<\/em> \u00een 1820.[18]<\/sup><\/a> Unii au v\u0103zut aici o dubl\u0103 tr\u0103dare, abandonul maghia\u00adrei pentru latin\u0103 \u0219i al lui Kant pentru Krug. \u201eTr\u0103darea\u201d a fost salutar\u0103 pentru noi. Prin aceast\u0103 isprav\u0103 de compilator \u0219i traduc\u0103tor, M\u00e1rton a afectat \u0219i direct, nu numai prin rico\u0219eu, dezvoltarea filosofiei la rom\u00e2ni. Lui M\u00e1rton, care se \u0219i \u00eent\u00e2lnise cu Krug, i se datoreaz\u0103 interesul filosofilor maghiari pentru opera lui Krug \u0219i influen\u021ba surprinz\u0103toa\u00adre a acestui filosof modest \u00een Ungaria, Transilvania \u0219i Principatele Dun\u0103rene. A\u0219a cum se \u0219tie, Simeon B\u0103rnu\u021b s-a servit de compendiul m\u00e1rtonian la Blaj, dup\u0103 care l-a \u0219i tra\u00addus \u00een rom\u00e2ne\u0219te, continu\u00e2nd s\u0103 predea dup\u0103 el. Timotei \u021aipar a urmat \u0219i el pilda lui M\u00e1rton, prelucr\u00e2nd Manualul<\/em> krughian \u0219i introduc\u00e2nd \u00een text, \u00een chip de note \u0219i remar\u00adce, extrase din alte scrieri ale filosofului german. Traduc\u0103torii \u0219i profesorii no\u0219tri au lucrat \u00een paradigma lui M\u00e1rton.<\/p>\n\n\n\nO discu\u021bie a esen\u021bialului filosofiei lui Krug trebuie am\u00e2nat\u0103 pentru moment.[19]<\/sup><\/a> Ceea ce intereseaz\u0103 acum este conceptul de \u201efilosofie critic\u0103\u201d pe care M\u00e1rton l-a elabo\u00adrat \u00een prelungirea celui al lui Krug. Definind criticismul, \u00eentr-un paragraf al Manualului de filosofie \u0219i literatur\u0103 filosofic\u0103<\/em>, Krug zice:<\/p>\n\n\n\n\n[C]ine vrea s\u0103 filosofeze corect [\u2026] trebuie pentru aceasta, \u021bin\u00e2nd cont de faptele ne\u00admijlocite ale con\u0219tiin\u021bei sale, s\u0103 caute legile originare ale activit\u0103\u021bii sale complete \u0219i as\u00adtfel s\u0103 ajung\u0103 la principii universal valabile, prin mijlocirea c\u0103rora toate adev\u0103rurile \u0219i certitudinile pot fi nu numai g\u0103site, ci \u0219i unite potrivit ideii unui \u00eentreg \u0219tiin\u021bific. Putem deci numi pe drept aceast\u0103 procedur\u0103 sintetic\u0103 sau critic\u0103, \u00een aceea c\u0103, urm\u00e2nd-o siste\u00admatic \u00een filosofare, examin\u00e2nd precis \u0219i atent fiecare afirma\u021bie \u00eenainte de a o accepta ca doctrin\u0103 \u00een sistemul nostru de convingeri, evit\u0103m orice arbitrar \u0219i orice transcenden\u021b\u0103.[20]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00cen nota la acest paragraf, citim: \u201eCriticismul nu este filosofie<\/em> critic\u0103, ci metod\u0103 <\/em>critic\u0103\u201d.[21]<\/sup><\/a> \u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>,\u00a7119, ideea era tratat\u0103 ceva mai pe larg. Acolo Krug insista c\u0103 criticismul nu trebuie confundat cu kantianismul: chiar dac\u0103 Kant a folosit, \u00een scrierile sale, metoda critic\u0103 \u00een general, \u00een anumite scrieri aceast\u0103 metod\u0103 a primit modific\u0103ri proprii numai lui Kant, care nu pot fi considerate ca determina\u021bii caracteristice ale ei. Criticismul nu trebuie confundat nici cu filosofia critic\u0103 sau kanti\u00adan\u0103; primul este metod\u0103, ultima este sistem, sistem critico-kantian; sistemul este produs dup\u0103 metoda critic\u0103 \u00een general, dar poate con\u021bine tot felul de erori particulare. Kantia\u00adnismul este pentru criticism ceea ce este pironismul pentru scepticism sau platonismul pentru dogmatism, spre exemplu. Criticismul este, fa\u021b\u0103 cu dogmatismul \u0219i scepticismul, precum sinteza fa\u021b\u0103 cu teza \u0219i antiteza, de aceea mai este numit \u0219i \u201emetod\u0103 sintetic\u0103\u201d. Nici M\u00e1rton, cum nici Krug, nu consider\u0103 c\u0103 filosofia critic\u0103 se reduce la cea a lui Kant. \u00cen prefa\u021ba la Systema philosophiae criticae <\/em>el scrie c\u0103 filosofia critic\u0103, a c\u0103rei Idee s-a realizat \u00een opera lui Kant, nu a fost epuizat\u0103 de aceast\u0103 realizare. Ea trebuie dus\u0103 mai departe prin eforturi ulterioare \u00een aceea\u0219i direc\u021bie, cu aceea\u0219i metod\u0103 ca a lui Kant, singura capabil\u0103 s\u0103 d\u0103r\u00e2me scepticismul, asigur\u00e2nd certitudinea cunoa\u0219terii uma\u00adne, s\u0103 ru\u0219ineze \u0219i s\u0103 reduc\u0103 la t\u0103cere pe vecie incredulitatea \u0219i ireligiozitatea, \u0219i s\u0103 \u00eente\u00admeieze prin asta morala \u0219i religia. <\/p>\n\n\n\n\u201eNu to\u021bi a\u0219a-zi\u0219ii filosofi critici, mai scrie Krug, sunt critici filosofici veritabili.\u201d[22]<\/sup><\/a> Dac\u0103 se reclam\u0103 drept filosof critic veritabil, el nu vrea s\u0103 fie considerat drept kantian. \u00cen Prefa\u021ba la edi\u021bia a doua a Manualului<\/em> (1822) Krug protesteaz\u0103 contra unei atare iden\u00adtific\u0103ri, spun\u00e2nd c\u0103 a \u00eenceput de la Kant, c\u00e2nd \u00ee\u0219i f\u0103cea studiile la Wittenberg, pentru c\u0103 filosofia lui era la ordinea zilei \u00een acel moment. \u00cens\u0103 Fichte, Schelling \u0219i Jacobi l-au influen\u021bat \u0219i ei \u0219i au dat g\u00e2ndirii lui o form\u0103 diferit\u0103 de cea a lui Kant. Krug afirm\u0103 c\u0103 nu a fost niciodat\u0103 un kantian \u00een sensul propriu al cuv\u00e2ntului \u0219i c\u0103, chiar dac\u0103 l-a vene\u00adrat \u0219i \u00eel venera \u00eenc\u0103 pe Kant, el nu \u0219i-a pierdut niciodat\u0103 independen\u021ba de g\u00e2ndire, nici nu \u0219i-a construit sistemul mecanic, plec\u00e2nd de la al\u021bi filosofi, ci organic, plec\u00e2nd numai de la propria lui g\u00e2ndire. Krug propune, deci, o<\/em> filosofie critic\u0103, sintetismul transcen\u00addental, diferit\u0103 de idealismul transcendental al lui Kant, o alt\u0103<\/em> filosofie critic\u0103.<\/p>\n\n\n\nNota cea mai important\u0103 a acestui concept este caracterul sintetic<\/em> al criticismului ca metod\u0103. Dogmatismul este o metod\u0103 tetic\u0103, scepticismul, una antitetic\u0103. Criticismul respinge ce e r\u0103u \u00een ambele metode \u0219i p\u0103streaz\u0103 ce e bun. El are \u00een comun cu dogma\u00adtismul faptul c\u0103 procedeaz\u0103 plec\u00e2nd de la principii, iar cu scepticismul, faptul de a nu accepta credul tot ceea ce are aparen\u021ba adev\u0103rului \u0219i a certitudinii. Criticismul nici nu accept\u0103 orice principiu, nici nu respinge totul ca fiind fals \u0219i incert. Dac\u0103 dogmatismul este un despotism filosofic \u0219i scepticismul un anarhism filosofic, criticismul este \u201eade\u00adv\u0103ratul republicanism filosofic\u201d. Iat\u0103 de ce filosoful critic procedeaz\u0103 \u00een spirit republi\u00adcan: el permite oricui poate s\u0103 justifice ra\u021bional un g\u00e2nd s\u0103 ac\u021bioneze ca un membru al comunit\u0103\u021bii filosofilor \u0219i s\u0103 propun\u0103 acel g\u00e2nd nu doar ca pe o p\u0103rere privat\u0103, ci ca pe o reprezentare a ra\u021biunii omene\u0219ti generale \u00een persoana sa, av\u00e2nd valoare de lege pentru to\u021bi concet\u0103\u021benii g\u00e2nditori. Dogmatismul nu urm\u0103re\u0219te dec\u00e2t supunerea fa\u021b\u0103 de sistemul s\u0103u, iar scepticismul condamn\u0103 dinainte orice g\u00e2nd care caut\u0103 o \u00eentemeiere \u0219tiin\u021bific\u0103. Astfel, conchide Krug, criticismul este singura metod\u0103 \u00een care libertatea judec\u0103\u021bii pro\u00adprii este compatibil\u0103 cu cea mai riguroas\u0103 legalitate (Gesetzm\u00e4\u00dfigkeit<\/em>) a g\u00e2ndirii. Criti\u00adcismul este, \u00een spirit, republican \u0219i liberal.<\/p>\n\n\n\n\u201eFoarte notabil\u0103 aceast\u0103 paralel\u0103 dintre metode filosofice \u0219i categorii politice!\u201d, exclam\u0103 J. Haj\u00f3s, discut\u00e2nd Manualul<\/em> lui Krug \u00een prelucrarea lui \u021aipar.[23]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 ana\u00adlogie este at\u00e2t de curajoas\u0103 \u00eenc\u00e2t K\u00f6teles, semnal\u00e2nd-o \u00een Enciclopedia filosofic\u0103<\/em> (1829), a sim\u021bit nevoia s\u0103 o atenueze \u0219i s\u0103 o aduc\u0103 \u00een direc\u021bia organiz\u0103rii politice exis\u00adtente: \u201eCriticismul, scrie acesta, este o monarhie filosofic\u0103 moderat\u0103, \u00een care libertatea g\u00e2ndirii se une\u0219te cu stricta legalitate\u201d[24]<\/sup><\/a>. M\u00e1rton, \u00een Prefa\u021ba compendiului de filosofie krughian\u0103, reia ideea: \u201efilosofia critic\u0103 ne scoate din dogmatismul vierm\u0103nos, din care rezult\u0103 incer\u00adti\u00adtudine \u0219i robie, aduc\u00e2ndu-ne la libertate \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 solid\u0103\u201d[25]<\/sup><\/a>. \u00cen paragraful corespunz\u0103tor (\u00a7119, observa\u021bia 1), el r\u0103m\u00e2ne fidel lui Krug: \u201eCriticismus, verus Republicanismus philosophicus\u201d[26]<\/sup><\/a>. Analogia vine \u00eens\u0103 de la Kant \u00eensu\u0219i, care scrie urm\u0103toarele:<\/p>\n\n\n\n\n\u00cen toate \u00eentreprinderile ei, ra\u021biunea trebuie s\u0103 se supun\u0103 criticii \u0219i nu poate \u00eempiedica li\u00adbertatea acesteia prin nicio interdic\u021bie, f\u0103r\u0103 a se p\u0103gubi pe sine \u00eens\u0103\u0219i \u0219i f\u0103r\u0103 a-\u0219i atrage b\u0103nuieli sup\u0103r\u0103toare. Aici nimic nu este at\u00e2t de important sub aspectul utilit\u0103\u021bii, nimic at\u00e2t de sf\u00e2nt, \u00eenc\u00e2t s\u0103 se poat\u0103 sustrage acestei anchete scrut\u0103toare \u0219i riguroase, care nu \u021bine seam\u0103 de niciun fel de autoritate personal\u0103. Pe aceast\u0103 libertate se bazeaz\u0103 chiar existen\u021ba ra\u021biunii, care nu are o autoritate dictatorial\u0103, ci a c\u0103rei decizie nu este niciodat\u0103 dec\u00e2t acordul cet\u0103\u021benilor liberi, fiecare din ei av\u00e2nd dreptul s\u0103-\u0219i poat\u0103 exprima f\u0103r\u0103 re\u00adzerve obiec\u021biile, ba chiar veto<\/em>-ul lui.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDisting\u00e2nd \u0219i abstr\u0103g\u00e2nd criticismul de kantianism, devine posibil\u0103 aplicarea conceptului \u00een istoria filosofiei. Filosofia critic\u0103 devine astfel un proiect al \u00eentregii \u201ere\u00adpublici\u201d a filosofilor, care trebuie dezvoltat prin polemica ra\u021bional\u0103 inter pares<\/em>, inclusiv prin critica doctrinelor lui Kant, care nu poate pretinde la vreo autoritate personal\u0103 particular\u0103. Aceast\u0103 critic\u0103 a kantianismului este chiar necesar\u0103, pentru a-l \u00eempiedica s\u0103 se transforme \u00eentr-un nou dogmatism. Este astfel posibil pentru un filosof s\u0103 fie deopo\u00adtriv\u0103 criticist \u0219i anti-kantian. Kantianismul \u0219i anti-kantianismul reprezint\u0103, \u00een istoria filosofiei, o antinomie a ra\u021biunii, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ideea de filosofie critic\u0103, care conduce la o redefinire a acesteia.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\n2. Wilhelm Traugott Krug (1770\u20131842)<\/strong><\/h5>\n\n\n\n\u00a7. Krug este un filosof pe care to\u021bi istoricii \u00eel consider\u0103 modest. Nici \u00een timpul vie\u021bii nu s-a bucurat de reputa\u021bia unui filosof important, \u00eens\u0103 era foarte cunoscut ca autor de scrieri populare. Ast\u0103zi, \u00eel \u00eent\u00e2lnim cel mult men\u021bionat \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Schelling, c\u0103ruia i-a cerut s\u0103-i \u201ededuc\u0103\u201d din Absolut stiloul cu care scria, \u0219i cu Hegel, care a fost suficient de agasat de aceast\u0103 cerere pentru a-i r\u0103spunde \u00eentr-un pamflet, \u201eCum \u00een\u021belege sim\u021bul comun filosofia\u201d. Dac\u0103 n-ar fi fost influen\u021ba lui \u00een lumile a doua \u0219i a treia ale filosofiei europene[28]<\/sup><\/a>, \u00een prima jum\u0103tate a secolului al 19-lea, Krug ar fi fost acoperit de uitare complet. \u00cens\u0103 importan\u021ba lui pentru acest col\u021b de lume cu greu ar putea fi subestimat\u0103. Scrierile sale au fost traduse \u00een latin\u0103, maghiar\u0103, greac\u0103, rus\u0103, polonez\u0103, suedez\u0103, rom\u00e2n\u0103 \u0219i au furnizat, nu o dat\u0103, baza \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului filosofic ele\u00admentar \u00een aceste spa\u021bii. C\u0103rui fapt i s-a datorat aceast\u0103 uimitoare popularitate? Foarte probabil, faptului c\u0103 a f\u0103cut accesibil\u0103 \u201efilosofia critic\u0103\u201d multora care \u00eel g\u0103seau pe Kant prea obscur \u0219i dificil. De altfel, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd vine vorba despre Krug se men\u021bio\u00adneaz\u0103, invariabil, c\u0103 a fost \u201esuccesorul lui Kant la K\u00f6nigsberg\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00centr-adev\u0103r, Krug a predat, din 1804 \u00een 1809, la K\u00f6nigsberg, \u00een locul lui Kant, ca\u00adre tocmai murise. Venea de la Frankfurt, unde de\u021binuse primul s\u0103u post de profesor plin (1801\u20131804), dup\u0103 mai mul\u021bi ani \u00een care fusese profesor adjunct la Wittenberg. \u00cen 1809 a plecat la Leipzig, unde a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii, \u201ecatedra lui Kant\u201d fiind ocupa\u00adt\u0103 de Herbart, p\u00e2n\u0103 \u00een 1833. Succed\u00e2ndu-i lui Kant, ai c\u0103rui pantofi erau mult prea mari pentru el, Krug nu a preluat automat \u0219i \u0219tafeta kantianismului sau rolul de scolarh al criticismului; el nu a fost chemat la K\u00f6nigsberg pentru c\u0103 ar fi fost considerat cel mai apt s\u0103 continue munca lui Kant, sau cel mai \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 predea filosofia acestuia, a\u0219a cum se d\u0103 a \u00een\u021belege c\u00e2nd se pomene\u0219te acest fapt biografic, cu care se judec\u0103 geografic \u00een istoria filosofiei. Krug \u00eensu\u0219i, cum am v\u0103zut, nu se considera un kantian veritabil. Avea Krug dreptate, sau preten\u021biile sale la independen\u021b\u0103 filosofic\u0103 erau de\u0219erte?<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Ultimul istoric important care a scris despre Krug este, poate, \u0219i cel mai com\u00adpetent \u00een materie de kantianism: este vorba despre Erich Adickes, care \u00eei consacr\u0103 c\u00e2te\u00adva pagini \u00een celebra German Kantian Bibliography<\/em>[29]<\/sup><\/a>, la aproape o jum\u0103tate de secol de la moarte. Krug \u201eintr\u0103 \u00een r\u00e2ndul f\u0103uritorilor de sistem\u201d cu scrierea sa din 1801, Entwurf eines enuen Organon des Philosophie, oder Versuch \u00fcber die Principien der philosophischen Erkenntniss <\/em>(Schi\u021b\u0103 a unui nou organon al filosofiei, sau cercetare asupra principiilor cunoa\u0219terii filosofice<\/em>).Acolo el formuleaz\u0103 un program filosofic a c\u0103rui prim\u0103 \u2013 \u0219i cea mai original\u0103, deci important\u0103 \u2013 realizare este Fundamentalphilo\u00adsophie <\/em>din 1803. Adickes consider\u0103 c\u0103 preten\u021bia lui Krug de a nu fi fost un kantian \u00een sensul strict al termenului \u201ea fost \u00een principal motivat\u0103 de vanitatea autorului [\u2026]; el a fost f\u0103cut de ea s\u0103 nege c\u0103-i este \u00eendatorat lui Kant \u0219i s\u0103 vorbeasc\u0103 despre un \u2018sistem al lui propriu\u201d[30]<\/sup><\/a>. Dar g\u00e2ndirea lui Krug a fost, \u0219i \u00eenainte de 1801 (c\u00e2nd era un \u201eKantian tolerabil-ortodox\u201d[31]<\/sup><\/a>), \u0219i dup\u0103 aceast\u0103 dat\u0103 \u201ebazat\u0103 \u00een modul cel mai hot\u0103r\u00e2t pe filosofia kantian\u0103\u201d[32]<\/sup><\/a>. Totu\u0219i, admite Adickes, \u201eel nu este un kantian \u00e0 tout prix<\/em>; are curajul opi\u00adniilor private, chiar c\u00e2nd acestea merg contra mare\u0219alului-\u0219ef de la K\u00f6nigsberg\u201d.[33]<\/sup><\/a> Iat\u0103 \u0219i aprecierea general\u0103 a filosofiei lui Krug de c\u0103tre eminentul kantolog german:<\/p>\n\n\n\n\nIdeea lui de baz\u0103 a fost s\u0103 aduc\u0103 filosofia kantian\u0103 pe c\u00e2t se poate de aproape de g\u00e2ndi\u00adrea omului mediu. De aceea el \u00eencearc\u0103 s\u0103 rotunjeasc\u0103 unghiurile ascu\u021bite, de care s-ar putea lovi inteligen\u021ba obi\u0219nuit\u0103; el elimin\u0103 toate paradoxele kantiene \u0219i d\u0103 sistemului \u00een general o form\u0103 mai pu\u021bin strict\u0103 \u0219i un colorit mai pu\u021bin viu, \u2013 astfel \u00eenc\u00e2t chiar vederile care stau cel mai departe de con\u0219tiin\u021ba educat\u0103 medie \u00ee\u0219i pierd mare parte din aparen\u021ba lor surprinz\u0103toare \u0219i stranie. Filosofia lui este o filosofie \u201ead usum Delphini\u201d. Este pre\u00adzentat\u0103 publicului \u00eentr-un stil clar \u0219i echilibrat, care curge ca murmurul voios al unui p\u00e2\u00adr\u00e2u \u00eentr-o vale u\u0219or \u00eenclinat\u0103, guraliv \u0219i neobosit, \u2013 neoferind niciodat\u0103 nici cea mai mi\u00adc\u0103 dificultate min\u021bii cititorului, \u2013 \u0219i, ca \u0219i p\u00e2r\u00e2ul, mai degrab\u0103 ocolind obstacolele dec\u00e2t \u00eenl\u0103tur\u00e2ndu-le.[34]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDin aceast\u0103 evaluare se \u00een\u021belege pentru ce a pl\u0103cut Krug \u0219i pentru ce a convenit foarte bine mi\u0219c\u0103rii spiritului maghiar de dup\u0103 polemica \u00een jurul lui Kant. Direc\u021bia acesteia fiind tocmai \u00eenspre \u00eemp\u0103carea kantianismului cu sim\u021bul comun, filosofia lui Krug a furnizat un model \u0219i materiale de construc\u021bie pentru sistemele domestice.<\/p>\n\n\n\nDar Adickes expediaz\u0103 prea dispre\u021buitor preten\u021bia lui Krug de a avea un sistem propriu \u0219i este pu\u021bin prea zelos \u00een a reduce \u201esintetismul transcendental\u201d al lui Krug la o reformulare pedant\u0103 \u0219i popular\u0103 a filosofiei lui Kant, chiar cu pre\u021bul de a diminua im\u00adportan\u021ba propriilor observa\u021bii. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 filosofia kantian\u0103 este reformulat\u0103 \u0219i resistematizat\u0103 \u00een sistemul lui Krug \u0219i c\u0103 acest sistem este construit \u00een mare parte cu prefabricate kantiene. \u00cens\u0103 filosofema central\u0103 nu este kantian\u0103. De altfel, nu exist\u0103 un consens printre istoricii filosofiei asupra pozi\u021biei lui Krug. Dintre cei mai vechi, unii \u00eel consider\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, ca apar\u021bin\u00e2nd \u0219colii lui Kant.[35]<\/sup><\/a> \u00cenc\u0103 unii, ca dezvolt\u00e2nd filosofia critic\u0103.[36]<\/sup><\/a> Al\u021bii, \u00een schimb, \u00eel trec printre \u201esemi-kantieni\u201d[37]<\/sup><\/a>, recunosc\u00e2nd influen\u021ba lui Jacobi asupra lui. \u00cenc\u0103 al\u021bii, f\u0103c\u00e2nd din aceast\u0103 influen\u021b\u0103 factorul cardinal, \u00eel \u00eencadreaz\u0103 printre adep\u021bii \u201efilosofiei credin\u021bei\u201d a lui Jacobi[38]<\/sup><\/a> sau printre \u201emistici\u201d[39]<\/sup><\/a>. Sunt \u0219i unii care \u00eei atribuie un sincretism dogmatisto-idealist.[40]<\/sup><\/a> Al\u021bii v\u0103d \u00een el un imitator al lui Fichte.[41]<\/sup><\/a> Ion Petrovici scrie \u0219i el c\u0103 \u201eKrug [\u2026] \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea un kantianism alterat cu Fichte \u0219i totodat\u0103 scobor\u00e2t din \u00een\u0103l\u021bimile sale la nivelul bunului sim\u021b comun\u201d.[42]<\/sup><\/a> Dar c\u00e2t mai poate fi numit\u0103 \u201ekantianism\u201d o astfel de concep\u021bie?<\/p>\n\n\n\nComentatori mai recen\u021bi subliniaz\u0103, pe bun\u0103 dreptate, eclectismul<\/em> metodologic al lui Krug \u0219i caracterul non-kantian, uneori chiar prekantian, al unor p\u0103r\u021bi \u00eentregi ale sistemului s\u0103u, e.g. estetica.[43]<\/sup><\/a> Doctrina central\u0103 a lui Krug, elaborat\u0103 \u00een anii 1801\u20131803, singura \u00een care se poate g\u0103si un con\u021binut relativ original, este, \u00een inten\u021bie, dac\u0103 nu \u0219i \u00een realizare, mai apropiat\u0103 de t\u00e2n\u0103rul Schelling, care \u0219i el \u00eel reg\u00e2ndea mai degrab\u0103 pe Fichte dec\u00e2t de Kant. Krug caut\u0103 concilierea idealismului \u0219i realismului, privite ca anti\u00adte\u00adtice, dintr-un punct de vedere superior, cel al \u201esintetismului transcendental\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. S\u0103 examin\u0103m pe scurt doctrina care constituie miezul \u201efilosofiei fundamenta\u00adle\u201d a lui Krug.<\/p>\n\n\n\n\u00cen prima lui scriere sistematic\u0103, Entwurf eines neuen Organon des Philosophie <\/em>(1801), filosoful formuleaz\u0103 o serie de considera\u021bii despre structura sistemului cunoa\u0219\u00adterii filosofice. Aceasta se divide \u00een dou\u0103 sec\u021biuni principale, una speculativ\u0103 \u0219i una moral\u0103 (\u00a78). De aici \u00eemp\u0103r\u021birea filosofiei \u00een teoretic\u0103 \u0219i practic\u0103. Filosofia teoretic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina g\u00e2ndirii (logic\u0103), cea a cunoa\u0219terii \u0219i cea a gustului (\u00a79). Filosofia practic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina dreptului, doctrina virtu\u021bii \u0219i doctrina religiei (\u00a710). Filo\u00adsofia \u00een general se \u00eemparte \u00een pur\u0103 \u0219i aplicat\u0103 (\u00a711).<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 aceste dihotomii c\u00e2t se poate de comune, Krug introduce o nou\u0103 distinc\u021bie, care \u00eei permite s\u0103-\u0219i precizeze mai bine conceptul de sistem filosofic. Filosofia practic\u0103 \u0219i cea moral\u0103, luate \u00eempreun\u0103, constituie ceea ce se poate numi filosofie derivat\u0103, prin contrast cu o filosofie mai \u00eenalt\u0103, care poate fi numit\u0103 filosofie fundamental\u0103 (\u00a712). Prezen\u021ba acestei discipline \u00een sistem este ceea ce caracterizeaz\u0103 g\u00e2ndirea lui. Influen\u021ba acesteia asupra altor filosofi care au contat \u00een spa\u021biul nostru este palpabil\u0103 (e.g. J\u00e1nos Imre). Krug argumenteaz\u0103 pentru necesitatea acestei discipline \u00een felul urm\u0103tor. Filoso\u00adfia teoretic\u0103 \u0219i cea practic\u0103 \u00ee\u0219i au fiecare principiile lor particulare, care sunt diferite, c\u0103ci obiectele acestor filosofii sunt diferite. Dar, \u00een m\u0103sura \u00een care am\u00e2ndou\u0103 sunt filo\u00adsofie, ele trebuie s\u0103 aib\u0103 \u0219i principii comune. A\u0219adar, trebuie s\u0103 existe o filosofie care s\u0103 nu fie nici pur teoretic\u0103, nici pur practic\u0103, ci ambele deodat\u0103 \u0219i care s\u0103 con\u021bin\u0103 prin\u00adcipiile comune ale filosofiei teoretice \u0219i ale celei practice. Aceasta este filosofia funda\u00admental\u0103, sau elementar\u0103, sau arhologia, \u0219tiin\u021ba principiilor filosofiei \u00een genere. Ca \u0219tiin\u00ad\u021b\u0103 a principiilor filosofiei \u00een genere, arhologia este \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 a posibilit\u0103\u021bii filosofiei \u00een genere, adic\u0103 filosofie a filosofiei (cam \u00een acela\u0219i sens, spune el, \u00een care vorbim despre o filosofie a istoriei sau a matematicii). Ea este, afirm\u0103 Krug, autenticul organon al filosofiei, \u0219i nu logica. Elaborarea ulterioar\u0103 a filosofiei fundamentale, \u00een Fundamen\u00adtalphilosophie<\/em>, comport\u0103 o reluare \u0219i dezvoltare a rezultatelor ob\u021binute \u00een Entwurf.<\/em><\/p>\n\n\n\n\u00a7. Aceste considera\u021bii metafilosofice arat\u0103 c\u0103 Krug executa varia\u021biuni pe o tem\u0103 reinholdian\u0103. Reinhold \u00eei fusese profesor la Wittemberg \u0219i \u00eei ar\u0103tase, spune el, limitele filosofiei kantiene. Krug recunoa\u0219te, a\u0219adar, influen\u021ba lui Reinhold, anterioar\u0103 celei a lui Fichte, Schelling \u0219i Jacobi. Reinhold fusese primul titular al unei catedre de \u201efiloso\u00adfie critic\u0103\u201d, unul dintre primii exponen\u021bi ai filosofiei kantiene \u00een universit\u0103\u021bile germane. Pred\u00e2nd aceast\u0103 filosofie, el a ajuns s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli cu privire la fundamentele sale \u0219i la validitatea deduc\u021biilor kantiene. Reinholt \u0219i-a propus s\u0103 reconstruiasc\u0103 filosofia critic\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 din ea o veritabil\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103. Pentru ca filosofia s\u0103 fie \u0219tiin\u021bific\u0103, ea trebuie s\u0103 devin\u0103 sistem<\/em>. Forma \u0219tiin\u021bific\u0103 este forma sistemului, filosofia \u0219tiin\u021bific\u0103 este filosofie sistematic\u0103. Reinhold s-a angajat \u00eentr-o cercetare asupra no\u021biunii de sistem al filosofiei. Orice sistem se sprijin\u0103 pe un singur principiu, din care toate celelalte propo\u00adzi\u021bii filosofice care \u00eel compun trebuie s\u0103 fie \u201ederivabile\u201d (derivarea nu se reduce la de\u00adduc\u021bia formal\u0103, de\u0219i este \u201esilogism\u201d; ea trebuie s\u0103 fie relevant\u0103 din punct de vedere al justific\u0103rii episte\u00admice). Principiul, care este o propozi\u021bie sintetic\u0103<\/em>, trebuie s\u0103 fie auto-evident, \u00eentru\u00adc\u00e2t altfel ar avea nevoie la r\u00e2ndul lui de un alt principiu din care s\u0103 fie derivat.<\/p>\n\n\n\nNoul sistem al filosofiei critice, pe care l-a propus \u0219i ap\u0103rat Reinhold \u00eentre 1789 \u0219i 1797, s-a numit Elementarphilosophie<\/em>. Influen\u021ba acestuia asupra filosofiei germane con\u00adtem\u00adporane a fost \u00eentins\u0103 \u0219i fertil\u0103. Cum s-a spus, \u201eReinhold, prin diseminarea g\u00e2ndi\u00adrii kantiene \u0219i transpunerea aceleia\u0219i g\u00e2ndiri, a oferit at\u00e2t o cale de intrare \u00een filosofia lui Kant, c\u00e2t \u0219i o problematic\u0103 irezistibil\u0103 care le-a servit drept punte filosofilor orien\u00adta\u021bi spre idealism care l-au urmat\u201d.[44]<\/sup><\/a> Fichte \u0219i t\u00e2n\u0103rul Schelling au adoptat problematica lui Reinhold \u0219i au n\u0103zuit s\u0103 dea sisteme care s\u0103 corecteze, s\u0103 extind\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fundeze filosofia critic\u0103. Este evident c\u0103 \u0219i Krug a adoptat problematica lui Reinhold \u0219i c\u0103 a sa Fundamentalphilosophie<\/em> se dore\u0219te o replic\u0103 la Elementarphilo\u00adsophie<\/em> a primului s\u0103u maestru. Dar Krug s-a inspirat \u0219i de la al\u021bi filosofi care \u00eel urmase\u00adr\u0103 pe Reinhold. \u201eSistemul sintetismului transcendental\u201d, a\u0219a cum se subintituleaz\u0103 Fundamentalphilo\u00adsophie<\/em>, este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o \u00eeng\u00e2nare a capitolelor introductive din Sistemul idealis\u00admului transcendental<\/em> (1800) al lui Schelling, care \u00eel reg\u00e2ndea pe Fichte. A\u0219adar Krug este unul dintre numero\u0219ii creatori de sistem din epoca \u201evon Kant bis Hegel\u201d, influen\u021bat de Fichte, a\u0219a cum a ajuns s\u0103 fie, pentru o vreme, \u0219i Reinhold. Krug a propus o filosofie a activit\u0103\u021bii Eului, \u00eens\u0103 a \u021binut s\u0103 se demarce de idealismul tran\u00adscendental (\u00een versiunile lui Fichte \u0219i Schelling), \u00een m\u0103sura \u00een care acesta, f\u0103c\u00e2nd din Eul absolut fundamentul \u0219i limita ultim\u0103 a filosofiei, mergea dincolo de limitele con\u0219ti\u00adin\u021bei, care, pentru Krug, disci\u00adpo\u00adlul lui Reinhold, circumscriu domeniul filosof\u0103rii. Idea\u00adlismul lui Fichte \u0219i Schelling nu este, pentru Krug, transcendental, ci transcendent<\/em>. Idealismul \u0219i realismul, pozi\u021bii antite\u00adtice, devin, numai \u00een cadrul sintetismului, care suprim\u0103 opozi\u021bia lor \u00eentr-o sintez\u0103 mai fundamental\u0103, transcendentale.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\nPrin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\nPrincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
koinai doxai<\/em> a lui Aristotel, naturae iudicia<\/em> a lui Cicero, i.e. propozi\u021biile nemijlocit evi\u00addente, care dau fundamentul oric\u0103rei demonstra\u021bii [\u2026] cu alte cuvinte, principiile pe ca\u00adre, chiar dac\u0103 sunt negate verbal, ac\u021biunea ra\u021bional\u0103 ne constr\u00e2nge s\u0103 le afirm\u0103m chiar f\u0103r\u0103 s\u0103 vrem de-a lungul \u00eentregii vie\u021bi.[9]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDe altfel, orientarea lui Rozgonyi transpare limpede \u0219i din citatul \u00een englez\u0103, din Beattie, care constituie motto-ul opusculului s\u0103u:<\/p>\n\n\n\n\nOrice ra\u021bionament s\u0103n\u0103tos trebuie s\u0103 se sprijine \u00een final pe principiile sim\u021bului comun, adic\u0103 pe principii intuitiv certe, sau intuitiv probabile; \u0219i prin urmare sim\u021bul comun este judec\u0103torul suprem al adev\u0103rului, c\u0103ruia ra\u021biunea trebuie s\u0103 i se subordoneze.[10]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAltfel spus, potrivit lui Rozgonyi, orice doctrin\u0103 filosofic\u0103 trebuie supus\u0103 criticii sim\u021bului comun. Avem aici r\u0103d\u0103cina conceptului de \u201efilosofie critic\u0103\u201d, a\u0219a cum va fi el adoptat de filosofii maghiari. Mo\u0219tenirea filosofic\u0103 transmis\u0103 de Rozgonyi a fost ten\u00addin\u021ba filosofilor maghiari de a apropia kantianismul de \u201esim\u021bul comun\u201d, cu toat\u0103 ambi\u00adguitatea \u0219i polisemia acestei no\u021biuni.[11]<\/sup><\/a> Iar aceast\u0103 linie va fi urmat\u0103 practic de to\u021bi filo\u00adsofii care au importan\u021b\u0103 pentru noi.<\/p>\n\n\n\nRozgonyi a fost v\u00e2rful de lance al opozi\u021biei la kantianism \u00een Ungaria, \u00eens\u0103 nu a fost singurul care a scris \u00eempotriva lui Kant. Un alt filosof care a scris \u00een latin\u0103, \u00een aten\u00ad\u021bia \u00eentregii Europe savante, a fost iezuitul J\u00e1nos Horv\u00e1th (1732\u20131800). \u00cen Declaratio de infirmitatis fundamentorum operis kantianae Kritik der reine Vernunft<\/em> (Datum, 1797), Horv\u00e1th \u201ea criticat subiectivismul \u0219i agnosticismul lui Kant, d\u00e2nd astfel tonul funda\u00admental al recept\u0103rii lui Kant \u00een Ungaria\u201d.[12]<\/sup><\/a> Tot \u00een latin\u0103 a scris \u0219i piaristul J\u00f3zsef Grigely, De Concordia philosophiae cum religione<\/em> (Ofen, 1796). Al\u021bi anti\u2011kantieni au fost J\u00f3zsef Ruszek (1779\u20131851), profesor de teologie, catolic, la Vesprem \u0219i Gy\u00f6rgy F\u00e9jer (1766-1851), profesor de teologie dogmatic\u0103 la Universitatea din Pesta.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Tab\u0103ra pro-kantienilor nu a dus lips\u0103 de combatan\u021bi. Poate fi men\u021bionat, \u00een prima linie, P\u00e1l S\u00e1rv\u00e1ri (1765\u20131846), cu studii la G\u00f6ttingen, elev al lui Bouterwek, autor al unei Moralis Philosophia<\/em> (1802), \u00een care este rezumat\u0103 cu multe detalii morala lui Kant. Alt\u0103 figur\u0103 notabil\u0103 a fost J\u00f3zsef Lengyel, profesor la Debrecen din 1798. A predat logica, etica, metafizica \u0219i filosofia dreptului. \u00cen metafizic\u0103 s-a luat dup\u0103 Leibniz \u0219i Wolff, \u00een logic\u0103 \u0219i etic\u0103, dup\u0103 Kant. S\u00e1muel K\u00f6teles (1770\u20131831), profesor la T\u00e2rgu Mure\u0219 (de matematic\u0103, \u0219tiin\u021ba statului \u0219i geografie) \u0219i Aiud (de filosofie, din 1818), studiase la Iena, unde l-a ascultat pe Fichte. K\u00f6teles a fost un membru marcant al parti\u00addei pro-Kant, \u00eens\u0103 nu a avut nici vreo concep\u021bie personal\u0103, nici vreo interpretare origi\u00adnal\u0103 a kantianismului, ci a predat dup\u0103 Krug[13]<\/sup><\/a>, la al c\u0103rui \u201esintetism\u201d a aderat. Au mai fost \u0219i al\u021bii[14]<\/sup><\/a>, \u00eens\u0103 cel mai important filosof pro-kantian este considerat Istvan M\u00e1rton (1760\u20131831).<\/p>\n\n\n\nM\u00e1rton studiase la liceul protestant din Debrecen p\u00e2n\u0103 \u00een 1788, unde aprofunda\u00adse filosofia wolffian\u0103. A mers apoi la G\u00f6ttingen, unde s-a familiarizat cu filosofia lui Kant. Dup\u0103 ce a studiat-o \u201ezi \u0219i noapte\u201d, merg\u00e2nd \u0219i la literatura secundar\u0103, a abando\u00adnat dogmatismul \u0219i a devenit un adept entuziast al criticismului. \u00cencep\u00e2nd din 1790 a ocupat un post de profesor la Academia reformat\u0103 din Papa, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd acolo p\u00e2n\u0103 la moartea sa. La \u00eenceput a depus eforturi pentru a impulsiona dezvoltarea filosofiei \u00een limba maghiar\u0103, public\u00e2nd Morala cre\u0219tin-teologic\u0103, sau etica <\/em>(1796), o prelucrare a Moralei teologice <\/em>a lui Wilhelm Schmidt[15]<\/sup><\/a>, \u201eatest\u00e2nd \u00eens\u0103 o cuno\u0219tin\u021b\u0103 temeinic\u0103 a filosofiei critice\u201d[16]<\/sup><\/a>. \u00cen cursurile lui din anii 1790 se servea de scrierile lui Kant.[17]<\/sup><\/a> \u00cens\u0103 dup\u0103 interzicerea lui Kant \u00een \u0219colile catolice, care s-a repercutat indirect \u0219i asupra \u0219coli\u00adlor reformate, M\u00e1rton a \u00eenceput s\u0103 se serveasc\u0103 de scrierile lui Krug, din care a \u00eentocmit un compendiu, at\u00e2t \u00een ungure\u0219te, c\u00e2t \u0219i \u00een latin\u0103. Versiunea maghiar\u0103 n\u2011a v\u0103zut nicioda\u00adt\u0103 lumina tiparului, spre deosebire de cea latin\u0103, publicat\u0103 sub titlul Systema philosophiae criticae<\/em> \u00een 1820.[18]<\/sup><\/a> Unii au v\u0103zut aici o dubl\u0103 tr\u0103dare, abandonul maghia\u00adrei pentru latin\u0103 \u0219i al lui Kant pentru Krug. \u201eTr\u0103darea\u201d a fost salutar\u0103 pentru noi. Prin aceast\u0103 isprav\u0103 de compilator \u0219i traduc\u0103tor, M\u00e1rton a afectat \u0219i direct, nu numai prin rico\u0219eu, dezvoltarea filosofiei la rom\u00e2ni. Lui M\u00e1rton, care se \u0219i \u00eent\u00e2lnise cu Krug, i se datoreaz\u0103 interesul filosofilor maghiari pentru opera lui Krug \u0219i influen\u021ba surprinz\u0103toa\u00adre a acestui filosof modest \u00een Ungaria, Transilvania \u0219i Principatele Dun\u0103rene. A\u0219a cum se \u0219tie, Simeon B\u0103rnu\u021b s-a servit de compendiul m\u00e1rtonian la Blaj, dup\u0103 care l-a \u0219i tra\u00addus \u00een rom\u00e2ne\u0219te, continu\u00e2nd s\u0103 predea dup\u0103 el. Timotei \u021aipar a urmat \u0219i el pilda lui M\u00e1rton, prelucr\u00e2nd Manualul<\/em> krughian \u0219i introduc\u00e2nd \u00een text, \u00een chip de note \u0219i remar\u00adce, extrase din alte scrieri ale filosofului german. Traduc\u0103torii \u0219i profesorii no\u0219tri au lucrat \u00een paradigma lui M\u00e1rton.<\/p>\n\n\n\nO discu\u021bie a esen\u021bialului filosofiei lui Krug trebuie am\u00e2nat\u0103 pentru moment.[19]<\/sup><\/a> Ceea ce intereseaz\u0103 acum este conceptul de \u201efilosofie critic\u0103\u201d pe care M\u00e1rton l-a elabo\u00adrat \u00een prelungirea celui al lui Krug. Definind criticismul, \u00eentr-un paragraf al Manualului de filosofie \u0219i literatur\u0103 filosofic\u0103<\/em>, Krug zice:<\/p>\n\n\n\n\n[C]ine vrea s\u0103 filosofeze corect [\u2026] trebuie pentru aceasta, \u021bin\u00e2nd cont de faptele ne\u00admijlocite ale con\u0219tiin\u021bei sale, s\u0103 caute legile originare ale activit\u0103\u021bii sale complete \u0219i as\u00adtfel s\u0103 ajung\u0103 la principii universal valabile, prin mijlocirea c\u0103rora toate adev\u0103rurile \u0219i certitudinile pot fi nu numai g\u0103site, ci \u0219i unite potrivit ideii unui \u00eentreg \u0219tiin\u021bific. Putem deci numi pe drept aceast\u0103 procedur\u0103 sintetic\u0103 sau critic\u0103, \u00een aceea c\u0103, urm\u00e2nd-o siste\u00admatic \u00een filosofare, examin\u00e2nd precis \u0219i atent fiecare afirma\u021bie \u00eenainte de a o accepta ca doctrin\u0103 \u00een sistemul nostru de convingeri, evit\u0103m orice arbitrar \u0219i orice transcenden\u021b\u0103.[20]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00cen nota la acest paragraf, citim: \u201eCriticismul nu este filosofie<\/em> critic\u0103, ci metod\u0103 <\/em>critic\u0103\u201d.[21]<\/sup><\/a> \u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>,\u00a7119, ideea era tratat\u0103 ceva mai pe larg. Acolo Krug insista c\u0103 criticismul nu trebuie confundat cu kantianismul: chiar dac\u0103 Kant a folosit, \u00een scrierile sale, metoda critic\u0103 \u00een general, \u00een anumite scrieri aceast\u0103 metod\u0103 a primit modific\u0103ri proprii numai lui Kant, care nu pot fi considerate ca determina\u021bii caracteristice ale ei. Criticismul nu trebuie confundat nici cu filosofia critic\u0103 sau kanti\u00adan\u0103; primul este metod\u0103, ultima este sistem, sistem critico-kantian; sistemul este produs dup\u0103 metoda critic\u0103 \u00een general, dar poate con\u021bine tot felul de erori particulare. Kantia\u00adnismul este pentru criticism ceea ce este pironismul pentru scepticism sau platonismul pentru dogmatism, spre exemplu. Criticismul este, fa\u021b\u0103 cu dogmatismul \u0219i scepticismul, precum sinteza fa\u021b\u0103 cu teza \u0219i antiteza, de aceea mai este numit \u0219i \u201emetod\u0103 sintetic\u0103\u201d. Nici M\u00e1rton, cum nici Krug, nu consider\u0103 c\u0103 filosofia critic\u0103 se reduce la cea a lui Kant. \u00cen prefa\u021ba la Systema philosophiae criticae <\/em>el scrie c\u0103 filosofia critic\u0103, a c\u0103rei Idee s-a realizat \u00een opera lui Kant, nu a fost epuizat\u0103 de aceast\u0103 realizare. Ea trebuie dus\u0103 mai departe prin eforturi ulterioare \u00een aceea\u0219i direc\u021bie, cu aceea\u0219i metod\u0103 ca a lui Kant, singura capabil\u0103 s\u0103 d\u0103r\u00e2me scepticismul, asigur\u00e2nd certitudinea cunoa\u0219terii uma\u00adne, s\u0103 ru\u0219ineze \u0219i s\u0103 reduc\u0103 la t\u0103cere pe vecie incredulitatea \u0219i ireligiozitatea, \u0219i s\u0103 \u00eente\u00admeieze prin asta morala \u0219i religia. <\/p>\n\n\n\n\u201eNu to\u021bi a\u0219a-zi\u0219ii filosofi critici, mai scrie Krug, sunt critici filosofici veritabili.\u201d[22]<\/sup><\/a> Dac\u0103 se reclam\u0103 drept filosof critic veritabil, el nu vrea s\u0103 fie considerat drept kantian. \u00cen Prefa\u021ba la edi\u021bia a doua a Manualului<\/em> (1822) Krug protesteaz\u0103 contra unei atare iden\u00adtific\u0103ri, spun\u00e2nd c\u0103 a \u00eenceput de la Kant, c\u00e2nd \u00ee\u0219i f\u0103cea studiile la Wittenberg, pentru c\u0103 filosofia lui era la ordinea zilei \u00een acel moment. \u00cens\u0103 Fichte, Schelling \u0219i Jacobi l-au influen\u021bat \u0219i ei \u0219i au dat g\u00e2ndirii lui o form\u0103 diferit\u0103 de cea a lui Kant. Krug afirm\u0103 c\u0103 nu a fost niciodat\u0103 un kantian \u00een sensul propriu al cuv\u00e2ntului \u0219i c\u0103, chiar dac\u0103 l-a vene\u00adrat \u0219i \u00eel venera \u00eenc\u0103 pe Kant, el nu \u0219i-a pierdut niciodat\u0103 independen\u021ba de g\u00e2ndire, nici nu \u0219i-a construit sistemul mecanic, plec\u00e2nd de la al\u021bi filosofi, ci organic, plec\u00e2nd numai de la propria lui g\u00e2ndire. Krug propune, deci, o<\/em> filosofie critic\u0103, sintetismul transcen\u00addental, diferit\u0103 de idealismul transcendental al lui Kant, o alt\u0103<\/em> filosofie critic\u0103.<\/p>\n\n\n\nNota cea mai important\u0103 a acestui concept este caracterul sintetic<\/em> al criticismului ca metod\u0103. Dogmatismul este o metod\u0103 tetic\u0103, scepticismul, una antitetic\u0103. Criticismul respinge ce e r\u0103u \u00een ambele metode \u0219i p\u0103streaz\u0103 ce e bun. El are \u00een comun cu dogma\u00adtismul faptul c\u0103 procedeaz\u0103 plec\u00e2nd de la principii, iar cu scepticismul, faptul de a nu accepta credul tot ceea ce are aparen\u021ba adev\u0103rului \u0219i a certitudinii. Criticismul nici nu accept\u0103 orice principiu, nici nu respinge totul ca fiind fals \u0219i incert. Dac\u0103 dogmatismul este un despotism filosofic \u0219i scepticismul un anarhism filosofic, criticismul este \u201eade\u00adv\u0103ratul republicanism filosofic\u201d. Iat\u0103 de ce filosoful critic procedeaz\u0103 \u00een spirit republi\u00adcan: el permite oricui poate s\u0103 justifice ra\u021bional un g\u00e2nd s\u0103 ac\u021bioneze ca un membru al comunit\u0103\u021bii filosofilor \u0219i s\u0103 propun\u0103 acel g\u00e2nd nu doar ca pe o p\u0103rere privat\u0103, ci ca pe o reprezentare a ra\u021biunii omene\u0219ti generale \u00een persoana sa, av\u00e2nd valoare de lege pentru to\u021bi concet\u0103\u021benii g\u00e2nditori. Dogmatismul nu urm\u0103re\u0219te dec\u00e2t supunerea fa\u021b\u0103 de sistemul s\u0103u, iar scepticismul condamn\u0103 dinainte orice g\u00e2nd care caut\u0103 o \u00eentemeiere \u0219tiin\u021bific\u0103. Astfel, conchide Krug, criticismul este singura metod\u0103 \u00een care libertatea judec\u0103\u021bii pro\u00adprii este compatibil\u0103 cu cea mai riguroas\u0103 legalitate (Gesetzm\u00e4\u00dfigkeit<\/em>) a g\u00e2ndirii. Criti\u00adcismul este, \u00een spirit, republican \u0219i liberal.<\/p>\n\n\n\n\u201eFoarte notabil\u0103 aceast\u0103 paralel\u0103 dintre metode filosofice \u0219i categorii politice!\u201d, exclam\u0103 J. Haj\u00f3s, discut\u00e2nd Manualul<\/em> lui Krug \u00een prelucrarea lui \u021aipar.[23]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 ana\u00adlogie este at\u00e2t de curajoas\u0103 \u00eenc\u00e2t K\u00f6teles, semnal\u00e2nd-o \u00een Enciclopedia filosofic\u0103<\/em> (1829), a sim\u021bit nevoia s\u0103 o atenueze \u0219i s\u0103 o aduc\u0103 \u00een direc\u021bia organiz\u0103rii politice exis\u00adtente: \u201eCriticismul, scrie acesta, este o monarhie filosofic\u0103 moderat\u0103, \u00een care libertatea g\u00e2ndirii se une\u0219te cu stricta legalitate\u201d[24]<\/sup><\/a>. M\u00e1rton, \u00een Prefa\u021ba compendiului de filosofie krughian\u0103, reia ideea: \u201efilosofia critic\u0103 ne scoate din dogmatismul vierm\u0103nos, din care rezult\u0103 incer\u00adti\u00adtudine \u0219i robie, aduc\u00e2ndu-ne la libertate \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 solid\u0103\u201d[25]<\/sup><\/a>. \u00cen paragraful corespunz\u0103tor (\u00a7119, observa\u021bia 1), el r\u0103m\u00e2ne fidel lui Krug: \u201eCriticismus, verus Republicanismus philosophicus\u201d[26]<\/sup><\/a>. Analogia vine \u00eens\u0103 de la Kant \u00eensu\u0219i, care scrie urm\u0103toarele:<\/p>\n\n\n\n\n\u00cen toate \u00eentreprinderile ei, ra\u021biunea trebuie s\u0103 se supun\u0103 criticii \u0219i nu poate \u00eempiedica li\u00adbertatea acesteia prin nicio interdic\u021bie, f\u0103r\u0103 a se p\u0103gubi pe sine \u00eens\u0103\u0219i \u0219i f\u0103r\u0103 a-\u0219i atrage b\u0103nuieli sup\u0103r\u0103toare. Aici nimic nu este at\u00e2t de important sub aspectul utilit\u0103\u021bii, nimic at\u00e2t de sf\u00e2nt, \u00eenc\u00e2t s\u0103 se poat\u0103 sustrage acestei anchete scrut\u0103toare \u0219i riguroase, care nu \u021bine seam\u0103 de niciun fel de autoritate personal\u0103. Pe aceast\u0103 libertate se bazeaz\u0103 chiar existen\u021ba ra\u021biunii, care nu are o autoritate dictatorial\u0103, ci a c\u0103rei decizie nu este niciodat\u0103 dec\u00e2t acordul cet\u0103\u021benilor liberi, fiecare din ei av\u00e2nd dreptul s\u0103-\u0219i poat\u0103 exprima f\u0103r\u0103 re\u00adzerve obiec\u021biile, ba chiar veto<\/em>-ul lui.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDisting\u00e2nd \u0219i abstr\u0103g\u00e2nd criticismul de kantianism, devine posibil\u0103 aplicarea conceptului \u00een istoria filosofiei. Filosofia critic\u0103 devine astfel un proiect al \u00eentregii \u201ere\u00adpublici\u201d a filosofilor, care trebuie dezvoltat prin polemica ra\u021bional\u0103 inter pares<\/em>, inclusiv prin critica doctrinelor lui Kant, care nu poate pretinde la vreo autoritate personal\u0103 particular\u0103. Aceast\u0103 critic\u0103 a kantianismului este chiar necesar\u0103, pentru a-l \u00eempiedica s\u0103 se transforme \u00eentr-un nou dogmatism. Este astfel posibil pentru un filosof s\u0103 fie deopo\u00adtriv\u0103 criticist \u0219i anti-kantian. Kantianismul \u0219i anti-kantianismul reprezint\u0103, \u00een istoria filosofiei, o antinomie a ra\u021biunii, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ideea de filosofie critic\u0103, care conduce la o redefinire a acesteia.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\n2. Wilhelm Traugott Krug (1770\u20131842)<\/strong><\/h5>\n\n\n\n\u00a7. Krug este un filosof pe care to\u021bi istoricii \u00eel consider\u0103 modest. Nici \u00een timpul vie\u021bii nu s-a bucurat de reputa\u021bia unui filosof important, \u00eens\u0103 era foarte cunoscut ca autor de scrieri populare. Ast\u0103zi, \u00eel \u00eent\u00e2lnim cel mult men\u021bionat \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Schelling, c\u0103ruia i-a cerut s\u0103-i \u201ededuc\u0103\u201d din Absolut stiloul cu care scria, \u0219i cu Hegel, care a fost suficient de agasat de aceast\u0103 cerere pentru a-i r\u0103spunde \u00eentr-un pamflet, \u201eCum \u00een\u021belege sim\u021bul comun filosofia\u201d. Dac\u0103 n-ar fi fost influen\u021ba lui \u00een lumile a doua \u0219i a treia ale filosofiei europene[28]<\/sup><\/a>, \u00een prima jum\u0103tate a secolului al 19-lea, Krug ar fi fost acoperit de uitare complet. \u00cens\u0103 importan\u021ba lui pentru acest col\u021b de lume cu greu ar putea fi subestimat\u0103. Scrierile sale au fost traduse \u00een latin\u0103, maghiar\u0103, greac\u0103, rus\u0103, polonez\u0103, suedez\u0103, rom\u00e2n\u0103 \u0219i au furnizat, nu o dat\u0103, baza \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului filosofic ele\u00admentar \u00een aceste spa\u021bii. C\u0103rui fapt i s-a datorat aceast\u0103 uimitoare popularitate? Foarte probabil, faptului c\u0103 a f\u0103cut accesibil\u0103 \u201efilosofia critic\u0103\u201d multora care \u00eel g\u0103seau pe Kant prea obscur \u0219i dificil. De altfel, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd vine vorba despre Krug se men\u021bio\u00adneaz\u0103, invariabil, c\u0103 a fost \u201esuccesorul lui Kant la K\u00f6nigsberg\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00centr-adev\u0103r, Krug a predat, din 1804 \u00een 1809, la K\u00f6nigsberg, \u00een locul lui Kant, ca\u00adre tocmai murise. Venea de la Frankfurt, unde de\u021binuse primul s\u0103u post de profesor plin (1801\u20131804), dup\u0103 mai mul\u021bi ani \u00een care fusese profesor adjunct la Wittenberg. \u00cen 1809 a plecat la Leipzig, unde a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii, \u201ecatedra lui Kant\u201d fiind ocupa\u00adt\u0103 de Herbart, p\u00e2n\u0103 \u00een 1833. Succed\u00e2ndu-i lui Kant, ai c\u0103rui pantofi erau mult prea mari pentru el, Krug nu a preluat automat \u0219i \u0219tafeta kantianismului sau rolul de scolarh al criticismului; el nu a fost chemat la K\u00f6nigsberg pentru c\u0103 ar fi fost considerat cel mai apt s\u0103 continue munca lui Kant, sau cel mai \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 predea filosofia acestuia, a\u0219a cum se d\u0103 a \u00een\u021belege c\u00e2nd se pomene\u0219te acest fapt biografic, cu care se judec\u0103 geografic \u00een istoria filosofiei. Krug \u00eensu\u0219i, cum am v\u0103zut, nu se considera un kantian veritabil. Avea Krug dreptate, sau preten\u021biile sale la independen\u021b\u0103 filosofic\u0103 erau de\u0219erte?<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Ultimul istoric important care a scris despre Krug este, poate, \u0219i cel mai com\u00adpetent \u00een materie de kantianism: este vorba despre Erich Adickes, care \u00eei consacr\u0103 c\u00e2te\u00adva pagini \u00een celebra German Kantian Bibliography<\/em>[29]<\/sup><\/a>, la aproape o jum\u0103tate de secol de la moarte. Krug \u201eintr\u0103 \u00een r\u00e2ndul f\u0103uritorilor de sistem\u201d cu scrierea sa din 1801, Entwurf eines enuen Organon des Philosophie, oder Versuch \u00fcber die Principien der philosophischen Erkenntniss <\/em>(Schi\u021b\u0103 a unui nou organon al filosofiei, sau cercetare asupra principiilor cunoa\u0219terii filosofice<\/em>).Acolo el formuleaz\u0103 un program filosofic a c\u0103rui prim\u0103 \u2013 \u0219i cea mai original\u0103, deci important\u0103 \u2013 realizare este Fundamentalphilo\u00adsophie <\/em>din 1803. Adickes consider\u0103 c\u0103 preten\u021bia lui Krug de a nu fi fost un kantian \u00een sensul strict al termenului \u201ea fost \u00een principal motivat\u0103 de vanitatea autorului [\u2026]; el a fost f\u0103cut de ea s\u0103 nege c\u0103-i este \u00eendatorat lui Kant \u0219i s\u0103 vorbeasc\u0103 despre un \u2018sistem al lui propriu\u201d[30]<\/sup><\/a>. Dar g\u00e2ndirea lui Krug a fost, \u0219i \u00eenainte de 1801 (c\u00e2nd era un \u201eKantian tolerabil-ortodox\u201d[31]<\/sup><\/a>), \u0219i dup\u0103 aceast\u0103 dat\u0103 \u201ebazat\u0103 \u00een modul cel mai hot\u0103r\u00e2t pe filosofia kantian\u0103\u201d[32]<\/sup><\/a>. Totu\u0219i, admite Adickes, \u201eel nu este un kantian \u00e0 tout prix<\/em>; are curajul opi\u00adniilor private, chiar c\u00e2nd acestea merg contra mare\u0219alului-\u0219ef de la K\u00f6nigsberg\u201d.[33]<\/sup><\/a> Iat\u0103 \u0219i aprecierea general\u0103 a filosofiei lui Krug de c\u0103tre eminentul kantolog german:<\/p>\n\n\n\n\nIdeea lui de baz\u0103 a fost s\u0103 aduc\u0103 filosofia kantian\u0103 pe c\u00e2t se poate de aproape de g\u00e2ndi\u00adrea omului mediu. De aceea el \u00eencearc\u0103 s\u0103 rotunjeasc\u0103 unghiurile ascu\u021bite, de care s-ar putea lovi inteligen\u021ba obi\u0219nuit\u0103; el elimin\u0103 toate paradoxele kantiene \u0219i d\u0103 sistemului \u00een general o form\u0103 mai pu\u021bin strict\u0103 \u0219i un colorit mai pu\u021bin viu, \u2013 astfel \u00eenc\u00e2t chiar vederile care stau cel mai departe de con\u0219tiin\u021ba educat\u0103 medie \u00ee\u0219i pierd mare parte din aparen\u021ba lor surprinz\u0103toare \u0219i stranie. Filosofia lui este o filosofie \u201ead usum Delphini\u201d. Este pre\u00adzentat\u0103 publicului \u00eentr-un stil clar \u0219i echilibrat, care curge ca murmurul voios al unui p\u00e2\u00adr\u00e2u \u00eentr-o vale u\u0219or \u00eenclinat\u0103, guraliv \u0219i neobosit, \u2013 neoferind niciodat\u0103 nici cea mai mi\u00adc\u0103 dificultate min\u021bii cititorului, \u2013 \u0219i, ca \u0219i p\u00e2r\u00e2ul, mai degrab\u0103 ocolind obstacolele dec\u00e2t \u00eenl\u0103tur\u00e2ndu-le.[34]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDin aceast\u0103 evaluare se \u00een\u021belege pentru ce a pl\u0103cut Krug \u0219i pentru ce a convenit foarte bine mi\u0219c\u0103rii spiritului maghiar de dup\u0103 polemica \u00een jurul lui Kant. Direc\u021bia acesteia fiind tocmai \u00eenspre \u00eemp\u0103carea kantianismului cu sim\u021bul comun, filosofia lui Krug a furnizat un model \u0219i materiale de construc\u021bie pentru sistemele domestice.<\/p>\n\n\n\nDar Adickes expediaz\u0103 prea dispre\u021buitor preten\u021bia lui Krug de a avea un sistem propriu \u0219i este pu\u021bin prea zelos \u00een a reduce \u201esintetismul transcendental\u201d al lui Krug la o reformulare pedant\u0103 \u0219i popular\u0103 a filosofiei lui Kant, chiar cu pre\u021bul de a diminua im\u00adportan\u021ba propriilor observa\u021bii. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 filosofia kantian\u0103 este reformulat\u0103 \u0219i resistematizat\u0103 \u00een sistemul lui Krug \u0219i c\u0103 acest sistem este construit \u00een mare parte cu prefabricate kantiene. \u00cens\u0103 filosofema central\u0103 nu este kantian\u0103. De altfel, nu exist\u0103 un consens printre istoricii filosofiei asupra pozi\u021biei lui Krug. Dintre cei mai vechi, unii \u00eel consider\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, ca apar\u021bin\u00e2nd \u0219colii lui Kant.[35]<\/sup><\/a> \u00cenc\u0103 unii, ca dezvolt\u00e2nd filosofia critic\u0103.[36]<\/sup><\/a> Al\u021bii, \u00een schimb, \u00eel trec printre \u201esemi-kantieni\u201d[37]<\/sup><\/a>, recunosc\u00e2nd influen\u021ba lui Jacobi asupra lui. \u00cenc\u0103 al\u021bii, f\u0103c\u00e2nd din aceast\u0103 influen\u021b\u0103 factorul cardinal, \u00eel \u00eencadreaz\u0103 printre adep\u021bii \u201efilosofiei credin\u021bei\u201d a lui Jacobi[38]<\/sup><\/a> sau printre \u201emistici\u201d[39]<\/sup><\/a>. Sunt \u0219i unii care \u00eei atribuie un sincretism dogmatisto-idealist.[40]<\/sup><\/a> Al\u021bii v\u0103d \u00een el un imitator al lui Fichte.[41]<\/sup><\/a> Ion Petrovici scrie \u0219i el c\u0103 \u201eKrug [\u2026] \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea un kantianism alterat cu Fichte \u0219i totodat\u0103 scobor\u00e2t din \u00een\u0103l\u021bimile sale la nivelul bunului sim\u021b comun\u201d.[42]<\/sup><\/a> Dar c\u00e2t mai poate fi numit\u0103 \u201ekantianism\u201d o astfel de concep\u021bie?<\/p>\n\n\n\nComentatori mai recen\u021bi subliniaz\u0103, pe bun\u0103 dreptate, eclectismul<\/em> metodologic al lui Krug \u0219i caracterul non-kantian, uneori chiar prekantian, al unor p\u0103r\u021bi \u00eentregi ale sistemului s\u0103u, e.g. estetica.[43]<\/sup><\/a> Doctrina central\u0103 a lui Krug, elaborat\u0103 \u00een anii 1801\u20131803, singura \u00een care se poate g\u0103si un con\u021binut relativ original, este, \u00een inten\u021bie, dac\u0103 nu \u0219i \u00een realizare, mai apropiat\u0103 de t\u00e2n\u0103rul Schelling, care \u0219i el \u00eel reg\u00e2ndea mai degrab\u0103 pe Fichte dec\u00e2t de Kant. Krug caut\u0103 concilierea idealismului \u0219i realismului, privite ca anti\u00adte\u00adtice, dintr-un punct de vedere superior, cel al \u201esintetismului transcendental\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. S\u0103 examin\u0103m pe scurt doctrina care constituie miezul \u201efilosofiei fundamenta\u00adle\u201d a lui Krug.<\/p>\n\n\n\n\u00cen prima lui scriere sistematic\u0103, Entwurf eines neuen Organon des Philosophie <\/em>(1801), filosoful formuleaz\u0103 o serie de considera\u021bii despre structura sistemului cunoa\u0219\u00adterii filosofice. Aceasta se divide \u00een dou\u0103 sec\u021biuni principale, una speculativ\u0103 \u0219i una moral\u0103 (\u00a78). De aici \u00eemp\u0103r\u021birea filosofiei \u00een teoretic\u0103 \u0219i practic\u0103. Filosofia teoretic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina g\u00e2ndirii (logic\u0103), cea a cunoa\u0219terii \u0219i cea a gustului (\u00a79). Filosofia practic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina dreptului, doctrina virtu\u021bii \u0219i doctrina religiei (\u00a710). Filo\u00adsofia \u00een general se \u00eemparte \u00een pur\u0103 \u0219i aplicat\u0103 (\u00a711).<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 aceste dihotomii c\u00e2t se poate de comune, Krug introduce o nou\u0103 distinc\u021bie, care \u00eei permite s\u0103-\u0219i precizeze mai bine conceptul de sistem filosofic. Filosofia practic\u0103 \u0219i cea moral\u0103, luate \u00eempreun\u0103, constituie ceea ce se poate numi filosofie derivat\u0103, prin contrast cu o filosofie mai \u00eenalt\u0103, care poate fi numit\u0103 filosofie fundamental\u0103 (\u00a712). Prezen\u021ba acestei discipline \u00een sistem este ceea ce caracterizeaz\u0103 g\u00e2ndirea lui. Influen\u021ba acesteia asupra altor filosofi care au contat \u00een spa\u021biul nostru este palpabil\u0103 (e.g. J\u00e1nos Imre). Krug argumenteaz\u0103 pentru necesitatea acestei discipline \u00een felul urm\u0103tor. Filoso\u00adfia teoretic\u0103 \u0219i cea practic\u0103 \u00ee\u0219i au fiecare principiile lor particulare, care sunt diferite, c\u0103ci obiectele acestor filosofii sunt diferite. Dar, \u00een m\u0103sura \u00een care am\u00e2ndou\u0103 sunt filo\u00adsofie, ele trebuie s\u0103 aib\u0103 \u0219i principii comune. A\u0219adar, trebuie s\u0103 existe o filosofie care s\u0103 nu fie nici pur teoretic\u0103, nici pur practic\u0103, ci ambele deodat\u0103 \u0219i care s\u0103 con\u021bin\u0103 prin\u00adcipiile comune ale filosofiei teoretice \u0219i ale celei practice. Aceasta este filosofia funda\u00admental\u0103, sau elementar\u0103, sau arhologia, \u0219tiin\u021ba principiilor filosofiei \u00een genere. Ca \u0219tiin\u00ad\u021b\u0103 a principiilor filosofiei \u00een genere, arhologia este \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 a posibilit\u0103\u021bii filosofiei \u00een genere, adic\u0103 filosofie a filosofiei (cam \u00een acela\u0219i sens, spune el, \u00een care vorbim despre o filosofie a istoriei sau a matematicii). Ea este, afirm\u0103 Krug, autenticul organon al filosofiei, \u0219i nu logica. Elaborarea ulterioar\u0103 a filosofiei fundamentale, \u00een Fundamen\u00adtalphilosophie<\/em>, comport\u0103 o reluare \u0219i dezvoltare a rezultatelor ob\u021binute \u00een Entwurf.<\/em><\/p>\n\n\n\n\u00a7. Aceste considera\u021bii metafilosofice arat\u0103 c\u0103 Krug executa varia\u021biuni pe o tem\u0103 reinholdian\u0103. Reinhold \u00eei fusese profesor la Wittemberg \u0219i \u00eei ar\u0103tase, spune el, limitele filosofiei kantiene. Krug recunoa\u0219te, a\u0219adar, influen\u021ba lui Reinhold, anterioar\u0103 celei a lui Fichte, Schelling \u0219i Jacobi. Reinhold fusese primul titular al unei catedre de \u201efiloso\u00adfie critic\u0103\u201d, unul dintre primii exponen\u021bi ai filosofiei kantiene \u00een universit\u0103\u021bile germane. Pred\u00e2nd aceast\u0103 filosofie, el a ajuns s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli cu privire la fundamentele sale \u0219i la validitatea deduc\u021biilor kantiene. Reinholt \u0219i-a propus s\u0103 reconstruiasc\u0103 filosofia critic\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 din ea o veritabil\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103. Pentru ca filosofia s\u0103 fie \u0219tiin\u021bific\u0103, ea trebuie s\u0103 devin\u0103 sistem<\/em>. Forma \u0219tiin\u021bific\u0103 este forma sistemului, filosofia \u0219tiin\u021bific\u0103 este filosofie sistematic\u0103. Reinhold s-a angajat \u00eentr-o cercetare asupra no\u021biunii de sistem al filosofiei. Orice sistem se sprijin\u0103 pe un singur principiu, din care toate celelalte propo\u00adzi\u021bii filosofice care \u00eel compun trebuie s\u0103 fie \u201ederivabile\u201d (derivarea nu se reduce la de\u00adduc\u021bia formal\u0103, de\u0219i este \u201esilogism\u201d; ea trebuie s\u0103 fie relevant\u0103 din punct de vedere al justific\u0103rii episte\u00admice). Principiul, care este o propozi\u021bie sintetic\u0103<\/em>, trebuie s\u0103 fie auto-evident, \u00eentru\u00adc\u00e2t altfel ar avea nevoie la r\u00e2ndul lui de un alt principiu din care s\u0103 fie derivat.<\/p>\n\n\n\nNoul sistem al filosofiei critice, pe care l-a propus \u0219i ap\u0103rat Reinhold \u00eentre 1789 \u0219i 1797, s-a numit Elementarphilosophie<\/em>. Influen\u021ba acestuia asupra filosofiei germane con\u00adtem\u00adporane a fost \u00eentins\u0103 \u0219i fertil\u0103. Cum s-a spus, \u201eReinhold, prin diseminarea g\u00e2ndi\u00adrii kantiene \u0219i transpunerea aceleia\u0219i g\u00e2ndiri, a oferit at\u00e2t o cale de intrare \u00een filosofia lui Kant, c\u00e2t \u0219i o problematic\u0103 irezistibil\u0103 care le-a servit drept punte filosofilor orien\u00adta\u021bi spre idealism care l-au urmat\u201d.[44]<\/sup><\/a> Fichte \u0219i t\u00e2n\u0103rul Schelling au adoptat problematica lui Reinhold \u0219i au n\u0103zuit s\u0103 dea sisteme care s\u0103 corecteze, s\u0103 extind\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fundeze filosofia critic\u0103. Este evident c\u0103 \u0219i Krug a adoptat problematica lui Reinhold \u0219i c\u0103 a sa Fundamentalphilosophie<\/em> se dore\u0219te o replic\u0103 la Elementarphilo\u00adsophie<\/em> a primului s\u0103u maestru. Dar Krug s-a inspirat \u0219i de la al\u021bi filosofi care \u00eel urmase\u00adr\u0103 pe Reinhold. \u201eSistemul sintetismului transcendental\u201d, a\u0219a cum se subintituleaz\u0103 Fundamentalphilo\u00adsophie<\/em>, este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o \u00eeng\u00e2nare a capitolelor introductive din Sistemul idealis\u00admului transcendental<\/em> (1800) al lui Schelling, care \u00eel reg\u00e2ndea pe Fichte. A\u0219adar Krug este unul dintre numero\u0219ii creatori de sistem din epoca \u201evon Kant bis Hegel\u201d, influen\u021bat de Fichte, a\u0219a cum a ajuns s\u0103 fie, pentru o vreme, \u0219i Reinhold. Krug a propus o filosofie a activit\u0103\u021bii Eului, \u00eens\u0103 a \u021binut s\u0103 se demarce de idealismul tran\u00adscendental (\u00een versiunile lui Fichte \u0219i Schelling), \u00een m\u0103sura \u00een care acesta, f\u0103c\u00e2nd din Eul absolut fundamentul \u0219i limita ultim\u0103 a filosofiei, mergea dincolo de limitele con\u0219ti\u00adin\u021bei, care, pentru Krug, disci\u00adpo\u00adlul lui Reinhold, circumscriu domeniul filosof\u0103rii. Idea\u00adlismul lui Fichte \u0219i Schelling nu este, pentru Krug, transcendental, ci transcendent<\/em>. Idealismul \u0219i realismul, pozi\u021bii antite\u00adtice, devin, numai \u00een cadrul sintetismului, care suprim\u0103 opozi\u021bia lor \u00eentr-o sintez\u0103 mai fundamental\u0103, transcendentale.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\nPrin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\nPrincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
De altfel, orientarea lui Rozgonyi transpare limpede \u0219i din citatul \u00een englez\u0103, din Beattie, care constituie motto-ul opusculului s\u0103u:<\/p>\n\n\n\n
\nOrice ra\u021bionament s\u0103n\u0103tos trebuie s\u0103 se sprijine \u00een final pe principiile sim\u021bului comun, adic\u0103 pe principii intuitiv certe, sau intuitiv probabile; \u0219i prin urmare sim\u021bul comun este judec\u0103torul suprem al adev\u0103rului, c\u0103ruia ra\u021biunea trebuie s\u0103 i se subordoneze.[10]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAltfel spus, potrivit lui Rozgonyi, orice doctrin\u0103 filosofic\u0103 trebuie supus\u0103 criticii sim\u021bului comun. Avem aici r\u0103d\u0103cina conceptului de \u201efilosofie critic\u0103\u201d, a\u0219a cum va fi el adoptat de filosofii maghiari. Mo\u0219tenirea filosofic\u0103 transmis\u0103 de Rozgonyi a fost ten\u00addin\u021ba filosofilor maghiari de a apropia kantianismul de \u201esim\u021bul comun\u201d, cu toat\u0103 ambi\u00adguitatea \u0219i polisemia acestei no\u021biuni.[11]<\/sup><\/a> Iar aceast\u0103 linie va fi urmat\u0103 practic de to\u021bi filo\u00adsofii care au importan\u021b\u0103 pentru noi.<\/p>\n\n\n\nRozgonyi a fost v\u00e2rful de lance al opozi\u021biei la kantianism \u00een Ungaria, \u00eens\u0103 nu a fost singurul care a scris \u00eempotriva lui Kant. Un alt filosof care a scris \u00een latin\u0103, \u00een aten\u00ad\u021bia \u00eentregii Europe savante, a fost iezuitul J\u00e1nos Horv\u00e1th (1732\u20131800). \u00cen Declaratio de infirmitatis fundamentorum operis kantianae Kritik der reine Vernunft<\/em> (Datum, 1797), Horv\u00e1th \u201ea criticat subiectivismul \u0219i agnosticismul lui Kant, d\u00e2nd astfel tonul funda\u00admental al recept\u0103rii lui Kant \u00een Ungaria\u201d.[12]<\/sup><\/a> Tot \u00een latin\u0103 a scris \u0219i piaristul J\u00f3zsef Grigely, De Concordia philosophiae cum religione<\/em> (Ofen, 1796). Al\u021bi anti\u2011kantieni au fost J\u00f3zsef Ruszek (1779\u20131851), profesor de teologie, catolic, la Vesprem \u0219i Gy\u00f6rgy F\u00e9jer (1766-1851), profesor de teologie dogmatic\u0103 la Universitatea din Pesta.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Tab\u0103ra pro-kantienilor nu a dus lips\u0103 de combatan\u021bi. Poate fi men\u021bionat, \u00een prima linie, P\u00e1l S\u00e1rv\u00e1ri (1765\u20131846), cu studii la G\u00f6ttingen, elev al lui Bouterwek, autor al unei Moralis Philosophia<\/em> (1802), \u00een care este rezumat\u0103 cu multe detalii morala lui Kant. Alt\u0103 figur\u0103 notabil\u0103 a fost J\u00f3zsef Lengyel, profesor la Debrecen din 1798. A predat logica, etica, metafizica \u0219i filosofia dreptului. \u00cen metafizic\u0103 s-a luat dup\u0103 Leibniz \u0219i Wolff, \u00een logic\u0103 \u0219i etic\u0103, dup\u0103 Kant. S\u00e1muel K\u00f6teles (1770\u20131831), profesor la T\u00e2rgu Mure\u0219 (de matematic\u0103, \u0219tiin\u021ba statului \u0219i geografie) \u0219i Aiud (de filosofie, din 1818), studiase la Iena, unde l-a ascultat pe Fichte. K\u00f6teles a fost un membru marcant al parti\u00addei pro-Kant, \u00eens\u0103 nu a avut nici vreo concep\u021bie personal\u0103, nici vreo interpretare origi\u00adnal\u0103 a kantianismului, ci a predat dup\u0103 Krug[13]<\/sup><\/a>, la al c\u0103rui \u201esintetism\u201d a aderat. Au mai fost \u0219i al\u021bii[14]<\/sup><\/a>, \u00eens\u0103 cel mai important filosof pro-kantian este considerat Istvan M\u00e1rton (1760\u20131831).<\/p>\n\n\n\nM\u00e1rton studiase la liceul protestant din Debrecen p\u00e2n\u0103 \u00een 1788, unde aprofunda\u00adse filosofia wolffian\u0103. A mers apoi la G\u00f6ttingen, unde s-a familiarizat cu filosofia lui Kant. Dup\u0103 ce a studiat-o \u201ezi \u0219i noapte\u201d, merg\u00e2nd \u0219i la literatura secundar\u0103, a abando\u00adnat dogmatismul \u0219i a devenit un adept entuziast al criticismului. \u00cencep\u00e2nd din 1790 a ocupat un post de profesor la Academia reformat\u0103 din Papa, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd acolo p\u00e2n\u0103 la moartea sa. La \u00eenceput a depus eforturi pentru a impulsiona dezvoltarea filosofiei \u00een limba maghiar\u0103, public\u00e2nd Morala cre\u0219tin-teologic\u0103, sau etica <\/em>(1796), o prelucrare a Moralei teologice <\/em>a lui Wilhelm Schmidt[15]<\/sup><\/a>, \u201eatest\u00e2nd \u00eens\u0103 o cuno\u0219tin\u021b\u0103 temeinic\u0103 a filosofiei critice\u201d[16]<\/sup><\/a>. \u00cen cursurile lui din anii 1790 se servea de scrierile lui Kant.[17]<\/sup><\/a> \u00cens\u0103 dup\u0103 interzicerea lui Kant \u00een \u0219colile catolice, care s-a repercutat indirect \u0219i asupra \u0219coli\u00adlor reformate, M\u00e1rton a \u00eenceput s\u0103 se serveasc\u0103 de scrierile lui Krug, din care a \u00eentocmit un compendiu, at\u00e2t \u00een ungure\u0219te, c\u00e2t \u0219i \u00een latin\u0103. Versiunea maghiar\u0103 n\u2011a v\u0103zut nicioda\u00adt\u0103 lumina tiparului, spre deosebire de cea latin\u0103, publicat\u0103 sub titlul Systema philosophiae criticae<\/em> \u00een 1820.[18]<\/sup><\/a> Unii au v\u0103zut aici o dubl\u0103 tr\u0103dare, abandonul maghia\u00adrei pentru latin\u0103 \u0219i al lui Kant pentru Krug. \u201eTr\u0103darea\u201d a fost salutar\u0103 pentru noi. Prin aceast\u0103 isprav\u0103 de compilator \u0219i traduc\u0103tor, M\u00e1rton a afectat \u0219i direct, nu numai prin rico\u0219eu, dezvoltarea filosofiei la rom\u00e2ni. Lui M\u00e1rton, care se \u0219i \u00eent\u00e2lnise cu Krug, i se datoreaz\u0103 interesul filosofilor maghiari pentru opera lui Krug \u0219i influen\u021ba surprinz\u0103toa\u00adre a acestui filosof modest \u00een Ungaria, Transilvania \u0219i Principatele Dun\u0103rene. A\u0219a cum se \u0219tie, Simeon B\u0103rnu\u021b s-a servit de compendiul m\u00e1rtonian la Blaj, dup\u0103 care l-a \u0219i tra\u00addus \u00een rom\u00e2ne\u0219te, continu\u00e2nd s\u0103 predea dup\u0103 el. Timotei \u021aipar a urmat \u0219i el pilda lui M\u00e1rton, prelucr\u00e2nd Manualul<\/em> krughian \u0219i introduc\u00e2nd \u00een text, \u00een chip de note \u0219i remar\u00adce, extrase din alte scrieri ale filosofului german. Traduc\u0103torii \u0219i profesorii no\u0219tri au lucrat \u00een paradigma lui M\u00e1rton.<\/p>\n\n\n\nO discu\u021bie a esen\u021bialului filosofiei lui Krug trebuie am\u00e2nat\u0103 pentru moment.[19]<\/sup><\/a> Ceea ce intereseaz\u0103 acum este conceptul de \u201efilosofie critic\u0103\u201d pe care M\u00e1rton l-a elabo\u00adrat \u00een prelungirea celui al lui Krug. Definind criticismul, \u00eentr-un paragraf al Manualului de filosofie \u0219i literatur\u0103 filosofic\u0103<\/em>, Krug zice:<\/p>\n\n\n\n\n[C]ine vrea s\u0103 filosofeze corect [\u2026] trebuie pentru aceasta, \u021bin\u00e2nd cont de faptele ne\u00admijlocite ale con\u0219tiin\u021bei sale, s\u0103 caute legile originare ale activit\u0103\u021bii sale complete \u0219i as\u00adtfel s\u0103 ajung\u0103 la principii universal valabile, prin mijlocirea c\u0103rora toate adev\u0103rurile \u0219i certitudinile pot fi nu numai g\u0103site, ci \u0219i unite potrivit ideii unui \u00eentreg \u0219tiin\u021bific. Putem deci numi pe drept aceast\u0103 procedur\u0103 sintetic\u0103 sau critic\u0103, \u00een aceea c\u0103, urm\u00e2nd-o siste\u00admatic \u00een filosofare, examin\u00e2nd precis \u0219i atent fiecare afirma\u021bie \u00eenainte de a o accepta ca doctrin\u0103 \u00een sistemul nostru de convingeri, evit\u0103m orice arbitrar \u0219i orice transcenden\u021b\u0103.[20]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00cen nota la acest paragraf, citim: \u201eCriticismul nu este filosofie<\/em> critic\u0103, ci metod\u0103 <\/em>critic\u0103\u201d.[21]<\/sup><\/a> \u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>,\u00a7119, ideea era tratat\u0103 ceva mai pe larg. Acolo Krug insista c\u0103 criticismul nu trebuie confundat cu kantianismul: chiar dac\u0103 Kant a folosit, \u00een scrierile sale, metoda critic\u0103 \u00een general, \u00een anumite scrieri aceast\u0103 metod\u0103 a primit modific\u0103ri proprii numai lui Kant, care nu pot fi considerate ca determina\u021bii caracteristice ale ei. Criticismul nu trebuie confundat nici cu filosofia critic\u0103 sau kanti\u00adan\u0103; primul este metod\u0103, ultima este sistem, sistem critico-kantian; sistemul este produs dup\u0103 metoda critic\u0103 \u00een general, dar poate con\u021bine tot felul de erori particulare. Kantia\u00adnismul este pentru criticism ceea ce este pironismul pentru scepticism sau platonismul pentru dogmatism, spre exemplu. Criticismul este, fa\u021b\u0103 cu dogmatismul \u0219i scepticismul, precum sinteza fa\u021b\u0103 cu teza \u0219i antiteza, de aceea mai este numit \u0219i \u201emetod\u0103 sintetic\u0103\u201d. Nici M\u00e1rton, cum nici Krug, nu consider\u0103 c\u0103 filosofia critic\u0103 se reduce la cea a lui Kant. \u00cen prefa\u021ba la Systema philosophiae criticae <\/em>el scrie c\u0103 filosofia critic\u0103, a c\u0103rei Idee s-a realizat \u00een opera lui Kant, nu a fost epuizat\u0103 de aceast\u0103 realizare. Ea trebuie dus\u0103 mai departe prin eforturi ulterioare \u00een aceea\u0219i direc\u021bie, cu aceea\u0219i metod\u0103 ca a lui Kant, singura capabil\u0103 s\u0103 d\u0103r\u00e2me scepticismul, asigur\u00e2nd certitudinea cunoa\u0219terii uma\u00adne, s\u0103 ru\u0219ineze \u0219i s\u0103 reduc\u0103 la t\u0103cere pe vecie incredulitatea \u0219i ireligiozitatea, \u0219i s\u0103 \u00eente\u00admeieze prin asta morala \u0219i religia. <\/p>\n\n\n\n\u201eNu to\u021bi a\u0219a-zi\u0219ii filosofi critici, mai scrie Krug, sunt critici filosofici veritabili.\u201d[22]<\/sup><\/a> Dac\u0103 se reclam\u0103 drept filosof critic veritabil, el nu vrea s\u0103 fie considerat drept kantian. \u00cen Prefa\u021ba la edi\u021bia a doua a Manualului<\/em> (1822) Krug protesteaz\u0103 contra unei atare iden\u00adtific\u0103ri, spun\u00e2nd c\u0103 a \u00eenceput de la Kant, c\u00e2nd \u00ee\u0219i f\u0103cea studiile la Wittenberg, pentru c\u0103 filosofia lui era la ordinea zilei \u00een acel moment. \u00cens\u0103 Fichte, Schelling \u0219i Jacobi l-au influen\u021bat \u0219i ei \u0219i au dat g\u00e2ndirii lui o form\u0103 diferit\u0103 de cea a lui Kant. Krug afirm\u0103 c\u0103 nu a fost niciodat\u0103 un kantian \u00een sensul propriu al cuv\u00e2ntului \u0219i c\u0103, chiar dac\u0103 l-a vene\u00adrat \u0219i \u00eel venera \u00eenc\u0103 pe Kant, el nu \u0219i-a pierdut niciodat\u0103 independen\u021ba de g\u00e2ndire, nici nu \u0219i-a construit sistemul mecanic, plec\u00e2nd de la al\u021bi filosofi, ci organic, plec\u00e2nd numai de la propria lui g\u00e2ndire. Krug propune, deci, o<\/em> filosofie critic\u0103, sintetismul transcen\u00addental, diferit\u0103 de idealismul transcendental al lui Kant, o alt\u0103<\/em> filosofie critic\u0103.<\/p>\n\n\n\nNota cea mai important\u0103 a acestui concept este caracterul sintetic<\/em> al criticismului ca metod\u0103. Dogmatismul este o metod\u0103 tetic\u0103, scepticismul, una antitetic\u0103. Criticismul respinge ce e r\u0103u \u00een ambele metode \u0219i p\u0103streaz\u0103 ce e bun. El are \u00een comun cu dogma\u00adtismul faptul c\u0103 procedeaz\u0103 plec\u00e2nd de la principii, iar cu scepticismul, faptul de a nu accepta credul tot ceea ce are aparen\u021ba adev\u0103rului \u0219i a certitudinii. Criticismul nici nu accept\u0103 orice principiu, nici nu respinge totul ca fiind fals \u0219i incert. Dac\u0103 dogmatismul este un despotism filosofic \u0219i scepticismul un anarhism filosofic, criticismul este \u201eade\u00adv\u0103ratul republicanism filosofic\u201d. Iat\u0103 de ce filosoful critic procedeaz\u0103 \u00een spirit republi\u00adcan: el permite oricui poate s\u0103 justifice ra\u021bional un g\u00e2nd s\u0103 ac\u021bioneze ca un membru al comunit\u0103\u021bii filosofilor \u0219i s\u0103 propun\u0103 acel g\u00e2nd nu doar ca pe o p\u0103rere privat\u0103, ci ca pe o reprezentare a ra\u021biunii omene\u0219ti generale \u00een persoana sa, av\u00e2nd valoare de lege pentru to\u021bi concet\u0103\u021benii g\u00e2nditori. Dogmatismul nu urm\u0103re\u0219te dec\u00e2t supunerea fa\u021b\u0103 de sistemul s\u0103u, iar scepticismul condamn\u0103 dinainte orice g\u00e2nd care caut\u0103 o \u00eentemeiere \u0219tiin\u021bific\u0103. Astfel, conchide Krug, criticismul este singura metod\u0103 \u00een care libertatea judec\u0103\u021bii pro\u00adprii este compatibil\u0103 cu cea mai riguroas\u0103 legalitate (Gesetzm\u00e4\u00dfigkeit<\/em>) a g\u00e2ndirii. Criti\u00adcismul este, \u00een spirit, republican \u0219i liberal.<\/p>\n\n\n\n\u201eFoarte notabil\u0103 aceast\u0103 paralel\u0103 dintre metode filosofice \u0219i categorii politice!\u201d, exclam\u0103 J. Haj\u00f3s, discut\u00e2nd Manualul<\/em> lui Krug \u00een prelucrarea lui \u021aipar.[23]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 ana\u00adlogie este at\u00e2t de curajoas\u0103 \u00eenc\u00e2t K\u00f6teles, semnal\u00e2nd-o \u00een Enciclopedia filosofic\u0103<\/em> (1829), a sim\u021bit nevoia s\u0103 o atenueze \u0219i s\u0103 o aduc\u0103 \u00een direc\u021bia organiz\u0103rii politice exis\u00adtente: \u201eCriticismul, scrie acesta, este o monarhie filosofic\u0103 moderat\u0103, \u00een care libertatea g\u00e2ndirii se une\u0219te cu stricta legalitate\u201d[24]<\/sup><\/a>. M\u00e1rton, \u00een Prefa\u021ba compendiului de filosofie krughian\u0103, reia ideea: \u201efilosofia critic\u0103 ne scoate din dogmatismul vierm\u0103nos, din care rezult\u0103 incer\u00adti\u00adtudine \u0219i robie, aduc\u00e2ndu-ne la libertate \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 solid\u0103\u201d[25]<\/sup><\/a>. \u00cen paragraful corespunz\u0103tor (\u00a7119, observa\u021bia 1), el r\u0103m\u00e2ne fidel lui Krug: \u201eCriticismus, verus Republicanismus philosophicus\u201d[26]<\/sup><\/a>. Analogia vine \u00eens\u0103 de la Kant \u00eensu\u0219i, care scrie urm\u0103toarele:<\/p>\n\n\n\n\n\u00cen toate \u00eentreprinderile ei, ra\u021biunea trebuie s\u0103 se supun\u0103 criticii \u0219i nu poate \u00eempiedica li\u00adbertatea acesteia prin nicio interdic\u021bie, f\u0103r\u0103 a se p\u0103gubi pe sine \u00eens\u0103\u0219i \u0219i f\u0103r\u0103 a-\u0219i atrage b\u0103nuieli sup\u0103r\u0103toare. Aici nimic nu este at\u00e2t de important sub aspectul utilit\u0103\u021bii, nimic at\u00e2t de sf\u00e2nt, \u00eenc\u00e2t s\u0103 se poat\u0103 sustrage acestei anchete scrut\u0103toare \u0219i riguroase, care nu \u021bine seam\u0103 de niciun fel de autoritate personal\u0103. Pe aceast\u0103 libertate se bazeaz\u0103 chiar existen\u021ba ra\u021biunii, care nu are o autoritate dictatorial\u0103, ci a c\u0103rei decizie nu este niciodat\u0103 dec\u00e2t acordul cet\u0103\u021benilor liberi, fiecare din ei av\u00e2nd dreptul s\u0103-\u0219i poat\u0103 exprima f\u0103r\u0103 re\u00adzerve obiec\u021biile, ba chiar veto<\/em>-ul lui.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDisting\u00e2nd \u0219i abstr\u0103g\u00e2nd criticismul de kantianism, devine posibil\u0103 aplicarea conceptului \u00een istoria filosofiei. Filosofia critic\u0103 devine astfel un proiect al \u00eentregii \u201ere\u00adpublici\u201d a filosofilor, care trebuie dezvoltat prin polemica ra\u021bional\u0103 inter pares<\/em>, inclusiv prin critica doctrinelor lui Kant, care nu poate pretinde la vreo autoritate personal\u0103 particular\u0103. Aceast\u0103 critic\u0103 a kantianismului este chiar necesar\u0103, pentru a-l \u00eempiedica s\u0103 se transforme \u00eentr-un nou dogmatism. Este astfel posibil pentru un filosof s\u0103 fie deopo\u00adtriv\u0103 criticist \u0219i anti-kantian. Kantianismul \u0219i anti-kantianismul reprezint\u0103, \u00een istoria filosofiei, o antinomie a ra\u021biunii, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ideea de filosofie critic\u0103, care conduce la o redefinire a acesteia.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\n2. Wilhelm Traugott Krug (1770\u20131842)<\/strong><\/h5>\n\n\n\n\u00a7. Krug este un filosof pe care to\u021bi istoricii \u00eel consider\u0103 modest. Nici \u00een timpul vie\u021bii nu s-a bucurat de reputa\u021bia unui filosof important, \u00eens\u0103 era foarte cunoscut ca autor de scrieri populare. Ast\u0103zi, \u00eel \u00eent\u00e2lnim cel mult men\u021bionat \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Schelling, c\u0103ruia i-a cerut s\u0103-i \u201ededuc\u0103\u201d din Absolut stiloul cu care scria, \u0219i cu Hegel, care a fost suficient de agasat de aceast\u0103 cerere pentru a-i r\u0103spunde \u00eentr-un pamflet, \u201eCum \u00een\u021belege sim\u021bul comun filosofia\u201d. Dac\u0103 n-ar fi fost influen\u021ba lui \u00een lumile a doua \u0219i a treia ale filosofiei europene[28]<\/sup><\/a>, \u00een prima jum\u0103tate a secolului al 19-lea, Krug ar fi fost acoperit de uitare complet. \u00cens\u0103 importan\u021ba lui pentru acest col\u021b de lume cu greu ar putea fi subestimat\u0103. Scrierile sale au fost traduse \u00een latin\u0103, maghiar\u0103, greac\u0103, rus\u0103, polonez\u0103, suedez\u0103, rom\u00e2n\u0103 \u0219i au furnizat, nu o dat\u0103, baza \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului filosofic ele\u00admentar \u00een aceste spa\u021bii. C\u0103rui fapt i s-a datorat aceast\u0103 uimitoare popularitate? Foarte probabil, faptului c\u0103 a f\u0103cut accesibil\u0103 \u201efilosofia critic\u0103\u201d multora care \u00eel g\u0103seau pe Kant prea obscur \u0219i dificil. De altfel, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd vine vorba despre Krug se men\u021bio\u00adneaz\u0103, invariabil, c\u0103 a fost \u201esuccesorul lui Kant la K\u00f6nigsberg\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00centr-adev\u0103r, Krug a predat, din 1804 \u00een 1809, la K\u00f6nigsberg, \u00een locul lui Kant, ca\u00adre tocmai murise. Venea de la Frankfurt, unde de\u021binuse primul s\u0103u post de profesor plin (1801\u20131804), dup\u0103 mai mul\u021bi ani \u00een care fusese profesor adjunct la Wittenberg. \u00cen 1809 a plecat la Leipzig, unde a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii, \u201ecatedra lui Kant\u201d fiind ocupa\u00adt\u0103 de Herbart, p\u00e2n\u0103 \u00een 1833. Succed\u00e2ndu-i lui Kant, ai c\u0103rui pantofi erau mult prea mari pentru el, Krug nu a preluat automat \u0219i \u0219tafeta kantianismului sau rolul de scolarh al criticismului; el nu a fost chemat la K\u00f6nigsberg pentru c\u0103 ar fi fost considerat cel mai apt s\u0103 continue munca lui Kant, sau cel mai \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 predea filosofia acestuia, a\u0219a cum se d\u0103 a \u00een\u021belege c\u00e2nd se pomene\u0219te acest fapt biografic, cu care se judec\u0103 geografic \u00een istoria filosofiei. Krug \u00eensu\u0219i, cum am v\u0103zut, nu se considera un kantian veritabil. Avea Krug dreptate, sau preten\u021biile sale la independen\u021b\u0103 filosofic\u0103 erau de\u0219erte?<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Ultimul istoric important care a scris despre Krug este, poate, \u0219i cel mai com\u00adpetent \u00een materie de kantianism: este vorba despre Erich Adickes, care \u00eei consacr\u0103 c\u00e2te\u00adva pagini \u00een celebra German Kantian Bibliography<\/em>[29]<\/sup><\/a>, la aproape o jum\u0103tate de secol de la moarte. Krug \u201eintr\u0103 \u00een r\u00e2ndul f\u0103uritorilor de sistem\u201d cu scrierea sa din 1801, Entwurf eines enuen Organon des Philosophie, oder Versuch \u00fcber die Principien der philosophischen Erkenntniss <\/em>(Schi\u021b\u0103 a unui nou organon al filosofiei, sau cercetare asupra principiilor cunoa\u0219terii filosofice<\/em>).Acolo el formuleaz\u0103 un program filosofic a c\u0103rui prim\u0103 \u2013 \u0219i cea mai original\u0103, deci important\u0103 \u2013 realizare este Fundamentalphilo\u00adsophie <\/em>din 1803. Adickes consider\u0103 c\u0103 preten\u021bia lui Krug de a nu fi fost un kantian \u00een sensul strict al termenului \u201ea fost \u00een principal motivat\u0103 de vanitatea autorului [\u2026]; el a fost f\u0103cut de ea s\u0103 nege c\u0103-i este \u00eendatorat lui Kant \u0219i s\u0103 vorbeasc\u0103 despre un \u2018sistem al lui propriu\u201d[30]<\/sup><\/a>. Dar g\u00e2ndirea lui Krug a fost, \u0219i \u00eenainte de 1801 (c\u00e2nd era un \u201eKantian tolerabil-ortodox\u201d[31]<\/sup><\/a>), \u0219i dup\u0103 aceast\u0103 dat\u0103 \u201ebazat\u0103 \u00een modul cel mai hot\u0103r\u00e2t pe filosofia kantian\u0103\u201d[32]<\/sup><\/a>. Totu\u0219i, admite Adickes, \u201eel nu este un kantian \u00e0 tout prix<\/em>; are curajul opi\u00adniilor private, chiar c\u00e2nd acestea merg contra mare\u0219alului-\u0219ef de la K\u00f6nigsberg\u201d.[33]<\/sup><\/a> Iat\u0103 \u0219i aprecierea general\u0103 a filosofiei lui Krug de c\u0103tre eminentul kantolog german:<\/p>\n\n\n\n\nIdeea lui de baz\u0103 a fost s\u0103 aduc\u0103 filosofia kantian\u0103 pe c\u00e2t se poate de aproape de g\u00e2ndi\u00adrea omului mediu. De aceea el \u00eencearc\u0103 s\u0103 rotunjeasc\u0103 unghiurile ascu\u021bite, de care s-ar putea lovi inteligen\u021ba obi\u0219nuit\u0103; el elimin\u0103 toate paradoxele kantiene \u0219i d\u0103 sistemului \u00een general o form\u0103 mai pu\u021bin strict\u0103 \u0219i un colorit mai pu\u021bin viu, \u2013 astfel \u00eenc\u00e2t chiar vederile care stau cel mai departe de con\u0219tiin\u021ba educat\u0103 medie \u00ee\u0219i pierd mare parte din aparen\u021ba lor surprinz\u0103toare \u0219i stranie. Filosofia lui este o filosofie \u201ead usum Delphini\u201d. Este pre\u00adzentat\u0103 publicului \u00eentr-un stil clar \u0219i echilibrat, care curge ca murmurul voios al unui p\u00e2\u00adr\u00e2u \u00eentr-o vale u\u0219or \u00eenclinat\u0103, guraliv \u0219i neobosit, \u2013 neoferind niciodat\u0103 nici cea mai mi\u00adc\u0103 dificultate min\u021bii cititorului, \u2013 \u0219i, ca \u0219i p\u00e2r\u00e2ul, mai degrab\u0103 ocolind obstacolele dec\u00e2t \u00eenl\u0103tur\u00e2ndu-le.[34]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDin aceast\u0103 evaluare se \u00een\u021belege pentru ce a pl\u0103cut Krug \u0219i pentru ce a convenit foarte bine mi\u0219c\u0103rii spiritului maghiar de dup\u0103 polemica \u00een jurul lui Kant. Direc\u021bia acesteia fiind tocmai \u00eenspre \u00eemp\u0103carea kantianismului cu sim\u021bul comun, filosofia lui Krug a furnizat un model \u0219i materiale de construc\u021bie pentru sistemele domestice.<\/p>\n\n\n\nDar Adickes expediaz\u0103 prea dispre\u021buitor preten\u021bia lui Krug de a avea un sistem propriu \u0219i este pu\u021bin prea zelos \u00een a reduce \u201esintetismul transcendental\u201d al lui Krug la o reformulare pedant\u0103 \u0219i popular\u0103 a filosofiei lui Kant, chiar cu pre\u021bul de a diminua im\u00adportan\u021ba propriilor observa\u021bii. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 filosofia kantian\u0103 este reformulat\u0103 \u0219i resistematizat\u0103 \u00een sistemul lui Krug \u0219i c\u0103 acest sistem este construit \u00een mare parte cu prefabricate kantiene. \u00cens\u0103 filosofema central\u0103 nu este kantian\u0103. De altfel, nu exist\u0103 un consens printre istoricii filosofiei asupra pozi\u021biei lui Krug. Dintre cei mai vechi, unii \u00eel consider\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, ca apar\u021bin\u00e2nd \u0219colii lui Kant.[35]<\/sup><\/a> \u00cenc\u0103 unii, ca dezvolt\u00e2nd filosofia critic\u0103.[36]<\/sup><\/a> Al\u021bii, \u00een schimb, \u00eel trec printre \u201esemi-kantieni\u201d[37]<\/sup><\/a>, recunosc\u00e2nd influen\u021ba lui Jacobi asupra lui. \u00cenc\u0103 al\u021bii, f\u0103c\u00e2nd din aceast\u0103 influen\u021b\u0103 factorul cardinal, \u00eel \u00eencadreaz\u0103 printre adep\u021bii \u201efilosofiei credin\u021bei\u201d a lui Jacobi[38]<\/sup><\/a> sau printre \u201emistici\u201d[39]<\/sup><\/a>. Sunt \u0219i unii care \u00eei atribuie un sincretism dogmatisto-idealist.[40]<\/sup><\/a> Al\u021bii v\u0103d \u00een el un imitator al lui Fichte.[41]<\/sup><\/a> Ion Petrovici scrie \u0219i el c\u0103 \u201eKrug [\u2026] \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea un kantianism alterat cu Fichte \u0219i totodat\u0103 scobor\u00e2t din \u00een\u0103l\u021bimile sale la nivelul bunului sim\u021b comun\u201d.[42]<\/sup><\/a> Dar c\u00e2t mai poate fi numit\u0103 \u201ekantianism\u201d o astfel de concep\u021bie?<\/p>\n\n\n\nComentatori mai recen\u021bi subliniaz\u0103, pe bun\u0103 dreptate, eclectismul<\/em> metodologic al lui Krug \u0219i caracterul non-kantian, uneori chiar prekantian, al unor p\u0103r\u021bi \u00eentregi ale sistemului s\u0103u, e.g. estetica.[43]<\/sup><\/a> Doctrina central\u0103 a lui Krug, elaborat\u0103 \u00een anii 1801\u20131803, singura \u00een care se poate g\u0103si un con\u021binut relativ original, este, \u00een inten\u021bie, dac\u0103 nu \u0219i \u00een realizare, mai apropiat\u0103 de t\u00e2n\u0103rul Schelling, care \u0219i el \u00eel reg\u00e2ndea mai degrab\u0103 pe Fichte dec\u00e2t de Kant. Krug caut\u0103 concilierea idealismului \u0219i realismului, privite ca anti\u00adte\u00adtice, dintr-un punct de vedere superior, cel al \u201esintetismului transcendental\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. S\u0103 examin\u0103m pe scurt doctrina care constituie miezul \u201efilosofiei fundamenta\u00adle\u201d a lui Krug.<\/p>\n\n\n\n\u00cen prima lui scriere sistematic\u0103, Entwurf eines neuen Organon des Philosophie <\/em>(1801), filosoful formuleaz\u0103 o serie de considera\u021bii despre structura sistemului cunoa\u0219\u00adterii filosofice. Aceasta se divide \u00een dou\u0103 sec\u021biuni principale, una speculativ\u0103 \u0219i una moral\u0103 (\u00a78). De aici \u00eemp\u0103r\u021birea filosofiei \u00een teoretic\u0103 \u0219i practic\u0103. Filosofia teoretic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina g\u00e2ndirii (logic\u0103), cea a cunoa\u0219terii \u0219i cea a gustului (\u00a79). Filosofia practic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina dreptului, doctrina virtu\u021bii \u0219i doctrina religiei (\u00a710). Filo\u00adsofia \u00een general se \u00eemparte \u00een pur\u0103 \u0219i aplicat\u0103 (\u00a711).<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 aceste dihotomii c\u00e2t se poate de comune, Krug introduce o nou\u0103 distinc\u021bie, care \u00eei permite s\u0103-\u0219i precizeze mai bine conceptul de sistem filosofic. Filosofia practic\u0103 \u0219i cea moral\u0103, luate \u00eempreun\u0103, constituie ceea ce se poate numi filosofie derivat\u0103, prin contrast cu o filosofie mai \u00eenalt\u0103, care poate fi numit\u0103 filosofie fundamental\u0103 (\u00a712). Prezen\u021ba acestei discipline \u00een sistem este ceea ce caracterizeaz\u0103 g\u00e2ndirea lui. Influen\u021ba acesteia asupra altor filosofi care au contat \u00een spa\u021biul nostru este palpabil\u0103 (e.g. J\u00e1nos Imre). Krug argumenteaz\u0103 pentru necesitatea acestei discipline \u00een felul urm\u0103tor. Filoso\u00adfia teoretic\u0103 \u0219i cea practic\u0103 \u00ee\u0219i au fiecare principiile lor particulare, care sunt diferite, c\u0103ci obiectele acestor filosofii sunt diferite. Dar, \u00een m\u0103sura \u00een care am\u00e2ndou\u0103 sunt filo\u00adsofie, ele trebuie s\u0103 aib\u0103 \u0219i principii comune. A\u0219adar, trebuie s\u0103 existe o filosofie care s\u0103 nu fie nici pur teoretic\u0103, nici pur practic\u0103, ci ambele deodat\u0103 \u0219i care s\u0103 con\u021bin\u0103 prin\u00adcipiile comune ale filosofiei teoretice \u0219i ale celei practice. Aceasta este filosofia funda\u00admental\u0103, sau elementar\u0103, sau arhologia, \u0219tiin\u021ba principiilor filosofiei \u00een genere. Ca \u0219tiin\u00ad\u021b\u0103 a principiilor filosofiei \u00een genere, arhologia este \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 a posibilit\u0103\u021bii filosofiei \u00een genere, adic\u0103 filosofie a filosofiei (cam \u00een acela\u0219i sens, spune el, \u00een care vorbim despre o filosofie a istoriei sau a matematicii). Ea este, afirm\u0103 Krug, autenticul organon al filosofiei, \u0219i nu logica. Elaborarea ulterioar\u0103 a filosofiei fundamentale, \u00een Fundamen\u00adtalphilosophie<\/em>, comport\u0103 o reluare \u0219i dezvoltare a rezultatelor ob\u021binute \u00een Entwurf.<\/em><\/p>\n\n\n\n\u00a7. Aceste considera\u021bii metafilosofice arat\u0103 c\u0103 Krug executa varia\u021biuni pe o tem\u0103 reinholdian\u0103. Reinhold \u00eei fusese profesor la Wittemberg \u0219i \u00eei ar\u0103tase, spune el, limitele filosofiei kantiene. Krug recunoa\u0219te, a\u0219adar, influen\u021ba lui Reinhold, anterioar\u0103 celei a lui Fichte, Schelling \u0219i Jacobi. Reinhold fusese primul titular al unei catedre de \u201efiloso\u00adfie critic\u0103\u201d, unul dintre primii exponen\u021bi ai filosofiei kantiene \u00een universit\u0103\u021bile germane. Pred\u00e2nd aceast\u0103 filosofie, el a ajuns s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli cu privire la fundamentele sale \u0219i la validitatea deduc\u021biilor kantiene. Reinholt \u0219i-a propus s\u0103 reconstruiasc\u0103 filosofia critic\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 din ea o veritabil\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103. Pentru ca filosofia s\u0103 fie \u0219tiin\u021bific\u0103, ea trebuie s\u0103 devin\u0103 sistem<\/em>. Forma \u0219tiin\u021bific\u0103 este forma sistemului, filosofia \u0219tiin\u021bific\u0103 este filosofie sistematic\u0103. Reinhold s-a angajat \u00eentr-o cercetare asupra no\u021biunii de sistem al filosofiei. Orice sistem se sprijin\u0103 pe un singur principiu, din care toate celelalte propo\u00adzi\u021bii filosofice care \u00eel compun trebuie s\u0103 fie \u201ederivabile\u201d (derivarea nu se reduce la de\u00adduc\u021bia formal\u0103, de\u0219i este \u201esilogism\u201d; ea trebuie s\u0103 fie relevant\u0103 din punct de vedere al justific\u0103rii episte\u00admice). Principiul, care este o propozi\u021bie sintetic\u0103<\/em>, trebuie s\u0103 fie auto-evident, \u00eentru\u00adc\u00e2t altfel ar avea nevoie la r\u00e2ndul lui de un alt principiu din care s\u0103 fie derivat.<\/p>\n\n\n\nNoul sistem al filosofiei critice, pe care l-a propus \u0219i ap\u0103rat Reinhold \u00eentre 1789 \u0219i 1797, s-a numit Elementarphilosophie<\/em>. Influen\u021ba acestuia asupra filosofiei germane con\u00adtem\u00adporane a fost \u00eentins\u0103 \u0219i fertil\u0103. Cum s-a spus, \u201eReinhold, prin diseminarea g\u00e2ndi\u00adrii kantiene \u0219i transpunerea aceleia\u0219i g\u00e2ndiri, a oferit at\u00e2t o cale de intrare \u00een filosofia lui Kant, c\u00e2t \u0219i o problematic\u0103 irezistibil\u0103 care le-a servit drept punte filosofilor orien\u00adta\u021bi spre idealism care l-au urmat\u201d.[44]<\/sup><\/a> Fichte \u0219i t\u00e2n\u0103rul Schelling au adoptat problematica lui Reinhold \u0219i au n\u0103zuit s\u0103 dea sisteme care s\u0103 corecteze, s\u0103 extind\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fundeze filosofia critic\u0103. Este evident c\u0103 \u0219i Krug a adoptat problematica lui Reinhold \u0219i c\u0103 a sa Fundamentalphilosophie<\/em> se dore\u0219te o replic\u0103 la Elementarphilo\u00adsophie<\/em> a primului s\u0103u maestru. Dar Krug s-a inspirat \u0219i de la al\u021bi filosofi care \u00eel urmase\u00adr\u0103 pe Reinhold. \u201eSistemul sintetismului transcendental\u201d, a\u0219a cum se subintituleaz\u0103 Fundamentalphilo\u00adsophie<\/em>, este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o \u00eeng\u00e2nare a capitolelor introductive din Sistemul idealis\u00admului transcendental<\/em> (1800) al lui Schelling, care \u00eel reg\u00e2ndea pe Fichte. A\u0219adar Krug este unul dintre numero\u0219ii creatori de sistem din epoca \u201evon Kant bis Hegel\u201d, influen\u021bat de Fichte, a\u0219a cum a ajuns s\u0103 fie, pentru o vreme, \u0219i Reinhold. Krug a propus o filosofie a activit\u0103\u021bii Eului, \u00eens\u0103 a \u021binut s\u0103 se demarce de idealismul tran\u00adscendental (\u00een versiunile lui Fichte \u0219i Schelling), \u00een m\u0103sura \u00een care acesta, f\u0103c\u00e2nd din Eul absolut fundamentul \u0219i limita ultim\u0103 a filosofiei, mergea dincolo de limitele con\u0219ti\u00adin\u021bei, care, pentru Krug, disci\u00adpo\u00adlul lui Reinhold, circumscriu domeniul filosof\u0103rii. Idea\u00adlismul lui Fichte \u0219i Schelling nu este, pentru Krug, transcendental, ci transcendent<\/em>. Idealismul \u0219i realismul, pozi\u021bii antite\u00adtice, devin, numai \u00een cadrul sintetismului, care suprim\u0103 opozi\u021bia lor \u00eentr-o sintez\u0103 mai fundamental\u0103, transcendentale.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\nPrin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\nPrincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
Orice ra\u021bionament s\u0103n\u0103tos trebuie s\u0103 se sprijine \u00een final pe principiile sim\u021bului comun, adic\u0103 pe principii intuitiv certe, sau intuitiv probabile; \u0219i prin urmare sim\u021bul comun este judec\u0103torul suprem al adev\u0103rului, c\u0103ruia ra\u021biunea trebuie s\u0103 i se subordoneze.[10]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAltfel spus, potrivit lui Rozgonyi, orice doctrin\u0103 filosofic\u0103 trebuie supus\u0103 criticii sim\u021bului comun. Avem aici r\u0103d\u0103cina conceptului de \u201efilosofie critic\u0103\u201d, a\u0219a cum va fi el adoptat de filosofii maghiari. Mo\u0219tenirea filosofic\u0103 transmis\u0103 de Rozgonyi a fost ten\u00addin\u021ba filosofilor maghiari de a apropia kantianismul de \u201esim\u021bul comun\u201d, cu toat\u0103 ambi\u00adguitatea \u0219i polisemia acestei no\u021biuni.[11]<\/sup><\/a> Iar aceast\u0103 linie va fi urmat\u0103 practic de to\u021bi filo\u00adsofii care au importan\u021b\u0103 pentru noi.<\/p>\n\n\n\nRozgonyi a fost v\u00e2rful de lance al opozi\u021biei la kantianism \u00een Ungaria, \u00eens\u0103 nu a fost singurul care a scris \u00eempotriva lui Kant. Un alt filosof care a scris \u00een latin\u0103, \u00een aten\u00ad\u021bia \u00eentregii Europe savante, a fost iezuitul J\u00e1nos Horv\u00e1th (1732\u20131800). \u00cen Declaratio de infirmitatis fundamentorum operis kantianae Kritik der reine Vernunft<\/em> (Datum, 1797), Horv\u00e1th \u201ea criticat subiectivismul \u0219i agnosticismul lui Kant, d\u00e2nd astfel tonul funda\u00admental al recept\u0103rii lui Kant \u00een Ungaria\u201d.[12]<\/sup><\/a> Tot \u00een latin\u0103 a scris \u0219i piaristul J\u00f3zsef Grigely, De Concordia philosophiae cum religione<\/em> (Ofen, 1796). Al\u021bi anti\u2011kantieni au fost J\u00f3zsef Ruszek (1779\u20131851), profesor de teologie, catolic, la Vesprem \u0219i Gy\u00f6rgy F\u00e9jer (1766-1851), profesor de teologie dogmatic\u0103 la Universitatea din Pesta.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Tab\u0103ra pro-kantienilor nu a dus lips\u0103 de combatan\u021bi. Poate fi men\u021bionat, \u00een prima linie, P\u00e1l S\u00e1rv\u00e1ri (1765\u20131846), cu studii la G\u00f6ttingen, elev al lui Bouterwek, autor al unei Moralis Philosophia<\/em> (1802), \u00een care este rezumat\u0103 cu multe detalii morala lui Kant. Alt\u0103 figur\u0103 notabil\u0103 a fost J\u00f3zsef Lengyel, profesor la Debrecen din 1798. A predat logica, etica, metafizica \u0219i filosofia dreptului. \u00cen metafizic\u0103 s-a luat dup\u0103 Leibniz \u0219i Wolff, \u00een logic\u0103 \u0219i etic\u0103, dup\u0103 Kant. S\u00e1muel K\u00f6teles (1770\u20131831), profesor la T\u00e2rgu Mure\u0219 (de matematic\u0103, \u0219tiin\u021ba statului \u0219i geografie) \u0219i Aiud (de filosofie, din 1818), studiase la Iena, unde l-a ascultat pe Fichte. K\u00f6teles a fost un membru marcant al parti\u00addei pro-Kant, \u00eens\u0103 nu a avut nici vreo concep\u021bie personal\u0103, nici vreo interpretare origi\u00adnal\u0103 a kantianismului, ci a predat dup\u0103 Krug[13]<\/sup><\/a>, la al c\u0103rui \u201esintetism\u201d a aderat. Au mai fost \u0219i al\u021bii[14]<\/sup><\/a>, \u00eens\u0103 cel mai important filosof pro-kantian este considerat Istvan M\u00e1rton (1760\u20131831).<\/p>\n\n\n\nM\u00e1rton studiase la liceul protestant din Debrecen p\u00e2n\u0103 \u00een 1788, unde aprofunda\u00adse filosofia wolffian\u0103. A mers apoi la G\u00f6ttingen, unde s-a familiarizat cu filosofia lui Kant. Dup\u0103 ce a studiat-o \u201ezi \u0219i noapte\u201d, merg\u00e2nd \u0219i la literatura secundar\u0103, a abando\u00adnat dogmatismul \u0219i a devenit un adept entuziast al criticismului. \u00cencep\u00e2nd din 1790 a ocupat un post de profesor la Academia reformat\u0103 din Papa, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd acolo p\u00e2n\u0103 la moartea sa. La \u00eenceput a depus eforturi pentru a impulsiona dezvoltarea filosofiei \u00een limba maghiar\u0103, public\u00e2nd Morala cre\u0219tin-teologic\u0103, sau etica <\/em>(1796), o prelucrare a Moralei teologice <\/em>a lui Wilhelm Schmidt[15]<\/sup><\/a>, \u201eatest\u00e2nd \u00eens\u0103 o cuno\u0219tin\u021b\u0103 temeinic\u0103 a filosofiei critice\u201d[16]<\/sup><\/a>. \u00cen cursurile lui din anii 1790 se servea de scrierile lui Kant.[17]<\/sup><\/a> \u00cens\u0103 dup\u0103 interzicerea lui Kant \u00een \u0219colile catolice, care s-a repercutat indirect \u0219i asupra \u0219coli\u00adlor reformate, M\u00e1rton a \u00eenceput s\u0103 se serveasc\u0103 de scrierile lui Krug, din care a \u00eentocmit un compendiu, at\u00e2t \u00een ungure\u0219te, c\u00e2t \u0219i \u00een latin\u0103. Versiunea maghiar\u0103 n\u2011a v\u0103zut nicioda\u00adt\u0103 lumina tiparului, spre deosebire de cea latin\u0103, publicat\u0103 sub titlul Systema philosophiae criticae<\/em> \u00een 1820.[18]<\/sup><\/a> Unii au v\u0103zut aici o dubl\u0103 tr\u0103dare, abandonul maghia\u00adrei pentru latin\u0103 \u0219i al lui Kant pentru Krug. \u201eTr\u0103darea\u201d a fost salutar\u0103 pentru noi. Prin aceast\u0103 isprav\u0103 de compilator \u0219i traduc\u0103tor, M\u00e1rton a afectat \u0219i direct, nu numai prin rico\u0219eu, dezvoltarea filosofiei la rom\u00e2ni. Lui M\u00e1rton, care se \u0219i \u00eent\u00e2lnise cu Krug, i se datoreaz\u0103 interesul filosofilor maghiari pentru opera lui Krug \u0219i influen\u021ba surprinz\u0103toa\u00adre a acestui filosof modest \u00een Ungaria, Transilvania \u0219i Principatele Dun\u0103rene. A\u0219a cum se \u0219tie, Simeon B\u0103rnu\u021b s-a servit de compendiul m\u00e1rtonian la Blaj, dup\u0103 care l-a \u0219i tra\u00addus \u00een rom\u00e2ne\u0219te, continu\u00e2nd s\u0103 predea dup\u0103 el. Timotei \u021aipar a urmat \u0219i el pilda lui M\u00e1rton, prelucr\u00e2nd Manualul<\/em> krughian \u0219i introduc\u00e2nd \u00een text, \u00een chip de note \u0219i remar\u00adce, extrase din alte scrieri ale filosofului german. Traduc\u0103torii \u0219i profesorii no\u0219tri au lucrat \u00een paradigma lui M\u00e1rton.<\/p>\n\n\n\nO discu\u021bie a esen\u021bialului filosofiei lui Krug trebuie am\u00e2nat\u0103 pentru moment.[19]<\/sup><\/a> Ceea ce intereseaz\u0103 acum este conceptul de \u201efilosofie critic\u0103\u201d pe care M\u00e1rton l-a elabo\u00adrat \u00een prelungirea celui al lui Krug. Definind criticismul, \u00eentr-un paragraf al Manualului de filosofie \u0219i literatur\u0103 filosofic\u0103<\/em>, Krug zice:<\/p>\n\n\n\n\n[C]ine vrea s\u0103 filosofeze corect [\u2026] trebuie pentru aceasta, \u021bin\u00e2nd cont de faptele ne\u00admijlocite ale con\u0219tiin\u021bei sale, s\u0103 caute legile originare ale activit\u0103\u021bii sale complete \u0219i as\u00adtfel s\u0103 ajung\u0103 la principii universal valabile, prin mijlocirea c\u0103rora toate adev\u0103rurile \u0219i certitudinile pot fi nu numai g\u0103site, ci \u0219i unite potrivit ideii unui \u00eentreg \u0219tiin\u021bific. Putem deci numi pe drept aceast\u0103 procedur\u0103 sintetic\u0103 sau critic\u0103, \u00een aceea c\u0103, urm\u00e2nd-o siste\u00admatic \u00een filosofare, examin\u00e2nd precis \u0219i atent fiecare afirma\u021bie \u00eenainte de a o accepta ca doctrin\u0103 \u00een sistemul nostru de convingeri, evit\u0103m orice arbitrar \u0219i orice transcenden\u021b\u0103.[20]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00cen nota la acest paragraf, citim: \u201eCriticismul nu este filosofie<\/em> critic\u0103, ci metod\u0103 <\/em>critic\u0103\u201d.[21]<\/sup><\/a> \u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>,\u00a7119, ideea era tratat\u0103 ceva mai pe larg. Acolo Krug insista c\u0103 criticismul nu trebuie confundat cu kantianismul: chiar dac\u0103 Kant a folosit, \u00een scrierile sale, metoda critic\u0103 \u00een general, \u00een anumite scrieri aceast\u0103 metod\u0103 a primit modific\u0103ri proprii numai lui Kant, care nu pot fi considerate ca determina\u021bii caracteristice ale ei. Criticismul nu trebuie confundat nici cu filosofia critic\u0103 sau kanti\u00adan\u0103; primul este metod\u0103, ultima este sistem, sistem critico-kantian; sistemul este produs dup\u0103 metoda critic\u0103 \u00een general, dar poate con\u021bine tot felul de erori particulare. Kantia\u00adnismul este pentru criticism ceea ce este pironismul pentru scepticism sau platonismul pentru dogmatism, spre exemplu. Criticismul este, fa\u021b\u0103 cu dogmatismul \u0219i scepticismul, precum sinteza fa\u021b\u0103 cu teza \u0219i antiteza, de aceea mai este numit \u0219i \u201emetod\u0103 sintetic\u0103\u201d. Nici M\u00e1rton, cum nici Krug, nu consider\u0103 c\u0103 filosofia critic\u0103 se reduce la cea a lui Kant. \u00cen prefa\u021ba la Systema philosophiae criticae <\/em>el scrie c\u0103 filosofia critic\u0103, a c\u0103rei Idee s-a realizat \u00een opera lui Kant, nu a fost epuizat\u0103 de aceast\u0103 realizare. Ea trebuie dus\u0103 mai departe prin eforturi ulterioare \u00een aceea\u0219i direc\u021bie, cu aceea\u0219i metod\u0103 ca a lui Kant, singura capabil\u0103 s\u0103 d\u0103r\u00e2me scepticismul, asigur\u00e2nd certitudinea cunoa\u0219terii uma\u00adne, s\u0103 ru\u0219ineze \u0219i s\u0103 reduc\u0103 la t\u0103cere pe vecie incredulitatea \u0219i ireligiozitatea, \u0219i s\u0103 \u00eente\u00admeieze prin asta morala \u0219i religia. <\/p>\n\n\n\n\u201eNu to\u021bi a\u0219a-zi\u0219ii filosofi critici, mai scrie Krug, sunt critici filosofici veritabili.\u201d[22]<\/sup><\/a> Dac\u0103 se reclam\u0103 drept filosof critic veritabil, el nu vrea s\u0103 fie considerat drept kantian. \u00cen Prefa\u021ba la edi\u021bia a doua a Manualului<\/em> (1822) Krug protesteaz\u0103 contra unei atare iden\u00adtific\u0103ri, spun\u00e2nd c\u0103 a \u00eenceput de la Kant, c\u00e2nd \u00ee\u0219i f\u0103cea studiile la Wittenberg, pentru c\u0103 filosofia lui era la ordinea zilei \u00een acel moment. \u00cens\u0103 Fichte, Schelling \u0219i Jacobi l-au influen\u021bat \u0219i ei \u0219i au dat g\u00e2ndirii lui o form\u0103 diferit\u0103 de cea a lui Kant. Krug afirm\u0103 c\u0103 nu a fost niciodat\u0103 un kantian \u00een sensul propriu al cuv\u00e2ntului \u0219i c\u0103, chiar dac\u0103 l-a vene\u00adrat \u0219i \u00eel venera \u00eenc\u0103 pe Kant, el nu \u0219i-a pierdut niciodat\u0103 independen\u021ba de g\u00e2ndire, nici nu \u0219i-a construit sistemul mecanic, plec\u00e2nd de la al\u021bi filosofi, ci organic, plec\u00e2nd numai de la propria lui g\u00e2ndire. Krug propune, deci, o<\/em> filosofie critic\u0103, sintetismul transcen\u00addental, diferit\u0103 de idealismul transcendental al lui Kant, o alt\u0103<\/em> filosofie critic\u0103.<\/p>\n\n\n\nNota cea mai important\u0103 a acestui concept este caracterul sintetic<\/em> al criticismului ca metod\u0103. Dogmatismul este o metod\u0103 tetic\u0103, scepticismul, una antitetic\u0103. Criticismul respinge ce e r\u0103u \u00een ambele metode \u0219i p\u0103streaz\u0103 ce e bun. El are \u00een comun cu dogma\u00adtismul faptul c\u0103 procedeaz\u0103 plec\u00e2nd de la principii, iar cu scepticismul, faptul de a nu accepta credul tot ceea ce are aparen\u021ba adev\u0103rului \u0219i a certitudinii. Criticismul nici nu accept\u0103 orice principiu, nici nu respinge totul ca fiind fals \u0219i incert. Dac\u0103 dogmatismul este un despotism filosofic \u0219i scepticismul un anarhism filosofic, criticismul este \u201eade\u00adv\u0103ratul republicanism filosofic\u201d. Iat\u0103 de ce filosoful critic procedeaz\u0103 \u00een spirit republi\u00adcan: el permite oricui poate s\u0103 justifice ra\u021bional un g\u00e2nd s\u0103 ac\u021bioneze ca un membru al comunit\u0103\u021bii filosofilor \u0219i s\u0103 propun\u0103 acel g\u00e2nd nu doar ca pe o p\u0103rere privat\u0103, ci ca pe o reprezentare a ra\u021biunii omene\u0219ti generale \u00een persoana sa, av\u00e2nd valoare de lege pentru to\u021bi concet\u0103\u021benii g\u00e2nditori. Dogmatismul nu urm\u0103re\u0219te dec\u00e2t supunerea fa\u021b\u0103 de sistemul s\u0103u, iar scepticismul condamn\u0103 dinainte orice g\u00e2nd care caut\u0103 o \u00eentemeiere \u0219tiin\u021bific\u0103. Astfel, conchide Krug, criticismul este singura metod\u0103 \u00een care libertatea judec\u0103\u021bii pro\u00adprii este compatibil\u0103 cu cea mai riguroas\u0103 legalitate (Gesetzm\u00e4\u00dfigkeit<\/em>) a g\u00e2ndirii. Criti\u00adcismul este, \u00een spirit, republican \u0219i liberal.<\/p>\n\n\n\n\u201eFoarte notabil\u0103 aceast\u0103 paralel\u0103 dintre metode filosofice \u0219i categorii politice!\u201d, exclam\u0103 J. Haj\u00f3s, discut\u00e2nd Manualul<\/em> lui Krug \u00een prelucrarea lui \u021aipar.[23]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 ana\u00adlogie este at\u00e2t de curajoas\u0103 \u00eenc\u00e2t K\u00f6teles, semnal\u00e2nd-o \u00een Enciclopedia filosofic\u0103<\/em> (1829), a sim\u021bit nevoia s\u0103 o atenueze \u0219i s\u0103 o aduc\u0103 \u00een direc\u021bia organiz\u0103rii politice exis\u00adtente: \u201eCriticismul, scrie acesta, este o monarhie filosofic\u0103 moderat\u0103, \u00een care libertatea g\u00e2ndirii se une\u0219te cu stricta legalitate\u201d[24]<\/sup><\/a>. M\u00e1rton, \u00een Prefa\u021ba compendiului de filosofie krughian\u0103, reia ideea: \u201efilosofia critic\u0103 ne scoate din dogmatismul vierm\u0103nos, din care rezult\u0103 incer\u00adti\u00adtudine \u0219i robie, aduc\u00e2ndu-ne la libertate \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 solid\u0103\u201d[25]<\/sup><\/a>. \u00cen paragraful corespunz\u0103tor (\u00a7119, observa\u021bia 1), el r\u0103m\u00e2ne fidel lui Krug: \u201eCriticismus, verus Republicanismus philosophicus\u201d[26]<\/sup><\/a>. Analogia vine \u00eens\u0103 de la Kant \u00eensu\u0219i, care scrie urm\u0103toarele:<\/p>\n\n\n\n\n\u00cen toate \u00eentreprinderile ei, ra\u021biunea trebuie s\u0103 se supun\u0103 criticii \u0219i nu poate \u00eempiedica li\u00adbertatea acesteia prin nicio interdic\u021bie, f\u0103r\u0103 a se p\u0103gubi pe sine \u00eens\u0103\u0219i \u0219i f\u0103r\u0103 a-\u0219i atrage b\u0103nuieli sup\u0103r\u0103toare. Aici nimic nu este at\u00e2t de important sub aspectul utilit\u0103\u021bii, nimic at\u00e2t de sf\u00e2nt, \u00eenc\u00e2t s\u0103 se poat\u0103 sustrage acestei anchete scrut\u0103toare \u0219i riguroase, care nu \u021bine seam\u0103 de niciun fel de autoritate personal\u0103. Pe aceast\u0103 libertate se bazeaz\u0103 chiar existen\u021ba ra\u021biunii, care nu are o autoritate dictatorial\u0103, ci a c\u0103rei decizie nu este niciodat\u0103 dec\u00e2t acordul cet\u0103\u021benilor liberi, fiecare din ei av\u00e2nd dreptul s\u0103-\u0219i poat\u0103 exprima f\u0103r\u0103 re\u00adzerve obiec\u021biile, ba chiar veto<\/em>-ul lui.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDisting\u00e2nd \u0219i abstr\u0103g\u00e2nd criticismul de kantianism, devine posibil\u0103 aplicarea conceptului \u00een istoria filosofiei. Filosofia critic\u0103 devine astfel un proiect al \u00eentregii \u201ere\u00adpublici\u201d a filosofilor, care trebuie dezvoltat prin polemica ra\u021bional\u0103 inter pares<\/em>, inclusiv prin critica doctrinelor lui Kant, care nu poate pretinde la vreo autoritate personal\u0103 particular\u0103. Aceast\u0103 critic\u0103 a kantianismului este chiar necesar\u0103, pentru a-l \u00eempiedica s\u0103 se transforme \u00eentr-un nou dogmatism. Este astfel posibil pentru un filosof s\u0103 fie deopo\u00adtriv\u0103 criticist \u0219i anti-kantian. Kantianismul \u0219i anti-kantianismul reprezint\u0103, \u00een istoria filosofiei, o antinomie a ra\u021biunii, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ideea de filosofie critic\u0103, care conduce la o redefinire a acesteia.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\n2. Wilhelm Traugott Krug (1770\u20131842)<\/strong><\/h5>\n\n\n\n\u00a7. Krug este un filosof pe care to\u021bi istoricii \u00eel consider\u0103 modest. Nici \u00een timpul vie\u021bii nu s-a bucurat de reputa\u021bia unui filosof important, \u00eens\u0103 era foarte cunoscut ca autor de scrieri populare. Ast\u0103zi, \u00eel \u00eent\u00e2lnim cel mult men\u021bionat \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Schelling, c\u0103ruia i-a cerut s\u0103-i \u201ededuc\u0103\u201d din Absolut stiloul cu care scria, \u0219i cu Hegel, care a fost suficient de agasat de aceast\u0103 cerere pentru a-i r\u0103spunde \u00eentr-un pamflet, \u201eCum \u00een\u021belege sim\u021bul comun filosofia\u201d. Dac\u0103 n-ar fi fost influen\u021ba lui \u00een lumile a doua \u0219i a treia ale filosofiei europene[28]<\/sup><\/a>, \u00een prima jum\u0103tate a secolului al 19-lea, Krug ar fi fost acoperit de uitare complet. \u00cens\u0103 importan\u021ba lui pentru acest col\u021b de lume cu greu ar putea fi subestimat\u0103. Scrierile sale au fost traduse \u00een latin\u0103, maghiar\u0103, greac\u0103, rus\u0103, polonez\u0103, suedez\u0103, rom\u00e2n\u0103 \u0219i au furnizat, nu o dat\u0103, baza \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului filosofic ele\u00admentar \u00een aceste spa\u021bii. C\u0103rui fapt i s-a datorat aceast\u0103 uimitoare popularitate? Foarte probabil, faptului c\u0103 a f\u0103cut accesibil\u0103 \u201efilosofia critic\u0103\u201d multora care \u00eel g\u0103seau pe Kant prea obscur \u0219i dificil. De altfel, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd vine vorba despre Krug se men\u021bio\u00adneaz\u0103, invariabil, c\u0103 a fost \u201esuccesorul lui Kant la K\u00f6nigsberg\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00centr-adev\u0103r, Krug a predat, din 1804 \u00een 1809, la K\u00f6nigsberg, \u00een locul lui Kant, ca\u00adre tocmai murise. Venea de la Frankfurt, unde de\u021binuse primul s\u0103u post de profesor plin (1801\u20131804), dup\u0103 mai mul\u021bi ani \u00een care fusese profesor adjunct la Wittenberg. \u00cen 1809 a plecat la Leipzig, unde a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii, \u201ecatedra lui Kant\u201d fiind ocupa\u00adt\u0103 de Herbart, p\u00e2n\u0103 \u00een 1833. Succed\u00e2ndu-i lui Kant, ai c\u0103rui pantofi erau mult prea mari pentru el, Krug nu a preluat automat \u0219i \u0219tafeta kantianismului sau rolul de scolarh al criticismului; el nu a fost chemat la K\u00f6nigsberg pentru c\u0103 ar fi fost considerat cel mai apt s\u0103 continue munca lui Kant, sau cel mai \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 predea filosofia acestuia, a\u0219a cum se d\u0103 a \u00een\u021belege c\u00e2nd se pomene\u0219te acest fapt biografic, cu care se judec\u0103 geografic \u00een istoria filosofiei. Krug \u00eensu\u0219i, cum am v\u0103zut, nu se considera un kantian veritabil. Avea Krug dreptate, sau preten\u021biile sale la independen\u021b\u0103 filosofic\u0103 erau de\u0219erte?<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Ultimul istoric important care a scris despre Krug este, poate, \u0219i cel mai com\u00adpetent \u00een materie de kantianism: este vorba despre Erich Adickes, care \u00eei consacr\u0103 c\u00e2te\u00adva pagini \u00een celebra German Kantian Bibliography<\/em>[29]<\/sup><\/a>, la aproape o jum\u0103tate de secol de la moarte. Krug \u201eintr\u0103 \u00een r\u00e2ndul f\u0103uritorilor de sistem\u201d cu scrierea sa din 1801, Entwurf eines enuen Organon des Philosophie, oder Versuch \u00fcber die Principien der philosophischen Erkenntniss <\/em>(Schi\u021b\u0103 a unui nou organon al filosofiei, sau cercetare asupra principiilor cunoa\u0219terii filosofice<\/em>).Acolo el formuleaz\u0103 un program filosofic a c\u0103rui prim\u0103 \u2013 \u0219i cea mai original\u0103, deci important\u0103 \u2013 realizare este Fundamentalphilo\u00adsophie <\/em>din 1803. Adickes consider\u0103 c\u0103 preten\u021bia lui Krug de a nu fi fost un kantian \u00een sensul strict al termenului \u201ea fost \u00een principal motivat\u0103 de vanitatea autorului [\u2026]; el a fost f\u0103cut de ea s\u0103 nege c\u0103-i este \u00eendatorat lui Kant \u0219i s\u0103 vorbeasc\u0103 despre un \u2018sistem al lui propriu\u201d[30]<\/sup><\/a>. Dar g\u00e2ndirea lui Krug a fost, \u0219i \u00eenainte de 1801 (c\u00e2nd era un \u201eKantian tolerabil-ortodox\u201d[31]<\/sup><\/a>), \u0219i dup\u0103 aceast\u0103 dat\u0103 \u201ebazat\u0103 \u00een modul cel mai hot\u0103r\u00e2t pe filosofia kantian\u0103\u201d[32]<\/sup><\/a>. Totu\u0219i, admite Adickes, \u201eel nu este un kantian \u00e0 tout prix<\/em>; are curajul opi\u00adniilor private, chiar c\u00e2nd acestea merg contra mare\u0219alului-\u0219ef de la K\u00f6nigsberg\u201d.[33]<\/sup><\/a> Iat\u0103 \u0219i aprecierea general\u0103 a filosofiei lui Krug de c\u0103tre eminentul kantolog german:<\/p>\n\n\n\n\nIdeea lui de baz\u0103 a fost s\u0103 aduc\u0103 filosofia kantian\u0103 pe c\u00e2t se poate de aproape de g\u00e2ndi\u00adrea omului mediu. De aceea el \u00eencearc\u0103 s\u0103 rotunjeasc\u0103 unghiurile ascu\u021bite, de care s-ar putea lovi inteligen\u021ba obi\u0219nuit\u0103; el elimin\u0103 toate paradoxele kantiene \u0219i d\u0103 sistemului \u00een general o form\u0103 mai pu\u021bin strict\u0103 \u0219i un colorit mai pu\u021bin viu, \u2013 astfel \u00eenc\u00e2t chiar vederile care stau cel mai departe de con\u0219tiin\u021ba educat\u0103 medie \u00ee\u0219i pierd mare parte din aparen\u021ba lor surprinz\u0103toare \u0219i stranie. Filosofia lui este o filosofie \u201ead usum Delphini\u201d. Este pre\u00adzentat\u0103 publicului \u00eentr-un stil clar \u0219i echilibrat, care curge ca murmurul voios al unui p\u00e2\u00adr\u00e2u \u00eentr-o vale u\u0219or \u00eenclinat\u0103, guraliv \u0219i neobosit, \u2013 neoferind niciodat\u0103 nici cea mai mi\u00adc\u0103 dificultate min\u021bii cititorului, \u2013 \u0219i, ca \u0219i p\u00e2r\u00e2ul, mai degrab\u0103 ocolind obstacolele dec\u00e2t \u00eenl\u0103tur\u00e2ndu-le.[34]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDin aceast\u0103 evaluare se \u00een\u021belege pentru ce a pl\u0103cut Krug \u0219i pentru ce a convenit foarte bine mi\u0219c\u0103rii spiritului maghiar de dup\u0103 polemica \u00een jurul lui Kant. Direc\u021bia acesteia fiind tocmai \u00eenspre \u00eemp\u0103carea kantianismului cu sim\u021bul comun, filosofia lui Krug a furnizat un model \u0219i materiale de construc\u021bie pentru sistemele domestice.<\/p>\n\n\n\nDar Adickes expediaz\u0103 prea dispre\u021buitor preten\u021bia lui Krug de a avea un sistem propriu \u0219i este pu\u021bin prea zelos \u00een a reduce \u201esintetismul transcendental\u201d al lui Krug la o reformulare pedant\u0103 \u0219i popular\u0103 a filosofiei lui Kant, chiar cu pre\u021bul de a diminua im\u00adportan\u021ba propriilor observa\u021bii. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 filosofia kantian\u0103 este reformulat\u0103 \u0219i resistematizat\u0103 \u00een sistemul lui Krug \u0219i c\u0103 acest sistem este construit \u00een mare parte cu prefabricate kantiene. \u00cens\u0103 filosofema central\u0103 nu este kantian\u0103. De altfel, nu exist\u0103 un consens printre istoricii filosofiei asupra pozi\u021biei lui Krug. Dintre cei mai vechi, unii \u00eel consider\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, ca apar\u021bin\u00e2nd \u0219colii lui Kant.[35]<\/sup><\/a> \u00cenc\u0103 unii, ca dezvolt\u00e2nd filosofia critic\u0103.[36]<\/sup><\/a> Al\u021bii, \u00een schimb, \u00eel trec printre \u201esemi-kantieni\u201d[37]<\/sup><\/a>, recunosc\u00e2nd influen\u021ba lui Jacobi asupra lui. \u00cenc\u0103 al\u021bii, f\u0103c\u00e2nd din aceast\u0103 influen\u021b\u0103 factorul cardinal, \u00eel \u00eencadreaz\u0103 printre adep\u021bii \u201efilosofiei credin\u021bei\u201d a lui Jacobi[38]<\/sup><\/a> sau printre \u201emistici\u201d[39]<\/sup><\/a>. Sunt \u0219i unii care \u00eei atribuie un sincretism dogmatisto-idealist.[40]<\/sup><\/a> Al\u021bii v\u0103d \u00een el un imitator al lui Fichte.[41]<\/sup><\/a> Ion Petrovici scrie \u0219i el c\u0103 \u201eKrug [\u2026] \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea un kantianism alterat cu Fichte \u0219i totodat\u0103 scobor\u00e2t din \u00een\u0103l\u021bimile sale la nivelul bunului sim\u021b comun\u201d.[42]<\/sup><\/a> Dar c\u00e2t mai poate fi numit\u0103 \u201ekantianism\u201d o astfel de concep\u021bie?<\/p>\n\n\n\nComentatori mai recen\u021bi subliniaz\u0103, pe bun\u0103 dreptate, eclectismul<\/em> metodologic al lui Krug \u0219i caracterul non-kantian, uneori chiar prekantian, al unor p\u0103r\u021bi \u00eentregi ale sistemului s\u0103u, e.g. estetica.[43]<\/sup><\/a> Doctrina central\u0103 a lui Krug, elaborat\u0103 \u00een anii 1801\u20131803, singura \u00een care se poate g\u0103si un con\u021binut relativ original, este, \u00een inten\u021bie, dac\u0103 nu \u0219i \u00een realizare, mai apropiat\u0103 de t\u00e2n\u0103rul Schelling, care \u0219i el \u00eel reg\u00e2ndea mai degrab\u0103 pe Fichte dec\u00e2t de Kant. Krug caut\u0103 concilierea idealismului \u0219i realismului, privite ca anti\u00adte\u00adtice, dintr-un punct de vedere superior, cel al \u201esintetismului transcendental\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. S\u0103 examin\u0103m pe scurt doctrina care constituie miezul \u201efilosofiei fundamenta\u00adle\u201d a lui Krug.<\/p>\n\n\n\n\u00cen prima lui scriere sistematic\u0103, Entwurf eines neuen Organon des Philosophie <\/em>(1801), filosoful formuleaz\u0103 o serie de considera\u021bii despre structura sistemului cunoa\u0219\u00adterii filosofice. Aceasta se divide \u00een dou\u0103 sec\u021biuni principale, una speculativ\u0103 \u0219i una moral\u0103 (\u00a78). De aici \u00eemp\u0103r\u021birea filosofiei \u00een teoretic\u0103 \u0219i practic\u0103. Filosofia teoretic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina g\u00e2ndirii (logic\u0103), cea a cunoa\u0219terii \u0219i cea a gustului (\u00a79). Filosofia practic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina dreptului, doctrina virtu\u021bii \u0219i doctrina religiei (\u00a710). Filo\u00adsofia \u00een general se \u00eemparte \u00een pur\u0103 \u0219i aplicat\u0103 (\u00a711).<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 aceste dihotomii c\u00e2t se poate de comune, Krug introduce o nou\u0103 distinc\u021bie, care \u00eei permite s\u0103-\u0219i precizeze mai bine conceptul de sistem filosofic. Filosofia practic\u0103 \u0219i cea moral\u0103, luate \u00eempreun\u0103, constituie ceea ce se poate numi filosofie derivat\u0103, prin contrast cu o filosofie mai \u00eenalt\u0103, care poate fi numit\u0103 filosofie fundamental\u0103 (\u00a712). Prezen\u021ba acestei discipline \u00een sistem este ceea ce caracterizeaz\u0103 g\u00e2ndirea lui. Influen\u021ba acesteia asupra altor filosofi care au contat \u00een spa\u021biul nostru este palpabil\u0103 (e.g. J\u00e1nos Imre). Krug argumenteaz\u0103 pentru necesitatea acestei discipline \u00een felul urm\u0103tor. Filoso\u00adfia teoretic\u0103 \u0219i cea practic\u0103 \u00ee\u0219i au fiecare principiile lor particulare, care sunt diferite, c\u0103ci obiectele acestor filosofii sunt diferite. Dar, \u00een m\u0103sura \u00een care am\u00e2ndou\u0103 sunt filo\u00adsofie, ele trebuie s\u0103 aib\u0103 \u0219i principii comune. A\u0219adar, trebuie s\u0103 existe o filosofie care s\u0103 nu fie nici pur teoretic\u0103, nici pur practic\u0103, ci ambele deodat\u0103 \u0219i care s\u0103 con\u021bin\u0103 prin\u00adcipiile comune ale filosofiei teoretice \u0219i ale celei practice. Aceasta este filosofia funda\u00admental\u0103, sau elementar\u0103, sau arhologia, \u0219tiin\u021ba principiilor filosofiei \u00een genere. Ca \u0219tiin\u00ad\u021b\u0103 a principiilor filosofiei \u00een genere, arhologia este \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 a posibilit\u0103\u021bii filosofiei \u00een genere, adic\u0103 filosofie a filosofiei (cam \u00een acela\u0219i sens, spune el, \u00een care vorbim despre o filosofie a istoriei sau a matematicii). Ea este, afirm\u0103 Krug, autenticul organon al filosofiei, \u0219i nu logica. Elaborarea ulterioar\u0103 a filosofiei fundamentale, \u00een Fundamen\u00adtalphilosophie<\/em>, comport\u0103 o reluare \u0219i dezvoltare a rezultatelor ob\u021binute \u00een Entwurf.<\/em><\/p>\n\n\n\n\u00a7. Aceste considera\u021bii metafilosofice arat\u0103 c\u0103 Krug executa varia\u021biuni pe o tem\u0103 reinholdian\u0103. Reinhold \u00eei fusese profesor la Wittemberg \u0219i \u00eei ar\u0103tase, spune el, limitele filosofiei kantiene. Krug recunoa\u0219te, a\u0219adar, influen\u021ba lui Reinhold, anterioar\u0103 celei a lui Fichte, Schelling \u0219i Jacobi. Reinhold fusese primul titular al unei catedre de \u201efiloso\u00adfie critic\u0103\u201d, unul dintre primii exponen\u021bi ai filosofiei kantiene \u00een universit\u0103\u021bile germane. Pred\u00e2nd aceast\u0103 filosofie, el a ajuns s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli cu privire la fundamentele sale \u0219i la validitatea deduc\u021biilor kantiene. Reinholt \u0219i-a propus s\u0103 reconstruiasc\u0103 filosofia critic\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 din ea o veritabil\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103. Pentru ca filosofia s\u0103 fie \u0219tiin\u021bific\u0103, ea trebuie s\u0103 devin\u0103 sistem<\/em>. Forma \u0219tiin\u021bific\u0103 este forma sistemului, filosofia \u0219tiin\u021bific\u0103 este filosofie sistematic\u0103. Reinhold s-a angajat \u00eentr-o cercetare asupra no\u021biunii de sistem al filosofiei. Orice sistem se sprijin\u0103 pe un singur principiu, din care toate celelalte propo\u00adzi\u021bii filosofice care \u00eel compun trebuie s\u0103 fie \u201ederivabile\u201d (derivarea nu se reduce la de\u00adduc\u021bia formal\u0103, de\u0219i este \u201esilogism\u201d; ea trebuie s\u0103 fie relevant\u0103 din punct de vedere al justific\u0103rii episte\u00admice). Principiul, care este o propozi\u021bie sintetic\u0103<\/em>, trebuie s\u0103 fie auto-evident, \u00eentru\u00adc\u00e2t altfel ar avea nevoie la r\u00e2ndul lui de un alt principiu din care s\u0103 fie derivat.<\/p>\n\n\n\nNoul sistem al filosofiei critice, pe care l-a propus \u0219i ap\u0103rat Reinhold \u00eentre 1789 \u0219i 1797, s-a numit Elementarphilosophie<\/em>. Influen\u021ba acestuia asupra filosofiei germane con\u00adtem\u00adporane a fost \u00eentins\u0103 \u0219i fertil\u0103. Cum s-a spus, \u201eReinhold, prin diseminarea g\u00e2ndi\u00adrii kantiene \u0219i transpunerea aceleia\u0219i g\u00e2ndiri, a oferit at\u00e2t o cale de intrare \u00een filosofia lui Kant, c\u00e2t \u0219i o problematic\u0103 irezistibil\u0103 care le-a servit drept punte filosofilor orien\u00adta\u021bi spre idealism care l-au urmat\u201d.[44]<\/sup><\/a> Fichte \u0219i t\u00e2n\u0103rul Schelling au adoptat problematica lui Reinhold \u0219i au n\u0103zuit s\u0103 dea sisteme care s\u0103 corecteze, s\u0103 extind\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fundeze filosofia critic\u0103. Este evident c\u0103 \u0219i Krug a adoptat problematica lui Reinhold \u0219i c\u0103 a sa Fundamentalphilosophie<\/em> se dore\u0219te o replic\u0103 la Elementarphilo\u00adsophie<\/em> a primului s\u0103u maestru. Dar Krug s-a inspirat \u0219i de la al\u021bi filosofi care \u00eel urmase\u00adr\u0103 pe Reinhold. \u201eSistemul sintetismului transcendental\u201d, a\u0219a cum se subintituleaz\u0103 Fundamentalphilo\u00adsophie<\/em>, este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o \u00eeng\u00e2nare a capitolelor introductive din Sistemul idealis\u00admului transcendental<\/em> (1800) al lui Schelling, care \u00eel reg\u00e2ndea pe Fichte. A\u0219adar Krug este unul dintre numero\u0219ii creatori de sistem din epoca \u201evon Kant bis Hegel\u201d, influen\u021bat de Fichte, a\u0219a cum a ajuns s\u0103 fie, pentru o vreme, \u0219i Reinhold. Krug a propus o filosofie a activit\u0103\u021bii Eului, \u00eens\u0103 a \u021binut s\u0103 se demarce de idealismul tran\u00adscendental (\u00een versiunile lui Fichte \u0219i Schelling), \u00een m\u0103sura \u00een care acesta, f\u0103c\u00e2nd din Eul absolut fundamentul \u0219i limita ultim\u0103 a filosofiei, mergea dincolo de limitele con\u0219ti\u00adin\u021bei, care, pentru Krug, disci\u00adpo\u00adlul lui Reinhold, circumscriu domeniul filosof\u0103rii. Idea\u00adlismul lui Fichte \u0219i Schelling nu este, pentru Krug, transcendental, ci transcendent<\/em>. Idealismul \u0219i realismul, pozi\u021bii antite\u00adtice, devin, numai \u00een cadrul sintetismului, care suprim\u0103 opozi\u021bia lor \u00eentr-o sintez\u0103 mai fundamental\u0103, transcendentale.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\nPrin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\nPrincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
Altfel spus, potrivit lui Rozgonyi, orice doctrin\u0103 filosofic\u0103 trebuie supus\u0103 criticii sim\u021bului comun. Avem aici r\u0103d\u0103cina conceptului de \u201efilosofie critic\u0103\u201d, a\u0219a cum va fi el adoptat de filosofii maghiari. Mo\u0219tenirea filosofic\u0103 transmis\u0103 de Rozgonyi a fost ten\u00addin\u021ba filosofilor maghiari de a apropia kantianismul de \u201esim\u021bul comun\u201d, cu toat\u0103 ambi\u00adguitatea \u0219i polisemia acestei no\u021biuni.[11]<\/sup><\/a> Iar aceast\u0103 linie va fi urmat\u0103 practic de to\u021bi filo\u00adsofii care au importan\u021b\u0103 pentru noi.<\/p>\n\n\n\nRozgonyi a fost v\u00e2rful de lance al opozi\u021biei la kantianism \u00een Ungaria, \u00eens\u0103 nu a fost singurul care a scris \u00eempotriva lui Kant. Un alt filosof care a scris \u00een latin\u0103, \u00een aten\u00ad\u021bia \u00eentregii Europe savante, a fost iezuitul J\u00e1nos Horv\u00e1th (1732\u20131800). \u00cen Declaratio de infirmitatis fundamentorum operis kantianae Kritik der reine Vernunft<\/em> (Datum, 1797), Horv\u00e1th \u201ea criticat subiectivismul \u0219i agnosticismul lui Kant, d\u00e2nd astfel tonul funda\u00admental al recept\u0103rii lui Kant \u00een Ungaria\u201d.[12]<\/sup><\/a> Tot \u00een latin\u0103 a scris \u0219i piaristul J\u00f3zsef Grigely, De Concordia philosophiae cum religione<\/em> (Ofen, 1796). Al\u021bi anti\u2011kantieni au fost J\u00f3zsef Ruszek (1779\u20131851), profesor de teologie, catolic, la Vesprem \u0219i Gy\u00f6rgy F\u00e9jer (1766-1851), profesor de teologie dogmatic\u0103 la Universitatea din Pesta.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Tab\u0103ra pro-kantienilor nu a dus lips\u0103 de combatan\u021bi. Poate fi men\u021bionat, \u00een prima linie, P\u00e1l S\u00e1rv\u00e1ri (1765\u20131846), cu studii la G\u00f6ttingen, elev al lui Bouterwek, autor al unei Moralis Philosophia<\/em> (1802), \u00een care este rezumat\u0103 cu multe detalii morala lui Kant. Alt\u0103 figur\u0103 notabil\u0103 a fost J\u00f3zsef Lengyel, profesor la Debrecen din 1798. A predat logica, etica, metafizica \u0219i filosofia dreptului. \u00cen metafizic\u0103 s-a luat dup\u0103 Leibniz \u0219i Wolff, \u00een logic\u0103 \u0219i etic\u0103, dup\u0103 Kant. S\u00e1muel K\u00f6teles (1770\u20131831), profesor la T\u00e2rgu Mure\u0219 (de matematic\u0103, \u0219tiin\u021ba statului \u0219i geografie) \u0219i Aiud (de filosofie, din 1818), studiase la Iena, unde l-a ascultat pe Fichte. K\u00f6teles a fost un membru marcant al parti\u00addei pro-Kant, \u00eens\u0103 nu a avut nici vreo concep\u021bie personal\u0103, nici vreo interpretare origi\u00adnal\u0103 a kantianismului, ci a predat dup\u0103 Krug[13]<\/sup><\/a>, la al c\u0103rui \u201esintetism\u201d a aderat. Au mai fost \u0219i al\u021bii[14]<\/sup><\/a>, \u00eens\u0103 cel mai important filosof pro-kantian este considerat Istvan M\u00e1rton (1760\u20131831).<\/p>\n\n\n\nM\u00e1rton studiase la liceul protestant din Debrecen p\u00e2n\u0103 \u00een 1788, unde aprofunda\u00adse filosofia wolffian\u0103. A mers apoi la G\u00f6ttingen, unde s-a familiarizat cu filosofia lui Kant. Dup\u0103 ce a studiat-o \u201ezi \u0219i noapte\u201d, merg\u00e2nd \u0219i la literatura secundar\u0103, a abando\u00adnat dogmatismul \u0219i a devenit un adept entuziast al criticismului. \u00cencep\u00e2nd din 1790 a ocupat un post de profesor la Academia reformat\u0103 din Papa, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd acolo p\u00e2n\u0103 la moartea sa. La \u00eenceput a depus eforturi pentru a impulsiona dezvoltarea filosofiei \u00een limba maghiar\u0103, public\u00e2nd Morala cre\u0219tin-teologic\u0103, sau etica <\/em>(1796), o prelucrare a Moralei teologice <\/em>a lui Wilhelm Schmidt[15]<\/sup><\/a>, \u201eatest\u00e2nd \u00eens\u0103 o cuno\u0219tin\u021b\u0103 temeinic\u0103 a filosofiei critice\u201d[16]<\/sup><\/a>. \u00cen cursurile lui din anii 1790 se servea de scrierile lui Kant.[17]<\/sup><\/a> \u00cens\u0103 dup\u0103 interzicerea lui Kant \u00een \u0219colile catolice, care s-a repercutat indirect \u0219i asupra \u0219coli\u00adlor reformate, M\u00e1rton a \u00eenceput s\u0103 se serveasc\u0103 de scrierile lui Krug, din care a \u00eentocmit un compendiu, at\u00e2t \u00een ungure\u0219te, c\u00e2t \u0219i \u00een latin\u0103. Versiunea maghiar\u0103 n\u2011a v\u0103zut nicioda\u00adt\u0103 lumina tiparului, spre deosebire de cea latin\u0103, publicat\u0103 sub titlul Systema philosophiae criticae<\/em> \u00een 1820.[18]<\/sup><\/a> Unii au v\u0103zut aici o dubl\u0103 tr\u0103dare, abandonul maghia\u00adrei pentru latin\u0103 \u0219i al lui Kant pentru Krug. \u201eTr\u0103darea\u201d a fost salutar\u0103 pentru noi. Prin aceast\u0103 isprav\u0103 de compilator \u0219i traduc\u0103tor, M\u00e1rton a afectat \u0219i direct, nu numai prin rico\u0219eu, dezvoltarea filosofiei la rom\u00e2ni. Lui M\u00e1rton, care se \u0219i \u00eent\u00e2lnise cu Krug, i se datoreaz\u0103 interesul filosofilor maghiari pentru opera lui Krug \u0219i influen\u021ba surprinz\u0103toa\u00adre a acestui filosof modest \u00een Ungaria, Transilvania \u0219i Principatele Dun\u0103rene. A\u0219a cum se \u0219tie, Simeon B\u0103rnu\u021b s-a servit de compendiul m\u00e1rtonian la Blaj, dup\u0103 care l-a \u0219i tra\u00addus \u00een rom\u00e2ne\u0219te, continu\u00e2nd s\u0103 predea dup\u0103 el. Timotei \u021aipar a urmat \u0219i el pilda lui M\u00e1rton, prelucr\u00e2nd Manualul<\/em> krughian \u0219i introduc\u00e2nd \u00een text, \u00een chip de note \u0219i remar\u00adce, extrase din alte scrieri ale filosofului german. Traduc\u0103torii \u0219i profesorii no\u0219tri au lucrat \u00een paradigma lui M\u00e1rton.<\/p>\n\n\n\nO discu\u021bie a esen\u021bialului filosofiei lui Krug trebuie am\u00e2nat\u0103 pentru moment.[19]<\/sup><\/a> Ceea ce intereseaz\u0103 acum este conceptul de \u201efilosofie critic\u0103\u201d pe care M\u00e1rton l-a elabo\u00adrat \u00een prelungirea celui al lui Krug. Definind criticismul, \u00eentr-un paragraf al Manualului de filosofie \u0219i literatur\u0103 filosofic\u0103<\/em>, Krug zice:<\/p>\n\n\n\n\n[C]ine vrea s\u0103 filosofeze corect [\u2026] trebuie pentru aceasta, \u021bin\u00e2nd cont de faptele ne\u00admijlocite ale con\u0219tiin\u021bei sale, s\u0103 caute legile originare ale activit\u0103\u021bii sale complete \u0219i as\u00adtfel s\u0103 ajung\u0103 la principii universal valabile, prin mijlocirea c\u0103rora toate adev\u0103rurile \u0219i certitudinile pot fi nu numai g\u0103site, ci \u0219i unite potrivit ideii unui \u00eentreg \u0219tiin\u021bific. Putem deci numi pe drept aceast\u0103 procedur\u0103 sintetic\u0103 sau critic\u0103, \u00een aceea c\u0103, urm\u00e2nd-o siste\u00admatic \u00een filosofare, examin\u00e2nd precis \u0219i atent fiecare afirma\u021bie \u00eenainte de a o accepta ca doctrin\u0103 \u00een sistemul nostru de convingeri, evit\u0103m orice arbitrar \u0219i orice transcenden\u021b\u0103.[20]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00cen nota la acest paragraf, citim: \u201eCriticismul nu este filosofie<\/em> critic\u0103, ci metod\u0103 <\/em>critic\u0103\u201d.[21]<\/sup><\/a> \u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>,\u00a7119, ideea era tratat\u0103 ceva mai pe larg. Acolo Krug insista c\u0103 criticismul nu trebuie confundat cu kantianismul: chiar dac\u0103 Kant a folosit, \u00een scrierile sale, metoda critic\u0103 \u00een general, \u00een anumite scrieri aceast\u0103 metod\u0103 a primit modific\u0103ri proprii numai lui Kant, care nu pot fi considerate ca determina\u021bii caracteristice ale ei. Criticismul nu trebuie confundat nici cu filosofia critic\u0103 sau kanti\u00adan\u0103; primul este metod\u0103, ultima este sistem, sistem critico-kantian; sistemul este produs dup\u0103 metoda critic\u0103 \u00een general, dar poate con\u021bine tot felul de erori particulare. Kantia\u00adnismul este pentru criticism ceea ce este pironismul pentru scepticism sau platonismul pentru dogmatism, spre exemplu. Criticismul este, fa\u021b\u0103 cu dogmatismul \u0219i scepticismul, precum sinteza fa\u021b\u0103 cu teza \u0219i antiteza, de aceea mai este numit \u0219i \u201emetod\u0103 sintetic\u0103\u201d. Nici M\u00e1rton, cum nici Krug, nu consider\u0103 c\u0103 filosofia critic\u0103 se reduce la cea a lui Kant. \u00cen prefa\u021ba la Systema philosophiae criticae <\/em>el scrie c\u0103 filosofia critic\u0103, a c\u0103rei Idee s-a realizat \u00een opera lui Kant, nu a fost epuizat\u0103 de aceast\u0103 realizare. Ea trebuie dus\u0103 mai departe prin eforturi ulterioare \u00een aceea\u0219i direc\u021bie, cu aceea\u0219i metod\u0103 ca a lui Kant, singura capabil\u0103 s\u0103 d\u0103r\u00e2me scepticismul, asigur\u00e2nd certitudinea cunoa\u0219terii uma\u00adne, s\u0103 ru\u0219ineze \u0219i s\u0103 reduc\u0103 la t\u0103cere pe vecie incredulitatea \u0219i ireligiozitatea, \u0219i s\u0103 \u00eente\u00admeieze prin asta morala \u0219i religia. <\/p>\n\n\n\n\u201eNu to\u021bi a\u0219a-zi\u0219ii filosofi critici, mai scrie Krug, sunt critici filosofici veritabili.\u201d[22]<\/sup><\/a> Dac\u0103 se reclam\u0103 drept filosof critic veritabil, el nu vrea s\u0103 fie considerat drept kantian. \u00cen Prefa\u021ba la edi\u021bia a doua a Manualului<\/em> (1822) Krug protesteaz\u0103 contra unei atare iden\u00adtific\u0103ri, spun\u00e2nd c\u0103 a \u00eenceput de la Kant, c\u00e2nd \u00ee\u0219i f\u0103cea studiile la Wittenberg, pentru c\u0103 filosofia lui era la ordinea zilei \u00een acel moment. \u00cens\u0103 Fichte, Schelling \u0219i Jacobi l-au influen\u021bat \u0219i ei \u0219i au dat g\u00e2ndirii lui o form\u0103 diferit\u0103 de cea a lui Kant. Krug afirm\u0103 c\u0103 nu a fost niciodat\u0103 un kantian \u00een sensul propriu al cuv\u00e2ntului \u0219i c\u0103, chiar dac\u0103 l-a vene\u00adrat \u0219i \u00eel venera \u00eenc\u0103 pe Kant, el nu \u0219i-a pierdut niciodat\u0103 independen\u021ba de g\u00e2ndire, nici nu \u0219i-a construit sistemul mecanic, plec\u00e2nd de la al\u021bi filosofi, ci organic, plec\u00e2nd numai de la propria lui g\u00e2ndire. Krug propune, deci, o<\/em> filosofie critic\u0103, sintetismul transcen\u00addental, diferit\u0103 de idealismul transcendental al lui Kant, o alt\u0103<\/em> filosofie critic\u0103.<\/p>\n\n\n\nNota cea mai important\u0103 a acestui concept este caracterul sintetic<\/em> al criticismului ca metod\u0103. Dogmatismul este o metod\u0103 tetic\u0103, scepticismul, una antitetic\u0103. Criticismul respinge ce e r\u0103u \u00een ambele metode \u0219i p\u0103streaz\u0103 ce e bun. El are \u00een comun cu dogma\u00adtismul faptul c\u0103 procedeaz\u0103 plec\u00e2nd de la principii, iar cu scepticismul, faptul de a nu accepta credul tot ceea ce are aparen\u021ba adev\u0103rului \u0219i a certitudinii. Criticismul nici nu accept\u0103 orice principiu, nici nu respinge totul ca fiind fals \u0219i incert. Dac\u0103 dogmatismul este un despotism filosofic \u0219i scepticismul un anarhism filosofic, criticismul este \u201eade\u00adv\u0103ratul republicanism filosofic\u201d. Iat\u0103 de ce filosoful critic procedeaz\u0103 \u00een spirit republi\u00adcan: el permite oricui poate s\u0103 justifice ra\u021bional un g\u00e2nd s\u0103 ac\u021bioneze ca un membru al comunit\u0103\u021bii filosofilor \u0219i s\u0103 propun\u0103 acel g\u00e2nd nu doar ca pe o p\u0103rere privat\u0103, ci ca pe o reprezentare a ra\u021biunii omene\u0219ti generale \u00een persoana sa, av\u00e2nd valoare de lege pentru to\u021bi concet\u0103\u021benii g\u00e2nditori. Dogmatismul nu urm\u0103re\u0219te dec\u00e2t supunerea fa\u021b\u0103 de sistemul s\u0103u, iar scepticismul condamn\u0103 dinainte orice g\u00e2nd care caut\u0103 o \u00eentemeiere \u0219tiin\u021bific\u0103. Astfel, conchide Krug, criticismul este singura metod\u0103 \u00een care libertatea judec\u0103\u021bii pro\u00adprii este compatibil\u0103 cu cea mai riguroas\u0103 legalitate (Gesetzm\u00e4\u00dfigkeit<\/em>) a g\u00e2ndirii. Criti\u00adcismul este, \u00een spirit, republican \u0219i liberal.<\/p>\n\n\n\n\u201eFoarte notabil\u0103 aceast\u0103 paralel\u0103 dintre metode filosofice \u0219i categorii politice!\u201d, exclam\u0103 J. Haj\u00f3s, discut\u00e2nd Manualul<\/em> lui Krug \u00een prelucrarea lui \u021aipar.[23]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 ana\u00adlogie este at\u00e2t de curajoas\u0103 \u00eenc\u00e2t K\u00f6teles, semnal\u00e2nd-o \u00een Enciclopedia filosofic\u0103<\/em> (1829), a sim\u021bit nevoia s\u0103 o atenueze \u0219i s\u0103 o aduc\u0103 \u00een direc\u021bia organiz\u0103rii politice exis\u00adtente: \u201eCriticismul, scrie acesta, este o monarhie filosofic\u0103 moderat\u0103, \u00een care libertatea g\u00e2ndirii se une\u0219te cu stricta legalitate\u201d[24]<\/sup><\/a>. M\u00e1rton, \u00een Prefa\u021ba compendiului de filosofie krughian\u0103, reia ideea: \u201efilosofia critic\u0103 ne scoate din dogmatismul vierm\u0103nos, din care rezult\u0103 incer\u00adti\u00adtudine \u0219i robie, aduc\u00e2ndu-ne la libertate \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 solid\u0103\u201d[25]<\/sup><\/a>. \u00cen paragraful corespunz\u0103tor (\u00a7119, observa\u021bia 1), el r\u0103m\u00e2ne fidel lui Krug: \u201eCriticismus, verus Republicanismus philosophicus\u201d[26]<\/sup><\/a>. Analogia vine \u00eens\u0103 de la Kant \u00eensu\u0219i, care scrie urm\u0103toarele:<\/p>\n\n\n\n\n\u00cen toate \u00eentreprinderile ei, ra\u021biunea trebuie s\u0103 se supun\u0103 criticii \u0219i nu poate \u00eempiedica li\u00adbertatea acesteia prin nicio interdic\u021bie, f\u0103r\u0103 a se p\u0103gubi pe sine \u00eens\u0103\u0219i \u0219i f\u0103r\u0103 a-\u0219i atrage b\u0103nuieli sup\u0103r\u0103toare. Aici nimic nu este at\u00e2t de important sub aspectul utilit\u0103\u021bii, nimic at\u00e2t de sf\u00e2nt, \u00eenc\u00e2t s\u0103 se poat\u0103 sustrage acestei anchete scrut\u0103toare \u0219i riguroase, care nu \u021bine seam\u0103 de niciun fel de autoritate personal\u0103. Pe aceast\u0103 libertate se bazeaz\u0103 chiar existen\u021ba ra\u021biunii, care nu are o autoritate dictatorial\u0103, ci a c\u0103rei decizie nu este niciodat\u0103 dec\u00e2t acordul cet\u0103\u021benilor liberi, fiecare din ei av\u00e2nd dreptul s\u0103-\u0219i poat\u0103 exprima f\u0103r\u0103 re\u00adzerve obiec\u021biile, ba chiar veto<\/em>-ul lui.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDisting\u00e2nd \u0219i abstr\u0103g\u00e2nd criticismul de kantianism, devine posibil\u0103 aplicarea conceptului \u00een istoria filosofiei. Filosofia critic\u0103 devine astfel un proiect al \u00eentregii \u201ere\u00adpublici\u201d a filosofilor, care trebuie dezvoltat prin polemica ra\u021bional\u0103 inter pares<\/em>, inclusiv prin critica doctrinelor lui Kant, care nu poate pretinde la vreo autoritate personal\u0103 particular\u0103. Aceast\u0103 critic\u0103 a kantianismului este chiar necesar\u0103, pentru a-l \u00eempiedica s\u0103 se transforme \u00eentr-un nou dogmatism. Este astfel posibil pentru un filosof s\u0103 fie deopo\u00adtriv\u0103 criticist \u0219i anti-kantian. Kantianismul \u0219i anti-kantianismul reprezint\u0103, \u00een istoria filosofiei, o antinomie a ra\u021biunii, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ideea de filosofie critic\u0103, care conduce la o redefinire a acesteia.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\n2. Wilhelm Traugott Krug (1770\u20131842)<\/strong><\/h5>\n\n\n\n\u00a7. Krug este un filosof pe care to\u021bi istoricii \u00eel consider\u0103 modest. Nici \u00een timpul vie\u021bii nu s-a bucurat de reputa\u021bia unui filosof important, \u00eens\u0103 era foarte cunoscut ca autor de scrieri populare. Ast\u0103zi, \u00eel \u00eent\u00e2lnim cel mult men\u021bionat \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Schelling, c\u0103ruia i-a cerut s\u0103-i \u201ededuc\u0103\u201d din Absolut stiloul cu care scria, \u0219i cu Hegel, care a fost suficient de agasat de aceast\u0103 cerere pentru a-i r\u0103spunde \u00eentr-un pamflet, \u201eCum \u00een\u021belege sim\u021bul comun filosofia\u201d. Dac\u0103 n-ar fi fost influen\u021ba lui \u00een lumile a doua \u0219i a treia ale filosofiei europene[28]<\/sup><\/a>, \u00een prima jum\u0103tate a secolului al 19-lea, Krug ar fi fost acoperit de uitare complet. \u00cens\u0103 importan\u021ba lui pentru acest col\u021b de lume cu greu ar putea fi subestimat\u0103. Scrierile sale au fost traduse \u00een latin\u0103, maghiar\u0103, greac\u0103, rus\u0103, polonez\u0103, suedez\u0103, rom\u00e2n\u0103 \u0219i au furnizat, nu o dat\u0103, baza \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului filosofic ele\u00admentar \u00een aceste spa\u021bii. C\u0103rui fapt i s-a datorat aceast\u0103 uimitoare popularitate? Foarte probabil, faptului c\u0103 a f\u0103cut accesibil\u0103 \u201efilosofia critic\u0103\u201d multora care \u00eel g\u0103seau pe Kant prea obscur \u0219i dificil. De altfel, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd vine vorba despre Krug se men\u021bio\u00adneaz\u0103, invariabil, c\u0103 a fost \u201esuccesorul lui Kant la K\u00f6nigsberg\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00centr-adev\u0103r, Krug a predat, din 1804 \u00een 1809, la K\u00f6nigsberg, \u00een locul lui Kant, ca\u00adre tocmai murise. Venea de la Frankfurt, unde de\u021binuse primul s\u0103u post de profesor plin (1801\u20131804), dup\u0103 mai mul\u021bi ani \u00een care fusese profesor adjunct la Wittenberg. \u00cen 1809 a plecat la Leipzig, unde a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii, \u201ecatedra lui Kant\u201d fiind ocupa\u00adt\u0103 de Herbart, p\u00e2n\u0103 \u00een 1833. Succed\u00e2ndu-i lui Kant, ai c\u0103rui pantofi erau mult prea mari pentru el, Krug nu a preluat automat \u0219i \u0219tafeta kantianismului sau rolul de scolarh al criticismului; el nu a fost chemat la K\u00f6nigsberg pentru c\u0103 ar fi fost considerat cel mai apt s\u0103 continue munca lui Kant, sau cel mai \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 predea filosofia acestuia, a\u0219a cum se d\u0103 a \u00een\u021belege c\u00e2nd se pomene\u0219te acest fapt biografic, cu care se judec\u0103 geografic \u00een istoria filosofiei. Krug \u00eensu\u0219i, cum am v\u0103zut, nu se considera un kantian veritabil. Avea Krug dreptate, sau preten\u021biile sale la independen\u021b\u0103 filosofic\u0103 erau de\u0219erte?<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Ultimul istoric important care a scris despre Krug este, poate, \u0219i cel mai com\u00adpetent \u00een materie de kantianism: este vorba despre Erich Adickes, care \u00eei consacr\u0103 c\u00e2te\u00adva pagini \u00een celebra German Kantian Bibliography<\/em>[29]<\/sup><\/a>, la aproape o jum\u0103tate de secol de la moarte. Krug \u201eintr\u0103 \u00een r\u00e2ndul f\u0103uritorilor de sistem\u201d cu scrierea sa din 1801, Entwurf eines enuen Organon des Philosophie, oder Versuch \u00fcber die Principien der philosophischen Erkenntniss <\/em>(Schi\u021b\u0103 a unui nou organon al filosofiei, sau cercetare asupra principiilor cunoa\u0219terii filosofice<\/em>).Acolo el formuleaz\u0103 un program filosofic a c\u0103rui prim\u0103 \u2013 \u0219i cea mai original\u0103, deci important\u0103 \u2013 realizare este Fundamentalphilo\u00adsophie <\/em>din 1803. Adickes consider\u0103 c\u0103 preten\u021bia lui Krug de a nu fi fost un kantian \u00een sensul strict al termenului \u201ea fost \u00een principal motivat\u0103 de vanitatea autorului [\u2026]; el a fost f\u0103cut de ea s\u0103 nege c\u0103-i este \u00eendatorat lui Kant \u0219i s\u0103 vorbeasc\u0103 despre un \u2018sistem al lui propriu\u201d[30]<\/sup><\/a>. Dar g\u00e2ndirea lui Krug a fost, \u0219i \u00eenainte de 1801 (c\u00e2nd era un \u201eKantian tolerabil-ortodox\u201d[31]<\/sup><\/a>), \u0219i dup\u0103 aceast\u0103 dat\u0103 \u201ebazat\u0103 \u00een modul cel mai hot\u0103r\u00e2t pe filosofia kantian\u0103\u201d[32]<\/sup><\/a>. Totu\u0219i, admite Adickes, \u201eel nu este un kantian \u00e0 tout prix<\/em>; are curajul opi\u00adniilor private, chiar c\u00e2nd acestea merg contra mare\u0219alului-\u0219ef de la K\u00f6nigsberg\u201d.[33]<\/sup><\/a> Iat\u0103 \u0219i aprecierea general\u0103 a filosofiei lui Krug de c\u0103tre eminentul kantolog german:<\/p>\n\n\n\n\nIdeea lui de baz\u0103 a fost s\u0103 aduc\u0103 filosofia kantian\u0103 pe c\u00e2t se poate de aproape de g\u00e2ndi\u00adrea omului mediu. De aceea el \u00eencearc\u0103 s\u0103 rotunjeasc\u0103 unghiurile ascu\u021bite, de care s-ar putea lovi inteligen\u021ba obi\u0219nuit\u0103; el elimin\u0103 toate paradoxele kantiene \u0219i d\u0103 sistemului \u00een general o form\u0103 mai pu\u021bin strict\u0103 \u0219i un colorit mai pu\u021bin viu, \u2013 astfel \u00eenc\u00e2t chiar vederile care stau cel mai departe de con\u0219tiin\u021ba educat\u0103 medie \u00ee\u0219i pierd mare parte din aparen\u021ba lor surprinz\u0103toare \u0219i stranie. Filosofia lui este o filosofie \u201ead usum Delphini\u201d. Este pre\u00adzentat\u0103 publicului \u00eentr-un stil clar \u0219i echilibrat, care curge ca murmurul voios al unui p\u00e2\u00adr\u00e2u \u00eentr-o vale u\u0219or \u00eenclinat\u0103, guraliv \u0219i neobosit, \u2013 neoferind niciodat\u0103 nici cea mai mi\u00adc\u0103 dificultate min\u021bii cititorului, \u2013 \u0219i, ca \u0219i p\u00e2r\u00e2ul, mai degrab\u0103 ocolind obstacolele dec\u00e2t \u00eenl\u0103tur\u00e2ndu-le.[34]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDin aceast\u0103 evaluare se \u00een\u021belege pentru ce a pl\u0103cut Krug \u0219i pentru ce a convenit foarte bine mi\u0219c\u0103rii spiritului maghiar de dup\u0103 polemica \u00een jurul lui Kant. Direc\u021bia acesteia fiind tocmai \u00eenspre \u00eemp\u0103carea kantianismului cu sim\u021bul comun, filosofia lui Krug a furnizat un model \u0219i materiale de construc\u021bie pentru sistemele domestice.<\/p>\n\n\n\nDar Adickes expediaz\u0103 prea dispre\u021buitor preten\u021bia lui Krug de a avea un sistem propriu \u0219i este pu\u021bin prea zelos \u00een a reduce \u201esintetismul transcendental\u201d al lui Krug la o reformulare pedant\u0103 \u0219i popular\u0103 a filosofiei lui Kant, chiar cu pre\u021bul de a diminua im\u00adportan\u021ba propriilor observa\u021bii. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 filosofia kantian\u0103 este reformulat\u0103 \u0219i resistematizat\u0103 \u00een sistemul lui Krug \u0219i c\u0103 acest sistem este construit \u00een mare parte cu prefabricate kantiene. \u00cens\u0103 filosofema central\u0103 nu este kantian\u0103. De altfel, nu exist\u0103 un consens printre istoricii filosofiei asupra pozi\u021biei lui Krug. Dintre cei mai vechi, unii \u00eel consider\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, ca apar\u021bin\u00e2nd \u0219colii lui Kant.[35]<\/sup><\/a> \u00cenc\u0103 unii, ca dezvolt\u00e2nd filosofia critic\u0103.[36]<\/sup><\/a> Al\u021bii, \u00een schimb, \u00eel trec printre \u201esemi-kantieni\u201d[37]<\/sup><\/a>, recunosc\u00e2nd influen\u021ba lui Jacobi asupra lui. \u00cenc\u0103 al\u021bii, f\u0103c\u00e2nd din aceast\u0103 influen\u021b\u0103 factorul cardinal, \u00eel \u00eencadreaz\u0103 printre adep\u021bii \u201efilosofiei credin\u021bei\u201d a lui Jacobi[38]<\/sup><\/a> sau printre \u201emistici\u201d[39]<\/sup><\/a>. Sunt \u0219i unii care \u00eei atribuie un sincretism dogmatisto-idealist.[40]<\/sup><\/a> Al\u021bii v\u0103d \u00een el un imitator al lui Fichte.[41]<\/sup><\/a> Ion Petrovici scrie \u0219i el c\u0103 \u201eKrug [\u2026] \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea un kantianism alterat cu Fichte \u0219i totodat\u0103 scobor\u00e2t din \u00een\u0103l\u021bimile sale la nivelul bunului sim\u021b comun\u201d.[42]<\/sup><\/a> Dar c\u00e2t mai poate fi numit\u0103 \u201ekantianism\u201d o astfel de concep\u021bie?<\/p>\n\n\n\nComentatori mai recen\u021bi subliniaz\u0103, pe bun\u0103 dreptate, eclectismul<\/em> metodologic al lui Krug \u0219i caracterul non-kantian, uneori chiar prekantian, al unor p\u0103r\u021bi \u00eentregi ale sistemului s\u0103u, e.g. estetica.[43]<\/sup><\/a> Doctrina central\u0103 a lui Krug, elaborat\u0103 \u00een anii 1801\u20131803, singura \u00een care se poate g\u0103si un con\u021binut relativ original, este, \u00een inten\u021bie, dac\u0103 nu \u0219i \u00een realizare, mai apropiat\u0103 de t\u00e2n\u0103rul Schelling, care \u0219i el \u00eel reg\u00e2ndea mai degrab\u0103 pe Fichte dec\u00e2t de Kant. Krug caut\u0103 concilierea idealismului \u0219i realismului, privite ca anti\u00adte\u00adtice, dintr-un punct de vedere superior, cel al \u201esintetismului transcendental\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. S\u0103 examin\u0103m pe scurt doctrina care constituie miezul \u201efilosofiei fundamenta\u00adle\u201d a lui Krug.<\/p>\n\n\n\n\u00cen prima lui scriere sistematic\u0103, Entwurf eines neuen Organon des Philosophie <\/em>(1801), filosoful formuleaz\u0103 o serie de considera\u021bii despre structura sistemului cunoa\u0219\u00adterii filosofice. Aceasta se divide \u00een dou\u0103 sec\u021biuni principale, una speculativ\u0103 \u0219i una moral\u0103 (\u00a78). De aici \u00eemp\u0103r\u021birea filosofiei \u00een teoretic\u0103 \u0219i practic\u0103. Filosofia teoretic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina g\u00e2ndirii (logic\u0103), cea a cunoa\u0219terii \u0219i cea a gustului (\u00a79). Filosofia practic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina dreptului, doctrina virtu\u021bii \u0219i doctrina religiei (\u00a710). Filo\u00adsofia \u00een general se \u00eemparte \u00een pur\u0103 \u0219i aplicat\u0103 (\u00a711).<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 aceste dihotomii c\u00e2t se poate de comune, Krug introduce o nou\u0103 distinc\u021bie, care \u00eei permite s\u0103-\u0219i precizeze mai bine conceptul de sistem filosofic. Filosofia practic\u0103 \u0219i cea moral\u0103, luate \u00eempreun\u0103, constituie ceea ce se poate numi filosofie derivat\u0103, prin contrast cu o filosofie mai \u00eenalt\u0103, care poate fi numit\u0103 filosofie fundamental\u0103 (\u00a712). Prezen\u021ba acestei discipline \u00een sistem este ceea ce caracterizeaz\u0103 g\u00e2ndirea lui. Influen\u021ba acesteia asupra altor filosofi care au contat \u00een spa\u021biul nostru este palpabil\u0103 (e.g. J\u00e1nos Imre). Krug argumenteaz\u0103 pentru necesitatea acestei discipline \u00een felul urm\u0103tor. Filoso\u00adfia teoretic\u0103 \u0219i cea practic\u0103 \u00ee\u0219i au fiecare principiile lor particulare, care sunt diferite, c\u0103ci obiectele acestor filosofii sunt diferite. Dar, \u00een m\u0103sura \u00een care am\u00e2ndou\u0103 sunt filo\u00adsofie, ele trebuie s\u0103 aib\u0103 \u0219i principii comune. A\u0219adar, trebuie s\u0103 existe o filosofie care s\u0103 nu fie nici pur teoretic\u0103, nici pur practic\u0103, ci ambele deodat\u0103 \u0219i care s\u0103 con\u021bin\u0103 prin\u00adcipiile comune ale filosofiei teoretice \u0219i ale celei practice. Aceasta este filosofia funda\u00admental\u0103, sau elementar\u0103, sau arhologia, \u0219tiin\u021ba principiilor filosofiei \u00een genere. Ca \u0219tiin\u00ad\u021b\u0103 a principiilor filosofiei \u00een genere, arhologia este \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 a posibilit\u0103\u021bii filosofiei \u00een genere, adic\u0103 filosofie a filosofiei (cam \u00een acela\u0219i sens, spune el, \u00een care vorbim despre o filosofie a istoriei sau a matematicii). Ea este, afirm\u0103 Krug, autenticul organon al filosofiei, \u0219i nu logica. Elaborarea ulterioar\u0103 a filosofiei fundamentale, \u00een Fundamen\u00adtalphilosophie<\/em>, comport\u0103 o reluare \u0219i dezvoltare a rezultatelor ob\u021binute \u00een Entwurf.<\/em><\/p>\n\n\n\n\u00a7. Aceste considera\u021bii metafilosofice arat\u0103 c\u0103 Krug executa varia\u021biuni pe o tem\u0103 reinholdian\u0103. Reinhold \u00eei fusese profesor la Wittemberg \u0219i \u00eei ar\u0103tase, spune el, limitele filosofiei kantiene. Krug recunoa\u0219te, a\u0219adar, influen\u021ba lui Reinhold, anterioar\u0103 celei a lui Fichte, Schelling \u0219i Jacobi. Reinhold fusese primul titular al unei catedre de \u201efiloso\u00adfie critic\u0103\u201d, unul dintre primii exponen\u021bi ai filosofiei kantiene \u00een universit\u0103\u021bile germane. Pred\u00e2nd aceast\u0103 filosofie, el a ajuns s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli cu privire la fundamentele sale \u0219i la validitatea deduc\u021biilor kantiene. Reinholt \u0219i-a propus s\u0103 reconstruiasc\u0103 filosofia critic\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 din ea o veritabil\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103. Pentru ca filosofia s\u0103 fie \u0219tiin\u021bific\u0103, ea trebuie s\u0103 devin\u0103 sistem<\/em>. Forma \u0219tiin\u021bific\u0103 este forma sistemului, filosofia \u0219tiin\u021bific\u0103 este filosofie sistematic\u0103. Reinhold s-a angajat \u00eentr-o cercetare asupra no\u021biunii de sistem al filosofiei. Orice sistem se sprijin\u0103 pe un singur principiu, din care toate celelalte propo\u00adzi\u021bii filosofice care \u00eel compun trebuie s\u0103 fie \u201ederivabile\u201d (derivarea nu se reduce la de\u00adduc\u021bia formal\u0103, de\u0219i este \u201esilogism\u201d; ea trebuie s\u0103 fie relevant\u0103 din punct de vedere al justific\u0103rii episte\u00admice). Principiul, care este o propozi\u021bie sintetic\u0103<\/em>, trebuie s\u0103 fie auto-evident, \u00eentru\u00adc\u00e2t altfel ar avea nevoie la r\u00e2ndul lui de un alt principiu din care s\u0103 fie derivat.<\/p>\n\n\n\nNoul sistem al filosofiei critice, pe care l-a propus \u0219i ap\u0103rat Reinhold \u00eentre 1789 \u0219i 1797, s-a numit Elementarphilosophie<\/em>. Influen\u021ba acestuia asupra filosofiei germane con\u00adtem\u00adporane a fost \u00eentins\u0103 \u0219i fertil\u0103. Cum s-a spus, \u201eReinhold, prin diseminarea g\u00e2ndi\u00adrii kantiene \u0219i transpunerea aceleia\u0219i g\u00e2ndiri, a oferit at\u00e2t o cale de intrare \u00een filosofia lui Kant, c\u00e2t \u0219i o problematic\u0103 irezistibil\u0103 care le-a servit drept punte filosofilor orien\u00adta\u021bi spre idealism care l-au urmat\u201d.[44]<\/sup><\/a> Fichte \u0219i t\u00e2n\u0103rul Schelling au adoptat problematica lui Reinhold \u0219i au n\u0103zuit s\u0103 dea sisteme care s\u0103 corecteze, s\u0103 extind\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fundeze filosofia critic\u0103. Este evident c\u0103 \u0219i Krug a adoptat problematica lui Reinhold \u0219i c\u0103 a sa Fundamentalphilosophie<\/em> se dore\u0219te o replic\u0103 la Elementarphilo\u00adsophie<\/em> a primului s\u0103u maestru. Dar Krug s-a inspirat \u0219i de la al\u021bi filosofi care \u00eel urmase\u00adr\u0103 pe Reinhold. \u201eSistemul sintetismului transcendental\u201d, a\u0219a cum se subintituleaz\u0103 Fundamentalphilo\u00adsophie<\/em>, este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o \u00eeng\u00e2nare a capitolelor introductive din Sistemul idealis\u00admului transcendental<\/em> (1800) al lui Schelling, care \u00eel reg\u00e2ndea pe Fichte. A\u0219adar Krug este unul dintre numero\u0219ii creatori de sistem din epoca \u201evon Kant bis Hegel\u201d, influen\u021bat de Fichte, a\u0219a cum a ajuns s\u0103 fie, pentru o vreme, \u0219i Reinhold. Krug a propus o filosofie a activit\u0103\u021bii Eului, \u00eens\u0103 a \u021binut s\u0103 se demarce de idealismul tran\u00adscendental (\u00een versiunile lui Fichte \u0219i Schelling), \u00een m\u0103sura \u00een care acesta, f\u0103c\u00e2nd din Eul absolut fundamentul \u0219i limita ultim\u0103 a filosofiei, mergea dincolo de limitele con\u0219ti\u00adin\u021bei, care, pentru Krug, disci\u00adpo\u00adlul lui Reinhold, circumscriu domeniul filosof\u0103rii. Idea\u00adlismul lui Fichte \u0219i Schelling nu este, pentru Krug, transcendental, ci transcendent<\/em>. Idealismul \u0219i realismul, pozi\u021bii antite\u00adtice, devin, numai \u00een cadrul sintetismului, care suprim\u0103 opozi\u021bia lor \u00eentr-o sintez\u0103 mai fundamental\u0103, transcendentale.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\nPrin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\nPrincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
Rozgonyi a fost v\u00e2rful de lance al opozi\u021biei la kantianism \u00een Ungaria, \u00eens\u0103 nu a fost singurul care a scris \u00eempotriva lui Kant. Un alt filosof care a scris \u00een latin\u0103, \u00een aten\u00ad\u021bia \u00eentregii Europe savante, a fost iezuitul J\u00e1nos Horv\u00e1th (1732\u20131800). \u00cen Declaratio de infirmitatis fundamentorum operis kantianae Kritik der reine Vernunft<\/em> (Datum, 1797), Horv\u00e1th \u201ea criticat subiectivismul \u0219i agnosticismul lui Kant, d\u00e2nd astfel tonul funda\u00admental al recept\u0103rii lui Kant \u00een Ungaria\u201d.[12]<\/sup><\/a> Tot \u00een latin\u0103 a scris \u0219i piaristul J\u00f3zsef Grigely, De Concordia philosophiae cum religione<\/em> (Ofen, 1796). Al\u021bi anti\u2011kantieni au fost J\u00f3zsef Ruszek (1779\u20131851), profesor de teologie, catolic, la Vesprem \u0219i Gy\u00f6rgy F\u00e9jer (1766-1851), profesor de teologie dogmatic\u0103 la Universitatea din Pesta.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Tab\u0103ra pro-kantienilor nu a dus lips\u0103 de combatan\u021bi. Poate fi men\u021bionat, \u00een prima linie, P\u00e1l S\u00e1rv\u00e1ri (1765\u20131846), cu studii la G\u00f6ttingen, elev al lui Bouterwek, autor al unei Moralis Philosophia<\/em> (1802), \u00een care este rezumat\u0103 cu multe detalii morala lui Kant. Alt\u0103 figur\u0103 notabil\u0103 a fost J\u00f3zsef Lengyel, profesor la Debrecen din 1798. A predat logica, etica, metafizica \u0219i filosofia dreptului. \u00cen metafizic\u0103 s-a luat dup\u0103 Leibniz \u0219i Wolff, \u00een logic\u0103 \u0219i etic\u0103, dup\u0103 Kant. S\u00e1muel K\u00f6teles (1770\u20131831), profesor la T\u00e2rgu Mure\u0219 (de matematic\u0103, \u0219tiin\u021ba statului \u0219i geografie) \u0219i Aiud (de filosofie, din 1818), studiase la Iena, unde l-a ascultat pe Fichte. K\u00f6teles a fost un membru marcant al parti\u00addei pro-Kant, \u00eens\u0103 nu a avut nici vreo concep\u021bie personal\u0103, nici vreo interpretare origi\u00adnal\u0103 a kantianismului, ci a predat dup\u0103 Krug[13]<\/sup><\/a>, la al c\u0103rui \u201esintetism\u201d a aderat. Au mai fost \u0219i al\u021bii[14]<\/sup><\/a>, \u00eens\u0103 cel mai important filosof pro-kantian este considerat Istvan M\u00e1rton (1760\u20131831).<\/p>\n\n\n\nM\u00e1rton studiase la liceul protestant din Debrecen p\u00e2n\u0103 \u00een 1788, unde aprofunda\u00adse filosofia wolffian\u0103. A mers apoi la G\u00f6ttingen, unde s-a familiarizat cu filosofia lui Kant. Dup\u0103 ce a studiat-o \u201ezi \u0219i noapte\u201d, merg\u00e2nd \u0219i la literatura secundar\u0103, a abando\u00adnat dogmatismul \u0219i a devenit un adept entuziast al criticismului. \u00cencep\u00e2nd din 1790 a ocupat un post de profesor la Academia reformat\u0103 din Papa, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd acolo p\u00e2n\u0103 la moartea sa. La \u00eenceput a depus eforturi pentru a impulsiona dezvoltarea filosofiei \u00een limba maghiar\u0103, public\u00e2nd Morala cre\u0219tin-teologic\u0103, sau etica <\/em>(1796), o prelucrare a Moralei teologice <\/em>a lui Wilhelm Schmidt[15]<\/sup><\/a>, \u201eatest\u00e2nd \u00eens\u0103 o cuno\u0219tin\u021b\u0103 temeinic\u0103 a filosofiei critice\u201d[16]<\/sup><\/a>. \u00cen cursurile lui din anii 1790 se servea de scrierile lui Kant.[17]<\/sup><\/a> \u00cens\u0103 dup\u0103 interzicerea lui Kant \u00een \u0219colile catolice, care s-a repercutat indirect \u0219i asupra \u0219coli\u00adlor reformate, M\u00e1rton a \u00eenceput s\u0103 se serveasc\u0103 de scrierile lui Krug, din care a \u00eentocmit un compendiu, at\u00e2t \u00een ungure\u0219te, c\u00e2t \u0219i \u00een latin\u0103. Versiunea maghiar\u0103 n\u2011a v\u0103zut nicioda\u00adt\u0103 lumina tiparului, spre deosebire de cea latin\u0103, publicat\u0103 sub titlul Systema philosophiae criticae<\/em> \u00een 1820.[18]<\/sup><\/a> Unii au v\u0103zut aici o dubl\u0103 tr\u0103dare, abandonul maghia\u00adrei pentru latin\u0103 \u0219i al lui Kant pentru Krug. \u201eTr\u0103darea\u201d a fost salutar\u0103 pentru noi. Prin aceast\u0103 isprav\u0103 de compilator \u0219i traduc\u0103tor, M\u00e1rton a afectat \u0219i direct, nu numai prin rico\u0219eu, dezvoltarea filosofiei la rom\u00e2ni. Lui M\u00e1rton, care se \u0219i \u00eent\u00e2lnise cu Krug, i se datoreaz\u0103 interesul filosofilor maghiari pentru opera lui Krug \u0219i influen\u021ba surprinz\u0103toa\u00adre a acestui filosof modest \u00een Ungaria, Transilvania \u0219i Principatele Dun\u0103rene. A\u0219a cum se \u0219tie, Simeon B\u0103rnu\u021b s-a servit de compendiul m\u00e1rtonian la Blaj, dup\u0103 care l-a \u0219i tra\u00addus \u00een rom\u00e2ne\u0219te, continu\u00e2nd s\u0103 predea dup\u0103 el. Timotei \u021aipar a urmat \u0219i el pilda lui M\u00e1rton, prelucr\u00e2nd Manualul<\/em> krughian \u0219i introduc\u00e2nd \u00een text, \u00een chip de note \u0219i remar\u00adce, extrase din alte scrieri ale filosofului german. Traduc\u0103torii \u0219i profesorii no\u0219tri au lucrat \u00een paradigma lui M\u00e1rton.<\/p>\n\n\n\nO discu\u021bie a esen\u021bialului filosofiei lui Krug trebuie am\u00e2nat\u0103 pentru moment.[19]<\/sup><\/a> Ceea ce intereseaz\u0103 acum este conceptul de \u201efilosofie critic\u0103\u201d pe care M\u00e1rton l-a elabo\u00adrat \u00een prelungirea celui al lui Krug. Definind criticismul, \u00eentr-un paragraf al Manualului de filosofie \u0219i literatur\u0103 filosofic\u0103<\/em>, Krug zice:<\/p>\n\n\n\n\n[C]ine vrea s\u0103 filosofeze corect [\u2026] trebuie pentru aceasta, \u021bin\u00e2nd cont de faptele ne\u00admijlocite ale con\u0219tiin\u021bei sale, s\u0103 caute legile originare ale activit\u0103\u021bii sale complete \u0219i as\u00adtfel s\u0103 ajung\u0103 la principii universal valabile, prin mijlocirea c\u0103rora toate adev\u0103rurile \u0219i certitudinile pot fi nu numai g\u0103site, ci \u0219i unite potrivit ideii unui \u00eentreg \u0219tiin\u021bific. Putem deci numi pe drept aceast\u0103 procedur\u0103 sintetic\u0103 sau critic\u0103, \u00een aceea c\u0103, urm\u00e2nd-o siste\u00admatic \u00een filosofare, examin\u00e2nd precis \u0219i atent fiecare afirma\u021bie \u00eenainte de a o accepta ca doctrin\u0103 \u00een sistemul nostru de convingeri, evit\u0103m orice arbitrar \u0219i orice transcenden\u021b\u0103.[20]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00cen nota la acest paragraf, citim: \u201eCriticismul nu este filosofie<\/em> critic\u0103, ci metod\u0103 <\/em>critic\u0103\u201d.[21]<\/sup><\/a> \u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>,\u00a7119, ideea era tratat\u0103 ceva mai pe larg. Acolo Krug insista c\u0103 criticismul nu trebuie confundat cu kantianismul: chiar dac\u0103 Kant a folosit, \u00een scrierile sale, metoda critic\u0103 \u00een general, \u00een anumite scrieri aceast\u0103 metod\u0103 a primit modific\u0103ri proprii numai lui Kant, care nu pot fi considerate ca determina\u021bii caracteristice ale ei. Criticismul nu trebuie confundat nici cu filosofia critic\u0103 sau kanti\u00adan\u0103; primul este metod\u0103, ultima este sistem, sistem critico-kantian; sistemul este produs dup\u0103 metoda critic\u0103 \u00een general, dar poate con\u021bine tot felul de erori particulare. Kantia\u00adnismul este pentru criticism ceea ce este pironismul pentru scepticism sau platonismul pentru dogmatism, spre exemplu. Criticismul este, fa\u021b\u0103 cu dogmatismul \u0219i scepticismul, precum sinteza fa\u021b\u0103 cu teza \u0219i antiteza, de aceea mai este numit \u0219i \u201emetod\u0103 sintetic\u0103\u201d. Nici M\u00e1rton, cum nici Krug, nu consider\u0103 c\u0103 filosofia critic\u0103 se reduce la cea a lui Kant. \u00cen prefa\u021ba la Systema philosophiae criticae <\/em>el scrie c\u0103 filosofia critic\u0103, a c\u0103rei Idee s-a realizat \u00een opera lui Kant, nu a fost epuizat\u0103 de aceast\u0103 realizare. Ea trebuie dus\u0103 mai departe prin eforturi ulterioare \u00een aceea\u0219i direc\u021bie, cu aceea\u0219i metod\u0103 ca a lui Kant, singura capabil\u0103 s\u0103 d\u0103r\u00e2me scepticismul, asigur\u00e2nd certitudinea cunoa\u0219terii uma\u00adne, s\u0103 ru\u0219ineze \u0219i s\u0103 reduc\u0103 la t\u0103cere pe vecie incredulitatea \u0219i ireligiozitatea, \u0219i s\u0103 \u00eente\u00admeieze prin asta morala \u0219i religia. <\/p>\n\n\n\n\u201eNu to\u021bi a\u0219a-zi\u0219ii filosofi critici, mai scrie Krug, sunt critici filosofici veritabili.\u201d[22]<\/sup><\/a> Dac\u0103 se reclam\u0103 drept filosof critic veritabil, el nu vrea s\u0103 fie considerat drept kantian. \u00cen Prefa\u021ba la edi\u021bia a doua a Manualului<\/em> (1822) Krug protesteaz\u0103 contra unei atare iden\u00adtific\u0103ri, spun\u00e2nd c\u0103 a \u00eenceput de la Kant, c\u00e2nd \u00ee\u0219i f\u0103cea studiile la Wittenberg, pentru c\u0103 filosofia lui era la ordinea zilei \u00een acel moment. \u00cens\u0103 Fichte, Schelling \u0219i Jacobi l-au influen\u021bat \u0219i ei \u0219i au dat g\u00e2ndirii lui o form\u0103 diferit\u0103 de cea a lui Kant. Krug afirm\u0103 c\u0103 nu a fost niciodat\u0103 un kantian \u00een sensul propriu al cuv\u00e2ntului \u0219i c\u0103, chiar dac\u0103 l-a vene\u00adrat \u0219i \u00eel venera \u00eenc\u0103 pe Kant, el nu \u0219i-a pierdut niciodat\u0103 independen\u021ba de g\u00e2ndire, nici nu \u0219i-a construit sistemul mecanic, plec\u00e2nd de la al\u021bi filosofi, ci organic, plec\u00e2nd numai de la propria lui g\u00e2ndire. Krug propune, deci, o<\/em> filosofie critic\u0103, sintetismul transcen\u00addental, diferit\u0103 de idealismul transcendental al lui Kant, o alt\u0103<\/em> filosofie critic\u0103.<\/p>\n\n\n\nNota cea mai important\u0103 a acestui concept este caracterul sintetic<\/em> al criticismului ca metod\u0103. Dogmatismul este o metod\u0103 tetic\u0103, scepticismul, una antitetic\u0103. Criticismul respinge ce e r\u0103u \u00een ambele metode \u0219i p\u0103streaz\u0103 ce e bun. El are \u00een comun cu dogma\u00adtismul faptul c\u0103 procedeaz\u0103 plec\u00e2nd de la principii, iar cu scepticismul, faptul de a nu accepta credul tot ceea ce are aparen\u021ba adev\u0103rului \u0219i a certitudinii. Criticismul nici nu accept\u0103 orice principiu, nici nu respinge totul ca fiind fals \u0219i incert. Dac\u0103 dogmatismul este un despotism filosofic \u0219i scepticismul un anarhism filosofic, criticismul este \u201eade\u00adv\u0103ratul republicanism filosofic\u201d. Iat\u0103 de ce filosoful critic procedeaz\u0103 \u00een spirit republi\u00adcan: el permite oricui poate s\u0103 justifice ra\u021bional un g\u00e2nd s\u0103 ac\u021bioneze ca un membru al comunit\u0103\u021bii filosofilor \u0219i s\u0103 propun\u0103 acel g\u00e2nd nu doar ca pe o p\u0103rere privat\u0103, ci ca pe o reprezentare a ra\u021biunii omene\u0219ti generale \u00een persoana sa, av\u00e2nd valoare de lege pentru to\u021bi concet\u0103\u021benii g\u00e2nditori. Dogmatismul nu urm\u0103re\u0219te dec\u00e2t supunerea fa\u021b\u0103 de sistemul s\u0103u, iar scepticismul condamn\u0103 dinainte orice g\u00e2nd care caut\u0103 o \u00eentemeiere \u0219tiin\u021bific\u0103. Astfel, conchide Krug, criticismul este singura metod\u0103 \u00een care libertatea judec\u0103\u021bii pro\u00adprii este compatibil\u0103 cu cea mai riguroas\u0103 legalitate (Gesetzm\u00e4\u00dfigkeit<\/em>) a g\u00e2ndirii. Criti\u00adcismul este, \u00een spirit, republican \u0219i liberal.<\/p>\n\n\n\n\u201eFoarte notabil\u0103 aceast\u0103 paralel\u0103 dintre metode filosofice \u0219i categorii politice!\u201d, exclam\u0103 J. Haj\u00f3s, discut\u00e2nd Manualul<\/em> lui Krug \u00een prelucrarea lui \u021aipar.[23]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 ana\u00adlogie este at\u00e2t de curajoas\u0103 \u00eenc\u00e2t K\u00f6teles, semnal\u00e2nd-o \u00een Enciclopedia filosofic\u0103<\/em> (1829), a sim\u021bit nevoia s\u0103 o atenueze \u0219i s\u0103 o aduc\u0103 \u00een direc\u021bia organiz\u0103rii politice exis\u00adtente: \u201eCriticismul, scrie acesta, este o monarhie filosofic\u0103 moderat\u0103, \u00een care libertatea g\u00e2ndirii se une\u0219te cu stricta legalitate\u201d[24]<\/sup><\/a>. M\u00e1rton, \u00een Prefa\u021ba compendiului de filosofie krughian\u0103, reia ideea: \u201efilosofia critic\u0103 ne scoate din dogmatismul vierm\u0103nos, din care rezult\u0103 incer\u00adti\u00adtudine \u0219i robie, aduc\u00e2ndu-ne la libertate \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 solid\u0103\u201d[25]<\/sup><\/a>. \u00cen paragraful corespunz\u0103tor (\u00a7119, observa\u021bia 1), el r\u0103m\u00e2ne fidel lui Krug: \u201eCriticismus, verus Republicanismus philosophicus\u201d[26]<\/sup><\/a>. Analogia vine \u00eens\u0103 de la Kant \u00eensu\u0219i, care scrie urm\u0103toarele:<\/p>\n\n\n\n\n\u00cen toate \u00eentreprinderile ei, ra\u021biunea trebuie s\u0103 se supun\u0103 criticii \u0219i nu poate \u00eempiedica li\u00adbertatea acesteia prin nicio interdic\u021bie, f\u0103r\u0103 a se p\u0103gubi pe sine \u00eens\u0103\u0219i \u0219i f\u0103r\u0103 a-\u0219i atrage b\u0103nuieli sup\u0103r\u0103toare. Aici nimic nu este at\u00e2t de important sub aspectul utilit\u0103\u021bii, nimic at\u00e2t de sf\u00e2nt, \u00eenc\u00e2t s\u0103 se poat\u0103 sustrage acestei anchete scrut\u0103toare \u0219i riguroase, care nu \u021bine seam\u0103 de niciun fel de autoritate personal\u0103. Pe aceast\u0103 libertate se bazeaz\u0103 chiar existen\u021ba ra\u021biunii, care nu are o autoritate dictatorial\u0103, ci a c\u0103rei decizie nu este niciodat\u0103 dec\u00e2t acordul cet\u0103\u021benilor liberi, fiecare din ei av\u00e2nd dreptul s\u0103-\u0219i poat\u0103 exprima f\u0103r\u0103 re\u00adzerve obiec\u021biile, ba chiar veto<\/em>-ul lui.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDisting\u00e2nd \u0219i abstr\u0103g\u00e2nd criticismul de kantianism, devine posibil\u0103 aplicarea conceptului \u00een istoria filosofiei. Filosofia critic\u0103 devine astfel un proiect al \u00eentregii \u201ere\u00adpublici\u201d a filosofilor, care trebuie dezvoltat prin polemica ra\u021bional\u0103 inter pares<\/em>, inclusiv prin critica doctrinelor lui Kant, care nu poate pretinde la vreo autoritate personal\u0103 particular\u0103. Aceast\u0103 critic\u0103 a kantianismului este chiar necesar\u0103, pentru a-l \u00eempiedica s\u0103 se transforme \u00eentr-un nou dogmatism. Este astfel posibil pentru un filosof s\u0103 fie deopo\u00adtriv\u0103 criticist \u0219i anti-kantian. Kantianismul \u0219i anti-kantianismul reprezint\u0103, \u00een istoria filosofiei, o antinomie a ra\u021biunii, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ideea de filosofie critic\u0103, care conduce la o redefinire a acesteia.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\n2. Wilhelm Traugott Krug (1770\u20131842)<\/strong><\/h5>\n\n\n\n\u00a7. Krug este un filosof pe care to\u021bi istoricii \u00eel consider\u0103 modest. Nici \u00een timpul vie\u021bii nu s-a bucurat de reputa\u021bia unui filosof important, \u00eens\u0103 era foarte cunoscut ca autor de scrieri populare. Ast\u0103zi, \u00eel \u00eent\u00e2lnim cel mult men\u021bionat \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Schelling, c\u0103ruia i-a cerut s\u0103-i \u201ededuc\u0103\u201d din Absolut stiloul cu care scria, \u0219i cu Hegel, care a fost suficient de agasat de aceast\u0103 cerere pentru a-i r\u0103spunde \u00eentr-un pamflet, \u201eCum \u00een\u021belege sim\u021bul comun filosofia\u201d. Dac\u0103 n-ar fi fost influen\u021ba lui \u00een lumile a doua \u0219i a treia ale filosofiei europene[28]<\/sup><\/a>, \u00een prima jum\u0103tate a secolului al 19-lea, Krug ar fi fost acoperit de uitare complet. \u00cens\u0103 importan\u021ba lui pentru acest col\u021b de lume cu greu ar putea fi subestimat\u0103. Scrierile sale au fost traduse \u00een latin\u0103, maghiar\u0103, greac\u0103, rus\u0103, polonez\u0103, suedez\u0103, rom\u00e2n\u0103 \u0219i au furnizat, nu o dat\u0103, baza \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului filosofic ele\u00admentar \u00een aceste spa\u021bii. C\u0103rui fapt i s-a datorat aceast\u0103 uimitoare popularitate? Foarte probabil, faptului c\u0103 a f\u0103cut accesibil\u0103 \u201efilosofia critic\u0103\u201d multora care \u00eel g\u0103seau pe Kant prea obscur \u0219i dificil. De altfel, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd vine vorba despre Krug se men\u021bio\u00adneaz\u0103, invariabil, c\u0103 a fost \u201esuccesorul lui Kant la K\u00f6nigsberg\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00centr-adev\u0103r, Krug a predat, din 1804 \u00een 1809, la K\u00f6nigsberg, \u00een locul lui Kant, ca\u00adre tocmai murise. Venea de la Frankfurt, unde de\u021binuse primul s\u0103u post de profesor plin (1801\u20131804), dup\u0103 mai mul\u021bi ani \u00een care fusese profesor adjunct la Wittenberg. \u00cen 1809 a plecat la Leipzig, unde a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii, \u201ecatedra lui Kant\u201d fiind ocupa\u00adt\u0103 de Herbart, p\u00e2n\u0103 \u00een 1833. Succed\u00e2ndu-i lui Kant, ai c\u0103rui pantofi erau mult prea mari pentru el, Krug nu a preluat automat \u0219i \u0219tafeta kantianismului sau rolul de scolarh al criticismului; el nu a fost chemat la K\u00f6nigsberg pentru c\u0103 ar fi fost considerat cel mai apt s\u0103 continue munca lui Kant, sau cel mai \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 predea filosofia acestuia, a\u0219a cum se d\u0103 a \u00een\u021belege c\u00e2nd se pomene\u0219te acest fapt biografic, cu care se judec\u0103 geografic \u00een istoria filosofiei. Krug \u00eensu\u0219i, cum am v\u0103zut, nu se considera un kantian veritabil. Avea Krug dreptate, sau preten\u021biile sale la independen\u021b\u0103 filosofic\u0103 erau de\u0219erte?<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Ultimul istoric important care a scris despre Krug este, poate, \u0219i cel mai com\u00adpetent \u00een materie de kantianism: este vorba despre Erich Adickes, care \u00eei consacr\u0103 c\u00e2te\u00adva pagini \u00een celebra German Kantian Bibliography<\/em>[29]<\/sup><\/a>, la aproape o jum\u0103tate de secol de la moarte. Krug \u201eintr\u0103 \u00een r\u00e2ndul f\u0103uritorilor de sistem\u201d cu scrierea sa din 1801, Entwurf eines enuen Organon des Philosophie, oder Versuch \u00fcber die Principien der philosophischen Erkenntniss <\/em>(Schi\u021b\u0103 a unui nou organon al filosofiei, sau cercetare asupra principiilor cunoa\u0219terii filosofice<\/em>).Acolo el formuleaz\u0103 un program filosofic a c\u0103rui prim\u0103 \u2013 \u0219i cea mai original\u0103, deci important\u0103 \u2013 realizare este Fundamentalphilo\u00adsophie <\/em>din 1803. Adickes consider\u0103 c\u0103 preten\u021bia lui Krug de a nu fi fost un kantian \u00een sensul strict al termenului \u201ea fost \u00een principal motivat\u0103 de vanitatea autorului [\u2026]; el a fost f\u0103cut de ea s\u0103 nege c\u0103-i este \u00eendatorat lui Kant \u0219i s\u0103 vorbeasc\u0103 despre un \u2018sistem al lui propriu\u201d[30]<\/sup><\/a>. Dar g\u00e2ndirea lui Krug a fost, \u0219i \u00eenainte de 1801 (c\u00e2nd era un \u201eKantian tolerabil-ortodox\u201d[31]<\/sup><\/a>), \u0219i dup\u0103 aceast\u0103 dat\u0103 \u201ebazat\u0103 \u00een modul cel mai hot\u0103r\u00e2t pe filosofia kantian\u0103\u201d[32]<\/sup><\/a>. Totu\u0219i, admite Adickes, \u201eel nu este un kantian \u00e0 tout prix<\/em>; are curajul opi\u00adniilor private, chiar c\u00e2nd acestea merg contra mare\u0219alului-\u0219ef de la K\u00f6nigsberg\u201d.[33]<\/sup><\/a> Iat\u0103 \u0219i aprecierea general\u0103 a filosofiei lui Krug de c\u0103tre eminentul kantolog german:<\/p>\n\n\n\n\nIdeea lui de baz\u0103 a fost s\u0103 aduc\u0103 filosofia kantian\u0103 pe c\u00e2t se poate de aproape de g\u00e2ndi\u00adrea omului mediu. De aceea el \u00eencearc\u0103 s\u0103 rotunjeasc\u0103 unghiurile ascu\u021bite, de care s-ar putea lovi inteligen\u021ba obi\u0219nuit\u0103; el elimin\u0103 toate paradoxele kantiene \u0219i d\u0103 sistemului \u00een general o form\u0103 mai pu\u021bin strict\u0103 \u0219i un colorit mai pu\u021bin viu, \u2013 astfel \u00eenc\u00e2t chiar vederile care stau cel mai departe de con\u0219tiin\u021ba educat\u0103 medie \u00ee\u0219i pierd mare parte din aparen\u021ba lor surprinz\u0103toare \u0219i stranie. Filosofia lui este o filosofie \u201ead usum Delphini\u201d. Este pre\u00adzentat\u0103 publicului \u00eentr-un stil clar \u0219i echilibrat, care curge ca murmurul voios al unui p\u00e2\u00adr\u00e2u \u00eentr-o vale u\u0219or \u00eenclinat\u0103, guraliv \u0219i neobosit, \u2013 neoferind niciodat\u0103 nici cea mai mi\u00adc\u0103 dificultate min\u021bii cititorului, \u2013 \u0219i, ca \u0219i p\u00e2r\u00e2ul, mai degrab\u0103 ocolind obstacolele dec\u00e2t \u00eenl\u0103tur\u00e2ndu-le.[34]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDin aceast\u0103 evaluare se \u00een\u021belege pentru ce a pl\u0103cut Krug \u0219i pentru ce a convenit foarte bine mi\u0219c\u0103rii spiritului maghiar de dup\u0103 polemica \u00een jurul lui Kant. Direc\u021bia acesteia fiind tocmai \u00eenspre \u00eemp\u0103carea kantianismului cu sim\u021bul comun, filosofia lui Krug a furnizat un model \u0219i materiale de construc\u021bie pentru sistemele domestice.<\/p>\n\n\n\nDar Adickes expediaz\u0103 prea dispre\u021buitor preten\u021bia lui Krug de a avea un sistem propriu \u0219i este pu\u021bin prea zelos \u00een a reduce \u201esintetismul transcendental\u201d al lui Krug la o reformulare pedant\u0103 \u0219i popular\u0103 a filosofiei lui Kant, chiar cu pre\u021bul de a diminua im\u00adportan\u021ba propriilor observa\u021bii. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 filosofia kantian\u0103 este reformulat\u0103 \u0219i resistematizat\u0103 \u00een sistemul lui Krug \u0219i c\u0103 acest sistem este construit \u00een mare parte cu prefabricate kantiene. \u00cens\u0103 filosofema central\u0103 nu este kantian\u0103. De altfel, nu exist\u0103 un consens printre istoricii filosofiei asupra pozi\u021biei lui Krug. Dintre cei mai vechi, unii \u00eel consider\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, ca apar\u021bin\u00e2nd \u0219colii lui Kant.[35]<\/sup><\/a> \u00cenc\u0103 unii, ca dezvolt\u00e2nd filosofia critic\u0103.[36]<\/sup><\/a> Al\u021bii, \u00een schimb, \u00eel trec printre \u201esemi-kantieni\u201d[37]<\/sup><\/a>, recunosc\u00e2nd influen\u021ba lui Jacobi asupra lui. \u00cenc\u0103 al\u021bii, f\u0103c\u00e2nd din aceast\u0103 influen\u021b\u0103 factorul cardinal, \u00eel \u00eencadreaz\u0103 printre adep\u021bii \u201efilosofiei credin\u021bei\u201d a lui Jacobi[38]<\/sup><\/a> sau printre \u201emistici\u201d[39]<\/sup><\/a>. Sunt \u0219i unii care \u00eei atribuie un sincretism dogmatisto-idealist.[40]<\/sup><\/a> Al\u021bii v\u0103d \u00een el un imitator al lui Fichte.[41]<\/sup><\/a> Ion Petrovici scrie \u0219i el c\u0103 \u201eKrug [\u2026] \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea un kantianism alterat cu Fichte \u0219i totodat\u0103 scobor\u00e2t din \u00een\u0103l\u021bimile sale la nivelul bunului sim\u021b comun\u201d.[42]<\/sup><\/a> Dar c\u00e2t mai poate fi numit\u0103 \u201ekantianism\u201d o astfel de concep\u021bie?<\/p>\n\n\n\nComentatori mai recen\u021bi subliniaz\u0103, pe bun\u0103 dreptate, eclectismul<\/em> metodologic al lui Krug \u0219i caracterul non-kantian, uneori chiar prekantian, al unor p\u0103r\u021bi \u00eentregi ale sistemului s\u0103u, e.g. estetica.[43]<\/sup><\/a> Doctrina central\u0103 a lui Krug, elaborat\u0103 \u00een anii 1801\u20131803, singura \u00een care se poate g\u0103si un con\u021binut relativ original, este, \u00een inten\u021bie, dac\u0103 nu \u0219i \u00een realizare, mai apropiat\u0103 de t\u00e2n\u0103rul Schelling, care \u0219i el \u00eel reg\u00e2ndea mai degrab\u0103 pe Fichte dec\u00e2t de Kant. Krug caut\u0103 concilierea idealismului \u0219i realismului, privite ca anti\u00adte\u00adtice, dintr-un punct de vedere superior, cel al \u201esintetismului transcendental\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. S\u0103 examin\u0103m pe scurt doctrina care constituie miezul \u201efilosofiei fundamenta\u00adle\u201d a lui Krug.<\/p>\n\n\n\n\u00cen prima lui scriere sistematic\u0103, Entwurf eines neuen Organon des Philosophie <\/em>(1801), filosoful formuleaz\u0103 o serie de considera\u021bii despre structura sistemului cunoa\u0219\u00adterii filosofice. Aceasta se divide \u00een dou\u0103 sec\u021biuni principale, una speculativ\u0103 \u0219i una moral\u0103 (\u00a78). De aici \u00eemp\u0103r\u021birea filosofiei \u00een teoretic\u0103 \u0219i practic\u0103. Filosofia teoretic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina g\u00e2ndirii (logic\u0103), cea a cunoa\u0219terii \u0219i cea a gustului (\u00a79). Filosofia practic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina dreptului, doctrina virtu\u021bii \u0219i doctrina religiei (\u00a710). Filo\u00adsofia \u00een general se \u00eemparte \u00een pur\u0103 \u0219i aplicat\u0103 (\u00a711).<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 aceste dihotomii c\u00e2t se poate de comune, Krug introduce o nou\u0103 distinc\u021bie, care \u00eei permite s\u0103-\u0219i precizeze mai bine conceptul de sistem filosofic. Filosofia practic\u0103 \u0219i cea moral\u0103, luate \u00eempreun\u0103, constituie ceea ce se poate numi filosofie derivat\u0103, prin contrast cu o filosofie mai \u00eenalt\u0103, care poate fi numit\u0103 filosofie fundamental\u0103 (\u00a712). Prezen\u021ba acestei discipline \u00een sistem este ceea ce caracterizeaz\u0103 g\u00e2ndirea lui. Influen\u021ba acesteia asupra altor filosofi care au contat \u00een spa\u021biul nostru este palpabil\u0103 (e.g. J\u00e1nos Imre). Krug argumenteaz\u0103 pentru necesitatea acestei discipline \u00een felul urm\u0103tor. Filoso\u00adfia teoretic\u0103 \u0219i cea practic\u0103 \u00ee\u0219i au fiecare principiile lor particulare, care sunt diferite, c\u0103ci obiectele acestor filosofii sunt diferite. Dar, \u00een m\u0103sura \u00een care am\u00e2ndou\u0103 sunt filo\u00adsofie, ele trebuie s\u0103 aib\u0103 \u0219i principii comune. A\u0219adar, trebuie s\u0103 existe o filosofie care s\u0103 nu fie nici pur teoretic\u0103, nici pur practic\u0103, ci ambele deodat\u0103 \u0219i care s\u0103 con\u021bin\u0103 prin\u00adcipiile comune ale filosofiei teoretice \u0219i ale celei practice. Aceasta este filosofia funda\u00admental\u0103, sau elementar\u0103, sau arhologia, \u0219tiin\u021ba principiilor filosofiei \u00een genere. Ca \u0219tiin\u00ad\u021b\u0103 a principiilor filosofiei \u00een genere, arhologia este \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 a posibilit\u0103\u021bii filosofiei \u00een genere, adic\u0103 filosofie a filosofiei (cam \u00een acela\u0219i sens, spune el, \u00een care vorbim despre o filosofie a istoriei sau a matematicii). Ea este, afirm\u0103 Krug, autenticul organon al filosofiei, \u0219i nu logica. Elaborarea ulterioar\u0103 a filosofiei fundamentale, \u00een Fundamen\u00adtalphilosophie<\/em>, comport\u0103 o reluare \u0219i dezvoltare a rezultatelor ob\u021binute \u00een Entwurf.<\/em><\/p>\n\n\n\n\u00a7. Aceste considera\u021bii metafilosofice arat\u0103 c\u0103 Krug executa varia\u021biuni pe o tem\u0103 reinholdian\u0103. Reinhold \u00eei fusese profesor la Wittemberg \u0219i \u00eei ar\u0103tase, spune el, limitele filosofiei kantiene. Krug recunoa\u0219te, a\u0219adar, influen\u021ba lui Reinhold, anterioar\u0103 celei a lui Fichte, Schelling \u0219i Jacobi. Reinhold fusese primul titular al unei catedre de \u201efiloso\u00adfie critic\u0103\u201d, unul dintre primii exponen\u021bi ai filosofiei kantiene \u00een universit\u0103\u021bile germane. Pred\u00e2nd aceast\u0103 filosofie, el a ajuns s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli cu privire la fundamentele sale \u0219i la validitatea deduc\u021biilor kantiene. Reinholt \u0219i-a propus s\u0103 reconstruiasc\u0103 filosofia critic\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 din ea o veritabil\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103. Pentru ca filosofia s\u0103 fie \u0219tiin\u021bific\u0103, ea trebuie s\u0103 devin\u0103 sistem<\/em>. Forma \u0219tiin\u021bific\u0103 este forma sistemului, filosofia \u0219tiin\u021bific\u0103 este filosofie sistematic\u0103. Reinhold s-a angajat \u00eentr-o cercetare asupra no\u021biunii de sistem al filosofiei. Orice sistem se sprijin\u0103 pe un singur principiu, din care toate celelalte propo\u00adzi\u021bii filosofice care \u00eel compun trebuie s\u0103 fie \u201ederivabile\u201d (derivarea nu se reduce la de\u00adduc\u021bia formal\u0103, de\u0219i este \u201esilogism\u201d; ea trebuie s\u0103 fie relevant\u0103 din punct de vedere al justific\u0103rii episte\u00admice). Principiul, care este o propozi\u021bie sintetic\u0103<\/em>, trebuie s\u0103 fie auto-evident, \u00eentru\u00adc\u00e2t altfel ar avea nevoie la r\u00e2ndul lui de un alt principiu din care s\u0103 fie derivat.<\/p>\n\n\n\nNoul sistem al filosofiei critice, pe care l-a propus \u0219i ap\u0103rat Reinhold \u00eentre 1789 \u0219i 1797, s-a numit Elementarphilosophie<\/em>. Influen\u021ba acestuia asupra filosofiei germane con\u00adtem\u00adporane a fost \u00eentins\u0103 \u0219i fertil\u0103. Cum s-a spus, \u201eReinhold, prin diseminarea g\u00e2ndi\u00adrii kantiene \u0219i transpunerea aceleia\u0219i g\u00e2ndiri, a oferit at\u00e2t o cale de intrare \u00een filosofia lui Kant, c\u00e2t \u0219i o problematic\u0103 irezistibil\u0103 care le-a servit drept punte filosofilor orien\u00adta\u021bi spre idealism care l-au urmat\u201d.[44]<\/sup><\/a> Fichte \u0219i t\u00e2n\u0103rul Schelling au adoptat problematica lui Reinhold \u0219i au n\u0103zuit s\u0103 dea sisteme care s\u0103 corecteze, s\u0103 extind\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fundeze filosofia critic\u0103. Este evident c\u0103 \u0219i Krug a adoptat problematica lui Reinhold \u0219i c\u0103 a sa Fundamentalphilosophie<\/em> se dore\u0219te o replic\u0103 la Elementarphilo\u00adsophie<\/em> a primului s\u0103u maestru. Dar Krug s-a inspirat \u0219i de la al\u021bi filosofi care \u00eel urmase\u00adr\u0103 pe Reinhold. \u201eSistemul sintetismului transcendental\u201d, a\u0219a cum se subintituleaz\u0103 Fundamentalphilo\u00adsophie<\/em>, este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o \u00eeng\u00e2nare a capitolelor introductive din Sistemul idealis\u00admului transcendental<\/em> (1800) al lui Schelling, care \u00eel reg\u00e2ndea pe Fichte. A\u0219adar Krug este unul dintre numero\u0219ii creatori de sistem din epoca \u201evon Kant bis Hegel\u201d, influen\u021bat de Fichte, a\u0219a cum a ajuns s\u0103 fie, pentru o vreme, \u0219i Reinhold. Krug a propus o filosofie a activit\u0103\u021bii Eului, \u00eens\u0103 a \u021binut s\u0103 se demarce de idealismul tran\u00adscendental (\u00een versiunile lui Fichte \u0219i Schelling), \u00een m\u0103sura \u00een care acesta, f\u0103c\u00e2nd din Eul absolut fundamentul \u0219i limita ultim\u0103 a filosofiei, mergea dincolo de limitele con\u0219ti\u00adin\u021bei, care, pentru Krug, disci\u00adpo\u00adlul lui Reinhold, circumscriu domeniul filosof\u0103rii. Idea\u00adlismul lui Fichte \u0219i Schelling nu este, pentru Krug, transcendental, ci transcendent<\/em>. Idealismul \u0219i realismul, pozi\u021bii antite\u00adtice, devin, numai \u00een cadrul sintetismului, care suprim\u0103 opozi\u021bia lor \u00eentr-o sintez\u0103 mai fundamental\u0103, transcendentale.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\nPrin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\nPrincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
\u00a7. Tab\u0103ra pro-kantienilor nu a dus lips\u0103 de combatan\u021bi. Poate fi men\u021bionat, \u00een prima linie, P\u00e1l S\u00e1rv\u00e1ri (1765\u20131846), cu studii la G\u00f6ttingen, elev al lui Bouterwek, autor al unei Moralis Philosophia<\/em> (1802), \u00een care este rezumat\u0103 cu multe detalii morala lui Kant. Alt\u0103 figur\u0103 notabil\u0103 a fost J\u00f3zsef Lengyel, profesor la Debrecen din 1798. A predat logica, etica, metafizica \u0219i filosofia dreptului. \u00cen metafizic\u0103 s-a luat dup\u0103 Leibniz \u0219i Wolff, \u00een logic\u0103 \u0219i etic\u0103, dup\u0103 Kant. S\u00e1muel K\u00f6teles (1770\u20131831), profesor la T\u00e2rgu Mure\u0219 (de matematic\u0103, \u0219tiin\u021ba statului \u0219i geografie) \u0219i Aiud (de filosofie, din 1818), studiase la Iena, unde l-a ascultat pe Fichte. K\u00f6teles a fost un membru marcant al parti\u00addei pro-Kant, \u00eens\u0103 nu a avut nici vreo concep\u021bie personal\u0103, nici vreo interpretare origi\u00adnal\u0103 a kantianismului, ci a predat dup\u0103 Krug[13]<\/sup><\/a>, la al c\u0103rui \u201esintetism\u201d a aderat. Au mai fost \u0219i al\u021bii[14]<\/sup><\/a>, \u00eens\u0103 cel mai important filosof pro-kantian este considerat Istvan M\u00e1rton (1760\u20131831).<\/p>\n\n\n\nM\u00e1rton studiase la liceul protestant din Debrecen p\u00e2n\u0103 \u00een 1788, unde aprofunda\u00adse filosofia wolffian\u0103. A mers apoi la G\u00f6ttingen, unde s-a familiarizat cu filosofia lui Kant. Dup\u0103 ce a studiat-o \u201ezi \u0219i noapte\u201d, merg\u00e2nd \u0219i la literatura secundar\u0103, a abando\u00adnat dogmatismul \u0219i a devenit un adept entuziast al criticismului. \u00cencep\u00e2nd din 1790 a ocupat un post de profesor la Academia reformat\u0103 din Papa, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd acolo p\u00e2n\u0103 la moartea sa. La \u00eenceput a depus eforturi pentru a impulsiona dezvoltarea filosofiei \u00een limba maghiar\u0103, public\u00e2nd Morala cre\u0219tin-teologic\u0103, sau etica <\/em>(1796), o prelucrare a Moralei teologice <\/em>a lui Wilhelm Schmidt[15]<\/sup><\/a>, \u201eatest\u00e2nd \u00eens\u0103 o cuno\u0219tin\u021b\u0103 temeinic\u0103 a filosofiei critice\u201d[16]<\/sup><\/a>. \u00cen cursurile lui din anii 1790 se servea de scrierile lui Kant.[17]<\/sup><\/a> \u00cens\u0103 dup\u0103 interzicerea lui Kant \u00een \u0219colile catolice, care s-a repercutat indirect \u0219i asupra \u0219coli\u00adlor reformate, M\u00e1rton a \u00eenceput s\u0103 se serveasc\u0103 de scrierile lui Krug, din care a \u00eentocmit un compendiu, at\u00e2t \u00een ungure\u0219te, c\u00e2t \u0219i \u00een latin\u0103. Versiunea maghiar\u0103 n\u2011a v\u0103zut nicioda\u00adt\u0103 lumina tiparului, spre deosebire de cea latin\u0103, publicat\u0103 sub titlul Systema philosophiae criticae<\/em> \u00een 1820.[18]<\/sup><\/a> Unii au v\u0103zut aici o dubl\u0103 tr\u0103dare, abandonul maghia\u00adrei pentru latin\u0103 \u0219i al lui Kant pentru Krug. \u201eTr\u0103darea\u201d a fost salutar\u0103 pentru noi. Prin aceast\u0103 isprav\u0103 de compilator \u0219i traduc\u0103tor, M\u00e1rton a afectat \u0219i direct, nu numai prin rico\u0219eu, dezvoltarea filosofiei la rom\u00e2ni. Lui M\u00e1rton, care se \u0219i \u00eent\u00e2lnise cu Krug, i se datoreaz\u0103 interesul filosofilor maghiari pentru opera lui Krug \u0219i influen\u021ba surprinz\u0103toa\u00adre a acestui filosof modest \u00een Ungaria, Transilvania \u0219i Principatele Dun\u0103rene. A\u0219a cum se \u0219tie, Simeon B\u0103rnu\u021b s-a servit de compendiul m\u00e1rtonian la Blaj, dup\u0103 care l-a \u0219i tra\u00addus \u00een rom\u00e2ne\u0219te, continu\u00e2nd s\u0103 predea dup\u0103 el. Timotei \u021aipar a urmat \u0219i el pilda lui M\u00e1rton, prelucr\u00e2nd Manualul<\/em> krughian \u0219i introduc\u00e2nd \u00een text, \u00een chip de note \u0219i remar\u00adce, extrase din alte scrieri ale filosofului german. Traduc\u0103torii \u0219i profesorii no\u0219tri au lucrat \u00een paradigma lui M\u00e1rton.<\/p>\n\n\n\nO discu\u021bie a esen\u021bialului filosofiei lui Krug trebuie am\u00e2nat\u0103 pentru moment.[19]<\/sup><\/a> Ceea ce intereseaz\u0103 acum este conceptul de \u201efilosofie critic\u0103\u201d pe care M\u00e1rton l-a elabo\u00adrat \u00een prelungirea celui al lui Krug. Definind criticismul, \u00eentr-un paragraf al Manualului de filosofie \u0219i literatur\u0103 filosofic\u0103<\/em>, Krug zice:<\/p>\n\n\n\n\n[C]ine vrea s\u0103 filosofeze corect [\u2026] trebuie pentru aceasta, \u021bin\u00e2nd cont de faptele ne\u00admijlocite ale con\u0219tiin\u021bei sale, s\u0103 caute legile originare ale activit\u0103\u021bii sale complete \u0219i as\u00adtfel s\u0103 ajung\u0103 la principii universal valabile, prin mijlocirea c\u0103rora toate adev\u0103rurile \u0219i certitudinile pot fi nu numai g\u0103site, ci \u0219i unite potrivit ideii unui \u00eentreg \u0219tiin\u021bific. Putem deci numi pe drept aceast\u0103 procedur\u0103 sintetic\u0103 sau critic\u0103, \u00een aceea c\u0103, urm\u00e2nd-o siste\u00admatic \u00een filosofare, examin\u00e2nd precis \u0219i atent fiecare afirma\u021bie \u00eenainte de a o accepta ca doctrin\u0103 \u00een sistemul nostru de convingeri, evit\u0103m orice arbitrar \u0219i orice transcenden\u021b\u0103.[20]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00cen nota la acest paragraf, citim: \u201eCriticismul nu este filosofie<\/em> critic\u0103, ci metod\u0103 <\/em>critic\u0103\u201d.[21]<\/sup><\/a> \u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>,\u00a7119, ideea era tratat\u0103 ceva mai pe larg. Acolo Krug insista c\u0103 criticismul nu trebuie confundat cu kantianismul: chiar dac\u0103 Kant a folosit, \u00een scrierile sale, metoda critic\u0103 \u00een general, \u00een anumite scrieri aceast\u0103 metod\u0103 a primit modific\u0103ri proprii numai lui Kant, care nu pot fi considerate ca determina\u021bii caracteristice ale ei. Criticismul nu trebuie confundat nici cu filosofia critic\u0103 sau kanti\u00adan\u0103; primul este metod\u0103, ultima este sistem, sistem critico-kantian; sistemul este produs dup\u0103 metoda critic\u0103 \u00een general, dar poate con\u021bine tot felul de erori particulare. Kantia\u00adnismul este pentru criticism ceea ce este pironismul pentru scepticism sau platonismul pentru dogmatism, spre exemplu. Criticismul este, fa\u021b\u0103 cu dogmatismul \u0219i scepticismul, precum sinteza fa\u021b\u0103 cu teza \u0219i antiteza, de aceea mai este numit \u0219i \u201emetod\u0103 sintetic\u0103\u201d. Nici M\u00e1rton, cum nici Krug, nu consider\u0103 c\u0103 filosofia critic\u0103 se reduce la cea a lui Kant. \u00cen prefa\u021ba la Systema philosophiae criticae <\/em>el scrie c\u0103 filosofia critic\u0103, a c\u0103rei Idee s-a realizat \u00een opera lui Kant, nu a fost epuizat\u0103 de aceast\u0103 realizare. Ea trebuie dus\u0103 mai departe prin eforturi ulterioare \u00een aceea\u0219i direc\u021bie, cu aceea\u0219i metod\u0103 ca a lui Kant, singura capabil\u0103 s\u0103 d\u0103r\u00e2me scepticismul, asigur\u00e2nd certitudinea cunoa\u0219terii uma\u00adne, s\u0103 ru\u0219ineze \u0219i s\u0103 reduc\u0103 la t\u0103cere pe vecie incredulitatea \u0219i ireligiozitatea, \u0219i s\u0103 \u00eente\u00admeieze prin asta morala \u0219i religia. <\/p>\n\n\n\n\u201eNu to\u021bi a\u0219a-zi\u0219ii filosofi critici, mai scrie Krug, sunt critici filosofici veritabili.\u201d[22]<\/sup><\/a> Dac\u0103 se reclam\u0103 drept filosof critic veritabil, el nu vrea s\u0103 fie considerat drept kantian. \u00cen Prefa\u021ba la edi\u021bia a doua a Manualului<\/em> (1822) Krug protesteaz\u0103 contra unei atare iden\u00adtific\u0103ri, spun\u00e2nd c\u0103 a \u00eenceput de la Kant, c\u00e2nd \u00ee\u0219i f\u0103cea studiile la Wittenberg, pentru c\u0103 filosofia lui era la ordinea zilei \u00een acel moment. \u00cens\u0103 Fichte, Schelling \u0219i Jacobi l-au influen\u021bat \u0219i ei \u0219i au dat g\u00e2ndirii lui o form\u0103 diferit\u0103 de cea a lui Kant. Krug afirm\u0103 c\u0103 nu a fost niciodat\u0103 un kantian \u00een sensul propriu al cuv\u00e2ntului \u0219i c\u0103, chiar dac\u0103 l-a vene\u00adrat \u0219i \u00eel venera \u00eenc\u0103 pe Kant, el nu \u0219i-a pierdut niciodat\u0103 independen\u021ba de g\u00e2ndire, nici nu \u0219i-a construit sistemul mecanic, plec\u00e2nd de la al\u021bi filosofi, ci organic, plec\u00e2nd numai de la propria lui g\u00e2ndire. Krug propune, deci, o<\/em> filosofie critic\u0103, sintetismul transcen\u00addental, diferit\u0103 de idealismul transcendental al lui Kant, o alt\u0103<\/em> filosofie critic\u0103.<\/p>\n\n\n\nNota cea mai important\u0103 a acestui concept este caracterul sintetic<\/em> al criticismului ca metod\u0103. Dogmatismul este o metod\u0103 tetic\u0103, scepticismul, una antitetic\u0103. Criticismul respinge ce e r\u0103u \u00een ambele metode \u0219i p\u0103streaz\u0103 ce e bun. El are \u00een comun cu dogma\u00adtismul faptul c\u0103 procedeaz\u0103 plec\u00e2nd de la principii, iar cu scepticismul, faptul de a nu accepta credul tot ceea ce are aparen\u021ba adev\u0103rului \u0219i a certitudinii. Criticismul nici nu accept\u0103 orice principiu, nici nu respinge totul ca fiind fals \u0219i incert. Dac\u0103 dogmatismul este un despotism filosofic \u0219i scepticismul un anarhism filosofic, criticismul este \u201eade\u00adv\u0103ratul republicanism filosofic\u201d. Iat\u0103 de ce filosoful critic procedeaz\u0103 \u00een spirit republi\u00adcan: el permite oricui poate s\u0103 justifice ra\u021bional un g\u00e2nd s\u0103 ac\u021bioneze ca un membru al comunit\u0103\u021bii filosofilor \u0219i s\u0103 propun\u0103 acel g\u00e2nd nu doar ca pe o p\u0103rere privat\u0103, ci ca pe o reprezentare a ra\u021biunii omene\u0219ti generale \u00een persoana sa, av\u00e2nd valoare de lege pentru to\u021bi concet\u0103\u021benii g\u00e2nditori. Dogmatismul nu urm\u0103re\u0219te dec\u00e2t supunerea fa\u021b\u0103 de sistemul s\u0103u, iar scepticismul condamn\u0103 dinainte orice g\u00e2nd care caut\u0103 o \u00eentemeiere \u0219tiin\u021bific\u0103. Astfel, conchide Krug, criticismul este singura metod\u0103 \u00een care libertatea judec\u0103\u021bii pro\u00adprii este compatibil\u0103 cu cea mai riguroas\u0103 legalitate (Gesetzm\u00e4\u00dfigkeit<\/em>) a g\u00e2ndirii. Criti\u00adcismul este, \u00een spirit, republican \u0219i liberal.<\/p>\n\n\n\n\u201eFoarte notabil\u0103 aceast\u0103 paralel\u0103 dintre metode filosofice \u0219i categorii politice!\u201d, exclam\u0103 J. Haj\u00f3s, discut\u00e2nd Manualul<\/em> lui Krug \u00een prelucrarea lui \u021aipar.[23]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 ana\u00adlogie este at\u00e2t de curajoas\u0103 \u00eenc\u00e2t K\u00f6teles, semnal\u00e2nd-o \u00een Enciclopedia filosofic\u0103<\/em> (1829), a sim\u021bit nevoia s\u0103 o atenueze \u0219i s\u0103 o aduc\u0103 \u00een direc\u021bia organiz\u0103rii politice exis\u00adtente: \u201eCriticismul, scrie acesta, este o monarhie filosofic\u0103 moderat\u0103, \u00een care libertatea g\u00e2ndirii se une\u0219te cu stricta legalitate\u201d[24]<\/sup><\/a>. M\u00e1rton, \u00een Prefa\u021ba compendiului de filosofie krughian\u0103, reia ideea: \u201efilosofia critic\u0103 ne scoate din dogmatismul vierm\u0103nos, din care rezult\u0103 incer\u00adti\u00adtudine \u0219i robie, aduc\u00e2ndu-ne la libertate \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 solid\u0103\u201d[25]<\/sup><\/a>. \u00cen paragraful corespunz\u0103tor (\u00a7119, observa\u021bia 1), el r\u0103m\u00e2ne fidel lui Krug: \u201eCriticismus, verus Republicanismus philosophicus\u201d[26]<\/sup><\/a>. Analogia vine \u00eens\u0103 de la Kant \u00eensu\u0219i, care scrie urm\u0103toarele:<\/p>\n\n\n\n\n\u00cen toate \u00eentreprinderile ei, ra\u021biunea trebuie s\u0103 se supun\u0103 criticii \u0219i nu poate \u00eempiedica li\u00adbertatea acesteia prin nicio interdic\u021bie, f\u0103r\u0103 a se p\u0103gubi pe sine \u00eens\u0103\u0219i \u0219i f\u0103r\u0103 a-\u0219i atrage b\u0103nuieli sup\u0103r\u0103toare. Aici nimic nu este at\u00e2t de important sub aspectul utilit\u0103\u021bii, nimic at\u00e2t de sf\u00e2nt, \u00eenc\u00e2t s\u0103 se poat\u0103 sustrage acestei anchete scrut\u0103toare \u0219i riguroase, care nu \u021bine seam\u0103 de niciun fel de autoritate personal\u0103. Pe aceast\u0103 libertate se bazeaz\u0103 chiar existen\u021ba ra\u021biunii, care nu are o autoritate dictatorial\u0103, ci a c\u0103rei decizie nu este niciodat\u0103 dec\u00e2t acordul cet\u0103\u021benilor liberi, fiecare din ei av\u00e2nd dreptul s\u0103-\u0219i poat\u0103 exprima f\u0103r\u0103 re\u00adzerve obiec\u021biile, ba chiar veto<\/em>-ul lui.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDisting\u00e2nd \u0219i abstr\u0103g\u00e2nd criticismul de kantianism, devine posibil\u0103 aplicarea conceptului \u00een istoria filosofiei. Filosofia critic\u0103 devine astfel un proiect al \u00eentregii \u201ere\u00adpublici\u201d a filosofilor, care trebuie dezvoltat prin polemica ra\u021bional\u0103 inter pares<\/em>, inclusiv prin critica doctrinelor lui Kant, care nu poate pretinde la vreo autoritate personal\u0103 particular\u0103. Aceast\u0103 critic\u0103 a kantianismului este chiar necesar\u0103, pentru a-l \u00eempiedica s\u0103 se transforme \u00eentr-un nou dogmatism. Este astfel posibil pentru un filosof s\u0103 fie deopo\u00adtriv\u0103 criticist \u0219i anti-kantian. Kantianismul \u0219i anti-kantianismul reprezint\u0103, \u00een istoria filosofiei, o antinomie a ra\u021biunii, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ideea de filosofie critic\u0103, care conduce la o redefinire a acesteia.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\n2. Wilhelm Traugott Krug (1770\u20131842)<\/strong><\/h5>\n\n\n\n\u00a7. Krug este un filosof pe care to\u021bi istoricii \u00eel consider\u0103 modest. Nici \u00een timpul vie\u021bii nu s-a bucurat de reputa\u021bia unui filosof important, \u00eens\u0103 era foarte cunoscut ca autor de scrieri populare. Ast\u0103zi, \u00eel \u00eent\u00e2lnim cel mult men\u021bionat \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Schelling, c\u0103ruia i-a cerut s\u0103-i \u201ededuc\u0103\u201d din Absolut stiloul cu care scria, \u0219i cu Hegel, care a fost suficient de agasat de aceast\u0103 cerere pentru a-i r\u0103spunde \u00eentr-un pamflet, \u201eCum \u00een\u021belege sim\u021bul comun filosofia\u201d. Dac\u0103 n-ar fi fost influen\u021ba lui \u00een lumile a doua \u0219i a treia ale filosofiei europene[28]<\/sup><\/a>, \u00een prima jum\u0103tate a secolului al 19-lea, Krug ar fi fost acoperit de uitare complet. \u00cens\u0103 importan\u021ba lui pentru acest col\u021b de lume cu greu ar putea fi subestimat\u0103. Scrierile sale au fost traduse \u00een latin\u0103, maghiar\u0103, greac\u0103, rus\u0103, polonez\u0103, suedez\u0103, rom\u00e2n\u0103 \u0219i au furnizat, nu o dat\u0103, baza \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului filosofic ele\u00admentar \u00een aceste spa\u021bii. C\u0103rui fapt i s-a datorat aceast\u0103 uimitoare popularitate? Foarte probabil, faptului c\u0103 a f\u0103cut accesibil\u0103 \u201efilosofia critic\u0103\u201d multora care \u00eel g\u0103seau pe Kant prea obscur \u0219i dificil. De altfel, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd vine vorba despre Krug se men\u021bio\u00adneaz\u0103, invariabil, c\u0103 a fost \u201esuccesorul lui Kant la K\u00f6nigsberg\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00centr-adev\u0103r, Krug a predat, din 1804 \u00een 1809, la K\u00f6nigsberg, \u00een locul lui Kant, ca\u00adre tocmai murise. Venea de la Frankfurt, unde de\u021binuse primul s\u0103u post de profesor plin (1801\u20131804), dup\u0103 mai mul\u021bi ani \u00een care fusese profesor adjunct la Wittenberg. \u00cen 1809 a plecat la Leipzig, unde a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii, \u201ecatedra lui Kant\u201d fiind ocupa\u00adt\u0103 de Herbart, p\u00e2n\u0103 \u00een 1833. Succed\u00e2ndu-i lui Kant, ai c\u0103rui pantofi erau mult prea mari pentru el, Krug nu a preluat automat \u0219i \u0219tafeta kantianismului sau rolul de scolarh al criticismului; el nu a fost chemat la K\u00f6nigsberg pentru c\u0103 ar fi fost considerat cel mai apt s\u0103 continue munca lui Kant, sau cel mai \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 predea filosofia acestuia, a\u0219a cum se d\u0103 a \u00een\u021belege c\u00e2nd se pomene\u0219te acest fapt biografic, cu care se judec\u0103 geografic \u00een istoria filosofiei. Krug \u00eensu\u0219i, cum am v\u0103zut, nu se considera un kantian veritabil. Avea Krug dreptate, sau preten\u021biile sale la independen\u021b\u0103 filosofic\u0103 erau de\u0219erte?<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Ultimul istoric important care a scris despre Krug este, poate, \u0219i cel mai com\u00adpetent \u00een materie de kantianism: este vorba despre Erich Adickes, care \u00eei consacr\u0103 c\u00e2te\u00adva pagini \u00een celebra German Kantian Bibliography<\/em>[29]<\/sup><\/a>, la aproape o jum\u0103tate de secol de la moarte. Krug \u201eintr\u0103 \u00een r\u00e2ndul f\u0103uritorilor de sistem\u201d cu scrierea sa din 1801, Entwurf eines enuen Organon des Philosophie, oder Versuch \u00fcber die Principien der philosophischen Erkenntniss <\/em>(Schi\u021b\u0103 a unui nou organon al filosofiei, sau cercetare asupra principiilor cunoa\u0219terii filosofice<\/em>).Acolo el formuleaz\u0103 un program filosofic a c\u0103rui prim\u0103 \u2013 \u0219i cea mai original\u0103, deci important\u0103 \u2013 realizare este Fundamentalphilo\u00adsophie <\/em>din 1803. Adickes consider\u0103 c\u0103 preten\u021bia lui Krug de a nu fi fost un kantian \u00een sensul strict al termenului \u201ea fost \u00een principal motivat\u0103 de vanitatea autorului [\u2026]; el a fost f\u0103cut de ea s\u0103 nege c\u0103-i este \u00eendatorat lui Kant \u0219i s\u0103 vorbeasc\u0103 despre un \u2018sistem al lui propriu\u201d[30]<\/sup><\/a>. Dar g\u00e2ndirea lui Krug a fost, \u0219i \u00eenainte de 1801 (c\u00e2nd era un \u201eKantian tolerabil-ortodox\u201d[31]<\/sup><\/a>), \u0219i dup\u0103 aceast\u0103 dat\u0103 \u201ebazat\u0103 \u00een modul cel mai hot\u0103r\u00e2t pe filosofia kantian\u0103\u201d[32]<\/sup><\/a>. Totu\u0219i, admite Adickes, \u201eel nu este un kantian \u00e0 tout prix<\/em>; are curajul opi\u00adniilor private, chiar c\u00e2nd acestea merg contra mare\u0219alului-\u0219ef de la K\u00f6nigsberg\u201d.[33]<\/sup><\/a> Iat\u0103 \u0219i aprecierea general\u0103 a filosofiei lui Krug de c\u0103tre eminentul kantolog german:<\/p>\n\n\n\n\nIdeea lui de baz\u0103 a fost s\u0103 aduc\u0103 filosofia kantian\u0103 pe c\u00e2t se poate de aproape de g\u00e2ndi\u00adrea omului mediu. De aceea el \u00eencearc\u0103 s\u0103 rotunjeasc\u0103 unghiurile ascu\u021bite, de care s-ar putea lovi inteligen\u021ba obi\u0219nuit\u0103; el elimin\u0103 toate paradoxele kantiene \u0219i d\u0103 sistemului \u00een general o form\u0103 mai pu\u021bin strict\u0103 \u0219i un colorit mai pu\u021bin viu, \u2013 astfel \u00eenc\u00e2t chiar vederile care stau cel mai departe de con\u0219tiin\u021ba educat\u0103 medie \u00ee\u0219i pierd mare parte din aparen\u021ba lor surprinz\u0103toare \u0219i stranie. Filosofia lui este o filosofie \u201ead usum Delphini\u201d. Este pre\u00adzentat\u0103 publicului \u00eentr-un stil clar \u0219i echilibrat, care curge ca murmurul voios al unui p\u00e2\u00adr\u00e2u \u00eentr-o vale u\u0219or \u00eenclinat\u0103, guraliv \u0219i neobosit, \u2013 neoferind niciodat\u0103 nici cea mai mi\u00adc\u0103 dificultate min\u021bii cititorului, \u2013 \u0219i, ca \u0219i p\u00e2r\u00e2ul, mai degrab\u0103 ocolind obstacolele dec\u00e2t \u00eenl\u0103tur\u00e2ndu-le.[34]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDin aceast\u0103 evaluare se \u00een\u021belege pentru ce a pl\u0103cut Krug \u0219i pentru ce a convenit foarte bine mi\u0219c\u0103rii spiritului maghiar de dup\u0103 polemica \u00een jurul lui Kant. Direc\u021bia acesteia fiind tocmai \u00eenspre \u00eemp\u0103carea kantianismului cu sim\u021bul comun, filosofia lui Krug a furnizat un model \u0219i materiale de construc\u021bie pentru sistemele domestice.<\/p>\n\n\n\nDar Adickes expediaz\u0103 prea dispre\u021buitor preten\u021bia lui Krug de a avea un sistem propriu \u0219i este pu\u021bin prea zelos \u00een a reduce \u201esintetismul transcendental\u201d al lui Krug la o reformulare pedant\u0103 \u0219i popular\u0103 a filosofiei lui Kant, chiar cu pre\u021bul de a diminua im\u00adportan\u021ba propriilor observa\u021bii. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 filosofia kantian\u0103 este reformulat\u0103 \u0219i resistematizat\u0103 \u00een sistemul lui Krug \u0219i c\u0103 acest sistem este construit \u00een mare parte cu prefabricate kantiene. \u00cens\u0103 filosofema central\u0103 nu este kantian\u0103. De altfel, nu exist\u0103 un consens printre istoricii filosofiei asupra pozi\u021biei lui Krug. Dintre cei mai vechi, unii \u00eel consider\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, ca apar\u021bin\u00e2nd \u0219colii lui Kant.[35]<\/sup><\/a> \u00cenc\u0103 unii, ca dezvolt\u00e2nd filosofia critic\u0103.[36]<\/sup><\/a> Al\u021bii, \u00een schimb, \u00eel trec printre \u201esemi-kantieni\u201d[37]<\/sup><\/a>, recunosc\u00e2nd influen\u021ba lui Jacobi asupra lui. \u00cenc\u0103 al\u021bii, f\u0103c\u00e2nd din aceast\u0103 influen\u021b\u0103 factorul cardinal, \u00eel \u00eencadreaz\u0103 printre adep\u021bii \u201efilosofiei credin\u021bei\u201d a lui Jacobi[38]<\/sup><\/a> sau printre \u201emistici\u201d[39]<\/sup><\/a>. Sunt \u0219i unii care \u00eei atribuie un sincretism dogmatisto-idealist.[40]<\/sup><\/a> Al\u021bii v\u0103d \u00een el un imitator al lui Fichte.[41]<\/sup><\/a> Ion Petrovici scrie \u0219i el c\u0103 \u201eKrug [\u2026] \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea un kantianism alterat cu Fichte \u0219i totodat\u0103 scobor\u00e2t din \u00een\u0103l\u021bimile sale la nivelul bunului sim\u021b comun\u201d.[42]<\/sup><\/a> Dar c\u00e2t mai poate fi numit\u0103 \u201ekantianism\u201d o astfel de concep\u021bie?<\/p>\n\n\n\nComentatori mai recen\u021bi subliniaz\u0103, pe bun\u0103 dreptate, eclectismul<\/em> metodologic al lui Krug \u0219i caracterul non-kantian, uneori chiar prekantian, al unor p\u0103r\u021bi \u00eentregi ale sistemului s\u0103u, e.g. estetica.[43]<\/sup><\/a> Doctrina central\u0103 a lui Krug, elaborat\u0103 \u00een anii 1801\u20131803, singura \u00een care se poate g\u0103si un con\u021binut relativ original, este, \u00een inten\u021bie, dac\u0103 nu \u0219i \u00een realizare, mai apropiat\u0103 de t\u00e2n\u0103rul Schelling, care \u0219i el \u00eel reg\u00e2ndea mai degrab\u0103 pe Fichte dec\u00e2t de Kant. Krug caut\u0103 concilierea idealismului \u0219i realismului, privite ca anti\u00adte\u00adtice, dintr-un punct de vedere superior, cel al \u201esintetismului transcendental\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. S\u0103 examin\u0103m pe scurt doctrina care constituie miezul \u201efilosofiei fundamenta\u00adle\u201d a lui Krug.<\/p>\n\n\n\n\u00cen prima lui scriere sistematic\u0103, Entwurf eines neuen Organon des Philosophie <\/em>(1801), filosoful formuleaz\u0103 o serie de considera\u021bii despre structura sistemului cunoa\u0219\u00adterii filosofice. Aceasta se divide \u00een dou\u0103 sec\u021biuni principale, una speculativ\u0103 \u0219i una moral\u0103 (\u00a78). De aici \u00eemp\u0103r\u021birea filosofiei \u00een teoretic\u0103 \u0219i practic\u0103. Filosofia teoretic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina g\u00e2ndirii (logic\u0103), cea a cunoa\u0219terii \u0219i cea a gustului (\u00a79). Filosofia practic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina dreptului, doctrina virtu\u021bii \u0219i doctrina religiei (\u00a710). Filo\u00adsofia \u00een general se \u00eemparte \u00een pur\u0103 \u0219i aplicat\u0103 (\u00a711).<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 aceste dihotomii c\u00e2t se poate de comune, Krug introduce o nou\u0103 distinc\u021bie, care \u00eei permite s\u0103-\u0219i precizeze mai bine conceptul de sistem filosofic. Filosofia practic\u0103 \u0219i cea moral\u0103, luate \u00eempreun\u0103, constituie ceea ce se poate numi filosofie derivat\u0103, prin contrast cu o filosofie mai \u00eenalt\u0103, care poate fi numit\u0103 filosofie fundamental\u0103 (\u00a712). Prezen\u021ba acestei discipline \u00een sistem este ceea ce caracterizeaz\u0103 g\u00e2ndirea lui. Influen\u021ba acesteia asupra altor filosofi care au contat \u00een spa\u021biul nostru este palpabil\u0103 (e.g. J\u00e1nos Imre). Krug argumenteaz\u0103 pentru necesitatea acestei discipline \u00een felul urm\u0103tor. Filoso\u00adfia teoretic\u0103 \u0219i cea practic\u0103 \u00ee\u0219i au fiecare principiile lor particulare, care sunt diferite, c\u0103ci obiectele acestor filosofii sunt diferite. Dar, \u00een m\u0103sura \u00een care am\u00e2ndou\u0103 sunt filo\u00adsofie, ele trebuie s\u0103 aib\u0103 \u0219i principii comune. A\u0219adar, trebuie s\u0103 existe o filosofie care s\u0103 nu fie nici pur teoretic\u0103, nici pur practic\u0103, ci ambele deodat\u0103 \u0219i care s\u0103 con\u021bin\u0103 prin\u00adcipiile comune ale filosofiei teoretice \u0219i ale celei practice. Aceasta este filosofia funda\u00admental\u0103, sau elementar\u0103, sau arhologia, \u0219tiin\u021ba principiilor filosofiei \u00een genere. Ca \u0219tiin\u00ad\u021b\u0103 a principiilor filosofiei \u00een genere, arhologia este \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 a posibilit\u0103\u021bii filosofiei \u00een genere, adic\u0103 filosofie a filosofiei (cam \u00een acela\u0219i sens, spune el, \u00een care vorbim despre o filosofie a istoriei sau a matematicii). Ea este, afirm\u0103 Krug, autenticul organon al filosofiei, \u0219i nu logica. Elaborarea ulterioar\u0103 a filosofiei fundamentale, \u00een Fundamen\u00adtalphilosophie<\/em>, comport\u0103 o reluare \u0219i dezvoltare a rezultatelor ob\u021binute \u00een Entwurf.<\/em><\/p>\n\n\n\n\u00a7. Aceste considera\u021bii metafilosofice arat\u0103 c\u0103 Krug executa varia\u021biuni pe o tem\u0103 reinholdian\u0103. Reinhold \u00eei fusese profesor la Wittemberg \u0219i \u00eei ar\u0103tase, spune el, limitele filosofiei kantiene. Krug recunoa\u0219te, a\u0219adar, influen\u021ba lui Reinhold, anterioar\u0103 celei a lui Fichte, Schelling \u0219i Jacobi. Reinhold fusese primul titular al unei catedre de \u201efiloso\u00adfie critic\u0103\u201d, unul dintre primii exponen\u021bi ai filosofiei kantiene \u00een universit\u0103\u021bile germane. Pred\u00e2nd aceast\u0103 filosofie, el a ajuns s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli cu privire la fundamentele sale \u0219i la validitatea deduc\u021biilor kantiene. Reinholt \u0219i-a propus s\u0103 reconstruiasc\u0103 filosofia critic\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 din ea o veritabil\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103. Pentru ca filosofia s\u0103 fie \u0219tiin\u021bific\u0103, ea trebuie s\u0103 devin\u0103 sistem<\/em>. Forma \u0219tiin\u021bific\u0103 este forma sistemului, filosofia \u0219tiin\u021bific\u0103 este filosofie sistematic\u0103. Reinhold s-a angajat \u00eentr-o cercetare asupra no\u021biunii de sistem al filosofiei. Orice sistem se sprijin\u0103 pe un singur principiu, din care toate celelalte propo\u00adzi\u021bii filosofice care \u00eel compun trebuie s\u0103 fie \u201ederivabile\u201d (derivarea nu se reduce la de\u00adduc\u021bia formal\u0103, de\u0219i este \u201esilogism\u201d; ea trebuie s\u0103 fie relevant\u0103 din punct de vedere al justific\u0103rii episte\u00admice). Principiul, care este o propozi\u021bie sintetic\u0103<\/em>, trebuie s\u0103 fie auto-evident, \u00eentru\u00adc\u00e2t altfel ar avea nevoie la r\u00e2ndul lui de un alt principiu din care s\u0103 fie derivat.<\/p>\n\n\n\nNoul sistem al filosofiei critice, pe care l-a propus \u0219i ap\u0103rat Reinhold \u00eentre 1789 \u0219i 1797, s-a numit Elementarphilosophie<\/em>. Influen\u021ba acestuia asupra filosofiei germane con\u00adtem\u00adporane a fost \u00eentins\u0103 \u0219i fertil\u0103. Cum s-a spus, \u201eReinhold, prin diseminarea g\u00e2ndi\u00adrii kantiene \u0219i transpunerea aceleia\u0219i g\u00e2ndiri, a oferit at\u00e2t o cale de intrare \u00een filosofia lui Kant, c\u00e2t \u0219i o problematic\u0103 irezistibil\u0103 care le-a servit drept punte filosofilor orien\u00adta\u021bi spre idealism care l-au urmat\u201d.[44]<\/sup><\/a> Fichte \u0219i t\u00e2n\u0103rul Schelling au adoptat problematica lui Reinhold \u0219i au n\u0103zuit s\u0103 dea sisteme care s\u0103 corecteze, s\u0103 extind\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fundeze filosofia critic\u0103. Este evident c\u0103 \u0219i Krug a adoptat problematica lui Reinhold \u0219i c\u0103 a sa Fundamentalphilosophie<\/em> se dore\u0219te o replic\u0103 la Elementarphilo\u00adsophie<\/em> a primului s\u0103u maestru. Dar Krug s-a inspirat \u0219i de la al\u021bi filosofi care \u00eel urmase\u00adr\u0103 pe Reinhold. \u201eSistemul sintetismului transcendental\u201d, a\u0219a cum se subintituleaz\u0103 Fundamentalphilo\u00adsophie<\/em>, este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o \u00eeng\u00e2nare a capitolelor introductive din Sistemul idealis\u00admului transcendental<\/em> (1800) al lui Schelling, care \u00eel reg\u00e2ndea pe Fichte. A\u0219adar Krug este unul dintre numero\u0219ii creatori de sistem din epoca \u201evon Kant bis Hegel\u201d, influen\u021bat de Fichte, a\u0219a cum a ajuns s\u0103 fie, pentru o vreme, \u0219i Reinhold. Krug a propus o filosofie a activit\u0103\u021bii Eului, \u00eens\u0103 a \u021binut s\u0103 se demarce de idealismul tran\u00adscendental (\u00een versiunile lui Fichte \u0219i Schelling), \u00een m\u0103sura \u00een care acesta, f\u0103c\u00e2nd din Eul absolut fundamentul \u0219i limita ultim\u0103 a filosofiei, mergea dincolo de limitele con\u0219ti\u00adin\u021bei, care, pentru Krug, disci\u00adpo\u00adlul lui Reinhold, circumscriu domeniul filosof\u0103rii. Idea\u00adlismul lui Fichte \u0219i Schelling nu este, pentru Krug, transcendental, ci transcendent<\/em>. Idealismul \u0219i realismul, pozi\u021bii antite\u00adtice, devin, numai \u00een cadrul sintetismului, care suprim\u0103 opozi\u021bia lor \u00eentr-o sintez\u0103 mai fundamental\u0103, transcendentale.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\nPrin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\nPrincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
M\u00e1rton studiase la liceul protestant din Debrecen p\u00e2n\u0103 \u00een 1788, unde aprofunda\u00adse filosofia wolffian\u0103. A mers apoi la G\u00f6ttingen, unde s-a familiarizat cu filosofia lui Kant. Dup\u0103 ce a studiat-o \u201ezi \u0219i noapte\u201d, merg\u00e2nd \u0219i la literatura secundar\u0103, a abando\u00adnat dogmatismul \u0219i a devenit un adept entuziast al criticismului. \u00cencep\u00e2nd din 1790 a ocupat un post de profesor la Academia reformat\u0103 din Papa, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd acolo p\u00e2n\u0103 la moartea sa. La \u00eenceput a depus eforturi pentru a impulsiona dezvoltarea filosofiei \u00een limba maghiar\u0103, public\u00e2nd Morala cre\u0219tin-teologic\u0103, sau etica <\/em>(1796), o prelucrare a Moralei teologice <\/em>a lui Wilhelm Schmidt[15]<\/sup><\/a>, \u201eatest\u00e2nd \u00eens\u0103 o cuno\u0219tin\u021b\u0103 temeinic\u0103 a filosofiei critice\u201d[16]<\/sup><\/a>. \u00cen cursurile lui din anii 1790 se servea de scrierile lui Kant.[17]<\/sup><\/a> \u00cens\u0103 dup\u0103 interzicerea lui Kant \u00een \u0219colile catolice, care s-a repercutat indirect \u0219i asupra \u0219coli\u00adlor reformate, M\u00e1rton a \u00eenceput s\u0103 se serveasc\u0103 de scrierile lui Krug, din care a \u00eentocmit un compendiu, at\u00e2t \u00een ungure\u0219te, c\u00e2t \u0219i \u00een latin\u0103. Versiunea maghiar\u0103 n\u2011a v\u0103zut nicioda\u00adt\u0103 lumina tiparului, spre deosebire de cea latin\u0103, publicat\u0103 sub titlul Systema philosophiae criticae<\/em> \u00een 1820.[18]<\/sup><\/a> Unii au v\u0103zut aici o dubl\u0103 tr\u0103dare, abandonul maghia\u00adrei pentru latin\u0103 \u0219i al lui Kant pentru Krug. \u201eTr\u0103darea\u201d a fost salutar\u0103 pentru noi. Prin aceast\u0103 isprav\u0103 de compilator \u0219i traduc\u0103tor, M\u00e1rton a afectat \u0219i direct, nu numai prin rico\u0219eu, dezvoltarea filosofiei la rom\u00e2ni. Lui M\u00e1rton, care se \u0219i \u00eent\u00e2lnise cu Krug, i se datoreaz\u0103 interesul filosofilor maghiari pentru opera lui Krug \u0219i influen\u021ba surprinz\u0103toa\u00adre a acestui filosof modest \u00een Ungaria, Transilvania \u0219i Principatele Dun\u0103rene. A\u0219a cum se \u0219tie, Simeon B\u0103rnu\u021b s-a servit de compendiul m\u00e1rtonian la Blaj, dup\u0103 care l-a \u0219i tra\u00addus \u00een rom\u00e2ne\u0219te, continu\u00e2nd s\u0103 predea dup\u0103 el. Timotei \u021aipar a urmat \u0219i el pilda lui M\u00e1rton, prelucr\u00e2nd Manualul<\/em> krughian \u0219i introduc\u00e2nd \u00een text, \u00een chip de note \u0219i remar\u00adce, extrase din alte scrieri ale filosofului german. Traduc\u0103torii \u0219i profesorii no\u0219tri au lucrat \u00een paradigma lui M\u00e1rton.<\/p>\n\n\n\nO discu\u021bie a esen\u021bialului filosofiei lui Krug trebuie am\u00e2nat\u0103 pentru moment.[19]<\/sup><\/a> Ceea ce intereseaz\u0103 acum este conceptul de \u201efilosofie critic\u0103\u201d pe care M\u00e1rton l-a elabo\u00adrat \u00een prelungirea celui al lui Krug. Definind criticismul, \u00eentr-un paragraf al Manualului de filosofie \u0219i literatur\u0103 filosofic\u0103<\/em>, Krug zice:<\/p>\n\n\n\n\n[C]ine vrea s\u0103 filosofeze corect [\u2026] trebuie pentru aceasta, \u021bin\u00e2nd cont de faptele ne\u00admijlocite ale con\u0219tiin\u021bei sale, s\u0103 caute legile originare ale activit\u0103\u021bii sale complete \u0219i as\u00adtfel s\u0103 ajung\u0103 la principii universal valabile, prin mijlocirea c\u0103rora toate adev\u0103rurile \u0219i certitudinile pot fi nu numai g\u0103site, ci \u0219i unite potrivit ideii unui \u00eentreg \u0219tiin\u021bific. Putem deci numi pe drept aceast\u0103 procedur\u0103 sintetic\u0103 sau critic\u0103, \u00een aceea c\u0103, urm\u00e2nd-o siste\u00admatic \u00een filosofare, examin\u00e2nd precis \u0219i atent fiecare afirma\u021bie \u00eenainte de a o accepta ca doctrin\u0103 \u00een sistemul nostru de convingeri, evit\u0103m orice arbitrar \u0219i orice transcenden\u021b\u0103.[20]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00cen nota la acest paragraf, citim: \u201eCriticismul nu este filosofie<\/em> critic\u0103, ci metod\u0103 <\/em>critic\u0103\u201d.[21]<\/sup><\/a> \u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>,\u00a7119, ideea era tratat\u0103 ceva mai pe larg. Acolo Krug insista c\u0103 criticismul nu trebuie confundat cu kantianismul: chiar dac\u0103 Kant a folosit, \u00een scrierile sale, metoda critic\u0103 \u00een general, \u00een anumite scrieri aceast\u0103 metod\u0103 a primit modific\u0103ri proprii numai lui Kant, care nu pot fi considerate ca determina\u021bii caracteristice ale ei. Criticismul nu trebuie confundat nici cu filosofia critic\u0103 sau kanti\u00adan\u0103; primul este metod\u0103, ultima este sistem, sistem critico-kantian; sistemul este produs dup\u0103 metoda critic\u0103 \u00een general, dar poate con\u021bine tot felul de erori particulare. Kantia\u00adnismul este pentru criticism ceea ce este pironismul pentru scepticism sau platonismul pentru dogmatism, spre exemplu. Criticismul este, fa\u021b\u0103 cu dogmatismul \u0219i scepticismul, precum sinteza fa\u021b\u0103 cu teza \u0219i antiteza, de aceea mai este numit \u0219i \u201emetod\u0103 sintetic\u0103\u201d. Nici M\u00e1rton, cum nici Krug, nu consider\u0103 c\u0103 filosofia critic\u0103 se reduce la cea a lui Kant. \u00cen prefa\u021ba la Systema philosophiae criticae <\/em>el scrie c\u0103 filosofia critic\u0103, a c\u0103rei Idee s-a realizat \u00een opera lui Kant, nu a fost epuizat\u0103 de aceast\u0103 realizare. Ea trebuie dus\u0103 mai departe prin eforturi ulterioare \u00een aceea\u0219i direc\u021bie, cu aceea\u0219i metod\u0103 ca a lui Kant, singura capabil\u0103 s\u0103 d\u0103r\u00e2me scepticismul, asigur\u00e2nd certitudinea cunoa\u0219terii uma\u00adne, s\u0103 ru\u0219ineze \u0219i s\u0103 reduc\u0103 la t\u0103cere pe vecie incredulitatea \u0219i ireligiozitatea, \u0219i s\u0103 \u00eente\u00admeieze prin asta morala \u0219i religia. <\/p>\n\n\n\n\u201eNu to\u021bi a\u0219a-zi\u0219ii filosofi critici, mai scrie Krug, sunt critici filosofici veritabili.\u201d[22]<\/sup><\/a> Dac\u0103 se reclam\u0103 drept filosof critic veritabil, el nu vrea s\u0103 fie considerat drept kantian. \u00cen Prefa\u021ba la edi\u021bia a doua a Manualului<\/em> (1822) Krug protesteaz\u0103 contra unei atare iden\u00adtific\u0103ri, spun\u00e2nd c\u0103 a \u00eenceput de la Kant, c\u00e2nd \u00ee\u0219i f\u0103cea studiile la Wittenberg, pentru c\u0103 filosofia lui era la ordinea zilei \u00een acel moment. \u00cens\u0103 Fichte, Schelling \u0219i Jacobi l-au influen\u021bat \u0219i ei \u0219i au dat g\u00e2ndirii lui o form\u0103 diferit\u0103 de cea a lui Kant. Krug afirm\u0103 c\u0103 nu a fost niciodat\u0103 un kantian \u00een sensul propriu al cuv\u00e2ntului \u0219i c\u0103, chiar dac\u0103 l-a vene\u00adrat \u0219i \u00eel venera \u00eenc\u0103 pe Kant, el nu \u0219i-a pierdut niciodat\u0103 independen\u021ba de g\u00e2ndire, nici nu \u0219i-a construit sistemul mecanic, plec\u00e2nd de la al\u021bi filosofi, ci organic, plec\u00e2nd numai de la propria lui g\u00e2ndire. Krug propune, deci, o<\/em> filosofie critic\u0103, sintetismul transcen\u00addental, diferit\u0103 de idealismul transcendental al lui Kant, o alt\u0103<\/em> filosofie critic\u0103.<\/p>\n\n\n\nNota cea mai important\u0103 a acestui concept este caracterul sintetic<\/em> al criticismului ca metod\u0103. Dogmatismul este o metod\u0103 tetic\u0103, scepticismul, una antitetic\u0103. Criticismul respinge ce e r\u0103u \u00een ambele metode \u0219i p\u0103streaz\u0103 ce e bun. El are \u00een comun cu dogma\u00adtismul faptul c\u0103 procedeaz\u0103 plec\u00e2nd de la principii, iar cu scepticismul, faptul de a nu accepta credul tot ceea ce are aparen\u021ba adev\u0103rului \u0219i a certitudinii. Criticismul nici nu accept\u0103 orice principiu, nici nu respinge totul ca fiind fals \u0219i incert. Dac\u0103 dogmatismul este un despotism filosofic \u0219i scepticismul un anarhism filosofic, criticismul este \u201eade\u00adv\u0103ratul republicanism filosofic\u201d. Iat\u0103 de ce filosoful critic procedeaz\u0103 \u00een spirit republi\u00adcan: el permite oricui poate s\u0103 justifice ra\u021bional un g\u00e2nd s\u0103 ac\u021bioneze ca un membru al comunit\u0103\u021bii filosofilor \u0219i s\u0103 propun\u0103 acel g\u00e2nd nu doar ca pe o p\u0103rere privat\u0103, ci ca pe o reprezentare a ra\u021biunii omene\u0219ti generale \u00een persoana sa, av\u00e2nd valoare de lege pentru to\u021bi concet\u0103\u021benii g\u00e2nditori. Dogmatismul nu urm\u0103re\u0219te dec\u00e2t supunerea fa\u021b\u0103 de sistemul s\u0103u, iar scepticismul condamn\u0103 dinainte orice g\u00e2nd care caut\u0103 o \u00eentemeiere \u0219tiin\u021bific\u0103. Astfel, conchide Krug, criticismul este singura metod\u0103 \u00een care libertatea judec\u0103\u021bii pro\u00adprii este compatibil\u0103 cu cea mai riguroas\u0103 legalitate (Gesetzm\u00e4\u00dfigkeit<\/em>) a g\u00e2ndirii. Criti\u00adcismul este, \u00een spirit, republican \u0219i liberal.<\/p>\n\n\n\n\u201eFoarte notabil\u0103 aceast\u0103 paralel\u0103 dintre metode filosofice \u0219i categorii politice!\u201d, exclam\u0103 J. Haj\u00f3s, discut\u00e2nd Manualul<\/em> lui Krug \u00een prelucrarea lui \u021aipar.[23]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 ana\u00adlogie este at\u00e2t de curajoas\u0103 \u00eenc\u00e2t K\u00f6teles, semnal\u00e2nd-o \u00een Enciclopedia filosofic\u0103<\/em> (1829), a sim\u021bit nevoia s\u0103 o atenueze \u0219i s\u0103 o aduc\u0103 \u00een direc\u021bia organiz\u0103rii politice exis\u00adtente: \u201eCriticismul, scrie acesta, este o monarhie filosofic\u0103 moderat\u0103, \u00een care libertatea g\u00e2ndirii se une\u0219te cu stricta legalitate\u201d[24]<\/sup><\/a>. M\u00e1rton, \u00een Prefa\u021ba compendiului de filosofie krughian\u0103, reia ideea: \u201efilosofia critic\u0103 ne scoate din dogmatismul vierm\u0103nos, din care rezult\u0103 incer\u00adti\u00adtudine \u0219i robie, aduc\u00e2ndu-ne la libertate \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 solid\u0103\u201d[25]<\/sup><\/a>. \u00cen paragraful corespunz\u0103tor (\u00a7119, observa\u021bia 1), el r\u0103m\u00e2ne fidel lui Krug: \u201eCriticismus, verus Republicanismus philosophicus\u201d[26]<\/sup><\/a>. Analogia vine \u00eens\u0103 de la Kant \u00eensu\u0219i, care scrie urm\u0103toarele:<\/p>\n\n\n\n\n\u00cen toate \u00eentreprinderile ei, ra\u021biunea trebuie s\u0103 se supun\u0103 criticii \u0219i nu poate \u00eempiedica li\u00adbertatea acesteia prin nicio interdic\u021bie, f\u0103r\u0103 a se p\u0103gubi pe sine \u00eens\u0103\u0219i \u0219i f\u0103r\u0103 a-\u0219i atrage b\u0103nuieli sup\u0103r\u0103toare. Aici nimic nu este at\u00e2t de important sub aspectul utilit\u0103\u021bii, nimic at\u00e2t de sf\u00e2nt, \u00eenc\u00e2t s\u0103 se poat\u0103 sustrage acestei anchete scrut\u0103toare \u0219i riguroase, care nu \u021bine seam\u0103 de niciun fel de autoritate personal\u0103. Pe aceast\u0103 libertate se bazeaz\u0103 chiar existen\u021ba ra\u021biunii, care nu are o autoritate dictatorial\u0103, ci a c\u0103rei decizie nu este niciodat\u0103 dec\u00e2t acordul cet\u0103\u021benilor liberi, fiecare din ei av\u00e2nd dreptul s\u0103-\u0219i poat\u0103 exprima f\u0103r\u0103 re\u00adzerve obiec\u021biile, ba chiar veto<\/em>-ul lui.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDisting\u00e2nd \u0219i abstr\u0103g\u00e2nd criticismul de kantianism, devine posibil\u0103 aplicarea conceptului \u00een istoria filosofiei. Filosofia critic\u0103 devine astfel un proiect al \u00eentregii \u201ere\u00adpublici\u201d a filosofilor, care trebuie dezvoltat prin polemica ra\u021bional\u0103 inter pares<\/em>, inclusiv prin critica doctrinelor lui Kant, care nu poate pretinde la vreo autoritate personal\u0103 particular\u0103. Aceast\u0103 critic\u0103 a kantianismului este chiar necesar\u0103, pentru a-l \u00eempiedica s\u0103 se transforme \u00eentr-un nou dogmatism. Este astfel posibil pentru un filosof s\u0103 fie deopo\u00adtriv\u0103 criticist \u0219i anti-kantian. Kantianismul \u0219i anti-kantianismul reprezint\u0103, \u00een istoria filosofiei, o antinomie a ra\u021biunii, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ideea de filosofie critic\u0103, care conduce la o redefinire a acesteia.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\n2. Wilhelm Traugott Krug (1770\u20131842)<\/strong><\/h5>\n\n\n\n\u00a7. Krug este un filosof pe care to\u021bi istoricii \u00eel consider\u0103 modest. Nici \u00een timpul vie\u021bii nu s-a bucurat de reputa\u021bia unui filosof important, \u00eens\u0103 era foarte cunoscut ca autor de scrieri populare. Ast\u0103zi, \u00eel \u00eent\u00e2lnim cel mult men\u021bionat \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Schelling, c\u0103ruia i-a cerut s\u0103-i \u201ededuc\u0103\u201d din Absolut stiloul cu care scria, \u0219i cu Hegel, care a fost suficient de agasat de aceast\u0103 cerere pentru a-i r\u0103spunde \u00eentr-un pamflet, \u201eCum \u00een\u021belege sim\u021bul comun filosofia\u201d. Dac\u0103 n-ar fi fost influen\u021ba lui \u00een lumile a doua \u0219i a treia ale filosofiei europene[28]<\/sup><\/a>, \u00een prima jum\u0103tate a secolului al 19-lea, Krug ar fi fost acoperit de uitare complet. \u00cens\u0103 importan\u021ba lui pentru acest col\u021b de lume cu greu ar putea fi subestimat\u0103. Scrierile sale au fost traduse \u00een latin\u0103, maghiar\u0103, greac\u0103, rus\u0103, polonez\u0103, suedez\u0103, rom\u00e2n\u0103 \u0219i au furnizat, nu o dat\u0103, baza \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului filosofic ele\u00admentar \u00een aceste spa\u021bii. C\u0103rui fapt i s-a datorat aceast\u0103 uimitoare popularitate? Foarte probabil, faptului c\u0103 a f\u0103cut accesibil\u0103 \u201efilosofia critic\u0103\u201d multora care \u00eel g\u0103seau pe Kant prea obscur \u0219i dificil. De altfel, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd vine vorba despre Krug se men\u021bio\u00adneaz\u0103, invariabil, c\u0103 a fost \u201esuccesorul lui Kant la K\u00f6nigsberg\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00centr-adev\u0103r, Krug a predat, din 1804 \u00een 1809, la K\u00f6nigsberg, \u00een locul lui Kant, ca\u00adre tocmai murise. Venea de la Frankfurt, unde de\u021binuse primul s\u0103u post de profesor plin (1801\u20131804), dup\u0103 mai mul\u021bi ani \u00een care fusese profesor adjunct la Wittenberg. \u00cen 1809 a plecat la Leipzig, unde a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii, \u201ecatedra lui Kant\u201d fiind ocupa\u00adt\u0103 de Herbart, p\u00e2n\u0103 \u00een 1833. Succed\u00e2ndu-i lui Kant, ai c\u0103rui pantofi erau mult prea mari pentru el, Krug nu a preluat automat \u0219i \u0219tafeta kantianismului sau rolul de scolarh al criticismului; el nu a fost chemat la K\u00f6nigsberg pentru c\u0103 ar fi fost considerat cel mai apt s\u0103 continue munca lui Kant, sau cel mai \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 predea filosofia acestuia, a\u0219a cum se d\u0103 a \u00een\u021belege c\u00e2nd se pomene\u0219te acest fapt biografic, cu care se judec\u0103 geografic \u00een istoria filosofiei. Krug \u00eensu\u0219i, cum am v\u0103zut, nu se considera un kantian veritabil. Avea Krug dreptate, sau preten\u021biile sale la independen\u021b\u0103 filosofic\u0103 erau de\u0219erte?<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Ultimul istoric important care a scris despre Krug este, poate, \u0219i cel mai com\u00adpetent \u00een materie de kantianism: este vorba despre Erich Adickes, care \u00eei consacr\u0103 c\u00e2te\u00adva pagini \u00een celebra German Kantian Bibliography<\/em>[29]<\/sup><\/a>, la aproape o jum\u0103tate de secol de la moarte. Krug \u201eintr\u0103 \u00een r\u00e2ndul f\u0103uritorilor de sistem\u201d cu scrierea sa din 1801, Entwurf eines enuen Organon des Philosophie, oder Versuch \u00fcber die Principien der philosophischen Erkenntniss <\/em>(Schi\u021b\u0103 a unui nou organon al filosofiei, sau cercetare asupra principiilor cunoa\u0219terii filosofice<\/em>).Acolo el formuleaz\u0103 un program filosofic a c\u0103rui prim\u0103 \u2013 \u0219i cea mai original\u0103, deci important\u0103 \u2013 realizare este Fundamentalphilo\u00adsophie <\/em>din 1803. Adickes consider\u0103 c\u0103 preten\u021bia lui Krug de a nu fi fost un kantian \u00een sensul strict al termenului \u201ea fost \u00een principal motivat\u0103 de vanitatea autorului [\u2026]; el a fost f\u0103cut de ea s\u0103 nege c\u0103-i este \u00eendatorat lui Kant \u0219i s\u0103 vorbeasc\u0103 despre un \u2018sistem al lui propriu\u201d[30]<\/sup><\/a>. Dar g\u00e2ndirea lui Krug a fost, \u0219i \u00eenainte de 1801 (c\u00e2nd era un \u201eKantian tolerabil-ortodox\u201d[31]<\/sup><\/a>), \u0219i dup\u0103 aceast\u0103 dat\u0103 \u201ebazat\u0103 \u00een modul cel mai hot\u0103r\u00e2t pe filosofia kantian\u0103\u201d[32]<\/sup><\/a>. Totu\u0219i, admite Adickes, \u201eel nu este un kantian \u00e0 tout prix<\/em>; are curajul opi\u00adniilor private, chiar c\u00e2nd acestea merg contra mare\u0219alului-\u0219ef de la K\u00f6nigsberg\u201d.[33]<\/sup><\/a> Iat\u0103 \u0219i aprecierea general\u0103 a filosofiei lui Krug de c\u0103tre eminentul kantolog german:<\/p>\n\n\n\n\nIdeea lui de baz\u0103 a fost s\u0103 aduc\u0103 filosofia kantian\u0103 pe c\u00e2t se poate de aproape de g\u00e2ndi\u00adrea omului mediu. De aceea el \u00eencearc\u0103 s\u0103 rotunjeasc\u0103 unghiurile ascu\u021bite, de care s-ar putea lovi inteligen\u021ba obi\u0219nuit\u0103; el elimin\u0103 toate paradoxele kantiene \u0219i d\u0103 sistemului \u00een general o form\u0103 mai pu\u021bin strict\u0103 \u0219i un colorit mai pu\u021bin viu, \u2013 astfel \u00eenc\u00e2t chiar vederile care stau cel mai departe de con\u0219tiin\u021ba educat\u0103 medie \u00ee\u0219i pierd mare parte din aparen\u021ba lor surprinz\u0103toare \u0219i stranie. Filosofia lui este o filosofie \u201ead usum Delphini\u201d. Este pre\u00adzentat\u0103 publicului \u00eentr-un stil clar \u0219i echilibrat, care curge ca murmurul voios al unui p\u00e2\u00adr\u00e2u \u00eentr-o vale u\u0219or \u00eenclinat\u0103, guraliv \u0219i neobosit, \u2013 neoferind niciodat\u0103 nici cea mai mi\u00adc\u0103 dificultate min\u021bii cititorului, \u2013 \u0219i, ca \u0219i p\u00e2r\u00e2ul, mai degrab\u0103 ocolind obstacolele dec\u00e2t \u00eenl\u0103tur\u00e2ndu-le.[34]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDin aceast\u0103 evaluare se \u00een\u021belege pentru ce a pl\u0103cut Krug \u0219i pentru ce a convenit foarte bine mi\u0219c\u0103rii spiritului maghiar de dup\u0103 polemica \u00een jurul lui Kant. Direc\u021bia acesteia fiind tocmai \u00eenspre \u00eemp\u0103carea kantianismului cu sim\u021bul comun, filosofia lui Krug a furnizat un model \u0219i materiale de construc\u021bie pentru sistemele domestice.<\/p>\n\n\n\nDar Adickes expediaz\u0103 prea dispre\u021buitor preten\u021bia lui Krug de a avea un sistem propriu \u0219i este pu\u021bin prea zelos \u00een a reduce \u201esintetismul transcendental\u201d al lui Krug la o reformulare pedant\u0103 \u0219i popular\u0103 a filosofiei lui Kant, chiar cu pre\u021bul de a diminua im\u00adportan\u021ba propriilor observa\u021bii. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 filosofia kantian\u0103 este reformulat\u0103 \u0219i resistematizat\u0103 \u00een sistemul lui Krug \u0219i c\u0103 acest sistem este construit \u00een mare parte cu prefabricate kantiene. \u00cens\u0103 filosofema central\u0103 nu este kantian\u0103. De altfel, nu exist\u0103 un consens printre istoricii filosofiei asupra pozi\u021biei lui Krug. Dintre cei mai vechi, unii \u00eel consider\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, ca apar\u021bin\u00e2nd \u0219colii lui Kant.[35]<\/sup><\/a> \u00cenc\u0103 unii, ca dezvolt\u00e2nd filosofia critic\u0103.[36]<\/sup><\/a> Al\u021bii, \u00een schimb, \u00eel trec printre \u201esemi-kantieni\u201d[37]<\/sup><\/a>, recunosc\u00e2nd influen\u021ba lui Jacobi asupra lui. \u00cenc\u0103 al\u021bii, f\u0103c\u00e2nd din aceast\u0103 influen\u021b\u0103 factorul cardinal, \u00eel \u00eencadreaz\u0103 printre adep\u021bii \u201efilosofiei credin\u021bei\u201d a lui Jacobi[38]<\/sup><\/a> sau printre \u201emistici\u201d[39]<\/sup><\/a>. Sunt \u0219i unii care \u00eei atribuie un sincretism dogmatisto-idealist.[40]<\/sup><\/a> Al\u021bii v\u0103d \u00een el un imitator al lui Fichte.[41]<\/sup><\/a> Ion Petrovici scrie \u0219i el c\u0103 \u201eKrug [\u2026] \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea un kantianism alterat cu Fichte \u0219i totodat\u0103 scobor\u00e2t din \u00een\u0103l\u021bimile sale la nivelul bunului sim\u021b comun\u201d.[42]<\/sup><\/a> Dar c\u00e2t mai poate fi numit\u0103 \u201ekantianism\u201d o astfel de concep\u021bie?<\/p>\n\n\n\nComentatori mai recen\u021bi subliniaz\u0103, pe bun\u0103 dreptate, eclectismul<\/em> metodologic al lui Krug \u0219i caracterul non-kantian, uneori chiar prekantian, al unor p\u0103r\u021bi \u00eentregi ale sistemului s\u0103u, e.g. estetica.[43]<\/sup><\/a> Doctrina central\u0103 a lui Krug, elaborat\u0103 \u00een anii 1801\u20131803, singura \u00een care se poate g\u0103si un con\u021binut relativ original, este, \u00een inten\u021bie, dac\u0103 nu \u0219i \u00een realizare, mai apropiat\u0103 de t\u00e2n\u0103rul Schelling, care \u0219i el \u00eel reg\u00e2ndea mai degrab\u0103 pe Fichte dec\u00e2t de Kant. Krug caut\u0103 concilierea idealismului \u0219i realismului, privite ca anti\u00adte\u00adtice, dintr-un punct de vedere superior, cel al \u201esintetismului transcendental\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. S\u0103 examin\u0103m pe scurt doctrina care constituie miezul \u201efilosofiei fundamenta\u00adle\u201d a lui Krug.<\/p>\n\n\n\n\u00cen prima lui scriere sistematic\u0103, Entwurf eines neuen Organon des Philosophie <\/em>(1801), filosoful formuleaz\u0103 o serie de considera\u021bii despre structura sistemului cunoa\u0219\u00adterii filosofice. Aceasta se divide \u00een dou\u0103 sec\u021biuni principale, una speculativ\u0103 \u0219i una moral\u0103 (\u00a78). De aici \u00eemp\u0103r\u021birea filosofiei \u00een teoretic\u0103 \u0219i practic\u0103. Filosofia teoretic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina g\u00e2ndirii (logic\u0103), cea a cunoa\u0219terii \u0219i cea a gustului (\u00a79). Filosofia practic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina dreptului, doctrina virtu\u021bii \u0219i doctrina religiei (\u00a710). Filo\u00adsofia \u00een general se \u00eemparte \u00een pur\u0103 \u0219i aplicat\u0103 (\u00a711).<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 aceste dihotomii c\u00e2t se poate de comune, Krug introduce o nou\u0103 distinc\u021bie, care \u00eei permite s\u0103-\u0219i precizeze mai bine conceptul de sistem filosofic. Filosofia practic\u0103 \u0219i cea moral\u0103, luate \u00eempreun\u0103, constituie ceea ce se poate numi filosofie derivat\u0103, prin contrast cu o filosofie mai \u00eenalt\u0103, care poate fi numit\u0103 filosofie fundamental\u0103 (\u00a712). Prezen\u021ba acestei discipline \u00een sistem este ceea ce caracterizeaz\u0103 g\u00e2ndirea lui. Influen\u021ba acesteia asupra altor filosofi care au contat \u00een spa\u021biul nostru este palpabil\u0103 (e.g. J\u00e1nos Imre). Krug argumenteaz\u0103 pentru necesitatea acestei discipline \u00een felul urm\u0103tor. Filoso\u00adfia teoretic\u0103 \u0219i cea practic\u0103 \u00ee\u0219i au fiecare principiile lor particulare, care sunt diferite, c\u0103ci obiectele acestor filosofii sunt diferite. Dar, \u00een m\u0103sura \u00een care am\u00e2ndou\u0103 sunt filo\u00adsofie, ele trebuie s\u0103 aib\u0103 \u0219i principii comune. A\u0219adar, trebuie s\u0103 existe o filosofie care s\u0103 nu fie nici pur teoretic\u0103, nici pur practic\u0103, ci ambele deodat\u0103 \u0219i care s\u0103 con\u021bin\u0103 prin\u00adcipiile comune ale filosofiei teoretice \u0219i ale celei practice. Aceasta este filosofia funda\u00admental\u0103, sau elementar\u0103, sau arhologia, \u0219tiin\u021ba principiilor filosofiei \u00een genere. Ca \u0219tiin\u00ad\u021b\u0103 a principiilor filosofiei \u00een genere, arhologia este \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 a posibilit\u0103\u021bii filosofiei \u00een genere, adic\u0103 filosofie a filosofiei (cam \u00een acela\u0219i sens, spune el, \u00een care vorbim despre o filosofie a istoriei sau a matematicii). Ea este, afirm\u0103 Krug, autenticul organon al filosofiei, \u0219i nu logica. Elaborarea ulterioar\u0103 a filosofiei fundamentale, \u00een Fundamen\u00adtalphilosophie<\/em>, comport\u0103 o reluare \u0219i dezvoltare a rezultatelor ob\u021binute \u00een Entwurf.<\/em><\/p>\n\n\n\n\u00a7. Aceste considera\u021bii metafilosofice arat\u0103 c\u0103 Krug executa varia\u021biuni pe o tem\u0103 reinholdian\u0103. Reinhold \u00eei fusese profesor la Wittemberg \u0219i \u00eei ar\u0103tase, spune el, limitele filosofiei kantiene. Krug recunoa\u0219te, a\u0219adar, influen\u021ba lui Reinhold, anterioar\u0103 celei a lui Fichte, Schelling \u0219i Jacobi. Reinhold fusese primul titular al unei catedre de \u201efiloso\u00adfie critic\u0103\u201d, unul dintre primii exponen\u021bi ai filosofiei kantiene \u00een universit\u0103\u021bile germane. Pred\u00e2nd aceast\u0103 filosofie, el a ajuns s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli cu privire la fundamentele sale \u0219i la validitatea deduc\u021biilor kantiene. Reinholt \u0219i-a propus s\u0103 reconstruiasc\u0103 filosofia critic\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 din ea o veritabil\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103. Pentru ca filosofia s\u0103 fie \u0219tiin\u021bific\u0103, ea trebuie s\u0103 devin\u0103 sistem<\/em>. Forma \u0219tiin\u021bific\u0103 este forma sistemului, filosofia \u0219tiin\u021bific\u0103 este filosofie sistematic\u0103. Reinhold s-a angajat \u00eentr-o cercetare asupra no\u021biunii de sistem al filosofiei. Orice sistem se sprijin\u0103 pe un singur principiu, din care toate celelalte propo\u00adzi\u021bii filosofice care \u00eel compun trebuie s\u0103 fie \u201ederivabile\u201d (derivarea nu se reduce la de\u00adduc\u021bia formal\u0103, de\u0219i este \u201esilogism\u201d; ea trebuie s\u0103 fie relevant\u0103 din punct de vedere al justific\u0103rii episte\u00admice). Principiul, care este o propozi\u021bie sintetic\u0103<\/em>, trebuie s\u0103 fie auto-evident, \u00eentru\u00adc\u00e2t altfel ar avea nevoie la r\u00e2ndul lui de un alt principiu din care s\u0103 fie derivat.<\/p>\n\n\n\nNoul sistem al filosofiei critice, pe care l-a propus \u0219i ap\u0103rat Reinhold \u00eentre 1789 \u0219i 1797, s-a numit Elementarphilosophie<\/em>. Influen\u021ba acestuia asupra filosofiei germane con\u00adtem\u00adporane a fost \u00eentins\u0103 \u0219i fertil\u0103. Cum s-a spus, \u201eReinhold, prin diseminarea g\u00e2ndi\u00adrii kantiene \u0219i transpunerea aceleia\u0219i g\u00e2ndiri, a oferit at\u00e2t o cale de intrare \u00een filosofia lui Kant, c\u00e2t \u0219i o problematic\u0103 irezistibil\u0103 care le-a servit drept punte filosofilor orien\u00adta\u021bi spre idealism care l-au urmat\u201d.[44]<\/sup><\/a> Fichte \u0219i t\u00e2n\u0103rul Schelling au adoptat problematica lui Reinhold \u0219i au n\u0103zuit s\u0103 dea sisteme care s\u0103 corecteze, s\u0103 extind\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fundeze filosofia critic\u0103. Este evident c\u0103 \u0219i Krug a adoptat problematica lui Reinhold \u0219i c\u0103 a sa Fundamentalphilosophie<\/em> se dore\u0219te o replic\u0103 la Elementarphilo\u00adsophie<\/em> a primului s\u0103u maestru. Dar Krug s-a inspirat \u0219i de la al\u021bi filosofi care \u00eel urmase\u00adr\u0103 pe Reinhold. \u201eSistemul sintetismului transcendental\u201d, a\u0219a cum se subintituleaz\u0103 Fundamentalphilo\u00adsophie<\/em>, este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o \u00eeng\u00e2nare a capitolelor introductive din Sistemul idealis\u00admului transcendental<\/em> (1800) al lui Schelling, care \u00eel reg\u00e2ndea pe Fichte. A\u0219adar Krug este unul dintre numero\u0219ii creatori de sistem din epoca \u201evon Kant bis Hegel\u201d, influen\u021bat de Fichte, a\u0219a cum a ajuns s\u0103 fie, pentru o vreme, \u0219i Reinhold. Krug a propus o filosofie a activit\u0103\u021bii Eului, \u00eens\u0103 a \u021binut s\u0103 se demarce de idealismul tran\u00adscendental (\u00een versiunile lui Fichte \u0219i Schelling), \u00een m\u0103sura \u00een care acesta, f\u0103c\u00e2nd din Eul absolut fundamentul \u0219i limita ultim\u0103 a filosofiei, mergea dincolo de limitele con\u0219ti\u00adin\u021bei, care, pentru Krug, disci\u00adpo\u00adlul lui Reinhold, circumscriu domeniul filosof\u0103rii. Idea\u00adlismul lui Fichte \u0219i Schelling nu este, pentru Krug, transcendental, ci transcendent<\/em>. Idealismul \u0219i realismul, pozi\u021bii antite\u00adtice, devin, numai \u00een cadrul sintetismului, care suprim\u0103 opozi\u021bia lor \u00eentr-o sintez\u0103 mai fundamental\u0103, transcendentale.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\nPrin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\nPrincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
O discu\u021bie a esen\u021bialului filosofiei lui Krug trebuie am\u00e2nat\u0103 pentru moment.[19]<\/sup><\/a> Ceea ce intereseaz\u0103 acum este conceptul de \u201efilosofie critic\u0103\u201d pe care M\u00e1rton l-a elabo\u00adrat \u00een prelungirea celui al lui Krug. Definind criticismul, \u00eentr-un paragraf al Manualului de filosofie \u0219i literatur\u0103 filosofic\u0103<\/em>, Krug zice:<\/p>\n\n\n\n\n[C]ine vrea s\u0103 filosofeze corect [\u2026] trebuie pentru aceasta, \u021bin\u00e2nd cont de faptele ne\u00admijlocite ale con\u0219tiin\u021bei sale, s\u0103 caute legile originare ale activit\u0103\u021bii sale complete \u0219i as\u00adtfel s\u0103 ajung\u0103 la principii universal valabile, prin mijlocirea c\u0103rora toate adev\u0103rurile \u0219i certitudinile pot fi nu numai g\u0103site, ci \u0219i unite potrivit ideii unui \u00eentreg \u0219tiin\u021bific. Putem deci numi pe drept aceast\u0103 procedur\u0103 sintetic\u0103 sau critic\u0103, \u00een aceea c\u0103, urm\u00e2nd-o siste\u00admatic \u00een filosofare, examin\u00e2nd precis \u0219i atent fiecare afirma\u021bie \u00eenainte de a o accepta ca doctrin\u0103 \u00een sistemul nostru de convingeri, evit\u0103m orice arbitrar \u0219i orice transcenden\u021b\u0103.[20]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00cen nota la acest paragraf, citim: \u201eCriticismul nu este filosofie<\/em> critic\u0103, ci metod\u0103 <\/em>critic\u0103\u201d.[21]<\/sup><\/a> \u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>,\u00a7119, ideea era tratat\u0103 ceva mai pe larg. Acolo Krug insista c\u0103 criticismul nu trebuie confundat cu kantianismul: chiar dac\u0103 Kant a folosit, \u00een scrierile sale, metoda critic\u0103 \u00een general, \u00een anumite scrieri aceast\u0103 metod\u0103 a primit modific\u0103ri proprii numai lui Kant, care nu pot fi considerate ca determina\u021bii caracteristice ale ei. Criticismul nu trebuie confundat nici cu filosofia critic\u0103 sau kanti\u00adan\u0103; primul este metod\u0103, ultima este sistem, sistem critico-kantian; sistemul este produs dup\u0103 metoda critic\u0103 \u00een general, dar poate con\u021bine tot felul de erori particulare. Kantia\u00adnismul este pentru criticism ceea ce este pironismul pentru scepticism sau platonismul pentru dogmatism, spre exemplu. Criticismul este, fa\u021b\u0103 cu dogmatismul \u0219i scepticismul, precum sinteza fa\u021b\u0103 cu teza \u0219i antiteza, de aceea mai este numit \u0219i \u201emetod\u0103 sintetic\u0103\u201d. Nici M\u00e1rton, cum nici Krug, nu consider\u0103 c\u0103 filosofia critic\u0103 se reduce la cea a lui Kant. \u00cen prefa\u021ba la Systema philosophiae criticae <\/em>el scrie c\u0103 filosofia critic\u0103, a c\u0103rei Idee s-a realizat \u00een opera lui Kant, nu a fost epuizat\u0103 de aceast\u0103 realizare. Ea trebuie dus\u0103 mai departe prin eforturi ulterioare \u00een aceea\u0219i direc\u021bie, cu aceea\u0219i metod\u0103 ca a lui Kant, singura capabil\u0103 s\u0103 d\u0103r\u00e2me scepticismul, asigur\u00e2nd certitudinea cunoa\u0219terii uma\u00adne, s\u0103 ru\u0219ineze \u0219i s\u0103 reduc\u0103 la t\u0103cere pe vecie incredulitatea \u0219i ireligiozitatea, \u0219i s\u0103 \u00eente\u00admeieze prin asta morala \u0219i religia. <\/p>\n\n\n\n\u201eNu to\u021bi a\u0219a-zi\u0219ii filosofi critici, mai scrie Krug, sunt critici filosofici veritabili.\u201d[22]<\/sup><\/a> Dac\u0103 se reclam\u0103 drept filosof critic veritabil, el nu vrea s\u0103 fie considerat drept kantian. \u00cen Prefa\u021ba la edi\u021bia a doua a Manualului<\/em> (1822) Krug protesteaz\u0103 contra unei atare iden\u00adtific\u0103ri, spun\u00e2nd c\u0103 a \u00eenceput de la Kant, c\u00e2nd \u00ee\u0219i f\u0103cea studiile la Wittenberg, pentru c\u0103 filosofia lui era la ordinea zilei \u00een acel moment. \u00cens\u0103 Fichte, Schelling \u0219i Jacobi l-au influen\u021bat \u0219i ei \u0219i au dat g\u00e2ndirii lui o form\u0103 diferit\u0103 de cea a lui Kant. Krug afirm\u0103 c\u0103 nu a fost niciodat\u0103 un kantian \u00een sensul propriu al cuv\u00e2ntului \u0219i c\u0103, chiar dac\u0103 l-a vene\u00adrat \u0219i \u00eel venera \u00eenc\u0103 pe Kant, el nu \u0219i-a pierdut niciodat\u0103 independen\u021ba de g\u00e2ndire, nici nu \u0219i-a construit sistemul mecanic, plec\u00e2nd de la al\u021bi filosofi, ci organic, plec\u00e2nd numai de la propria lui g\u00e2ndire. Krug propune, deci, o<\/em> filosofie critic\u0103, sintetismul transcen\u00addental, diferit\u0103 de idealismul transcendental al lui Kant, o alt\u0103<\/em> filosofie critic\u0103.<\/p>\n\n\n\nNota cea mai important\u0103 a acestui concept este caracterul sintetic<\/em> al criticismului ca metod\u0103. Dogmatismul este o metod\u0103 tetic\u0103, scepticismul, una antitetic\u0103. Criticismul respinge ce e r\u0103u \u00een ambele metode \u0219i p\u0103streaz\u0103 ce e bun. El are \u00een comun cu dogma\u00adtismul faptul c\u0103 procedeaz\u0103 plec\u00e2nd de la principii, iar cu scepticismul, faptul de a nu accepta credul tot ceea ce are aparen\u021ba adev\u0103rului \u0219i a certitudinii. Criticismul nici nu accept\u0103 orice principiu, nici nu respinge totul ca fiind fals \u0219i incert. Dac\u0103 dogmatismul este un despotism filosofic \u0219i scepticismul un anarhism filosofic, criticismul este \u201eade\u00adv\u0103ratul republicanism filosofic\u201d. Iat\u0103 de ce filosoful critic procedeaz\u0103 \u00een spirit republi\u00adcan: el permite oricui poate s\u0103 justifice ra\u021bional un g\u00e2nd s\u0103 ac\u021bioneze ca un membru al comunit\u0103\u021bii filosofilor \u0219i s\u0103 propun\u0103 acel g\u00e2nd nu doar ca pe o p\u0103rere privat\u0103, ci ca pe o reprezentare a ra\u021biunii omene\u0219ti generale \u00een persoana sa, av\u00e2nd valoare de lege pentru to\u021bi concet\u0103\u021benii g\u00e2nditori. Dogmatismul nu urm\u0103re\u0219te dec\u00e2t supunerea fa\u021b\u0103 de sistemul s\u0103u, iar scepticismul condamn\u0103 dinainte orice g\u00e2nd care caut\u0103 o \u00eentemeiere \u0219tiin\u021bific\u0103. Astfel, conchide Krug, criticismul este singura metod\u0103 \u00een care libertatea judec\u0103\u021bii pro\u00adprii este compatibil\u0103 cu cea mai riguroas\u0103 legalitate (Gesetzm\u00e4\u00dfigkeit<\/em>) a g\u00e2ndirii. Criti\u00adcismul este, \u00een spirit, republican \u0219i liberal.<\/p>\n\n\n\n\u201eFoarte notabil\u0103 aceast\u0103 paralel\u0103 dintre metode filosofice \u0219i categorii politice!\u201d, exclam\u0103 J. Haj\u00f3s, discut\u00e2nd Manualul<\/em> lui Krug \u00een prelucrarea lui \u021aipar.[23]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 ana\u00adlogie este at\u00e2t de curajoas\u0103 \u00eenc\u00e2t K\u00f6teles, semnal\u00e2nd-o \u00een Enciclopedia filosofic\u0103<\/em> (1829), a sim\u021bit nevoia s\u0103 o atenueze \u0219i s\u0103 o aduc\u0103 \u00een direc\u021bia organiz\u0103rii politice exis\u00adtente: \u201eCriticismul, scrie acesta, este o monarhie filosofic\u0103 moderat\u0103, \u00een care libertatea g\u00e2ndirii se une\u0219te cu stricta legalitate\u201d[24]<\/sup><\/a>. M\u00e1rton, \u00een Prefa\u021ba compendiului de filosofie krughian\u0103, reia ideea: \u201efilosofia critic\u0103 ne scoate din dogmatismul vierm\u0103nos, din care rezult\u0103 incer\u00adti\u00adtudine \u0219i robie, aduc\u00e2ndu-ne la libertate \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 solid\u0103\u201d[25]<\/sup><\/a>. \u00cen paragraful corespunz\u0103tor (\u00a7119, observa\u021bia 1), el r\u0103m\u00e2ne fidel lui Krug: \u201eCriticismus, verus Republicanismus philosophicus\u201d[26]<\/sup><\/a>. Analogia vine \u00eens\u0103 de la Kant \u00eensu\u0219i, care scrie urm\u0103toarele:<\/p>\n\n\n\n\n\u00cen toate \u00eentreprinderile ei, ra\u021biunea trebuie s\u0103 se supun\u0103 criticii \u0219i nu poate \u00eempiedica li\u00adbertatea acesteia prin nicio interdic\u021bie, f\u0103r\u0103 a se p\u0103gubi pe sine \u00eens\u0103\u0219i \u0219i f\u0103r\u0103 a-\u0219i atrage b\u0103nuieli sup\u0103r\u0103toare. Aici nimic nu este at\u00e2t de important sub aspectul utilit\u0103\u021bii, nimic at\u00e2t de sf\u00e2nt, \u00eenc\u00e2t s\u0103 se poat\u0103 sustrage acestei anchete scrut\u0103toare \u0219i riguroase, care nu \u021bine seam\u0103 de niciun fel de autoritate personal\u0103. Pe aceast\u0103 libertate se bazeaz\u0103 chiar existen\u021ba ra\u021biunii, care nu are o autoritate dictatorial\u0103, ci a c\u0103rei decizie nu este niciodat\u0103 dec\u00e2t acordul cet\u0103\u021benilor liberi, fiecare din ei av\u00e2nd dreptul s\u0103-\u0219i poat\u0103 exprima f\u0103r\u0103 re\u00adzerve obiec\u021biile, ba chiar veto<\/em>-ul lui.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDisting\u00e2nd \u0219i abstr\u0103g\u00e2nd criticismul de kantianism, devine posibil\u0103 aplicarea conceptului \u00een istoria filosofiei. Filosofia critic\u0103 devine astfel un proiect al \u00eentregii \u201ere\u00adpublici\u201d a filosofilor, care trebuie dezvoltat prin polemica ra\u021bional\u0103 inter pares<\/em>, inclusiv prin critica doctrinelor lui Kant, care nu poate pretinde la vreo autoritate personal\u0103 particular\u0103. Aceast\u0103 critic\u0103 a kantianismului este chiar necesar\u0103, pentru a-l \u00eempiedica s\u0103 se transforme \u00eentr-un nou dogmatism. Este astfel posibil pentru un filosof s\u0103 fie deopo\u00adtriv\u0103 criticist \u0219i anti-kantian. Kantianismul \u0219i anti-kantianismul reprezint\u0103, \u00een istoria filosofiei, o antinomie a ra\u021biunii, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ideea de filosofie critic\u0103, care conduce la o redefinire a acesteia.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\n2. Wilhelm Traugott Krug (1770\u20131842)<\/strong><\/h5>\n\n\n\n\u00a7. Krug este un filosof pe care to\u021bi istoricii \u00eel consider\u0103 modest. Nici \u00een timpul vie\u021bii nu s-a bucurat de reputa\u021bia unui filosof important, \u00eens\u0103 era foarte cunoscut ca autor de scrieri populare. Ast\u0103zi, \u00eel \u00eent\u00e2lnim cel mult men\u021bionat \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Schelling, c\u0103ruia i-a cerut s\u0103-i \u201ededuc\u0103\u201d din Absolut stiloul cu care scria, \u0219i cu Hegel, care a fost suficient de agasat de aceast\u0103 cerere pentru a-i r\u0103spunde \u00eentr-un pamflet, \u201eCum \u00een\u021belege sim\u021bul comun filosofia\u201d. Dac\u0103 n-ar fi fost influen\u021ba lui \u00een lumile a doua \u0219i a treia ale filosofiei europene[28]<\/sup><\/a>, \u00een prima jum\u0103tate a secolului al 19-lea, Krug ar fi fost acoperit de uitare complet. \u00cens\u0103 importan\u021ba lui pentru acest col\u021b de lume cu greu ar putea fi subestimat\u0103. Scrierile sale au fost traduse \u00een latin\u0103, maghiar\u0103, greac\u0103, rus\u0103, polonez\u0103, suedez\u0103, rom\u00e2n\u0103 \u0219i au furnizat, nu o dat\u0103, baza \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului filosofic ele\u00admentar \u00een aceste spa\u021bii. C\u0103rui fapt i s-a datorat aceast\u0103 uimitoare popularitate? Foarte probabil, faptului c\u0103 a f\u0103cut accesibil\u0103 \u201efilosofia critic\u0103\u201d multora care \u00eel g\u0103seau pe Kant prea obscur \u0219i dificil. De altfel, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd vine vorba despre Krug se men\u021bio\u00adneaz\u0103, invariabil, c\u0103 a fost \u201esuccesorul lui Kant la K\u00f6nigsberg\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00centr-adev\u0103r, Krug a predat, din 1804 \u00een 1809, la K\u00f6nigsberg, \u00een locul lui Kant, ca\u00adre tocmai murise. Venea de la Frankfurt, unde de\u021binuse primul s\u0103u post de profesor plin (1801\u20131804), dup\u0103 mai mul\u021bi ani \u00een care fusese profesor adjunct la Wittenberg. \u00cen 1809 a plecat la Leipzig, unde a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii, \u201ecatedra lui Kant\u201d fiind ocupa\u00adt\u0103 de Herbart, p\u00e2n\u0103 \u00een 1833. Succed\u00e2ndu-i lui Kant, ai c\u0103rui pantofi erau mult prea mari pentru el, Krug nu a preluat automat \u0219i \u0219tafeta kantianismului sau rolul de scolarh al criticismului; el nu a fost chemat la K\u00f6nigsberg pentru c\u0103 ar fi fost considerat cel mai apt s\u0103 continue munca lui Kant, sau cel mai \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 predea filosofia acestuia, a\u0219a cum se d\u0103 a \u00een\u021belege c\u00e2nd se pomene\u0219te acest fapt biografic, cu care se judec\u0103 geografic \u00een istoria filosofiei. Krug \u00eensu\u0219i, cum am v\u0103zut, nu se considera un kantian veritabil. Avea Krug dreptate, sau preten\u021biile sale la independen\u021b\u0103 filosofic\u0103 erau de\u0219erte?<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Ultimul istoric important care a scris despre Krug este, poate, \u0219i cel mai com\u00adpetent \u00een materie de kantianism: este vorba despre Erich Adickes, care \u00eei consacr\u0103 c\u00e2te\u00adva pagini \u00een celebra German Kantian Bibliography<\/em>[29]<\/sup><\/a>, la aproape o jum\u0103tate de secol de la moarte. Krug \u201eintr\u0103 \u00een r\u00e2ndul f\u0103uritorilor de sistem\u201d cu scrierea sa din 1801, Entwurf eines enuen Organon des Philosophie, oder Versuch \u00fcber die Principien der philosophischen Erkenntniss <\/em>(Schi\u021b\u0103 a unui nou organon al filosofiei, sau cercetare asupra principiilor cunoa\u0219terii filosofice<\/em>).Acolo el formuleaz\u0103 un program filosofic a c\u0103rui prim\u0103 \u2013 \u0219i cea mai original\u0103, deci important\u0103 \u2013 realizare este Fundamentalphilo\u00adsophie <\/em>din 1803. Adickes consider\u0103 c\u0103 preten\u021bia lui Krug de a nu fi fost un kantian \u00een sensul strict al termenului \u201ea fost \u00een principal motivat\u0103 de vanitatea autorului [\u2026]; el a fost f\u0103cut de ea s\u0103 nege c\u0103-i este \u00eendatorat lui Kant \u0219i s\u0103 vorbeasc\u0103 despre un \u2018sistem al lui propriu\u201d[30]<\/sup><\/a>. Dar g\u00e2ndirea lui Krug a fost, \u0219i \u00eenainte de 1801 (c\u00e2nd era un \u201eKantian tolerabil-ortodox\u201d[31]<\/sup><\/a>), \u0219i dup\u0103 aceast\u0103 dat\u0103 \u201ebazat\u0103 \u00een modul cel mai hot\u0103r\u00e2t pe filosofia kantian\u0103\u201d[32]<\/sup><\/a>. Totu\u0219i, admite Adickes, \u201eel nu este un kantian \u00e0 tout prix<\/em>; are curajul opi\u00adniilor private, chiar c\u00e2nd acestea merg contra mare\u0219alului-\u0219ef de la K\u00f6nigsberg\u201d.[33]<\/sup><\/a> Iat\u0103 \u0219i aprecierea general\u0103 a filosofiei lui Krug de c\u0103tre eminentul kantolog german:<\/p>\n\n\n\n\nIdeea lui de baz\u0103 a fost s\u0103 aduc\u0103 filosofia kantian\u0103 pe c\u00e2t se poate de aproape de g\u00e2ndi\u00adrea omului mediu. De aceea el \u00eencearc\u0103 s\u0103 rotunjeasc\u0103 unghiurile ascu\u021bite, de care s-ar putea lovi inteligen\u021ba obi\u0219nuit\u0103; el elimin\u0103 toate paradoxele kantiene \u0219i d\u0103 sistemului \u00een general o form\u0103 mai pu\u021bin strict\u0103 \u0219i un colorit mai pu\u021bin viu, \u2013 astfel \u00eenc\u00e2t chiar vederile care stau cel mai departe de con\u0219tiin\u021ba educat\u0103 medie \u00ee\u0219i pierd mare parte din aparen\u021ba lor surprinz\u0103toare \u0219i stranie. Filosofia lui este o filosofie \u201ead usum Delphini\u201d. Este pre\u00adzentat\u0103 publicului \u00eentr-un stil clar \u0219i echilibrat, care curge ca murmurul voios al unui p\u00e2\u00adr\u00e2u \u00eentr-o vale u\u0219or \u00eenclinat\u0103, guraliv \u0219i neobosit, \u2013 neoferind niciodat\u0103 nici cea mai mi\u00adc\u0103 dificultate min\u021bii cititorului, \u2013 \u0219i, ca \u0219i p\u00e2r\u00e2ul, mai degrab\u0103 ocolind obstacolele dec\u00e2t \u00eenl\u0103tur\u00e2ndu-le.[34]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDin aceast\u0103 evaluare se \u00een\u021belege pentru ce a pl\u0103cut Krug \u0219i pentru ce a convenit foarte bine mi\u0219c\u0103rii spiritului maghiar de dup\u0103 polemica \u00een jurul lui Kant. Direc\u021bia acesteia fiind tocmai \u00eenspre \u00eemp\u0103carea kantianismului cu sim\u021bul comun, filosofia lui Krug a furnizat un model \u0219i materiale de construc\u021bie pentru sistemele domestice.<\/p>\n\n\n\nDar Adickes expediaz\u0103 prea dispre\u021buitor preten\u021bia lui Krug de a avea un sistem propriu \u0219i este pu\u021bin prea zelos \u00een a reduce \u201esintetismul transcendental\u201d al lui Krug la o reformulare pedant\u0103 \u0219i popular\u0103 a filosofiei lui Kant, chiar cu pre\u021bul de a diminua im\u00adportan\u021ba propriilor observa\u021bii. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 filosofia kantian\u0103 este reformulat\u0103 \u0219i resistematizat\u0103 \u00een sistemul lui Krug \u0219i c\u0103 acest sistem este construit \u00een mare parte cu prefabricate kantiene. \u00cens\u0103 filosofema central\u0103 nu este kantian\u0103. De altfel, nu exist\u0103 un consens printre istoricii filosofiei asupra pozi\u021biei lui Krug. Dintre cei mai vechi, unii \u00eel consider\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, ca apar\u021bin\u00e2nd \u0219colii lui Kant.[35]<\/sup><\/a> \u00cenc\u0103 unii, ca dezvolt\u00e2nd filosofia critic\u0103.[36]<\/sup><\/a> Al\u021bii, \u00een schimb, \u00eel trec printre \u201esemi-kantieni\u201d[37]<\/sup><\/a>, recunosc\u00e2nd influen\u021ba lui Jacobi asupra lui. \u00cenc\u0103 al\u021bii, f\u0103c\u00e2nd din aceast\u0103 influen\u021b\u0103 factorul cardinal, \u00eel \u00eencadreaz\u0103 printre adep\u021bii \u201efilosofiei credin\u021bei\u201d a lui Jacobi[38]<\/sup><\/a> sau printre \u201emistici\u201d[39]<\/sup><\/a>. Sunt \u0219i unii care \u00eei atribuie un sincretism dogmatisto-idealist.[40]<\/sup><\/a> Al\u021bii v\u0103d \u00een el un imitator al lui Fichte.[41]<\/sup><\/a> Ion Petrovici scrie \u0219i el c\u0103 \u201eKrug [\u2026] \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea un kantianism alterat cu Fichte \u0219i totodat\u0103 scobor\u00e2t din \u00een\u0103l\u021bimile sale la nivelul bunului sim\u021b comun\u201d.[42]<\/sup><\/a> Dar c\u00e2t mai poate fi numit\u0103 \u201ekantianism\u201d o astfel de concep\u021bie?<\/p>\n\n\n\nComentatori mai recen\u021bi subliniaz\u0103, pe bun\u0103 dreptate, eclectismul<\/em> metodologic al lui Krug \u0219i caracterul non-kantian, uneori chiar prekantian, al unor p\u0103r\u021bi \u00eentregi ale sistemului s\u0103u, e.g. estetica.[43]<\/sup><\/a> Doctrina central\u0103 a lui Krug, elaborat\u0103 \u00een anii 1801\u20131803, singura \u00een care se poate g\u0103si un con\u021binut relativ original, este, \u00een inten\u021bie, dac\u0103 nu \u0219i \u00een realizare, mai apropiat\u0103 de t\u00e2n\u0103rul Schelling, care \u0219i el \u00eel reg\u00e2ndea mai degrab\u0103 pe Fichte dec\u00e2t de Kant. Krug caut\u0103 concilierea idealismului \u0219i realismului, privite ca anti\u00adte\u00adtice, dintr-un punct de vedere superior, cel al \u201esintetismului transcendental\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. S\u0103 examin\u0103m pe scurt doctrina care constituie miezul \u201efilosofiei fundamenta\u00adle\u201d a lui Krug.<\/p>\n\n\n\n\u00cen prima lui scriere sistematic\u0103, Entwurf eines neuen Organon des Philosophie <\/em>(1801), filosoful formuleaz\u0103 o serie de considera\u021bii despre structura sistemului cunoa\u0219\u00adterii filosofice. Aceasta se divide \u00een dou\u0103 sec\u021biuni principale, una speculativ\u0103 \u0219i una moral\u0103 (\u00a78). De aici \u00eemp\u0103r\u021birea filosofiei \u00een teoretic\u0103 \u0219i practic\u0103. Filosofia teoretic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina g\u00e2ndirii (logic\u0103), cea a cunoa\u0219terii \u0219i cea a gustului (\u00a79). Filosofia practic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina dreptului, doctrina virtu\u021bii \u0219i doctrina religiei (\u00a710). Filo\u00adsofia \u00een general se \u00eemparte \u00een pur\u0103 \u0219i aplicat\u0103 (\u00a711).<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 aceste dihotomii c\u00e2t se poate de comune, Krug introduce o nou\u0103 distinc\u021bie, care \u00eei permite s\u0103-\u0219i precizeze mai bine conceptul de sistem filosofic. Filosofia practic\u0103 \u0219i cea moral\u0103, luate \u00eempreun\u0103, constituie ceea ce se poate numi filosofie derivat\u0103, prin contrast cu o filosofie mai \u00eenalt\u0103, care poate fi numit\u0103 filosofie fundamental\u0103 (\u00a712). Prezen\u021ba acestei discipline \u00een sistem este ceea ce caracterizeaz\u0103 g\u00e2ndirea lui. Influen\u021ba acesteia asupra altor filosofi care au contat \u00een spa\u021biul nostru este palpabil\u0103 (e.g. J\u00e1nos Imre). Krug argumenteaz\u0103 pentru necesitatea acestei discipline \u00een felul urm\u0103tor. Filoso\u00adfia teoretic\u0103 \u0219i cea practic\u0103 \u00ee\u0219i au fiecare principiile lor particulare, care sunt diferite, c\u0103ci obiectele acestor filosofii sunt diferite. Dar, \u00een m\u0103sura \u00een care am\u00e2ndou\u0103 sunt filo\u00adsofie, ele trebuie s\u0103 aib\u0103 \u0219i principii comune. A\u0219adar, trebuie s\u0103 existe o filosofie care s\u0103 nu fie nici pur teoretic\u0103, nici pur practic\u0103, ci ambele deodat\u0103 \u0219i care s\u0103 con\u021bin\u0103 prin\u00adcipiile comune ale filosofiei teoretice \u0219i ale celei practice. Aceasta este filosofia funda\u00admental\u0103, sau elementar\u0103, sau arhologia, \u0219tiin\u021ba principiilor filosofiei \u00een genere. Ca \u0219tiin\u00ad\u021b\u0103 a principiilor filosofiei \u00een genere, arhologia este \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 a posibilit\u0103\u021bii filosofiei \u00een genere, adic\u0103 filosofie a filosofiei (cam \u00een acela\u0219i sens, spune el, \u00een care vorbim despre o filosofie a istoriei sau a matematicii). Ea este, afirm\u0103 Krug, autenticul organon al filosofiei, \u0219i nu logica. Elaborarea ulterioar\u0103 a filosofiei fundamentale, \u00een Fundamen\u00adtalphilosophie<\/em>, comport\u0103 o reluare \u0219i dezvoltare a rezultatelor ob\u021binute \u00een Entwurf.<\/em><\/p>\n\n\n\n\u00a7. Aceste considera\u021bii metafilosofice arat\u0103 c\u0103 Krug executa varia\u021biuni pe o tem\u0103 reinholdian\u0103. Reinhold \u00eei fusese profesor la Wittemberg \u0219i \u00eei ar\u0103tase, spune el, limitele filosofiei kantiene. Krug recunoa\u0219te, a\u0219adar, influen\u021ba lui Reinhold, anterioar\u0103 celei a lui Fichte, Schelling \u0219i Jacobi. Reinhold fusese primul titular al unei catedre de \u201efiloso\u00adfie critic\u0103\u201d, unul dintre primii exponen\u021bi ai filosofiei kantiene \u00een universit\u0103\u021bile germane. Pred\u00e2nd aceast\u0103 filosofie, el a ajuns s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli cu privire la fundamentele sale \u0219i la validitatea deduc\u021biilor kantiene. Reinholt \u0219i-a propus s\u0103 reconstruiasc\u0103 filosofia critic\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 din ea o veritabil\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103. Pentru ca filosofia s\u0103 fie \u0219tiin\u021bific\u0103, ea trebuie s\u0103 devin\u0103 sistem<\/em>. Forma \u0219tiin\u021bific\u0103 este forma sistemului, filosofia \u0219tiin\u021bific\u0103 este filosofie sistematic\u0103. Reinhold s-a angajat \u00eentr-o cercetare asupra no\u021biunii de sistem al filosofiei. Orice sistem se sprijin\u0103 pe un singur principiu, din care toate celelalte propo\u00adzi\u021bii filosofice care \u00eel compun trebuie s\u0103 fie \u201ederivabile\u201d (derivarea nu se reduce la de\u00adduc\u021bia formal\u0103, de\u0219i este \u201esilogism\u201d; ea trebuie s\u0103 fie relevant\u0103 din punct de vedere al justific\u0103rii episte\u00admice). Principiul, care este o propozi\u021bie sintetic\u0103<\/em>, trebuie s\u0103 fie auto-evident, \u00eentru\u00adc\u00e2t altfel ar avea nevoie la r\u00e2ndul lui de un alt principiu din care s\u0103 fie derivat.<\/p>\n\n\n\nNoul sistem al filosofiei critice, pe care l-a propus \u0219i ap\u0103rat Reinhold \u00eentre 1789 \u0219i 1797, s-a numit Elementarphilosophie<\/em>. Influen\u021ba acestuia asupra filosofiei germane con\u00adtem\u00adporane a fost \u00eentins\u0103 \u0219i fertil\u0103. Cum s-a spus, \u201eReinhold, prin diseminarea g\u00e2ndi\u00adrii kantiene \u0219i transpunerea aceleia\u0219i g\u00e2ndiri, a oferit at\u00e2t o cale de intrare \u00een filosofia lui Kant, c\u00e2t \u0219i o problematic\u0103 irezistibil\u0103 care le-a servit drept punte filosofilor orien\u00adta\u021bi spre idealism care l-au urmat\u201d.[44]<\/sup><\/a> Fichte \u0219i t\u00e2n\u0103rul Schelling au adoptat problematica lui Reinhold \u0219i au n\u0103zuit s\u0103 dea sisteme care s\u0103 corecteze, s\u0103 extind\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fundeze filosofia critic\u0103. Este evident c\u0103 \u0219i Krug a adoptat problematica lui Reinhold \u0219i c\u0103 a sa Fundamentalphilosophie<\/em> se dore\u0219te o replic\u0103 la Elementarphilo\u00adsophie<\/em> a primului s\u0103u maestru. Dar Krug s-a inspirat \u0219i de la al\u021bi filosofi care \u00eel urmase\u00adr\u0103 pe Reinhold. \u201eSistemul sintetismului transcendental\u201d, a\u0219a cum se subintituleaz\u0103 Fundamentalphilo\u00adsophie<\/em>, este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o \u00eeng\u00e2nare a capitolelor introductive din Sistemul idealis\u00admului transcendental<\/em> (1800) al lui Schelling, care \u00eel reg\u00e2ndea pe Fichte. A\u0219adar Krug este unul dintre numero\u0219ii creatori de sistem din epoca \u201evon Kant bis Hegel\u201d, influen\u021bat de Fichte, a\u0219a cum a ajuns s\u0103 fie, pentru o vreme, \u0219i Reinhold. Krug a propus o filosofie a activit\u0103\u021bii Eului, \u00eens\u0103 a \u021binut s\u0103 se demarce de idealismul tran\u00adscendental (\u00een versiunile lui Fichte \u0219i Schelling), \u00een m\u0103sura \u00een care acesta, f\u0103c\u00e2nd din Eul absolut fundamentul \u0219i limita ultim\u0103 a filosofiei, mergea dincolo de limitele con\u0219ti\u00adin\u021bei, care, pentru Krug, disci\u00adpo\u00adlul lui Reinhold, circumscriu domeniul filosof\u0103rii. Idea\u00adlismul lui Fichte \u0219i Schelling nu este, pentru Krug, transcendental, ci transcendent<\/em>. Idealismul \u0219i realismul, pozi\u021bii antite\u00adtice, devin, numai \u00een cadrul sintetismului, care suprim\u0103 opozi\u021bia lor \u00eentr-o sintez\u0103 mai fundamental\u0103, transcendentale.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\nPrin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\nPrincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
\n[C]ine vrea s\u0103 filosofeze corect [\u2026] trebuie pentru aceasta, \u021bin\u00e2nd cont de faptele ne\u00admijlocite ale con\u0219tiin\u021bei sale, s\u0103 caute legile originare ale activit\u0103\u021bii sale complete \u0219i as\u00adtfel s\u0103 ajung\u0103 la principii universal valabile, prin mijlocirea c\u0103rora toate adev\u0103rurile \u0219i certitudinile pot fi nu numai g\u0103site, ci \u0219i unite potrivit ideii unui \u00eentreg \u0219tiin\u021bific. Putem deci numi pe drept aceast\u0103 procedur\u0103 sintetic\u0103 sau critic\u0103, \u00een aceea c\u0103, urm\u00e2nd-o siste\u00admatic \u00een filosofare, examin\u00e2nd precis \u0219i atent fiecare afirma\u021bie \u00eenainte de a o accepta ca doctrin\u0103 \u00een sistemul nostru de convingeri, evit\u0103m orice arbitrar \u0219i orice transcenden\u021b\u0103.[20]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00cen nota la acest paragraf, citim: \u201eCriticismul nu este filosofie<\/em> critic\u0103, ci metod\u0103 <\/em>critic\u0103\u201d.[21]<\/sup><\/a> \u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>,\u00a7119, ideea era tratat\u0103 ceva mai pe larg. Acolo Krug insista c\u0103 criticismul nu trebuie confundat cu kantianismul: chiar dac\u0103 Kant a folosit, \u00een scrierile sale, metoda critic\u0103 \u00een general, \u00een anumite scrieri aceast\u0103 metod\u0103 a primit modific\u0103ri proprii numai lui Kant, care nu pot fi considerate ca determina\u021bii caracteristice ale ei. Criticismul nu trebuie confundat nici cu filosofia critic\u0103 sau kanti\u00adan\u0103; primul este metod\u0103, ultima este sistem, sistem critico-kantian; sistemul este produs dup\u0103 metoda critic\u0103 \u00een general, dar poate con\u021bine tot felul de erori particulare. Kantia\u00adnismul este pentru criticism ceea ce este pironismul pentru scepticism sau platonismul pentru dogmatism, spre exemplu. Criticismul este, fa\u021b\u0103 cu dogmatismul \u0219i scepticismul, precum sinteza fa\u021b\u0103 cu teza \u0219i antiteza, de aceea mai este numit \u0219i \u201emetod\u0103 sintetic\u0103\u201d. Nici M\u00e1rton, cum nici Krug, nu consider\u0103 c\u0103 filosofia critic\u0103 se reduce la cea a lui Kant. \u00cen prefa\u021ba la Systema philosophiae criticae <\/em>el scrie c\u0103 filosofia critic\u0103, a c\u0103rei Idee s-a realizat \u00een opera lui Kant, nu a fost epuizat\u0103 de aceast\u0103 realizare. Ea trebuie dus\u0103 mai departe prin eforturi ulterioare \u00een aceea\u0219i direc\u021bie, cu aceea\u0219i metod\u0103 ca a lui Kant, singura capabil\u0103 s\u0103 d\u0103r\u00e2me scepticismul, asigur\u00e2nd certitudinea cunoa\u0219terii uma\u00adne, s\u0103 ru\u0219ineze \u0219i s\u0103 reduc\u0103 la t\u0103cere pe vecie incredulitatea \u0219i ireligiozitatea, \u0219i s\u0103 \u00eente\u00admeieze prin asta morala \u0219i religia. <\/p>\n\n\n\n\u201eNu to\u021bi a\u0219a-zi\u0219ii filosofi critici, mai scrie Krug, sunt critici filosofici veritabili.\u201d[22]<\/sup><\/a> Dac\u0103 se reclam\u0103 drept filosof critic veritabil, el nu vrea s\u0103 fie considerat drept kantian. \u00cen Prefa\u021ba la edi\u021bia a doua a Manualului<\/em> (1822) Krug protesteaz\u0103 contra unei atare iden\u00adtific\u0103ri, spun\u00e2nd c\u0103 a \u00eenceput de la Kant, c\u00e2nd \u00ee\u0219i f\u0103cea studiile la Wittenberg, pentru c\u0103 filosofia lui era la ordinea zilei \u00een acel moment. \u00cens\u0103 Fichte, Schelling \u0219i Jacobi l-au influen\u021bat \u0219i ei \u0219i au dat g\u00e2ndirii lui o form\u0103 diferit\u0103 de cea a lui Kant. Krug afirm\u0103 c\u0103 nu a fost niciodat\u0103 un kantian \u00een sensul propriu al cuv\u00e2ntului \u0219i c\u0103, chiar dac\u0103 l-a vene\u00adrat \u0219i \u00eel venera \u00eenc\u0103 pe Kant, el nu \u0219i-a pierdut niciodat\u0103 independen\u021ba de g\u00e2ndire, nici nu \u0219i-a construit sistemul mecanic, plec\u00e2nd de la al\u021bi filosofi, ci organic, plec\u00e2nd numai de la propria lui g\u00e2ndire. Krug propune, deci, o<\/em> filosofie critic\u0103, sintetismul transcen\u00addental, diferit\u0103 de idealismul transcendental al lui Kant, o alt\u0103<\/em> filosofie critic\u0103.<\/p>\n\n\n\nNota cea mai important\u0103 a acestui concept este caracterul sintetic<\/em> al criticismului ca metod\u0103. Dogmatismul este o metod\u0103 tetic\u0103, scepticismul, una antitetic\u0103. Criticismul respinge ce e r\u0103u \u00een ambele metode \u0219i p\u0103streaz\u0103 ce e bun. El are \u00een comun cu dogma\u00adtismul faptul c\u0103 procedeaz\u0103 plec\u00e2nd de la principii, iar cu scepticismul, faptul de a nu accepta credul tot ceea ce are aparen\u021ba adev\u0103rului \u0219i a certitudinii. Criticismul nici nu accept\u0103 orice principiu, nici nu respinge totul ca fiind fals \u0219i incert. Dac\u0103 dogmatismul este un despotism filosofic \u0219i scepticismul un anarhism filosofic, criticismul este \u201eade\u00adv\u0103ratul republicanism filosofic\u201d. Iat\u0103 de ce filosoful critic procedeaz\u0103 \u00een spirit republi\u00adcan: el permite oricui poate s\u0103 justifice ra\u021bional un g\u00e2nd s\u0103 ac\u021bioneze ca un membru al comunit\u0103\u021bii filosofilor \u0219i s\u0103 propun\u0103 acel g\u00e2nd nu doar ca pe o p\u0103rere privat\u0103, ci ca pe o reprezentare a ra\u021biunii omene\u0219ti generale \u00een persoana sa, av\u00e2nd valoare de lege pentru to\u021bi concet\u0103\u021benii g\u00e2nditori. Dogmatismul nu urm\u0103re\u0219te dec\u00e2t supunerea fa\u021b\u0103 de sistemul s\u0103u, iar scepticismul condamn\u0103 dinainte orice g\u00e2nd care caut\u0103 o \u00eentemeiere \u0219tiin\u021bific\u0103. Astfel, conchide Krug, criticismul este singura metod\u0103 \u00een care libertatea judec\u0103\u021bii pro\u00adprii este compatibil\u0103 cu cea mai riguroas\u0103 legalitate (Gesetzm\u00e4\u00dfigkeit<\/em>) a g\u00e2ndirii. Criti\u00adcismul este, \u00een spirit, republican \u0219i liberal.<\/p>\n\n\n\n\u201eFoarte notabil\u0103 aceast\u0103 paralel\u0103 dintre metode filosofice \u0219i categorii politice!\u201d, exclam\u0103 J. Haj\u00f3s, discut\u00e2nd Manualul<\/em> lui Krug \u00een prelucrarea lui \u021aipar.[23]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 ana\u00adlogie este at\u00e2t de curajoas\u0103 \u00eenc\u00e2t K\u00f6teles, semnal\u00e2nd-o \u00een Enciclopedia filosofic\u0103<\/em> (1829), a sim\u021bit nevoia s\u0103 o atenueze \u0219i s\u0103 o aduc\u0103 \u00een direc\u021bia organiz\u0103rii politice exis\u00adtente: \u201eCriticismul, scrie acesta, este o monarhie filosofic\u0103 moderat\u0103, \u00een care libertatea g\u00e2ndirii se une\u0219te cu stricta legalitate\u201d[24]<\/sup><\/a>. M\u00e1rton, \u00een Prefa\u021ba compendiului de filosofie krughian\u0103, reia ideea: \u201efilosofia critic\u0103 ne scoate din dogmatismul vierm\u0103nos, din care rezult\u0103 incer\u00adti\u00adtudine \u0219i robie, aduc\u00e2ndu-ne la libertate \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 solid\u0103\u201d[25]<\/sup><\/a>. \u00cen paragraful corespunz\u0103tor (\u00a7119, observa\u021bia 1), el r\u0103m\u00e2ne fidel lui Krug: \u201eCriticismus, verus Republicanismus philosophicus\u201d[26]<\/sup><\/a>. Analogia vine \u00eens\u0103 de la Kant \u00eensu\u0219i, care scrie urm\u0103toarele:<\/p>\n\n\n\n\n\u00cen toate \u00eentreprinderile ei, ra\u021biunea trebuie s\u0103 se supun\u0103 criticii \u0219i nu poate \u00eempiedica li\u00adbertatea acesteia prin nicio interdic\u021bie, f\u0103r\u0103 a se p\u0103gubi pe sine \u00eens\u0103\u0219i \u0219i f\u0103r\u0103 a-\u0219i atrage b\u0103nuieli sup\u0103r\u0103toare. Aici nimic nu este at\u00e2t de important sub aspectul utilit\u0103\u021bii, nimic at\u00e2t de sf\u00e2nt, \u00eenc\u00e2t s\u0103 se poat\u0103 sustrage acestei anchete scrut\u0103toare \u0219i riguroase, care nu \u021bine seam\u0103 de niciun fel de autoritate personal\u0103. Pe aceast\u0103 libertate se bazeaz\u0103 chiar existen\u021ba ra\u021biunii, care nu are o autoritate dictatorial\u0103, ci a c\u0103rei decizie nu este niciodat\u0103 dec\u00e2t acordul cet\u0103\u021benilor liberi, fiecare din ei av\u00e2nd dreptul s\u0103-\u0219i poat\u0103 exprima f\u0103r\u0103 re\u00adzerve obiec\u021biile, ba chiar veto<\/em>-ul lui.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDisting\u00e2nd \u0219i abstr\u0103g\u00e2nd criticismul de kantianism, devine posibil\u0103 aplicarea conceptului \u00een istoria filosofiei. Filosofia critic\u0103 devine astfel un proiect al \u00eentregii \u201ere\u00adpublici\u201d a filosofilor, care trebuie dezvoltat prin polemica ra\u021bional\u0103 inter pares<\/em>, inclusiv prin critica doctrinelor lui Kant, care nu poate pretinde la vreo autoritate personal\u0103 particular\u0103. Aceast\u0103 critic\u0103 a kantianismului este chiar necesar\u0103, pentru a-l \u00eempiedica s\u0103 se transforme \u00eentr-un nou dogmatism. Este astfel posibil pentru un filosof s\u0103 fie deopo\u00adtriv\u0103 criticist \u0219i anti-kantian. Kantianismul \u0219i anti-kantianismul reprezint\u0103, \u00een istoria filosofiei, o antinomie a ra\u021biunii, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ideea de filosofie critic\u0103, care conduce la o redefinire a acesteia.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\n2. Wilhelm Traugott Krug (1770\u20131842)<\/strong><\/h5>\n\n\n\n\u00a7. Krug este un filosof pe care to\u021bi istoricii \u00eel consider\u0103 modest. Nici \u00een timpul vie\u021bii nu s-a bucurat de reputa\u021bia unui filosof important, \u00eens\u0103 era foarte cunoscut ca autor de scrieri populare. Ast\u0103zi, \u00eel \u00eent\u00e2lnim cel mult men\u021bionat \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Schelling, c\u0103ruia i-a cerut s\u0103-i \u201ededuc\u0103\u201d din Absolut stiloul cu care scria, \u0219i cu Hegel, care a fost suficient de agasat de aceast\u0103 cerere pentru a-i r\u0103spunde \u00eentr-un pamflet, \u201eCum \u00een\u021belege sim\u021bul comun filosofia\u201d. Dac\u0103 n-ar fi fost influen\u021ba lui \u00een lumile a doua \u0219i a treia ale filosofiei europene[28]<\/sup><\/a>, \u00een prima jum\u0103tate a secolului al 19-lea, Krug ar fi fost acoperit de uitare complet. \u00cens\u0103 importan\u021ba lui pentru acest col\u021b de lume cu greu ar putea fi subestimat\u0103. Scrierile sale au fost traduse \u00een latin\u0103, maghiar\u0103, greac\u0103, rus\u0103, polonez\u0103, suedez\u0103, rom\u00e2n\u0103 \u0219i au furnizat, nu o dat\u0103, baza \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului filosofic ele\u00admentar \u00een aceste spa\u021bii. C\u0103rui fapt i s-a datorat aceast\u0103 uimitoare popularitate? Foarte probabil, faptului c\u0103 a f\u0103cut accesibil\u0103 \u201efilosofia critic\u0103\u201d multora care \u00eel g\u0103seau pe Kant prea obscur \u0219i dificil. De altfel, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd vine vorba despre Krug se men\u021bio\u00adneaz\u0103, invariabil, c\u0103 a fost \u201esuccesorul lui Kant la K\u00f6nigsberg\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00centr-adev\u0103r, Krug a predat, din 1804 \u00een 1809, la K\u00f6nigsberg, \u00een locul lui Kant, ca\u00adre tocmai murise. Venea de la Frankfurt, unde de\u021binuse primul s\u0103u post de profesor plin (1801\u20131804), dup\u0103 mai mul\u021bi ani \u00een care fusese profesor adjunct la Wittenberg. \u00cen 1809 a plecat la Leipzig, unde a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii, \u201ecatedra lui Kant\u201d fiind ocupa\u00adt\u0103 de Herbart, p\u00e2n\u0103 \u00een 1833. Succed\u00e2ndu-i lui Kant, ai c\u0103rui pantofi erau mult prea mari pentru el, Krug nu a preluat automat \u0219i \u0219tafeta kantianismului sau rolul de scolarh al criticismului; el nu a fost chemat la K\u00f6nigsberg pentru c\u0103 ar fi fost considerat cel mai apt s\u0103 continue munca lui Kant, sau cel mai \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 predea filosofia acestuia, a\u0219a cum se d\u0103 a \u00een\u021belege c\u00e2nd se pomene\u0219te acest fapt biografic, cu care se judec\u0103 geografic \u00een istoria filosofiei. Krug \u00eensu\u0219i, cum am v\u0103zut, nu se considera un kantian veritabil. Avea Krug dreptate, sau preten\u021biile sale la independen\u021b\u0103 filosofic\u0103 erau de\u0219erte?<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Ultimul istoric important care a scris despre Krug este, poate, \u0219i cel mai com\u00adpetent \u00een materie de kantianism: este vorba despre Erich Adickes, care \u00eei consacr\u0103 c\u00e2te\u00adva pagini \u00een celebra German Kantian Bibliography<\/em>[29]<\/sup><\/a>, la aproape o jum\u0103tate de secol de la moarte. Krug \u201eintr\u0103 \u00een r\u00e2ndul f\u0103uritorilor de sistem\u201d cu scrierea sa din 1801, Entwurf eines enuen Organon des Philosophie, oder Versuch \u00fcber die Principien der philosophischen Erkenntniss <\/em>(Schi\u021b\u0103 a unui nou organon al filosofiei, sau cercetare asupra principiilor cunoa\u0219terii filosofice<\/em>).Acolo el formuleaz\u0103 un program filosofic a c\u0103rui prim\u0103 \u2013 \u0219i cea mai original\u0103, deci important\u0103 \u2013 realizare este Fundamentalphilo\u00adsophie <\/em>din 1803. Adickes consider\u0103 c\u0103 preten\u021bia lui Krug de a nu fi fost un kantian \u00een sensul strict al termenului \u201ea fost \u00een principal motivat\u0103 de vanitatea autorului [\u2026]; el a fost f\u0103cut de ea s\u0103 nege c\u0103-i este \u00eendatorat lui Kant \u0219i s\u0103 vorbeasc\u0103 despre un \u2018sistem al lui propriu\u201d[30]<\/sup><\/a>. Dar g\u00e2ndirea lui Krug a fost, \u0219i \u00eenainte de 1801 (c\u00e2nd era un \u201eKantian tolerabil-ortodox\u201d[31]<\/sup><\/a>), \u0219i dup\u0103 aceast\u0103 dat\u0103 \u201ebazat\u0103 \u00een modul cel mai hot\u0103r\u00e2t pe filosofia kantian\u0103\u201d[32]<\/sup><\/a>. Totu\u0219i, admite Adickes, \u201eel nu este un kantian \u00e0 tout prix<\/em>; are curajul opi\u00adniilor private, chiar c\u00e2nd acestea merg contra mare\u0219alului-\u0219ef de la K\u00f6nigsberg\u201d.[33]<\/sup><\/a> Iat\u0103 \u0219i aprecierea general\u0103 a filosofiei lui Krug de c\u0103tre eminentul kantolog german:<\/p>\n\n\n\n\nIdeea lui de baz\u0103 a fost s\u0103 aduc\u0103 filosofia kantian\u0103 pe c\u00e2t se poate de aproape de g\u00e2ndi\u00adrea omului mediu. De aceea el \u00eencearc\u0103 s\u0103 rotunjeasc\u0103 unghiurile ascu\u021bite, de care s-ar putea lovi inteligen\u021ba obi\u0219nuit\u0103; el elimin\u0103 toate paradoxele kantiene \u0219i d\u0103 sistemului \u00een general o form\u0103 mai pu\u021bin strict\u0103 \u0219i un colorit mai pu\u021bin viu, \u2013 astfel \u00eenc\u00e2t chiar vederile care stau cel mai departe de con\u0219tiin\u021ba educat\u0103 medie \u00ee\u0219i pierd mare parte din aparen\u021ba lor surprinz\u0103toare \u0219i stranie. Filosofia lui este o filosofie \u201ead usum Delphini\u201d. Este pre\u00adzentat\u0103 publicului \u00eentr-un stil clar \u0219i echilibrat, care curge ca murmurul voios al unui p\u00e2\u00adr\u00e2u \u00eentr-o vale u\u0219or \u00eenclinat\u0103, guraliv \u0219i neobosit, \u2013 neoferind niciodat\u0103 nici cea mai mi\u00adc\u0103 dificultate min\u021bii cititorului, \u2013 \u0219i, ca \u0219i p\u00e2r\u00e2ul, mai degrab\u0103 ocolind obstacolele dec\u00e2t \u00eenl\u0103tur\u00e2ndu-le.[34]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDin aceast\u0103 evaluare se \u00een\u021belege pentru ce a pl\u0103cut Krug \u0219i pentru ce a convenit foarte bine mi\u0219c\u0103rii spiritului maghiar de dup\u0103 polemica \u00een jurul lui Kant. Direc\u021bia acesteia fiind tocmai \u00eenspre \u00eemp\u0103carea kantianismului cu sim\u021bul comun, filosofia lui Krug a furnizat un model \u0219i materiale de construc\u021bie pentru sistemele domestice.<\/p>\n\n\n\nDar Adickes expediaz\u0103 prea dispre\u021buitor preten\u021bia lui Krug de a avea un sistem propriu \u0219i este pu\u021bin prea zelos \u00een a reduce \u201esintetismul transcendental\u201d al lui Krug la o reformulare pedant\u0103 \u0219i popular\u0103 a filosofiei lui Kant, chiar cu pre\u021bul de a diminua im\u00adportan\u021ba propriilor observa\u021bii. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 filosofia kantian\u0103 este reformulat\u0103 \u0219i resistematizat\u0103 \u00een sistemul lui Krug \u0219i c\u0103 acest sistem este construit \u00een mare parte cu prefabricate kantiene. \u00cens\u0103 filosofema central\u0103 nu este kantian\u0103. De altfel, nu exist\u0103 un consens printre istoricii filosofiei asupra pozi\u021biei lui Krug. Dintre cei mai vechi, unii \u00eel consider\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, ca apar\u021bin\u00e2nd \u0219colii lui Kant.[35]<\/sup><\/a> \u00cenc\u0103 unii, ca dezvolt\u00e2nd filosofia critic\u0103.[36]<\/sup><\/a> Al\u021bii, \u00een schimb, \u00eel trec printre \u201esemi-kantieni\u201d[37]<\/sup><\/a>, recunosc\u00e2nd influen\u021ba lui Jacobi asupra lui. \u00cenc\u0103 al\u021bii, f\u0103c\u00e2nd din aceast\u0103 influen\u021b\u0103 factorul cardinal, \u00eel \u00eencadreaz\u0103 printre adep\u021bii \u201efilosofiei credin\u021bei\u201d a lui Jacobi[38]<\/sup><\/a> sau printre \u201emistici\u201d[39]<\/sup><\/a>. Sunt \u0219i unii care \u00eei atribuie un sincretism dogmatisto-idealist.[40]<\/sup><\/a> Al\u021bii v\u0103d \u00een el un imitator al lui Fichte.[41]<\/sup><\/a> Ion Petrovici scrie \u0219i el c\u0103 \u201eKrug [\u2026] \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea un kantianism alterat cu Fichte \u0219i totodat\u0103 scobor\u00e2t din \u00een\u0103l\u021bimile sale la nivelul bunului sim\u021b comun\u201d.[42]<\/sup><\/a> Dar c\u00e2t mai poate fi numit\u0103 \u201ekantianism\u201d o astfel de concep\u021bie?<\/p>\n\n\n\nComentatori mai recen\u021bi subliniaz\u0103, pe bun\u0103 dreptate, eclectismul<\/em> metodologic al lui Krug \u0219i caracterul non-kantian, uneori chiar prekantian, al unor p\u0103r\u021bi \u00eentregi ale sistemului s\u0103u, e.g. estetica.[43]<\/sup><\/a> Doctrina central\u0103 a lui Krug, elaborat\u0103 \u00een anii 1801\u20131803, singura \u00een care se poate g\u0103si un con\u021binut relativ original, este, \u00een inten\u021bie, dac\u0103 nu \u0219i \u00een realizare, mai apropiat\u0103 de t\u00e2n\u0103rul Schelling, care \u0219i el \u00eel reg\u00e2ndea mai degrab\u0103 pe Fichte dec\u00e2t de Kant. Krug caut\u0103 concilierea idealismului \u0219i realismului, privite ca anti\u00adte\u00adtice, dintr-un punct de vedere superior, cel al \u201esintetismului transcendental\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. S\u0103 examin\u0103m pe scurt doctrina care constituie miezul \u201efilosofiei fundamenta\u00adle\u201d a lui Krug.<\/p>\n\n\n\n\u00cen prima lui scriere sistematic\u0103, Entwurf eines neuen Organon des Philosophie <\/em>(1801), filosoful formuleaz\u0103 o serie de considera\u021bii despre structura sistemului cunoa\u0219\u00adterii filosofice. Aceasta se divide \u00een dou\u0103 sec\u021biuni principale, una speculativ\u0103 \u0219i una moral\u0103 (\u00a78). De aici \u00eemp\u0103r\u021birea filosofiei \u00een teoretic\u0103 \u0219i practic\u0103. Filosofia teoretic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina g\u00e2ndirii (logic\u0103), cea a cunoa\u0219terii \u0219i cea a gustului (\u00a79). Filosofia practic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina dreptului, doctrina virtu\u021bii \u0219i doctrina religiei (\u00a710). Filo\u00adsofia \u00een general se \u00eemparte \u00een pur\u0103 \u0219i aplicat\u0103 (\u00a711).<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 aceste dihotomii c\u00e2t se poate de comune, Krug introduce o nou\u0103 distinc\u021bie, care \u00eei permite s\u0103-\u0219i precizeze mai bine conceptul de sistem filosofic. Filosofia practic\u0103 \u0219i cea moral\u0103, luate \u00eempreun\u0103, constituie ceea ce se poate numi filosofie derivat\u0103, prin contrast cu o filosofie mai \u00eenalt\u0103, care poate fi numit\u0103 filosofie fundamental\u0103 (\u00a712). Prezen\u021ba acestei discipline \u00een sistem este ceea ce caracterizeaz\u0103 g\u00e2ndirea lui. Influen\u021ba acesteia asupra altor filosofi care au contat \u00een spa\u021biul nostru este palpabil\u0103 (e.g. J\u00e1nos Imre). Krug argumenteaz\u0103 pentru necesitatea acestei discipline \u00een felul urm\u0103tor. Filoso\u00adfia teoretic\u0103 \u0219i cea practic\u0103 \u00ee\u0219i au fiecare principiile lor particulare, care sunt diferite, c\u0103ci obiectele acestor filosofii sunt diferite. Dar, \u00een m\u0103sura \u00een care am\u00e2ndou\u0103 sunt filo\u00adsofie, ele trebuie s\u0103 aib\u0103 \u0219i principii comune. A\u0219adar, trebuie s\u0103 existe o filosofie care s\u0103 nu fie nici pur teoretic\u0103, nici pur practic\u0103, ci ambele deodat\u0103 \u0219i care s\u0103 con\u021bin\u0103 prin\u00adcipiile comune ale filosofiei teoretice \u0219i ale celei practice. Aceasta este filosofia funda\u00admental\u0103, sau elementar\u0103, sau arhologia, \u0219tiin\u021ba principiilor filosofiei \u00een genere. Ca \u0219tiin\u00ad\u021b\u0103 a principiilor filosofiei \u00een genere, arhologia este \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 a posibilit\u0103\u021bii filosofiei \u00een genere, adic\u0103 filosofie a filosofiei (cam \u00een acela\u0219i sens, spune el, \u00een care vorbim despre o filosofie a istoriei sau a matematicii). Ea este, afirm\u0103 Krug, autenticul organon al filosofiei, \u0219i nu logica. Elaborarea ulterioar\u0103 a filosofiei fundamentale, \u00een Fundamen\u00adtalphilosophie<\/em>, comport\u0103 o reluare \u0219i dezvoltare a rezultatelor ob\u021binute \u00een Entwurf.<\/em><\/p>\n\n\n\n\u00a7. Aceste considera\u021bii metafilosofice arat\u0103 c\u0103 Krug executa varia\u021biuni pe o tem\u0103 reinholdian\u0103. Reinhold \u00eei fusese profesor la Wittemberg \u0219i \u00eei ar\u0103tase, spune el, limitele filosofiei kantiene. Krug recunoa\u0219te, a\u0219adar, influen\u021ba lui Reinhold, anterioar\u0103 celei a lui Fichte, Schelling \u0219i Jacobi. Reinhold fusese primul titular al unei catedre de \u201efiloso\u00adfie critic\u0103\u201d, unul dintre primii exponen\u021bi ai filosofiei kantiene \u00een universit\u0103\u021bile germane. Pred\u00e2nd aceast\u0103 filosofie, el a ajuns s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli cu privire la fundamentele sale \u0219i la validitatea deduc\u021biilor kantiene. Reinholt \u0219i-a propus s\u0103 reconstruiasc\u0103 filosofia critic\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 din ea o veritabil\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103. Pentru ca filosofia s\u0103 fie \u0219tiin\u021bific\u0103, ea trebuie s\u0103 devin\u0103 sistem<\/em>. Forma \u0219tiin\u021bific\u0103 este forma sistemului, filosofia \u0219tiin\u021bific\u0103 este filosofie sistematic\u0103. Reinhold s-a angajat \u00eentr-o cercetare asupra no\u021biunii de sistem al filosofiei. Orice sistem se sprijin\u0103 pe un singur principiu, din care toate celelalte propo\u00adzi\u021bii filosofice care \u00eel compun trebuie s\u0103 fie \u201ederivabile\u201d (derivarea nu se reduce la de\u00adduc\u021bia formal\u0103, de\u0219i este \u201esilogism\u201d; ea trebuie s\u0103 fie relevant\u0103 din punct de vedere al justific\u0103rii episte\u00admice). Principiul, care este o propozi\u021bie sintetic\u0103<\/em>, trebuie s\u0103 fie auto-evident, \u00eentru\u00adc\u00e2t altfel ar avea nevoie la r\u00e2ndul lui de un alt principiu din care s\u0103 fie derivat.<\/p>\n\n\n\nNoul sistem al filosofiei critice, pe care l-a propus \u0219i ap\u0103rat Reinhold \u00eentre 1789 \u0219i 1797, s-a numit Elementarphilosophie<\/em>. Influen\u021ba acestuia asupra filosofiei germane con\u00adtem\u00adporane a fost \u00eentins\u0103 \u0219i fertil\u0103. Cum s-a spus, \u201eReinhold, prin diseminarea g\u00e2ndi\u00adrii kantiene \u0219i transpunerea aceleia\u0219i g\u00e2ndiri, a oferit at\u00e2t o cale de intrare \u00een filosofia lui Kant, c\u00e2t \u0219i o problematic\u0103 irezistibil\u0103 care le-a servit drept punte filosofilor orien\u00adta\u021bi spre idealism care l-au urmat\u201d.[44]<\/sup><\/a> Fichte \u0219i t\u00e2n\u0103rul Schelling au adoptat problematica lui Reinhold \u0219i au n\u0103zuit s\u0103 dea sisteme care s\u0103 corecteze, s\u0103 extind\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fundeze filosofia critic\u0103. Este evident c\u0103 \u0219i Krug a adoptat problematica lui Reinhold \u0219i c\u0103 a sa Fundamentalphilosophie<\/em> se dore\u0219te o replic\u0103 la Elementarphilo\u00adsophie<\/em> a primului s\u0103u maestru. Dar Krug s-a inspirat \u0219i de la al\u021bi filosofi care \u00eel urmase\u00adr\u0103 pe Reinhold. \u201eSistemul sintetismului transcendental\u201d, a\u0219a cum se subintituleaz\u0103 Fundamentalphilo\u00adsophie<\/em>, este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o \u00eeng\u00e2nare a capitolelor introductive din Sistemul idealis\u00admului transcendental<\/em> (1800) al lui Schelling, care \u00eel reg\u00e2ndea pe Fichte. A\u0219adar Krug este unul dintre numero\u0219ii creatori de sistem din epoca \u201evon Kant bis Hegel\u201d, influen\u021bat de Fichte, a\u0219a cum a ajuns s\u0103 fie, pentru o vreme, \u0219i Reinhold. Krug a propus o filosofie a activit\u0103\u021bii Eului, \u00eens\u0103 a \u021binut s\u0103 se demarce de idealismul tran\u00adscendental (\u00een versiunile lui Fichte \u0219i Schelling), \u00een m\u0103sura \u00een care acesta, f\u0103c\u00e2nd din Eul absolut fundamentul \u0219i limita ultim\u0103 a filosofiei, mergea dincolo de limitele con\u0219ti\u00adin\u021bei, care, pentru Krug, disci\u00adpo\u00adlul lui Reinhold, circumscriu domeniul filosof\u0103rii. Idea\u00adlismul lui Fichte \u0219i Schelling nu este, pentru Krug, transcendental, ci transcendent<\/em>. Idealismul \u0219i realismul, pozi\u021bii antite\u00adtice, devin, numai \u00een cadrul sintetismului, care suprim\u0103 opozi\u021bia lor \u00eentr-o sintez\u0103 mai fundamental\u0103, transcendentale.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\nPrin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\nPrincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
[C]ine vrea s\u0103 filosofeze corect [\u2026] trebuie pentru aceasta, \u021bin\u00e2nd cont de faptele ne\u00admijlocite ale con\u0219tiin\u021bei sale, s\u0103 caute legile originare ale activit\u0103\u021bii sale complete \u0219i as\u00adtfel s\u0103 ajung\u0103 la principii universal valabile, prin mijlocirea c\u0103rora toate adev\u0103rurile \u0219i certitudinile pot fi nu numai g\u0103site, ci \u0219i unite potrivit ideii unui \u00eentreg \u0219tiin\u021bific. Putem deci numi pe drept aceast\u0103 procedur\u0103 sintetic\u0103 sau critic\u0103, \u00een aceea c\u0103, urm\u00e2nd-o siste\u00admatic \u00een filosofare, examin\u00e2nd precis \u0219i atent fiecare afirma\u021bie \u00eenainte de a o accepta ca doctrin\u0103 \u00een sistemul nostru de convingeri, evit\u0103m orice arbitrar \u0219i orice transcenden\u021b\u0103.[20]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00cen nota la acest paragraf, citim: \u201eCriticismul nu este filosofie<\/em> critic\u0103, ci metod\u0103 <\/em>critic\u0103\u201d.[21]<\/sup><\/a> \u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>,\u00a7119, ideea era tratat\u0103 ceva mai pe larg. Acolo Krug insista c\u0103 criticismul nu trebuie confundat cu kantianismul: chiar dac\u0103 Kant a folosit, \u00een scrierile sale, metoda critic\u0103 \u00een general, \u00een anumite scrieri aceast\u0103 metod\u0103 a primit modific\u0103ri proprii numai lui Kant, care nu pot fi considerate ca determina\u021bii caracteristice ale ei. Criticismul nu trebuie confundat nici cu filosofia critic\u0103 sau kanti\u00adan\u0103; primul este metod\u0103, ultima este sistem, sistem critico-kantian; sistemul este produs dup\u0103 metoda critic\u0103 \u00een general, dar poate con\u021bine tot felul de erori particulare. Kantia\u00adnismul este pentru criticism ceea ce este pironismul pentru scepticism sau platonismul pentru dogmatism, spre exemplu. Criticismul este, fa\u021b\u0103 cu dogmatismul \u0219i scepticismul, precum sinteza fa\u021b\u0103 cu teza \u0219i antiteza, de aceea mai este numit \u0219i \u201emetod\u0103 sintetic\u0103\u201d. Nici M\u00e1rton, cum nici Krug, nu consider\u0103 c\u0103 filosofia critic\u0103 se reduce la cea a lui Kant. \u00cen prefa\u021ba la Systema philosophiae criticae <\/em>el scrie c\u0103 filosofia critic\u0103, a c\u0103rei Idee s-a realizat \u00een opera lui Kant, nu a fost epuizat\u0103 de aceast\u0103 realizare. Ea trebuie dus\u0103 mai departe prin eforturi ulterioare \u00een aceea\u0219i direc\u021bie, cu aceea\u0219i metod\u0103 ca a lui Kant, singura capabil\u0103 s\u0103 d\u0103r\u00e2me scepticismul, asigur\u00e2nd certitudinea cunoa\u0219terii uma\u00adne, s\u0103 ru\u0219ineze \u0219i s\u0103 reduc\u0103 la t\u0103cere pe vecie incredulitatea \u0219i ireligiozitatea, \u0219i s\u0103 \u00eente\u00admeieze prin asta morala \u0219i religia. <\/p>\n\n\n\n\u201eNu to\u021bi a\u0219a-zi\u0219ii filosofi critici, mai scrie Krug, sunt critici filosofici veritabili.\u201d[22]<\/sup><\/a> Dac\u0103 se reclam\u0103 drept filosof critic veritabil, el nu vrea s\u0103 fie considerat drept kantian. \u00cen Prefa\u021ba la edi\u021bia a doua a Manualului<\/em> (1822) Krug protesteaz\u0103 contra unei atare iden\u00adtific\u0103ri, spun\u00e2nd c\u0103 a \u00eenceput de la Kant, c\u00e2nd \u00ee\u0219i f\u0103cea studiile la Wittenberg, pentru c\u0103 filosofia lui era la ordinea zilei \u00een acel moment. \u00cens\u0103 Fichte, Schelling \u0219i Jacobi l-au influen\u021bat \u0219i ei \u0219i au dat g\u00e2ndirii lui o form\u0103 diferit\u0103 de cea a lui Kant. Krug afirm\u0103 c\u0103 nu a fost niciodat\u0103 un kantian \u00een sensul propriu al cuv\u00e2ntului \u0219i c\u0103, chiar dac\u0103 l-a vene\u00adrat \u0219i \u00eel venera \u00eenc\u0103 pe Kant, el nu \u0219i-a pierdut niciodat\u0103 independen\u021ba de g\u00e2ndire, nici nu \u0219i-a construit sistemul mecanic, plec\u00e2nd de la al\u021bi filosofi, ci organic, plec\u00e2nd numai de la propria lui g\u00e2ndire. Krug propune, deci, o<\/em> filosofie critic\u0103, sintetismul transcen\u00addental, diferit\u0103 de idealismul transcendental al lui Kant, o alt\u0103<\/em> filosofie critic\u0103.<\/p>\n\n\n\nNota cea mai important\u0103 a acestui concept este caracterul sintetic<\/em> al criticismului ca metod\u0103. Dogmatismul este o metod\u0103 tetic\u0103, scepticismul, una antitetic\u0103. Criticismul respinge ce e r\u0103u \u00een ambele metode \u0219i p\u0103streaz\u0103 ce e bun. El are \u00een comun cu dogma\u00adtismul faptul c\u0103 procedeaz\u0103 plec\u00e2nd de la principii, iar cu scepticismul, faptul de a nu accepta credul tot ceea ce are aparen\u021ba adev\u0103rului \u0219i a certitudinii. Criticismul nici nu accept\u0103 orice principiu, nici nu respinge totul ca fiind fals \u0219i incert. Dac\u0103 dogmatismul este un despotism filosofic \u0219i scepticismul un anarhism filosofic, criticismul este \u201eade\u00adv\u0103ratul republicanism filosofic\u201d. Iat\u0103 de ce filosoful critic procedeaz\u0103 \u00een spirit republi\u00adcan: el permite oricui poate s\u0103 justifice ra\u021bional un g\u00e2nd s\u0103 ac\u021bioneze ca un membru al comunit\u0103\u021bii filosofilor \u0219i s\u0103 propun\u0103 acel g\u00e2nd nu doar ca pe o p\u0103rere privat\u0103, ci ca pe o reprezentare a ra\u021biunii omene\u0219ti generale \u00een persoana sa, av\u00e2nd valoare de lege pentru to\u021bi concet\u0103\u021benii g\u00e2nditori. Dogmatismul nu urm\u0103re\u0219te dec\u00e2t supunerea fa\u021b\u0103 de sistemul s\u0103u, iar scepticismul condamn\u0103 dinainte orice g\u00e2nd care caut\u0103 o \u00eentemeiere \u0219tiin\u021bific\u0103. Astfel, conchide Krug, criticismul este singura metod\u0103 \u00een care libertatea judec\u0103\u021bii pro\u00adprii este compatibil\u0103 cu cea mai riguroas\u0103 legalitate (Gesetzm\u00e4\u00dfigkeit<\/em>) a g\u00e2ndirii. Criti\u00adcismul este, \u00een spirit, republican \u0219i liberal.<\/p>\n\n\n\n\u201eFoarte notabil\u0103 aceast\u0103 paralel\u0103 dintre metode filosofice \u0219i categorii politice!\u201d, exclam\u0103 J. Haj\u00f3s, discut\u00e2nd Manualul<\/em> lui Krug \u00een prelucrarea lui \u021aipar.[23]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 ana\u00adlogie este at\u00e2t de curajoas\u0103 \u00eenc\u00e2t K\u00f6teles, semnal\u00e2nd-o \u00een Enciclopedia filosofic\u0103<\/em> (1829), a sim\u021bit nevoia s\u0103 o atenueze \u0219i s\u0103 o aduc\u0103 \u00een direc\u021bia organiz\u0103rii politice exis\u00adtente: \u201eCriticismul, scrie acesta, este o monarhie filosofic\u0103 moderat\u0103, \u00een care libertatea g\u00e2ndirii se une\u0219te cu stricta legalitate\u201d[24]<\/sup><\/a>. M\u00e1rton, \u00een Prefa\u021ba compendiului de filosofie krughian\u0103, reia ideea: \u201efilosofia critic\u0103 ne scoate din dogmatismul vierm\u0103nos, din care rezult\u0103 incer\u00adti\u00adtudine \u0219i robie, aduc\u00e2ndu-ne la libertate \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 solid\u0103\u201d[25]<\/sup><\/a>. \u00cen paragraful corespunz\u0103tor (\u00a7119, observa\u021bia 1), el r\u0103m\u00e2ne fidel lui Krug: \u201eCriticismus, verus Republicanismus philosophicus\u201d[26]<\/sup><\/a>. Analogia vine \u00eens\u0103 de la Kant \u00eensu\u0219i, care scrie urm\u0103toarele:<\/p>\n\n\n\n\n\u00cen toate \u00eentreprinderile ei, ra\u021biunea trebuie s\u0103 se supun\u0103 criticii \u0219i nu poate \u00eempiedica li\u00adbertatea acesteia prin nicio interdic\u021bie, f\u0103r\u0103 a se p\u0103gubi pe sine \u00eens\u0103\u0219i \u0219i f\u0103r\u0103 a-\u0219i atrage b\u0103nuieli sup\u0103r\u0103toare. Aici nimic nu este at\u00e2t de important sub aspectul utilit\u0103\u021bii, nimic at\u00e2t de sf\u00e2nt, \u00eenc\u00e2t s\u0103 se poat\u0103 sustrage acestei anchete scrut\u0103toare \u0219i riguroase, care nu \u021bine seam\u0103 de niciun fel de autoritate personal\u0103. Pe aceast\u0103 libertate se bazeaz\u0103 chiar existen\u021ba ra\u021biunii, care nu are o autoritate dictatorial\u0103, ci a c\u0103rei decizie nu este niciodat\u0103 dec\u00e2t acordul cet\u0103\u021benilor liberi, fiecare din ei av\u00e2nd dreptul s\u0103-\u0219i poat\u0103 exprima f\u0103r\u0103 re\u00adzerve obiec\u021biile, ba chiar veto<\/em>-ul lui.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDisting\u00e2nd \u0219i abstr\u0103g\u00e2nd criticismul de kantianism, devine posibil\u0103 aplicarea conceptului \u00een istoria filosofiei. Filosofia critic\u0103 devine astfel un proiect al \u00eentregii \u201ere\u00adpublici\u201d a filosofilor, care trebuie dezvoltat prin polemica ra\u021bional\u0103 inter pares<\/em>, inclusiv prin critica doctrinelor lui Kant, care nu poate pretinde la vreo autoritate personal\u0103 particular\u0103. Aceast\u0103 critic\u0103 a kantianismului este chiar necesar\u0103, pentru a-l \u00eempiedica s\u0103 se transforme \u00eentr-un nou dogmatism. Este astfel posibil pentru un filosof s\u0103 fie deopo\u00adtriv\u0103 criticist \u0219i anti-kantian. Kantianismul \u0219i anti-kantianismul reprezint\u0103, \u00een istoria filosofiei, o antinomie a ra\u021biunii, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ideea de filosofie critic\u0103, care conduce la o redefinire a acesteia.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\n2. Wilhelm Traugott Krug (1770\u20131842)<\/strong><\/h5>\n\n\n\n\u00a7. Krug este un filosof pe care to\u021bi istoricii \u00eel consider\u0103 modest. Nici \u00een timpul vie\u021bii nu s-a bucurat de reputa\u021bia unui filosof important, \u00eens\u0103 era foarte cunoscut ca autor de scrieri populare. Ast\u0103zi, \u00eel \u00eent\u00e2lnim cel mult men\u021bionat \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Schelling, c\u0103ruia i-a cerut s\u0103-i \u201ededuc\u0103\u201d din Absolut stiloul cu care scria, \u0219i cu Hegel, care a fost suficient de agasat de aceast\u0103 cerere pentru a-i r\u0103spunde \u00eentr-un pamflet, \u201eCum \u00een\u021belege sim\u021bul comun filosofia\u201d. Dac\u0103 n-ar fi fost influen\u021ba lui \u00een lumile a doua \u0219i a treia ale filosofiei europene[28]<\/sup><\/a>, \u00een prima jum\u0103tate a secolului al 19-lea, Krug ar fi fost acoperit de uitare complet. \u00cens\u0103 importan\u021ba lui pentru acest col\u021b de lume cu greu ar putea fi subestimat\u0103. Scrierile sale au fost traduse \u00een latin\u0103, maghiar\u0103, greac\u0103, rus\u0103, polonez\u0103, suedez\u0103, rom\u00e2n\u0103 \u0219i au furnizat, nu o dat\u0103, baza \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului filosofic ele\u00admentar \u00een aceste spa\u021bii. C\u0103rui fapt i s-a datorat aceast\u0103 uimitoare popularitate? Foarte probabil, faptului c\u0103 a f\u0103cut accesibil\u0103 \u201efilosofia critic\u0103\u201d multora care \u00eel g\u0103seau pe Kant prea obscur \u0219i dificil. De altfel, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd vine vorba despre Krug se men\u021bio\u00adneaz\u0103, invariabil, c\u0103 a fost \u201esuccesorul lui Kant la K\u00f6nigsberg\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00centr-adev\u0103r, Krug a predat, din 1804 \u00een 1809, la K\u00f6nigsberg, \u00een locul lui Kant, ca\u00adre tocmai murise. Venea de la Frankfurt, unde de\u021binuse primul s\u0103u post de profesor plin (1801\u20131804), dup\u0103 mai mul\u021bi ani \u00een care fusese profesor adjunct la Wittenberg. \u00cen 1809 a plecat la Leipzig, unde a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii, \u201ecatedra lui Kant\u201d fiind ocupa\u00adt\u0103 de Herbart, p\u00e2n\u0103 \u00een 1833. Succed\u00e2ndu-i lui Kant, ai c\u0103rui pantofi erau mult prea mari pentru el, Krug nu a preluat automat \u0219i \u0219tafeta kantianismului sau rolul de scolarh al criticismului; el nu a fost chemat la K\u00f6nigsberg pentru c\u0103 ar fi fost considerat cel mai apt s\u0103 continue munca lui Kant, sau cel mai \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 predea filosofia acestuia, a\u0219a cum se d\u0103 a \u00een\u021belege c\u00e2nd se pomene\u0219te acest fapt biografic, cu care se judec\u0103 geografic \u00een istoria filosofiei. Krug \u00eensu\u0219i, cum am v\u0103zut, nu se considera un kantian veritabil. Avea Krug dreptate, sau preten\u021biile sale la independen\u021b\u0103 filosofic\u0103 erau de\u0219erte?<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Ultimul istoric important care a scris despre Krug este, poate, \u0219i cel mai com\u00adpetent \u00een materie de kantianism: este vorba despre Erich Adickes, care \u00eei consacr\u0103 c\u00e2te\u00adva pagini \u00een celebra German Kantian Bibliography<\/em>[29]<\/sup><\/a>, la aproape o jum\u0103tate de secol de la moarte. Krug \u201eintr\u0103 \u00een r\u00e2ndul f\u0103uritorilor de sistem\u201d cu scrierea sa din 1801, Entwurf eines enuen Organon des Philosophie, oder Versuch \u00fcber die Principien der philosophischen Erkenntniss <\/em>(Schi\u021b\u0103 a unui nou organon al filosofiei, sau cercetare asupra principiilor cunoa\u0219terii filosofice<\/em>).Acolo el formuleaz\u0103 un program filosofic a c\u0103rui prim\u0103 \u2013 \u0219i cea mai original\u0103, deci important\u0103 \u2013 realizare este Fundamentalphilo\u00adsophie <\/em>din 1803. Adickes consider\u0103 c\u0103 preten\u021bia lui Krug de a nu fi fost un kantian \u00een sensul strict al termenului \u201ea fost \u00een principal motivat\u0103 de vanitatea autorului [\u2026]; el a fost f\u0103cut de ea s\u0103 nege c\u0103-i este \u00eendatorat lui Kant \u0219i s\u0103 vorbeasc\u0103 despre un \u2018sistem al lui propriu\u201d[30]<\/sup><\/a>. Dar g\u00e2ndirea lui Krug a fost, \u0219i \u00eenainte de 1801 (c\u00e2nd era un \u201eKantian tolerabil-ortodox\u201d[31]<\/sup><\/a>), \u0219i dup\u0103 aceast\u0103 dat\u0103 \u201ebazat\u0103 \u00een modul cel mai hot\u0103r\u00e2t pe filosofia kantian\u0103\u201d[32]<\/sup><\/a>. Totu\u0219i, admite Adickes, \u201eel nu este un kantian \u00e0 tout prix<\/em>; are curajul opi\u00adniilor private, chiar c\u00e2nd acestea merg contra mare\u0219alului-\u0219ef de la K\u00f6nigsberg\u201d.[33]<\/sup><\/a> Iat\u0103 \u0219i aprecierea general\u0103 a filosofiei lui Krug de c\u0103tre eminentul kantolog german:<\/p>\n\n\n\n\nIdeea lui de baz\u0103 a fost s\u0103 aduc\u0103 filosofia kantian\u0103 pe c\u00e2t se poate de aproape de g\u00e2ndi\u00adrea omului mediu. De aceea el \u00eencearc\u0103 s\u0103 rotunjeasc\u0103 unghiurile ascu\u021bite, de care s-ar putea lovi inteligen\u021ba obi\u0219nuit\u0103; el elimin\u0103 toate paradoxele kantiene \u0219i d\u0103 sistemului \u00een general o form\u0103 mai pu\u021bin strict\u0103 \u0219i un colorit mai pu\u021bin viu, \u2013 astfel \u00eenc\u00e2t chiar vederile care stau cel mai departe de con\u0219tiin\u021ba educat\u0103 medie \u00ee\u0219i pierd mare parte din aparen\u021ba lor surprinz\u0103toare \u0219i stranie. Filosofia lui este o filosofie \u201ead usum Delphini\u201d. Este pre\u00adzentat\u0103 publicului \u00eentr-un stil clar \u0219i echilibrat, care curge ca murmurul voios al unui p\u00e2\u00adr\u00e2u \u00eentr-o vale u\u0219or \u00eenclinat\u0103, guraliv \u0219i neobosit, \u2013 neoferind niciodat\u0103 nici cea mai mi\u00adc\u0103 dificultate min\u021bii cititorului, \u2013 \u0219i, ca \u0219i p\u00e2r\u00e2ul, mai degrab\u0103 ocolind obstacolele dec\u00e2t \u00eenl\u0103tur\u00e2ndu-le.[34]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDin aceast\u0103 evaluare se \u00een\u021belege pentru ce a pl\u0103cut Krug \u0219i pentru ce a convenit foarte bine mi\u0219c\u0103rii spiritului maghiar de dup\u0103 polemica \u00een jurul lui Kant. Direc\u021bia acesteia fiind tocmai \u00eenspre \u00eemp\u0103carea kantianismului cu sim\u021bul comun, filosofia lui Krug a furnizat un model \u0219i materiale de construc\u021bie pentru sistemele domestice.<\/p>\n\n\n\nDar Adickes expediaz\u0103 prea dispre\u021buitor preten\u021bia lui Krug de a avea un sistem propriu \u0219i este pu\u021bin prea zelos \u00een a reduce \u201esintetismul transcendental\u201d al lui Krug la o reformulare pedant\u0103 \u0219i popular\u0103 a filosofiei lui Kant, chiar cu pre\u021bul de a diminua im\u00adportan\u021ba propriilor observa\u021bii. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 filosofia kantian\u0103 este reformulat\u0103 \u0219i resistematizat\u0103 \u00een sistemul lui Krug \u0219i c\u0103 acest sistem este construit \u00een mare parte cu prefabricate kantiene. \u00cens\u0103 filosofema central\u0103 nu este kantian\u0103. De altfel, nu exist\u0103 un consens printre istoricii filosofiei asupra pozi\u021biei lui Krug. Dintre cei mai vechi, unii \u00eel consider\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, ca apar\u021bin\u00e2nd \u0219colii lui Kant.[35]<\/sup><\/a> \u00cenc\u0103 unii, ca dezvolt\u00e2nd filosofia critic\u0103.[36]<\/sup><\/a> Al\u021bii, \u00een schimb, \u00eel trec printre \u201esemi-kantieni\u201d[37]<\/sup><\/a>, recunosc\u00e2nd influen\u021ba lui Jacobi asupra lui. \u00cenc\u0103 al\u021bii, f\u0103c\u00e2nd din aceast\u0103 influen\u021b\u0103 factorul cardinal, \u00eel \u00eencadreaz\u0103 printre adep\u021bii \u201efilosofiei credin\u021bei\u201d a lui Jacobi[38]<\/sup><\/a> sau printre \u201emistici\u201d[39]<\/sup><\/a>. Sunt \u0219i unii care \u00eei atribuie un sincretism dogmatisto-idealist.[40]<\/sup><\/a> Al\u021bii v\u0103d \u00een el un imitator al lui Fichte.[41]<\/sup><\/a> Ion Petrovici scrie \u0219i el c\u0103 \u201eKrug [\u2026] \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea un kantianism alterat cu Fichte \u0219i totodat\u0103 scobor\u00e2t din \u00een\u0103l\u021bimile sale la nivelul bunului sim\u021b comun\u201d.[42]<\/sup><\/a> Dar c\u00e2t mai poate fi numit\u0103 \u201ekantianism\u201d o astfel de concep\u021bie?<\/p>\n\n\n\nComentatori mai recen\u021bi subliniaz\u0103, pe bun\u0103 dreptate, eclectismul<\/em> metodologic al lui Krug \u0219i caracterul non-kantian, uneori chiar prekantian, al unor p\u0103r\u021bi \u00eentregi ale sistemului s\u0103u, e.g. estetica.[43]<\/sup><\/a> Doctrina central\u0103 a lui Krug, elaborat\u0103 \u00een anii 1801\u20131803, singura \u00een care se poate g\u0103si un con\u021binut relativ original, este, \u00een inten\u021bie, dac\u0103 nu \u0219i \u00een realizare, mai apropiat\u0103 de t\u00e2n\u0103rul Schelling, care \u0219i el \u00eel reg\u00e2ndea mai degrab\u0103 pe Fichte dec\u00e2t de Kant. Krug caut\u0103 concilierea idealismului \u0219i realismului, privite ca anti\u00adte\u00adtice, dintr-un punct de vedere superior, cel al \u201esintetismului transcendental\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. S\u0103 examin\u0103m pe scurt doctrina care constituie miezul \u201efilosofiei fundamenta\u00adle\u201d a lui Krug.<\/p>\n\n\n\n\u00cen prima lui scriere sistematic\u0103, Entwurf eines neuen Organon des Philosophie <\/em>(1801), filosoful formuleaz\u0103 o serie de considera\u021bii despre structura sistemului cunoa\u0219\u00adterii filosofice. Aceasta se divide \u00een dou\u0103 sec\u021biuni principale, una speculativ\u0103 \u0219i una moral\u0103 (\u00a78). De aici \u00eemp\u0103r\u021birea filosofiei \u00een teoretic\u0103 \u0219i practic\u0103. Filosofia teoretic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina g\u00e2ndirii (logic\u0103), cea a cunoa\u0219terii \u0219i cea a gustului (\u00a79). Filosofia practic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina dreptului, doctrina virtu\u021bii \u0219i doctrina religiei (\u00a710). Filo\u00adsofia \u00een general se \u00eemparte \u00een pur\u0103 \u0219i aplicat\u0103 (\u00a711).<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 aceste dihotomii c\u00e2t se poate de comune, Krug introduce o nou\u0103 distinc\u021bie, care \u00eei permite s\u0103-\u0219i precizeze mai bine conceptul de sistem filosofic. Filosofia practic\u0103 \u0219i cea moral\u0103, luate \u00eempreun\u0103, constituie ceea ce se poate numi filosofie derivat\u0103, prin contrast cu o filosofie mai \u00eenalt\u0103, care poate fi numit\u0103 filosofie fundamental\u0103 (\u00a712). Prezen\u021ba acestei discipline \u00een sistem este ceea ce caracterizeaz\u0103 g\u00e2ndirea lui. Influen\u021ba acesteia asupra altor filosofi care au contat \u00een spa\u021biul nostru este palpabil\u0103 (e.g. J\u00e1nos Imre). Krug argumenteaz\u0103 pentru necesitatea acestei discipline \u00een felul urm\u0103tor. Filoso\u00adfia teoretic\u0103 \u0219i cea practic\u0103 \u00ee\u0219i au fiecare principiile lor particulare, care sunt diferite, c\u0103ci obiectele acestor filosofii sunt diferite. Dar, \u00een m\u0103sura \u00een care am\u00e2ndou\u0103 sunt filo\u00adsofie, ele trebuie s\u0103 aib\u0103 \u0219i principii comune. A\u0219adar, trebuie s\u0103 existe o filosofie care s\u0103 nu fie nici pur teoretic\u0103, nici pur practic\u0103, ci ambele deodat\u0103 \u0219i care s\u0103 con\u021bin\u0103 prin\u00adcipiile comune ale filosofiei teoretice \u0219i ale celei practice. Aceasta este filosofia funda\u00admental\u0103, sau elementar\u0103, sau arhologia, \u0219tiin\u021ba principiilor filosofiei \u00een genere. Ca \u0219tiin\u00ad\u021b\u0103 a principiilor filosofiei \u00een genere, arhologia este \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 a posibilit\u0103\u021bii filosofiei \u00een genere, adic\u0103 filosofie a filosofiei (cam \u00een acela\u0219i sens, spune el, \u00een care vorbim despre o filosofie a istoriei sau a matematicii). Ea este, afirm\u0103 Krug, autenticul organon al filosofiei, \u0219i nu logica. Elaborarea ulterioar\u0103 a filosofiei fundamentale, \u00een Fundamen\u00adtalphilosophie<\/em>, comport\u0103 o reluare \u0219i dezvoltare a rezultatelor ob\u021binute \u00een Entwurf.<\/em><\/p>\n\n\n\n\u00a7. Aceste considera\u021bii metafilosofice arat\u0103 c\u0103 Krug executa varia\u021biuni pe o tem\u0103 reinholdian\u0103. Reinhold \u00eei fusese profesor la Wittemberg \u0219i \u00eei ar\u0103tase, spune el, limitele filosofiei kantiene. Krug recunoa\u0219te, a\u0219adar, influen\u021ba lui Reinhold, anterioar\u0103 celei a lui Fichte, Schelling \u0219i Jacobi. Reinhold fusese primul titular al unei catedre de \u201efiloso\u00adfie critic\u0103\u201d, unul dintre primii exponen\u021bi ai filosofiei kantiene \u00een universit\u0103\u021bile germane. Pred\u00e2nd aceast\u0103 filosofie, el a ajuns s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli cu privire la fundamentele sale \u0219i la validitatea deduc\u021biilor kantiene. Reinholt \u0219i-a propus s\u0103 reconstruiasc\u0103 filosofia critic\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 din ea o veritabil\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103. Pentru ca filosofia s\u0103 fie \u0219tiin\u021bific\u0103, ea trebuie s\u0103 devin\u0103 sistem<\/em>. Forma \u0219tiin\u021bific\u0103 este forma sistemului, filosofia \u0219tiin\u021bific\u0103 este filosofie sistematic\u0103. Reinhold s-a angajat \u00eentr-o cercetare asupra no\u021biunii de sistem al filosofiei. Orice sistem se sprijin\u0103 pe un singur principiu, din care toate celelalte propo\u00adzi\u021bii filosofice care \u00eel compun trebuie s\u0103 fie \u201ederivabile\u201d (derivarea nu se reduce la de\u00adduc\u021bia formal\u0103, de\u0219i este \u201esilogism\u201d; ea trebuie s\u0103 fie relevant\u0103 din punct de vedere al justific\u0103rii episte\u00admice). Principiul, care este o propozi\u021bie sintetic\u0103<\/em>, trebuie s\u0103 fie auto-evident, \u00eentru\u00adc\u00e2t altfel ar avea nevoie la r\u00e2ndul lui de un alt principiu din care s\u0103 fie derivat.<\/p>\n\n\n\nNoul sistem al filosofiei critice, pe care l-a propus \u0219i ap\u0103rat Reinhold \u00eentre 1789 \u0219i 1797, s-a numit Elementarphilosophie<\/em>. Influen\u021ba acestuia asupra filosofiei germane con\u00adtem\u00adporane a fost \u00eentins\u0103 \u0219i fertil\u0103. Cum s-a spus, \u201eReinhold, prin diseminarea g\u00e2ndi\u00adrii kantiene \u0219i transpunerea aceleia\u0219i g\u00e2ndiri, a oferit at\u00e2t o cale de intrare \u00een filosofia lui Kant, c\u00e2t \u0219i o problematic\u0103 irezistibil\u0103 care le-a servit drept punte filosofilor orien\u00adta\u021bi spre idealism care l-au urmat\u201d.[44]<\/sup><\/a> Fichte \u0219i t\u00e2n\u0103rul Schelling au adoptat problematica lui Reinhold \u0219i au n\u0103zuit s\u0103 dea sisteme care s\u0103 corecteze, s\u0103 extind\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fundeze filosofia critic\u0103. Este evident c\u0103 \u0219i Krug a adoptat problematica lui Reinhold \u0219i c\u0103 a sa Fundamentalphilosophie<\/em> se dore\u0219te o replic\u0103 la Elementarphilo\u00adsophie<\/em> a primului s\u0103u maestru. Dar Krug s-a inspirat \u0219i de la al\u021bi filosofi care \u00eel urmase\u00adr\u0103 pe Reinhold. \u201eSistemul sintetismului transcendental\u201d, a\u0219a cum se subintituleaz\u0103 Fundamentalphilo\u00adsophie<\/em>, este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o \u00eeng\u00e2nare a capitolelor introductive din Sistemul idealis\u00admului transcendental<\/em> (1800) al lui Schelling, care \u00eel reg\u00e2ndea pe Fichte. A\u0219adar Krug este unul dintre numero\u0219ii creatori de sistem din epoca \u201evon Kant bis Hegel\u201d, influen\u021bat de Fichte, a\u0219a cum a ajuns s\u0103 fie, pentru o vreme, \u0219i Reinhold. Krug a propus o filosofie a activit\u0103\u021bii Eului, \u00eens\u0103 a \u021binut s\u0103 se demarce de idealismul tran\u00adscendental (\u00een versiunile lui Fichte \u0219i Schelling), \u00een m\u0103sura \u00een care acesta, f\u0103c\u00e2nd din Eul absolut fundamentul \u0219i limita ultim\u0103 a filosofiei, mergea dincolo de limitele con\u0219ti\u00adin\u021bei, care, pentru Krug, disci\u00adpo\u00adlul lui Reinhold, circumscriu domeniul filosof\u0103rii. Idea\u00adlismul lui Fichte \u0219i Schelling nu este, pentru Krug, transcendental, ci transcendent<\/em>. Idealismul \u0219i realismul, pozi\u021bii antite\u00adtice, devin, numai \u00een cadrul sintetismului, care suprim\u0103 opozi\u021bia lor \u00eentr-o sintez\u0103 mai fundamental\u0103, transcendentale.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\nPrin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\nPrincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
\u00cen nota la acest paragraf, citim: \u201eCriticismul nu este filosofie<\/em> critic\u0103, ci metod\u0103 <\/em>critic\u0103\u201d.[21]<\/sup><\/a> \u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>,\u00a7119, ideea era tratat\u0103 ceva mai pe larg. Acolo Krug insista c\u0103 criticismul nu trebuie confundat cu kantianismul: chiar dac\u0103 Kant a folosit, \u00een scrierile sale, metoda critic\u0103 \u00een general, \u00een anumite scrieri aceast\u0103 metod\u0103 a primit modific\u0103ri proprii numai lui Kant, care nu pot fi considerate ca determina\u021bii caracteristice ale ei. Criticismul nu trebuie confundat nici cu filosofia critic\u0103 sau kanti\u00adan\u0103; primul este metod\u0103, ultima este sistem, sistem critico-kantian; sistemul este produs dup\u0103 metoda critic\u0103 \u00een general, dar poate con\u021bine tot felul de erori particulare. Kantia\u00adnismul este pentru criticism ceea ce este pironismul pentru scepticism sau platonismul pentru dogmatism, spre exemplu. Criticismul este, fa\u021b\u0103 cu dogmatismul \u0219i scepticismul, precum sinteza fa\u021b\u0103 cu teza \u0219i antiteza, de aceea mai este numit \u0219i \u201emetod\u0103 sintetic\u0103\u201d. Nici M\u00e1rton, cum nici Krug, nu consider\u0103 c\u0103 filosofia critic\u0103 se reduce la cea a lui Kant. \u00cen prefa\u021ba la Systema philosophiae criticae <\/em>el scrie c\u0103 filosofia critic\u0103, a c\u0103rei Idee s-a realizat \u00een opera lui Kant, nu a fost epuizat\u0103 de aceast\u0103 realizare. Ea trebuie dus\u0103 mai departe prin eforturi ulterioare \u00een aceea\u0219i direc\u021bie, cu aceea\u0219i metod\u0103 ca a lui Kant, singura capabil\u0103 s\u0103 d\u0103r\u00e2me scepticismul, asigur\u00e2nd certitudinea cunoa\u0219terii uma\u00adne, s\u0103 ru\u0219ineze \u0219i s\u0103 reduc\u0103 la t\u0103cere pe vecie incredulitatea \u0219i ireligiozitatea, \u0219i s\u0103 \u00eente\u00admeieze prin asta morala \u0219i religia. <\/p>\n\n\n\n\u201eNu to\u021bi a\u0219a-zi\u0219ii filosofi critici, mai scrie Krug, sunt critici filosofici veritabili.\u201d[22]<\/sup><\/a> Dac\u0103 se reclam\u0103 drept filosof critic veritabil, el nu vrea s\u0103 fie considerat drept kantian. \u00cen Prefa\u021ba la edi\u021bia a doua a Manualului<\/em> (1822) Krug protesteaz\u0103 contra unei atare iden\u00adtific\u0103ri, spun\u00e2nd c\u0103 a \u00eenceput de la Kant, c\u00e2nd \u00ee\u0219i f\u0103cea studiile la Wittenberg, pentru c\u0103 filosofia lui era la ordinea zilei \u00een acel moment. \u00cens\u0103 Fichte, Schelling \u0219i Jacobi l-au influen\u021bat \u0219i ei \u0219i au dat g\u00e2ndirii lui o form\u0103 diferit\u0103 de cea a lui Kant. Krug afirm\u0103 c\u0103 nu a fost niciodat\u0103 un kantian \u00een sensul propriu al cuv\u00e2ntului \u0219i c\u0103, chiar dac\u0103 l-a vene\u00adrat \u0219i \u00eel venera \u00eenc\u0103 pe Kant, el nu \u0219i-a pierdut niciodat\u0103 independen\u021ba de g\u00e2ndire, nici nu \u0219i-a construit sistemul mecanic, plec\u00e2nd de la al\u021bi filosofi, ci organic, plec\u00e2nd numai de la propria lui g\u00e2ndire. Krug propune, deci, o<\/em> filosofie critic\u0103, sintetismul transcen\u00addental, diferit\u0103 de idealismul transcendental al lui Kant, o alt\u0103<\/em> filosofie critic\u0103.<\/p>\n\n\n\nNota cea mai important\u0103 a acestui concept este caracterul sintetic<\/em> al criticismului ca metod\u0103. Dogmatismul este o metod\u0103 tetic\u0103, scepticismul, una antitetic\u0103. Criticismul respinge ce e r\u0103u \u00een ambele metode \u0219i p\u0103streaz\u0103 ce e bun. El are \u00een comun cu dogma\u00adtismul faptul c\u0103 procedeaz\u0103 plec\u00e2nd de la principii, iar cu scepticismul, faptul de a nu accepta credul tot ceea ce are aparen\u021ba adev\u0103rului \u0219i a certitudinii. Criticismul nici nu accept\u0103 orice principiu, nici nu respinge totul ca fiind fals \u0219i incert. Dac\u0103 dogmatismul este un despotism filosofic \u0219i scepticismul un anarhism filosofic, criticismul este \u201eade\u00adv\u0103ratul republicanism filosofic\u201d. Iat\u0103 de ce filosoful critic procedeaz\u0103 \u00een spirit republi\u00adcan: el permite oricui poate s\u0103 justifice ra\u021bional un g\u00e2nd s\u0103 ac\u021bioneze ca un membru al comunit\u0103\u021bii filosofilor \u0219i s\u0103 propun\u0103 acel g\u00e2nd nu doar ca pe o p\u0103rere privat\u0103, ci ca pe o reprezentare a ra\u021biunii omene\u0219ti generale \u00een persoana sa, av\u00e2nd valoare de lege pentru to\u021bi concet\u0103\u021benii g\u00e2nditori. Dogmatismul nu urm\u0103re\u0219te dec\u00e2t supunerea fa\u021b\u0103 de sistemul s\u0103u, iar scepticismul condamn\u0103 dinainte orice g\u00e2nd care caut\u0103 o \u00eentemeiere \u0219tiin\u021bific\u0103. Astfel, conchide Krug, criticismul este singura metod\u0103 \u00een care libertatea judec\u0103\u021bii pro\u00adprii este compatibil\u0103 cu cea mai riguroas\u0103 legalitate (Gesetzm\u00e4\u00dfigkeit<\/em>) a g\u00e2ndirii. Criti\u00adcismul este, \u00een spirit, republican \u0219i liberal.<\/p>\n\n\n\n\u201eFoarte notabil\u0103 aceast\u0103 paralel\u0103 dintre metode filosofice \u0219i categorii politice!\u201d, exclam\u0103 J. Haj\u00f3s, discut\u00e2nd Manualul<\/em> lui Krug \u00een prelucrarea lui \u021aipar.[23]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 ana\u00adlogie este at\u00e2t de curajoas\u0103 \u00eenc\u00e2t K\u00f6teles, semnal\u00e2nd-o \u00een Enciclopedia filosofic\u0103<\/em> (1829), a sim\u021bit nevoia s\u0103 o atenueze \u0219i s\u0103 o aduc\u0103 \u00een direc\u021bia organiz\u0103rii politice exis\u00adtente: \u201eCriticismul, scrie acesta, este o monarhie filosofic\u0103 moderat\u0103, \u00een care libertatea g\u00e2ndirii se une\u0219te cu stricta legalitate\u201d[24]<\/sup><\/a>. M\u00e1rton, \u00een Prefa\u021ba compendiului de filosofie krughian\u0103, reia ideea: \u201efilosofia critic\u0103 ne scoate din dogmatismul vierm\u0103nos, din care rezult\u0103 incer\u00adti\u00adtudine \u0219i robie, aduc\u00e2ndu-ne la libertate \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 solid\u0103\u201d[25]<\/sup><\/a>. \u00cen paragraful corespunz\u0103tor (\u00a7119, observa\u021bia 1), el r\u0103m\u00e2ne fidel lui Krug: \u201eCriticismus, verus Republicanismus philosophicus\u201d[26]<\/sup><\/a>. Analogia vine \u00eens\u0103 de la Kant \u00eensu\u0219i, care scrie urm\u0103toarele:<\/p>\n\n\n\n\n\u00cen toate \u00eentreprinderile ei, ra\u021biunea trebuie s\u0103 se supun\u0103 criticii \u0219i nu poate \u00eempiedica li\u00adbertatea acesteia prin nicio interdic\u021bie, f\u0103r\u0103 a se p\u0103gubi pe sine \u00eens\u0103\u0219i \u0219i f\u0103r\u0103 a-\u0219i atrage b\u0103nuieli sup\u0103r\u0103toare. Aici nimic nu este at\u00e2t de important sub aspectul utilit\u0103\u021bii, nimic at\u00e2t de sf\u00e2nt, \u00eenc\u00e2t s\u0103 se poat\u0103 sustrage acestei anchete scrut\u0103toare \u0219i riguroase, care nu \u021bine seam\u0103 de niciun fel de autoritate personal\u0103. Pe aceast\u0103 libertate se bazeaz\u0103 chiar existen\u021ba ra\u021biunii, care nu are o autoritate dictatorial\u0103, ci a c\u0103rei decizie nu este niciodat\u0103 dec\u00e2t acordul cet\u0103\u021benilor liberi, fiecare din ei av\u00e2nd dreptul s\u0103-\u0219i poat\u0103 exprima f\u0103r\u0103 re\u00adzerve obiec\u021biile, ba chiar veto<\/em>-ul lui.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDisting\u00e2nd \u0219i abstr\u0103g\u00e2nd criticismul de kantianism, devine posibil\u0103 aplicarea conceptului \u00een istoria filosofiei. Filosofia critic\u0103 devine astfel un proiect al \u00eentregii \u201ere\u00adpublici\u201d a filosofilor, care trebuie dezvoltat prin polemica ra\u021bional\u0103 inter pares<\/em>, inclusiv prin critica doctrinelor lui Kant, care nu poate pretinde la vreo autoritate personal\u0103 particular\u0103. Aceast\u0103 critic\u0103 a kantianismului este chiar necesar\u0103, pentru a-l \u00eempiedica s\u0103 se transforme \u00eentr-un nou dogmatism. Este astfel posibil pentru un filosof s\u0103 fie deopo\u00adtriv\u0103 criticist \u0219i anti-kantian. Kantianismul \u0219i anti-kantianismul reprezint\u0103, \u00een istoria filosofiei, o antinomie a ra\u021biunii, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ideea de filosofie critic\u0103, care conduce la o redefinire a acesteia.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\n2. Wilhelm Traugott Krug (1770\u20131842)<\/strong><\/h5>\n\n\n\n\u00a7. Krug este un filosof pe care to\u021bi istoricii \u00eel consider\u0103 modest. Nici \u00een timpul vie\u021bii nu s-a bucurat de reputa\u021bia unui filosof important, \u00eens\u0103 era foarte cunoscut ca autor de scrieri populare. Ast\u0103zi, \u00eel \u00eent\u00e2lnim cel mult men\u021bionat \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Schelling, c\u0103ruia i-a cerut s\u0103-i \u201ededuc\u0103\u201d din Absolut stiloul cu care scria, \u0219i cu Hegel, care a fost suficient de agasat de aceast\u0103 cerere pentru a-i r\u0103spunde \u00eentr-un pamflet, \u201eCum \u00een\u021belege sim\u021bul comun filosofia\u201d. Dac\u0103 n-ar fi fost influen\u021ba lui \u00een lumile a doua \u0219i a treia ale filosofiei europene[28]<\/sup><\/a>, \u00een prima jum\u0103tate a secolului al 19-lea, Krug ar fi fost acoperit de uitare complet. \u00cens\u0103 importan\u021ba lui pentru acest col\u021b de lume cu greu ar putea fi subestimat\u0103. Scrierile sale au fost traduse \u00een latin\u0103, maghiar\u0103, greac\u0103, rus\u0103, polonez\u0103, suedez\u0103, rom\u00e2n\u0103 \u0219i au furnizat, nu o dat\u0103, baza \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului filosofic ele\u00admentar \u00een aceste spa\u021bii. C\u0103rui fapt i s-a datorat aceast\u0103 uimitoare popularitate? Foarte probabil, faptului c\u0103 a f\u0103cut accesibil\u0103 \u201efilosofia critic\u0103\u201d multora care \u00eel g\u0103seau pe Kant prea obscur \u0219i dificil. De altfel, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd vine vorba despre Krug se men\u021bio\u00adneaz\u0103, invariabil, c\u0103 a fost \u201esuccesorul lui Kant la K\u00f6nigsberg\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00centr-adev\u0103r, Krug a predat, din 1804 \u00een 1809, la K\u00f6nigsberg, \u00een locul lui Kant, ca\u00adre tocmai murise. Venea de la Frankfurt, unde de\u021binuse primul s\u0103u post de profesor plin (1801\u20131804), dup\u0103 mai mul\u021bi ani \u00een care fusese profesor adjunct la Wittenberg. \u00cen 1809 a plecat la Leipzig, unde a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii, \u201ecatedra lui Kant\u201d fiind ocupa\u00adt\u0103 de Herbart, p\u00e2n\u0103 \u00een 1833. Succed\u00e2ndu-i lui Kant, ai c\u0103rui pantofi erau mult prea mari pentru el, Krug nu a preluat automat \u0219i \u0219tafeta kantianismului sau rolul de scolarh al criticismului; el nu a fost chemat la K\u00f6nigsberg pentru c\u0103 ar fi fost considerat cel mai apt s\u0103 continue munca lui Kant, sau cel mai \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 predea filosofia acestuia, a\u0219a cum se d\u0103 a \u00een\u021belege c\u00e2nd se pomene\u0219te acest fapt biografic, cu care se judec\u0103 geografic \u00een istoria filosofiei. Krug \u00eensu\u0219i, cum am v\u0103zut, nu se considera un kantian veritabil. Avea Krug dreptate, sau preten\u021biile sale la independen\u021b\u0103 filosofic\u0103 erau de\u0219erte?<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Ultimul istoric important care a scris despre Krug este, poate, \u0219i cel mai com\u00adpetent \u00een materie de kantianism: este vorba despre Erich Adickes, care \u00eei consacr\u0103 c\u00e2te\u00adva pagini \u00een celebra German Kantian Bibliography<\/em>[29]<\/sup><\/a>, la aproape o jum\u0103tate de secol de la moarte. Krug \u201eintr\u0103 \u00een r\u00e2ndul f\u0103uritorilor de sistem\u201d cu scrierea sa din 1801, Entwurf eines enuen Organon des Philosophie, oder Versuch \u00fcber die Principien der philosophischen Erkenntniss <\/em>(Schi\u021b\u0103 a unui nou organon al filosofiei, sau cercetare asupra principiilor cunoa\u0219terii filosofice<\/em>).Acolo el formuleaz\u0103 un program filosofic a c\u0103rui prim\u0103 \u2013 \u0219i cea mai original\u0103, deci important\u0103 \u2013 realizare este Fundamentalphilo\u00adsophie <\/em>din 1803. Adickes consider\u0103 c\u0103 preten\u021bia lui Krug de a nu fi fost un kantian \u00een sensul strict al termenului \u201ea fost \u00een principal motivat\u0103 de vanitatea autorului [\u2026]; el a fost f\u0103cut de ea s\u0103 nege c\u0103-i este \u00eendatorat lui Kant \u0219i s\u0103 vorbeasc\u0103 despre un \u2018sistem al lui propriu\u201d[30]<\/sup><\/a>. Dar g\u00e2ndirea lui Krug a fost, \u0219i \u00eenainte de 1801 (c\u00e2nd era un \u201eKantian tolerabil-ortodox\u201d[31]<\/sup><\/a>), \u0219i dup\u0103 aceast\u0103 dat\u0103 \u201ebazat\u0103 \u00een modul cel mai hot\u0103r\u00e2t pe filosofia kantian\u0103\u201d[32]<\/sup><\/a>. Totu\u0219i, admite Adickes, \u201eel nu este un kantian \u00e0 tout prix<\/em>; are curajul opi\u00adniilor private, chiar c\u00e2nd acestea merg contra mare\u0219alului-\u0219ef de la K\u00f6nigsberg\u201d.[33]<\/sup><\/a> Iat\u0103 \u0219i aprecierea general\u0103 a filosofiei lui Krug de c\u0103tre eminentul kantolog german:<\/p>\n\n\n\n\nIdeea lui de baz\u0103 a fost s\u0103 aduc\u0103 filosofia kantian\u0103 pe c\u00e2t se poate de aproape de g\u00e2ndi\u00adrea omului mediu. De aceea el \u00eencearc\u0103 s\u0103 rotunjeasc\u0103 unghiurile ascu\u021bite, de care s-ar putea lovi inteligen\u021ba obi\u0219nuit\u0103; el elimin\u0103 toate paradoxele kantiene \u0219i d\u0103 sistemului \u00een general o form\u0103 mai pu\u021bin strict\u0103 \u0219i un colorit mai pu\u021bin viu, \u2013 astfel \u00eenc\u00e2t chiar vederile care stau cel mai departe de con\u0219tiin\u021ba educat\u0103 medie \u00ee\u0219i pierd mare parte din aparen\u021ba lor surprinz\u0103toare \u0219i stranie. Filosofia lui este o filosofie \u201ead usum Delphini\u201d. Este pre\u00adzentat\u0103 publicului \u00eentr-un stil clar \u0219i echilibrat, care curge ca murmurul voios al unui p\u00e2\u00adr\u00e2u \u00eentr-o vale u\u0219or \u00eenclinat\u0103, guraliv \u0219i neobosit, \u2013 neoferind niciodat\u0103 nici cea mai mi\u00adc\u0103 dificultate min\u021bii cititorului, \u2013 \u0219i, ca \u0219i p\u00e2r\u00e2ul, mai degrab\u0103 ocolind obstacolele dec\u00e2t \u00eenl\u0103tur\u00e2ndu-le.[34]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDin aceast\u0103 evaluare se \u00een\u021belege pentru ce a pl\u0103cut Krug \u0219i pentru ce a convenit foarte bine mi\u0219c\u0103rii spiritului maghiar de dup\u0103 polemica \u00een jurul lui Kant. Direc\u021bia acesteia fiind tocmai \u00eenspre \u00eemp\u0103carea kantianismului cu sim\u021bul comun, filosofia lui Krug a furnizat un model \u0219i materiale de construc\u021bie pentru sistemele domestice.<\/p>\n\n\n\nDar Adickes expediaz\u0103 prea dispre\u021buitor preten\u021bia lui Krug de a avea un sistem propriu \u0219i este pu\u021bin prea zelos \u00een a reduce \u201esintetismul transcendental\u201d al lui Krug la o reformulare pedant\u0103 \u0219i popular\u0103 a filosofiei lui Kant, chiar cu pre\u021bul de a diminua im\u00adportan\u021ba propriilor observa\u021bii. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 filosofia kantian\u0103 este reformulat\u0103 \u0219i resistematizat\u0103 \u00een sistemul lui Krug \u0219i c\u0103 acest sistem este construit \u00een mare parte cu prefabricate kantiene. \u00cens\u0103 filosofema central\u0103 nu este kantian\u0103. De altfel, nu exist\u0103 un consens printre istoricii filosofiei asupra pozi\u021biei lui Krug. Dintre cei mai vechi, unii \u00eel consider\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, ca apar\u021bin\u00e2nd \u0219colii lui Kant.[35]<\/sup><\/a> \u00cenc\u0103 unii, ca dezvolt\u00e2nd filosofia critic\u0103.[36]<\/sup><\/a> Al\u021bii, \u00een schimb, \u00eel trec printre \u201esemi-kantieni\u201d[37]<\/sup><\/a>, recunosc\u00e2nd influen\u021ba lui Jacobi asupra lui. \u00cenc\u0103 al\u021bii, f\u0103c\u00e2nd din aceast\u0103 influen\u021b\u0103 factorul cardinal, \u00eel \u00eencadreaz\u0103 printre adep\u021bii \u201efilosofiei credin\u021bei\u201d a lui Jacobi[38]<\/sup><\/a> sau printre \u201emistici\u201d[39]<\/sup><\/a>. Sunt \u0219i unii care \u00eei atribuie un sincretism dogmatisto-idealist.[40]<\/sup><\/a> Al\u021bii v\u0103d \u00een el un imitator al lui Fichte.[41]<\/sup><\/a> Ion Petrovici scrie \u0219i el c\u0103 \u201eKrug [\u2026] \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea un kantianism alterat cu Fichte \u0219i totodat\u0103 scobor\u00e2t din \u00een\u0103l\u021bimile sale la nivelul bunului sim\u021b comun\u201d.[42]<\/sup><\/a> Dar c\u00e2t mai poate fi numit\u0103 \u201ekantianism\u201d o astfel de concep\u021bie?<\/p>\n\n\n\nComentatori mai recen\u021bi subliniaz\u0103, pe bun\u0103 dreptate, eclectismul<\/em> metodologic al lui Krug \u0219i caracterul non-kantian, uneori chiar prekantian, al unor p\u0103r\u021bi \u00eentregi ale sistemului s\u0103u, e.g. estetica.[43]<\/sup><\/a> Doctrina central\u0103 a lui Krug, elaborat\u0103 \u00een anii 1801\u20131803, singura \u00een care se poate g\u0103si un con\u021binut relativ original, este, \u00een inten\u021bie, dac\u0103 nu \u0219i \u00een realizare, mai apropiat\u0103 de t\u00e2n\u0103rul Schelling, care \u0219i el \u00eel reg\u00e2ndea mai degrab\u0103 pe Fichte dec\u00e2t de Kant. Krug caut\u0103 concilierea idealismului \u0219i realismului, privite ca anti\u00adte\u00adtice, dintr-un punct de vedere superior, cel al \u201esintetismului transcendental\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. S\u0103 examin\u0103m pe scurt doctrina care constituie miezul \u201efilosofiei fundamenta\u00adle\u201d a lui Krug.<\/p>\n\n\n\n\u00cen prima lui scriere sistematic\u0103, Entwurf eines neuen Organon des Philosophie <\/em>(1801), filosoful formuleaz\u0103 o serie de considera\u021bii despre structura sistemului cunoa\u0219\u00adterii filosofice. Aceasta se divide \u00een dou\u0103 sec\u021biuni principale, una speculativ\u0103 \u0219i una moral\u0103 (\u00a78). De aici \u00eemp\u0103r\u021birea filosofiei \u00een teoretic\u0103 \u0219i practic\u0103. Filosofia teoretic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina g\u00e2ndirii (logic\u0103), cea a cunoa\u0219terii \u0219i cea a gustului (\u00a79). Filosofia practic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina dreptului, doctrina virtu\u021bii \u0219i doctrina religiei (\u00a710). Filo\u00adsofia \u00een general se \u00eemparte \u00een pur\u0103 \u0219i aplicat\u0103 (\u00a711).<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 aceste dihotomii c\u00e2t se poate de comune, Krug introduce o nou\u0103 distinc\u021bie, care \u00eei permite s\u0103-\u0219i precizeze mai bine conceptul de sistem filosofic. Filosofia practic\u0103 \u0219i cea moral\u0103, luate \u00eempreun\u0103, constituie ceea ce se poate numi filosofie derivat\u0103, prin contrast cu o filosofie mai \u00eenalt\u0103, care poate fi numit\u0103 filosofie fundamental\u0103 (\u00a712). Prezen\u021ba acestei discipline \u00een sistem este ceea ce caracterizeaz\u0103 g\u00e2ndirea lui. Influen\u021ba acesteia asupra altor filosofi care au contat \u00een spa\u021biul nostru este palpabil\u0103 (e.g. J\u00e1nos Imre). Krug argumenteaz\u0103 pentru necesitatea acestei discipline \u00een felul urm\u0103tor. Filoso\u00adfia teoretic\u0103 \u0219i cea practic\u0103 \u00ee\u0219i au fiecare principiile lor particulare, care sunt diferite, c\u0103ci obiectele acestor filosofii sunt diferite. Dar, \u00een m\u0103sura \u00een care am\u00e2ndou\u0103 sunt filo\u00adsofie, ele trebuie s\u0103 aib\u0103 \u0219i principii comune. A\u0219adar, trebuie s\u0103 existe o filosofie care s\u0103 nu fie nici pur teoretic\u0103, nici pur practic\u0103, ci ambele deodat\u0103 \u0219i care s\u0103 con\u021bin\u0103 prin\u00adcipiile comune ale filosofiei teoretice \u0219i ale celei practice. Aceasta este filosofia funda\u00admental\u0103, sau elementar\u0103, sau arhologia, \u0219tiin\u021ba principiilor filosofiei \u00een genere. Ca \u0219tiin\u00ad\u021b\u0103 a principiilor filosofiei \u00een genere, arhologia este \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 a posibilit\u0103\u021bii filosofiei \u00een genere, adic\u0103 filosofie a filosofiei (cam \u00een acela\u0219i sens, spune el, \u00een care vorbim despre o filosofie a istoriei sau a matematicii). Ea este, afirm\u0103 Krug, autenticul organon al filosofiei, \u0219i nu logica. Elaborarea ulterioar\u0103 a filosofiei fundamentale, \u00een Fundamen\u00adtalphilosophie<\/em>, comport\u0103 o reluare \u0219i dezvoltare a rezultatelor ob\u021binute \u00een Entwurf.<\/em><\/p>\n\n\n\n\u00a7. Aceste considera\u021bii metafilosofice arat\u0103 c\u0103 Krug executa varia\u021biuni pe o tem\u0103 reinholdian\u0103. Reinhold \u00eei fusese profesor la Wittemberg \u0219i \u00eei ar\u0103tase, spune el, limitele filosofiei kantiene. Krug recunoa\u0219te, a\u0219adar, influen\u021ba lui Reinhold, anterioar\u0103 celei a lui Fichte, Schelling \u0219i Jacobi. Reinhold fusese primul titular al unei catedre de \u201efiloso\u00adfie critic\u0103\u201d, unul dintre primii exponen\u021bi ai filosofiei kantiene \u00een universit\u0103\u021bile germane. Pred\u00e2nd aceast\u0103 filosofie, el a ajuns s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli cu privire la fundamentele sale \u0219i la validitatea deduc\u021biilor kantiene. Reinholt \u0219i-a propus s\u0103 reconstruiasc\u0103 filosofia critic\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 din ea o veritabil\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103. Pentru ca filosofia s\u0103 fie \u0219tiin\u021bific\u0103, ea trebuie s\u0103 devin\u0103 sistem<\/em>. Forma \u0219tiin\u021bific\u0103 este forma sistemului, filosofia \u0219tiin\u021bific\u0103 este filosofie sistematic\u0103. Reinhold s-a angajat \u00eentr-o cercetare asupra no\u021biunii de sistem al filosofiei. Orice sistem se sprijin\u0103 pe un singur principiu, din care toate celelalte propo\u00adzi\u021bii filosofice care \u00eel compun trebuie s\u0103 fie \u201ederivabile\u201d (derivarea nu se reduce la de\u00adduc\u021bia formal\u0103, de\u0219i este \u201esilogism\u201d; ea trebuie s\u0103 fie relevant\u0103 din punct de vedere al justific\u0103rii episte\u00admice). Principiul, care este o propozi\u021bie sintetic\u0103<\/em>, trebuie s\u0103 fie auto-evident, \u00eentru\u00adc\u00e2t altfel ar avea nevoie la r\u00e2ndul lui de un alt principiu din care s\u0103 fie derivat.<\/p>\n\n\n\nNoul sistem al filosofiei critice, pe care l-a propus \u0219i ap\u0103rat Reinhold \u00eentre 1789 \u0219i 1797, s-a numit Elementarphilosophie<\/em>. Influen\u021ba acestuia asupra filosofiei germane con\u00adtem\u00adporane a fost \u00eentins\u0103 \u0219i fertil\u0103. Cum s-a spus, \u201eReinhold, prin diseminarea g\u00e2ndi\u00adrii kantiene \u0219i transpunerea aceleia\u0219i g\u00e2ndiri, a oferit at\u00e2t o cale de intrare \u00een filosofia lui Kant, c\u00e2t \u0219i o problematic\u0103 irezistibil\u0103 care le-a servit drept punte filosofilor orien\u00adta\u021bi spre idealism care l-au urmat\u201d.[44]<\/sup><\/a> Fichte \u0219i t\u00e2n\u0103rul Schelling au adoptat problematica lui Reinhold \u0219i au n\u0103zuit s\u0103 dea sisteme care s\u0103 corecteze, s\u0103 extind\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fundeze filosofia critic\u0103. Este evident c\u0103 \u0219i Krug a adoptat problematica lui Reinhold \u0219i c\u0103 a sa Fundamentalphilosophie<\/em> se dore\u0219te o replic\u0103 la Elementarphilo\u00adsophie<\/em> a primului s\u0103u maestru. Dar Krug s-a inspirat \u0219i de la al\u021bi filosofi care \u00eel urmase\u00adr\u0103 pe Reinhold. \u201eSistemul sintetismului transcendental\u201d, a\u0219a cum se subintituleaz\u0103 Fundamentalphilo\u00adsophie<\/em>, este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o \u00eeng\u00e2nare a capitolelor introductive din Sistemul idealis\u00admului transcendental<\/em> (1800) al lui Schelling, care \u00eel reg\u00e2ndea pe Fichte. A\u0219adar Krug este unul dintre numero\u0219ii creatori de sistem din epoca \u201evon Kant bis Hegel\u201d, influen\u021bat de Fichte, a\u0219a cum a ajuns s\u0103 fie, pentru o vreme, \u0219i Reinhold. Krug a propus o filosofie a activit\u0103\u021bii Eului, \u00eens\u0103 a \u021binut s\u0103 se demarce de idealismul tran\u00adscendental (\u00een versiunile lui Fichte \u0219i Schelling), \u00een m\u0103sura \u00een care acesta, f\u0103c\u00e2nd din Eul absolut fundamentul \u0219i limita ultim\u0103 a filosofiei, mergea dincolo de limitele con\u0219ti\u00adin\u021bei, care, pentru Krug, disci\u00adpo\u00adlul lui Reinhold, circumscriu domeniul filosof\u0103rii. Idea\u00adlismul lui Fichte \u0219i Schelling nu este, pentru Krug, transcendental, ci transcendent<\/em>. Idealismul \u0219i realismul, pozi\u021bii antite\u00adtice, devin, numai \u00een cadrul sintetismului, care suprim\u0103 opozi\u021bia lor \u00eentr-o sintez\u0103 mai fundamental\u0103, transcendentale.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\nPrin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\nPrincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
\u201eNu to\u021bi a\u0219a-zi\u0219ii filosofi critici, mai scrie Krug, sunt critici filosofici veritabili.\u201d[22]<\/sup><\/a> Dac\u0103 se reclam\u0103 drept filosof critic veritabil, el nu vrea s\u0103 fie considerat drept kantian. \u00cen Prefa\u021ba la edi\u021bia a doua a Manualului<\/em> (1822) Krug protesteaz\u0103 contra unei atare iden\u00adtific\u0103ri, spun\u00e2nd c\u0103 a \u00eenceput de la Kant, c\u00e2nd \u00ee\u0219i f\u0103cea studiile la Wittenberg, pentru c\u0103 filosofia lui era la ordinea zilei \u00een acel moment. \u00cens\u0103 Fichte, Schelling \u0219i Jacobi l-au influen\u021bat \u0219i ei \u0219i au dat g\u00e2ndirii lui o form\u0103 diferit\u0103 de cea a lui Kant. Krug afirm\u0103 c\u0103 nu a fost niciodat\u0103 un kantian \u00een sensul propriu al cuv\u00e2ntului \u0219i c\u0103, chiar dac\u0103 l-a vene\u00adrat \u0219i \u00eel venera \u00eenc\u0103 pe Kant, el nu \u0219i-a pierdut niciodat\u0103 independen\u021ba de g\u00e2ndire, nici nu \u0219i-a construit sistemul mecanic, plec\u00e2nd de la al\u021bi filosofi, ci organic, plec\u00e2nd numai de la propria lui g\u00e2ndire. Krug propune, deci, o<\/em> filosofie critic\u0103, sintetismul transcen\u00addental, diferit\u0103 de idealismul transcendental al lui Kant, o alt\u0103<\/em> filosofie critic\u0103.<\/p>\n\n\n\nNota cea mai important\u0103 a acestui concept este caracterul sintetic<\/em> al criticismului ca metod\u0103. Dogmatismul este o metod\u0103 tetic\u0103, scepticismul, una antitetic\u0103. Criticismul respinge ce e r\u0103u \u00een ambele metode \u0219i p\u0103streaz\u0103 ce e bun. El are \u00een comun cu dogma\u00adtismul faptul c\u0103 procedeaz\u0103 plec\u00e2nd de la principii, iar cu scepticismul, faptul de a nu accepta credul tot ceea ce are aparen\u021ba adev\u0103rului \u0219i a certitudinii. Criticismul nici nu accept\u0103 orice principiu, nici nu respinge totul ca fiind fals \u0219i incert. Dac\u0103 dogmatismul este un despotism filosofic \u0219i scepticismul un anarhism filosofic, criticismul este \u201eade\u00adv\u0103ratul republicanism filosofic\u201d. Iat\u0103 de ce filosoful critic procedeaz\u0103 \u00een spirit republi\u00adcan: el permite oricui poate s\u0103 justifice ra\u021bional un g\u00e2nd s\u0103 ac\u021bioneze ca un membru al comunit\u0103\u021bii filosofilor \u0219i s\u0103 propun\u0103 acel g\u00e2nd nu doar ca pe o p\u0103rere privat\u0103, ci ca pe o reprezentare a ra\u021biunii omene\u0219ti generale \u00een persoana sa, av\u00e2nd valoare de lege pentru to\u021bi concet\u0103\u021benii g\u00e2nditori. Dogmatismul nu urm\u0103re\u0219te dec\u00e2t supunerea fa\u021b\u0103 de sistemul s\u0103u, iar scepticismul condamn\u0103 dinainte orice g\u00e2nd care caut\u0103 o \u00eentemeiere \u0219tiin\u021bific\u0103. Astfel, conchide Krug, criticismul este singura metod\u0103 \u00een care libertatea judec\u0103\u021bii pro\u00adprii este compatibil\u0103 cu cea mai riguroas\u0103 legalitate (Gesetzm\u00e4\u00dfigkeit<\/em>) a g\u00e2ndirii. Criti\u00adcismul este, \u00een spirit, republican \u0219i liberal.<\/p>\n\n\n\n\u201eFoarte notabil\u0103 aceast\u0103 paralel\u0103 dintre metode filosofice \u0219i categorii politice!\u201d, exclam\u0103 J. Haj\u00f3s, discut\u00e2nd Manualul<\/em> lui Krug \u00een prelucrarea lui \u021aipar.[23]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 ana\u00adlogie este at\u00e2t de curajoas\u0103 \u00eenc\u00e2t K\u00f6teles, semnal\u00e2nd-o \u00een Enciclopedia filosofic\u0103<\/em> (1829), a sim\u021bit nevoia s\u0103 o atenueze \u0219i s\u0103 o aduc\u0103 \u00een direc\u021bia organiz\u0103rii politice exis\u00adtente: \u201eCriticismul, scrie acesta, este o monarhie filosofic\u0103 moderat\u0103, \u00een care libertatea g\u00e2ndirii se une\u0219te cu stricta legalitate\u201d[24]<\/sup><\/a>. M\u00e1rton, \u00een Prefa\u021ba compendiului de filosofie krughian\u0103, reia ideea: \u201efilosofia critic\u0103 ne scoate din dogmatismul vierm\u0103nos, din care rezult\u0103 incer\u00adti\u00adtudine \u0219i robie, aduc\u00e2ndu-ne la libertate \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 solid\u0103\u201d[25]<\/sup><\/a>. \u00cen paragraful corespunz\u0103tor (\u00a7119, observa\u021bia 1), el r\u0103m\u00e2ne fidel lui Krug: \u201eCriticismus, verus Republicanismus philosophicus\u201d[26]<\/sup><\/a>. Analogia vine \u00eens\u0103 de la Kant \u00eensu\u0219i, care scrie urm\u0103toarele:<\/p>\n\n\n\n\n\u00cen toate \u00eentreprinderile ei, ra\u021biunea trebuie s\u0103 se supun\u0103 criticii \u0219i nu poate \u00eempiedica li\u00adbertatea acesteia prin nicio interdic\u021bie, f\u0103r\u0103 a se p\u0103gubi pe sine \u00eens\u0103\u0219i \u0219i f\u0103r\u0103 a-\u0219i atrage b\u0103nuieli sup\u0103r\u0103toare. Aici nimic nu este at\u00e2t de important sub aspectul utilit\u0103\u021bii, nimic at\u00e2t de sf\u00e2nt, \u00eenc\u00e2t s\u0103 se poat\u0103 sustrage acestei anchete scrut\u0103toare \u0219i riguroase, care nu \u021bine seam\u0103 de niciun fel de autoritate personal\u0103. Pe aceast\u0103 libertate se bazeaz\u0103 chiar existen\u021ba ra\u021biunii, care nu are o autoritate dictatorial\u0103, ci a c\u0103rei decizie nu este niciodat\u0103 dec\u00e2t acordul cet\u0103\u021benilor liberi, fiecare din ei av\u00e2nd dreptul s\u0103-\u0219i poat\u0103 exprima f\u0103r\u0103 re\u00adzerve obiec\u021biile, ba chiar veto<\/em>-ul lui.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDisting\u00e2nd \u0219i abstr\u0103g\u00e2nd criticismul de kantianism, devine posibil\u0103 aplicarea conceptului \u00een istoria filosofiei. Filosofia critic\u0103 devine astfel un proiect al \u00eentregii \u201ere\u00adpublici\u201d a filosofilor, care trebuie dezvoltat prin polemica ra\u021bional\u0103 inter pares<\/em>, inclusiv prin critica doctrinelor lui Kant, care nu poate pretinde la vreo autoritate personal\u0103 particular\u0103. Aceast\u0103 critic\u0103 a kantianismului este chiar necesar\u0103, pentru a-l \u00eempiedica s\u0103 se transforme \u00eentr-un nou dogmatism. Este astfel posibil pentru un filosof s\u0103 fie deopo\u00adtriv\u0103 criticist \u0219i anti-kantian. Kantianismul \u0219i anti-kantianismul reprezint\u0103, \u00een istoria filosofiei, o antinomie a ra\u021biunii, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ideea de filosofie critic\u0103, care conduce la o redefinire a acesteia.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\n2. Wilhelm Traugott Krug (1770\u20131842)<\/strong><\/h5>\n\n\n\n\u00a7. Krug este un filosof pe care to\u021bi istoricii \u00eel consider\u0103 modest. Nici \u00een timpul vie\u021bii nu s-a bucurat de reputa\u021bia unui filosof important, \u00eens\u0103 era foarte cunoscut ca autor de scrieri populare. Ast\u0103zi, \u00eel \u00eent\u00e2lnim cel mult men\u021bionat \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Schelling, c\u0103ruia i-a cerut s\u0103-i \u201ededuc\u0103\u201d din Absolut stiloul cu care scria, \u0219i cu Hegel, care a fost suficient de agasat de aceast\u0103 cerere pentru a-i r\u0103spunde \u00eentr-un pamflet, \u201eCum \u00een\u021belege sim\u021bul comun filosofia\u201d. Dac\u0103 n-ar fi fost influen\u021ba lui \u00een lumile a doua \u0219i a treia ale filosofiei europene[28]<\/sup><\/a>, \u00een prima jum\u0103tate a secolului al 19-lea, Krug ar fi fost acoperit de uitare complet. \u00cens\u0103 importan\u021ba lui pentru acest col\u021b de lume cu greu ar putea fi subestimat\u0103. Scrierile sale au fost traduse \u00een latin\u0103, maghiar\u0103, greac\u0103, rus\u0103, polonez\u0103, suedez\u0103, rom\u00e2n\u0103 \u0219i au furnizat, nu o dat\u0103, baza \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului filosofic ele\u00admentar \u00een aceste spa\u021bii. C\u0103rui fapt i s-a datorat aceast\u0103 uimitoare popularitate? Foarte probabil, faptului c\u0103 a f\u0103cut accesibil\u0103 \u201efilosofia critic\u0103\u201d multora care \u00eel g\u0103seau pe Kant prea obscur \u0219i dificil. De altfel, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd vine vorba despre Krug se men\u021bio\u00adneaz\u0103, invariabil, c\u0103 a fost \u201esuccesorul lui Kant la K\u00f6nigsberg\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00centr-adev\u0103r, Krug a predat, din 1804 \u00een 1809, la K\u00f6nigsberg, \u00een locul lui Kant, ca\u00adre tocmai murise. Venea de la Frankfurt, unde de\u021binuse primul s\u0103u post de profesor plin (1801\u20131804), dup\u0103 mai mul\u021bi ani \u00een care fusese profesor adjunct la Wittenberg. \u00cen 1809 a plecat la Leipzig, unde a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii, \u201ecatedra lui Kant\u201d fiind ocupa\u00adt\u0103 de Herbart, p\u00e2n\u0103 \u00een 1833. Succed\u00e2ndu-i lui Kant, ai c\u0103rui pantofi erau mult prea mari pentru el, Krug nu a preluat automat \u0219i \u0219tafeta kantianismului sau rolul de scolarh al criticismului; el nu a fost chemat la K\u00f6nigsberg pentru c\u0103 ar fi fost considerat cel mai apt s\u0103 continue munca lui Kant, sau cel mai \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 predea filosofia acestuia, a\u0219a cum se d\u0103 a \u00een\u021belege c\u00e2nd se pomene\u0219te acest fapt biografic, cu care se judec\u0103 geografic \u00een istoria filosofiei. Krug \u00eensu\u0219i, cum am v\u0103zut, nu se considera un kantian veritabil. Avea Krug dreptate, sau preten\u021biile sale la independen\u021b\u0103 filosofic\u0103 erau de\u0219erte?<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Ultimul istoric important care a scris despre Krug este, poate, \u0219i cel mai com\u00adpetent \u00een materie de kantianism: este vorba despre Erich Adickes, care \u00eei consacr\u0103 c\u00e2te\u00adva pagini \u00een celebra German Kantian Bibliography<\/em>[29]<\/sup><\/a>, la aproape o jum\u0103tate de secol de la moarte. Krug \u201eintr\u0103 \u00een r\u00e2ndul f\u0103uritorilor de sistem\u201d cu scrierea sa din 1801, Entwurf eines enuen Organon des Philosophie, oder Versuch \u00fcber die Principien der philosophischen Erkenntniss <\/em>(Schi\u021b\u0103 a unui nou organon al filosofiei, sau cercetare asupra principiilor cunoa\u0219terii filosofice<\/em>).Acolo el formuleaz\u0103 un program filosofic a c\u0103rui prim\u0103 \u2013 \u0219i cea mai original\u0103, deci important\u0103 \u2013 realizare este Fundamentalphilo\u00adsophie <\/em>din 1803. Adickes consider\u0103 c\u0103 preten\u021bia lui Krug de a nu fi fost un kantian \u00een sensul strict al termenului \u201ea fost \u00een principal motivat\u0103 de vanitatea autorului [\u2026]; el a fost f\u0103cut de ea s\u0103 nege c\u0103-i este \u00eendatorat lui Kant \u0219i s\u0103 vorbeasc\u0103 despre un \u2018sistem al lui propriu\u201d[30]<\/sup><\/a>. Dar g\u00e2ndirea lui Krug a fost, \u0219i \u00eenainte de 1801 (c\u00e2nd era un \u201eKantian tolerabil-ortodox\u201d[31]<\/sup><\/a>), \u0219i dup\u0103 aceast\u0103 dat\u0103 \u201ebazat\u0103 \u00een modul cel mai hot\u0103r\u00e2t pe filosofia kantian\u0103\u201d[32]<\/sup><\/a>. Totu\u0219i, admite Adickes, \u201eel nu este un kantian \u00e0 tout prix<\/em>; are curajul opi\u00adniilor private, chiar c\u00e2nd acestea merg contra mare\u0219alului-\u0219ef de la K\u00f6nigsberg\u201d.[33]<\/sup><\/a> Iat\u0103 \u0219i aprecierea general\u0103 a filosofiei lui Krug de c\u0103tre eminentul kantolog german:<\/p>\n\n\n\n\nIdeea lui de baz\u0103 a fost s\u0103 aduc\u0103 filosofia kantian\u0103 pe c\u00e2t se poate de aproape de g\u00e2ndi\u00adrea omului mediu. De aceea el \u00eencearc\u0103 s\u0103 rotunjeasc\u0103 unghiurile ascu\u021bite, de care s-ar putea lovi inteligen\u021ba obi\u0219nuit\u0103; el elimin\u0103 toate paradoxele kantiene \u0219i d\u0103 sistemului \u00een general o form\u0103 mai pu\u021bin strict\u0103 \u0219i un colorit mai pu\u021bin viu, \u2013 astfel \u00eenc\u00e2t chiar vederile care stau cel mai departe de con\u0219tiin\u021ba educat\u0103 medie \u00ee\u0219i pierd mare parte din aparen\u021ba lor surprinz\u0103toare \u0219i stranie. Filosofia lui este o filosofie \u201ead usum Delphini\u201d. Este pre\u00adzentat\u0103 publicului \u00eentr-un stil clar \u0219i echilibrat, care curge ca murmurul voios al unui p\u00e2\u00adr\u00e2u \u00eentr-o vale u\u0219or \u00eenclinat\u0103, guraliv \u0219i neobosit, \u2013 neoferind niciodat\u0103 nici cea mai mi\u00adc\u0103 dificultate min\u021bii cititorului, \u2013 \u0219i, ca \u0219i p\u00e2r\u00e2ul, mai degrab\u0103 ocolind obstacolele dec\u00e2t \u00eenl\u0103tur\u00e2ndu-le.[34]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDin aceast\u0103 evaluare se \u00een\u021belege pentru ce a pl\u0103cut Krug \u0219i pentru ce a convenit foarte bine mi\u0219c\u0103rii spiritului maghiar de dup\u0103 polemica \u00een jurul lui Kant. Direc\u021bia acesteia fiind tocmai \u00eenspre \u00eemp\u0103carea kantianismului cu sim\u021bul comun, filosofia lui Krug a furnizat un model \u0219i materiale de construc\u021bie pentru sistemele domestice.<\/p>\n\n\n\nDar Adickes expediaz\u0103 prea dispre\u021buitor preten\u021bia lui Krug de a avea un sistem propriu \u0219i este pu\u021bin prea zelos \u00een a reduce \u201esintetismul transcendental\u201d al lui Krug la o reformulare pedant\u0103 \u0219i popular\u0103 a filosofiei lui Kant, chiar cu pre\u021bul de a diminua im\u00adportan\u021ba propriilor observa\u021bii. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 filosofia kantian\u0103 este reformulat\u0103 \u0219i resistematizat\u0103 \u00een sistemul lui Krug \u0219i c\u0103 acest sistem este construit \u00een mare parte cu prefabricate kantiene. \u00cens\u0103 filosofema central\u0103 nu este kantian\u0103. De altfel, nu exist\u0103 un consens printre istoricii filosofiei asupra pozi\u021biei lui Krug. Dintre cei mai vechi, unii \u00eel consider\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, ca apar\u021bin\u00e2nd \u0219colii lui Kant.[35]<\/sup><\/a> \u00cenc\u0103 unii, ca dezvolt\u00e2nd filosofia critic\u0103.[36]<\/sup><\/a> Al\u021bii, \u00een schimb, \u00eel trec printre \u201esemi-kantieni\u201d[37]<\/sup><\/a>, recunosc\u00e2nd influen\u021ba lui Jacobi asupra lui. \u00cenc\u0103 al\u021bii, f\u0103c\u00e2nd din aceast\u0103 influen\u021b\u0103 factorul cardinal, \u00eel \u00eencadreaz\u0103 printre adep\u021bii \u201efilosofiei credin\u021bei\u201d a lui Jacobi[38]<\/sup><\/a> sau printre \u201emistici\u201d[39]<\/sup><\/a>. Sunt \u0219i unii care \u00eei atribuie un sincretism dogmatisto-idealist.[40]<\/sup><\/a> Al\u021bii v\u0103d \u00een el un imitator al lui Fichte.[41]<\/sup><\/a> Ion Petrovici scrie \u0219i el c\u0103 \u201eKrug [\u2026] \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea un kantianism alterat cu Fichte \u0219i totodat\u0103 scobor\u00e2t din \u00een\u0103l\u021bimile sale la nivelul bunului sim\u021b comun\u201d.[42]<\/sup><\/a> Dar c\u00e2t mai poate fi numit\u0103 \u201ekantianism\u201d o astfel de concep\u021bie?<\/p>\n\n\n\nComentatori mai recen\u021bi subliniaz\u0103, pe bun\u0103 dreptate, eclectismul<\/em> metodologic al lui Krug \u0219i caracterul non-kantian, uneori chiar prekantian, al unor p\u0103r\u021bi \u00eentregi ale sistemului s\u0103u, e.g. estetica.[43]<\/sup><\/a> Doctrina central\u0103 a lui Krug, elaborat\u0103 \u00een anii 1801\u20131803, singura \u00een care se poate g\u0103si un con\u021binut relativ original, este, \u00een inten\u021bie, dac\u0103 nu \u0219i \u00een realizare, mai apropiat\u0103 de t\u00e2n\u0103rul Schelling, care \u0219i el \u00eel reg\u00e2ndea mai degrab\u0103 pe Fichte dec\u00e2t de Kant. Krug caut\u0103 concilierea idealismului \u0219i realismului, privite ca anti\u00adte\u00adtice, dintr-un punct de vedere superior, cel al \u201esintetismului transcendental\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. S\u0103 examin\u0103m pe scurt doctrina care constituie miezul \u201efilosofiei fundamenta\u00adle\u201d a lui Krug.<\/p>\n\n\n\n\u00cen prima lui scriere sistematic\u0103, Entwurf eines neuen Organon des Philosophie <\/em>(1801), filosoful formuleaz\u0103 o serie de considera\u021bii despre structura sistemului cunoa\u0219\u00adterii filosofice. Aceasta se divide \u00een dou\u0103 sec\u021biuni principale, una speculativ\u0103 \u0219i una moral\u0103 (\u00a78). De aici \u00eemp\u0103r\u021birea filosofiei \u00een teoretic\u0103 \u0219i practic\u0103. Filosofia teoretic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina g\u00e2ndirii (logic\u0103), cea a cunoa\u0219terii \u0219i cea a gustului (\u00a79). Filosofia practic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina dreptului, doctrina virtu\u021bii \u0219i doctrina religiei (\u00a710). Filo\u00adsofia \u00een general se \u00eemparte \u00een pur\u0103 \u0219i aplicat\u0103 (\u00a711).<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 aceste dihotomii c\u00e2t se poate de comune, Krug introduce o nou\u0103 distinc\u021bie, care \u00eei permite s\u0103-\u0219i precizeze mai bine conceptul de sistem filosofic. Filosofia practic\u0103 \u0219i cea moral\u0103, luate \u00eempreun\u0103, constituie ceea ce se poate numi filosofie derivat\u0103, prin contrast cu o filosofie mai \u00eenalt\u0103, care poate fi numit\u0103 filosofie fundamental\u0103 (\u00a712). Prezen\u021ba acestei discipline \u00een sistem este ceea ce caracterizeaz\u0103 g\u00e2ndirea lui. Influen\u021ba acesteia asupra altor filosofi care au contat \u00een spa\u021biul nostru este palpabil\u0103 (e.g. J\u00e1nos Imre). Krug argumenteaz\u0103 pentru necesitatea acestei discipline \u00een felul urm\u0103tor. Filoso\u00adfia teoretic\u0103 \u0219i cea practic\u0103 \u00ee\u0219i au fiecare principiile lor particulare, care sunt diferite, c\u0103ci obiectele acestor filosofii sunt diferite. Dar, \u00een m\u0103sura \u00een care am\u00e2ndou\u0103 sunt filo\u00adsofie, ele trebuie s\u0103 aib\u0103 \u0219i principii comune. A\u0219adar, trebuie s\u0103 existe o filosofie care s\u0103 nu fie nici pur teoretic\u0103, nici pur practic\u0103, ci ambele deodat\u0103 \u0219i care s\u0103 con\u021bin\u0103 prin\u00adcipiile comune ale filosofiei teoretice \u0219i ale celei practice. Aceasta este filosofia funda\u00admental\u0103, sau elementar\u0103, sau arhologia, \u0219tiin\u021ba principiilor filosofiei \u00een genere. Ca \u0219tiin\u00ad\u021b\u0103 a principiilor filosofiei \u00een genere, arhologia este \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 a posibilit\u0103\u021bii filosofiei \u00een genere, adic\u0103 filosofie a filosofiei (cam \u00een acela\u0219i sens, spune el, \u00een care vorbim despre o filosofie a istoriei sau a matematicii). Ea este, afirm\u0103 Krug, autenticul organon al filosofiei, \u0219i nu logica. Elaborarea ulterioar\u0103 a filosofiei fundamentale, \u00een Fundamen\u00adtalphilosophie<\/em>, comport\u0103 o reluare \u0219i dezvoltare a rezultatelor ob\u021binute \u00een Entwurf.<\/em><\/p>\n\n\n\n\u00a7. Aceste considera\u021bii metafilosofice arat\u0103 c\u0103 Krug executa varia\u021biuni pe o tem\u0103 reinholdian\u0103. Reinhold \u00eei fusese profesor la Wittemberg \u0219i \u00eei ar\u0103tase, spune el, limitele filosofiei kantiene. Krug recunoa\u0219te, a\u0219adar, influen\u021ba lui Reinhold, anterioar\u0103 celei a lui Fichte, Schelling \u0219i Jacobi. Reinhold fusese primul titular al unei catedre de \u201efiloso\u00adfie critic\u0103\u201d, unul dintre primii exponen\u021bi ai filosofiei kantiene \u00een universit\u0103\u021bile germane. Pred\u00e2nd aceast\u0103 filosofie, el a ajuns s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli cu privire la fundamentele sale \u0219i la validitatea deduc\u021biilor kantiene. Reinholt \u0219i-a propus s\u0103 reconstruiasc\u0103 filosofia critic\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 din ea o veritabil\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103. Pentru ca filosofia s\u0103 fie \u0219tiin\u021bific\u0103, ea trebuie s\u0103 devin\u0103 sistem<\/em>. Forma \u0219tiin\u021bific\u0103 este forma sistemului, filosofia \u0219tiin\u021bific\u0103 este filosofie sistematic\u0103. Reinhold s-a angajat \u00eentr-o cercetare asupra no\u021biunii de sistem al filosofiei. Orice sistem se sprijin\u0103 pe un singur principiu, din care toate celelalte propo\u00adzi\u021bii filosofice care \u00eel compun trebuie s\u0103 fie \u201ederivabile\u201d (derivarea nu se reduce la de\u00adduc\u021bia formal\u0103, de\u0219i este \u201esilogism\u201d; ea trebuie s\u0103 fie relevant\u0103 din punct de vedere al justific\u0103rii episte\u00admice). Principiul, care este o propozi\u021bie sintetic\u0103<\/em>, trebuie s\u0103 fie auto-evident, \u00eentru\u00adc\u00e2t altfel ar avea nevoie la r\u00e2ndul lui de un alt principiu din care s\u0103 fie derivat.<\/p>\n\n\n\nNoul sistem al filosofiei critice, pe care l-a propus \u0219i ap\u0103rat Reinhold \u00eentre 1789 \u0219i 1797, s-a numit Elementarphilosophie<\/em>. Influen\u021ba acestuia asupra filosofiei germane con\u00adtem\u00adporane a fost \u00eentins\u0103 \u0219i fertil\u0103. Cum s-a spus, \u201eReinhold, prin diseminarea g\u00e2ndi\u00adrii kantiene \u0219i transpunerea aceleia\u0219i g\u00e2ndiri, a oferit at\u00e2t o cale de intrare \u00een filosofia lui Kant, c\u00e2t \u0219i o problematic\u0103 irezistibil\u0103 care le-a servit drept punte filosofilor orien\u00adta\u021bi spre idealism care l-au urmat\u201d.[44]<\/sup><\/a> Fichte \u0219i t\u00e2n\u0103rul Schelling au adoptat problematica lui Reinhold \u0219i au n\u0103zuit s\u0103 dea sisteme care s\u0103 corecteze, s\u0103 extind\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fundeze filosofia critic\u0103. Este evident c\u0103 \u0219i Krug a adoptat problematica lui Reinhold \u0219i c\u0103 a sa Fundamentalphilosophie<\/em> se dore\u0219te o replic\u0103 la Elementarphilo\u00adsophie<\/em> a primului s\u0103u maestru. Dar Krug s-a inspirat \u0219i de la al\u021bi filosofi care \u00eel urmase\u00adr\u0103 pe Reinhold. \u201eSistemul sintetismului transcendental\u201d, a\u0219a cum se subintituleaz\u0103 Fundamentalphilo\u00adsophie<\/em>, este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o \u00eeng\u00e2nare a capitolelor introductive din Sistemul idealis\u00admului transcendental<\/em> (1800) al lui Schelling, care \u00eel reg\u00e2ndea pe Fichte. A\u0219adar Krug este unul dintre numero\u0219ii creatori de sistem din epoca \u201evon Kant bis Hegel\u201d, influen\u021bat de Fichte, a\u0219a cum a ajuns s\u0103 fie, pentru o vreme, \u0219i Reinhold. Krug a propus o filosofie a activit\u0103\u021bii Eului, \u00eens\u0103 a \u021binut s\u0103 se demarce de idealismul tran\u00adscendental (\u00een versiunile lui Fichte \u0219i Schelling), \u00een m\u0103sura \u00een care acesta, f\u0103c\u00e2nd din Eul absolut fundamentul \u0219i limita ultim\u0103 a filosofiei, mergea dincolo de limitele con\u0219ti\u00adin\u021bei, care, pentru Krug, disci\u00adpo\u00adlul lui Reinhold, circumscriu domeniul filosof\u0103rii. Idea\u00adlismul lui Fichte \u0219i Schelling nu este, pentru Krug, transcendental, ci transcendent<\/em>. Idealismul \u0219i realismul, pozi\u021bii antite\u00adtice, devin, numai \u00een cadrul sintetismului, care suprim\u0103 opozi\u021bia lor \u00eentr-o sintez\u0103 mai fundamental\u0103, transcendentale.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\nPrin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\nPrincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
Nota cea mai important\u0103 a acestui concept este caracterul sintetic<\/em> al criticismului ca metod\u0103. Dogmatismul este o metod\u0103 tetic\u0103, scepticismul, una antitetic\u0103. Criticismul respinge ce e r\u0103u \u00een ambele metode \u0219i p\u0103streaz\u0103 ce e bun. El are \u00een comun cu dogma\u00adtismul faptul c\u0103 procedeaz\u0103 plec\u00e2nd de la principii, iar cu scepticismul, faptul de a nu accepta credul tot ceea ce are aparen\u021ba adev\u0103rului \u0219i a certitudinii. Criticismul nici nu accept\u0103 orice principiu, nici nu respinge totul ca fiind fals \u0219i incert. Dac\u0103 dogmatismul este un despotism filosofic \u0219i scepticismul un anarhism filosofic, criticismul este \u201eade\u00adv\u0103ratul republicanism filosofic\u201d. Iat\u0103 de ce filosoful critic procedeaz\u0103 \u00een spirit republi\u00adcan: el permite oricui poate s\u0103 justifice ra\u021bional un g\u00e2nd s\u0103 ac\u021bioneze ca un membru al comunit\u0103\u021bii filosofilor \u0219i s\u0103 propun\u0103 acel g\u00e2nd nu doar ca pe o p\u0103rere privat\u0103, ci ca pe o reprezentare a ra\u021biunii omene\u0219ti generale \u00een persoana sa, av\u00e2nd valoare de lege pentru to\u021bi concet\u0103\u021benii g\u00e2nditori. Dogmatismul nu urm\u0103re\u0219te dec\u00e2t supunerea fa\u021b\u0103 de sistemul s\u0103u, iar scepticismul condamn\u0103 dinainte orice g\u00e2nd care caut\u0103 o \u00eentemeiere \u0219tiin\u021bific\u0103. Astfel, conchide Krug, criticismul este singura metod\u0103 \u00een care libertatea judec\u0103\u021bii pro\u00adprii este compatibil\u0103 cu cea mai riguroas\u0103 legalitate (Gesetzm\u00e4\u00dfigkeit<\/em>) a g\u00e2ndirii. Criti\u00adcismul este, \u00een spirit, republican \u0219i liberal.<\/p>\n\n\n\n\u201eFoarte notabil\u0103 aceast\u0103 paralel\u0103 dintre metode filosofice \u0219i categorii politice!\u201d, exclam\u0103 J. Haj\u00f3s, discut\u00e2nd Manualul<\/em> lui Krug \u00een prelucrarea lui \u021aipar.[23]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 ana\u00adlogie este at\u00e2t de curajoas\u0103 \u00eenc\u00e2t K\u00f6teles, semnal\u00e2nd-o \u00een Enciclopedia filosofic\u0103<\/em> (1829), a sim\u021bit nevoia s\u0103 o atenueze \u0219i s\u0103 o aduc\u0103 \u00een direc\u021bia organiz\u0103rii politice exis\u00adtente: \u201eCriticismul, scrie acesta, este o monarhie filosofic\u0103 moderat\u0103, \u00een care libertatea g\u00e2ndirii se une\u0219te cu stricta legalitate\u201d[24]<\/sup><\/a>. M\u00e1rton, \u00een Prefa\u021ba compendiului de filosofie krughian\u0103, reia ideea: \u201efilosofia critic\u0103 ne scoate din dogmatismul vierm\u0103nos, din care rezult\u0103 incer\u00adti\u00adtudine \u0219i robie, aduc\u00e2ndu-ne la libertate \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 solid\u0103\u201d[25]<\/sup><\/a>. \u00cen paragraful corespunz\u0103tor (\u00a7119, observa\u021bia 1), el r\u0103m\u00e2ne fidel lui Krug: \u201eCriticismus, verus Republicanismus philosophicus\u201d[26]<\/sup><\/a>. Analogia vine \u00eens\u0103 de la Kant \u00eensu\u0219i, care scrie urm\u0103toarele:<\/p>\n\n\n\n\n\u00cen toate \u00eentreprinderile ei, ra\u021biunea trebuie s\u0103 se supun\u0103 criticii \u0219i nu poate \u00eempiedica li\u00adbertatea acesteia prin nicio interdic\u021bie, f\u0103r\u0103 a se p\u0103gubi pe sine \u00eens\u0103\u0219i \u0219i f\u0103r\u0103 a-\u0219i atrage b\u0103nuieli sup\u0103r\u0103toare. Aici nimic nu este at\u00e2t de important sub aspectul utilit\u0103\u021bii, nimic at\u00e2t de sf\u00e2nt, \u00eenc\u00e2t s\u0103 se poat\u0103 sustrage acestei anchete scrut\u0103toare \u0219i riguroase, care nu \u021bine seam\u0103 de niciun fel de autoritate personal\u0103. Pe aceast\u0103 libertate se bazeaz\u0103 chiar existen\u021ba ra\u021biunii, care nu are o autoritate dictatorial\u0103, ci a c\u0103rei decizie nu este niciodat\u0103 dec\u00e2t acordul cet\u0103\u021benilor liberi, fiecare din ei av\u00e2nd dreptul s\u0103-\u0219i poat\u0103 exprima f\u0103r\u0103 re\u00adzerve obiec\u021biile, ba chiar veto<\/em>-ul lui.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDisting\u00e2nd \u0219i abstr\u0103g\u00e2nd criticismul de kantianism, devine posibil\u0103 aplicarea conceptului \u00een istoria filosofiei. Filosofia critic\u0103 devine astfel un proiect al \u00eentregii \u201ere\u00adpublici\u201d a filosofilor, care trebuie dezvoltat prin polemica ra\u021bional\u0103 inter pares<\/em>, inclusiv prin critica doctrinelor lui Kant, care nu poate pretinde la vreo autoritate personal\u0103 particular\u0103. Aceast\u0103 critic\u0103 a kantianismului este chiar necesar\u0103, pentru a-l \u00eempiedica s\u0103 se transforme \u00eentr-un nou dogmatism. Este astfel posibil pentru un filosof s\u0103 fie deopo\u00adtriv\u0103 criticist \u0219i anti-kantian. Kantianismul \u0219i anti-kantianismul reprezint\u0103, \u00een istoria filosofiei, o antinomie a ra\u021biunii, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ideea de filosofie critic\u0103, care conduce la o redefinire a acesteia.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\n2. Wilhelm Traugott Krug (1770\u20131842)<\/strong><\/h5>\n\n\n\n\u00a7. Krug este un filosof pe care to\u021bi istoricii \u00eel consider\u0103 modest. Nici \u00een timpul vie\u021bii nu s-a bucurat de reputa\u021bia unui filosof important, \u00eens\u0103 era foarte cunoscut ca autor de scrieri populare. Ast\u0103zi, \u00eel \u00eent\u00e2lnim cel mult men\u021bionat \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Schelling, c\u0103ruia i-a cerut s\u0103-i \u201ededuc\u0103\u201d din Absolut stiloul cu care scria, \u0219i cu Hegel, care a fost suficient de agasat de aceast\u0103 cerere pentru a-i r\u0103spunde \u00eentr-un pamflet, \u201eCum \u00een\u021belege sim\u021bul comun filosofia\u201d. Dac\u0103 n-ar fi fost influen\u021ba lui \u00een lumile a doua \u0219i a treia ale filosofiei europene[28]<\/sup><\/a>, \u00een prima jum\u0103tate a secolului al 19-lea, Krug ar fi fost acoperit de uitare complet. \u00cens\u0103 importan\u021ba lui pentru acest col\u021b de lume cu greu ar putea fi subestimat\u0103. Scrierile sale au fost traduse \u00een latin\u0103, maghiar\u0103, greac\u0103, rus\u0103, polonez\u0103, suedez\u0103, rom\u00e2n\u0103 \u0219i au furnizat, nu o dat\u0103, baza \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului filosofic ele\u00admentar \u00een aceste spa\u021bii. C\u0103rui fapt i s-a datorat aceast\u0103 uimitoare popularitate? Foarte probabil, faptului c\u0103 a f\u0103cut accesibil\u0103 \u201efilosofia critic\u0103\u201d multora care \u00eel g\u0103seau pe Kant prea obscur \u0219i dificil. De altfel, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd vine vorba despre Krug se men\u021bio\u00adneaz\u0103, invariabil, c\u0103 a fost \u201esuccesorul lui Kant la K\u00f6nigsberg\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00centr-adev\u0103r, Krug a predat, din 1804 \u00een 1809, la K\u00f6nigsberg, \u00een locul lui Kant, ca\u00adre tocmai murise. Venea de la Frankfurt, unde de\u021binuse primul s\u0103u post de profesor plin (1801\u20131804), dup\u0103 mai mul\u021bi ani \u00een care fusese profesor adjunct la Wittenberg. \u00cen 1809 a plecat la Leipzig, unde a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii, \u201ecatedra lui Kant\u201d fiind ocupa\u00adt\u0103 de Herbart, p\u00e2n\u0103 \u00een 1833. Succed\u00e2ndu-i lui Kant, ai c\u0103rui pantofi erau mult prea mari pentru el, Krug nu a preluat automat \u0219i \u0219tafeta kantianismului sau rolul de scolarh al criticismului; el nu a fost chemat la K\u00f6nigsberg pentru c\u0103 ar fi fost considerat cel mai apt s\u0103 continue munca lui Kant, sau cel mai \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 predea filosofia acestuia, a\u0219a cum se d\u0103 a \u00een\u021belege c\u00e2nd se pomene\u0219te acest fapt biografic, cu care se judec\u0103 geografic \u00een istoria filosofiei. Krug \u00eensu\u0219i, cum am v\u0103zut, nu se considera un kantian veritabil. Avea Krug dreptate, sau preten\u021biile sale la independen\u021b\u0103 filosofic\u0103 erau de\u0219erte?<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Ultimul istoric important care a scris despre Krug este, poate, \u0219i cel mai com\u00adpetent \u00een materie de kantianism: este vorba despre Erich Adickes, care \u00eei consacr\u0103 c\u00e2te\u00adva pagini \u00een celebra German Kantian Bibliography<\/em>[29]<\/sup><\/a>, la aproape o jum\u0103tate de secol de la moarte. Krug \u201eintr\u0103 \u00een r\u00e2ndul f\u0103uritorilor de sistem\u201d cu scrierea sa din 1801, Entwurf eines enuen Organon des Philosophie, oder Versuch \u00fcber die Principien der philosophischen Erkenntniss <\/em>(Schi\u021b\u0103 a unui nou organon al filosofiei, sau cercetare asupra principiilor cunoa\u0219terii filosofice<\/em>).Acolo el formuleaz\u0103 un program filosofic a c\u0103rui prim\u0103 \u2013 \u0219i cea mai original\u0103, deci important\u0103 \u2013 realizare este Fundamentalphilo\u00adsophie <\/em>din 1803. Adickes consider\u0103 c\u0103 preten\u021bia lui Krug de a nu fi fost un kantian \u00een sensul strict al termenului \u201ea fost \u00een principal motivat\u0103 de vanitatea autorului [\u2026]; el a fost f\u0103cut de ea s\u0103 nege c\u0103-i este \u00eendatorat lui Kant \u0219i s\u0103 vorbeasc\u0103 despre un \u2018sistem al lui propriu\u201d[30]<\/sup><\/a>. Dar g\u00e2ndirea lui Krug a fost, \u0219i \u00eenainte de 1801 (c\u00e2nd era un \u201eKantian tolerabil-ortodox\u201d[31]<\/sup><\/a>), \u0219i dup\u0103 aceast\u0103 dat\u0103 \u201ebazat\u0103 \u00een modul cel mai hot\u0103r\u00e2t pe filosofia kantian\u0103\u201d[32]<\/sup><\/a>. Totu\u0219i, admite Adickes, \u201eel nu este un kantian \u00e0 tout prix<\/em>; are curajul opi\u00adniilor private, chiar c\u00e2nd acestea merg contra mare\u0219alului-\u0219ef de la K\u00f6nigsberg\u201d.[33]<\/sup><\/a> Iat\u0103 \u0219i aprecierea general\u0103 a filosofiei lui Krug de c\u0103tre eminentul kantolog german:<\/p>\n\n\n\n\nIdeea lui de baz\u0103 a fost s\u0103 aduc\u0103 filosofia kantian\u0103 pe c\u00e2t se poate de aproape de g\u00e2ndi\u00adrea omului mediu. De aceea el \u00eencearc\u0103 s\u0103 rotunjeasc\u0103 unghiurile ascu\u021bite, de care s-ar putea lovi inteligen\u021ba obi\u0219nuit\u0103; el elimin\u0103 toate paradoxele kantiene \u0219i d\u0103 sistemului \u00een general o form\u0103 mai pu\u021bin strict\u0103 \u0219i un colorit mai pu\u021bin viu, \u2013 astfel \u00eenc\u00e2t chiar vederile care stau cel mai departe de con\u0219tiin\u021ba educat\u0103 medie \u00ee\u0219i pierd mare parte din aparen\u021ba lor surprinz\u0103toare \u0219i stranie. Filosofia lui este o filosofie \u201ead usum Delphini\u201d. Este pre\u00adzentat\u0103 publicului \u00eentr-un stil clar \u0219i echilibrat, care curge ca murmurul voios al unui p\u00e2\u00adr\u00e2u \u00eentr-o vale u\u0219or \u00eenclinat\u0103, guraliv \u0219i neobosit, \u2013 neoferind niciodat\u0103 nici cea mai mi\u00adc\u0103 dificultate min\u021bii cititorului, \u2013 \u0219i, ca \u0219i p\u00e2r\u00e2ul, mai degrab\u0103 ocolind obstacolele dec\u00e2t \u00eenl\u0103tur\u00e2ndu-le.[34]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDin aceast\u0103 evaluare se \u00een\u021belege pentru ce a pl\u0103cut Krug \u0219i pentru ce a convenit foarte bine mi\u0219c\u0103rii spiritului maghiar de dup\u0103 polemica \u00een jurul lui Kant. Direc\u021bia acesteia fiind tocmai \u00eenspre \u00eemp\u0103carea kantianismului cu sim\u021bul comun, filosofia lui Krug a furnizat un model \u0219i materiale de construc\u021bie pentru sistemele domestice.<\/p>\n\n\n\nDar Adickes expediaz\u0103 prea dispre\u021buitor preten\u021bia lui Krug de a avea un sistem propriu \u0219i este pu\u021bin prea zelos \u00een a reduce \u201esintetismul transcendental\u201d al lui Krug la o reformulare pedant\u0103 \u0219i popular\u0103 a filosofiei lui Kant, chiar cu pre\u021bul de a diminua im\u00adportan\u021ba propriilor observa\u021bii. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 filosofia kantian\u0103 este reformulat\u0103 \u0219i resistematizat\u0103 \u00een sistemul lui Krug \u0219i c\u0103 acest sistem este construit \u00een mare parte cu prefabricate kantiene. \u00cens\u0103 filosofema central\u0103 nu este kantian\u0103. De altfel, nu exist\u0103 un consens printre istoricii filosofiei asupra pozi\u021biei lui Krug. Dintre cei mai vechi, unii \u00eel consider\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, ca apar\u021bin\u00e2nd \u0219colii lui Kant.[35]<\/sup><\/a> \u00cenc\u0103 unii, ca dezvolt\u00e2nd filosofia critic\u0103.[36]<\/sup><\/a> Al\u021bii, \u00een schimb, \u00eel trec printre \u201esemi-kantieni\u201d[37]<\/sup><\/a>, recunosc\u00e2nd influen\u021ba lui Jacobi asupra lui. \u00cenc\u0103 al\u021bii, f\u0103c\u00e2nd din aceast\u0103 influen\u021b\u0103 factorul cardinal, \u00eel \u00eencadreaz\u0103 printre adep\u021bii \u201efilosofiei credin\u021bei\u201d a lui Jacobi[38]<\/sup><\/a> sau printre \u201emistici\u201d[39]<\/sup><\/a>. Sunt \u0219i unii care \u00eei atribuie un sincretism dogmatisto-idealist.[40]<\/sup><\/a> Al\u021bii v\u0103d \u00een el un imitator al lui Fichte.[41]<\/sup><\/a> Ion Petrovici scrie \u0219i el c\u0103 \u201eKrug [\u2026] \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea un kantianism alterat cu Fichte \u0219i totodat\u0103 scobor\u00e2t din \u00een\u0103l\u021bimile sale la nivelul bunului sim\u021b comun\u201d.[42]<\/sup><\/a> Dar c\u00e2t mai poate fi numit\u0103 \u201ekantianism\u201d o astfel de concep\u021bie?<\/p>\n\n\n\nComentatori mai recen\u021bi subliniaz\u0103, pe bun\u0103 dreptate, eclectismul<\/em> metodologic al lui Krug \u0219i caracterul non-kantian, uneori chiar prekantian, al unor p\u0103r\u021bi \u00eentregi ale sistemului s\u0103u, e.g. estetica.[43]<\/sup><\/a> Doctrina central\u0103 a lui Krug, elaborat\u0103 \u00een anii 1801\u20131803, singura \u00een care se poate g\u0103si un con\u021binut relativ original, este, \u00een inten\u021bie, dac\u0103 nu \u0219i \u00een realizare, mai apropiat\u0103 de t\u00e2n\u0103rul Schelling, care \u0219i el \u00eel reg\u00e2ndea mai degrab\u0103 pe Fichte dec\u00e2t de Kant. Krug caut\u0103 concilierea idealismului \u0219i realismului, privite ca anti\u00adte\u00adtice, dintr-un punct de vedere superior, cel al \u201esintetismului transcendental\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. S\u0103 examin\u0103m pe scurt doctrina care constituie miezul \u201efilosofiei fundamenta\u00adle\u201d a lui Krug.<\/p>\n\n\n\n\u00cen prima lui scriere sistematic\u0103, Entwurf eines neuen Organon des Philosophie <\/em>(1801), filosoful formuleaz\u0103 o serie de considera\u021bii despre structura sistemului cunoa\u0219\u00adterii filosofice. Aceasta se divide \u00een dou\u0103 sec\u021biuni principale, una speculativ\u0103 \u0219i una moral\u0103 (\u00a78). De aici \u00eemp\u0103r\u021birea filosofiei \u00een teoretic\u0103 \u0219i practic\u0103. Filosofia teoretic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina g\u00e2ndirii (logic\u0103), cea a cunoa\u0219terii \u0219i cea a gustului (\u00a79). Filosofia practic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina dreptului, doctrina virtu\u021bii \u0219i doctrina religiei (\u00a710). Filo\u00adsofia \u00een general se \u00eemparte \u00een pur\u0103 \u0219i aplicat\u0103 (\u00a711).<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 aceste dihotomii c\u00e2t se poate de comune, Krug introduce o nou\u0103 distinc\u021bie, care \u00eei permite s\u0103-\u0219i precizeze mai bine conceptul de sistem filosofic. Filosofia practic\u0103 \u0219i cea moral\u0103, luate \u00eempreun\u0103, constituie ceea ce se poate numi filosofie derivat\u0103, prin contrast cu o filosofie mai \u00eenalt\u0103, care poate fi numit\u0103 filosofie fundamental\u0103 (\u00a712). Prezen\u021ba acestei discipline \u00een sistem este ceea ce caracterizeaz\u0103 g\u00e2ndirea lui. Influen\u021ba acesteia asupra altor filosofi care au contat \u00een spa\u021biul nostru este palpabil\u0103 (e.g. J\u00e1nos Imre). Krug argumenteaz\u0103 pentru necesitatea acestei discipline \u00een felul urm\u0103tor. Filoso\u00adfia teoretic\u0103 \u0219i cea practic\u0103 \u00ee\u0219i au fiecare principiile lor particulare, care sunt diferite, c\u0103ci obiectele acestor filosofii sunt diferite. Dar, \u00een m\u0103sura \u00een care am\u00e2ndou\u0103 sunt filo\u00adsofie, ele trebuie s\u0103 aib\u0103 \u0219i principii comune. A\u0219adar, trebuie s\u0103 existe o filosofie care s\u0103 nu fie nici pur teoretic\u0103, nici pur practic\u0103, ci ambele deodat\u0103 \u0219i care s\u0103 con\u021bin\u0103 prin\u00adcipiile comune ale filosofiei teoretice \u0219i ale celei practice. Aceasta este filosofia funda\u00admental\u0103, sau elementar\u0103, sau arhologia, \u0219tiin\u021ba principiilor filosofiei \u00een genere. Ca \u0219tiin\u00ad\u021b\u0103 a principiilor filosofiei \u00een genere, arhologia este \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 a posibilit\u0103\u021bii filosofiei \u00een genere, adic\u0103 filosofie a filosofiei (cam \u00een acela\u0219i sens, spune el, \u00een care vorbim despre o filosofie a istoriei sau a matematicii). Ea este, afirm\u0103 Krug, autenticul organon al filosofiei, \u0219i nu logica. Elaborarea ulterioar\u0103 a filosofiei fundamentale, \u00een Fundamen\u00adtalphilosophie<\/em>, comport\u0103 o reluare \u0219i dezvoltare a rezultatelor ob\u021binute \u00een Entwurf.<\/em><\/p>\n\n\n\n\u00a7. Aceste considera\u021bii metafilosofice arat\u0103 c\u0103 Krug executa varia\u021biuni pe o tem\u0103 reinholdian\u0103. Reinhold \u00eei fusese profesor la Wittemberg \u0219i \u00eei ar\u0103tase, spune el, limitele filosofiei kantiene. Krug recunoa\u0219te, a\u0219adar, influen\u021ba lui Reinhold, anterioar\u0103 celei a lui Fichte, Schelling \u0219i Jacobi. Reinhold fusese primul titular al unei catedre de \u201efiloso\u00adfie critic\u0103\u201d, unul dintre primii exponen\u021bi ai filosofiei kantiene \u00een universit\u0103\u021bile germane. Pred\u00e2nd aceast\u0103 filosofie, el a ajuns s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli cu privire la fundamentele sale \u0219i la validitatea deduc\u021biilor kantiene. Reinholt \u0219i-a propus s\u0103 reconstruiasc\u0103 filosofia critic\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 din ea o veritabil\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103. Pentru ca filosofia s\u0103 fie \u0219tiin\u021bific\u0103, ea trebuie s\u0103 devin\u0103 sistem<\/em>. Forma \u0219tiin\u021bific\u0103 este forma sistemului, filosofia \u0219tiin\u021bific\u0103 este filosofie sistematic\u0103. Reinhold s-a angajat \u00eentr-o cercetare asupra no\u021biunii de sistem al filosofiei. Orice sistem se sprijin\u0103 pe un singur principiu, din care toate celelalte propo\u00adzi\u021bii filosofice care \u00eel compun trebuie s\u0103 fie \u201ederivabile\u201d (derivarea nu se reduce la de\u00adduc\u021bia formal\u0103, de\u0219i este \u201esilogism\u201d; ea trebuie s\u0103 fie relevant\u0103 din punct de vedere al justific\u0103rii episte\u00admice). Principiul, care este o propozi\u021bie sintetic\u0103<\/em>, trebuie s\u0103 fie auto-evident, \u00eentru\u00adc\u00e2t altfel ar avea nevoie la r\u00e2ndul lui de un alt principiu din care s\u0103 fie derivat.<\/p>\n\n\n\nNoul sistem al filosofiei critice, pe care l-a propus \u0219i ap\u0103rat Reinhold \u00eentre 1789 \u0219i 1797, s-a numit Elementarphilosophie<\/em>. Influen\u021ba acestuia asupra filosofiei germane con\u00adtem\u00adporane a fost \u00eentins\u0103 \u0219i fertil\u0103. Cum s-a spus, \u201eReinhold, prin diseminarea g\u00e2ndi\u00adrii kantiene \u0219i transpunerea aceleia\u0219i g\u00e2ndiri, a oferit at\u00e2t o cale de intrare \u00een filosofia lui Kant, c\u00e2t \u0219i o problematic\u0103 irezistibil\u0103 care le-a servit drept punte filosofilor orien\u00adta\u021bi spre idealism care l-au urmat\u201d.[44]<\/sup><\/a> Fichte \u0219i t\u00e2n\u0103rul Schelling au adoptat problematica lui Reinhold \u0219i au n\u0103zuit s\u0103 dea sisteme care s\u0103 corecteze, s\u0103 extind\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fundeze filosofia critic\u0103. Este evident c\u0103 \u0219i Krug a adoptat problematica lui Reinhold \u0219i c\u0103 a sa Fundamentalphilosophie<\/em> se dore\u0219te o replic\u0103 la Elementarphilo\u00adsophie<\/em> a primului s\u0103u maestru. Dar Krug s-a inspirat \u0219i de la al\u021bi filosofi care \u00eel urmase\u00adr\u0103 pe Reinhold. \u201eSistemul sintetismului transcendental\u201d, a\u0219a cum se subintituleaz\u0103 Fundamentalphilo\u00adsophie<\/em>, este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o \u00eeng\u00e2nare a capitolelor introductive din Sistemul idealis\u00admului transcendental<\/em> (1800) al lui Schelling, care \u00eel reg\u00e2ndea pe Fichte. A\u0219adar Krug este unul dintre numero\u0219ii creatori de sistem din epoca \u201evon Kant bis Hegel\u201d, influen\u021bat de Fichte, a\u0219a cum a ajuns s\u0103 fie, pentru o vreme, \u0219i Reinhold. Krug a propus o filosofie a activit\u0103\u021bii Eului, \u00eens\u0103 a \u021binut s\u0103 se demarce de idealismul tran\u00adscendental (\u00een versiunile lui Fichte \u0219i Schelling), \u00een m\u0103sura \u00een care acesta, f\u0103c\u00e2nd din Eul absolut fundamentul \u0219i limita ultim\u0103 a filosofiei, mergea dincolo de limitele con\u0219ti\u00adin\u021bei, care, pentru Krug, disci\u00adpo\u00adlul lui Reinhold, circumscriu domeniul filosof\u0103rii. Idea\u00adlismul lui Fichte \u0219i Schelling nu este, pentru Krug, transcendental, ci transcendent<\/em>. Idealismul \u0219i realismul, pozi\u021bii antite\u00adtice, devin, numai \u00een cadrul sintetismului, care suprim\u0103 opozi\u021bia lor \u00eentr-o sintez\u0103 mai fundamental\u0103, transcendentale.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\nPrin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\nPrincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
\u201eFoarte notabil\u0103 aceast\u0103 paralel\u0103 dintre metode filosofice \u0219i categorii politice!\u201d, exclam\u0103 J. Haj\u00f3s, discut\u00e2nd Manualul<\/em> lui Krug \u00een prelucrarea lui \u021aipar.[23]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 ana\u00adlogie este at\u00e2t de curajoas\u0103 \u00eenc\u00e2t K\u00f6teles, semnal\u00e2nd-o \u00een Enciclopedia filosofic\u0103<\/em> (1829), a sim\u021bit nevoia s\u0103 o atenueze \u0219i s\u0103 o aduc\u0103 \u00een direc\u021bia organiz\u0103rii politice exis\u00adtente: \u201eCriticismul, scrie acesta, este o monarhie filosofic\u0103 moderat\u0103, \u00een care libertatea g\u00e2ndirii se une\u0219te cu stricta legalitate\u201d[24]<\/sup><\/a>. M\u00e1rton, \u00een Prefa\u021ba compendiului de filosofie krughian\u0103, reia ideea: \u201efilosofia critic\u0103 ne scoate din dogmatismul vierm\u0103nos, din care rezult\u0103 incer\u00adti\u00adtudine \u0219i robie, aduc\u00e2ndu-ne la libertate \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 solid\u0103\u201d[25]<\/sup><\/a>. \u00cen paragraful corespunz\u0103tor (\u00a7119, observa\u021bia 1), el r\u0103m\u00e2ne fidel lui Krug: \u201eCriticismus, verus Republicanismus philosophicus\u201d[26]<\/sup><\/a>. Analogia vine \u00eens\u0103 de la Kant \u00eensu\u0219i, care scrie urm\u0103toarele:<\/p>\n\n\n\n\n\u00cen toate \u00eentreprinderile ei, ra\u021biunea trebuie s\u0103 se supun\u0103 criticii \u0219i nu poate \u00eempiedica li\u00adbertatea acesteia prin nicio interdic\u021bie, f\u0103r\u0103 a se p\u0103gubi pe sine \u00eens\u0103\u0219i \u0219i f\u0103r\u0103 a-\u0219i atrage b\u0103nuieli sup\u0103r\u0103toare. Aici nimic nu este at\u00e2t de important sub aspectul utilit\u0103\u021bii, nimic at\u00e2t de sf\u00e2nt, \u00eenc\u00e2t s\u0103 se poat\u0103 sustrage acestei anchete scrut\u0103toare \u0219i riguroase, care nu \u021bine seam\u0103 de niciun fel de autoritate personal\u0103. Pe aceast\u0103 libertate se bazeaz\u0103 chiar existen\u021ba ra\u021biunii, care nu are o autoritate dictatorial\u0103, ci a c\u0103rei decizie nu este niciodat\u0103 dec\u00e2t acordul cet\u0103\u021benilor liberi, fiecare din ei av\u00e2nd dreptul s\u0103-\u0219i poat\u0103 exprima f\u0103r\u0103 re\u00adzerve obiec\u021biile, ba chiar veto<\/em>-ul lui.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDisting\u00e2nd \u0219i abstr\u0103g\u00e2nd criticismul de kantianism, devine posibil\u0103 aplicarea conceptului \u00een istoria filosofiei. Filosofia critic\u0103 devine astfel un proiect al \u00eentregii \u201ere\u00adpublici\u201d a filosofilor, care trebuie dezvoltat prin polemica ra\u021bional\u0103 inter pares<\/em>, inclusiv prin critica doctrinelor lui Kant, care nu poate pretinde la vreo autoritate personal\u0103 particular\u0103. Aceast\u0103 critic\u0103 a kantianismului este chiar necesar\u0103, pentru a-l \u00eempiedica s\u0103 se transforme \u00eentr-un nou dogmatism. Este astfel posibil pentru un filosof s\u0103 fie deopo\u00adtriv\u0103 criticist \u0219i anti-kantian. Kantianismul \u0219i anti-kantianismul reprezint\u0103, \u00een istoria filosofiei, o antinomie a ra\u021biunii, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ideea de filosofie critic\u0103, care conduce la o redefinire a acesteia.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\n2. Wilhelm Traugott Krug (1770\u20131842)<\/strong><\/h5>\n\n\n\n\u00a7. Krug este un filosof pe care to\u021bi istoricii \u00eel consider\u0103 modest. Nici \u00een timpul vie\u021bii nu s-a bucurat de reputa\u021bia unui filosof important, \u00eens\u0103 era foarte cunoscut ca autor de scrieri populare. Ast\u0103zi, \u00eel \u00eent\u00e2lnim cel mult men\u021bionat \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Schelling, c\u0103ruia i-a cerut s\u0103-i \u201ededuc\u0103\u201d din Absolut stiloul cu care scria, \u0219i cu Hegel, care a fost suficient de agasat de aceast\u0103 cerere pentru a-i r\u0103spunde \u00eentr-un pamflet, \u201eCum \u00een\u021belege sim\u021bul comun filosofia\u201d. Dac\u0103 n-ar fi fost influen\u021ba lui \u00een lumile a doua \u0219i a treia ale filosofiei europene[28]<\/sup><\/a>, \u00een prima jum\u0103tate a secolului al 19-lea, Krug ar fi fost acoperit de uitare complet. \u00cens\u0103 importan\u021ba lui pentru acest col\u021b de lume cu greu ar putea fi subestimat\u0103. Scrierile sale au fost traduse \u00een latin\u0103, maghiar\u0103, greac\u0103, rus\u0103, polonez\u0103, suedez\u0103, rom\u00e2n\u0103 \u0219i au furnizat, nu o dat\u0103, baza \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului filosofic ele\u00admentar \u00een aceste spa\u021bii. C\u0103rui fapt i s-a datorat aceast\u0103 uimitoare popularitate? Foarte probabil, faptului c\u0103 a f\u0103cut accesibil\u0103 \u201efilosofia critic\u0103\u201d multora care \u00eel g\u0103seau pe Kant prea obscur \u0219i dificil. De altfel, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd vine vorba despre Krug se men\u021bio\u00adneaz\u0103, invariabil, c\u0103 a fost \u201esuccesorul lui Kant la K\u00f6nigsberg\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00centr-adev\u0103r, Krug a predat, din 1804 \u00een 1809, la K\u00f6nigsberg, \u00een locul lui Kant, ca\u00adre tocmai murise. Venea de la Frankfurt, unde de\u021binuse primul s\u0103u post de profesor plin (1801\u20131804), dup\u0103 mai mul\u021bi ani \u00een care fusese profesor adjunct la Wittenberg. \u00cen 1809 a plecat la Leipzig, unde a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii, \u201ecatedra lui Kant\u201d fiind ocupa\u00adt\u0103 de Herbart, p\u00e2n\u0103 \u00een 1833. Succed\u00e2ndu-i lui Kant, ai c\u0103rui pantofi erau mult prea mari pentru el, Krug nu a preluat automat \u0219i \u0219tafeta kantianismului sau rolul de scolarh al criticismului; el nu a fost chemat la K\u00f6nigsberg pentru c\u0103 ar fi fost considerat cel mai apt s\u0103 continue munca lui Kant, sau cel mai \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 predea filosofia acestuia, a\u0219a cum se d\u0103 a \u00een\u021belege c\u00e2nd se pomene\u0219te acest fapt biografic, cu care se judec\u0103 geografic \u00een istoria filosofiei. Krug \u00eensu\u0219i, cum am v\u0103zut, nu se considera un kantian veritabil. Avea Krug dreptate, sau preten\u021biile sale la independen\u021b\u0103 filosofic\u0103 erau de\u0219erte?<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Ultimul istoric important care a scris despre Krug este, poate, \u0219i cel mai com\u00adpetent \u00een materie de kantianism: este vorba despre Erich Adickes, care \u00eei consacr\u0103 c\u00e2te\u00adva pagini \u00een celebra German Kantian Bibliography<\/em>[29]<\/sup><\/a>, la aproape o jum\u0103tate de secol de la moarte. Krug \u201eintr\u0103 \u00een r\u00e2ndul f\u0103uritorilor de sistem\u201d cu scrierea sa din 1801, Entwurf eines enuen Organon des Philosophie, oder Versuch \u00fcber die Principien der philosophischen Erkenntniss <\/em>(Schi\u021b\u0103 a unui nou organon al filosofiei, sau cercetare asupra principiilor cunoa\u0219terii filosofice<\/em>).Acolo el formuleaz\u0103 un program filosofic a c\u0103rui prim\u0103 \u2013 \u0219i cea mai original\u0103, deci important\u0103 \u2013 realizare este Fundamentalphilo\u00adsophie <\/em>din 1803. Adickes consider\u0103 c\u0103 preten\u021bia lui Krug de a nu fi fost un kantian \u00een sensul strict al termenului \u201ea fost \u00een principal motivat\u0103 de vanitatea autorului [\u2026]; el a fost f\u0103cut de ea s\u0103 nege c\u0103-i este \u00eendatorat lui Kant \u0219i s\u0103 vorbeasc\u0103 despre un \u2018sistem al lui propriu\u201d[30]<\/sup><\/a>. Dar g\u00e2ndirea lui Krug a fost, \u0219i \u00eenainte de 1801 (c\u00e2nd era un \u201eKantian tolerabil-ortodox\u201d[31]<\/sup><\/a>), \u0219i dup\u0103 aceast\u0103 dat\u0103 \u201ebazat\u0103 \u00een modul cel mai hot\u0103r\u00e2t pe filosofia kantian\u0103\u201d[32]<\/sup><\/a>. Totu\u0219i, admite Adickes, \u201eel nu este un kantian \u00e0 tout prix<\/em>; are curajul opi\u00adniilor private, chiar c\u00e2nd acestea merg contra mare\u0219alului-\u0219ef de la K\u00f6nigsberg\u201d.[33]<\/sup><\/a> Iat\u0103 \u0219i aprecierea general\u0103 a filosofiei lui Krug de c\u0103tre eminentul kantolog german:<\/p>\n\n\n\n\nIdeea lui de baz\u0103 a fost s\u0103 aduc\u0103 filosofia kantian\u0103 pe c\u00e2t se poate de aproape de g\u00e2ndi\u00adrea omului mediu. De aceea el \u00eencearc\u0103 s\u0103 rotunjeasc\u0103 unghiurile ascu\u021bite, de care s-ar putea lovi inteligen\u021ba obi\u0219nuit\u0103; el elimin\u0103 toate paradoxele kantiene \u0219i d\u0103 sistemului \u00een general o form\u0103 mai pu\u021bin strict\u0103 \u0219i un colorit mai pu\u021bin viu, \u2013 astfel \u00eenc\u00e2t chiar vederile care stau cel mai departe de con\u0219tiin\u021ba educat\u0103 medie \u00ee\u0219i pierd mare parte din aparen\u021ba lor surprinz\u0103toare \u0219i stranie. Filosofia lui este o filosofie \u201ead usum Delphini\u201d. Este pre\u00adzentat\u0103 publicului \u00eentr-un stil clar \u0219i echilibrat, care curge ca murmurul voios al unui p\u00e2\u00adr\u00e2u \u00eentr-o vale u\u0219or \u00eenclinat\u0103, guraliv \u0219i neobosit, \u2013 neoferind niciodat\u0103 nici cea mai mi\u00adc\u0103 dificultate min\u021bii cititorului, \u2013 \u0219i, ca \u0219i p\u00e2r\u00e2ul, mai degrab\u0103 ocolind obstacolele dec\u00e2t \u00eenl\u0103tur\u00e2ndu-le.[34]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDin aceast\u0103 evaluare se \u00een\u021belege pentru ce a pl\u0103cut Krug \u0219i pentru ce a convenit foarte bine mi\u0219c\u0103rii spiritului maghiar de dup\u0103 polemica \u00een jurul lui Kant. Direc\u021bia acesteia fiind tocmai \u00eenspre \u00eemp\u0103carea kantianismului cu sim\u021bul comun, filosofia lui Krug a furnizat un model \u0219i materiale de construc\u021bie pentru sistemele domestice.<\/p>\n\n\n\nDar Adickes expediaz\u0103 prea dispre\u021buitor preten\u021bia lui Krug de a avea un sistem propriu \u0219i este pu\u021bin prea zelos \u00een a reduce \u201esintetismul transcendental\u201d al lui Krug la o reformulare pedant\u0103 \u0219i popular\u0103 a filosofiei lui Kant, chiar cu pre\u021bul de a diminua im\u00adportan\u021ba propriilor observa\u021bii. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 filosofia kantian\u0103 este reformulat\u0103 \u0219i resistematizat\u0103 \u00een sistemul lui Krug \u0219i c\u0103 acest sistem este construit \u00een mare parte cu prefabricate kantiene. \u00cens\u0103 filosofema central\u0103 nu este kantian\u0103. De altfel, nu exist\u0103 un consens printre istoricii filosofiei asupra pozi\u021biei lui Krug. Dintre cei mai vechi, unii \u00eel consider\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, ca apar\u021bin\u00e2nd \u0219colii lui Kant.[35]<\/sup><\/a> \u00cenc\u0103 unii, ca dezvolt\u00e2nd filosofia critic\u0103.[36]<\/sup><\/a> Al\u021bii, \u00een schimb, \u00eel trec printre \u201esemi-kantieni\u201d[37]<\/sup><\/a>, recunosc\u00e2nd influen\u021ba lui Jacobi asupra lui. \u00cenc\u0103 al\u021bii, f\u0103c\u00e2nd din aceast\u0103 influen\u021b\u0103 factorul cardinal, \u00eel \u00eencadreaz\u0103 printre adep\u021bii \u201efilosofiei credin\u021bei\u201d a lui Jacobi[38]<\/sup><\/a> sau printre \u201emistici\u201d[39]<\/sup><\/a>. Sunt \u0219i unii care \u00eei atribuie un sincretism dogmatisto-idealist.[40]<\/sup><\/a> Al\u021bii v\u0103d \u00een el un imitator al lui Fichte.[41]<\/sup><\/a> Ion Petrovici scrie \u0219i el c\u0103 \u201eKrug [\u2026] \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea un kantianism alterat cu Fichte \u0219i totodat\u0103 scobor\u00e2t din \u00een\u0103l\u021bimile sale la nivelul bunului sim\u021b comun\u201d.[42]<\/sup><\/a> Dar c\u00e2t mai poate fi numit\u0103 \u201ekantianism\u201d o astfel de concep\u021bie?<\/p>\n\n\n\nComentatori mai recen\u021bi subliniaz\u0103, pe bun\u0103 dreptate, eclectismul<\/em> metodologic al lui Krug \u0219i caracterul non-kantian, uneori chiar prekantian, al unor p\u0103r\u021bi \u00eentregi ale sistemului s\u0103u, e.g. estetica.[43]<\/sup><\/a> Doctrina central\u0103 a lui Krug, elaborat\u0103 \u00een anii 1801\u20131803, singura \u00een care se poate g\u0103si un con\u021binut relativ original, este, \u00een inten\u021bie, dac\u0103 nu \u0219i \u00een realizare, mai apropiat\u0103 de t\u00e2n\u0103rul Schelling, care \u0219i el \u00eel reg\u00e2ndea mai degrab\u0103 pe Fichte dec\u00e2t de Kant. Krug caut\u0103 concilierea idealismului \u0219i realismului, privite ca anti\u00adte\u00adtice, dintr-un punct de vedere superior, cel al \u201esintetismului transcendental\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. S\u0103 examin\u0103m pe scurt doctrina care constituie miezul \u201efilosofiei fundamenta\u00adle\u201d a lui Krug.<\/p>\n\n\n\n\u00cen prima lui scriere sistematic\u0103, Entwurf eines neuen Organon des Philosophie <\/em>(1801), filosoful formuleaz\u0103 o serie de considera\u021bii despre structura sistemului cunoa\u0219\u00adterii filosofice. Aceasta se divide \u00een dou\u0103 sec\u021biuni principale, una speculativ\u0103 \u0219i una moral\u0103 (\u00a78). De aici \u00eemp\u0103r\u021birea filosofiei \u00een teoretic\u0103 \u0219i practic\u0103. Filosofia teoretic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina g\u00e2ndirii (logic\u0103), cea a cunoa\u0219terii \u0219i cea a gustului (\u00a79). Filosofia practic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina dreptului, doctrina virtu\u021bii \u0219i doctrina religiei (\u00a710). Filo\u00adsofia \u00een general se \u00eemparte \u00een pur\u0103 \u0219i aplicat\u0103 (\u00a711).<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 aceste dihotomii c\u00e2t se poate de comune, Krug introduce o nou\u0103 distinc\u021bie, care \u00eei permite s\u0103-\u0219i precizeze mai bine conceptul de sistem filosofic. Filosofia practic\u0103 \u0219i cea moral\u0103, luate \u00eempreun\u0103, constituie ceea ce se poate numi filosofie derivat\u0103, prin contrast cu o filosofie mai \u00eenalt\u0103, care poate fi numit\u0103 filosofie fundamental\u0103 (\u00a712). Prezen\u021ba acestei discipline \u00een sistem este ceea ce caracterizeaz\u0103 g\u00e2ndirea lui. Influen\u021ba acesteia asupra altor filosofi care au contat \u00een spa\u021biul nostru este palpabil\u0103 (e.g. J\u00e1nos Imre). Krug argumenteaz\u0103 pentru necesitatea acestei discipline \u00een felul urm\u0103tor. Filoso\u00adfia teoretic\u0103 \u0219i cea practic\u0103 \u00ee\u0219i au fiecare principiile lor particulare, care sunt diferite, c\u0103ci obiectele acestor filosofii sunt diferite. Dar, \u00een m\u0103sura \u00een care am\u00e2ndou\u0103 sunt filo\u00adsofie, ele trebuie s\u0103 aib\u0103 \u0219i principii comune. A\u0219adar, trebuie s\u0103 existe o filosofie care s\u0103 nu fie nici pur teoretic\u0103, nici pur practic\u0103, ci ambele deodat\u0103 \u0219i care s\u0103 con\u021bin\u0103 prin\u00adcipiile comune ale filosofiei teoretice \u0219i ale celei practice. Aceasta este filosofia funda\u00admental\u0103, sau elementar\u0103, sau arhologia, \u0219tiin\u021ba principiilor filosofiei \u00een genere. Ca \u0219tiin\u00ad\u021b\u0103 a principiilor filosofiei \u00een genere, arhologia este \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 a posibilit\u0103\u021bii filosofiei \u00een genere, adic\u0103 filosofie a filosofiei (cam \u00een acela\u0219i sens, spune el, \u00een care vorbim despre o filosofie a istoriei sau a matematicii). Ea este, afirm\u0103 Krug, autenticul organon al filosofiei, \u0219i nu logica. Elaborarea ulterioar\u0103 a filosofiei fundamentale, \u00een Fundamen\u00adtalphilosophie<\/em>, comport\u0103 o reluare \u0219i dezvoltare a rezultatelor ob\u021binute \u00een Entwurf.<\/em><\/p>\n\n\n\n\u00a7. Aceste considera\u021bii metafilosofice arat\u0103 c\u0103 Krug executa varia\u021biuni pe o tem\u0103 reinholdian\u0103. Reinhold \u00eei fusese profesor la Wittemberg \u0219i \u00eei ar\u0103tase, spune el, limitele filosofiei kantiene. Krug recunoa\u0219te, a\u0219adar, influen\u021ba lui Reinhold, anterioar\u0103 celei a lui Fichte, Schelling \u0219i Jacobi. Reinhold fusese primul titular al unei catedre de \u201efiloso\u00adfie critic\u0103\u201d, unul dintre primii exponen\u021bi ai filosofiei kantiene \u00een universit\u0103\u021bile germane. Pred\u00e2nd aceast\u0103 filosofie, el a ajuns s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli cu privire la fundamentele sale \u0219i la validitatea deduc\u021biilor kantiene. Reinholt \u0219i-a propus s\u0103 reconstruiasc\u0103 filosofia critic\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 din ea o veritabil\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103. Pentru ca filosofia s\u0103 fie \u0219tiin\u021bific\u0103, ea trebuie s\u0103 devin\u0103 sistem<\/em>. Forma \u0219tiin\u021bific\u0103 este forma sistemului, filosofia \u0219tiin\u021bific\u0103 este filosofie sistematic\u0103. Reinhold s-a angajat \u00eentr-o cercetare asupra no\u021biunii de sistem al filosofiei. Orice sistem se sprijin\u0103 pe un singur principiu, din care toate celelalte propo\u00adzi\u021bii filosofice care \u00eel compun trebuie s\u0103 fie \u201ederivabile\u201d (derivarea nu se reduce la de\u00adduc\u021bia formal\u0103, de\u0219i este \u201esilogism\u201d; ea trebuie s\u0103 fie relevant\u0103 din punct de vedere al justific\u0103rii episte\u00admice). Principiul, care este o propozi\u021bie sintetic\u0103<\/em>, trebuie s\u0103 fie auto-evident, \u00eentru\u00adc\u00e2t altfel ar avea nevoie la r\u00e2ndul lui de un alt principiu din care s\u0103 fie derivat.<\/p>\n\n\n\nNoul sistem al filosofiei critice, pe care l-a propus \u0219i ap\u0103rat Reinhold \u00eentre 1789 \u0219i 1797, s-a numit Elementarphilosophie<\/em>. Influen\u021ba acestuia asupra filosofiei germane con\u00adtem\u00adporane a fost \u00eentins\u0103 \u0219i fertil\u0103. Cum s-a spus, \u201eReinhold, prin diseminarea g\u00e2ndi\u00adrii kantiene \u0219i transpunerea aceleia\u0219i g\u00e2ndiri, a oferit at\u00e2t o cale de intrare \u00een filosofia lui Kant, c\u00e2t \u0219i o problematic\u0103 irezistibil\u0103 care le-a servit drept punte filosofilor orien\u00adta\u021bi spre idealism care l-au urmat\u201d.[44]<\/sup><\/a> Fichte \u0219i t\u00e2n\u0103rul Schelling au adoptat problematica lui Reinhold \u0219i au n\u0103zuit s\u0103 dea sisteme care s\u0103 corecteze, s\u0103 extind\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fundeze filosofia critic\u0103. Este evident c\u0103 \u0219i Krug a adoptat problematica lui Reinhold \u0219i c\u0103 a sa Fundamentalphilosophie<\/em> se dore\u0219te o replic\u0103 la Elementarphilo\u00adsophie<\/em> a primului s\u0103u maestru. Dar Krug s-a inspirat \u0219i de la al\u021bi filosofi care \u00eel urmase\u00adr\u0103 pe Reinhold. \u201eSistemul sintetismului transcendental\u201d, a\u0219a cum se subintituleaz\u0103 Fundamentalphilo\u00adsophie<\/em>, este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o \u00eeng\u00e2nare a capitolelor introductive din Sistemul idealis\u00admului transcendental<\/em> (1800) al lui Schelling, care \u00eel reg\u00e2ndea pe Fichte. A\u0219adar Krug este unul dintre numero\u0219ii creatori de sistem din epoca \u201evon Kant bis Hegel\u201d, influen\u021bat de Fichte, a\u0219a cum a ajuns s\u0103 fie, pentru o vreme, \u0219i Reinhold. Krug a propus o filosofie a activit\u0103\u021bii Eului, \u00eens\u0103 a \u021binut s\u0103 se demarce de idealismul tran\u00adscendental (\u00een versiunile lui Fichte \u0219i Schelling), \u00een m\u0103sura \u00een care acesta, f\u0103c\u00e2nd din Eul absolut fundamentul \u0219i limita ultim\u0103 a filosofiei, mergea dincolo de limitele con\u0219ti\u00adin\u021bei, care, pentru Krug, disci\u00adpo\u00adlul lui Reinhold, circumscriu domeniul filosof\u0103rii. Idea\u00adlismul lui Fichte \u0219i Schelling nu este, pentru Krug, transcendental, ci transcendent<\/em>. Idealismul \u0219i realismul, pozi\u021bii antite\u00adtice, devin, numai \u00een cadrul sintetismului, care suprim\u0103 opozi\u021bia lor \u00eentr-o sintez\u0103 mai fundamental\u0103, transcendentale.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\nPrin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\nPrincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
\n\u00cen toate \u00eentreprinderile ei, ra\u021biunea trebuie s\u0103 se supun\u0103 criticii \u0219i nu poate \u00eempiedica li\u00adbertatea acesteia prin nicio interdic\u021bie, f\u0103r\u0103 a se p\u0103gubi pe sine \u00eens\u0103\u0219i \u0219i f\u0103r\u0103 a-\u0219i atrage b\u0103nuieli sup\u0103r\u0103toare. Aici nimic nu este at\u00e2t de important sub aspectul utilit\u0103\u021bii, nimic at\u00e2t de sf\u00e2nt, \u00eenc\u00e2t s\u0103 se poat\u0103 sustrage acestei anchete scrut\u0103toare \u0219i riguroase, care nu \u021bine seam\u0103 de niciun fel de autoritate personal\u0103. Pe aceast\u0103 libertate se bazeaz\u0103 chiar existen\u021ba ra\u021biunii, care nu are o autoritate dictatorial\u0103, ci a c\u0103rei decizie nu este niciodat\u0103 dec\u00e2t acordul cet\u0103\u021benilor liberi, fiecare din ei av\u00e2nd dreptul s\u0103-\u0219i poat\u0103 exprima f\u0103r\u0103 re\u00adzerve obiec\u021biile, ba chiar veto<\/em>-ul lui.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDisting\u00e2nd \u0219i abstr\u0103g\u00e2nd criticismul de kantianism, devine posibil\u0103 aplicarea conceptului \u00een istoria filosofiei. Filosofia critic\u0103 devine astfel un proiect al \u00eentregii \u201ere\u00adpublici\u201d a filosofilor, care trebuie dezvoltat prin polemica ra\u021bional\u0103 inter pares<\/em>, inclusiv prin critica doctrinelor lui Kant, care nu poate pretinde la vreo autoritate personal\u0103 particular\u0103. Aceast\u0103 critic\u0103 a kantianismului este chiar necesar\u0103, pentru a-l \u00eempiedica s\u0103 se transforme \u00eentr-un nou dogmatism. Este astfel posibil pentru un filosof s\u0103 fie deopo\u00adtriv\u0103 criticist \u0219i anti-kantian. Kantianismul \u0219i anti-kantianismul reprezint\u0103, \u00een istoria filosofiei, o antinomie a ra\u021biunii, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ideea de filosofie critic\u0103, care conduce la o redefinire a acesteia.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\n2. Wilhelm Traugott Krug (1770\u20131842)<\/strong><\/h5>\n\n\n\n\u00a7. Krug este un filosof pe care to\u021bi istoricii \u00eel consider\u0103 modest. Nici \u00een timpul vie\u021bii nu s-a bucurat de reputa\u021bia unui filosof important, \u00eens\u0103 era foarte cunoscut ca autor de scrieri populare. Ast\u0103zi, \u00eel \u00eent\u00e2lnim cel mult men\u021bionat \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Schelling, c\u0103ruia i-a cerut s\u0103-i \u201ededuc\u0103\u201d din Absolut stiloul cu care scria, \u0219i cu Hegel, care a fost suficient de agasat de aceast\u0103 cerere pentru a-i r\u0103spunde \u00eentr-un pamflet, \u201eCum \u00een\u021belege sim\u021bul comun filosofia\u201d. Dac\u0103 n-ar fi fost influen\u021ba lui \u00een lumile a doua \u0219i a treia ale filosofiei europene[28]<\/sup><\/a>, \u00een prima jum\u0103tate a secolului al 19-lea, Krug ar fi fost acoperit de uitare complet. \u00cens\u0103 importan\u021ba lui pentru acest col\u021b de lume cu greu ar putea fi subestimat\u0103. Scrierile sale au fost traduse \u00een latin\u0103, maghiar\u0103, greac\u0103, rus\u0103, polonez\u0103, suedez\u0103, rom\u00e2n\u0103 \u0219i au furnizat, nu o dat\u0103, baza \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului filosofic ele\u00admentar \u00een aceste spa\u021bii. C\u0103rui fapt i s-a datorat aceast\u0103 uimitoare popularitate? Foarte probabil, faptului c\u0103 a f\u0103cut accesibil\u0103 \u201efilosofia critic\u0103\u201d multora care \u00eel g\u0103seau pe Kant prea obscur \u0219i dificil. De altfel, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd vine vorba despre Krug se men\u021bio\u00adneaz\u0103, invariabil, c\u0103 a fost \u201esuccesorul lui Kant la K\u00f6nigsberg\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00centr-adev\u0103r, Krug a predat, din 1804 \u00een 1809, la K\u00f6nigsberg, \u00een locul lui Kant, ca\u00adre tocmai murise. Venea de la Frankfurt, unde de\u021binuse primul s\u0103u post de profesor plin (1801\u20131804), dup\u0103 mai mul\u021bi ani \u00een care fusese profesor adjunct la Wittenberg. \u00cen 1809 a plecat la Leipzig, unde a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii, \u201ecatedra lui Kant\u201d fiind ocupa\u00adt\u0103 de Herbart, p\u00e2n\u0103 \u00een 1833. Succed\u00e2ndu-i lui Kant, ai c\u0103rui pantofi erau mult prea mari pentru el, Krug nu a preluat automat \u0219i \u0219tafeta kantianismului sau rolul de scolarh al criticismului; el nu a fost chemat la K\u00f6nigsberg pentru c\u0103 ar fi fost considerat cel mai apt s\u0103 continue munca lui Kant, sau cel mai \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 predea filosofia acestuia, a\u0219a cum se d\u0103 a \u00een\u021belege c\u00e2nd se pomene\u0219te acest fapt biografic, cu care se judec\u0103 geografic \u00een istoria filosofiei. Krug \u00eensu\u0219i, cum am v\u0103zut, nu se considera un kantian veritabil. Avea Krug dreptate, sau preten\u021biile sale la independen\u021b\u0103 filosofic\u0103 erau de\u0219erte?<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Ultimul istoric important care a scris despre Krug este, poate, \u0219i cel mai com\u00adpetent \u00een materie de kantianism: este vorba despre Erich Adickes, care \u00eei consacr\u0103 c\u00e2te\u00adva pagini \u00een celebra German Kantian Bibliography<\/em>[29]<\/sup><\/a>, la aproape o jum\u0103tate de secol de la moarte. Krug \u201eintr\u0103 \u00een r\u00e2ndul f\u0103uritorilor de sistem\u201d cu scrierea sa din 1801, Entwurf eines enuen Organon des Philosophie, oder Versuch \u00fcber die Principien der philosophischen Erkenntniss <\/em>(Schi\u021b\u0103 a unui nou organon al filosofiei, sau cercetare asupra principiilor cunoa\u0219terii filosofice<\/em>).Acolo el formuleaz\u0103 un program filosofic a c\u0103rui prim\u0103 \u2013 \u0219i cea mai original\u0103, deci important\u0103 \u2013 realizare este Fundamentalphilo\u00adsophie <\/em>din 1803. Adickes consider\u0103 c\u0103 preten\u021bia lui Krug de a nu fi fost un kantian \u00een sensul strict al termenului \u201ea fost \u00een principal motivat\u0103 de vanitatea autorului [\u2026]; el a fost f\u0103cut de ea s\u0103 nege c\u0103-i este \u00eendatorat lui Kant \u0219i s\u0103 vorbeasc\u0103 despre un \u2018sistem al lui propriu\u201d[30]<\/sup><\/a>. Dar g\u00e2ndirea lui Krug a fost, \u0219i \u00eenainte de 1801 (c\u00e2nd era un \u201eKantian tolerabil-ortodox\u201d[31]<\/sup><\/a>), \u0219i dup\u0103 aceast\u0103 dat\u0103 \u201ebazat\u0103 \u00een modul cel mai hot\u0103r\u00e2t pe filosofia kantian\u0103\u201d[32]<\/sup><\/a>. Totu\u0219i, admite Adickes, \u201eel nu este un kantian \u00e0 tout prix<\/em>; are curajul opi\u00adniilor private, chiar c\u00e2nd acestea merg contra mare\u0219alului-\u0219ef de la K\u00f6nigsberg\u201d.[33]<\/sup><\/a> Iat\u0103 \u0219i aprecierea general\u0103 a filosofiei lui Krug de c\u0103tre eminentul kantolog german:<\/p>\n\n\n\n\nIdeea lui de baz\u0103 a fost s\u0103 aduc\u0103 filosofia kantian\u0103 pe c\u00e2t se poate de aproape de g\u00e2ndi\u00adrea omului mediu. De aceea el \u00eencearc\u0103 s\u0103 rotunjeasc\u0103 unghiurile ascu\u021bite, de care s-ar putea lovi inteligen\u021ba obi\u0219nuit\u0103; el elimin\u0103 toate paradoxele kantiene \u0219i d\u0103 sistemului \u00een general o form\u0103 mai pu\u021bin strict\u0103 \u0219i un colorit mai pu\u021bin viu, \u2013 astfel \u00eenc\u00e2t chiar vederile care stau cel mai departe de con\u0219tiin\u021ba educat\u0103 medie \u00ee\u0219i pierd mare parte din aparen\u021ba lor surprinz\u0103toare \u0219i stranie. Filosofia lui este o filosofie \u201ead usum Delphini\u201d. Este pre\u00adzentat\u0103 publicului \u00eentr-un stil clar \u0219i echilibrat, care curge ca murmurul voios al unui p\u00e2\u00adr\u00e2u \u00eentr-o vale u\u0219or \u00eenclinat\u0103, guraliv \u0219i neobosit, \u2013 neoferind niciodat\u0103 nici cea mai mi\u00adc\u0103 dificultate min\u021bii cititorului, \u2013 \u0219i, ca \u0219i p\u00e2r\u00e2ul, mai degrab\u0103 ocolind obstacolele dec\u00e2t \u00eenl\u0103tur\u00e2ndu-le.[34]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDin aceast\u0103 evaluare se \u00een\u021belege pentru ce a pl\u0103cut Krug \u0219i pentru ce a convenit foarte bine mi\u0219c\u0103rii spiritului maghiar de dup\u0103 polemica \u00een jurul lui Kant. Direc\u021bia acesteia fiind tocmai \u00eenspre \u00eemp\u0103carea kantianismului cu sim\u021bul comun, filosofia lui Krug a furnizat un model \u0219i materiale de construc\u021bie pentru sistemele domestice.<\/p>\n\n\n\nDar Adickes expediaz\u0103 prea dispre\u021buitor preten\u021bia lui Krug de a avea un sistem propriu \u0219i este pu\u021bin prea zelos \u00een a reduce \u201esintetismul transcendental\u201d al lui Krug la o reformulare pedant\u0103 \u0219i popular\u0103 a filosofiei lui Kant, chiar cu pre\u021bul de a diminua im\u00adportan\u021ba propriilor observa\u021bii. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 filosofia kantian\u0103 este reformulat\u0103 \u0219i resistematizat\u0103 \u00een sistemul lui Krug \u0219i c\u0103 acest sistem este construit \u00een mare parte cu prefabricate kantiene. \u00cens\u0103 filosofema central\u0103 nu este kantian\u0103. De altfel, nu exist\u0103 un consens printre istoricii filosofiei asupra pozi\u021biei lui Krug. Dintre cei mai vechi, unii \u00eel consider\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, ca apar\u021bin\u00e2nd \u0219colii lui Kant.[35]<\/sup><\/a> \u00cenc\u0103 unii, ca dezvolt\u00e2nd filosofia critic\u0103.[36]<\/sup><\/a> Al\u021bii, \u00een schimb, \u00eel trec printre \u201esemi-kantieni\u201d[37]<\/sup><\/a>, recunosc\u00e2nd influen\u021ba lui Jacobi asupra lui. \u00cenc\u0103 al\u021bii, f\u0103c\u00e2nd din aceast\u0103 influen\u021b\u0103 factorul cardinal, \u00eel \u00eencadreaz\u0103 printre adep\u021bii \u201efilosofiei credin\u021bei\u201d a lui Jacobi[38]<\/sup><\/a> sau printre \u201emistici\u201d[39]<\/sup><\/a>. Sunt \u0219i unii care \u00eei atribuie un sincretism dogmatisto-idealist.[40]<\/sup><\/a> Al\u021bii v\u0103d \u00een el un imitator al lui Fichte.[41]<\/sup><\/a> Ion Petrovici scrie \u0219i el c\u0103 \u201eKrug [\u2026] \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea un kantianism alterat cu Fichte \u0219i totodat\u0103 scobor\u00e2t din \u00een\u0103l\u021bimile sale la nivelul bunului sim\u021b comun\u201d.[42]<\/sup><\/a> Dar c\u00e2t mai poate fi numit\u0103 \u201ekantianism\u201d o astfel de concep\u021bie?<\/p>\n\n\n\nComentatori mai recen\u021bi subliniaz\u0103, pe bun\u0103 dreptate, eclectismul<\/em> metodologic al lui Krug \u0219i caracterul non-kantian, uneori chiar prekantian, al unor p\u0103r\u021bi \u00eentregi ale sistemului s\u0103u, e.g. estetica.[43]<\/sup><\/a> Doctrina central\u0103 a lui Krug, elaborat\u0103 \u00een anii 1801\u20131803, singura \u00een care se poate g\u0103si un con\u021binut relativ original, este, \u00een inten\u021bie, dac\u0103 nu \u0219i \u00een realizare, mai apropiat\u0103 de t\u00e2n\u0103rul Schelling, care \u0219i el \u00eel reg\u00e2ndea mai degrab\u0103 pe Fichte dec\u00e2t de Kant. Krug caut\u0103 concilierea idealismului \u0219i realismului, privite ca anti\u00adte\u00adtice, dintr-un punct de vedere superior, cel al \u201esintetismului transcendental\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. S\u0103 examin\u0103m pe scurt doctrina care constituie miezul \u201efilosofiei fundamenta\u00adle\u201d a lui Krug.<\/p>\n\n\n\n\u00cen prima lui scriere sistematic\u0103, Entwurf eines neuen Organon des Philosophie <\/em>(1801), filosoful formuleaz\u0103 o serie de considera\u021bii despre structura sistemului cunoa\u0219\u00adterii filosofice. Aceasta se divide \u00een dou\u0103 sec\u021biuni principale, una speculativ\u0103 \u0219i una moral\u0103 (\u00a78). De aici \u00eemp\u0103r\u021birea filosofiei \u00een teoretic\u0103 \u0219i practic\u0103. Filosofia teoretic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina g\u00e2ndirii (logic\u0103), cea a cunoa\u0219terii \u0219i cea a gustului (\u00a79). Filosofia practic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina dreptului, doctrina virtu\u021bii \u0219i doctrina religiei (\u00a710). Filo\u00adsofia \u00een general se \u00eemparte \u00een pur\u0103 \u0219i aplicat\u0103 (\u00a711).<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 aceste dihotomii c\u00e2t se poate de comune, Krug introduce o nou\u0103 distinc\u021bie, care \u00eei permite s\u0103-\u0219i precizeze mai bine conceptul de sistem filosofic. Filosofia practic\u0103 \u0219i cea moral\u0103, luate \u00eempreun\u0103, constituie ceea ce se poate numi filosofie derivat\u0103, prin contrast cu o filosofie mai \u00eenalt\u0103, care poate fi numit\u0103 filosofie fundamental\u0103 (\u00a712). Prezen\u021ba acestei discipline \u00een sistem este ceea ce caracterizeaz\u0103 g\u00e2ndirea lui. Influen\u021ba acesteia asupra altor filosofi care au contat \u00een spa\u021biul nostru este palpabil\u0103 (e.g. J\u00e1nos Imre). Krug argumenteaz\u0103 pentru necesitatea acestei discipline \u00een felul urm\u0103tor. Filoso\u00adfia teoretic\u0103 \u0219i cea practic\u0103 \u00ee\u0219i au fiecare principiile lor particulare, care sunt diferite, c\u0103ci obiectele acestor filosofii sunt diferite. Dar, \u00een m\u0103sura \u00een care am\u00e2ndou\u0103 sunt filo\u00adsofie, ele trebuie s\u0103 aib\u0103 \u0219i principii comune. A\u0219adar, trebuie s\u0103 existe o filosofie care s\u0103 nu fie nici pur teoretic\u0103, nici pur practic\u0103, ci ambele deodat\u0103 \u0219i care s\u0103 con\u021bin\u0103 prin\u00adcipiile comune ale filosofiei teoretice \u0219i ale celei practice. Aceasta este filosofia funda\u00admental\u0103, sau elementar\u0103, sau arhologia, \u0219tiin\u021ba principiilor filosofiei \u00een genere. Ca \u0219tiin\u00ad\u021b\u0103 a principiilor filosofiei \u00een genere, arhologia este \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 a posibilit\u0103\u021bii filosofiei \u00een genere, adic\u0103 filosofie a filosofiei (cam \u00een acela\u0219i sens, spune el, \u00een care vorbim despre o filosofie a istoriei sau a matematicii). Ea este, afirm\u0103 Krug, autenticul organon al filosofiei, \u0219i nu logica. Elaborarea ulterioar\u0103 a filosofiei fundamentale, \u00een Fundamen\u00adtalphilosophie<\/em>, comport\u0103 o reluare \u0219i dezvoltare a rezultatelor ob\u021binute \u00een Entwurf.<\/em><\/p>\n\n\n\n\u00a7. Aceste considera\u021bii metafilosofice arat\u0103 c\u0103 Krug executa varia\u021biuni pe o tem\u0103 reinholdian\u0103. Reinhold \u00eei fusese profesor la Wittemberg \u0219i \u00eei ar\u0103tase, spune el, limitele filosofiei kantiene. Krug recunoa\u0219te, a\u0219adar, influen\u021ba lui Reinhold, anterioar\u0103 celei a lui Fichte, Schelling \u0219i Jacobi. Reinhold fusese primul titular al unei catedre de \u201efiloso\u00adfie critic\u0103\u201d, unul dintre primii exponen\u021bi ai filosofiei kantiene \u00een universit\u0103\u021bile germane. Pred\u00e2nd aceast\u0103 filosofie, el a ajuns s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli cu privire la fundamentele sale \u0219i la validitatea deduc\u021biilor kantiene. Reinholt \u0219i-a propus s\u0103 reconstruiasc\u0103 filosofia critic\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 din ea o veritabil\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103. Pentru ca filosofia s\u0103 fie \u0219tiin\u021bific\u0103, ea trebuie s\u0103 devin\u0103 sistem<\/em>. Forma \u0219tiin\u021bific\u0103 este forma sistemului, filosofia \u0219tiin\u021bific\u0103 este filosofie sistematic\u0103. Reinhold s-a angajat \u00eentr-o cercetare asupra no\u021biunii de sistem al filosofiei. Orice sistem se sprijin\u0103 pe un singur principiu, din care toate celelalte propo\u00adzi\u021bii filosofice care \u00eel compun trebuie s\u0103 fie \u201ederivabile\u201d (derivarea nu se reduce la de\u00adduc\u021bia formal\u0103, de\u0219i este \u201esilogism\u201d; ea trebuie s\u0103 fie relevant\u0103 din punct de vedere al justific\u0103rii episte\u00admice). Principiul, care este o propozi\u021bie sintetic\u0103<\/em>, trebuie s\u0103 fie auto-evident, \u00eentru\u00adc\u00e2t altfel ar avea nevoie la r\u00e2ndul lui de un alt principiu din care s\u0103 fie derivat.<\/p>\n\n\n\nNoul sistem al filosofiei critice, pe care l-a propus \u0219i ap\u0103rat Reinhold \u00eentre 1789 \u0219i 1797, s-a numit Elementarphilosophie<\/em>. Influen\u021ba acestuia asupra filosofiei germane con\u00adtem\u00adporane a fost \u00eentins\u0103 \u0219i fertil\u0103. Cum s-a spus, \u201eReinhold, prin diseminarea g\u00e2ndi\u00adrii kantiene \u0219i transpunerea aceleia\u0219i g\u00e2ndiri, a oferit at\u00e2t o cale de intrare \u00een filosofia lui Kant, c\u00e2t \u0219i o problematic\u0103 irezistibil\u0103 care le-a servit drept punte filosofilor orien\u00adta\u021bi spre idealism care l-au urmat\u201d.[44]<\/sup><\/a> Fichte \u0219i t\u00e2n\u0103rul Schelling au adoptat problematica lui Reinhold \u0219i au n\u0103zuit s\u0103 dea sisteme care s\u0103 corecteze, s\u0103 extind\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fundeze filosofia critic\u0103. Este evident c\u0103 \u0219i Krug a adoptat problematica lui Reinhold \u0219i c\u0103 a sa Fundamentalphilosophie<\/em> se dore\u0219te o replic\u0103 la Elementarphilo\u00adsophie<\/em> a primului s\u0103u maestru. Dar Krug s-a inspirat \u0219i de la al\u021bi filosofi care \u00eel urmase\u00adr\u0103 pe Reinhold. \u201eSistemul sintetismului transcendental\u201d, a\u0219a cum se subintituleaz\u0103 Fundamentalphilo\u00adsophie<\/em>, este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o \u00eeng\u00e2nare a capitolelor introductive din Sistemul idealis\u00admului transcendental<\/em> (1800) al lui Schelling, care \u00eel reg\u00e2ndea pe Fichte. A\u0219adar Krug este unul dintre numero\u0219ii creatori de sistem din epoca \u201evon Kant bis Hegel\u201d, influen\u021bat de Fichte, a\u0219a cum a ajuns s\u0103 fie, pentru o vreme, \u0219i Reinhold. Krug a propus o filosofie a activit\u0103\u021bii Eului, \u00eens\u0103 a \u021binut s\u0103 se demarce de idealismul tran\u00adscendental (\u00een versiunile lui Fichte \u0219i Schelling), \u00een m\u0103sura \u00een care acesta, f\u0103c\u00e2nd din Eul absolut fundamentul \u0219i limita ultim\u0103 a filosofiei, mergea dincolo de limitele con\u0219ti\u00adin\u021bei, care, pentru Krug, disci\u00adpo\u00adlul lui Reinhold, circumscriu domeniul filosof\u0103rii. Idea\u00adlismul lui Fichte \u0219i Schelling nu este, pentru Krug, transcendental, ci transcendent<\/em>. Idealismul \u0219i realismul, pozi\u021bii antite\u00adtice, devin, numai \u00een cadrul sintetismului, care suprim\u0103 opozi\u021bia lor \u00eentr-o sintez\u0103 mai fundamental\u0103, transcendentale.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\nPrin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\nPrincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
\u00cen toate \u00eentreprinderile ei, ra\u021biunea trebuie s\u0103 se supun\u0103 criticii \u0219i nu poate \u00eempiedica li\u00adbertatea acesteia prin nicio interdic\u021bie, f\u0103r\u0103 a se p\u0103gubi pe sine \u00eens\u0103\u0219i \u0219i f\u0103r\u0103 a-\u0219i atrage b\u0103nuieli sup\u0103r\u0103toare. Aici nimic nu este at\u00e2t de important sub aspectul utilit\u0103\u021bii, nimic at\u00e2t de sf\u00e2nt, \u00eenc\u00e2t s\u0103 se poat\u0103 sustrage acestei anchete scrut\u0103toare \u0219i riguroase, care nu \u021bine seam\u0103 de niciun fel de autoritate personal\u0103. Pe aceast\u0103 libertate se bazeaz\u0103 chiar existen\u021ba ra\u021biunii, care nu are o autoritate dictatorial\u0103, ci a c\u0103rei decizie nu este niciodat\u0103 dec\u00e2t acordul cet\u0103\u021benilor liberi, fiecare din ei av\u00e2nd dreptul s\u0103-\u0219i poat\u0103 exprima f\u0103r\u0103 re\u00adzerve obiec\u021biile, ba chiar veto<\/em>-ul lui.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDisting\u00e2nd \u0219i abstr\u0103g\u00e2nd criticismul de kantianism, devine posibil\u0103 aplicarea conceptului \u00een istoria filosofiei. Filosofia critic\u0103 devine astfel un proiect al \u00eentregii \u201ere\u00adpublici\u201d a filosofilor, care trebuie dezvoltat prin polemica ra\u021bional\u0103 inter pares<\/em>, inclusiv prin critica doctrinelor lui Kant, care nu poate pretinde la vreo autoritate personal\u0103 particular\u0103. Aceast\u0103 critic\u0103 a kantianismului este chiar necesar\u0103, pentru a-l \u00eempiedica s\u0103 se transforme \u00eentr-un nou dogmatism. Este astfel posibil pentru un filosof s\u0103 fie deopo\u00adtriv\u0103 criticist \u0219i anti-kantian. Kantianismul \u0219i anti-kantianismul reprezint\u0103, \u00een istoria filosofiei, o antinomie a ra\u021biunii, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ideea de filosofie critic\u0103, care conduce la o redefinire a acesteia.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\n2. Wilhelm Traugott Krug (1770\u20131842)<\/strong><\/h5>\n\n\n\n\u00a7. Krug este un filosof pe care to\u021bi istoricii \u00eel consider\u0103 modest. Nici \u00een timpul vie\u021bii nu s-a bucurat de reputa\u021bia unui filosof important, \u00eens\u0103 era foarte cunoscut ca autor de scrieri populare. Ast\u0103zi, \u00eel \u00eent\u00e2lnim cel mult men\u021bionat \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Schelling, c\u0103ruia i-a cerut s\u0103-i \u201ededuc\u0103\u201d din Absolut stiloul cu care scria, \u0219i cu Hegel, care a fost suficient de agasat de aceast\u0103 cerere pentru a-i r\u0103spunde \u00eentr-un pamflet, \u201eCum \u00een\u021belege sim\u021bul comun filosofia\u201d. Dac\u0103 n-ar fi fost influen\u021ba lui \u00een lumile a doua \u0219i a treia ale filosofiei europene[28]<\/sup><\/a>, \u00een prima jum\u0103tate a secolului al 19-lea, Krug ar fi fost acoperit de uitare complet. \u00cens\u0103 importan\u021ba lui pentru acest col\u021b de lume cu greu ar putea fi subestimat\u0103. Scrierile sale au fost traduse \u00een latin\u0103, maghiar\u0103, greac\u0103, rus\u0103, polonez\u0103, suedez\u0103, rom\u00e2n\u0103 \u0219i au furnizat, nu o dat\u0103, baza \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului filosofic ele\u00admentar \u00een aceste spa\u021bii. C\u0103rui fapt i s-a datorat aceast\u0103 uimitoare popularitate? Foarte probabil, faptului c\u0103 a f\u0103cut accesibil\u0103 \u201efilosofia critic\u0103\u201d multora care \u00eel g\u0103seau pe Kant prea obscur \u0219i dificil. De altfel, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd vine vorba despre Krug se men\u021bio\u00adneaz\u0103, invariabil, c\u0103 a fost \u201esuccesorul lui Kant la K\u00f6nigsberg\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00centr-adev\u0103r, Krug a predat, din 1804 \u00een 1809, la K\u00f6nigsberg, \u00een locul lui Kant, ca\u00adre tocmai murise. Venea de la Frankfurt, unde de\u021binuse primul s\u0103u post de profesor plin (1801\u20131804), dup\u0103 mai mul\u021bi ani \u00een care fusese profesor adjunct la Wittenberg. \u00cen 1809 a plecat la Leipzig, unde a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii, \u201ecatedra lui Kant\u201d fiind ocupa\u00adt\u0103 de Herbart, p\u00e2n\u0103 \u00een 1833. Succed\u00e2ndu-i lui Kant, ai c\u0103rui pantofi erau mult prea mari pentru el, Krug nu a preluat automat \u0219i \u0219tafeta kantianismului sau rolul de scolarh al criticismului; el nu a fost chemat la K\u00f6nigsberg pentru c\u0103 ar fi fost considerat cel mai apt s\u0103 continue munca lui Kant, sau cel mai \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 predea filosofia acestuia, a\u0219a cum se d\u0103 a \u00een\u021belege c\u00e2nd se pomene\u0219te acest fapt biografic, cu care se judec\u0103 geografic \u00een istoria filosofiei. Krug \u00eensu\u0219i, cum am v\u0103zut, nu se considera un kantian veritabil. Avea Krug dreptate, sau preten\u021biile sale la independen\u021b\u0103 filosofic\u0103 erau de\u0219erte?<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Ultimul istoric important care a scris despre Krug este, poate, \u0219i cel mai com\u00adpetent \u00een materie de kantianism: este vorba despre Erich Adickes, care \u00eei consacr\u0103 c\u00e2te\u00adva pagini \u00een celebra German Kantian Bibliography<\/em>[29]<\/sup><\/a>, la aproape o jum\u0103tate de secol de la moarte. Krug \u201eintr\u0103 \u00een r\u00e2ndul f\u0103uritorilor de sistem\u201d cu scrierea sa din 1801, Entwurf eines enuen Organon des Philosophie, oder Versuch \u00fcber die Principien der philosophischen Erkenntniss <\/em>(Schi\u021b\u0103 a unui nou organon al filosofiei, sau cercetare asupra principiilor cunoa\u0219terii filosofice<\/em>).Acolo el formuleaz\u0103 un program filosofic a c\u0103rui prim\u0103 \u2013 \u0219i cea mai original\u0103, deci important\u0103 \u2013 realizare este Fundamentalphilo\u00adsophie <\/em>din 1803. Adickes consider\u0103 c\u0103 preten\u021bia lui Krug de a nu fi fost un kantian \u00een sensul strict al termenului \u201ea fost \u00een principal motivat\u0103 de vanitatea autorului [\u2026]; el a fost f\u0103cut de ea s\u0103 nege c\u0103-i este \u00eendatorat lui Kant \u0219i s\u0103 vorbeasc\u0103 despre un \u2018sistem al lui propriu\u201d[30]<\/sup><\/a>. Dar g\u00e2ndirea lui Krug a fost, \u0219i \u00eenainte de 1801 (c\u00e2nd era un \u201eKantian tolerabil-ortodox\u201d[31]<\/sup><\/a>), \u0219i dup\u0103 aceast\u0103 dat\u0103 \u201ebazat\u0103 \u00een modul cel mai hot\u0103r\u00e2t pe filosofia kantian\u0103\u201d[32]<\/sup><\/a>. Totu\u0219i, admite Adickes, \u201eel nu este un kantian \u00e0 tout prix<\/em>; are curajul opi\u00adniilor private, chiar c\u00e2nd acestea merg contra mare\u0219alului-\u0219ef de la K\u00f6nigsberg\u201d.[33]<\/sup><\/a> Iat\u0103 \u0219i aprecierea general\u0103 a filosofiei lui Krug de c\u0103tre eminentul kantolog german:<\/p>\n\n\n\n\nIdeea lui de baz\u0103 a fost s\u0103 aduc\u0103 filosofia kantian\u0103 pe c\u00e2t se poate de aproape de g\u00e2ndi\u00adrea omului mediu. De aceea el \u00eencearc\u0103 s\u0103 rotunjeasc\u0103 unghiurile ascu\u021bite, de care s-ar putea lovi inteligen\u021ba obi\u0219nuit\u0103; el elimin\u0103 toate paradoxele kantiene \u0219i d\u0103 sistemului \u00een general o form\u0103 mai pu\u021bin strict\u0103 \u0219i un colorit mai pu\u021bin viu, \u2013 astfel \u00eenc\u00e2t chiar vederile care stau cel mai departe de con\u0219tiin\u021ba educat\u0103 medie \u00ee\u0219i pierd mare parte din aparen\u021ba lor surprinz\u0103toare \u0219i stranie. Filosofia lui este o filosofie \u201ead usum Delphini\u201d. Este pre\u00adzentat\u0103 publicului \u00eentr-un stil clar \u0219i echilibrat, care curge ca murmurul voios al unui p\u00e2\u00adr\u00e2u \u00eentr-o vale u\u0219or \u00eenclinat\u0103, guraliv \u0219i neobosit, \u2013 neoferind niciodat\u0103 nici cea mai mi\u00adc\u0103 dificultate min\u021bii cititorului, \u2013 \u0219i, ca \u0219i p\u00e2r\u00e2ul, mai degrab\u0103 ocolind obstacolele dec\u00e2t \u00eenl\u0103tur\u00e2ndu-le.[34]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDin aceast\u0103 evaluare se \u00een\u021belege pentru ce a pl\u0103cut Krug \u0219i pentru ce a convenit foarte bine mi\u0219c\u0103rii spiritului maghiar de dup\u0103 polemica \u00een jurul lui Kant. Direc\u021bia acesteia fiind tocmai \u00eenspre \u00eemp\u0103carea kantianismului cu sim\u021bul comun, filosofia lui Krug a furnizat un model \u0219i materiale de construc\u021bie pentru sistemele domestice.<\/p>\n\n\n\nDar Adickes expediaz\u0103 prea dispre\u021buitor preten\u021bia lui Krug de a avea un sistem propriu \u0219i este pu\u021bin prea zelos \u00een a reduce \u201esintetismul transcendental\u201d al lui Krug la o reformulare pedant\u0103 \u0219i popular\u0103 a filosofiei lui Kant, chiar cu pre\u021bul de a diminua im\u00adportan\u021ba propriilor observa\u021bii. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 filosofia kantian\u0103 este reformulat\u0103 \u0219i resistematizat\u0103 \u00een sistemul lui Krug \u0219i c\u0103 acest sistem este construit \u00een mare parte cu prefabricate kantiene. \u00cens\u0103 filosofema central\u0103 nu este kantian\u0103. De altfel, nu exist\u0103 un consens printre istoricii filosofiei asupra pozi\u021biei lui Krug. Dintre cei mai vechi, unii \u00eel consider\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, ca apar\u021bin\u00e2nd \u0219colii lui Kant.[35]<\/sup><\/a> \u00cenc\u0103 unii, ca dezvolt\u00e2nd filosofia critic\u0103.[36]<\/sup><\/a> Al\u021bii, \u00een schimb, \u00eel trec printre \u201esemi-kantieni\u201d[37]<\/sup><\/a>, recunosc\u00e2nd influen\u021ba lui Jacobi asupra lui. \u00cenc\u0103 al\u021bii, f\u0103c\u00e2nd din aceast\u0103 influen\u021b\u0103 factorul cardinal, \u00eel \u00eencadreaz\u0103 printre adep\u021bii \u201efilosofiei credin\u021bei\u201d a lui Jacobi[38]<\/sup><\/a> sau printre \u201emistici\u201d[39]<\/sup><\/a>. Sunt \u0219i unii care \u00eei atribuie un sincretism dogmatisto-idealist.[40]<\/sup><\/a> Al\u021bii v\u0103d \u00een el un imitator al lui Fichte.[41]<\/sup><\/a> Ion Petrovici scrie \u0219i el c\u0103 \u201eKrug [\u2026] \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea un kantianism alterat cu Fichte \u0219i totodat\u0103 scobor\u00e2t din \u00een\u0103l\u021bimile sale la nivelul bunului sim\u021b comun\u201d.[42]<\/sup><\/a> Dar c\u00e2t mai poate fi numit\u0103 \u201ekantianism\u201d o astfel de concep\u021bie?<\/p>\n\n\n\nComentatori mai recen\u021bi subliniaz\u0103, pe bun\u0103 dreptate, eclectismul<\/em> metodologic al lui Krug \u0219i caracterul non-kantian, uneori chiar prekantian, al unor p\u0103r\u021bi \u00eentregi ale sistemului s\u0103u, e.g. estetica.[43]<\/sup><\/a> Doctrina central\u0103 a lui Krug, elaborat\u0103 \u00een anii 1801\u20131803, singura \u00een care se poate g\u0103si un con\u021binut relativ original, este, \u00een inten\u021bie, dac\u0103 nu \u0219i \u00een realizare, mai apropiat\u0103 de t\u00e2n\u0103rul Schelling, care \u0219i el \u00eel reg\u00e2ndea mai degrab\u0103 pe Fichte dec\u00e2t de Kant. Krug caut\u0103 concilierea idealismului \u0219i realismului, privite ca anti\u00adte\u00adtice, dintr-un punct de vedere superior, cel al \u201esintetismului transcendental\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. S\u0103 examin\u0103m pe scurt doctrina care constituie miezul \u201efilosofiei fundamenta\u00adle\u201d a lui Krug.<\/p>\n\n\n\n\u00cen prima lui scriere sistematic\u0103, Entwurf eines neuen Organon des Philosophie <\/em>(1801), filosoful formuleaz\u0103 o serie de considera\u021bii despre structura sistemului cunoa\u0219\u00adterii filosofice. Aceasta se divide \u00een dou\u0103 sec\u021biuni principale, una speculativ\u0103 \u0219i una moral\u0103 (\u00a78). De aici \u00eemp\u0103r\u021birea filosofiei \u00een teoretic\u0103 \u0219i practic\u0103. Filosofia teoretic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina g\u00e2ndirii (logic\u0103), cea a cunoa\u0219terii \u0219i cea a gustului (\u00a79). Filosofia practic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina dreptului, doctrina virtu\u021bii \u0219i doctrina religiei (\u00a710). Filo\u00adsofia \u00een general se \u00eemparte \u00een pur\u0103 \u0219i aplicat\u0103 (\u00a711).<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 aceste dihotomii c\u00e2t se poate de comune, Krug introduce o nou\u0103 distinc\u021bie, care \u00eei permite s\u0103-\u0219i precizeze mai bine conceptul de sistem filosofic. Filosofia practic\u0103 \u0219i cea moral\u0103, luate \u00eempreun\u0103, constituie ceea ce se poate numi filosofie derivat\u0103, prin contrast cu o filosofie mai \u00eenalt\u0103, care poate fi numit\u0103 filosofie fundamental\u0103 (\u00a712). Prezen\u021ba acestei discipline \u00een sistem este ceea ce caracterizeaz\u0103 g\u00e2ndirea lui. Influen\u021ba acesteia asupra altor filosofi care au contat \u00een spa\u021biul nostru este palpabil\u0103 (e.g. J\u00e1nos Imre). Krug argumenteaz\u0103 pentru necesitatea acestei discipline \u00een felul urm\u0103tor. Filoso\u00adfia teoretic\u0103 \u0219i cea practic\u0103 \u00ee\u0219i au fiecare principiile lor particulare, care sunt diferite, c\u0103ci obiectele acestor filosofii sunt diferite. Dar, \u00een m\u0103sura \u00een care am\u00e2ndou\u0103 sunt filo\u00adsofie, ele trebuie s\u0103 aib\u0103 \u0219i principii comune. A\u0219adar, trebuie s\u0103 existe o filosofie care s\u0103 nu fie nici pur teoretic\u0103, nici pur practic\u0103, ci ambele deodat\u0103 \u0219i care s\u0103 con\u021bin\u0103 prin\u00adcipiile comune ale filosofiei teoretice \u0219i ale celei practice. Aceasta este filosofia funda\u00admental\u0103, sau elementar\u0103, sau arhologia, \u0219tiin\u021ba principiilor filosofiei \u00een genere. Ca \u0219tiin\u00ad\u021b\u0103 a principiilor filosofiei \u00een genere, arhologia este \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 a posibilit\u0103\u021bii filosofiei \u00een genere, adic\u0103 filosofie a filosofiei (cam \u00een acela\u0219i sens, spune el, \u00een care vorbim despre o filosofie a istoriei sau a matematicii). Ea este, afirm\u0103 Krug, autenticul organon al filosofiei, \u0219i nu logica. Elaborarea ulterioar\u0103 a filosofiei fundamentale, \u00een Fundamen\u00adtalphilosophie<\/em>, comport\u0103 o reluare \u0219i dezvoltare a rezultatelor ob\u021binute \u00een Entwurf.<\/em><\/p>\n\n\n\n\u00a7. Aceste considera\u021bii metafilosofice arat\u0103 c\u0103 Krug executa varia\u021biuni pe o tem\u0103 reinholdian\u0103. Reinhold \u00eei fusese profesor la Wittemberg \u0219i \u00eei ar\u0103tase, spune el, limitele filosofiei kantiene. Krug recunoa\u0219te, a\u0219adar, influen\u021ba lui Reinhold, anterioar\u0103 celei a lui Fichte, Schelling \u0219i Jacobi. Reinhold fusese primul titular al unei catedre de \u201efiloso\u00adfie critic\u0103\u201d, unul dintre primii exponen\u021bi ai filosofiei kantiene \u00een universit\u0103\u021bile germane. Pred\u00e2nd aceast\u0103 filosofie, el a ajuns s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli cu privire la fundamentele sale \u0219i la validitatea deduc\u021biilor kantiene. Reinholt \u0219i-a propus s\u0103 reconstruiasc\u0103 filosofia critic\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 din ea o veritabil\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103. Pentru ca filosofia s\u0103 fie \u0219tiin\u021bific\u0103, ea trebuie s\u0103 devin\u0103 sistem<\/em>. Forma \u0219tiin\u021bific\u0103 este forma sistemului, filosofia \u0219tiin\u021bific\u0103 este filosofie sistematic\u0103. Reinhold s-a angajat \u00eentr-o cercetare asupra no\u021biunii de sistem al filosofiei. Orice sistem se sprijin\u0103 pe un singur principiu, din care toate celelalte propo\u00adzi\u021bii filosofice care \u00eel compun trebuie s\u0103 fie \u201ederivabile\u201d (derivarea nu se reduce la de\u00adduc\u021bia formal\u0103, de\u0219i este \u201esilogism\u201d; ea trebuie s\u0103 fie relevant\u0103 din punct de vedere al justific\u0103rii episte\u00admice). Principiul, care este o propozi\u021bie sintetic\u0103<\/em>, trebuie s\u0103 fie auto-evident, \u00eentru\u00adc\u00e2t altfel ar avea nevoie la r\u00e2ndul lui de un alt principiu din care s\u0103 fie derivat.<\/p>\n\n\n\nNoul sistem al filosofiei critice, pe care l-a propus \u0219i ap\u0103rat Reinhold \u00eentre 1789 \u0219i 1797, s-a numit Elementarphilosophie<\/em>. Influen\u021ba acestuia asupra filosofiei germane con\u00adtem\u00adporane a fost \u00eentins\u0103 \u0219i fertil\u0103. Cum s-a spus, \u201eReinhold, prin diseminarea g\u00e2ndi\u00adrii kantiene \u0219i transpunerea aceleia\u0219i g\u00e2ndiri, a oferit at\u00e2t o cale de intrare \u00een filosofia lui Kant, c\u00e2t \u0219i o problematic\u0103 irezistibil\u0103 care le-a servit drept punte filosofilor orien\u00adta\u021bi spre idealism care l-au urmat\u201d.[44]<\/sup><\/a> Fichte \u0219i t\u00e2n\u0103rul Schelling au adoptat problematica lui Reinhold \u0219i au n\u0103zuit s\u0103 dea sisteme care s\u0103 corecteze, s\u0103 extind\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fundeze filosofia critic\u0103. Este evident c\u0103 \u0219i Krug a adoptat problematica lui Reinhold \u0219i c\u0103 a sa Fundamentalphilosophie<\/em> se dore\u0219te o replic\u0103 la Elementarphilo\u00adsophie<\/em> a primului s\u0103u maestru. Dar Krug s-a inspirat \u0219i de la al\u021bi filosofi care \u00eel urmase\u00adr\u0103 pe Reinhold. \u201eSistemul sintetismului transcendental\u201d, a\u0219a cum se subintituleaz\u0103 Fundamentalphilo\u00adsophie<\/em>, este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o \u00eeng\u00e2nare a capitolelor introductive din Sistemul idealis\u00admului transcendental<\/em> (1800) al lui Schelling, care \u00eel reg\u00e2ndea pe Fichte. A\u0219adar Krug este unul dintre numero\u0219ii creatori de sistem din epoca \u201evon Kant bis Hegel\u201d, influen\u021bat de Fichte, a\u0219a cum a ajuns s\u0103 fie, pentru o vreme, \u0219i Reinhold. Krug a propus o filosofie a activit\u0103\u021bii Eului, \u00eens\u0103 a \u021binut s\u0103 se demarce de idealismul tran\u00adscendental (\u00een versiunile lui Fichte \u0219i Schelling), \u00een m\u0103sura \u00een care acesta, f\u0103c\u00e2nd din Eul absolut fundamentul \u0219i limita ultim\u0103 a filosofiei, mergea dincolo de limitele con\u0219ti\u00adin\u021bei, care, pentru Krug, disci\u00adpo\u00adlul lui Reinhold, circumscriu domeniul filosof\u0103rii. Idea\u00adlismul lui Fichte \u0219i Schelling nu este, pentru Krug, transcendental, ci transcendent<\/em>. Idealismul \u0219i realismul, pozi\u021bii antite\u00adtice, devin, numai \u00een cadrul sintetismului, care suprim\u0103 opozi\u021bia lor \u00eentr-o sintez\u0103 mai fundamental\u0103, transcendentale.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\nPrin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\nPrincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
Disting\u00e2nd \u0219i abstr\u0103g\u00e2nd criticismul de kantianism, devine posibil\u0103 aplicarea conceptului \u00een istoria filosofiei. Filosofia critic\u0103 devine astfel un proiect al \u00eentregii \u201ere\u00adpublici\u201d a filosofilor, care trebuie dezvoltat prin polemica ra\u021bional\u0103 inter pares<\/em>, inclusiv prin critica doctrinelor lui Kant, care nu poate pretinde la vreo autoritate personal\u0103 particular\u0103. Aceast\u0103 critic\u0103 a kantianismului este chiar necesar\u0103, pentru a-l \u00eempiedica s\u0103 se transforme \u00eentr-un nou dogmatism. Este astfel posibil pentru un filosof s\u0103 fie deopo\u00adtriv\u0103 criticist \u0219i anti-kantian. Kantianismul \u0219i anti-kantianismul reprezint\u0103, \u00een istoria filosofiei, o antinomie a ra\u021biunii, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ideea de filosofie critic\u0103, care conduce la o redefinire a acesteia.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\n2. Wilhelm Traugott Krug (1770\u20131842)<\/strong><\/h5>\n\n\n\n\u00a7. Krug este un filosof pe care to\u021bi istoricii \u00eel consider\u0103 modest. Nici \u00een timpul vie\u021bii nu s-a bucurat de reputa\u021bia unui filosof important, \u00eens\u0103 era foarte cunoscut ca autor de scrieri populare. Ast\u0103zi, \u00eel \u00eent\u00e2lnim cel mult men\u021bionat \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Schelling, c\u0103ruia i-a cerut s\u0103-i \u201ededuc\u0103\u201d din Absolut stiloul cu care scria, \u0219i cu Hegel, care a fost suficient de agasat de aceast\u0103 cerere pentru a-i r\u0103spunde \u00eentr-un pamflet, \u201eCum \u00een\u021belege sim\u021bul comun filosofia\u201d. Dac\u0103 n-ar fi fost influen\u021ba lui \u00een lumile a doua \u0219i a treia ale filosofiei europene[28]<\/sup><\/a>, \u00een prima jum\u0103tate a secolului al 19-lea, Krug ar fi fost acoperit de uitare complet. \u00cens\u0103 importan\u021ba lui pentru acest col\u021b de lume cu greu ar putea fi subestimat\u0103. Scrierile sale au fost traduse \u00een latin\u0103, maghiar\u0103, greac\u0103, rus\u0103, polonez\u0103, suedez\u0103, rom\u00e2n\u0103 \u0219i au furnizat, nu o dat\u0103, baza \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului filosofic ele\u00admentar \u00een aceste spa\u021bii. C\u0103rui fapt i s-a datorat aceast\u0103 uimitoare popularitate? Foarte probabil, faptului c\u0103 a f\u0103cut accesibil\u0103 \u201efilosofia critic\u0103\u201d multora care \u00eel g\u0103seau pe Kant prea obscur \u0219i dificil. De altfel, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd vine vorba despre Krug se men\u021bio\u00adneaz\u0103, invariabil, c\u0103 a fost \u201esuccesorul lui Kant la K\u00f6nigsberg\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00centr-adev\u0103r, Krug a predat, din 1804 \u00een 1809, la K\u00f6nigsberg, \u00een locul lui Kant, ca\u00adre tocmai murise. Venea de la Frankfurt, unde de\u021binuse primul s\u0103u post de profesor plin (1801\u20131804), dup\u0103 mai mul\u021bi ani \u00een care fusese profesor adjunct la Wittenberg. \u00cen 1809 a plecat la Leipzig, unde a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii, \u201ecatedra lui Kant\u201d fiind ocupa\u00adt\u0103 de Herbart, p\u00e2n\u0103 \u00een 1833. Succed\u00e2ndu-i lui Kant, ai c\u0103rui pantofi erau mult prea mari pentru el, Krug nu a preluat automat \u0219i \u0219tafeta kantianismului sau rolul de scolarh al criticismului; el nu a fost chemat la K\u00f6nigsberg pentru c\u0103 ar fi fost considerat cel mai apt s\u0103 continue munca lui Kant, sau cel mai \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 predea filosofia acestuia, a\u0219a cum se d\u0103 a \u00een\u021belege c\u00e2nd se pomene\u0219te acest fapt biografic, cu care se judec\u0103 geografic \u00een istoria filosofiei. Krug \u00eensu\u0219i, cum am v\u0103zut, nu se considera un kantian veritabil. Avea Krug dreptate, sau preten\u021biile sale la independen\u021b\u0103 filosofic\u0103 erau de\u0219erte?<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Ultimul istoric important care a scris despre Krug este, poate, \u0219i cel mai com\u00adpetent \u00een materie de kantianism: este vorba despre Erich Adickes, care \u00eei consacr\u0103 c\u00e2te\u00adva pagini \u00een celebra German Kantian Bibliography<\/em>[29]<\/sup><\/a>, la aproape o jum\u0103tate de secol de la moarte. Krug \u201eintr\u0103 \u00een r\u00e2ndul f\u0103uritorilor de sistem\u201d cu scrierea sa din 1801, Entwurf eines enuen Organon des Philosophie, oder Versuch \u00fcber die Principien der philosophischen Erkenntniss <\/em>(Schi\u021b\u0103 a unui nou organon al filosofiei, sau cercetare asupra principiilor cunoa\u0219terii filosofice<\/em>).Acolo el formuleaz\u0103 un program filosofic a c\u0103rui prim\u0103 \u2013 \u0219i cea mai original\u0103, deci important\u0103 \u2013 realizare este Fundamentalphilo\u00adsophie <\/em>din 1803. Adickes consider\u0103 c\u0103 preten\u021bia lui Krug de a nu fi fost un kantian \u00een sensul strict al termenului \u201ea fost \u00een principal motivat\u0103 de vanitatea autorului [\u2026]; el a fost f\u0103cut de ea s\u0103 nege c\u0103-i este \u00eendatorat lui Kant \u0219i s\u0103 vorbeasc\u0103 despre un \u2018sistem al lui propriu\u201d[30]<\/sup><\/a>. Dar g\u00e2ndirea lui Krug a fost, \u0219i \u00eenainte de 1801 (c\u00e2nd era un \u201eKantian tolerabil-ortodox\u201d[31]<\/sup><\/a>), \u0219i dup\u0103 aceast\u0103 dat\u0103 \u201ebazat\u0103 \u00een modul cel mai hot\u0103r\u00e2t pe filosofia kantian\u0103\u201d[32]<\/sup><\/a>. Totu\u0219i, admite Adickes, \u201eel nu este un kantian \u00e0 tout prix<\/em>; are curajul opi\u00adniilor private, chiar c\u00e2nd acestea merg contra mare\u0219alului-\u0219ef de la K\u00f6nigsberg\u201d.[33]<\/sup><\/a> Iat\u0103 \u0219i aprecierea general\u0103 a filosofiei lui Krug de c\u0103tre eminentul kantolog german:<\/p>\n\n\n\n\nIdeea lui de baz\u0103 a fost s\u0103 aduc\u0103 filosofia kantian\u0103 pe c\u00e2t se poate de aproape de g\u00e2ndi\u00adrea omului mediu. De aceea el \u00eencearc\u0103 s\u0103 rotunjeasc\u0103 unghiurile ascu\u021bite, de care s-ar putea lovi inteligen\u021ba obi\u0219nuit\u0103; el elimin\u0103 toate paradoxele kantiene \u0219i d\u0103 sistemului \u00een general o form\u0103 mai pu\u021bin strict\u0103 \u0219i un colorit mai pu\u021bin viu, \u2013 astfel \u00eenc\u00e2t chiar vederile care stau cel mai departe de con\u0219tiin\u021ba educat\u0103 medie \u00ee\u0219i pierd mare parte din aparen\u021ba lor surprinz\u0103toare \u0219i stranie. Filosofia lui este o filosofie \u201ead usum Delphini\u201d. Este pre\u00adzentat\u0103 publicului \u00eentr-un stil clar \u0219i echilibrat, care curge ca murmurul voios al unui p\u00e2\u00adr\u00e2u \u00eentr-o vale u\u0219or \u00eenclinat\u0103, guraliv \u0219i neobosit, \u2013 neoferind niciodat\u0103 nici cea mai mi\u00adc\u0103 dificultate min\u021bii cititorului, \u2013 \u0219i, ca \u0219i p\u00e2r\u00e2ul, mai degrab\u0103 ocolind obstacolele dec\u00e2t \u00eenl\u0103tur\u00e2ndu-le.[34]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDin aceast\u0103 evaluare se \u00een\u021belege pentru ce a pl\u0103cut Krug \u0219i pentru ce a convenit foarte bine mi\u0219c\u0103rii spiritului maghiar de dup\u0103 polemica \u00een jurul lui Kant. Direc\u021bia acesteia fiind tocmai \u00eenspre \u00eemp\u0103carea kantianismului cu sim\u021bul comun, filosofia lui Krug a furnizat un model \u0219i materiale de construc\u021bie pentru sistemele domestice.<\/p>\n\n\n\nDar Adickes expediaz\u0103 prea dispre\u021buitor preten\u021bia lui Krug de a avea un sistem propriu \u0219i este pu\u021bin prea zelos \u00een a reduce \u201esintetismul transcendental\u201d al lui Krug la o reformulare pedant\u0103 \u0219i popular\u0103 a filosofiei lui Kant, chiar cu pre\u021bul de a diminua im\u00adportan\u021ba propriilor observa\u021bii. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 filosofia kantian\u0103 este reformulat\u0103 \u0219i resistematizat\u0103 \u00een sistemul lui Krug \u0219i c\u0103 acest sistem este construit \u00een mare parte cu prefabricate kantiene. \u00cens\u0103 filosofema central\u0103 nu este kantian\u0103. De altfel, nu exist\u0103 un consens printre istoricii filosofiei asupra pozi\u021biei lui Krug. Dintre cei mai vechi, unii \u00eel consider\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, ca apar\u021bin\u00e2nd \u0219colii lui Kant.[35]<\/sup><\/a> \u00cenc\u0103 unii, ca dezvolt\u00e2nd filosofia critic\u0103.[36]<\/sup><\/a> Al\u021bii, \u00een schimb, \u00eel trec printre \u201esemi-kantieni\u201d[37]<\/sup><\/a>, recunosc\u00e2nd influen\u021ba lui Jacobi asupra lui. \u00cenc\u0103 al\u021bii, f\u0103c\u00e2nd din aceast\u0103 influen\u021b\u0103 factorul cardinal, \u00eel \u00eencadreaz\u0103 printre adep\u021bii \u201efilosofiei credin\u021bei\u201d a lui Jacobi[38]<\/sup><\/a> sau printre \u201emistici\u201d[39]<\/sup><\/a>. Sunt \u0219i unii care \u00eei atribuie un sincretism dogmatisto-idealist.[40]<\/sup><\/a> Al\u021bii v\u0103d \u00een el un imitator al lui Fichte.[41]<\/sup><\/a> Ion Petrovici scrie \u0219i el c\u0103 \u201eKrug [\u2026] \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea un kantianism alterat cu Fichte \u0219i totodat\u0103 scobor\u00e2t din \u00een\u0103l\u021bimile sale la nivelul bunului sim\u021b comun\u201d.[42]<\/sup><\/a> Dar c\u00e2t mai poate fi numit\u0103 \u201ekantianism\u201d o astfel de concep\u021bie?<\/p>\n\n\n\nComentatori mai recen\u021bi subliniaz\u0103, pe bun\u0103 dreptate, eclectismul<\/em> metodologic al lui Krug \u0219i caracterul non-kantian, uneori chiar prekantian, al unor p\u0103r\u021bi \u00eentregi ale sistemului s\u0103u, e.g. estetica.[43]<\/sup><\/a> Doctrina central\u0103 a lui Krug, elaborat\u0103 \u00een anii 1801\u20131803, singura \u00een care se poate g\u0103si un con\u021binut relativ original, este, \u00een inten\u021bie, dac\u0103 nu \u0219i \u00een realizare, mai apropiat\u0103 de t\u00e2n\u0103rul Schelling, care \u0219i el \u00eel reg\u00e2ndea mai degrab\u0103 pe Fichte dec\u00e2t de Kant. Krug caut\u0103 concilierea idealismului \u0219i realismului, privite ca anti\u00adte\u00adtice, dintr-un punct de vedere superior, cel al \u201esintetismului transcendental\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. S\u0103 examin\u0103m pe scurt doctrina care constituie miezul \u201efilosofiei fundamenta\u00adle\u201d a lui Krug.<\/p>\n\n\n\n\u00cen prima lui scriere sistematic\u0103, Entwurf eines neuen Organon des Philosophie <\/em>(1801), filosoful formuleaz\u0103 o serie de considera\u021bii despre structura sistemului cunoa\u0219\u00adterii filosofice. Aceasta se divide \u00een dou\u0103 sec\u021biuni principale, una speculativ\u0103 \u0219i una moral\u0103 (\u00a78). De aici \u00eemp\u0103r\u021birea filosofiei \u00een teoretic\u0103 \u0219i practic\u0103. Filosofia teoretic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina g\u00e2ndirii (logic\u0103), cea a cunoa\u0219terii \u0219i cea a gustului (\u00a79). Filosofia practic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina dreptului, doctrina virtu\u021bii \u0219i doctrina religiei (\u00a710). Filo\u00adsofia \u00een general se \u00eemparte \u00een pur\u0103 \u0219i aplicat\u0103 (\u00a711).<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 aceste dihotomii c\u00e2t se poate de comune, Krug introduce o nou\u0103 distinc\u021bie, care \u00eei permite s\u0103-\u0219i precizeze mai bine conceptul de sistem filosofic. Filosofia practic\u0103 \u0219i cea moral\u0103, luate \u00eempreun\u0103, constituie ceea ce se poate numi filosofie derivat\u0103, prin contrast cu o filosofie mai \u00eenalt\u0103, care poate fi numit\u0103 filosofie fundamental\u0103 (\u00a712). Prezen\u021ba acestei discipline \u00een sistem este ceea ce caracterizeaz\u0103 g\u00e2ndirea lui. Influen\u021ba acesteia asupra altor filosofi care au contat \u00een spa\u021biul nostru este palpabil\u0103 (e.g. J\u00e1nos Imre). Krug argumenteaz\u0103 pentru necesitatea acestei discipline \u00een felul urm\u0103tor. Filoso\u00adfia teoretic\u0103 \u0219i cea practic\u0103 \u00ee\u0219i au fiecare principiile lor particulare, care sunt diferite, c\u0103ci obiectele acestor filosofii sunt diferite. Dar, \u00een m\u0103sura \u00een care am\u00e2ndou\u0103 sunt filo\u00adsofie, ele trebuie s\u0103 aib\u0103 \u0219i principii comune. A\u0219adar, trebuie s\u0103 existe o filosofie care s\u0103 nu fie nici pur teoretic\u0103, nici pur practic\u0103, ci ambele deodat\u0103 \u0219i care s\u0103 con\u021bin\u0103 prin\u00adcipiile comune ale filosofiei teoretice \u0219i ale celei practice. Aceasta este filosofia funda\u00admental\u0103, sau elementar\u0103, sau arhologia, \u0219tiin\u021ba principiilor filosofiei \u00een genere. Ca \u0219tiin\u00ad\u021b\u0103 a principiilor filosofiei \u00een genere, arhologia este \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 a posibilit\u0103\u021bii filosofiei \u00een genere, adic\u0103 filosofie a filosofiei (cam \u00een acela\u0219i sens, spune el, \u00een care vorbim despre o filosofie a istoriei sau a matematicii). Ea este, afirm\u0103 Krug, autenticul organon al filosofiei, \u0219i nu logica. Elaborarea ulterioar\u0103 a filosofiei fundamentale, \u00een Fundamen\u00adtalphilosophie<\/em>, comport\u0103 o reluare \u0219i dezvoltare a rezultatelor ob\u021binute \u00een Entwurf.<\/em><\/p>\n\n\n\n\u00a7. Aceste considera\u021bii metafilosofice arat\u0103 c\u0103 Krug executa varia\u021biuni pe o tem\u0103 reinholdian\u0103. Reinhold \u00eei fusese profesor la Wittemberg \u0219i \u00eei ar\u0103tase, spune el, limitele filosofiei kantiene. Krug recunoa\u0219te, a\u0219adar, influen\u021ba lui Reinhold, anterioar\u0103 celei a lui Fichte, Schelling \u0219i Jacobi. Reinhold fusese primul titular al unei catedre de \u201efiloso\u00adfie critic\u0103\u201d, unul dintre primii exponen\u021bi ai filosofiei kantiene \u00een universit\u0103\u021bile germane. Pred\u00e2nd aceast\u0103 filosofie, el a ajuns s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli cu privire la fundamentele sale \u0219i la validitatea deduc\u021biilor kantiene. Reinholt \u0219i-a propus s\u0103 reconstruiasc\u0103 filosofia critic\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 din ea o veritabil\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103. Pentru ca filosofia s\u0103 fie \u0219tiin\u021bific\u0103, ea trebuie s\u0103 devin\u0103 sistem<\/em>. Forma \u0219tiin\u021bific\u0103 este forma sistemului, filosofia \u0219tiin\u021bific\u0103 este filosofie sistematic\u0103. Reinhold s-a angajat \u00eentr-o cercetare asupra no\u021biunii de sistem al filosofiei. Orice sistem se sprijin\u0103 pe un singur principiu, din care toate celelalte propo\u00adzi\u021bii filosofice care \u00eel compun trebuie s\u0103 fie \u201ederivabile\u201d (derivarea nu se reduce la de\u00adduc\u021bia formal\u0103, de\u0219i este \u201esilogism\u201d; ea trebuie s\u0103 fie relevant\u0103 din punct de vedere al justific\u0103rii episte\u00admice). Principiul, care este o propozi\u021bie sintetic\u0103<\/em>, trebuie s\u0103 fie auto-evident, \u00eentru\u00adc\u00e2t altfel ar avea nevoie la r\u00e2ndul lui de un alt principiu din care s\u0103 fie derivat.<\/p>\n\n\n\nNoul sistem al filosofiei critice, pe care l-a propus \u0219i ap\u0103rat Reinhold \u00eentre 1789 \u0219i 1797, s-a numit Elementarphilosophie<\/em>. Influen\u021ba acestuia asupra filosofiei germane con\u00adtem\u00adporane a fost \u00eentins\u0103 \u0219i fertil\u0103. Cum s-a spus, \u201eReinhold, prin diseminarea g\u00e2ndi\u00adrii kantiene \u0219i transpunerea aceleia\u0219i g\u00e2ndiri, a oferit at\u00e2t o cale de intrare \u00een filosofia lui Kant, c\u00e2t \u0219i o problematic\u0103 irezistibil\u0103 care le-a servit drept punte filosofilor orien\u00adta\u021bi spre idealism care l-au urmat\u201d.[44]<\/sup><\/a> Fichte \u0219i t\u00e2n\u0103rul Schelling au adoptat problematica lui Reinhold \u0219i au n\u0103zuit s\u0103 dea sisteme care s\u0103 corecteze, s\u0103 extind\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fundeze filosofia critic\u0103. Este evident c\u0103 \u0219i Krug a adoptat problematica lui Reinhold \u0219i c\u0103 a sa Fundamentalphilosophie<\/em> se dore\u0219te o replic\u0103 la Elementarphilo\u00adsophie<\/em> a primului s\u0103u maestru. Dar Krug s-a inspirat \u0219i de la al\u021bi filosofi care \u00eel urmase\u00adr\u0103 pe Reinhold. \u201eSistemul sintetismului transcendental\u201d, a\u0219a cum se subintituleaz\u0103 Fundamentalphilo\u00adsophie<\/em>, este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o \u00eeng\u00e2nare a capitolelor introductive din Sistemul idealis\u00admului transcendental<\/em> (1800) al lui Schelling, care \u00eel reg\u00e2ndea pe Fichte. A\u0219adar Krug este unul dintre numero\u0219ii creatori de sistem din epoca \u201evon Kant bis Hegel\u201d, influen\u021bat de Fichte, a\u0219a cum a ajuns s\u0103 fie, pentru o vreme, \u0219i Reinhold. Krug a propus o filosofie a activit\u0103\u021bii Eului, \u00eens\u0103 a \u021binut s\u0103 se demarce de idealismul tran\u00adscendental (\u00een versiunile lui Fichte \u0219i Schelling), \u00een m\u0103sura \u00een care acesta, f\u0103c\u00e2nd din Eul absolut fundamentul \u0219i limita ultim\u0103 a filosofiei, mergea dincolo de limitele con\u0219ti\u00adin\u021bei, care, pentru Krug, disci\u00adpo\u00adlul lui Reinhold, circumscriu domeniul filosof\u0103rii. Idea\u00adlismul lui Fichte \u0219i Schelling nu este, pentru Krug, transcendental, ci transcendent<\/em>. Idealismul \u0219i realismul, pozi\u021bii antite\u00adtice, devin, numai \u00een cadrul sintetismului, care suprim\u0103 opozi\u021bia lor \u00eentr-o sintez\u0103 mai fundamental\u0103, transcendentale.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\nPrin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\nPrincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
\u00a7. Krug este un filosof pe care to\u021bi istoricii \u00eel consider\u0103 modest. Nici \u00een timpul vie\u021bii nu s-a bucurat de reputa\u021bia unui filosof important, \u00eens\u0103 era foarte cunoscut ca autor de scrieri populare. Ast\u0103zi, \u00eel \u00eent\u00e2lnim cel mult men\u021bionat \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Schelling, c\u0103ruia i-a cerut s\u0103-i \u201ededuc\u0103\u201d din Absolut stiloul cu care scria, \u0219i cu Hegel, care a fost suficient de agasat de aceast\u0103 cerere pentru a-i r\u0103spunde \u00eentr-un pamflet, \u201eCum \u00een\u021belege sim\u021bul comun filosofia\u201d. Dac\u0103 n-ar fi fost influen\u021ba lui \u00een lumile a doua \u0219i a treia ale filosofiei europene[28]<\/sup><\/a>, \u00een prima jum\u0103tate a secolului al 19-lea, Krug ar fi fost acoperit de uitare complet. \u00cens\u0103 importan\u021ba lui pentru acest col\u021b de lume cu greu ar putea fi subestimat\u0103. Scrierile sale au fost traduse \u00een latin\u0103, maghiar\u0103, greac\u0103, rus\u0103, polonez\u0103, suedez\u0103, rom\u00e2n\u0103 \u0219i au furnizat, nu o dat\u0103, baza \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului filosofic ele\u00admentar \u00een aceste spa\u021bii. C\u0103rui fapt i s-a datorat aceast\u0103 uimitoare popularitate? Foarte probabil, faptului c\u0103 a f\u0103cut accesibil\u0103 \u201efilosofia critic\u0103\u201d multora care \u00eel g\u0103seau pe Kant prea obscur \u0219i dificil. De altfel, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd vine vorba despre Krug se men\u021bio\u00adneaz\u0103, invariabil, c\u0103 a fost \u201esuccesorul lui Kant la K\u00f6nigsberg\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00centr-adev\u0103r, Krug a predat, din 1804 \u00een 1809, la K\u00f6nigsberg, \u00een locul lui Kant, ca\u00adre tocmai murise. Venea de la Frankfurt, unde de\u021binuse primul s\u0103u post de profesor plin (1801\u20131804), dup\u0103 mai mul\u021bi ani \u00een care fusese profesor adjunct la Wittenberg. \u00cen 1809 a plecat la Leipzig, unde a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii, \u201ecatedra lui Kant\u201d fiind ocupa\u00adt\u0103 de Herbart, p\u00e2n\u0103 \u00een 1833. Succed\u00e2ndu-i lui Kant, ai c\u0103rui pantofi erau mult prea mari pentru el, Krug nu a preluat automat \u0219i \u0219tafeta kantianismului sau rolul de scolarh al criticismului; el nu a fost chemat la K\u00f6nigsberg pentru c\u0103 ar fi fost considerat cel mai apt s\u0103 continue munca lui Kant, sau cel mai \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 predea filosofia acestuia, a\u0219a cum se d\u0103 a \u00een\u021belege c\u00e2nd se pomene\u0219te acest fapt biografic, cu care se judec\u0103 geografic \u00een istoria filosofiei. Krug \u00eensu\u0219i, cum am v\u0103zut, nu se considera un kantian veritabil. Avea Krug dreptate, sau preten\u021biile sale la independen\u021b\u0103 filosofic\u0103 erau de\u0219erte?<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Ultimul istoric important care a scris despre Krug este, poate, \u0219i cel mai com\u00adpetent \u00een materie de kantianism: este vorba despre Erich Adickes, care \u00eei consacr\u0103 c\u00e2te\u00adva pagini \u00een celebra German Kantian Bibliography<\/em>[29]<\/sup><\/a>, la aproape o jum\u0103tate de secol de la moarte. Krug \u201eintr\u0103 \u00een r\u00e2ndul f\u0103uritorilor de sistem\u201d cu scrierea sa din 1801, Entwurf eines enuen Organon des Philosophie, oder Versuch \u00fcber die Principien der philosophischen Erkenntniss <\/em>(Schi\u021b\u0103 a unui nou organon al filosofiei, sau cercetare asupra principiilor cunoa\u0219terii filosofice<\/em>).Acolo el formuleaz\u0103 un program filosofic a c\u0103rui prim\u0103 \u2013 \u0219i cea mai original\u0103, deci important\u0103 \u2013 realizare este Fundamentalphilo\u00adsophie <\/em>din 1803. Adickes consider\u0103 c\u0103 preten\u021bia lui Krug de a nu fi fost un kantian \u00een sensul strict al termenului \u201ea fost \u00een principal motivat\u0103 de vanitatea autorului [\u2026]; el a fost f\u0103cut de ea s\u0103 nege c\u0103-i este \u00eendatorat lui Kant \u0219i s\u0103 vorbeasc\u0103 despre un \u2018sistem al lui propriu\u201d[30]<\/sup><\/a>. Dar g\u00e2ndirea lui Krug a fost, \u0219i \u00eenainte de 1801 (c\u00e2nd era un \u201eKantian tolerabil-ortodox\u201d[31]<\/sup><\/a>), \u0219i dup\u0103 aceast\u0103 dat\u0103 \u201ebazat\u0103 \u00een modul cel mai hot\u0103r\u00e2t pe filosofia kantian\u0103\u201d[32]<\/sup><\/a>. Totu\u0219i, admite Adickes, \u201eel nu este un kantian \u00e0 tout prix<\/em>; are curajul opi\u00adniilor private, chiar c\u00e2nd acestea merg contra mare\u0219alului-\u0219ef de la K\u00f6nigsberg\u201d.[33]<\/sup><\/a> Iat\u0103 \u0219i aprecierea general\u0103 a filosofiei lui Krug de c\u0103tre eminentul kantolog german:<\/p>\n\n\n\n\nIdeea lui de baz\u0103 a fost s\u0103 aduc\u0103 filosofia kantian\u0103 pe c\u00e2t se poate de aproape de g\u00e2ndi\u00adrea omului mediu. De aceea el \u00eencearc\u0103 s\u0103 rotunjeasc\u0103 unghiurile ascu\u021bite, de care s-ar putea lovi inteligen\u021ba obi\u0219nuit\u0103; el elimin\u0103 toate paradoxele kantiene \u0219i d\u0103 sistemului \u00een general o form\u0103 mai pu\u021bin strict\u0103 \u0219i un colorit mai pu\u021bin viu, \u2013 astfel \u00eenc\u00e2t chiar vederile care stau cel mai departe de con\u0219tiin\u021ba educat\u0103 medie \u00ee\u0219i pierd mare parte din aparen\u021ba lor surprinz\u0103toare \u0219i stranie. Filosofia lui este o filosofie \u201ead usum Delphini\u201d. Este pre\u00adzentat\u0103 publicului \u00eentr-un stil clar \u0219i echilibrat, care curge ca murmurul voios al unui p\u00e2\u00adr\u00e2u \u00eentr-o vale u\u0219or \u00eenclinat\u0103, guraliv \u0219i neobosit, \u2013 neoferind niciodat\u0103 nici cea mai mi\u00adc\u0103 dificultate min\u021bii cititorului, \u2013 \u0219i, ca \u0219i p\u00e2r\u00e2ul, mai degrab\u0103 ocolind obstacolele dec\u00e2t \u00eenl\u0103tur\u00e2ndu-le.[34]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDin aceast\u0103 evaluare se \u00een\u021belege pentru ce a pl\u0103cut Krug \u0219i pentru ce a convenit foarte bine mi\u0219c\u0103rii spiritului maghiar de dup\u0103 polemica \u00een jurul lui Kant. Direc\u021bia acesteia fiind tocmai \u00eenspre \u00eemp\u0103carea kantianismului cu sim\u021bul comun, filosofia lui Krug a furnizat un model \u0219i materiale de construc\u021bie pentru sistemele domestice.<\/p>\n\n\n\nDar Adickes expediaz\u0103 prea dispre\u021buitor preten\u021bia lui Krug de a avea un sistem propriu \u0219i este pu\u021bin prea zelos \u00een a reduce \u201esintetismul transcendental\u201d al lui Krug la o reformulare pedant\u0103 \u0219i popular\u0103 a filosofiei lui Kant, chiar cu pre\u021bul de a diminua im\u00adportan\u021ba propriilor observa\u021bii. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 filosofia kantian\u0103 este reformulat\u0103 \u0219i resistematizat\u0103 \u00een sistemul lui Krug \u0219i c\u0103 acest sistem este construit \u00een mare parte cu prefabricate kantiene. \u00cens\u0103 filosofema central\u0103 nu este kantian\u0103. De altfel, nu exist\u0103 un consens printre istoricii filosofiei asupra pozi\u021biei lui Krug. Dintre cei mai vechi, unii \u00eel consider\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, ca apar\u021bin\u00e2nd \u0219colii lui Kant.[35]<\/sup><\/a> \u00cenc\u0103 unii, ca dezvolt\u00e2nd filosofia critic\u0103.[36]<\/sup><\/a> Al\u021bii, \u00een schimb, \u00eel trec printre \u201esemi-kantieni\u201d[37]<\/sup><\/a>, recunosc\u00e2nd influen\u021ba lui Jacobi asupra lui. \u00cenc\u0103 al\u021bii, f\u0103c\u00e2nd din aceast\u0103 influen\u021b\u0103 factorul cardinal, \u00eel \u00eencadreaz\u0103 printre adep\u021bii \u201efilosofiei credin\u021bei\u201d a lui Jacobi[38]<\/sup><\/a> sau printre \u201emistici\u201d[39]<\/sup><\/a>. Sunt \u0219i unii care \u00eei atribuie un sincretism dogmatisto-idealist.[40]<\/sup><\/a> Al\u021bii v\u0103d \u00een el un imitator al lui Fichte.[41]<\/sup><\/a> Ion Petrovici scrie \u0219i el c\u0103 \u201eKrug [\u2026] \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea un kantianism alterat cu Fichte \u0219i totodat\u0103 scobor\u00e2t din \u00een\u0103l\u021bimile sale la nivelul bunului sim\u021b comun\u201d.[42]<\/sup><\/a> Dar c\u00e2t mai poate fi numit\u0103 \u201ekantianism\u201d o astfel de concep\u021bie?<\/p>\n\n\n\nComentatori mai recen\u021bi subliniaz\u0103, pe bun\u0103 dreptate, eclectismul<\/em> metodologic al lui Krug \u0219i caracterul non-kantian, uneori chiar prekantian, al unor p\u0103r\u021bi \u00eentregi ale sistemului s\u0103u, e.g. estetica.[43]<\/sup><\/a> Doctrina central\u0103 a lui Krug, elaborat\u0103 \u00een anii 1801\u20131803, singura \u00een care se poate g\u0103si un con\u021binut relativ original, este, \u00een inten\u021bie, dac\u0103 nu \u0219i \u00een realizare, mai apropiat\u0103 de t\u00e2n\u0103rul Schelling, care \u0219i el \u00eel reg\u00e2ndea mai degrab\u0103 pe Fichte dec\u00e2t de Kant. Krug caut\u0103 concilierea idealismului \u0219i realismului, privite ca anti\u00adte\u00adtice, dintr-un punct de vedere superior, cel al \u201esintetismului transcendental\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. S\u0103 examin\u0103m pe scurt doctrina care constituie miezul \u201efilosofiei fundamenta\u00adle\u201d a lui Krug.<\/p>\n\n\n\n\u00cen prima lui scriere sistematic\u0103, Entwurf eines neuen Organon des Philosophie <\/em>(1801), filosoful formuleaz\u0103 o serie de considera\u021bii despre structura sistemului cunoa\u0219\u00adterii filosofice. Aceasta se divide \u00een dou\u0103 sec\u021biuni principale, una speculativ\u0103 \u0219i una moral\u0103 (\u00a78). De aici \u00eemp\u0103r\u021birea filosofiei \u00een teoretic\u0103 \u0219i practic\u0103. Filosofia teoretic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina g\u00e2ndirii (logic\u0103), cea a cunoa\u0219terii \u0219i cea a gustului (\u00a79). Filosofia practic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina dreptului, doctrina virtu\u021bii \u0219i doctrina religiei (\u00a710). Filo\u00adsofia \u00een general se \u00eemparte \u00een pur\u0103 \u0219i aplicat\u0103 (\u00a711).<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 aceste dihotomii c\u00e2t se poate de comune, Krug introduce o nou\u0103 distinc\u021bie, care \u00eei permite s\u0103-\u0219i precizeze mai bine conceptul de sistem filosofic. Filosofia practic\u0103 \u0219i cea moral\u0103, luate \u00eempreun\u0103, constituie ceea ce se poate numi filosofie derivat\u0103, prin contrast cu o filosofie mai \u00eenalt\u0103, care poate fi numit\u0103 filosofie fundamental\u0103 (\u00a712). Prezen\u021ba acestei discipline \u00een sistem este ceea ce caracterizeaz\u0103 g\u00e2ndirea lui. Influen\u021ba acesteia asupra altor filosofi care au contat \u00een spa\u021biul nostru este palpabil\u0103 (e.g. J\u00e1nos Imre). Krug argumenteaz\u0103 pentru necesitatea acestei discipline \u00een felul urm\u0103tor. Filoso\u00adfia teoretic\u0103 \u0219i cea practic\u0103 \u00ee\u0219i au fiecare principiile lor particulare, care sunt diferite, c\u0103ci obiectele acestor filosofii sunt diferite. Dar, \u00een m\u0103sura \u00een care am\u00e2ndou\u0103 sunt filo\u00adsofie, ele trebuie s\u0103 aib\u0103 \u0219i principii comune. A\u0219adar, trebuie s\u0103 existe o filosofie care s\u0103 nu fie nici pur teoretic\u0103, nici pur practic\u0103, ci ambele deodat\u0103 \u0219i care s\u0103 con\u021bin\u0103 prin\u00adcipiile comune ale filosofiei teoretice \u0219i ale celei practice. Aceasta este filosofia funda\u00admental\u0103, sau elementar\u0103, sau arhologia, \u0219tiin\u021ba principiilor filosofiei \u00een genere. Ca \u0219tiin\u00ad\u021b\u0103 a principiilor filosofiei \u00een genere, arhologia este \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 a posibilit\u0103\u021bii filosofiei \u00een genere, adic\u0103 filosofie a filosofiei (cam \u00een acela\u0219i sens, spune el, \u00een care vorbim despre o filosofie a istoriei sau a matematicii). Ea este, afirm\u0103 Krug, autenticul organon al filosofiei, \u0219i nu logica. Elaborarea ulterioar\u0103 a filosofiei fundamentale, \u00een Fundamen\u00adtalphilosophie<\/em>, comport\u0103 o reluare \u0219i dezvoltare a rezultatelor ob\u021binute \u00een Entwurf.<\/em><\/p>\n\n\n\n\u00a7. Aceste considera\u021bii metafilosofice arat\u0103 c\u0103 Krug executa varia\u021biuni pe o tem\u0103 reinholdian\u0103. Reinhold \u00eei fusese profesor la Wittemberg \u0219i \u00eei ar\u0103tase, spune el, limitele filosofiei kantiene. Krug recunoa\u0219te, a\u0219adar, influen\u021ba lui Reinhold, anterioar\u0103 celei a lui Fichte, Schelling \u0219i Jacobi. Reinhold fusese primul titular al unei catedre de \u201efiloso\u00adfie critic\u0103\u201d, unul dintre primii exponen\u021bi ai filosofiei kantiene \u00een universit\u0103\u021bile germane. Pred\u00e2nd aceast\u0103 filosofie, el a ajuns s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli cu privire la fundamentele sale \u0219i la validitatea deduc\u021biilor kantiene. Reinholt \u0219i-a propus s\u0103 reconstruiasc\u0103 filosofia critic\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 din ea o veritabil\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103. Pentru ca filosofia s\u0103 fie \u0219tiin\u021bific\u0103, ea trebuie s\u0103 devin\u0103 sistem<\/em>. Forma \u0219tiin\u021bific\u0103 este forma sistemului, filosofia \u0219tiin\u021bific\u0103 este filosofie sistematic\u0103. Reinhold s-a angajat \u00eentr-o cercetare asupra no\u021biunii de sistem al filosofiei. Orice sistem se sprijin\u0103 pe un singur principiu, din care toate celelalte propo\u00adzi\u021bii filosofice care \u00eel compun trebuie s\u0103 fie \u201ederivabile\u201d (derivarea nu se reduce la de\u00adduc\u021bia formal\u0103, de\u0219i este \u201esilogism\u201d; ea trebuie s\u0103 fie relevant\u0103 din punct de vedere al justific\u0103rii episte\u00admice). Principiul, care este o propozi\u021bie sintetic\u0103<\/em>, trebuie s\u0103 fie auto-evident, \u00eentru\u00adc\u00e2t altfel ar avea nevoie la r\u00e2ndul lui de un alt principiu din care s\u0103 fie derivat.<\/p>\n\n\n\nNoul sistem al filosofiei critice, pe care l-a propus \u0219i ap\u0103rat Reinhold \u00eentre 1789 \u0219i 1797, s-a numit Elementarphilosophie<\/em>. Influen\u021ba acestuia asupra filosofiei germane con\u00adtem\u00adporane a fost \u00eentins\u0103 \u0219i fertil\u0103. Cum s-a spus, \u201eReinhold, prin diseminarea g\u00e2ndi\u00adrii kantiene \u0219i transpunerea aceleia\u0219i g\u00e2ndiri, a oferit at\u00e2t o cale de intrare \u00een filosofia lui Kant, c\u00e2t \u0219i o problematic\u0103 irezistibil\u0103 care le-a servit drept punte filosofilor orien\u00adta\u021bi spre idealism care l-au urmat\u201d.[44]<\/sup><\/a> Fichte \u0219i t\u00e2n\u0103rul Schelling au adoptat problematica lui Reinhold \u0219i au n\u0103zuit s\u0103 dea sisteme care s\u0103 corecteze, s\u0103 extind\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fundeze filosofia critic\u0103. Este evident c\u0103 \u0219i Krug a adoptat problematica lui Reinhold \u0219i c\u0103 a sa Fundamentalphilosophie<\/em> se dore\u0219te o replic\u0103 la Elementarphilo\u00adsophie<\/em> a primului s\u0103u maestru. Dar Krug s-a inspirat \u0219i de la al\u021bi filosofi care \u00eel urmase\u00adr\u0103 pe Reinhold. \u201eSistemul sintetismului transcendental\u201d, a\u0219a cum se subintituleaz\u0103 Fundamentalphilo\u00adsophie<\/em>, este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o \u00eeng\u00e2nare a capitolelor introductive din Sistemul idealis\u00admului transcendental<\/em> (1800) al lui Schelling, care \u00eel reg\u00e2ndea pe Fichte. A\u0219adar Krug este unul dintre numero\u0219ii creatori de sistem din epoca \u201evon Kant bis Hegel\u201d, influen\u021bat de Fichte, a\u0219a cum a ajuns s\u0103 fie, pentru o vreme, \u0219i Reinhold. Krug a propus o filosofie a activit\u0103\u021bii Eului, \u00eens\u0103 a \u021binut s\u0103 se demarce de idealismul tran\u00adscendental (\u00een versiunile lui Fichte \u0219i Schelling), \u00een m\u0103sura \u00een care acesta, f\u0103c\u00e2nd din Eul absolut fundamentul \u0219i limita ultim\u0103 a filosofiei, mergea dincolo de limitele con\u0219ti\u00adin\u021bei, care, pentru Krug, disci\u00adpo\u00adlul lui Reinhold, circumscriu domeniul filosof\u0103rii. Idea\u00adlismul lui Fichte \u0219i Schelling nu este, pentru Krug, transcendental, ci transcendent<\/em>. Idealismul \u0219i realismul, pozi\u021bii antite\u00adtice, devin, numai \u00een cadrul sintetismului, care suprim\u0103 opozi\u021bia lor \u00eentr-o sintez\u0103 mai fundamental\u0103, transcendentale.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\nPrin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\nPrincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
\u00centr-adev\u0103r, Krug a predat, din 1804 \u00een 1809, la K\u00f6nigsberg, \u00een locul lui Kant, ca\u00adre tocmai murise. Venea de la Frankfurt, unde de\u021binuse primul s\u0103u post de profesor plin (1801\u20131804), dup\u0103 mai mul\u021bi ani \u00een care fusese profesor adjunct la Wittenberg. \u00cen 1809 a plecat la Leipzig, unde a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii, \u201ecatedra lui Kant\u201d fiind ocupa\u00adt\u0103 de Herbart, p\u00e2n\u0103 \u00een 1833. Succed\u00e2ndu-i lui Kant, ai c\u0103rui pantofi erau mult prea mari pentru el, Krug nu a preluat automat \u0219i \u0219tafeta kantianismului sau rolul de scolarh al criticismului; el nu a fost chemat la K\u00f6nigsberg pentru c\u0103 ar fi fost considerat cel mai apt s\u0103 continue munca lui Kant, sau cel mai \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 predea filosofia acestuia, a\u0219a cum se d\u0103 a \u00een\u021belege c\u00e2nd se pomene\u0219te acest fapt biografic, cu care se judec\u0103 geografic \u00een istoria filosofiei. Krug \u00eensu\u0219i, cum am v\u0103zut, nu se considera un kantian veritabil. Avea Krug dreptate, sau preten\u021biile sale la independen\u021b\u0103 filosofic\u0103 erau de\u0219erte?<\/p>\n\n\n\n
\u00a7. Ultimul istoric important care a scris despre Krug este, poate, \u0219i cel mai com\u00adpetent \u00een materie de kantianism: este vorba despre Erich Adickes, care \u00eei consacr\u0103 c\u00e2te\u00adva pagini \u00een celebra German Kantian Bibliography<\/em>[29]<\/sup><\/a>, la aproape o jum\u0103tate de secol de la moarte. Krug \u201eintr\u0103 \u00een r\u00e2ndul f\u0103uritorilor de sistem\u201d cu scrierea sa din 1801, Entwurf eines enuen Organon des Philosophie, oder Versuch \u00fcber die Principien der philosophischen Erkenntniss <\/em>(Schi\u021b\u0103 a unui nou organon al filosofiei, sau cercetare asupra principiilor cunoa\u0219terii filosofice<\/em>).Acolo el formuleaz\u0103 un program filosofic a c\u0103rui prim\u0103 \u2013 \u0219i cea mai original\u0103, deci important\u0103 \u2013 realizare este Fundamentalphilo\u00adsophie <\/em>din 1803. Adickes consider\u0103 c\u0103 preten\u021bia lui Krug de a nu fi fost un kantian \u00een sensul strict al termenului \u201ea fost \u00een principal motivat\u0103 de vanitatea autorului [\u2026]; el a fost f\u0103cut de ea s\u0103 nege c\u0103-i este \u00eendatorat lui Kant \u0219i s\u0103 vorbeasc\u0103 despre un \u2018sistem al lui propriu\u201d[30]<\/sup><\/a>. Dar g\u00e2ndirea lui Krug a fost, \u0219i \u00eenainte de 1801 (c\u00e2nd era un \u201eKantian tolerabil-ortodox\u201d[31]<\/sup><\/a>), \u0219i dup\u0103 aceast\u0103 dat\u0103 \u201ebazat\u0103 \u00een modul cel mai hot\u0103r\u00e2t pe filosofia kantian\u0103\u201d[32]<\/sup><\/a>. Totu\u0219i, admite Adickes, \u201eel nu este un kantian \u00e0 tout prix<\/em>; are curajul opi\u00adniilor private, chiar c\u00e2nd acestea merg contra mare\u0219alului-\u0219ef de la K\u00f6nigsberg\u201d.[33]<\/sup><\/a> Iat\u0103 \u0219i aprecierea general\u0103 a filosofiei lui Krug de c\u0103tre eminentul kantolog german:<\/p>\n\n\n\n\nIdeea lui de baz\u0103 a fost s\u0103 aduc\u0103 filosofia kantian\u0103 pe c\u00e2t se poate de aproape de g\u00e2ndi\u00adrea omului mediu. De aceea el \u00eencearc\u0103 s\u0103 rotunjeasc\u0103 unghiurile ascu\u021bite, de care s-ar putea lovi inteligen\u021ba obi\u0219nuit\u0103; el elimin\u0103 toate paradoxele kantiene \u0219i d\u0103 sistemului \u00een general o form\u0103 mai pu\u021bin strict\u0103 \u0219i un colorit mai pu\u021bin viu, \u2013 astfel \u00eenc\u00e2t chiar vederile care stau cel mai departe de con\u0219tiin\u021ba educat\u0103 medie \u00ee\u0219i pierd mare parte din aparen\u021ba lor surprinz\u0103toare \u0219i stranie. Filosofia lui este o filosofie \u201ead usum Delphini\u201d. Este pre\u00adzentat\u0103 publicului \u00eentr-un stil clar \u0219i echilibrat, care curge ca murmurul voios al unui p\u00e2\u00adr\u00e2u \u00eentr-o vale u\u0219or \u00eenclinat\u0103, guraliv \u0219i neobosit, \u2013 neoferind niciodat\u0103 nici cea mai mi\u00adc\u0103 dificultate min\u021bii cititorului, \u2013 \u0219i, ca \u0219i p\u00e2r\u00e2ul, mai degrab\u0103 ocolind obstacolele dec\u00e2t \u00eenl\u0103tur\u00e2ndu-le.[34]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDin aceast\u0103 evaluare se \u00een\u021belege pentru ce a pl\u0103cut Krug \u0219i pentru ce a convenit foarte bine mi\u0219c\u0103rii spiritului maghiar de dup\u0103 polemica \u00een jurul lui Kant. Direc\u021bia acesteia fiind tocmai \u00eenspre \u00eemp\u0103carea kantianismului cu sim\u021bul comun, filosofia lui Krug a furnizat un model \u0219i materiale de construc\u021bie pentru sistemele domestice.<\/p>\n\n\n\nDar Adickes expediaz\u0103 prea dispre\u021buitor preten\u021bia lui Krug de a avea un sistem propriu \u0219i este pu\u021bin prea zelos \u00een a reduce \u201esintetismul transcendental\u201d al lui Krug la o reformulare pedant\u0103 \u0219i popular\u0103 a filosofiei lui Kant, chiar cu pre\u021bul de a diminua im\u00adportan\u021ba propriilor observa\u021bii. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 filosofia kantian\u0103 este reformulat\u0103 \u0219i resistematizat\u0103 \u00een sistemul lui Krug \u0219i c\u0103 acest sistem este construit \u00een mare parte cu prefabricate kantiene. \u00cens\u0103 filosofema central\u0103 nu este kantian\u0103. De altfel, nu exist\u0103 un consens printre istoricii filosofiei asupra pozi\u021biei lui Krug. Dintre cei mai vechi, unii \u00eel consider\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, ca apar\u021bin\u00e2nd \u0219colii lui Kant.[35]<\/sup><\/a> \u00cenc\u0103 unii, ca dezvolt\u00e2nd filosofia critic\u0103.[36]<\/sup><\/a> Al\u021bii, \u00een schimb, \u00eel trec printre \u201esemi-kantieni\u201d[37]<\/sup><\/a>, recunosc\u00e2nd influen\u021ba lui Jacobi asupra lui. \u00cenc\u0103 al\u021bii, f\u0103c\u00e2nd din aceast\u0103 influen\u021b\u0103 factorul cardinal, \u00eel \u00eencadreaz\u0103 printre adep\u021bii \u201efilosofiei credin\u021bei\u201d a lui Jacobi[38]<\/sup><\/a> sau printre \u201emistici\u201d[39]<\/sup><\/a>. Sunt \u0219i unii care \u00eei atribuie un sincretism dogmatisto-idealist.[40]<\/sup><\/a> Al\u021bii v\u0103d \u00een el un imitator al lui Fichte.[41]<\/sup><\/a> Ion Petrovici scrie \u0219i el c\u0103 \u201eKrug [\u2026] \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea un kantianism alterat cu Fichte \u0219i totodat\u0103 scobor\u00e2t din \u00een\u0103l\u021bimile sale la nivelul bunului sim\u021b comun\u201d.[42]<\/sup><\/a> Dar c\u00e2t mai poate fi numit\u0103 \u201ekantianism\u201d o astfel de concep\u021bie?<\/p>\n\n\n\nComentatori mai recen\u021bi subliniaz\u0103, pe bun\u0103 dreptate, eclectismul<\/em> metodologic al lui Krug \u0219i caracterul non-kantian, uneori chiar prekantian, al unor p\u0103r\u021bi \u00eentregi ale sistemului s\u0103u, e.g. estetica.[43]<\/sup><\/a> Doctrina central\u0103 a lui Krug, elaborat\u0103 \u00een anii 1801\u20131803, singura \u00een care se poate g\u0103si un con\u021binut relativ original, este, \u00een inten\u021bie, dac\u0103 nu \u0219i \u00een realizare, mai apropiat\u0103 de t\u00e2n\u0103rul Schelling, care \u0219i el \u00eel reg\u00e2ndea mai degrab\u0103 pe Fichte dec\u00e2t de Kant. Krug caut\u0103 concilierea idealismului \u0219i realismului, privite ca anti\u00adte\u00adtice, dintr-un punct de vedere superior, cel al \u201esintetismului transcendental\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. S\u0103 examin\u0103m pe scurt doctrina care constituie miezul \u201efilosofiei fundamenta\u00adle\u201d a lui Krug.<\/p>\n\n\n\n\u00cen prima lui scriere sistematic\u0103, Entwurf eines neuen Organon des Philosophie <\/em>(1801), filosoful formuleaz\u0103 o serie de considera\u021bii despre structura sistemului cunoa\u0219\u00adterii filosofice. Aceasta se divide \u00een dou\u0103 sec\u021biuni principale, una speculativ\u0103 \u0219i una moral\u0103 (\u00a78). De aici \u00eemp\u0103r\u021birea filosofiei \u00een teoretic\u0103 \u0219i practic\u0103. Filosofia teoretic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina g\u00e2ndirii (logic\u0103), cea a cunoa\u0219terii \u0219i cea a gustului (\u00a79). Filosofia practic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina dreptului, doctrina virtu\u021bii \u0219i doctrina religiei (\u00a710). Filo\u00adsofia \u00een general se \u00eemparte \u00een pur\u0103 \u0219i aplicat\u0103 (\u00a711).<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 aceste dihotomii c\u00e2t se poate de comune, Krug introduce o nou\u0103 distinc\u021bie, care \u00eei permite s\u0103-\u0219i precizeze mai bine conceptul de sistem filosofic. Filosofia practic\u0103 \u0219i cea moral\u0103, luate \u00eempreun\u0103, constituie ceea ce se poate numi filosofie derivat\u0103, prin contrast cu o filosofie mai \u00eenalt\u0103, care poate fi numit\u0103 filosofie fundamental\u0103 (\u00a712). Prezen\u021ba acestei discipline \u00een sistem este ceea ce caracterizeaz\u0103 g\u00e2ndirea lui. Influen\u021ba acesteia asupra altor filosofi care au contat \u00een spa\u021biul nostru este palpabil\u0103 (e.g. J\u00e1nos Imre). Krug argumenteaz\u0103 pentru necesitatea acestei discipline \u00een felul urm\u0103tor. Filoso\u00adfia teoretic\u0103 \u0219i cea practic\u0103 \u00ee\u0219i au fiecare principiile lor particulare, care sunt diferite, c\u0103ci obiectele acestor filosofii sunt diferite. Dar, \u00een m\u0103sura \u00een care am\u00e2ndou\u0103 sunt filo\u00adsofie, ele trebuie s\u0103 aib\u0103 \u0219i principii comune. A\u0219adar, trebuie s\u0103 existe o filosofie care s\u0103 nu fie nici pur teoretic\u0103, nici pur practic\u0103, ci ambele deodat\u0103 \u0219i care s\u0103 con\u021bin\u0103 prin\u00adcipiile comune ale filosofiei teoretice \u0219i ale celei practice. Aceasta este filosofia funda\u00admental\u0103, sau elementar\u0103, sau arhologia, \u0219tiin\u021ba principiilor filosofiei \u00een genere. Ca \u0219tiin\u00ad\u021b\u0103 a principiilor filosofiei \u00een genere, arhologia este \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 a posibilit\u0103\u021bii filosofiei \u00een genere, adic\u0103 filosofie a filosofiei (cam \u00een acela\u0219i sens, spune el, \u00een care vorbim despre o filosofie a istoriei sau a matematicii). Ea este, afirm\u0103 Krug, autenticul organon al filosofiei, \u0219i nu logica. Elaborarea ulterioar\u0103 a filosofiei fundamentale, \u00een Fundamen\u00adtalphilosophie<\/em>, comport\u0103 o reluare \u0219i dezvoltare a rezultatelor ob\u021binute \u00een Entwurf.<\/em><\/p>\n\n\n\n\u00a7. Aceste considera\u021bii metafilosofice arat\u0103 c\u0103 Krug executa varia\u021biuni pe o tem\u0103 reinholdian\u0103. Reinhold \u00eei fusese profesor la Wittemberg \u0219i \u00eei ar\u0103tase, spune el, limitele filosofiei kantiene. Krug recunoa\u0219te, a\u0219adar, influen\u021ba lui Reinhold, anterioar\u0103 celei a lui Fichte, Schelling \u0219i Jacobi. Reinhold fusese primul titular al unei catedre de \u201efiloso\u00adfie critic\u0103\u201d, unul dintre primii exponen\u021bi ai filosofiei kantiene \u00een universit\u0103\u021bile germane. Pred\u00e2nd aceast\u0103 filosofie, el a ajuns s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli cu privire la fundamentele sale \u0219i la validitatea deduc\u021biilor kantiene. Reinholt \u0219i-a propus s\u0103 reconstruiasc\u0103 filosofia critic\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 din ea o veritabil\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103. Pentru ca filosofia s\u0103 fie \u0219tiin\u021bific\u0103, ea trebuie s\u0103 devin\u0103 sistem<\/em>. Forma \u0219tiin\u021bific\u0103 este forma sistemului, filosofia \u0219tiin\u021bific\u0103 este filosofie sistematic\u0103. Reinhold s-a angajat \u00eentr-o cercetare asupra no\u021biunii de sistem al filosofiei. Orice sistem se sprijin\u0103 pe un singur principiu, din care toate celelalte propo\u00adzi\u021bii filosofice care \u00eel compun trebuie s\u0103 fie \u201ederivabile\u201d (derivarea nu se reduce la de\u00adduc\u021bia formal\u0103, de\u0219i este \u201esilogism\u201d; ea trebuie s\u0103 fie relevant\u0103 din punct de vedere al justific\u0103rii episte\u00admice). Principiul, care este o propozi\u021bie sintetic\u0103<\/em>, trebuie s\u0103 fie auto-evident, \u00eentru\u00adc\u00e2t altfel ar avea nevoie la r\u00e2ndul lui de un alt principiu din care s\u0103 fie derivat.<\/p>\n\n\n\nNoul sistem al filosofiei critice, pe care l-a propus \u0219i ap\u0103rat Reinhold \u00eentre 1789 \u0219i 1797, s-a numit Elementarphilosophie<\/em>. Influen\u021ba acestuia asupra filosofiei germane con\u00adtem\u00adporane a fost \u00eentins\u0103 \u0219i fertil\u0103. Cum s-a spus, \u201eReinhold, prin diseminarea g\u00e2ndi\u00adrii kantiene \u0219i transpunerea aceleia\u0219i g\u00e2ndiri, a oferit at\u00e2t o cale de intrare \u00een filosofia lui Kant, c\u00e2t \u0219i o problematic\u0103 irezistibil\u0103 care le-a servit drept punte filosofilor orien\u00adta\u021bi spre idealism care l-au urmat\u201d.[44]<\/sup><\/a> Fichte \u0219i t\u00e2n\u0103rul Schelling au adoptat problematica lui Reinhold \u0219i au n\u0103zuit s\u0103 dea sisteme care s\u0103 corecteze, s\u0103 extind\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fundeze filosofia critic\u0103. Este evident c\u0103 \u0219i Krug a adoptat problematica lui Reinhold \u0219i c\u0103 a sa Fundamentalphilosophie<\/em> se dore\u0219te o replic\u0103 la Elementarphilo\u00adsophie<\/em> a primului s\u0103u maestru. Dar Krug s-a inspirat \u0219i de la al\u021bi filosofi care \u00eel urmase\u00adr\u0103 pe Reinhold. \u201eSistemul sintetismului transcendental\u201d, a\u0219a cum se subintituleaz\u0103 Fundamentalphilo\u00adsophie<\/em>, este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o \u00eeng\u00e2nare a capitolelor introductive din Sistemul idealis\u00admului transcendental<\/em> (1800) al lui Schelling, care \u00eel reg\u00e2ndea pe Fichte. A\u0219adar Krug este unul dintre numero\u0219ii creatori de sistem din epoca \u201evon Kant bis Hegel\u201d, influen\u021bat de Fichte, a\u0219a cum a ajuns s\u0103 fie, pentru o vreme, \u0219i Reinhold. Krug a propus o filosofie a activit\u0103\u021bii Eului, \u00eens\u0103 a \u021binut s\u0103 se demarce de idealismul tran\u00adscendental (\u00een versiunile lui Fichte \u0219i Schelling), \u00een m\u0103sura \u00een care acesta, f\u0103c\u00e2nd din Eul absolut fundamentul \u0219i limita ultim\u0103 a filosofiei, mergea dincolo de limitele con\u0219ti\u00adin\u021bei, care, pentru Krug, disci\u00adpo\u00adlul lui Reinhold, circumscriu domeniul filosof\u0103rii. Idea\u00adlismul lui Fichte \u0219i Schelling nu este, pentru Krug, transcendental, ci transcendent<\/em>. Idealismul \u0219i realismul, pozi\u021bii antite\u00adtice, devin, numai \u00een cadrul sintetismului, care suprim\u0103 opozi\u021bia lor \u00eentr-o sintez\u0103 mai fundamental\u0103, transcendentale.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\nPrin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\nPrincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
\nIdeea lui de baz\u0103 a fost s\u0103 aduc\u0103 filosofia kantian\u0103 pe c\u00e2t se poate de aproape de g\u00e2ndi\u00adrea omului mediu. De aceea el \u00eencearc\u0103 s\u0103 rotunjeasc\u0103 unghiurile ascu\u021bite, de care s-ar putea lovi inteligen\u021ba obi\u0219nuit\u0103; el elimin\u0103 toate paradoxele kantiene \u0219i d\u0103 sistemului \u00een general o form\u0103 mai pu\u021bin strict\u0103 \u0219i un colorit mai pu\u021bin viu, \u2013 astfel \u00eenc\u00e2t chiar vederile care stau cel mai departe de con\u0219tiin\u021ba educat\u0103 medie \u00ee\u0219i pierd mare parte din aparen\u021ba lor surprinz\u0103toare \u0219i stranie. Filosofia lui este o filosofie \u201ead usum Delphini\u201d. Este pre\u00adzentat\u0103 publicului \u00eentr-un stil clar \u0219i echilibrat, care curge ca murmurul voios al unui p\u00e2\u00adr\u00e2u \u00eentr-o vale u\u0219or \u00eenclinat\u0103, guraliv \u0219i neobosit, \u2013 neoferind niciodat\u0103 nici cea mai mi\u00adc\u0103 dificultate min\u021bii cititorului, \u2013 \u0219i, ca \u0219i p\u00e2r\u00e2ul, mai degrab\u0103 ocolind obstacolele dec\u00e2t \u00eenl\u0103tur\u00e2ndu-le.[34]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDin aceast\u0103 evaluare se \u00een\u021belege pentru ce a pl\u0103cut Krug \u0219i pentru ce a convenit foarte bine mi\u0219c\u0103rii spiritului maghiar de dup\u0103 polemica \u00een jurul lui Kant. Direc\u021bia acesteia fiind tocmai \u00eenspre \u00eemp\u0103carea kantianismului cu sim\u021bul comun, filosofia lui Krug a furnizat un model \u0219i materiale de construc\u021bie pentru sistemele domestice.<\/p>\n\n\n\nDar Adickes expediaz\u0103 prea dispre\u021buitor preten\u021bia lui Krug de a avea un sistem propriu \u0219i este pu\u021bin prea zelos \u00een a reduce \u201esintetismul transcendental\u201d al lui Krug la o reformulare pedant\u0103 \u0219i popular\u0103 a filosofiei lui Kant, chiar cu pre\u021bul de a diminua im\u00adportan\u021ba propriilor observa\u021bii. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 filosofia kantian\u0103 este reformulat\u0103 \u0219i resistematizat\u0103 \u00een sistemul lui Krug \u0219i c\u0103 acest sistem este construit \u00een mare parte cu prefabricate kantiene. \u00cens\u0103 filosofema central\u0103 nu este kantian\u0103. De altfel, nu exist\u0103 un consens printre istoricii filosofiei asupra pozi\u021biei lui Krug. Dintre cei mai vechi, unii \u00eel consider\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, ca apar\u021bin\u00e2nd \u0219colii lui Kant.[35]<\/sup><\/a> \u00cenc\u0103 unii, ca dezvolt\u00e2nd filosofia critic\u0103.[36]<\/sup><\/a> Al\u021bii, \u00een schimb, \u00eel trec printre \u201esemi-kantieni\u201d[37]<\/sup><\/a>, recunosc\u00e2nd influen\u021ba lui Jacobi asupra lui. \u00cenc\u0103 al\u021bii, f\u0103c\u00e2nd din aceast\u0103 influen\u021b\u0103 factorul cardinal, \u00eel \u00eencadreaz\u0103 printre adep\u021bii \u201efilosofiei credin\u021bei\u201d a lui Jacobi[38]<\/sup><\/a> sau printre \u201emistici\u201d[39]<\/sup><\/a>. Sunt \u0219i unii care \u00eei atribuie un sincretism dogmatisto-idealist.[40]<\/sup><\/a> Al\u021bii v\u0103d \u00een el un imitator al lui Fichte.[41]<\/sup><\/a> Ion Petrovici scrie \u0219i el c\u0103 \u201eKrug [\u2026] \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea un kantianism alterat cu Fichte \u0219i totodat\u0103 scobor\u00e2t din \u00een\u0103l\u021bimile sale la nivelul bunului sim\u021b comun\u201d.[42]<\/sup><\/a> Dar c\u00e2t mai poate fi numit\u0103 \u201ekantianism\u201d o astfel de concep\u021bie?<\/p>\n\n\n\nComentatori mai recen\u021bi subliniaz\u0103, pe bun\u0103 dreptate, eclectismul<\/em> metodologic al lui Krug \u0219i caracterul non-kantian, uneori chiar prekantian, al unor p\u0103r\u021bi \u00eentregi ale sistemului s\u0103u, e.g. estetica.[43]<\/sup><\/a> Doctrina central\u0103 a lui Krug, elaborat\u0103 \u00een anii 1801\u20131803, singura \u00een care se poate g\u0103si un con\u021binut relativ original, este, \u00een inten\u021bie, dac\u0103 nu \u0219i \u00een realizare, mai apropiat\u0103 de t\u00e2n\u0103rul Schelling, care \u0219i el \u00eel reg\u00e2ndea mai degrab\u0103 pe Fichte dec\u00e2t de Kant. Krug caut\u0103 concilierea idealismului \u0219i realismului, privite ca anti\u00adte\u00adtice, dintr-un punct de vedere superior, cel al \u201esintetismului transcendental\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. S\u0103 examin\u0103m pe scurt doctrina care constituie miezul \u201efilosofiei fundamenta\u00adle\u201d a lui Krug.<\/p>\n\n\n\n\u00cen prima lui scriere sistematic\u0103, Entwurf eines neuen Organon des Philosophie <\/em>(1801), filosoful formuleaz\u0103 o serie de considera\u021bii despre structura sistemului cunoa\u0219\u00adterii filosofice. Aceasta se divide \u00een dou\u0103 sec\u021biuni principale, una speculativ\u0103 \u0219i una moral\u0103 (\u00a78). De aici \u00eemp\u0103r\u021birea filosofiei \u00een teoretic\u0103 \u0219i practic\u0103. Filosofia teoretic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina g\u00e2ndirii (logic\u0103), cea a cunoa\u0219terii \u0219i cea a gustului (\u00a79). Filosofia practic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina dreptului, doctrina virtu\u021bii \u0219i doctrina religiei (\u00a710). Filo\u00adsofia \u00een general se \u00eemparte \u00een pur\u0103 \u0219i aplicat\u0103 (\u00a711).<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 aceste dihotomii c\u00e2t se poate de comune, Krug introduce o nou\u0103 distinc\u021bie, care \u00eei permite s\u0103-\u0219i precizeze mai bine conceptul de sistem filosofic. Filosofia practic\u0103 \u0219i cea moral\u0103, luate \u00eempreun\u0103, constituie ceea ce se poate numi filosofie derivat\u0103, prin contrast cu o filosofie mai \u00eenalt\u0103, care poate fi numit\u0103 filosofie fundamental\u0103 (\u00a712). Prezen\u021ba acestei discipline \u00een sistem este ceea ce caracterizeaz\u0103 g\u00e2ndirea lui. Influen\u021ba acesteia asupra altor filosofi care au contat \u00een spa\u021biul nostru este palpabil\u0103 (e.g. J\u00e1nos Imre). Krug argumenteaz\u0103 pentru necesitatea acestei discipline \u00een felul urm\u0103tor. Filoso\u00adfia teoretic\u0103 \u0219i cea practic\u0103 \u00ee\u0219i au fiecare principiile lor particulare, care sunt diferite, c\u0103ci obiectele acestor filosofii sunt diferite. Dar, \u00een m\u0103sura \u00een care am\u00e2ndou\u0103 sunt filo\u00adsofie, ele trebuie s\u0103 aib\u0103 \u0219i principii comune. A\u0219adar, trebuie s\u0103 existe o filosofie care s\u0103 nu fie nici pur teoretic\u0103, nici pur practic\u0103, ci ambele deodat\u0103 \u0219i care s\u0103 con\u021bin\u0103 prin\u00adcipiile comune ale filosofiei teoretice \u0219i ale celei practice. Aceasta este filosofia funda\u00admental\u0103, sau elementar\u0103, sau arhologia, \u0219tiin\u021ba principiilor filosofiei \u00een genere. Ca \u0219tiin\u00ad\u021b\u0103 a principiilor filosofiei \u00een genere, arhologia este \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 a posibilit\u0103\u021bii filosofiei \u00een genere, adic\u0103 filosofie a filosofiei (cam \u00een acela\u0219i sens, spune el, \u00een care vorbim despre o filosofie a istoriei sau a matematicii). Ea este, afirm\u0103 Krug, autenticul organon al filosofiei, \u0219i nu logica. Elaborarea ulterioar\u0103 a filosofiei fundamentale, \u00een Fundamen\u00adtalphilosophie<\/em>, comport\u0103 o reluare \u0219i dezvoltare a rezultatelor ob\u021binute \u00een Entwurf.<\/em><\/p>\n\n\n\n\u00a7. Aceste considera\u021bii metafilosofice arat\u0103 c\u0103 Krug executa varia\u021biuni pe o tem\u0103 reinholdian\u0103. Reinhold \u00eei fusese profesor la Wittemberg \u0219i \u00eei ar\u0103tase, spune el, limitele filosofiei kantiene. Krug recunoa\u0219te, a\u0219adar, influen\u021ba lui Reinhold, anterioar\u0103 celei a lui Fichte, Schelling \u0219i Jacobi. Reinhold fusese primul titular al unei catedre de \u201efiloso\u00adfie critic\u0103\u201d, unul dintre primii exponen\u021bi ai filosofiei kantiene \u00een universit\u0103\u021bile germane. Pred\u00e2nd aceast\u0103 filosofie, el a ajuns s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli cu privire la fundamentele sale \u0219i la validitatea deduc\u021biilor kantiene. Reinholt \u0219i-a propus s\u0103 reconstruiasc\u0103 filosofia critic\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 din ea o veritabil\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103. Pentru ca filosofia s\u0103 fie \u0219tiin\u021bific\u0103, ea trebuie s\u0103 devin\u0103 sistem<\/em>. Forma \u0219tiin\u021bific\u0103 este forma sistemului, filosofia \u0219tiin\u021bific\u0103 este filosofie sistematic\u0103. Reinhold s-a angajat \u00eentr-o cercetare asupra no\u021biunii de sistem al filosofiei. Orice sistem se sprijin\u0103 pe un singur principiu, din care toate celelalte propo\u00adzi\u021bii filosofice care \u00eel compun trebuie s\u0103 fie \u201ederivabile\u201d (derivarea nu se reduce la de\u00adduc\u021bia formal\u0103, de\u0219i este \u201esilogism\u201d; ea trebuie s\u0103 fie relevant\u0103 din punct de vedere al justific\u0103rii episte\u00admice). Principiul, care este o propozi\u021bie sintetic\u0103<\/em>, trebuie s\u0103 fie auto-evident, \u00eentru\u00adc\u00e2t altfel ar avea nevoie la r\u00e2ndul lui de un alt principiu din care s\u0103 fie derivat.<\/p>\n\n\n\nNoul sistem al filosofiei critice, pe care l-a propus \u0219i ap\u0103rat Reinhold \u00eentre 1789 \u0219i 1797, s-a numit Elementarphilosophie<\/em>. Influen\u021ba acestuia asupra filosofiei germane con\u00adtem\u00adporane a fost \u00eentins\u0103 \u0219i fertil\u0103. Cum s-a spus, \u201eReinhold, prin diseminarea g\u00e2ndi\u00adrii kantiene \u0219i transpunerea aceleia\u0219i g\u00e2ndiri, a oferit at\u00e2t o cale de intrare \u00een filosofia lui Kant, c\u00e2t \u0219i o problematic\u0103 irezistibil\u0103 care le-a servit drept punte filosofilor orien\u00adta\u021bi spre idealism care l-au urmat\u201d.[44]<\/sup><\/a> Fichte \u0219i t\u00e2n\u0103rul Schelling au adoptat problematica lui Reinhold \u0219i au n\u0103zuit s\u0103 dea sisteme care s\u0103 corecteze, s\u0103 extind\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fundeze filosofia critic\u0103. Este evident c\u0103 \u0219i Krug a adoptat problematica lui Reinhold \u0219i c\u0103 a sa Fundamentalphilosophie<\/em> se dore\u0219te o replic\u0103 la Elementarphilo\u00adsophie<\/em> a primului s\u0103u maestru. Dar Krug s-a inspirat \u0219i de la al\u021bi filosofi care \u00eel urmase\u00adr\u0103 pe Reinhold. \u201eSistemul sintetismului transcendental\u201d, a\u0219a cum se subintituleaz\u0103 Fundamentalphilo\u00adsophie<\/em>, este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o \u00eeng\u00e2nare a capitolelor introductive din Sistemul idealis\u00admului transcendental<\/em> (1800) al lui Schelling, care \u00eel reg\u00e2ndea pe Fichte. A\u0219adar Krug este unul dintre numero\u0219ii creatori de sistem din epoca \u201evon Kant bis Hegel\u201d, influen\u021bat de Fichte, a\u0219a cum a ajuns s\u0103 fie, pentru o vreme, \u0219i Reinhold. Krug a propus o filosofie a activit\u0103\u021bii Eului, \u00eens\u0103 a \u021binut s\u0103 se demarce de idealismul tran\u00adscendental (\u00een versiunile lui Fichte \u0219i Schelling), \u00een m\u0103sura \u00een care acesta, f\u0103c\u00e2nd din Eul absolut fundamentul \u0219i limita ultim\u0103 a filosofiei, mergea dincolo de limitele con\u0219ti\u00adin\u021bei, care, pentru Krug, disci\u00adpo\u00adlul lui Reinhold, circumscriu domeniul filosof\u0103rii. Idea\u00adlismul lui Fichte \u0219i Schelling nu este, pentru Krug, transcendental, ci transcendent<\/em>. Idealismul \u0219i realismul, pozi\u021bii antite\u00adtice, devin, numai \u00een cadrul sintetismului, care suprim\u0103 opozi\u021bia lor \u00eentr-o sintez\u0103 mai fundamental\u0103, transcendentale.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\nPrin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\nPrincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
Ideea lui de baz\u0103 a fost s\u0103 aduc\u0103 filosofia kantian\u0103 pe c\u00e2t se poate de aproape de g\u00e2ndi\u00adrea omului mediu. De aceea el \u00eencearc\u0103 s\u0103 rotunjeasc\u0103 unghiurile ascu\u021bite, de care s-ar putea lovi inteligen\u021ba obi\u0219nuit\u0103; el elimin\u0103 toate paradoxele kantiene \u0219i d\u0103 sistemului \u00een general o form\u0103 mai pu\u021bin strict\u0103 \u0219i un colorit mai pu\u021bin viu, \u2013 astfel \u00eenc\u00e2t chiar vederile care stau cel mai departe de con\u0219tiin\u021ba educat\u0103 medie \u00ee\u0219i pierd mare parte din aparen\u021ba lor surprinz\u0103toare \u0219i stranie. Filosofia lui este o filosofie \u201ead usum Delphini\u201d. Este pre\u00adzentat\u0103 publicului \u00eentr-un stil clar \u0219i echilibrat, care curge ca murmurul voios al unui p\u00e2\u00adr\u00e2u \u00eentr-o vale u\u0219or \u00eenclinat\u0103, guraliv \u0219i neobosit, \u2013 neoferind niciodat\u0103 nici cea mai mi\u00adc\u0103 dificultate min\u021bii cititorului, \u2013 \u0219i, ca \u0219i p\u00e2r\u00e2ul, mai degrab\u0103 ocolind obstacolele dec\u00e2t \u00eenl\u0103tur\u00e2ndu-le.[34]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nDin aceast\u0103 evaluare se \u00een\u021belege pentru ce a pl\u0103cut Krug \u0219i pentru ce a convenit foarte bine mi\u0219c\u0103rii spiritului maghiar de dup\u0103 polemica \u00een jurul lui Kant. Direc\u021bia acesteia fiind tocmai \u00eenspre \u00eemp\u0103carea kantianismului cu sim\u021bul comun, filosofia lui Krug a furnizat un model \u0219i materiale de construc\u021bie pentru sistemele domestice.<\/p>\n\n\n\nDar Adickes expediaz\u0103 prea dispre\u021buitor preten\u021bia lui Krug de a avea un sistem propriu \u0219i este pu\u021bin prea zelos \u00een a reduce \u201esintetismul transcendental\u201d al lui Krug la o reformulare pedant\u0103 \u0219i popular\u0103 a filosofiei lui Kant, chiar cu pre\u021bul de a diminua im\u00adportan\u021ba propriilor observa\u021bii. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 filosofia kantian\u0103 este reformulat\u0103 \u0219i resistematizat\u0103 \u00een sistemul lui Krug \u0219i c\u0103 acest sistem este construit \u00een mare parte cu prefabricate kantiene. \u00cens\u0103 filosofema central\u0103 nu este kantian\u0103. De altfel, nu exist\u0103 un consens printre istoricii filosofiei asupra pozi\u021biei lui Krug. Dintre cei mai vechi, unii \u00eel consider\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, ca apar\u021bin\u00e2nd \u0219colii lui Kant.[35]<\/sup><\/a> \u00cenc\u0103 unii, ca dezvolt\u00e2nd filosofia critic\u0103.[36]<\/sup><\/a> Al\u021bii, \u00een schimb, \u00eel trec printre \u201esemi-kantieni\u201d[37]<\/sup><\/a>, recunosc\u00e2nd influen\u021ba lui Jacobi asupra lui. \u00cenc\u0103 al\u021bii, f\u0103c\u00e2nd din aceast\u0103 influen\u021b\u0103 factorul cardinal, \u00eel \u00eencadreaz\u0103 printre adep\u021bii \u201efilosofiei credin\u021bei\u201d a lui Jacobi[38]<\/sup><\/a> sau printre \u201emistici\u201d[39]<\/sup><\/a>. Sunt \u0219i unii care \u00eei atribuie un sincretism dogmatisto-idealist.[40]<\/sup><\/a> Al\u021bii v\u0103d \u00een el un imitator al lui Fichte.[41]<\/sup><\/a> Ion Petrovici scrie \u0219i el c\u0103 \u201eKrug [\u2026] \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea un kantianism alterat cu Fichte \u0219i totodat\u0103 scobor\u00e2t din \u00een\u0103l\u021bimile sale la nivelul bunului sim\u021b comun\u201d.[42]<\/sup><\/a> Dar c\u00e2t mai poate fi numit\u0103 \u201ekantianism\u201d o astfel de concep\u021bie?<\/p>\n\n\n\nComentatori mai recen\u021bi subliniaz\u0103, pe bun\u0103 dreptate, eclectismul<\/em> metodologic al lui Krug \u0219i caracterul non-kantian, uneori chiar prekantian, al unor p\u0103r\u021bi \u00eentregi ale sistemului s\u0103u, e.g. estetica.[43]<\/sup><\/a> Doctrina central\u0103 a lui Krug, elaborat\u0103 \u00een anii 1801\u20131803, singura \u00een care se poate g\u0103si un con\u021binut relativ original, este, \u00een inten\u021bie, dac\u0103 nu \u0219i \u00een realizare, mai apropiat\u0103 de t\u00e2n\u0103rul Schelling, care \u0219i el \u00eel reg\u00e2ndea mai degrab\u0103 pe Fichte dec\u00e2t de Kant. Krug caut\u0103 concilierea idealismului \u0219i realismului, privite ca anti\u00adte\u00adtice, dintr-un punct de vedere superior, cel al \u201esintetismului transcendental\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. S\u0103 examin\u0103m pe scurt doctrina care constituie miezul \u201efilosofiei fundamenta\u00adle\u201d a lui Krug.<\/p>\n\n\n\n\u00cen prima lui scriere sistematic\u0103, Entwurf eines neuen Organon des Philosophie <\/em>(1801), filosoful formuleaz\u0103 o serie de considera\u021bii despre structura sistemului cunoa\u0219\u00adterii filosofice. Aceasta se divide \u00een dou\u0103 sec\u021biuni principale, una speculativ\u0103 \u0219i una moral\u0103 (\u00a78). De aici \u00eemp\u0103r\u021birea filosofiei \u00een teoretic\u0103 \u0219i practic\u0103. Filosofia teoretic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina g\u00e2ndirii (logic\u0103), cea a cunoa\u0219terii \u0219i cea a gustului (\u00a79). Filosofia practic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina dreptului, doctrina virtu\u021bii \u0219i doctrina religiei (\u00a710). Filo\u00adsofia \u00een general se \u00eemparte \u00een pur\u0103 \u0219i aplicat\u0103 (\u00a711).<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 aceste dihotomii c\u00e2t se poate de comune, Krug introduce o nou\u0103 distinc\u021bie, care \u00eei permite s\u0103-\u0219i precizeze mai bine conceptul de sistem filosofic. Filosofia practic\u0103 \u0219i cea moral\u0103, luate \u00eempreun\u0103, constituie ceea ce se poate numi filosofie derivat\u0103, prin contrast cu o filosofie mai \u00eenalt\u0103, care poate fi numit\u0103 filosofie fundamental\u0103 (\u00a712). Prezen\u021ba acestei discipline \u00een sistem este ceea ce caracterizeaz\u0103 g\u00e2ndirea lui. Influen\u021ba acesteia asupra altor filosofi care au contat \u00een spa\u021biul nostru este palpabil\u0103 (e.g. J\u00e1nos Imre). Krug argumenteaz\u0103 pentru necesitatea acestei discipline \u00een felul urm\u0103tor. Filoso\u00adfia teoretic\u0103 \u0219i cea practic\u0103 \u00ee\u0219i au fiecare principiile lor particulare, care sunt diferite, c\u0103ci obiectele acestor filosofii sunt diferite. Dar, \u00een m\u0103sura \u00een care am\u00e2ndou\u0103 sunt filo\u00adsofie, ele trebuie s\u0103 aib\u0103 \u0219i principii comune. A\u0219adar, trebuie s\u0103 existe o filosofie care s\u0103 nu fie nici pur teoretic\u0103, nici pur practic\u0103, ci ambele deodat\u0103 \u0219i care s\u0103 con\u021bin\u0103 prin\u00adcipiile comune ale filosofiei teoretice \u0219i ale celei practice. Aceasta este filosofia funda\u00admental\u0103, sau elementar\u0103, sau arhologia, \u0219tiin\u021ba principiilor filosofiei \u00een genere. Ca \u0219tiin\u00ad\u021b\u0103 a principiilor filosofiei \u00een genere, arhologia este \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 a posibilit\u0103\u021bii filosofiei \u00een genere, adic\u0103 filosofie a filosofiei (cam \u00een acela\u0219i sens, spune el, \u00een care vorbim despre o filosofie a istoriei sau a matematicii). Ea este, afirm\u0103 Krug, autenticul organon al filosofiei, \u0219i nu logica. Elaborarea ulterioar\u0103 a filosofiei fundamentale, \u00een Fundamen\u00adtalphilosophie<\/em>, comport\u0103 o reluare \u0219i dezvoltare a rezultatelor ob\u021binute \u00een Entwurf.<\/em><\/p>\n\n\n\n\u00a7. Aceste considera\u021bii metafilosofice arat\u0103 c\u0103 Krug executa varia\u021biuni pe o tem\u0103 reinholdian\u0103. Reinhold \u00eei fusese profesor la Wittemberg \u0219i \u00eei ar\u0103tase, spune el, limitele filosofiei kantiene. Krug recunoa\u0219te, a\u0219adar, influen\u021ba lui Reinhold, anterioar\u0103 celei a lui Fichte, Schelling \u0219i Jacobi. Reinhold fusese primul titular al unei catedre de \u201efiloso\u00adfie critic\u0103\u201d, unul dintre primii exponen\u021bi ai filosofiei kantiene \u00een universit\u0103\u021bile germane. Pred\u00e2nd aceast\u0103 filosofie, el a ajuns s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli cu privire la fundamentele sale \u0219i la validitatea deduc\u021biilor kantiene. Reinholt \u0219i-a propus s\u0103 reconstruiasc\u0103 filosofia critic\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 din ea o veritabil\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103. Pentru ca filosofia s\u0103 fie \u0219tiin\u021bific\u0103, ea trebuie s\u0103 devin\u0103 sistem<\/em>. Forma \u0219tiin\u021bific\u0103 este forma sistemului, filosofia \u0219tiin\u021bific\u0103 este filosofie sistematic\u0103. Reinhold s-a angajat \u00eentr-o cercetare asupra no\u021biunii de sistem al filosofiei. Orice sistem se sprijin\u0103 pe un singur principiu, din care toate celelalte propo\u00adzi\u021bii filosofice care \u00eel compun trebuie s\u0103 fie \u201ederivabile\u201d (derivarea nu se reduce la de\u00adduc\u021bia formal\u0103, de\u0219i este \u201esilogism\u201d; ea trebuie s\u0103 fie relevant\u0103 din punct de vedere al justific\u0103rii episte\u00admice). Principiul, care este o propozi\u021bie sintetic\u0103<\/em>, trebuie s\u0103 fie auto-evident, \u00eentru\u00adc\u00e2t altfel ar avea nevoie la r\u00e2ndul lui de un alt principiu din care s\u0103 fie derivat.<\/p>\n\n\n\nNoul sistem al filosofiei critice, pe care l-a propus \u0219i ap\u0103rat Reinhold \u00eentre 1789 \u0219i 1797, s-a numit Elementarphilosophie<\/em>. Influen\u021ba acestuia asupra filosofiei germane con\u00adtem\u00adporane a fost \u00eentins\u0103 \u0219i fertil\u0103. Cum s-a spus, \u201eReinhold, prin diseminarea g\u00e2ndi\u00adrii kantiene \u0219i transpunerea aceleia\u0219i g\u00e2ndiri, a oferit at\u00e2t o cale de intrare \u00een filosofia lui Kant, c\u00e2t \u0219i o problematic\u0103 irezistibil\u0103 care le-a servit drept punte filosofilor orien\u00adta\u021bi spre idealism care l-au urmat\u201d.[44]<\/sup><\/a> Fichte \u0219i t\u00e2n\u0103rul Schelling au adoptat problematica lui Reinhold \u0219i au n\u0103zuit s\u0103 dea sisteme care s\u0103 corecteze, s\u0103 extind\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fundeze filosofia critic\u0103. Este evident c\u0103 \u0219i Krug a adoptat problematica lui Reinhold \u0219i c\u0103 a sa Fundamentalphilosophie<\/em> se dore\u0219te o replic\u0103 la Elementarphilo\u00adsophie<\/em> a primului s\u0103u maestru. Dar Krug s-a inspirat \u0219i de la al\u021bi filosofi care \u00eel urmase\u00adr\u0103 pe Reinhold. \u201eSistemul sintetismului transcendental\u201d, a\u0219a cum se subintituleaz\u0103 Fundamentalphilo\u00adsophie<\/em>, este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o \u00eeng\u00e2nare a capitolelor introductive din Sistemul idealis\u00admului transcendental<\/em> (1800) al lui Schelling, care \u00eel reg\u00e2ndea pe Fichte. A\u0219adar Krug este unul dintre numero\u0219ii creatori de sistem din epoca \u201evon Kant bis Hegel\u201d, influen\u021bat de Fichte, a\u0219a cum a ajuns s\u0103 fie, pentru o vreme, \u0219i Reinhold. Krug a propus o filosofie a activit\u0103\u021bii Eului, \u00eens\u0103 a \u021binut s\u0103 se demarce de idealismul tran\u00adscendental (\u00een versiunile lui Fichte \u0219i Schelling), \u00een m\u0103sura \u00een care acesta, f\u0103c\u00e2nd din Eul absolut fundamentul \u0219i limita ultim\u0103 a filosofiei, mergea dincolo de limitele con\u0219ti\u00adin\u021bei, care, pentru Krug, disci\u00adpo\u00adlul lui Reinhold, circumscriu domeniul filosof\u0103rii. Idea\u00adlismul lui Fichte \u0219i Schelling nu este, pentru Krug, transcendental, ci transcendent<\/em>. Idealismul \u0219i realismul, pozi\u021bii antite\u00adtice, devin, numai \u00een cadrul sintetismului, care suprim\u0103 opozi\u021bia lor \u00eentr-o sintez\u0103 mai fundamental\u0103, transcendentale.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\nPrin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\nPrincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
Din aceast\u0103 evaluare se \u00een\u021belege pentru ce a pl\u0103cut Krug \u0219i pentru ce a convenit foarte bine mi\u0219c\u0103rii spiritului maghiar de dup\u0103 polemica \u00een jurul lui Kant. Direc\u021bia acesteia fiind tocmai \u00eenspre \u00eemp\u0103carea kantianismului cu sim\u021bul comun, filosofia lui Krug a furnizat un model \u0219i materiale de construc\u021bie pentru sistemele domestice.<\/p>\n\n\n\n
Dar Adickes expediaz\u0103 prea dispre\u021buitor preten\u021bia lui Krug de a avea un sistem propriu \u0219i este pu\u021bin prea zelos \u00een a reduce \u201esintetismul transcendental\u201d al lui Krug la o reformulare pedant\u0103 \u0219i popular\u0103 a filosofiei lui Kant, chiar cu pre\u021bul de a diminua im\u00adportan\u021ba propriilor observa\u021bii. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 filosofia kantian\u0103 este reformulat\u0103 \u0219i resistematizat\u0103 \u00een sistemul lui Krug \u0219i c\u0103 acest sistem este construit \u00een mare parte cu prefabricate kantiene. \u00cens\u0103 filosofema central\u0103 nu este kantian\u0103. De altfel, nu exist\u0103 un consens printre istoricii filosofiei asupra pozi\u021biei lui Krug. Dintre cei mai vechi, unii \u00eel consider\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, ca apar\u021bin\u00e2nd \u0219colii lui Kant.[35]<\/sup><\/a> \u00cenc\u0103 unii, ca dezvolt\u00e2nd filosofia critic\u0103.[36]<\/sup><\/a> Al\u021bii, \u00een schimb, \u00eel trec printre \u201esemi-kantieni\u201d[37]<\/sup><\/a>, recunosc\u00e2nd influen\u021ba lui Jacobi asupra lui. \u00cenc\u0103 al\u021bii, f\u0103c\u00e2nd din aceast\u0103 influen\u021b\u0103 factorul cardinal, \u00eel \u00eencadreaz\u0103 printre adep\u021bii \u201efilosofiei credin\u021bei\u201d a lui Jacobi[38]<\/sup><\/a> sau printre \u201emistici\u201d[39]<\/sup><\/a>. Sunt \u0219i unii care \u00eei atribuie un sincretism dogmatisto-idealist.[40]<\/sup><\/a> Al\u021bii v\u0103d \u00een el un imitator al lui Fichte.[41]<\/sup><\/a> Ion Petrovici scrie \u0219i el c\u0103 \u201eKrug [\u2026] \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea un kantianism alterat cu Fichte \u0219i totodat\u0103 scobor\u00e2t din \u00een\u0103l\u021bimile sale la nivelul bunului sim\u021b comun\u201d.[42]<\/sup><\/a> Dar c\u00e2t mai poate fi numit\u0103 \u201ekantianism\u201d o astfel de concep\u021bie?<\/p>\n\n\n\nComentatori mai recen\u021bi subliniaz\u0103, pe bun\u0103 dreptate, eclectismul<\/em> metodologic al lui Krug \u0219i caracterul non-kantian, uneori chiar prekantian, al unor p\u0103r\u021bi \u00eentregi ale sistemului s\u0103u, e.g. estetica.[43]<\/sup><\/a> Doctrina central\u0103 a lui Krug, elaborat\u0103 \u00een anii 1801\u20131803, singura \u00een care se poate g\u0103si un con\u021binut relativ original, este, \u00een inten\u021bie, dac\u0103 nu \u0219i \u00een realizare, mai apropiat\u0103 de t\u00e2n\u0103rul Schelling, care \u0219i el \u00eel reg\u00e2ndea mai degrab\u0103 pe Fichte dec\u00e2t de Kant. Krug caut\u0103 concilierea idealismului \u0219i realismului, privite ca anti\u00adte\u00adtice, dintr-un punct de vedere superior, cel al \u201esintetismului transcendental\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. S\u0103 examin\u0103m pe scurt doctrina care constituie miezul \u201efilosofiei fundamenta\u00adle\u201d a lui Krug.<\/p>\n\n\n\n\u00cen prima lui scriere sistematic\u0103, Entwurf eines neuen Organon des Philosophie <\/em>(1801), filosoful formuleaz\u0103 o serie de considera\u021bii despre structura sistemului cunoa\u0219\u00adterii filosofice. Aceasta se divide \u00een dou\u0103 sec\u021biuni principale, una speculativ\u0103 \u0219i una moral\u0103 (\u00a78). De aici \u00eemp\u0103r\u021birea filosofiei \u00een teoretic\u0103 \u0219i practic\u0103. Filosofia teoretic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina g\u00e2ndirii (logic\u0103), cea a cunoa\u0219terii \u0219i cea a gustului (\u00a79). Filosofia practic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina dreptului, doctrina virtu\u021bii \u0219i doctrina religiei (\u00a710). Filo\u00adsofia \u00een general se \u00eemparte \u00een pur\u0103 \u0219i aplicat\u0103 (\u00a711).<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 aceste dihotomii c\u00e2t se poate de comune, Krug introduce o nou\u0103 distinc\u021bie, care \u00eei permite s\u0103-\u0219i precizeze mai bine conceptul de sistem filosofic. Filosofia practic\u0103 \u0219i cea moral\u0103, luate \u00eempreun\u0103, constituie ceea ce se poate numi filosofie derivat\u0103, prin contrast cu o filosofie mai \u00eenalt\u0103, care poate fi numit\u0103 filosofie fundamental\u0103 (\u00a712). Prezen\u021ba acestei discipline \u00een sistem este ceea ce caracterizeaz\u0103 g\u00e2ndirea lui. Influen\u021ba acesteia asupra altor filosofi care au contat \u00een spa\u021biul nostru este palpabil\u0103 (e.g. J\u00e1nos Imre). Krug argumenteaz\u0103 pentru necesitatea acestei discipline \u00een felul urm\u0103tor. Filoso\u00adfia teoretic\u0103 \u0219i cea practic\u0103 \u00ee\u0219i au fiecare principiile lor particulare, care sunt diferite, c\u0103ci obiectele acestor filosofii sunt diferite. Dar, \u00een m\u0103sura \u00een care am\u00e2ndou\u0103 sunt filo\u00adsofie, ele trebuie s\u0103 aib\u0103 \u0219i principii comune. A\u0219adar, trebuie s\u0103 existe o filosofie care s\u0103 nu fie nici pur teoretic\u0103, nici pur practic\u0103, ci ambele deodat\u0103 \u0219i care s\u0103 con\u021bin\u0103 prin\u00adcipiile comune ale filosofiei teoretice \u0219i ale celei practice. Aceasta este filosofia funda\u00admental\u0103, sau elementar\u0103, sau arhologia, \u0219tiin\u021ba principiilor filosofiei \u00een genere. Ca \u0219tiin\u00ad\u021b\u0103 a principiilor filosofiei \u00een genere, arhologia este \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 a posibilit\u0103\u021bii filosofiei \u00een genere, adic\u0103 filosofie a filosofiei (cam \u00een acela\u0219i sens, spune el, \u00een care vorbim despre o filosofie a istoriei sau a matematicii). Ea este, afirm\u0103 Krug, autenticul organon al filosofiei, \u0219i nu logica. Elaborarea ulterioar\u0103 a filosofiei fundamentale, \u00een Fundamen\u00adtalphilosophie<\/em>, comport\u0103 o reluare \u0219i dezvoltare a rezultatelor ob\u021binute \u00een Entwurf.<\/em><\/p>\n\n\n\n\u00a7. Aceste considera\u021bii metafilosofice arat\u0103 c\u0103 Krug executa varia\u021biuni pe o tem\u0103 reinholdian\u0103. Reinhold \u00eei fusese profesor la Wittemberg \u0219i \u00eei ar\u0103tase, spune el, limitele filosofiei kantiene. Krug recunoa\u0219te, a\u0219adar, influen\u021ba lui Reinhold, anterioar\u0103 celei a lui Fichte, Schelling \u0219i Jacobi. Reinhold fusese primul titular al unei catedre de \u201efiloso\u00adfie critic\u0103\u201d, unul dintre primii exponen\u021bi ai filosofiei kantiene \u00een universit\u0103\u021bile germane. Pred\u00e2nd aceast\u0103 filosofie, el a ajuns s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli cu privire la fundamentele sale \u0219i la validitatea deduc\u021biilor kantiene. Reinholt \u0219i-a propus s\u0103 reconstruiasc\u0103 filosofia critic\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 din ea o veritabil\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103. Pentru ca filosofia s\u0103 fie \u0219tiin\u021bific\u0103, ea trebuie s\u0103 devin\u0103 sistem<\/em>. Forma \u0219tiin\u021bific\u0103 este forma sistemului, filosofia \u0219tiin\u021bific\u0103 este filosofie sistematic\u0103. Reinhold s-a angajat \u00eentr-o cercetare asupra no\u021biunii de sistem al filosofiei. Orice sistem se sprijin\u0103 pe un singur principiu, din care toate celelalte propo\u00adzi\u021bii filosofice care \u00eel compun trebuie s\u0103 fie \u201ederivabile\u201d (derivarea nu se reduce la de\u00adduc\u021bia formal\u0103, de\u0219i este \u201esilogism\u201d; ea trebuie s\u0103 fie relevant\u0103 din punct de vedere al justific\u0103rii episte\u00admice). Principiul, care este o propozi\u021bie sintetic\u0103<\/em>, trebuie s\u0103 fie auto-evident, \u00eentru\u00adc\u00e2t altfel ar avea nevoie la r\u00e2ndul lui de un alt principiu din care s\u0103 fie derivat.<\/p>\n\n\n\nNoul sistem al filosofiei critice, pe care l-a propus \u0219i ap\u0103rat Reinhold \u00eentre 1789 \u0219i 1797, s-a numit Elementarphilosophie<\/em>. Influen\u021ba acestuia asupra filosofiei germane con\u00adtem\u00adporane a fost \u00eentins\u0103 \u0219i fertil\u0103. Cum s-a spus, \u201eReinhold, prin diseminarea g\u00e2ndi\u00adrii kantiene \u0219i transpunerea aceleia\u0219i g\u00e2ndiri, a oferit at\u00e2t o cale de intrare \u00een filosofia lui Kant, c\u00e2t \u0219i o problematic\u0103 irezistibil\u0103 care le-a servit drept punte filosofilor orien\u00adta\u021bi spre idealism care l-au urmat\u201d.[44]<\/sup><\/a> Fichte \u0219i t\u00e2n\u0103rul Schelling au adoptat problematica lui Reinhold \u0219i au n\u0103zuit s\u0103 dea sisteme care s\u0103 corecteze, s\u0103 extind\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fundeze filosofia critic\u0103. Este evident c\u0103 \u0219i Krug a adoptat problematica lui Reinhold \u0219i c\u0103 a sa Fundamentalphilosophie<\/em> se dore\u0219te o replic\u0103 la Elementarphilo\u00adsophie<\/em> a primului s\u0103u maestru. Dar Krug s-a inspirat \u0219i de la al\u021bi filosofi care \u00eel urmase\u00adr\u0103 pe Reinhold. \u201eSistemul sintetismului transcendental\u201d, a\u0219a cum se subintituleaz\u0103 Fundamentalphilo\u00adsophie<\/em>, este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o \u00eeng\u00e2nare a capitolelor introductive din Sistemul idealis\u00admului transcendental<\/em> (1800) al lui Schelling, care \u00eel reg\u00e2ndea pe Fichte. A\u0219adar Krug este unul dintre numero\u0219ii creatori de sistem din epoca \u201evon Kant bis Hegel\u201d, influen\u021bat de Fichte, a\u0219a cum a ajuns s\u0103 fie, pentru o vreme, \u0219i Reinhold. Krug a propus o filosofie a activit\u0103\u021bii Eului, \u00eens\u0103 a \u021binut s\u0103 se demarce de idealismul tran\u00adscendental (\u00een versiunile lui Fichte \u0219i Schelling), \u00een m\u0103sura \u00een care acesta, f\u0103c\u00e2nd din Eul absolut fundamentul \u0219i limita ultim\u0103 a filosofiei, mergea dincolo de limitele con\u0219ti\u00adin\u021bei, care, pentru Krug, disci\u00adpo\u00adlul lui Reinhold, circumscriu domeniul filosof\u0103rii. Idea\u00adlismul lui Fichte \u0219i Schelling nu este, pentru Krug, transcendental, ci transcendent<\/em>. Idealismul \u0219i realismul, pozi\u021bii antite\u00adtice, devin, numai \u00een cadrul sintetismului, care suprim\u0103 opozi\u021bia lor \u00eentr-o sintez\u0103 mai fundamental\u0103, transcendentale.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\nPrin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\nPrincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
Comentatori mai recen\u021bi subliniaz\u0103, pe bun\u0103 dreptate, eclectismul<\/em> metodologic al lui Krug \u0219i caracterul non-kantian, uneori chiar prekantian, al unor p\u0103r\u021bi \u00eentregi ale sistemului s\u0103u, e.g. estetica.[43]<\/sup><\/a> Doctrina central\u0103 a lui Krug, elaborat\u0103 \u00een anii 1801\u20131803, singura \u00een care se poate g\u0103si un con\u021binut relativ original, este, \u00een inten\u021bie, dac\u0103 nu \u0219i \u00een realizare, mai apropiat\u0103 de t\u00e2n\u0103rul Schelling, care \u0219i el \u00eel reg\u00e2ndea mai degrab\u0103 pe Fichte dec\u00e2t de Kant. Krug caut\u0103 concilierea idealismului \u0219i realismului, privite ca anti\u00adte\u00adtice, dintr-un punct de vedere superior, cel al \u201esintetismului transcendental\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. S\u0103 examin\u0103m pe scurt doctrina care constituie miezul \u201efilosofiei fundamenta\u00adle\u201d a lui Krug.<\/p>\n\n\n\n\u00cen prima lui scriere sistematic\u0103, Entwurf eines neuen Organon des Philosophie <\/em>(1801), filosoful formuleaz\u0103 o serie de considera\u021bii despre structura sistemului cunoa\u0219\u00adterii filosofice. Aceasta se divide \u00een dou\u0103 sec\u021biuni principale, una speculativ\u0103 \u0219i una moral\u0103 (\u00a78). De aici \u00eemp\u0103r\u021birea filosofiei \u00een teoretic\u0103 \u0219i practic\u0103. Filosofia teoretic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina g\u00e2ndirii (logic\u0103), cea a cunoa\u0219terii \u0219i cea a gustului (\u00a79). Filosofia practic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina dreptului, doctrina virtu\u021bii \u0219i doctrina religiei (\u00a710). Filo\u00adsofia \u00een general se \u00eemparte \u00een pur\u0103 \u0219i aplicat\u0103 (\u00a711).<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 aceste dihotomii c\u00e2t se poate de comune, Krug introduce o nou\u0103 distinc\u021bie, care \u00eei permite s\u0103-\u0219i precizeze mai bine conceptul de sistem filosofic. Filosofia practic\u0103 \u0219i cea moral\u0103, luate \u00eempreun\u0103, constituie ceea ce se poate numi filosofie derivat\u0103, prin contrast cu o filosofie mai \u00eenalt\u0103, care poate fi numit\u0103 filosofie fundamental\u0103 (\u00a712). Prezen\u021ba acestei discipline \u00een sistem este ceea ce caracterizeaz\u0103 g\u00e2ndirea lui. Influen\u021ba acesteia asupra altor filosofi care au contat \u00een spa\u021biul nostru este palpabil\u0103 (e.g. J\u00e1nos Imre). Krug argumenteaz\u0103 pentru necesitatea acestei discipline \u00een felul urm\u0103tor. Filoso\u00adfia teoretic\u0103 \u0219i cea practic\u0103 \u00ee\u0219i au fiecare principiile lor particulare, care sunt diferite, c\u0103ci obiectele acestor filosofii sunt diferite. Dar, \u00een m\u0103sura \u00een care am\u00e2ndou\u0103 sunt filo\u00adsofie, ele trebuie s\u0103 aib\u0103 \u0219i principii comune. A\u0219adar, trebuie s\u0103 existe o filosofie care s\u0103 nu fie nici pur teoretic\u0103, nici pur practic\u0103, ci ambele deodat\u0103 \u0219i care s\u0103 con\u021bin\u0103 prin\u00adcipiile comune ale filosofiei teoretice \u0219i ale celei practice. Aceasta este filosofia funda\u00admental\u0103, sau elementar\u0103, sau arhologia, \u0219tiin\u021ba principiilor filosofiei \u00een genere. Ca \u0219tiin\u00ad\u021b\u0103 a principiilor filosofiei \u00een genere, arhologia este \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 a posibilit\u0103\u021bii filosofiei \u00een genere, adic\u0103 filosofie a filosofiei (cam \u00een acela\u0219i sens, spune el, \u00een care vorbim despre o filosofie a istoriei sau a matematicii). Ea este, afirm\u0103 Krug, autenticul organon al filosofiei, \u0219i nu logica. Elaborarea ulterioar\u0103 a filosofiei fundamentale, \u00een Fundamen\u00adtalphilosophie<\/em>, comport\u0103 o reluare \u0219i dezvoltare a rezultatelor ob\u021binute \u00een Entwurf.<\/em><\/p>\n\n\n\n\u00a7. Aceste considera\u021bii metafilosofice arat\u0103 c\u0103 Krug executa varia\u021biuni pe o tem\u0103 reinholdian\u0103. Reinhold \u00eei fusese profesor la Wittemberg \u0219i \u00eei ar\u0103tase, spune el, limitele filosofiei kantiene. Krug recunoa\u0219te, a\u0219adar, influen\u021ba lui Reinhold, anterioar\u0103 celei a lui Fichte, Schelling \u0219i Jacobi. Reinhold fusese primul titular al unei catedre de \u201efiloso\u00adfie critic\u0103\u201d, unul dintre primii exponen\u021bi ai filosofiei kantiene \u00een universit\u0103\u021bile germane. Pred\u00e2nd aceast\u0103 filosofie, el a ajuns s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli cu privire la fundamentele sale \u0219i la validitatea deduc\u021biilor kantiene. Reinholt \u0219i-a propus s\u0103 reconstruiasc\u0103 filosofia critic\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 din ea o veritabil\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103. Pentru ca filosofia s\u0103 fie \u0219tiin\u021bific\u0103, ea trebuie s\u0103 devin\u0103 sistem<\/em>. Forma \u0219tiin\u021bific\u0103 este forma sistemului, filosofia \u0219tiin\u021bific\u0103 este filosofie sistematic\u0103. Reinhold s-a angajat \u00eentr-o cercetare asupra no\u021biunii de sistem al filosofiei. Orice sistem se sprijin\u0103 pe un singur principiu, din care toate celelalte propo\u00adzi\u021bii filosofice care \u00eel compun trebuie s\u0103 fie \u201ederivabile\u201d (derivarea nu se reduce la de\u00adduc\u021bia formal\u0103, de\u0219i este \u201esilogism\u201d; ea trebuie s\u0103 fie relevant\u0103 din punct de vedere al justific\u0103rii episte\u00admice). Principiul, care este o propozi\u021bie sintetic\u0103<\/em>, trebuie s\u0103 fie auto-evident, \u00eentru\u00adc\u00e2t altfel ar avea nevoie la r\u00e2ndul lui de un alt principiu din care s\u0103 fie derivat.<\/p>\n\n\n\nNoul sistem al filosofiei critice, pe care l-a propus \u0219i ap\u0103rat Reinhold \u00eentre 1789 \u0219i 1797, s-a numit Elementarphilosophie<\/em>. Influen\u021ba acestuia asupra filosofiei germane con\u00adtem\u00adporane a fost \u00eentins\u0103 \u0219i fertil\u0103. Cum s-a spus, \u201eReinhold, prin diseminarea g\u00e2ndi\u00adrii kantiene \u0219i transpunerea aceleia\u0219i g\u00e2ndiri, a oferit at\u00e2t o cale de intrare \u00een filosofia lui Kant, c\u00e2t \u0219i o problematic\u0103 irezistibil\u0103 care le-a servit drept punte filosofilor orien\u00adta\u021bi spre idealism care l-au urmat\u201d.[44]<\/sup><\/a> Fichte \u0219i t\u00e2n\u0103rul Schelling au adoptat problematica lui Reinhold \u0219i au n\u0103zuit s\u0103 dea sisteme care s\u0103 corecteze, s\u0103 extind\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fundeze filosofia critic\u0103. Este evident c\u0103 \u0219i Krug a adoptat problematica lui Reinhold \u0219i c\u0103 a sa Fundamentalphilosophie<\/em> se dore\u0219te o replic\u0103 la Elementarphilo\u00adsophie<\/em> a primului s\u0103u maestru. Dar Krug s-a inspirat \u0219i de la al\u021bi filosofi care \u00eel urmase\u00adr\u0103 pe Reinhold. \u201eSistemul sintetismului transcendental\u201d, a\u0219a cum se subintituleaz\u0103 Fundamentalphilo\u00adsophie<\/em>, este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o \u00eeng\u00e2nare a capitolelor introductive din Sistemul idealis\u00admului transcendental<\/em> (1800) al lui Schelling, care \u00eel reg\u00e2ndea pe Fichte. A\u0219adar Krug este unul dintre numero\u0219ii creatori de sistem din epoca \u201evon Kant bis Hegel\u201d, influen\u021bat de Fichte, a\u0219a cum a ajuns s\u0103 fie, pentru o vreme, \u0219i Reinhold. Krug a propus o filosofie a activit\u0103\u021bii Eului, \u00eens\u0103 a \u021binut s\u0103 se demarce de idealismul tran\u00adscendental (\u00een versiunile lui Fichte \u0219i Schelling), \u00een m\u0103sura \u00een care acesta, f\u0103c\u00e2nd din Eul absolut fundamentul \u0219i limita ultim\u0103 a filosofiei, mergea dincolo de limitele con\u0219ti\u00adin\u021bei, care, pentru Krug, disci\u00adpo\u00adlul lui Reinhold, circumscriu domeniul filosof\u0103rii. Idea\u00adlismul lui Fichte \u0219i Schelling nu este, pentru Krug, transcendental, ci transcendent<\/em>. Idealismul \u0219i realismul, pozi\u021bii antite\u00adtice, devin, numai \u00een cadrul sintetismului, care suprim\u0103 opozi\u021bia lor \u00eentr-o sintez\u0103 mai fundamental\u0103, transcendentale.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\nPrin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\nPrincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
\u00a7. S\u0103 examin\u0103m pe scurt doctrina care constituie miezul \u201efilosofiei fundamenta\u00adle\u201d a lui Krug.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen prima lui scriere sistematic\u0103, Entwurf eines neuen Organon des Philosophie <\/em>(1801), filosoful formuleaz\u0103 o serie de considera\u021bii despre structura sistemului cunoa\u0219\u00adterii filosofice. Aceasta se divide \u00een dou\u0103 sec\u021biuni principale, una speculativ\u0103 \u0219i una moral\u0103 (\u00a78). De aici \u00eemp\u0103r\u021birea filosofiei \u00een teoretic\u0103 \u0219i practic\u0103. Filosofia teoretic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina g\u00e2ndirii (logic\u0103), cea a cunoa\u0219terii \u0219i cea a gustului (\u00a79). Filosofia practic\u0103 se \u00eemparte \u00een doctrina dreptului, doctrina virtu\u021bii \u0219i doctrina religiei (\u00a710). Filo\u00adsofia \u00een general se \u00eemparte \u00een pur\u0103 \u0219i aplicat\u0103 (\u00a711).<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 aceste dihotomii c\u00e2t se poate de comune, Krug introduce o nou\u0103 distinc\u021bie, care \u00eei permite s\u0103-\u0219i precizeze mai bine conceptul de sistem filosofic. Filosofia practic\u0103 \u0219i cea moral\u0103, luate \u00eempreun\u0103, constituie ceea ce se poate numi filosofie derivat\u0103, prin contrast cu o filosofie mai \u00eenalt\u0103, care poate fi numit\u0103 filosofie fundamental\u0103 (\u00a712). Prezen\u021ba acestei discipline \u00een sistem este ceea ce caracterizeaz\u0103 g\u00e2ndirea lui. Influen\u021ba acesteia asupra altor filosofi care au contat \u00een spa\u021biul nostru este palpabil\u0103 (e.g. J\u00e1nos Imre). Krug argumenteaz\u0103 pentru necesitatea acestei discipline \u00een felul urm\u0103tor. Filoso\u00adfia teoretic\u0103 \u0219i cea practic\u0103 \u00ee\u0219i au fiecare principiile lor particulare, care sunt diferite, c\u0103ci obiectele acestor filosofii sunt diferite. Dar, \u00een m\u0103sura \u00een care am\u00e2ndou\u0103 sunt filo\u00adsofie, ele trebuie s\u0103 aib\u0103 \u0219i principii comune. A\u0219adar, trebuie s\u0103 existe o filosofie care s\u0103 nu fie nici pur teoretic\u0103, nici pur practic\u0103, ci ambele deodat\u0103 \u0219i care s\u0103 con\u021bin\u0103 prin\u00adcipiile comune ale filosofiei teoretice \u0219i ale celei practice. Aceasta este filosofia funda\u00admental\u0103, sau elementar\u0103, sau arhologia, \u0219tiin\u021ba principiilor filosofiei \u00een genere. Ca \u0219tiin\u00ad\u021b\u0103 a principiilor filosofiei \u00een genere, arhologia este \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 a posibilit\u0103\u021bii filosofiei \u00een genere, adic\u0103 filosofie a filosofiei (cam \u00een acela\u0219i sens, spune el, \u00een care vorbim despre o filosofie a istoriei sau a matematicii). Ea este, afirm\u0103 Krug, autenticul organon al filosofiei, \u0219i nu logica. Elaborarea ulterioar\u0103 a filosofiei fundamentale, \u00een Fundamen\u00adtalphilosophie<\/em>, comport\u0103 o reluare \u0219i dezvoltare a rezultatelor ob\u021binute \u00een Entwurf.<\/em><\/p>\n\n\n\n\u00a7. Aceste considera\u021bii metafilosofice arat\u0103 c\u0103 Krug executa varia\u021biuni pe o tem\u0103 reinholdian\u0103. Reinhold \u00eei fusese profesor la Wittemberg \u0219i \u00eei ar\u0103tase, spune el, limitele filosofiei kantiene. Krug recunoa\u0219te, a\u0219adar, influen\u021ba lui Reinhold, anterioar\u0103 celei a lui Fichte, Schelling \u0219i Jacobi. Reinhold fusese primul titular al unei catedre de \u201efiloso\u00adfie critic\u0103\u201d, unul dintre primii exponen\u021bi ai filosofiei kantiene \u00een universit\u0103\u021bile germane. Pred\u00e2nd aceast\u0103 filosofie, el a ajuns s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli cu privire la fundamentele sale \u0219i la validitatea deduc\u021biilor kantiene. Reinholt \u0219i-a propus s\u0103 reconstruiasc\u0103 filosofia critic\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 din ea o veritabil\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103. Pentru ca filosofia s\u0103 fie \u0219tiin\u021bific\u0103, ea trebuie s\u0103 devin\u0103 sistem<\/em>. Forma \u0219tiin\u021bific\u0103 este forma sistemului, filosofia \u0219tiin\u021bific\u0103 este filosofie sistematic\u0103. Reinhold s-a angajat \u00eentr-o cercetare asupra no\u021biunii de sistem al filosofiei. Orice sistem se sprijin\u0103 pe un singur principiu, din care toate celelalte propo\u00adzi\u021bii filosofice care \u00eel compun trebuie s\u0103 fie \u201ederivabile\u201d (derivarea nu se reduce la de\u00adduc\u021bia formal\u0103, de\u0219i este \u201esilogism\u201d; ea trebuie s\u0103 fie relevant\u0103 din punct de vedere al justific\u0103rii episte\u00admice). Principiul, care este o propozi\u021bie sintetic\u0103<\/em>, trebuie s\u0103 fie auto-evident, \u00eentru\u00adc\u00e2t altfel ar avea nevoie la r\u00e2ndul lui de un alt principiu din care s\u0103 fie derivat.<\/p>\n\n\n\nNoul sistem al filosofiei critice, pe care l-a propus \u0219i ap\u0103rat Reinhold \u00eentre 1789 \u0219i 1797, s-a numit Elementarphilosophie<\/em>. Influen\u021ba acestuia asupra filosofiei germane con\u00adtem\u00adporane a fost \u00eentins\u0103 \u0219i fertil\u0103. Cum s-a spus, \u201eReinhold, prin diseminarea g\u00e2ndi\u00adrii kantiene \u0219i transpunerea aceleia\u0219i g\u00e2ndiri, a oferit at\u00e2t o cale de intrare \u00een filosofia lui Kant, c\u00e2t \u0219i o problematic\u0103 irezistibil\u0103 care le-a servit drept punte filosofilor orien\u00adta\u021bi spre idealism care l-au urmat\u201d.[44]<\/sup><\/a> Fichte \u0219i t\u00e2n\u0103rul Schelling au adoptat problematica lui Reinhold \u0219i au n\u0103zuit s\u0103 dea sisteme care s\u0103 corecteze, s\u0103 extind\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fundeze filosofia critic\u0103. Este evident c\u0103 \u0219i Krug a adoptat problematica lui Reinhold \u0219i c\u0103 a sa Fundamentalphilosophie<\/em> se dore\u0219te o replic\u0103 la Elementarphilo\u00adsophie<\/em> a primului s\u0103u maestru. Dar Krug s-a inspirat \u0219i de la al\u021bi filosofi care \u00eel urmase\u00adr\u0103 pe Reinhold. \u201eSistemul sintetismului transcendental\u201d, a\u0219a cum se subintituleaz\u0103 Fundamentalphilo\u00adsophie<\/em>, este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o \u00eeng\u00e2nare a capitolelor introductive din Sistemul idealis\u00admului transcendental<\/em> (1800) al lui Schelling, care \u00eel reg\u00e2ndea pe Fichte. A\u0219adar Krug este unul dintre numero\u0219ii creatori de sistem din epoca \u201evon Kant bis Hegel\u201d, influen\u021bat de Fichte, a\u0219a cum a ajuns s\u0103 fie, pentru o vreme, \u0219i Reinhold. Krug a propus o filosofie a activit\u0103\u021bii Eului, \u00eens\u0103 a \u021binut s\u0103 se demarce de idealismul tran\u00adscendental (\u00een versiunile lui Fichte \u0219i Schelling), \u00een m\u0103sura \u00een care acesta, f\u0103c\u00e2nd din Eul absolut fundamentul \u0219i limita ultim\u0103 a filosofiei, mergea dincolo de limitele con\u0219ti\u00adin\u021bei, care, pentru Krug, disci\u00adpo\u00adlul lui Reinhold, circumscriu domeniul filosof\u0103rii. Idea\u00adlismul lui Fichte \u0219i Schelling nu este, pentru Krug, transcendental, ci transcendent<\/em>. Idealismul \u0219i realismul, pozi\u021bii antite\u00adtice, devin, numai \u00een cadrul sintetismului, care suprim\u0103 opozi\u021bia lor \u00eentr-o sintez\u0103 mai fundamental\u0103, transcendentale.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\nPrin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\nPrincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
Dup\u0103 aceste dihotomii c\u00e2t se poate de comune, Krug introduce o nou\u0103 distinc\u021bie, care \u00eei permite s\u0103-\u0219i precizeze mai bine conceptul de sistem filosofic. Filosofia practic\u0103 \u0219i cea moral\u0103, luate \u00eempreun\u0103, constituie ceea ce se poate numi filosofie derivat\u0103, prin contrast cu o filosofie mai \u00eenalt\u0103, care poate fi numit\u0103 filosofie fundamental\u0103 (\u00a712). Prezen\u021ba acestei discipline \u00een sistem este ceea ce caracterizeaz\u0103 g\u00e2ndirea lui. Influen\u021ba acesteia asupra altor filosofi care au contat \u00een spa\u021biul nostru este palpabil\u0103 (e.g. J\u00e1nos Imre). Krug argumenteaz\u0103 pentru necesitatea acestei discipline \u00een felul urm\u0103tor. Filoso\u00adfia teoretic\u0103 \u0219i cea practic\u0103 \u00ee\u0219i au fiecare principiile lor particulare, care sunt diferite, c\u0103ci obiectele acestor filosofii sunt diferite. Dar, \u00een m\u0103sura \u00een care am\u00e2ndou\u0103 sunt filo\u00adsofie, ele trebuie s\u0103 aib\u0103 \u0219i principii comune. A\u0219adar, trebuie s\u0103 existe o filosofie care s\u0103 nu fie nici pur teoretic\u0103, nici pur practic\u0103, ci ambele deodat\u0103 \u0219i care s\u0103 con\u021bin\u0103 prin\u00adcipiile comune ale filosofiei teoretice \u0219i ale celei practice. Aceasta este filosofia funda\u00admental\u0103, sau elementar\u0103, sau arhologia, \u0219tiin\u021ba principiilor filosofiei \u00een genere. Ca \u0219tiin\u00ad\u021b\u0103 a principiilor filosofiei \u00een genere, arhologia este \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103 a posibilit\u0103\u021bii filosofiei \u00een genere, adic\u0103 filosofie a filosofiei (cam \u00een acela\u0219i sens, spune el, \u00een care vorbim despre o filosofie a istoriei sau a matematicii). Ea este, afirm\u0103 Krug, autenticul organon al filosofiei, \u0219i nu logica. Elaborarea ulterioar\u0103 a filosofiei fundamentale, \u00een Fundamen\u00adtalphilosophie<\/em>, comport\u0103 o reluare \u0219i dezvoltare a rezultatelor ob\u021binute \u00een Entwurf.<\/em><\/p>\n\n\n\n\u00a7. Aceste considera\u021bii metafilosofice arat\u0103 c\u0103 Krug executa varia\u021biuni pe o tem\u0103 reinholdian\u0103. Reinhold \u00eei fusese profesor la Wittemberg \u0219i \u00eei ar\u0103tase, spune el, limitele filosofiei kantiene. Krug recunoa\u0219te, a\u0219adar, influen\u021ba lui Reinhold, anterioar\u0103 celei a lui Fichte, Schelling \u0219i Jacobi. Reinhold fusese primul titular al unei catedre de \u201efiloso\u00adfie critic\u0103\u201d, unul dintre primii exponen\u021bi ai filosofiei kantiene \u00een universit\u0103\u021bile germane. Pred\u00e2nd aceast\u0103 filosofie, el a ajuns s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli cu privire la fundamentele sale \u0219i la validitatea deduc\u021biilor kantiene. Reinholt \u0219i-a propus s\u0103 reconstruiasc\u0103 filosofia critic\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 din ea o veritabil\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103. Pentru ca filosofia s\u0103 fie \u0219tiin\u021bific\u0103, ea trebuie s\u0103 devin\u0103 sistem<\/em>. Forma \u0219tiin\u021bific\u0103 este forma sistemului, filosofia \u0219tiin\u021bific\u0103 este filosofie sistematic\u0103. Reinhold s-a angajat \u00eentr-o cercetare asupra no\u021biunii de sistem al filosofiei. Orice sistem se sprijin\u0103 pe un singur principiu, din care toate celelalte propo\u00adzi\u021bii filosofice care \u00eel compun trebuie s\u0103 fie \u201ederivabile\u201d (derivarea nu se reduce la de\u00adduc\u021bia formal\u0103, de\u0219i este \u201esilogism\u201d; ea trebuie s\u0103 fie relevant\u0103 din punct de vedere al justific\u0103rii episte\u00admice). Principiul, care este o propozi\u021bie sintetic\u0103<\/em>, trebuie s\u0103 fie auto-evident, \u00eentru\u00adc\u00e2t altfel ar avea nevoie la r\u00e2ndul lui de un alt principiu din care s\u0103 fie derivat.<\/p>\n\n\n\nNoul sistem al filosofiei critice, pe care l-a propus \u0219i ap\u0103rat Reinhold \u00eentre 1789 \u0219i 1797, s-a numit Elementarphilosophie<\/em>. Influen\u021ba acestuia asupra filosofiei germane con\u00adtem\u00adporane a fost \u00eentins\u0103 \u0219i fertil\u0103. Cum s-a spus, \u201eReinhold, prin diseminarea g\u00e2ndi\u00adrii kantiene \u0219i transpunerea aceleia\u0219i g\u00e2ndiri, a oferit at\u00e2t o cale de intrare \u00een filosofia lui Kant, c\u00e2t \u0219i o problematic\u0103 irezistibil\u0103 care le-a servit drept punte filosofilor orien\u00adta\u021bi spre idealism care l-au urmat\u201d.[44]<\/sup><\/a> Fichte \u0219i t\u00e2n\u0103rul Schelling au adoptat problematica lui Reinhold \u0219i au n\u0103zuit s\u0103 dea sisteme care s\u0103 corecteze, s\u0103 extind\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fundeze filosofia critic\u0103. Este evident c\u0103 \u0219i Krug a adoptat problematica lui Reinhold \u0219i c\u0103 a sa Fundamentalphilosophie<\/em> se dore\u0219te o replic\u0103 la Elementarphilo\u00adsophie<\/em> a primului s\u0103u maestru. Dar Krug s-a inspirat \u0219i de la al\u021bi filosofi care \u00eel urmase\u00adr\u0103 pe Reinhold. \u201eSistemul sintetismului transcendental\u201d, a\u0219a cum se subintituleaz\u0103 Fundamentalphilo\u00adsophie<\/em>, este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o \u00eeng\u00e2nare a capitolelor introductive din Sistemul idealis\u00admului transcendental<\/em> (1800) al lui Schelling, care \u00eel reg\u00e2ndea pe Fichte. A\u0219adar Krug este unul dintre numero\u0219ii creatori de sistem din epoca \u201evon Kant bis Hegel\u201d, influen\u021bat de Fichte, a\u0219a cum a ajuns s\u0103 fie, pentru o vreme, \u0219i Reinhold. Krug a propus o filosofie a activit\u0103\u021bii Eului, \u00eens\u0103 a \u021binut s\u0103 se demarce de idealismul tran\u00adscendental (\u00een versiunile lui Fichte \u0219i Schelling), \u00een m\u0103sura \u00een care acesta, f\u0103c\u00e2nd din Eul absolut fundamentul \u0219i limita ultim\u0103 a filosofiei, mergea dincolo de limitele con\u0219ti\u00adin\u021bei, care, pentru Krug, disci\u00adpo\u00adlul lui Reinhold, circumscriu domeniul filosof\u0103rii. Idea\u00adlismul lui Fichte \u0219i Schelling nu este, pentru Krug, transcendental, ci transcendent<\/em>. Idealismul \u0219i realismul, pozi\u021bii antite\u00adtice, devin, numai \u00een cadrul sintetismului, care suprim\u0103 opozi\u021bia lor \u00eentr-o sintez\u0103 mai fundamental\u0103, transcendentale.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\nPrin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\nPrincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
\u00a7. Aceste considera\u021bii metafilosofice arat\u0103 c\u0103 Krug executa varia\u021biuni pe o tem\u0103 reinholdian\u0103. Reinhold \u00eei fusese profesor la Wittemberg \u0219i \u00eei ar\u0103tase, spune el, limitele filosofiei kantiene. Krug recunoa\u0219te, a\u0219adar, influen\u021ba lui Reinhold, anterioar\u0103 celei a lui Fichte, Schelling \u0219i Jacobi. Reinhold fusese primul titular al unei catedre de \u201efiloso\u00adfie critic\u0103\u201d, unul dintre primii exponen\u021bi ai filosofiei kantiene \u00een universit\u0103\u021bile germane. Pred\u00e2nd aceast\u0103 filosofie, el a ajuns s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli cu privire la fundamentele sale \u0219i la validitatea deduc\u021biilor kantiene. Reinholt \u0219i-a propus s\u0103 reconstruiasc\u0103 filosofia critic\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 din ea o veritabil\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103. Pentru ca filosofia s\u0103 fie \u0219tiin\u021bific\u0103, ea trebuie s\u0103 devin\u0103 sistem<\/em>. Forma \u0219tiin\u021bific\u0103 este forma sistemului, filosofia \u0219tiin\u021bific\u0103 este filosofie sistematic\u0103. Reinhold s-a angajat \u00eentr-o cercetare asupra no\u021biunii de sistem al filosofiei. Orice sistem se sprijin\u0103 pe un singur principiu, din care toate celelalte propo\u00adzi\u021bii filosofice care \u00eel compun trebuie s\u0103 fie \u201ederivabile\u201d (derivarea nu se reduce la de\u00adduc\u021bia formal\u0103, de\u0219i este \u201esilogism\u201d; ea trebuie s\u0103 fie relevant\u0103 din punct de vedere al justific\u0103rii episte\u00admice). Principiul, care este o propozi\u021bie sintetic\u0103<\/em>, trebuie s\u0103 fie auto-evident, \u00eentru\u00adc\u00e2t altfel ar avea nevoie la r\u00e2ndul lui de un alt principiu din care s\u0103 fie derivat.<\/p>\n\n\n\nNoul sistem al filosofiei critice, pe care l-a propus \u0219i ap\u0103rat Reinhold \u00eentre 1789 \u0219i 1797, s-a numit Elementarphilosophie<\/em>. Influen\u021ba acestuia asupra filosofiei germane con\u00adtem\u00adporane a fost \u00eentins\u0103 \u0219i fertil\u0103. Cum s-a spus, \u201eReinhold, prin diseminarea g\u00e2ndi\u00adrii kantiene \u0219i transpunerea aceleia\u0219i g\u00e2ndiri, a oferit at\u00e2t o cale de intrare \u00een filosofia lui Kant, c\u00e2t \u0219i o problematic\u0103 irezistibil\u0103 care le-a servit drept punte filosofilor orien\u00adta\u021bi spre idealism care l-au urmat\u201d.[44]<\/sup><\/a> Fichte \u0219i t\u00e2n\u0103rul Schelling au adoptat problematica lui Reinhold \u0219i au n\u0103zuit s\u0103 dea sisteme care s\u0103 corecteze, s\u0103 extind\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fundeze filosofia critic\u0103. Este evident c\u0103 \u0219i Krug a adoptat problematica lui Reinhold \u0219i c\u0103 a sa Fundamentalphilosophie<\/em> se dore\u0219te o replic\u0103 la Elementarphilo\u00adsophie<\/em> a primului s\u0103u maestru. Dar Krug s-a inspirat \u0219i de la al\u021bi filosofi care \u00eel urmase\u00adr\u0103 pe Reinhold. \u201eSistemul sintetismului transcendental\u201d, a\u0219a cum se subintituleaz\u0103 Fundamentalphilo\u00adsophie<\/em>, este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o \u00eeng\u00e2nare a capitolelor introductive din Sistemul idealis\u00admului transcendental<\/em> (1800) al lui Schelling, care \u00eel reg\u00e2ndea pe Fichte. A\u0219adar Krug este unul dintre numero\u0219ii creatori de sistem din epoca \u201evon Kant bis Hegel\u201d, influen\u021bat de Fichte, a\u0219a cum a ajuns s\u0103 fie, pentru o vreme, \u0219i Reinhold. Krug a propus o filosofie a activit\u0103\u021bii Eului, \u00eens\u0103 a \u021binut s\u0103 se demarce de idealismul tran\u00adscendental (\u00een versiunile lui Fichte \u0219i Schelling), \u00een m\u0103sura \u00een care acesta, f\u0103c\u00e2nd din Eul absolut fundamentul \u0219i limita ultim\u0103 a filosofiei, mergea dincolo de limitele con\u0219ti\u00adin\u021bei, care, pentru Krug, disci\u00adpo\u00adlul lui Reinhold, circumscriu domeniul filosof\u0103rii. Idea\u00adlismul lui Fichte \u0219i Schelling nu este, pentru Krug, transcendental, ci transcendent<\/em>. Idealismul \u0219i realismul, pozi\u021bii antite\u00adtice, devin, numai \u00een cadrul sintetismului, care suprim\u0103 opozi\u021bia lor \u00eentr-o sintez\u0103 mai fundamental\u0103, transcendentale.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\nPrin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\nPrincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
Noul sistem al filosofiei critice, pe care l-a propus \u0219i ap\u0103rat Reinhold \u00eentre 1789 \u0219i 1797, s-a numit Elementarphilosophie<\/em>. Influen\u021ba acestuia asupra filosofiei germane con\u00adtem\u00adporane a fost \u00eentins\u0103 \u0219i fertil\u0103. Cum s-a spus, \u201eReinhold, prin diseminarea g\u00e2ndi\u00adrii kantiene \u0219i transpunerea aceleia\u0219i g\u00e2ndiri, a oferit at\u00e2t o cale de intrare \u00een filosofia lui Kant, c\u00e2t \u0219i o problematic\u0103 irezistibil\u0103 care le-a servit drept punte filosofilor orien\u00adta\u021bi spre idealism care l-au urmat\u201d.[44]<\/sup><\/a> Fichte \u0219i t\u00e2n\u0103rul Schelling au adoptat problematica lui Reinhold \u0219i au n\u0103zuit s\u0103 dea sisteme care s\u0103 corecteze, s\u0103 extind\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fundeze filosofia critic\u0103. Este evident c\u0103 \u0219i Krug a adoptat problematica lui Reinhold \u0219i c\u0103 a sa Fundamentalphilosophie<\/em> se dore\u0219te o replic\u0103 la Elementarphilo\u00adsophie<\/em> a primului s\u0103u maestru. Dar Krug s-a inspirat \u0219i de la al\u021bi filosofi care \u00eel urmase\u00adr\u0103 pe Reinhold. \u201eSistemul sintetismului transcendental\u201d, a\u0219a cum se subintituleaz\u0103 Fundamentalphilo\u00adsophie<\/em>, este \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 o \u00eeng\u00e2nare a capitolelor introductive din Sistemul idealis\u00admului transcendental<\/em> (1800) al lui Schelling, care \u00eel reg\u00e2ndea pe Fichte. A\u0219adar Krug este unul dintre numero\u0219ii creatori de sistem din epoca \u201evon Kant bis Hegel\u201d, influen\u021bat de Fichte, a\u0219a cum a ajuns s\u0103 fie, pentru o vreme, \u0219i Reinhold. Krug a propus o filosofie a activit\u0103\u021bii Eului, \u00eens\u0103 a \u021binut s\u0103 se demarce de idealismul tran\u00adscendental (\u00een versiunile lui Fichte \u0219i Schelling), \u00een m\u0103sura \u00een care acesta, f\u0103c\u00e2nd din Eul absolut fundamentul \u0219i limita ultim\u0103 a filosofiei, mergea dincolo de limitele con\u0219ti\u00adin\u021bei, care, pentru Krug, disci\u00adpo\u00adlul lui Reinhold, circumscriu domeniul filosof\u0103rii. Idea\u00adlismul lui Fichte \u0219i Schelling nu este, pentru Krug, transcendental, ci transcendent<\/em>. Idealismul \u0219i realismul, pozi\u021bii antite\u00adtice, devin, numai \u00een cadrul sintetismului, care suprim\u0103 opozi\u021bia lor \u00eentr-o sintez\u0103 mai fundamental\u0103, transcendentale.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\nPrin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\nPrincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
\u00a7. \u00cen schi\u021ba din 1801 Krug \u00eencepe prin a argumenta c\u0103 trebuie s\u0103 existe principii ale cunoa\u0219terii filosofice (\u00a71). Unde le putem g\u0103si? Poate actul filosof\u0103rii s\u0103 plece de la ceva care \u00eei este exterior? Nu, ci principiile trebuie g\u0103site \u00een interiorul filosof\u0103rii; filoso\u00adfarea este ceva \u00een noi \u00een\u0219ine, o activitate interioar\u0103 prin care se produce \u00een noi cunoa\u0219te\u00adrea filosofic\u0103. Prin urmare, pentru a descoperi aceste principii trebuie s\u0103 facem abstrac\u00ad\u021bie de exterior \u0219i s\u0103 reflect\u0103m numai asupra noastr\u0103 (\u00a72).<\/p>\n\n\n\n
Prin \u201eprincipiu al cunoa\u0219terii filosofice\u201d se \u00een\u021belege fie un principiu real, fie un principiu ideal, iar prin principiu ideal se \u00een\u021belege fie un principiu material, fie unul formal (\u00a73).<\/p>\n\n\n\n
Principiul real al cunoa\u0219terii filosofice, neput\u00e2nd fi dec\u00e2t principiul real al cu\u00adnoa\u0219terii umane \u00een genere, este subiectul filosofic sau Eul, care se face pe sine obiect al cunoa\u0219terii filosofice (\u00a74). A\u0219a cum scrie Krug, \u201eprincipiul real al cunoa\u0219terii filosofice trebuie s\u0103 fie ceea de la ce subiectul cunosc\u0103tor filosofant, sau Eul, filosofeaz\u0103. Deci c\u00e2nd Eul filosofeaz\u0103, el face obiect al cercet\u0103rii sale nu altceva, ci pe sine \u00eensu\u0219i, \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i se cunoa\u0219te\u201d[45]<\/sup><\/a>; \u201edac\u0103 deci filosofia este produsul Eului, [\u2026] atunci \u0219i Eul, ca produc\u0103tor, trebuie s\u0103 fie principium reale seu essendi <\/em>al filosofiei\u201d[46]<\/sup><\/a>. Altfel spus, principiul real al filosofiei este Eul, \u00eentruc\u00e2t face din sine \u00eensu\u0219i obiect al cunoa\u0219terii<\/em>. Aceast\u0103 descoperire \u2013 \u00een esen\u021b\u0103 fichtean\u0103 \u2013 Krug o revendic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u201ecea mai nou\u0103 filosofie\u201d, referindu-se la Schelling, cu scrierea lui din 1795, \u201eDespre Eu ca prin\u00adcipiu al filosofiei sau despre necondi\u021bionat \u00een cunoa\u0219terea uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\nPrincipiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
Principiile materiale ale cunoa\u0219terii filosofice trebuie c\u0103utate de Eul care filoso\u00adfeaz\u0103 \u00een propria con\u0219tiin\u021b\u0103, care se autodetermin\u0103 prin principii care nu sunt fapte ale sale (\u00a75).<\/p>\n\n\n\n
\nEul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
Eul se con\u0219tie pe sine, sau are o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i, ce \u00eenseamn\u0103 asta? Nimic al\u00adtceva, dec\u00e2t: eu sunt \u0219i \u0219tiu c\u0103 eu sunt. [\u2026] Eu m\u0103 g\u00e2ndesc pe mine sub con\u0219tiin\u021ba<\/em> unei sinteze originare a fiin\u021bei \u0219i a cunoa\u0219terii \u00een Eu, o sintez\u0103 ale c\u0103rei fundament \u0219i natur\u0103, tocmai pentru c\u0103 este originar\u0103, sunt inexplicabile \u0219i incomprehensibile, deci trebuie privit\u0103 ca absolut\u0103 sau nelimitat\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
\nPentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
Pentru noi este \u00een genere imposibil s\u0103 separ\u0103m cunoa\u0219terea de fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021ba de cunoa\u0219\u00adtere, adic\u0103 s\u0103 o explic\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem pe una pornind de la cealalt\u0103, iar recunoa\u0219te\u00adrea acestui caracter inexplicabil \u0219i incomprehensibil apare ca veritabilul punct-limit\u0103 ca\u00adre desparte filosofia adev\u0103rat\u0103, sobr\u0103 \u0219i modest\u0103, de orice \u00een\u021belepciune fals\u0103, preten\u021bioa\u00ads\u0103 \u0219i prezump\u021bioas\u0103.[48]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nA deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
A deduce fiin\u021ba din cunoa\u0219tere sau vice-versa \u00eenseamn\u0103 a proceda \u201etranscen\u00addent\u201d, adic\u0103 dogmatic. Aceasta este ideea fundamental\u0103 a lui Krug, pe temeiul c\u0103reia \u0219i-a numit sistemul \u201esintetism transcendental\u201d. Con\u0219tiin\u021ba fiind mereu con\u0219tiin\u021b\u0103 deter\u00adminat\u0103, cu un con\u021binut particular, \u00een oricare dintre actele ei este vorba despre determi\u00adn\u0103ri mutuale ale fiin\u021bei \u0219i cunoa\u0219terii, pe care Krug le nume\u0219te \u201efapte ale con\u0219tiin\u021bei\u201d. Acestea, descoperite de reflec\u021bie, trebuie turnate \u00een concepte \u0219i puse \u00een cuvinte; se ob\u021bin astfel \u201eanumite enun\u021buri care exprim\u0103 \u0219i determin\u0103 toate acele fapte cunoscute nemijlo\u00adcit \u0219i pot servi ca fundament pentru alte enun\u021buri \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt: enun\u021buri fundamen\u00adtale sau principii\u201d.[49]<\/sup><\/a> Acestea sunt \u201epunctele fundamentale ale filosof\u0103rii\u201d, \u201eprincipiile materiale\u201d ale cunoa\u0219terii filosofice. Ele pot fi numite principii de gradul \u00eent\u00e2i, sau originare. Reflec\u021bia prin care se ajunge la acestea este numit\u0103 \u201ereflec\u021bie prim\u0103, sau func\u021bie prim\u0103 a Eului filosofant\u201d.[50]<\/sup><\/a> Principiul material suprem al cunoa\u0219terii filosofice, sub care sunt subsumate toate celelalte, este cel al activit\u0103\u021bii esen\u021biale a eului: \u201eeu sunt activ\u201d. Pasivitatea, sau receptivitatea observat\u0103 \u00een sensibilitate nu este dec\u00e2t o limitare sau o \u00eengr\u0103dire a activit\u0103\u021bii Eului.<\/p>\n\n\n\nTrecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
Trecem acum la principiile formale al cunoa\u0219terii filosofice. Acestea \u201etrebuie scoase de c\u0103tre Eul filosofant din principiile materiale, \u0219i nu sunt altceva dec\u00e2t formele prin care este determinat\u0103 ac\u021biunea originar\u0103 a Eului \u00een genere ca condi\u021bie a activit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 exprimate legile dup\u0103 care Eul se conduce pe sine \u00een toat\u0103 activitatea sa \u0219i prin care sunt determinate faptele con\u0219tiin\u021bei\u201d[51]<\/sup><\/a> (\u00a76). \u00cen determinarea acestor prin\u00adcipii (de ordin secund, sau derivate) intr\u0103 \u00een joc reflec\u021bia a doua (secund\u0103), care dega\u00adjeaz\u0103 \u201efor\u00adma sau structura \u0219tiin\u021bificit\u0103\u021bii\u201d. \u00centre principiile formale ale cunoa\u0219terii filo\u00adsofice trebuie s\u0103 fie dat unul suprem, \u201e\u0219i acesta trebuie s\u0103 exprime tendin\u021ba esen\u021bial\u0103 a subiectului filosofant c\u0103tre \u0219tiin\u021b\u0103\u201d[52]<\/sup><\/a> (\u00a77), adic\u0103 faptul c\u0103 eul filosofant tinde (se str\u0103du\u00adie\u0219te) \u00eentruc\u00e2t filosofeaz\u0103 \u0219i prin filosofare, s\u0103 produc\u0103 o cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, principiu care prime\u0219te urm\u0103toarea formulare: \u201eIch suche absolute Harmonie in aller meine T\u00e4tigkeit<\/em>\u201d[53]<\/sup><\/a>, eu caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea. Esen\u021ba oric\u0103rei \u0219tiin\u021be st\u0103 \u00een unitatea unui divers; or, prin filosofare eu caut s\u0103 cunosc legile originare ale \u00eentregii mele activit\u0103\u021bi; \u00eentreaga activitate a Eului este deci luat\u0103 ca un divers a c\u0103rui unitate este determinat\u0103 prin conformarea originar\u0103 la lege. Unitatea diversului const\u0103 \u00een \u201ecoeren\u021ba constant\u0103 a Eului cu sine \u00eensu\u0219i, \u00een m\u0103sura \u00een care este activ, i.e. \u00eentr-o armonie absolu\u00adt\u0103 a activit\u0103\u021bii sale\u201d.[54]<\/sup><\/a> Deci principiul formal suprem al filosofiei nu poate fi dec\u00e2t aceast\u0103 armonie, acord sau coeren\u021b\u0103 a Eului activ \u00een activitatea lui. Cu aceast\u0103 descope\u00adrire cerce\u00adta\u00adrea filosofic\u0103 a lui Krug se opre\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a fost dovedit\u0103 posibilitatea cunoa\u0219terii filosofice.<\/p>\n\n\n\n\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
\u00cen Fundamentalphilosophie<\/em>, \u00a754, Krug rezum\u0103 doctrina lui a principiilor cunoa\u0219\u00adterii filosofice \u00een urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n<\/figure>\n\n\n\nConjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
Conjunc\u021bia enun\u021burilor \u00een caractere italice, Eu sunt activ \u0219i caut armonia absolut\u0103 \u00een toat\u0103 activitatea mea<\/em>, reprezint\u0103 \u201eprincipiul suprem al filosofiei\u201d.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
\u00a7. Sintetismul transcendental se opune, a\u0219adar, at\u00e2t idealismului, c\u00e2t \u0219i realismu\u00adlui. Realismul const\u0103 \u00een punerea realului ca prius<\/em> \u0219i a idealului ca posterius<\/em>. Punerea realului ca prius<\/em> este punerea unui real liber de orice aspect ideal, care nu este altul dec\u00e2t materia (ceva care ocup\u0103 spa\u021biul \u0219i din care lipse\u0219te orice urm\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103, de reprezentare, de Idee). Or, din materie nu se poate deduce \u201eidealul\u201d, adic\u0103 reprezenta\u00adrea. Materialismul nu poate explica de ce trebuie s\u0103 existe reprezentare a realului, adic\u0103 cunoa\u0219tere. Punerea idealului ca prius<\/em> revine la punerea unui ideal f\u0103r\u0103 un real. Dar suprimarea realit\u0103\u021bii, \u00een actul acestei puneri, implic\u0103 suprimarea realit\u0103\u021bii at\u00e2t a lumii, c\u00e2t \u0219i a eului filosofant. Idealismul pur nu este, a\u0219adar, nici m\u0103car solipsism, ci de-a dreptul \u201enihilism\u201d. Idealismul nu poate explica nici el cunoa\u0219terea, neput\u00e2nd da seam\u0103 de referin\u021ba obiectiv\u0103 a reprezent\u0103rilor. De altfel, remarc\u0103 Krug, idealismul nu a fost niciodat\u0103 consecvent, neput\u00e2ndu-se lipsi de un real, plasat fie \u00een Dumnezeu (Berkeley), fie \u00een Eu (Fichte), fie \u00een Absolut (Schelling). At\u00e2t realismul, c\u00e2t \u0219i idealismul procedea\u00adz\u0103 arbitrar \u0219i duc la e\u0219ec, neput\u00e2nd s\u0103 explice faptul cunoa\u0219terii (c\u0103 exist\u0103 cunoa\u0219tere, Krug, precum Kant, nu se \u00eendoie\u0219te nicio clip\u0103).<\/p>\n\n\n\nSintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
Sintetismul transcendental admite fiin\u021ba sau realul \u0219i cunoa\u0219terea (reprezentarea) sau idealul ca fiind co-originare, unite \u00eentr-o sintez\u0103 transcendental\u0103. Aceast\u0103 sintez\u0103 transcendental\u0103, zice Krug, este condi\u021bia de posibilitate a oric\u0103rei \u201esinteze empirice\u201d. \u00cen orice judecat\u0103 sintetic\u0103 de experien\u021b\u0103 se afl\u0103 legat\u0103 o existen\u021b\u0103 determinat\u0103 cu o repre\u00adzentare determinat\u0103 (o \u201esintez\u0103 a posteriori\u201d). Dar orice sintez\u0103 a posteriori <\/em>presupune o sintez\u0103 a priori <\/em>a fiin\u021bei cu cogni\u021bia (adic\u0103 a obiectului cu subiectul), prin care se constituie con\u0219tiin\u021ba. Krug sus\u021bine, a\u0219adar, c\u0103 \u00een faptul con\u0219tiin\u021bei fiin\u021ba (existen\u021ba, reali\u00adtatea) se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu reprezentarea. Mi se pare limpede c\u0103 el nu vrea s\u0103 spun\u0103 doar c\u0103 orice act al con\u0219tiin\u021bei are un obiect; el afirm\u0103 c\u0103 con\u0219tiin\u021ba vizeaz\u0103 fiin\u021ba<\/em> \u00een genere, adic\u0103 mereu un obiect care este ontologic autonom \u00een raport cu subiectul. Con\u0219tiin\u021ba ne asigur\u0103 nu numai de existen\u021ba Eului, ci \u0219i de existen\u021ba non-Eului, c\u0103ruia Krug \u00eei atribu\u00adie, f\u0103r\u0103 argumente decisive, fiin\u021ba (Sein<\/em>).<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
\u00a7. Reperele fundamentale ale reflec\u021biei lui Krug provin de la Reinhold. Reinhold argumentase c\u0103 principiul fundamental, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 este sintetic \u0219i auto-evident, trebuie s\u0103 fie at\u00e2t \u201eformal\u201d, c\u00e2t \u0219i \u201ematerial\u201d. Unde s-ar putea descoperi un asemenea principiu, dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba filosofant\u0103 \u00eens\u0103\u0219i? Principiul fundamental al \u201efilosofiei elementare\u201d este Principiul Con\u0219tiin\u021bei, care sus\u021bine c\u0103, \u00een orice reprezentare, se distin\u00adge un subiect de un obiect \u0219i ambele de reprezentarea \u00eens\u0103\u0219i. Unitatea sintetic\u0103 a subiec\u00adtului \u0219i a obiectului constituie con\u0219tiin\u021ba.[55]<\/sup><\/a> Altfel spus, subiectul \u0219i obiectul vin \u00eentot\u00addeauna legate \u00eentr-o reprezentare; con\u0219tiin\u021ba nu ne ofer\u0103 acces epistemic nici la un subi\u00adect f\u0103r\u0103 repre\u00adzent\u0103ri, nici la un obiect nereprezentat \u00eentr-un subiect. De asemenea, pen\u00adtru Rein\u00adhold caracteristicile cele mai importante ale sistematicit\u0103\u021bii sunt completitudi\u00adnea \u0219i coe\u00adren\u021ba. A cunoa\u0219te filosofic \u00eenseamn\u0103, prin urmare, a pune \u00een coeren\u021b\u0103 un an\u00adsamblu de pro\u00adpo\u00adzi\u021bii. A\u0219a se \u00een\u021belege \u0219i afirma\u021bia lui Krug c\u0103 a urm\u0103ri cunoa\u0219terea filosofic\u0103, \u00een actul filosof\u0103rii, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta \u201earmonia\u201d: armonia este aici un sino\u00adnim al coeren\u021bei. Aceste elemente reinholdiene sunt legate \u00eentre ele cu mortarul fichtean al activit\u0103\u021bii Eului \u0219i al filosof\u0103rii ca activitate absolut liber\u0103 a subiectului. \u00cen fine, ideea unit\u0103\u021bii sistematice a \u201eidealismului\u201d \u0219i a \u201erealismului\u201d deriv\u0103 de la Schelling, la care este vorba despre idealism transcendental \u0219i fizic\u0103 speculativ\u0103, sau filosofie a naturii.<\/p>\n\n\n\nDup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
Dup\u0103 cum se poate vedea, Krug este un post-kantian eclectic, care a vrut s\u0103 se demarce de contemporanii s\u0103i \u00eemprumut\u00e2nd din toate sistemele \u0219i nerevendic\u00e2ndu-se de la niciunul. Se poate generaliza urm\u0103toarea observa\u021bie, emendat\u0103, pe care a f\u0103cut-o Adickes cu privire la o scriere de filosofia dreptului a lui Krug (Aphorismen zur Philo\u00adsophie des Rechts<\/em>, Leipzig, 1800): \u201eKrug \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la o pozi\u021bie independent\u0103 [\u2026] nu at\u00e2t aduc\u00e2nd ceva g\u00e2nduri noi de importan\u021b\u0103 cardinal\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 refu\u00adz\u00e2nd s\u0103 accepte totalitatea doctrinei oric\u0103rui b\u0103rbat \u0219i a\u0219tern\u00e2ndu-\u0219i propriile vederi mereu \u00een forma polemicilor contra vederilor opuse\u201d[56]<\/sup><\/a>. Krug, desigur, nu se considera eclectic. Pentru el, eclectismul nu este o filosofie, ci o metod\u0103, care const\u0103 \u00een selectarea la \u00eent\u00e2mplare, sau dup\u0103 gustul personal, a elementelor din sistemele altora judecate ca fiind mai plauzibile. Rezultatul acestei metode este un simplu \u201eagregat de p\u0103reri\u201d, nu un sistem. El nu are deci valoare de cunoa\u0219tere filosofic\u0103. \u00cens\u0103 Krug nu este opus selec\u00ad\u021biei \u2013 pe care, de altfel, o practic\u0103 \u2013, cu condi\u021bia ca aceasta s\u0103 fie critic\u0103<\/em>: s\u0103 se fac\u0103 cu impar\u021bialitate, pe baza unor principii sigure. Aceast\u0103 selec\u021bie conduce, \u00een mod natural, la sistem. Principiile sigure sau s\u0103n\u0103toase sunt cele validate de sim\u021bul comun social, iar sistemul este tocmai cel al sintetismului transcendental. Krug elaboreaz\u0103, a\u0219adar, un concept pozitiv al eclectismului, care nu \u00ee\u0219i spune pe nume.<\/p>\n\n\n\n\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era
\u00a7. Filosofia lui Krug a permis, prin aceast\u0103 particularitate, aducerea la zi a eclec\u00adtismului catolic \u00een Europa Central\u0103, integrarea unor doctrine kantiene \u00eentr-o filosofie \u00een mod hot\u0103r\u00e2t ostil\u0103 rezultatelor dialecticii transcendentale din Critica ra\u021biunii pure<\/em>. In\u00adspir\u00e2ndu-se din Krug, filosofii maghiari au opus conceptului negativ al eclectismului un concept pozitiv: eclectismul este libertatea fa\u021b\u0103 de orice \u00eenregimentare filosofic\u0103, \u00eens\u0103 nu este arbitrarul, nici sincretismul subiectiv. A\u0219a, de pild\u0103, Imre, profesorul \u0219i modelul lui Eftimie Murgu: \u201eEclectismul<\/em> era