{"id":8605,"date":"2024-12-18T19:50:58","date_gmt":"2024-12-18T17:50:58","guid":{"rendered":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/?page_id=8605"},"modified":"2024-12-18T20:00:23","modified_gmt":"2024-12-18T18:00:23","slug":"comentarii-la-kantianismul-lui-maiorescu-mona-mamulea","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/volumul-20-2024\/comentarii-la-kantianismul-lui-maiorescu-mona-mamulea\/","title":{"rendered":"Comentarii la kantianismul lui Maiorescu | Mona Mamulea"},"content":{"rendered":"\n

DOI: 10.59277\/SIFR.202420.03<\/p>\n\n\n\n

Comentarii la kantianismul lui Maiorescu<\/h2><\/div>\n\n\n\n
Mona Mamulea<\/h5>

Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne<\/p><\/div>\n\n\n\n

\n
<\/path><\/svg><\/span>
Descarc\u0103<\/div><\/a><\/div><\/div>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
Comments on Maiorescu\u2019s Kantianism<\/strong><\/h5><\/div>\n\n\n\n

Abstract: <\/strong>In the following paper, I will discuss a few legendary details of Maio\u00adrescu\u2019s Kant\u00adi\u00adan\u00adism, circulated (in good faith) by his student Ion Petrovici. Among these are the inter\u00adpre\u00adtation of the Transcendental Aesthetic<\/em> in the academic setting through Schopenhauer, the knowability of the thing-in-itself, and the \u201cmetapsychic\u201d emphases placed on explaining Kant\u2019s a priori<\/em>. Ulti\u00admately, I will show that Maiorescu still had his own personal understanding of Kant, one that Petrovici also adopted, rooted in his conviction that the a priori<\/em> was synon\u00adymous with the innate.<\/p>\n\n\n\n

Keywords: <\/strong>Kant\u2019s influ\u00adence on Romanian culture; space and time; the thing in itself, a priori<\/em> vs. innate; nativism; Imm. Kant; J. F. Herbart; A. Schopenhauer; A.\u00a0Comte; H. Spencer.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n

Maiorescu nu a fost primul kantian rom\u00e2n, dar este prezentat ca cel mai influent dintre ace\u0219tia. Prin cursuri universitare la care, dincolo de studen\u021bi, putea s\u0103 participe oricine, prelegeri populare \u0219i dezbateri, idei ale Criticii ra\u021biunii pure<\/em> (a\u0219a cum le-a \u00een\u021beles Maiorescu) s-au difuzat la un nivel lipsit de precedent.[1]<\/sup><\/a> Maiorescu este descris de cei care l-au cunoscut ca un profesor carismatic, fascinant, renumit pentru claritatea expunerilor sale. \u201eTitu Maiorescu a fost singurul profesor pe care l-am putut urm\u0103ri vorb\u0103 cu vorb\u0103, \u00eentr-o aten\u021bie sus\u021binut\u0103\u201d, spunea R\u0103dulescu-Motru.[2]<\/sup><\/a> \u201eA fost \u00eendeajuns o singur\u0103 lec\u021bie a lui Maiorescu asupra concep\u021biei lui Kant despre spa\u021biu \u0219i timp pentru ca s\u0103-mi schimb, ca printr-o revolu\u021bie spiritual\u0103, \u00eentreaga direc\u021bie intelectual\u0103\u201d, scria Mircea Djuvara.[3]<\/sup><\/a> Cursul s\u0103u de \u201eIstoria filosofiei germane contimporane\u201d, \u021binut la Universitatea din Bucure\u0219ti \u00eencep\u00e2nd cu anul 1884, s-a deschis cu estetica transcendental\u0103 a lui Kant.[4]<\/sup><\/a> Dar pentru Maiorescu, spun discipolii, caracterul a priori<\/em> al spa\u021biului \u0219i timpului era mai mult dec\u00e2t un capitol din istoria filosofiei. Era \u00eens\u0103\u0219i \u201eaxa judec\u0103\u021bii sale filosofice\u201d[5]<\/sup><\/a>. Prezentat cu acele abilit\u0103\u021bi care i-au adus lui Maiorescu renumele de mare orator \u0219i, poate, cu tenta\u021bia profesorului de voca\u021bie[6]<\/sup><\/a> de a face intuitiv non-intuitivul, \u201eapriorismul\u201d a ajuns s\u0103 produc\u0103 \u0219i \u00een auditori, a\u0219a cum vedem mai sus la Mircea Djuvara, un fel de metanoia<\/em>, o radical\u0103 r\u0103sturnare a min\u021bii de natur\u0103 s\u0103 lase loc unei concep\u021bii cu totul diferit\u0103 de cea tradi\u021bional\u0103 sau a sim\u021bului comun. Niciunul dintre \u201ecantianii rom\u00e2ni\u201d[7]<\/sup><\/a> din secolul al 19-lea, dasc\u0103li sau traduc\u0103tori, nu a reu\u0219it s\u0103 st\u00e2rneasc\u0103 \u00een asemenea m\u0103sur\u0103 interesul pentru chestiuni punctuale din Kant \u0219i nici s\u0103 \u0219coleasc\u0103 filosofi care s\u0103 propun\u0103 ei \u00een\u0219i\u0219i o teorie \u201epe baze kantiane\u201d[8]<\/sup><\/a>. Maiorescu a ini\u021biat \u0219i a prezidat o epoc\u0103 de efervescen\u021b\u0103 \u0219i brainstorming \u00een care idealitatea spa\u021biului \u0219i timpului a ie\u0219it din cadrele formale ale \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului filo\u00adso\u00adfic \u0219i a p\u0103truns nu numai \u00een literatur\u0103 (a se vedea \u00eendeosebi crea\u021bia lui Eminescu), ci \u0219i \u00een preocup\u0103rile oamenilor educa\u021bi. Mul\u021bi \u00eel plaseaz\u0103 pe Maiorescu nu numai la \u00eenceputurile culturii rom\u00e2ne moderne, dar \u0219i la \u00eenceputurile g\u00e2ndirii filosofice \u00een Rom\u00e2nia. Reproduc mai jos ideile lui R\u0103dulescu-Pogoneanu conform c\u0103rora Maiorescu este cel care a impri\u00admat mi\u0219c\u0103rii filosofice din Rom\u00e2nia direc\u021bia ei kantian\u0103 (dar R\u0103dulescu-Pogoneanu nu este nici pe departe singurul care a g\u00e2ndit \u00een felul acesta):<\/p>\n\n\n\n

\n

Cursurile de Logic\u0103 \u0219i de Istoria filosofiei contemporane ale lui Titu Maiorescu [\u2026] stau la temelia \u00eentregei noastre mi\u0219c\u0103ri filosofice de atunci \u00eencoace. Prin originala \u0219i \u00eenalta lor cugetare \u0219i expresie, str\u0103b\u0103tut\u0103 de criticismul lui Kant, s-a dat acestei mi\u0219c\u0103ri o orientare decisiv\u0103.[9]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Majoritatea contemporanilor lui Maiorescu au pus \u00een prim-plan, cu prilejul diferitelor comemor\u0103ri, aspectul fascinant al prelegerilor acestuia \u0219i chiar s-a afirmat c\u0103 tot ce a avut de dat Maiorescu mai bun \u00een filosofie s-a consumat la nivelul oralit\u0103\u021bii. \u00cen 1938, T\u0103u\u0219an depl\u00e2ngea \u00eentr-o comunicare radio faptul c\u0103 Maiorescu nu a l\u0103sat, cu ex\u00adcep\u00ad\u021bia manualului de logic\u0103, texte scrise relevante pentru concep\u021bia sa filosofic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\n

C\u00e2nd cei din urm\u0103 cari l-au ascultat pe Maiorescu ca profesor vor fi trecut de limita\u021biile vie\u021bii terestre, nu se va cunoa\u0219te din Maiorescu dec\u00e2t ceea ce a scris, adic\u0103 pu\u021bin \u0219i \u0219ters, c\u0103ci aci el nu a fost cu adev\u0103rat el \u00eensu\u0219i, adic\u0103 un fascinant evocator de probleme, un minunat artist al mirajului metafizic \u0219i un cuget\u0103tor profund care magnetiza prin darul chem\u0103rilor spre enigmele filosofice a celor ce-l ascultau.[10]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Cu acela\u0219i prilej, T\u0103u\u0219an vorbea \u0219i despre faptul c\u0103 originalitatea g\u00e2ndirii lui Maio\u00adrescu, mai ales \u00een ceea ce prive\u0219te \u201eapriorismul\u201d lui Kant, \u201en-a fost \u00eendeajuns pus\u0103 \u00een lumin\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2nd auzim \u00eens\u0103 despre originalitatea<\/em> lui Maiorescu \u00een predarea lui Kant r\u0103sare imediat \u00eentrebarea legat\u0103 de fidelitatea <\/em>lui Maiorescu \u2013 acest \u201eartist al mirajului metafizic\u201d (cum \u00eel numea T\u0103u\u0219an) \u2013 fa\u021b\u0103 de textul kantian. Cum ar\u0103ta acel Kant predat \u0219i difuzat de Maiorescu \u00een multiple medii?<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
Ce \u0219tim de la Petrovici<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

\u00cen 1924, cu prilejul bicentenarului Kant, Petrovici publica \u00een Revista de filosofie<\/em> un articol cu titlul \u201eKant \u0219i cugetarea rom\u00e2neasc\u0103\u201d. Maiorescu era prezentat aici ca cel mai important diseminator al lui Kant \u00een a doua jum\u0103tate a secolului al 19-lea, mare admirator al Criticii ra\u021biunii pure<\/em>, \u00een special al esteticii transcendentale, pe care o plasa, \u201epe deasupra inten\u021biilor lui Kant\u201d, \u00een centrul doctrinei acestuia.<\/p>\n\n\n\n

O prim\u0103 informa\u021bie desprins\u0103 din amintirile lui Petrovici este faptul c\u0103 Maiorescu obi\u0219nuia \u00een prelegerile sale universitare s\u0103 aduc\u0103 \u201edovezi suplimenteze\u201d \u00een favoarea tezelor kantiene discutate. Petrovici vorbe\u0219te despre patru astfel de dovezi.[11]<\/sup><\/a> Prima dintre ele seam\u0103n\u0103 cu un argument ra\u021bionalist pentru ideea c\u0103 mintea uman\u0103 nu reflect\u0103 \u00een mod pasiv o realitate obiectiv\u0103, iar urm\u0103toarele trei se prezint\u0103 ca indicii care sprijin\u0103 caracterul ideal al spa\u021biului \u0219i timpului. Le voi expune \u0219i comenta pe r\u00e2nd.<\/p>\n\n\n\n

(1) Pe vremea studen\u021biei sale, \u00een anul 1900, Petrovici a notat la curs urm\u0103toarele cuvinte ale lui Maiorescu: \u201eIntelectul nostru nu poate fi ca o oglind\u0103 care dubleaz\u0103 realitatea. Un astfel de duplicat \u00een economia naturii ar fi de prisos. De asta s\u0103 se fi creat intelectul, ca s\u0103 repete \u00eenc\u0103 odat\u0103 \u2013 \u0219i mai prost poate \u2013 aceea ce este? E natural s\u0103 credem c\u0103 formele lui creeaz\u0103 ceva nou, care nu exist\u0103 independent de el\u201d. Dincolo de ideea kantian\u0103 foarte general\u0103 \u00een favoarea c\u0103reia se pronun\u021b\u0103 acest argument, c\u0103 intelectul are un rol \u00een structurarea experien\u021bei, argumentul atribuit lui Maiorescu \u2013 a\u0219a lipsit de context cum este \u2013 pare s\u0103 con\u021bin\u0103 presupozi\u021bii teleologice str\u0103ine de modul \u00een care acesta din urm\u0103 g\u00e2ndea realul fenomenal, ca fiind rezultatul aplic\u0103rii formelor intui\u021biei \u0219i categoriei cauzalit\u0103\u021bii la un lucru \u00een sine incognoscibil. Pentru Maiorescu, realul fenomenal nu era organizat teleologic pe baza unui plan divin. Dar chiar \u0219i \u00een lipsa unui Dumnezeu postulat explicit, ideea c\u0103 natura nu produce duplicate inutile, c\u0103 nu este redundant\u0103, deriv\u0103 din conceptul unei naturi ra\u021bionale care func\u021bioneaz\u0103 \u00een baza principiului ra\u021biunii suficiente (Nihil est sine ratione<\/em>). Interesant este faptul c\u0103 la acela\u0219i argument al \u201eeconomiei naturii\u201d recurgea \u0219i Petrovici \u00eensu\u0219i \u00een teza sa de doctorat din 1905, vorbind despre cele dou\u0103 \u201eatribute ale substan\u021bei supreme\u201d (minte \u0219i corp) la H\u00f6ffding \u0219i \u00eentreb\u00e2ndu-se de ce aceasta (substan\u021ba) \u201ese exprim\u0103 \u00een dou\u0103 limbi\u201d: \u201enu este o nesocotire a legei de economie a for\u021bei \u2013 pe care natura \u00een veci o respect\u0103 \u2013 ca s\u0103 exprimi \u00een dou\u0103 feluri unul \u0219i acela\u0219i lucru, cu o egal\u0103 ad\u00e2ncime de \u00een\u021beles?\u201d[12]<\/sup><\/a> Nu mai pu\u021bin interesant este faptul c\u0103 R\u0103dulescu-Motru, din alt\u0103 perspectiv\u0103 \u0219i cu alte argu\u00admente, consacra \u00een Elemente de metafizic\u0103<\/em> un spa\u021biu considerabil respingerii analo\u00adgiei minte-oglind\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Se poate presupune c\u0103 Maiorescu ar fi avut \u00een vedere aici principiul ra\u021biunii suficiente \u00een natur\u0103? \u0218tim c\u0103 a citit cu mult interes lucrarea lui Schopenhauer R\u0103d\u0103cina \u00eemp\u0103trit\u0103 a principiului ra\u021biunii suficiente<\/em> (diserta\u021bie doctoral\u0103 din 1813, la Jena), pe care a recomandat-o frecvent studen\u021bilor \u0219i a c\u0103rei prim\u0103 traducere \u00een limba francez\u0103 s-a f\u0103cut la insisten\u021bele lui.[13]<\/sup><\/a> \u00cen teza sa de doctorat, Schopenhauer trecea tema anun\u021bat\u0103 \u00een titlu prin istoria filosofiei, ajung\u00e2nd \u00een cele din urm\u0103 la Kant \u0219i identific\u00e2nd \u00een scrierea acestuia \u00dcber eine Entdeckung, nach der alle neue Kritik der reinen Vernunft durch eine \u00e4ltere entbehrlich gemacht werden soll<\/em> [Despre o descoperire potrivit c\u0103reia orice nou\u0103 critic\u0103 a ra\u021biunii pure devine superflu\u0103 datorit\u0103 unei critici anterioare; 1790] cele mai semnificative r\u00e2nduri cu privire la principiul ra\u021biunii suficiente. Kant introducea acolo o distinc\u021bie \u00eentre principiul logic (fiecare enun\u021b trebuie s\u0103 aib\u0103 temeiul lui) \u0219i principiul material (fiecare lucru trebuie s\u0103 aib\u0103 temeiul = cauza lui). Merg\u00e2nd mai departe, Schopenhauer constat\u0103 c\u0103 manualele de logic\u0103 au preluat aceast\u0103 distinc\u021bie funda\u00admental\u0103 \u00eentre temei al cunoa\u0219terii \u0219i cauz\u0103, men\u021bion\u00e2nd manualul lui Kiesewetter ca fiind foarte satisf\u0103c\u0103tor \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103: dup\u0103 Kiesewetter, \u201eTemeiul logic (cel al cunoa\u0219terii) nu trebuie confundat cu temeiul real (cauza). [\u2026] Primul este principiul g\u00e2ndirii, cel\u0103lalt, al experien\u021bei\u201d. \u00cen a 2-a edi\u021bie a Logicii (1887), c\u00e2nd introduce \u0219i partea de metodologie, Maiorescu acord\u0103 destul de mult spa\u021biu principiului ra\u021biunii sufi\u00adciente. Din modul \u00een care \u00eel trateaz\u0103, deducem c\u0103 a adoptat distinc\u021bia lui Kant comen\u00adtat\u0103 \u00een Schopenhauer, cu deosebirea c\u0103 el accept\u0103 ca principiu al ra\u021biunii sufi\u00adciente propriu-zis doar principiul logic, formal, nu \u0219i pe acela material, pe care \u00eel nume\u0219te \u201eprincipiu al cauzei suficiente\u201d. Iat\u0103 fragmentul relevant:<\/p>\n\n\n\n

\n

Principiul formal, f\u0103r\u0103 de care nu ar exista nicio argumentare, este dar acesta: Orice judecat\u0103 ade\u00adv\u0103\u00adrat\u0103 trebuie s\u0103 aib\u0103 ra\u021biunea mul\u021bumitoare (conving\u0103toare), pentru care este a\u0219a. [\u2026] Acest principiu se refer\u0103 la ra\u021biunea pentru care cunoa\u0219tem noi adev\u0103rul unei judec\u0103\u021bi \u00een mintea noastr\u0103. El trebuie\u0219te deosebit de principiul relativ la \u00eent\u00e2mpl\u0103rile lucrurilor \u00een realitatea din afar\u0103, care se poate formula astfel: orice lucru \u0219i orice schimbare are o cauz\u0103 pentru care exist\u0103. Cel dint\u00e2i este principiul ra\u021biunii<\/em> suficiente pentru cunoa\u0219terea noastr\u0103; cel de al doilea este principiul cauzei<\/em> suficiente pentru existen\u021ba lucrurilor \u0219i a schimb\u0103rilor.[14]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Maiorescu continu\u0103 astfel \u00een Not\u0103: \u201eTrebuie dar s\u0103 ne ferim de a confunda cauza obiectiv\u0103 cu ra\u021biunea subiectiv\u0103\u201d. Tot aici, Maiorescu face o scurt\u0103 incursiune \u00een istoria filosofiei pentru exemplul negativ \u00een care anumi\u021bi autori (Descartes, Sextus Empiricus \u0219.a.) confund\u0103 \u201ecauza real\u0103\u201d cu \u201era\u021biunea subiectiv\u0103\u201d. Aceast\u0103 incursiune este inspirat\u0103 de textul lui Schopenhauer, pe care \u00eel men\u021bioneaz\u0103 la \u201eIzvoare\u201d. Totu\u0219i, \u00een Logica<\/em> sa Maio\u00adrescu preia distinc\u021bia \u00een termenii lui Kant, nefiind interesat aici de inova\u021bia propriu-zis\u0103 a lui Schopenhauer, adic\u0103 de clasificarea aplica\u021biilor principiului ra\u021biunii suficiente sub patru mari rubrici (devenire, cunoa\u0219tere, existen\u021b\u0103 \u0219i voin\u021b\u0103), pe care nici m\u0103car nu o men\u00ad\u021bio\u00adneaz\u0103. \u0218tim \u00eens\u0103 c\u0103 a existat cel pu\u021bin un curs \u00een care a predat despre lucrarea lui Schopenhauer[15]<\/sup><\/a>, dar Maiorescu nu specific\u0103 \u00een caietul s\u0103u nimic altceva despre con\u021bi\u00adnutul acestuia.<\/p>\n\n\n\n

Av\u00e2nd \u00een minte distinc\u021bia dintre ra\u021biune, care este subiectiv\u0103, \u0219i cauz\u0103, care este obiectiv\u0103, argumentul lui Maiorescu, a\u0219a cum l-a re\u021binut Petrovici \u00een noti\u021bele sale de curs, nu poate s\u0103 aib\u0103 \u00een vedere principiul ra\u021biunii suficiente (ca temei formal) ci doar pe acela al cauzei suficiente (ca temei material). Dar este straniu s\u0103 ne imagin\u0103m c\u0103 Maiorescu ar fi recurs la un argument ontologic pentru a sprijini demersul epistemologic al lui Kant. \u00cen tot cazul, aceast\u0103 fraz\u0103 r\u0103m\u00e2ne obscur\u0103 \u00een lipsa contextului. Am spus mai sus c\u0103 Maio\u00adrescu nu a dezvoltat o g\u00e2ndire teleologic\u0103. Trebuie \u00eens\u0103 s\u0103 aduc ni\u0219te preciz\u0103ri. Chiar dac\u0103 nu a pus problemele \u00een termeni de cauze finale, el a \u00eentrebuin\u021bat totu\u0219i un limbaj teleo\u00adlogic. \u00cen cursul s\u0103u despre Comte, de exemplu, introduc\u00e2nd \u0219tiin\u021ba biologiei, Maiorescu vorbe\u0219te despre \u201escopurile\u201d vie\u021bii vegetative, care ar fi nutri\u021bia, cre\u0219terea \u0219i reproducerea. La animale, iritabilitatea (excita\u021bia nervilor) \u0219i sensibilitatea sunt destinate doar men\u021binerii \u0219i \u00eent\u0103ririi vie\u021bii. \u201eF\u0103r\u0103 acest scop precis [\u201edestina\u021bie\u201d, la Comte, n. m., M. M.], continu\u0103 el, iritabilitatea ar degenera \u00eentr-o agitare dezordonat\u0103, iar sensibilitatea, \u00eentr-o contem\u00adplare vag\u0103\u201d. La om, abstrac\u021biunile, limbajul etc. au f\u0103cut posibil ca sensibilitatea s\u0103 predo\u00admine asupra \u201escopurilor\u201d vie\u021bii vegetative.[16]<\/sup><\/a> Toate acestea sunt preluate din Cursul de filosofie pozitiv\u0103<\/em> al lui Comte, care s-a str\u0103duit foarte mult (nu spun \u0219i c\u0103 a reu\u0219it) s\u0103 evite un vocabular ce ar putea trimite la cauze finale, c\u0103ci filosofia pozitiv\u0103 prive\u0219te toate feno\u00admenele ca fiind supuse unor legi naturale invariabile. Orice apel la cauze eficiente sau finale este considerat lipsit de sens.[17]<\/sup><\/a> Ceea ce fusese \u201edestina\u021bie\u201d la Comte a devenit une\u00adori \u201escop\u201d la Maiorescu, care a folosit cei doi termeni inter\u0219anjabil. Acest lucru suge\u00adreaz\u0103 o oarecare nep\u0103sare cu privire la poten\u021bialele sugestii metafizice (implicit, \u201ene\u0219tiin\u00ad\u021bifice\u201d) ale vocabularului \u00een prezentarea filosofiei pozitive \u2013 un indiciu \u00een plus c\u0103 Maio\u00adrescu nu era foarte preocupat de aceast\u0103 problem\u0103.<\/p>\n\n\n\n

(2) Conform lui Petrovici, precocitatea<\/em> muzicienilor ar fi fost, pentru Maiorescu, o dovad\u0103 c\u0103 raporturile numerice sunt incon\u0219tiente \u0219i, ca atare, o dovad\u0103 \u00een favoarea idea\u00adli\u00adt\u0103\u021bii timpului. O referin\u021b\u0103 la genialitatea precoce \u00een mai multe domenii, inclusiv \u00een muzi\u00adc\u0103, g\u0103sim, \u00eentr-adev\u0103r, \u00een prelegerile lui Maiorescu (\u201eKant. Adversarii apriorit\u0103\u021bii: H. Spen\u00adcer, Auguste Comte. Cump\u0103nire\u201d \u2013 anul 1887). Reproduc aici fragmentul de interes:<\/p>\n\n\n\n

\n

Cump\u0103nind sistemul lui Kant cu sistemele contrare (care vor s\u0103 explice \u0219i spa\u021biul, \u0219i timpul ca abstrase numai din senza\u021biuni), credem c\u0103 r\u0103m\u00e2ne \u00een favoarea apriorit\u0103\u021bii lui Kant: [\u2026] faptul c\u0103 au existat genii precoci sau speciali \u00een privin\u021ba raporturilor numerice \u0219i de spa\u021biu (fie \u00een aritmetic\u0103, fie \u00een muzic\u0103, fie numai \u00een jocul de \u0219ah), [\u2026] pe c\u00e2nd dac\u0103 raporturile numerice ar fi ultime abstrac\u021biuni din experien\u021ba sensibil\u0103, ar trebui s\u0103 existe<\/em> mai \u00eent\u00e2i \u0219i genii precoci pentru raporturile sensibile, concrete, d[e] e[xemplu] copii de la 3-6 ani, cari s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 sau s\u0103 creeze, sau s\u0103 explice legi sociologice, biologice, chimice, fizice, astronomice, ceea ce \u00eenc\u0103 nu s-a \u00eent\u00e2mplat niciodat\u0103.[18]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

S\u0103 remarc\u0103m mai \u00eent\u00e2i faptul c\u0103 Maiorescu a delimitat \u00een mod clar opinia sa per\u00adso\u00adnal\u0103 de materia predat\u0103 prin expresii precum \u201ecump\u0103nind sistemul lui Kant \u2026\u201d; \u201ecredem c\u0103 \u2026\u201d. \u00cen al doilea r\u00e2nd trebuie re\u021binut faptul c\u0103 aceste afirma\u021bii ale lui Maiorescu nu sunt prezentate ca dovezi propriu-zise la Kant, cum spunea Petrovici, ci ca fapte care \u00eenclin\u0103 balan\u021ba \u00een favoarea lui Kant \u00een confruntarea dintre aprioritate \u0219i teoriile care sus\u021bin sursa empiric\u0103 a spa\u021biului \u0219i timpului. Ce voia s\u0103 spun\u0103 Maiorescu aici este c\u0103 precocitatea, \u00een indiferent ce domeniu, presupune o form\u0103 de cunoa\u0219tere care nu deriv\u0103 din experien\u021b\u0103, deci a priori<\/em>. Nu consider c\u0103 un astfel de argument psihologic este nepotrivit \u00een acest context \u00eentruc\u00e2t Maiorescu r\u0103spundea unor filosofi care au recurs ei \u00een\u0219i\u0219i la acest tip de argumenta\u021bie \u00eempotriva apriorit\u0103\u021bii lui Kant.<\/p>\n\n\n\n

(3) Potrivit amintirilor lui Petrovici, viziunile la distan\u021b\u0103<\/em> constituiau pentru Maio\u00adrescu o dovad\u0103 c\u0103 spa\u021biul nu exist\u0103 \u00een mod obiectiv, independent de mintea noastr\u0103. \u00cen acest sens, Maiorescu ar fi adus \u00een discu\u021bie cazul lui Emanuel Swedenborg[19]<\/sup><\/a>. \u00cen contextul marelui incendiu din 1759 de la Stockholm, Swedenborg, \u00een momentele acelea plecat pentru o \u00eent\u00e2lnire la Gothenburg, ar fi \u201ev\u0103zut\u201d focul devastator, inclusiv faptul confirmat ca s-a oprit la mic\u0103 distan\u021b\u0103 de proprietatea sa. Chiar dac\u0103, a\u0219a cum scrie Petrovici, Kant privea cu \u201escepticism dispre\u021buitor\u201d cazul Swedenborg \u0219i nu s-ar fi folosit de un astfel de argument incompatibil cu \u201evigoarea ra\u021bional\u0103\u201d a teoriei sale, mai relevant este aici faptul c\u0103 exemplul lui Maiorescu (a\u0219a cum \u00eel descrie Petrovici), dac\u0103 era formulat cu inten\u021bia de a dovedi idealitatea spa\u021biului, este incompatibil cu modul \u00een care g\u00e2ndea Kant lumea ca fenomen. Abolirea spa\u021biului nu este posibil\u0103 la acest nivel fenomenal pentru c\u0103 intui\u021bia pur\u0103 a spa\u021biului \u00eei este constitutiv\u0103. \u00cen perspectiv\u0103 kantian\u0103, nu are sens s\u0103 c\u0103ut\u0103m fisuri la nivelul fenomenului pentru a ar\u0103ta c\u0103 spa\u021biul (sau timpul) nu exist\u0103 \u00een afara min\u021bii noas\u00adtre. Lumea ca fenomen nu este un fel de Matrix<\/em> care din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd mai prezint\u0103 c\u00e2te un \u201eglitch<\/em>\u201d. Ea este obiectiv\u0103 \u0219i strict determinat\u0103. Aceste caracteristici au fost suficient eviden\u021biate de Maiorescu \u00een cursurile sale (ele reies \u0219i din scurta sa traducere la Kant) \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu avem \u00eendoieli cu privire la modul \u00een care \u00een\u021belegea fenomenul la Kant. Urm\u0103toarea \u201edovad\u0103\u201d pe care i-o atribuie Petrovici este \u00een str\u00e2ns\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu aceasta.<\/p>\n\n\n\n

(4) Un al patrulea set de dovezi, de data aceasta ale idealit\u0103\u021bii timpului, erau pentru Maiorescu premoni\u021biile<\/em>. Conform lui Petrovici, Maiorescu aducea \u00een discu\u021bie la curs o presupus\u0103 viziune a lui Goethe (numit\u0103 de Petrovici \u201ehalucinare\u201d): \u00een timp ce mergea pe un drum \u00een apropiere de Weimar, acesta s-ar fi v\u0103zut pe el \u00eensu\u0219i venind c\u0103lare din sens opus, ceva mai \u00een v\u00e2rst\u0103, \u00eembr\u0103cat \u00een costum de mare demnitar \u2013 fapt care s-ar fi \u00eemplinit \u00eentocmai c\u00e2\u021biva ani mai t\u00e2rziu. De aici, \u201eMaiorescu conchidea (spune Petrovici) c\u0103 timpul nu e aievea, c\u0103 cele ce vor fi sunt deja realizate \u0219i numai noi le vedem succesiv, \u00eentocmai dup\u0103 cum steaua pe care noi o vedem ast\u0103zi exist\u0103 aievea de mii \u0219i mii de ani\u201d[20]<\/sup><\/a>. Dac\u0103 relatarea lui Petrovici este corect\u0103, Maiorescu p\u0103rea s\u0103 cread\u0103 c\u0103 exist\u0103 min\u021bi excep\u021bionale care pot evada pentru o clip\u0103 din temni\u021ba sensibilit\u0103\u021bii noastre pentru a avea c\u00e2te o \u00eentre\u00adz\u0103\u00adrire asupra modului \u00een care stau \u201ecu adev\u0103rat\u201d lucrurile. Dar nici aceast\u0103 poten\u021bial\u0103 credin\u021b\u0103 a lui Maiorescu nu are leg\u0103tur\u0103 cu Kant, c\u0103ci aici pare s\u0103 fie vorba mai degrab\u0103 despre o metafizic\u0103 eternalist\u0103. Asocierea dintre Kant \u0219i eternalism, oric\u00e2t ar fi de bizar\u0103, nu este \u00eentru totul deplasat\u0103. Literatura de specialitate mai nou\u0103 a adus \u00een discu\u021bie \u00een\u021be\u00adle\u00adgerea controversat\u0103 a lucrurilor \u00een sine ca fiind eterne, perspectiv\u0103 bazat\u0103 pe descrierea acestora ca non-temporale.[21]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Relatarea lui Petrovici cu privire la experien\u021ba lui Goethe, a\u0219a cum \u0219i-o amintea de la Maiorescu, se reg\u0103se\u0219te \u2013 \u00eentr-o form\u0103 u\u0219or modificat\u0103 \u2013 \u0219i \u00een amintirile lui G. Panu. \u00cen memoria acestuia din urm\u0103, \u201eGoethe [\u2026] s-a v\u0103zut el \u00eensu\u0219i, fiind \u00eenc\u0103 t\u00e2n\u0103r, \u00een uniform\u0103 de ministru de la Weimar, cum a fost peste 40 de ani\u201d. \u00cen amintirile lui Goethe \u00eens\u0103, episodul este descris diferit<\/em>. Nu se petrece pe un drum de l\u00e2ng\u0103 Weimar, ci pe o potec\u0103 spre Drusenheim, dup\u0103 ce se desp\u0103r\u021bise de Friederike. Nu a fost o halucina\u021bie propriu-zis\u0103, ci un fel de visare vigil\u0103: s-a v\u0103zut \u201ecu ochii min\u021bii\u201d pe el \u00eensu\u0219i, venind c\u0103lare din sens opus, \u00eembr\u0103cat \u00eentr-o hain\u0103 pe care nu o recuno\u0219tea, \u201esur-alb\u0103strie, \u00eempodobit\u0103 cu fir de aur\u201d. Aceasta nu urma s\u0103 fie uniforma lui de ministru de peste 40 de ani. Goethe pre\u00adtinde c\u0103 opt ani mai t\u00e2rziu s-a aflat \u00eentr-adev\u0103r pe acel drum, cu inten\u021bia de a o revedea pe Friederike, \u00eembr\u0103cat \u00een mod \u00eent\u00e2mpl\u0103tor \u00eentr-o hain\u0103 similar\u0103 celei descrise.[22]<\/sup><\/a> \u00cen acela\u0219i mod fidel amintirilor lui Goethe este descris acest episod \u0219i \u00een biografia lui G. H. Lewes pe care Maiorescu a citit-o la Berlin \u00een traducere german\u0103, conform unei \u00eensem\u00adn\u0103ri din 1859. Lucrarea i-a trezit un interes aparte, iar aceasta nu doar pentru c\u0103 se identifica spiritual cu Goethe, ci \u0219i pentru c\u0103 a apreciat calitatea scrierii ca atare.[23]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

\u0218i contextul furnizat de Panu pentru acest exemplu al lui Maiorescu este diferit de cel descris de Petrovici. \u00cen cursurile sale universitare, scrie Panu, Maiorescu \u201eaborda frecvent chestiuni de psihologie ad\u00e2nc\u0103 \u00een care individul, str\u0103b\u0103t\u00e2nd prin puterea lui spa\u021biul \u0219i timpul, vedea \u00een viitor printr-o silin\u021b\u0103 a mentalit\u0103\u021bei sale ce se va \u00eent\u00e2mpla mai t\u00e2rziu cu d\u00e2nsul\u201d.[24]<\/sup><\/a> Nu g\u0103sim, prin urmare, la Panu, informa\u021bia c\u0103 Maiorescu ar fi pre\u00adzen\u00adtat astfel de viziuni ca dovezi<\/em> la teoria lui Kant.<\/p>\n\n\n\n

O distinc\u021bie este necesar\u0103 aici. Una este s\u0103 crezi c\u0103 viziunile \u0219i premoni\u021biile pro\u00adbeaz\u0103 \u00een vreun fel idealitatea spa\u021biului\/timpului, dup\u0103 ce ai scos toate aceste no\u021biuni din re\u021beaua conceptual\u0103 a lui Kant \u0219i le-ai integrat \u00een cea proprie, \u0219i alta e s\u0103 crezi c\u0103 proce\u00add\u00e2nd astfel \u00eel predai \u00een continuare pe Kant<\/em>. Numai \u00een acest ultim caz, dac\u0103 se adeve\u00adre\u0219te c\u0103 a\u0219a au stat lucrurile, Maiorescu ar fi avut o percep\u021bie deformat\u0103 asupra lui Kant \u0219i a transmis-o mai departe elevilor lui.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
Ce \u0219tim de la Maiorescu<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

Edi\u021bia critic\u0103 a Prelegerilor de filosofie<\/em> (1980), \u00eengrijit\u0103 de Grigore Traian Pop \u0219i Alexandru Surdu, este o reconstituire a cursurilor lui Maiorescu pe baza a trei manuscrise: dou\u0103 dintre acestea (B.A.R. 1520 \u0219i 1521) \u00eei apar\u021bin lui Maiorescu \u00eensu\u0219i \u0219i \u021bin de \u201elaboratorul\u201d cursului, cuprinz\u00e2nd planuri de predare, rezumate, traduceri relevante pentru subiectele abordate, observa\u021bii personale \u0219i note marginale, toate acestea vizibil modi\u00adficate de-a lungul timpului; al treilea manuscris con\u021bine notele de curs ale lui I. S. Atanasescu (Floru) din anii 1886\u20131888. \u00cen cursul dedicat lui Kant, pe l\u00e2ng\u0103 manuscrisele lui Maiorescu, editorii au utilizat un rezumat (sau o stenogram\u0103) ce a ap\u0103rut \u00een supli\u00admen\u00adtul Rom\u00e2nia liber\u0103. Num\u0103r literar<\/em> cu prilejul deschiderii (1884)[25]<\/sup><\/a>. Cu excep\u021bia unei note a lui Grigore Traian Pop, care reproduce o \u00eensemnare a lui Maiorescu referitoare la cursul despre Kant din 1902, nu am g\u0103sit \u00een Prelegeri<\/em> niciun indiciu despre \u201edovezile suplimen\u00adtare\u201d men\u021bionate de Petrovici. Iat\u0103 nota \u00een discu\u021bie:<\/p>\n\n\n\n

\n

Dup\u0103 lec\u021bia a patra (23 nov.\/6 dec. 1902), \u00een care trateaz\u0103 problema apriorit\u0103\u021bii spa\u021biului, \u00een a cincea d\u0103 unele exemple al c\u0103ror \u00een\u021beles este pu\u021bin obscur \u00een nota\u021bia din [ms.] 1520: \u201eKant. Timp a) Genii muzicali precoci; b) geometria, matematica; c) cele mai r\u0103sp\u00e2ndite poeme meta\u00adfizice: Lamartine lac (timpul), Shakespeare, Hamlet: to be<\/em>, Goethe, Faust<\/em>, dedica\u021bia (timp) \u0219i \u2026 (spa\u021biu) Eminescu sat[ira] I\u201d (f. 224).[26]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Acest pasaj \u201epu\u021bin obscur\u201d pare s\u0103 ias\u0103 (pu\u021bin\u2026) din obscuritate dac\u0103 \u00eel vedem ca pe o confirmare a faptului c\u0103 \u00eentr-o perioad\u0103 apropiat\u0103 celei despre care vorbe\u0219te Petrovici (doi ani mai t\u00e2rziu), prelucr\u00e2nd timpul \u0219i spa\u021biul la Kant, Maiorescu a adus \u00een discu\u021bie mai multe exemple din literatur\u0103 \u0219i nu numai. \u00centruc\u00e2t ele nu se reg\u0103sesc \u00een textul tip\u0103rit al cursurilor, este destul de dificil s\u0103 ne facem o idee despre modul \u00een care a instrumentat Maiorescu aceste exemple. O idee a timpului, \u0219i anume aceea a timpului \u00eencremenit, se g\u0103se\u0219te at\u00e2t \u00een \u201eLacul\u201d de Lamartine (\u201e\u00d4 temps, suspends ton vol!\u201d), c\u00e2t \u0219i \u00een \u201eSatira I\u201d a lui Eminescu (care con\u021bine \u00een plus ideea caracterului oniric al \u00eentregii expe\u00adrien\u021be umane) \u0219i, desigur, \u00een Faust<\/em> (\u201eVerweile doch! Du bist so sch\u00f6n!\u201d), dar Maiorescu se refer\u0103 la \u201eDedica\u021biunea\u201d la Faust (\u201e\u00cenchinare\u201d, \u00een traducerea lui Blaga), care, asemenea solilocviului lui Hamlet, pare s\u0103 fie mai legat\u0103 de cuplul no\u021bional fiin\u021b\u0103\/nefiin\u021b\u0103 (central \u0219i \u00een \u201eSatira I\u201d) dec\u00e2t de no\u021biunea timpului \u00een sens kantian sau \u00eentr-un sens derivat din Kant. Maiorescu a utilizat deci exemple din literatur\u0103 pentru a ilustra ideile expuse la curs. R\u0103m\u00e2\u00adne neclar ce anume \u00ee\u0219i propusese s\u0103 ilustreze prin acestea. \u00cen aceea\u0219i noti\u021b\u0103 reg\u0103sim \u201eprecocitatea muzicienilor\u201d despre care vorbea Petrovici \u00een amintirile sale despre Maio\u00adrescu. Nimic \u00eens\u0103 despre cazurile Swedenborg \u0219i Goethe.<\/p>\n\n\n\n

G\u0103sim \u00eens\u0103 povestea lui Swedenborg \u00eentr-o conferin\u021b\u0103 public\u0103 sus\u021binut\u0103 de Maio\u00adrescu la Ateneu \u00een 1882 (rezumat\u0103 de Mihai C. Br\u0103neanu)[27]<\/sup><\/a>, unde apar \u0219i indicii impor\u00adtante cu privire la modul \u00een care interpreteaz\u0103 astfel de viziuni. Ideea de baz\u0103 a confe\u00adrin\u021bei \u201eIpnotismul\u201d este c\u0103 tot ce se produce \u00een natur\u0103 trebuie s\u0103 poat\u0103 fi explicat cu ajutorul legilor naturii<\/em>. Dup\u0103 ce vorbe\u0219te despre modul \u00een care a fost receptat\u0103 de-a lungul timpului hipnoza, ajung\u00e2nd \u00een cele din urm\u0103 experiment \u0219tiin\u021bific la Salp\u00eatri\u00e8re, Maiorescu nareaz\u0103 (via<\/em> Kant) extraordinara poveste a misticului Emanuel Swedenborg, reprodus\u0103 \u00een linii esen\u021biale de Petrovici (vezi supra<\/em>). Din aceea\u0219i categorie fac parte \u0219i visele prevestitoare, spune Maiorescu, expun\u00e2nd m\u0103rturia unui doamne din Bucure\u0219ti care a visat c\u0103 fratele ei, maior, a murit pe c\u00e2mpul de b\u0103t\u0103lie \u2013 fapt care s-a \u00eent\u00e2mplat o zi mai t\u00e2rziu. Dac\u0103 pentru hipnoz\u0103 sau somnul artificial exist\u0103 o explica\u021bie \u0219tiin\u021bific\u0103 satisf\u0103c\u0103toare, a\u0219a cum exist\u0103 \u0219i pentru anumite cazuri de patologie a somnului (som\u00adnam\u00adbulismul), \u00een ceea ce prive\u0219te fenomenele de vizionarism \u0219tiin\u021ba \u00eenc\u0103 nu a ajuns la o teorie. Dar a\u0219a cum persoanele meteosensibile par s\u0103 presimt\u0103 apropierea ploii, ne putem g\u00e2ndi, spune Maiorescu, la o sensibilitate excep\u021bional\u0103<\/em> (sau patologic\u0103<\/em>, spune tot el, de vreme ce nu este la fel ca a celorlal\u021bi) care poate surprinde \u0219i interpreta feno\u00admene naturale <\/em>aflate sub pragul de sensibilitate al unui om normal.<\/p>\n\n\n\n

\n

Ceriul e \u00eenc\u0103 senin, norii sunt a\u0219a de departe \u00eenc\u00e2t nu se pot vedea, \u0219i totu\u0219i reumaticii \u0219tiu c\u0103 ploaia se aprop[r]ie: o foarte u\u0219oar\u0103 umiditate, adus\u0103 de un curent de aer aproape de el e de ajuns pentru a-i face s\u0103 \u0219tie ce se va \u00eent\u00e2mpla, s\u0103 \u0219tie c\u0103 va veni ploaia. Nu este \u00een faptul acesta o prevestire?\u2026[28]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Sigur, o viziune prins\u0103 perfect \u00een lan\u021bul cauzal al naturii, a\u0219a cum \u0219i-o imagineaz\u0103 Maiorescu, este momentan imposibil de probat \u0219tiin\u021bific. (Chiar dac\u0103 am avea \u00een subor\u00addine pe demonul lui Laplace, care s\u0103 ne spun\u0103 \u00een fiecare clip\u0103 starea Universului p\u00e2n\u0103 la ultimul atom, r\u0103m\u00e2ne \u00eenc\u0103 o piedic\u0103 \u0219i mai mare, despre care Maiorescu a vorbit la cursuri[29]<\/sup><\/a>, anume c\u0103 nu se poate descrie lan\u021bul cauzal dintre fenomenele fizice \u0219i feno\u00admenele mentale. Oric\u00e2t am studia creierul \u0219i \u00eentregul organism al lui Swedenborg \u00een momentul \u00een care propriet\u0103\u021bile sale de la distan\u021b\u0103 sunt amenin\u021bate de incendiul uciga\u0219, nu vom putea g\u0103si acolo viziunea<\/em> pe care vrem s-o explic\u0103m \u0219tiin\u021bific.) Totu\u0219i, aceasta nu ne \u00eempiedic\u0103 s\u0103 vedem direc\u021bia explicativ\u0103<\/em> \u00een care s-a angajat Maiorescu. Aceast\u0103 direc\u021bie urmeaz\u0103 cu fidelitate ideea general\u0103 a lui Kant cu privire la caracterul legiferat al realit\u0103\u021bii fenomenale, care este \u00eentru totul cognoscibil\u0103. Chiar ideea unei cunoa\u0219teri complete<\/em> a fenomenului (desigur, doar<\/em> a fenomenului) este compatibil\u0103 cu episte\u00admo\u00adlogia kantian\u0103. Dac\u0103 poate fi considerat un scientist, a\u0219a cum a fost uneori etichetat, \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103 a universalit\u0103\u021bii legilor din natur\u0103 \u0219i a cognoscibilit\u0103\u021bii acesteia nu este mai mult (sau mai pu\u021bin) dec\u00e2t Kant.<\/p>\n\n\n\n

Aici ne intereseaz\u0103 \u00eens\u0103 nu at\u00e2t influen\u021ba lui Kant asupra modului \u00een care Maio\u00adrescu g\u00e2ndea anumite probleme punctuale legate de cunoa\u0219tere, c\u00e2t diferitele influen\u021be parakantiene care ar fi putut s\u0103 afecteze receptarea \u0219i transmiterea lui Kant. Conferin\u021ba pe care am amintit-o mai sus abordeaz\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, fenomene controversate de tipul celor la care s-a referit Petrovici (inclusiv cazul Swedenborg) pentru a ar\u0103ta moda\u00adlitatea excen\u00adtric\u0103 \u00een care Maiorescu \u00eel \u00een\u021belegea \u0219i \u00eel preda pe Kant. Nu am g\u0103sit \u00eens\u0103 nicio referire la viziuni ca dovezi pentru subiectivitatea spa\u021biului \u00een sens kantian \u0219i nici vreo sugestie pe baza c\u0103reia am putea \u00een\u021belege experien\u021ba lui Swedenborg ca pe o abolire a spa\u021biului fenomenal. La urma urmei, \u00een conferin\u021ba men\u021bionat\u0103 Maiorescu nu voia s\u0103 spun\u0103 dec\u00e2t c\u0103 p\u00e2n\u0103 \u0219i cele mai incredibile manifest\u0103ri din lumea fenomenal\u0103, \u00een condi\u00ad\u021biile \u00een care rapor\u00adtarea lor nu este de-a dreptul o \u0219arlatanie, trebuie g\u00e2ndite ca f\u0103c\u00e2nd parte din lan\u021bul cauzal al acestei lumi. (Pe l\u00e2ng\u0103 cele dou\u0103 forme a priori <\/em>ale intui\u021biei, timpul \u0219i spa\u021biul, Maio\u00adrescu acorda mereu aten\u021bie \u0219i cauzalit\u0103\u021bii, pe care \u2013 dup\u0103 toate aparen\u021bele \u2013 a considerat-o mai important\u0103 dec\u00e2t celelalte concepte pure ale intelectului.)<\/p>\n\n\n\n

\u00cen monografia pe care i-a consacrat-o \u00een 1931, Petrovici a pus pe seama lui Scho\u00adpen\u00adhauer modul particular, cu \u201eaccente metapsihice\u201d, \u00een care Maiorescu l-ar fi \u00een\u021beles \u0219i l-ar fi predat pe Kant:<\/p>\n\n\n\n

\n

Faptul c\u0103 cel dint\u00e2i contact cu filosofia kantian\u0103 \u00eel avusese prin mijlocirea lui Schopen\u00adhauer \u0219i prin interpretarea lui[30]<\/sup><\/a>, se cuno\u0219tea de altfel \u0219i prin chipul cam schopenhauerian \u00een care Maiorescu prezenta mai t\u00e2rziu la catedr\u0103 sistemul filosofic al lui Kant. F\u0103r\u0103 a se deda la excese romantice \u00een genul nuvelii lui Eminescu \u201eS\u0103rmanul Dionis\u201d, Maiorescu \u00eenf\u0103\u021bi\u0219a totu\u0219i idealismul kantian cu unele aspecte poetice \u0219i metapsihice care derivau din Scho\u00adpen\u00adhauer, dar care erau absente la Kant. Poate c\u0103 aceast\u0103 \u00eemprejurare a constituit un mij\u00adloc de-a \u00eemprieteni mai lesne pe tinerii ascult\u0103tori cu severa filosofie kantian\u0103, dar mai t\u00e2r\u00adziu ace\u0219tia au trebuit s\u0103 se degajeze pentru a se apropia de Kant cel autentic. La noi \u201eZur\u00fcck zu Kant!\u201d nu ar avea deci semnifica\u021bia pe care a avut-o \u00een Germania, ca o reac\u021bie \u00een contra specula\u021biilor hegeliane; ci ar putea s\u0103 \u00eensemne o reac\u021bie \u00een contra interpret\u0103rii prea personale a lui Schopenhauer.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Nu exclud posibilitatea ca abord\u0103rile \u201emetapsihice\u201d despre care vorbea Petrovici s\u0103 fie identificate c\u00e2ndva \u00eentr-un curs al lui Maiorescu despre Kant. Cel pe care \u00eel avem la dispozi\u021bie \u00een Prelegeri<\/em> de filosofie<\/em>, con\u021bin\u00e2nd \u0219i traducerea capitolelor despre spa\u021biu \u0219i timp, se \u021bine suficient de aproape de \u201eEstetica transcendental\u0103\u201d. Ast\u0103zi i s-ar putea repro\u0219a o oarecare inconsecven\u021b\u0103 a utiliz\u0103rii termenilor; de exemplu, c\u00e2nd spune c\u0103 tim\u00adpul \u0219i spa\u021biul sunt \u201eforme intelectuale\u201d el vrea s\u0103 spun\u0103 c\u0103 sunt forme ale min\u021bii, nu ale intelectului \u00een sens kantian, pentru care folose\u0219te \u00een general termenul \u201einteligen\u021b\u0103\u201d, dar uneori \u0219i pe acela de \u201eintelect\u201d. Totu\u0219i, Prelegerile<\/em> pun cap la cap cursuri stenografiate, rezumate, traduceri \u0219i note din caietele lui Maiorescu din diferite perioade de timp. Nu avem \u00een fa\u021b\u0103 un curs unitar, cum este manualul de Logic\u0103<\/em>, unul care s\u0103 fie, \u00een plus, \u0219i agreat de autor. Din acest motiv, o analiz\u0103 a vocabularului kantian stabilit<\/em> de Maiorescu \u00een cursul s\u0103u de istorie a filosofiei trebuie s\u0103 \u021bin\u0103 cont de evolu\u021bia \u00een timp a acestuia \u0219i de dificult\u0103\u021bile cu care s-a confruntat profesorul \u00een \u00eencercarea sa de a g\u0103si sau a crea cei mai potrivi\u021bi termeni \u00een limba rom\u00e2n\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00cenainte de a \u00eencerca s\u0103 identific\u0103m poten\u021biale idei str\u0103ine de Kant<\/em> pe care Maio\u00adrescu le-a antrenat \u00een explicarea lui Kant, s\u0103 vedem ce spune Maiorescu \u00eensu\u0219i \u00een lec\u021bia introductiv\u0103 a primului curs de Istorie a filosofiei moderne (1884):<\/p>\n\n\n\n

\n

V\u0103 atrag \u00eens\u0103 aten\u021bia c\u0103, \u00een cursul nostru, eu nu am misiunea de-a v\u0103 prezenta un sistem al meu, ci de-a v\u0103 expune sistemele altora. \u00cen cazul c\u00e2nd \u00eemi voi permite de-a face unele observ\u0103ri critice, voi c\u0103uta s\u0103 despart sistemul altuia de observ\u0103rile mele personale.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

\n

Aceast\u0103 deprindere de-a spune neted sistemul altuia, f\u0103r\u0103 a-l \u00eenv\u0103lm\u0103\u0219i cu p\u0103rerile noastre pro\u00adprii,<\/em> este de o deosebit\u0103 \u00eensemn\u0103tate<\/em>. [\u2026] Cu greu g\u0103se\u0219ti pe unii cari s\u0103-\u0219i fi dat osteneala de-a analiza o carte or un discurs, \u0219-a pricepe ne\u00eenduios ce a vroit autorul lor s\u0103 spuie \u0219i cum \u00ee\u0219i argu\u00admenteaz\u0103 el tema.[31]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

\u00cen Adev\u0103rul<\/em> din noiembrie 1902, la rubrica \u201eCursuri de deschidere\u201d, g\u0103sim un re\u00adzu\u00admat al cursului lui Maiorescu \u00een care acesta exprim\u0103 aceea\u0219i idee a obiectivit\u0103\u021bii \u00een pre\u00adda\u00adre. \u00cen plus, se opune \u00een mod explicit asocierii lui cu un autor sau cu o \u0219coal\u0103 anume:<\/p>\n\n\n\n

\n

D. Maiorescu, termin\u00e2nd, protesteaz\u0103 \u00eempotriva unei legende care i s-a creat, c\u0103 ar apar\u021bine uneia din \u0219coale, anume celei germane, \u0219i c\u0103 ar fi schopenhauerian, sau \u201epesimist\u201d [\u2026] Sunt un expun\u0103tor con\u0219tiincios al Istoriei filozofiei contimporane<\/em>, nu sunt apostolul nici uneia din \u0219coli, zice d. Maiorescu, \u201e\u0219i v\u0103 sf\u0103tuiesc domnilor studen\u021bi, ca \u00eenainte de a fi studiat \u0219i aprofundat toate sistemele, s\u0103 nu v\u0103 face\u021bi partizanii unui sistem filozofic, in detrimentul celorlalte\u201d.[32]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Amintirile lui Petrovici despre profesorul s\u0103u, redactate cu bune inten\u021bii \u0219i cu v\u0103dit ata\u0219ament, au generat \u00een spa\u021biul public al filosofiei din Rom\u00e2nia un profil legendar al kan\u00adtia\u00adnismului lui Maiorescu care deocamdat\u0103 nu poate fi sus\u021binut cu argumente serioase \u0219i nici comb\u0103tut p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, c\u0103ci lipse\u0219te baza material\u0103, adic\u0103 un curs despre Kant, uni\u00adtar \u0219i complet, al lui Maiorescu din perioada studen\u021biei lui Petro\u00advici. \u0218tim \u00eens\u0103 cu sigu\u00adran\u021b\u0103 c\u0103 Maiorescu \u00eensu\u0219i (vezi supra<\/em>) a respins acest portret. Un activ contributor la dez\u00advol\u00adtarea reprezent\u0103rii problematice a fost Grigore T\u0103u\u0219an, care sugereaz\u0103 pe urmele lui Pe\u00adtro\u00advici c\u0103 Maiorescu l-ar fi expus pe Kant cu o asemenea origi\u00adnalitate \u00eenc\u00e2t a trans\u00adformat incognoscibilul kantian \u00een cognoscibil.<\/p>\n\n\n\n

\n

Titu Maiorescu pune astfel \u00een rigida expunere a lui Kant \u00een\u021belesul psihologic, adic\u0103 al unei noui metode de deslegare a enigmei universale, \u0219i aceasta ne duce nu la un strict criticism logic, ci la o metafizic\u0103 creatoare, c\u0103ci lucrul \u00een sine nu mai r\u0103m\u00e2ne o limita\u021bie prudent\u0103 a cuget\u0103rii, ci un obiectiv de care mintea se poate apropia ca s\u0103-l \u00een\u021beleag\u0103 prin for\u021ba \u00eenn\u0103scut\u0103 a con\u0219tiin\u021bei creatoare \u0219i proiectare \u00een cosmos a esen\u021bei ei ultime.[33]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Nu s-a p\u0103strat nicio prelegere universitar\u0103 a lui Maiorescu dedicat\u0103 lucrului \u00een sine, dar \u00een\u021belegerea pe care i-o d\u0103dea la cursuri este prezent\u0103, de exemplu, \u00eentr-o lec\u021bie \u00een care prezint\u0103 teza kantian\u0103 de la care a plecat Fichte:<\/p>\n\n\n\n

\n

[\u00ce]nd\u0103r\u0103tul tuturor acestor fenomene este \u0219i r\u0103m\u00e2ne ascuns \u201elucrul \u00een sine\u201d, despre care nu suntem niciodat\u0103 \u00een stare de a avea o cuno\u0219tin\u021b\u0103<\/em>, togmai fiindc\u0103 orice cuno\u0219tin\u021b\u0103 a noastr\u0103, prin faptul de a fi a noastr\u0103 este supus\u0103 formelor subiective ale inteligen\u021bei omene\u0219ti.[34]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Rezumatele din caietele lui Maiorescu sus\u021bin ideea c\u0103 acesta deosebea precis \u00eentre conceptul lui Kant de lucru \u00een sine \u0219i modul \u00een care a fost reconsiderat ulterior (la Fichte, Schopenhauer, Hegel, Spencer \u0219.a.). Din nota de mai jos, reiese faptul c\u0103 Maiorescu a predat lec\u021bii comparative, dar \u0219i c\u0103 s-a folosit \u00een mod explicit<\/em> de Schopenhauer la curs:<\/p>\n\n\n\n

\n

La a cincea \u201epropunere\u201d (1896\u20131897), filosofia lui Kant este tratat\u0103 \u00een opt lec\u021bii, dintre care cinci sunt dedicate Criticii ra\u021biunii pure<\/em>: [\u2026] \u00een ultima (din 22 ian \/ 3. febr. 1897) trateaz\u0103 despre ,,Kant \u0219i Cogito ergo sum, Kant \u0219i urma\u0219ii apriorit\u0103\u021bii [:] a) aprioritatea exagerat\u0103 \u2013 Fichte, b) lucrul \u00een sine ca penetrabil, Schopenhauer\u201d. \u00cen 1899\u20131900 face trecerea la Kant, pornind de la Locke: \u201eLocke, Nihil est in intelectu<\/em> etc. Kant, nisi ipse intelectus\u201d (lec\u021bia a doua. din 10\/22 nov. 1899). Deci, o lec\u021bie de teorie a cunoa\u0219terii. Apoi, \u201eKant. Spa\u021biul cu explic\u0103ri din Schopenhauer\u2026\u201d (lec\u021bia a patra, din 24 nov. \/ 6 dec. 1899) \u0219i timpul (lec\u021bia a cincea din 1\/13 dec. 1899).[35]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

De aici reiese c\u0103 Maiorescu \u0219tia c\u00e2nd vorbe\u0219te despre Kant \u0219i c\u00e2nd vorbe\u0219te despre Schopenhauer sau despre Kant al lui Schopenhauer, iar aceste delimit\u0103ri erau operate cu suficient\u0103 aten\u021bie \u00eenc\u00e2t s\u0103 fie clare \u0219i pentru studen\u021bi. Noti\u021bele de mai sus contureaz\u0103 imaginea unui Maiorescu care nu are nimic \u00een comun cu acel profesor exaltat descris de T\u0103u\u0219an, pentru care lucrul \u00een sine al lui Kant <\/em>poate fi f\u0103cut cognoscibil de o minte crea\u00adtoare ce-\u0219i proiecteaz\u0103 \u00een Cosmos \u201eesen\u021ba ei ultim\u0103\u201d (?). Din cursuri, rezumate \u0219i \u00eensem\u00adn\u0103ri se poate trage concluzia c\u0103 Maiorescu s-a str\u0103duit s\u0103 \u00eel predea \u00een mod corect \u0219i toto\u00addat\u0103 inteligibil pe Kant (at\u00e2t c\u00e2t a ales s\u0103 predea din el), recurg\u00e2nd \u00een acest scop la diferite instrumente cu ajutorul c\u0103rora conceptele kantiene s\u0103 poat\u0103 fi explicate \u00eentr-un mod mai pe \u00een\u021beles. Un astfel de instrument a fost nu doar critica lui Schopenhauer la CRP[36]<\/sup><\/a> (pe care o recomanda tuturor); \u00eentr-un curs din 1887, a recurs, de exemplu, la pozitivismul modern \u00een \u00eencercarea de a-i face pe studen\u021bi s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 punctul de plecare al Criticii ra\u021biunii pure<\/em>.[37]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Str\u0103daniile lui Maiorescu de a prezenta idei kantiene \u00eentr-un mod inteligibil \u00een fa\u021ba unui auditoriu nefamiliarizat cu filosofia german\u0103 si cu g\u00e2ndirea abstract\u0103 \u00een genere a produs uneori \u00een\u021belegeri care deviau destul de mult de la sensurile originare \u0219i, probabil, de la inten\u021biile conferen\u021biarului. \u00cen prelegerile populare, Maiorescu a folosit uneori, din c\u00e2te se pare, compara\u021bii luate din experien\u021ba de zi cu zi a individului, analogii slabe de tipul celor pe care le folosesc popularizatorii \u0219tiin\u021bei de ast\u0103zi (de exemplu, ideea de Uni\u00advers finit, dar aflat totu\u0219i \u00een expansiune, este sugerat\u0103 prin suprafa\u021ba unui balon care se umfl\u0103 \u0219i face ca galaxiile, reprezentate prin puncte pe suprafa\u021ba acestui balon, s\u0103 se \u00eende\u00adp\u0103r\u00adteze unele de altele). Iat\u0103, spre exemplu, cum a fost \u00een\u021beleas\u0103 lumea fenomenal\u0103 a lui Kant \u00een urma unei prelegeri organizate de \u201eJunimea\u201d:<\/p>\n\n\n\n

\n

Trec\u00e2nd la Kant, dup\u0103 o mic\u0103 schi\u021b\u0103 biografic\u0103[38]<\/sup><\/a>, D. Maiorescu a construit \u00eenaintea auditorului s\u0103u lumea idealistic\u0103, dup\u0103 categoriile lui Kant, esplic\u00e2nd mai pe larg aprioritatea timpului, spa\u00ad\u021biu\u00adlui \u0219i cauzalit\u0103\u021bei. Ca rezultat practic al acestui sistem s-a ar\u0103tat a fi cultura intelectual\u0103 a indi\u00advi\u00addului. Dac\u0103 universul, astfel precum apare, este un vis colosal<\/em> pe care numai oamenii \u00eel visea\u00adz\u0103<\/em>, toat\u0103 forma \u0219i armonia lui at\u00e2rn\u0103 de la subjectivitatea vizionarilor<\/em>. \u00cen noi, \u0219i nu \u00een \u00eempre\u00adjur\u0103rile din afar\u0103, se afl\u0103 cauzele pentru toate, pentru bine \u0219i r\u0103u, pentru fericire \u0219i nefe\u00adricire.[39]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Analogia dintre experien\u021ba fenomenal\u0103 \u0219i experien\u021ba oniric\u0103, \u00een condi\u021biile \u00een care, la Kant, universul fenomenal este real<\/em>, adic\u0103 are \u201evaloare obiectiv\u0103<\/em>\u201d (cum traduce \u00eensu\u0219i Maiorescu \u00een cursurile sale universitare[40]<\/sup><\/a>) poate s\u0103 creeze o reprezentare gre\u0219it\u0103 despre ceea ce \u00een\u021belegea Kant prin fenomen. Schopenhauer, \u00eentr-adev\u0103r, a utilizat meta\u00adfora visului pentru experien\u021ba fenomenal\u0103 \u0219i a comparat fenomenul cu v\u0103lul Mayei[41]<\/sup><\/a>, dar a admis, totodat\u0103, deosebirile tran\u0219ante pe care le-ar face Kant \u00eentre visul propriu-zis (\u201evisul cel mic\u201d) \u0219i via\u021b\u0103 (\u201evisul cel mare\u201d).[42]<\/sup><\/a> Nu avem temeiuri s\u0103 credem c\u0103 Maio\u00adrescu a \u00een\u021be\u00adles experien\u021ba ca pe o \u00eentreprindere solipsist\u0103 a min\u021bii. De altfel, nici m\u0103car visul nu-l vedea astfel, iar pentru aceasta st\u0103 m\u0103rturie conferin\u021ba sa de la Ateneu pe tema hipnotis\u00admului. Maiorescu explic\u0103 acolo visul \u00eentr-o perspectiv\u0103 pur \u0219tiin\u021bific\u0103, sprijinit\u0103 de dovezi experimentale, ca fiind reprezentarea unor vibra\u021bii ale creierului r\u0103mase \u00eenc\u0103 active sau ca pe un rezultat al unor impresii exterioare traduse \u00een imagi\u00adna\u021bia subiectului oniric.<\/p>\n\n\n\n

\n

A\u0219adar se adevere\u0219te \u0219i aci, conchide el, aforizma filosofiei naturale, c\u0103 fenomenele cele mai surprinz\u0103toare au cauze simple \u0219i de domeniul curat fizic [\u2026].[43]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Maiorescu nu avea o p\u0103rere bun\u0103 despre spiritualism (Cousin), dar nici despre senzualism (Condillac) sau materialism, iar disputa dintre cele dou\u0103 pozi\u021bii o considera steril\u0103 \u0219i prefera s\u0103 recurg\u0103 la rezultatele mai precise ale cercet\u0103rilor psiho-fizice[44]<\/sup><\/a> (prin care \u00een\u021belegea nu doar psihofizica, ci \u00eentreaga gam\u0103 de studii experimentale psiho-fiziologice, care luau av\u00e2nt \u00een acea epoc\u0103). Motivul acestei preferin\u021be \u00ee\u0219i are \u00eens\u0103 origi\u00adnile tot \u00een distinc\u021bia fenomen\/noumen la Kant, dup\u0103 cum explic\u0103 Maiorescu \u00eentr-un curs despre trecerea de la spiritualism \u0219i senzualism la pozitivismul lui Comte:<\/p>\n\n\n\n

\n

Pe de alt\u0103 parte \u0219i toat\u0103 deosebirea \u00eentre spiritualism \u0219i materialism sau senzualism este ne\u00een\u00adte\u00admeiat\u0103 \u0219i mai mult o ceart\u0103 de cuvinte. C\u0103ci ce este materie? La aceast\u0103 \u00eentrebare nu se poate da niciun r\u0103spuns prin chiar metodele experimentale, \u0219i at\u00e2t infinitatea atomelor, c\u00e2t \u0219i ipoteza puterilor sunt concep\u021bii intelectuale. Dup\u0103 critica ra\u021biunii f\u0103cut\u0103 de Kant, lucrul (ma\u00adte\u00adrial [materia experien\u021bei, n. m., M. M.]) \u00een sine (\u201edas Ding an sich\u201d) este \u0219i va r\u0103m\u00e2ne \u00eentot\u00addeauna inaccesibil cuno\u0219tin\u021bei.[45]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Din faptul c\u0103 Maiorescu s-a folosit \u00een expunerile sale de analogii \u0219i a \u00eentrebuin\u021bat un limbaj mai accesibil (\u00eendeosebi \u00een prelegerile populare, dar uneori \u0219i la curs c\u00e2nd mate\u00ad\u00adria p\u0103rea mai dificil\u0103), nu reiese c\u0103 ar fi denaturat textele puse \u00een discu\u021bie prin inter\u00admediul unor trat\u0103ri mai \u201epoetice\u201d sau pur \u0219i simplu mai digeste. C\u00e2nd un fizi\u00adcian explic\u0103 profanilor atrac\u021bia gravita\u021bional\u0103 ca pe o curbur\u0103 a spa\u021biu-timpului \u00een teoria general\u0103 a relativit\u0103\u021bii, apel\u00e2nd la imaginea unei trambuline pe care s-a plasat o bil\u0103 grea ce defor\u00admeaz\u0103 \u021bes\u0103tura elastic\u0103, el nu \u00ee\u0219i imagineaz\u0103 c\u0103 publicul s\u0103u va crede c\u0103 \u00eel tr\u0103\u00addeaz\u0103 pe Einstein utiliz\u00e2nd o analogie tridimensional\u0103 \u0219i nici c\u0103 Einstein ar fi g\u00e2ndit chestiunea \u00een aceia\u0219i termeni. \u00cen prele\u00adgerile sale, Maiorescu s-a str\u0103duit s\u0103 aduc\u0103 tema la nivelul publi\u00adcului. Dac\u0103 a apelat la Schopenhauer \u00een predarea lui Kant (\u201eKant. Spa\u021biul cu explic\u0103ri din Schopen\u00adhauer\u201d, de\u00adcem\u00adbrie 1899), a f\u0103cut-o pentru a u\u0219ura \u00een\u021belegerea, dar la scurt timp, \u00een luna urm\u0103toare, a \u00eentreprins \u0219i o compara\u021bie Kant-Schopenhauer<\/em> (ianuarie 1900)[46]<\/sup><\/a>, astfel \u00eenc\u00e2t ideile celor doi s\u0103 fie clar delimitate. Petrovici era student \u00een acea perioad\u0103 \u0219i ar fi putut fi prezent la ambele cursuri.<\/p>\n\n\n\n

\u0218tim de la Maiorescu \u00eensu\u0219i c\u0103 accentul pe care l-a pus pe Schopenhauer \u00een cursu\u00ad\u00adrile sale avea la baz\u0103 alte motiva\u021bii dec\u00e2t de ordin personal. De exemplu, citim \u00een planul unei lec\u021bii din 1885:<\/p>\n\n\n\n

\n

Expunem mai pe larg filosofia lui Schopenhauer, fiindc\u0103 \u00een mi\u0219carea filosofic\u0103 de ast\u0103zi (foarte restr\u00e2ns\u0103 \u00een comparare cu prima treime a secolului nostru) aceast\u0103 filosofie se men\u021bine la ordinea zilei ca o continuare a kantianismului, pe c\u00e2nd Fichte, Schelling \u0219i Hegel dispar din con\u0219tiin\u021ba public\u0103.[47]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Chiar \u0219i selec\u021bia din Schopenhauer destinat\u0103 pred\u0103rii trebuia s\u0103 aib\u0103 priz\u0103 la preo\u00adcu\u00adp\u0103ri actuale \u2013 de data aceasta ale societ\u0103\u021bii rom\u00e2ne\u0219ti: sistemul metafizic al lui Scho\u00adpen\u00ad\u00adhauer (Lumea ca voin\u021b\u0103 \u0219i reprezentare<\/em>) urma s\u0103 fie expus pe scurt, \u00een vreme ce este\u00adtica urma s\u0103 se bucure de o prezentare mai am\u0103nun\u021bit\u0103 \u201efiindc\u0103 \u00een propria noas\u00adtr\u0103 mi\u0219\u00adcare literar\u0103 g\u0103sim pentru aceasta mai mult material. C\u0103ci \u0219coala trebuie s\u0103 fie \u00een leg\u0103tur\u0103 cu via\u021ba real\u0103 a unei societ\u0103\u021bi \u00een starea ei momentan\u0103.<\/em>\u201d[48]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Coerent cu critica pe care a \u00eentreprins-o la adresa culturii rom\u00e2ne, Maiorescu se voia, ca profesor, un creator de fond, iar nu de forme. \u00cen felul acesta a fost \u00een\u021beles de P. P. Negulescu \u00een 1927, cu prilejul num\u0103rului jubiliar al Convorbirilor literare<\/em>:<\/p>\n\n\n\n

\n

[I]nteresul \u0219tiin\u021bific, \u00een general, era, fire\u0219te, foarte slab, iar interesul pentru filosofie, \u00eendeosebi, era cu des\u0103v\u00e2r\u0219ire nul. [\u2026] Maiorescu a \u00een\u021beles aceast\u0103 situa\u021bie grea [\u2026] \u0219i s-a str\u0103duit mai \u00eent\u00e2i s\u0103 trezeasc\u0103 la ascult\u0103torii s\u0103i interesul pentru filosofie, care i se p\u0103rea nu numai condi\u021bia de c\u0103petenie a transmiterii cu succes a cuno\u0219tin\u021belor filosofice, dar \u0219i mai important prin el \u00eensu\u0219i dec\u00e2t aceste cuno\u0219tin\u021be. C\u0103ci interesul pentru filosofie, dac\u0103 \u00eel cap\u0103t\u0103 cineva cu adev\u0103rat, \u00eel face s\u0103 citeasc\u0103 \u0219i singur, \u0219i s\u0103-\u0219i completeze prin propria lui munc\u0103 cuno\u0219tin\u021bele dob\u00e2ndite la univer\u00adsi\u00adtate. Pe c\u00e2nd, dac\u0103 nu-l are, uit\u0103 \u0219i pu\u021binul ce a \u00eenv\u0103\u021bat, de nevoie \u0219i f\u0103r\u0103 nicio p\u0103trun\u00addere. Potri\u00advit cu aceste idei, Maiorescu a c\u0103utat s\u0103 dea cursurilor sale o form\u0103 c\u00e2t mai concret\u0103, aproa\u00adpe popular\u0103. Abstrac\u021biunile filosofice se destr\u0103mau u\u0219or \u00een expunerea sa vie \u0219i colorat\u0103, \u0219i se \u00eempleteau \u00een chip firesc cu realit\u0103\u021bile vie\u021bii de toate zilele.[49]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Este necesar s\u0103 distingem \u00eentre preferin\u021bele sau tenta\u021biile g\u00e2nditorului \u0219i inten\u021biile sau atitudinea profesorului. Chiar dac\u0103 Maiorescu \u0219i-a manifestat adesea admira\u021bia pentru Schopenhauer (mai pu\u021bin pentru pesimism, pe care l-a respins), atunci c\u00e2nd a predat Kant s-a str\u0103duit s\u0103 fie fidel teoriei kantiene. Avem \u00een acest sens nu doar propriile sale inten\u021bii m\u0103rturisite, ci \u0219i rezumatele r\u0103mase, inclusiv traducerea din \u201eEstetica transcendental\u0103\u201d, care dove\u00addesc o \u00een\u021belegere corect\u0103 a textului. Chiar dac\u0103, \u00een folosul studen\u021bilor, a recurs une\u00adori (cel pu\u021bin o dat\u0103, \u00een 1900) explicit<\/em> la prezentarea f\u0103cut\u0103 de Schopenhauer, nimic din aceste surse nu sugereaz\u0103 c\u0103 Maiorescu ar fi predat un Kant second hand<\/em>, trecut mai \u00eent\u00e2i pe la Schopenhauer. Un student care a urmat cursul despre Kant \u00een anul 1887[50]<\/sup><\/a> ar fi putut, de exemplu, s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 cu impresia gre\u0219it\u0103 c\u0103 Maiorescu a predat estetica transcen\u00addental\u0103 prin filtre pozitiviste, iar dac\u0103 mai apoi \u0219i-ar fi publicat amintirile, \u00eentreaga mito\u00adlogie a kantianismului lui Maiorescu ar fi ar\u0103tat acum cu totul altfel.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
Ce a pus totu\u0219i Maiorescu \u00een circula\u021bie<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

Maiorescu a avut totu\u0219i un Kant al s\u0103u. Nu at\u00e2t de strident al s\u0103u, precum este consemnat de Petrovici \u0219i difuzat de al\u021bii, \u0219i nici foarte \u00eendep\u0103rtat de anumite linii gene\u00adrale de \u00een\u021belegere a conceptelor kantiene \u00een a doua jum\u0103tate a secolului al 19-lea \u0219i la \u00eenceputul secolului 20. \u00cen cele ce urmeaz\u0103, m\u0103 voi referi la un aspect pe care Petrovici nu l-a avut \u00een vedere: modul \u00een care Maiorescu a \u00een\u021beles conceptul de a priori<\/em> la Kant, ca \u00eensemn\u00e2nd nu doar independent de orice experien\u021b\u0103, ci \u0219i \u00eenn\u0103scut<\/em>. Nu am g\u0103sit niciun loc \u00een care Maiorescu s\u0103 expun\u0103 ra\u021biunile acestei identific\u0103ri, dar exist\u0103 multiple locuri \u00een care, \u00een explica\u021biile sale de curs, asociaz\u0103 sinonimic cei doi termeni sau \u00eei folose\u0219te inter\u0219anjabil. Reproduc mai jos c\u00e2teva astfel de exemple:<\/p>\n\n\n\n

\n

Idealismul \u0219tien\u021bific este un sistem pentru a \u00een\u021belege lumea conform c\u0103ruia toat\u0103 existen\u021ba nu\u00admit\u0103 real\u0103 este un rezultat al ideilor (al \u201ereprezent\u0103rii\u201d) noastre dup\u0103 formele \u00eenn\u0103scute (a priori<\/em>) ale inteligin\u021bei noastre. [Tranzi\u021bie de la Kant la Herbart (1884), ms. 1521.][51]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

\n

Trebuie s\u0103 mai insist\u0103m asupra \u00een\u021belegerii apriorit\u0103\u021bii celor dou\u0103 forme \u00eenn\u0103scute ale min\u021bii omene\u0219ti. [Terminarea tranzi\u021biei de la Kant la Herbart. Filosofia lui Herbart (1884), ms. 1521.][52]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

\n

\u00cen faptul c\u0103 numai raporturile de m\u0103rimi \u00een succesiunea numerilor (calculul artimetic), ceea ce presupune forma timpului, \u0219i \u00een regularea general\u0103 a simultaneit\u0103\u021bei (geometria), ceea ce presupune forma spa\u021biului, sunt de o exactitate universal\u0103 \u0219i necesar\u0103 a\u0219a \u00eenc\u00e2t nu-\u0219i deriv\u0103 certitudinea din \u00eent\u00e2mpl\u0103toarele cazuri individuale, ci din contr\u0103, le-o aplic\u0103 lor (demonstra\u00ad\u021biu\u00adnea), vede Kant o \u00eensu\u0219ire \u00eenn\u0103scut\u0103 a min\u021bii omene\u0219ti<\/em> [subl. m., M. M.] \u0219i declar\u0103 timpul \u0219i spa\u021biul forme de intui\u021bie a prioric\u0103<\/em>.[53]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

\n

Aceea\u0219i eroare o comite Conta (\u00een Teoria fatalismului<\/em>, c\u00e2nd vrea s\u0103 deduc\u0103 formele spa\u021biului \u00een contra apriorit\u0103\u021bii lui Kant din impresiile fibrale ale obiectelor din \u201eafar\u0103\u201d de noi; c\u0103ci pen\u00adtru ca un obiect s\u0103 poat\u0103 fi \u00een genere conceput ca \u201e\u00een afar\u0103\u201d de noi, pe c\u00e2nd impresiile despre el sunt toate \u00eenl\u0103untrul nostru, se presupune deja forma \u00eenn\u0103scut\u0103 a spa\u021biului.[54]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Primele dou\u0103 exemple sunt extrase din rezumatele de curs ale lui Maiorescu, iar ur\u00adm\u0103\u00adtoarele, din manualul s\u0103u de logic\u0103. Pe baza lor \u0219i a altor ocuren\u021be similare putem afir\u00adma cu certitudine c\u0103 lectura lui Maiorescu la Critica ra\u021biunii pure <\/em>a fost o lectur\u0103 nati\u00advis\u00adt\u0103<\/em>, cel pu\u021bin \u00een ceea ce prive\u0219te formele pure ale sensibilit\u0103\u021bii. Putem afirma, de aseme\u00adnea, c\u0103 a transmis mai departe<\/em> aceast\u0103 perspectiv\u0103 psihologic\u0103 pe care el \u00eensu\u0219i nu p\u0103rea s\u0103 o considere str\u0103in\u0103 de inten\u021biile lui Kant. La Petrovici, de exemplu, sino\u00adni\u00admia a pri\u00adori<\/em>\/\u00eenn\u0103scut era at\u00e2t de bine \u00eensu\u0219it\u0103 \u00eenc\u00e2t, de\u0219i distingea \u00eentre un \u201eapriorism logic\u201d \u0219i un \u201eapriorism psihologic\u201d[55]<\/sup><\/a>, prelegerile sale sunt str\u0103b\u0103tute de aceea\u0219i echi\u00adva\u00adlen\u021b\u0103 tacit\u0103<\/em> \u00eentre a priori<\/em> \u0219i \u00eenn\u0103scut.[56]<\/sup><\/a>(Doar c\u00e2\u021biva ani mai t\u00e2rziu dup\u0103 publicarea pre\u00adle\u00adgerilor lui Pe\u00adtro\u00advici, Nicolae Bagdasar urma s\u0103 explice de ce aprioritatea \u0219i ineita\u00adtea sunt dou\u0103 lucruri cu totul diferite, pun\u00e2nd accentul pe carac\u00adterul strict epistemologic al demersului kantian.[57]<\/sup><\/a>)<\/p>\n\n\n\n

De unde a achizi\u021bionat Maiorescu perspectiva nativist\u0103 este greu de spus, c\u0103ci aceast\u0103 echivalare era foarte r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 \u00een epoc\u0103. O f\u0103cuse \u0219i Herbart, primul s\u0103u reper filosofic mai important, care s-a str\u0103duit \u00een manualul s\u0103u de psihologie s\u0103 resping\u0103 carac\u00adterul \u201e\u00eenn\u0103scut\u201d al no\u021biunii de spa\u021biu.[58]<\/sup><\/a> Schopenhauer, de asemenea, a echivalat tacit \u201ea priori\u201d<\/em> cu \u201e\u00eenn\u0103scut\u201d; nu \u00een Lumea ca voin\u021b\u0103 \u0219i reprezentare<\/em>, ci \u00een acea scriere mai veche Despre \u00eemp\u0103trita r\u0103d\u0103cin\u0103 a principiului ra\u021biunii suficiente<\/em>[59]<\/sup><\/a>, mult apreciat\u0103 de Maio\u00adrescu. Spencer, care opera \u0219i el aceea\u0219i identificare tacit\u0103, a sugerat c\u0103 evolu\u021bionismul este capabil s\u0103 reconcilieze pozi\u021bia lui Kant cu pozi\u021bia empirist\u0103 prin intermediul unei dis\u00adtinc\u021bii \u00eentre experien\u021ba individului \u0219i experien\u021ba speciei. Astfel, formele despre care vor\u00adbea Kant pot fi considerate a priori<\/em> pentru individ, dar a posteriori<\/em> pentru \u00eentreg lan\u021bul de indivizi la cap\u0103tul c\u0103ruia se afl\u0103 acest individ. Altfel spus, formele pure ale lui Kant sunt a priori<\/em> ontogenetic, dar a posteriori<\/em> filogenetic. Maiorescu a explicat la cursul s\u0103u despre \u201eadversarii apriorit\u0103\u021bii\u201d \u00eencercarea lui Spencer de reconciliere.<\/p>\n\n\n\n

Toate aceste ocuren\u021be men\u021bionate se men\u021bin la un nivel al sub\u00een\u021belesului<\/em>, ca \u0219i cum este cumva natural s\u0103 g\u00e2ndim a priori<\/em> \u0219i \u00eenn\u0103scut<\/em>, respectiv a posteriori<\/em> \u0219i dob\u00e2n\u00addit<\/em> \u00een ace\u00adla\u0219i timp. C\u0103ci altfel cum au ajuns \u00een mintea noastr\u0103 acele intui\u021bii pure de timp \u0219i de spa\u00ad\u021biu, de vreme ce nu din experien\u021b\u0103? Kant nu a fost interesat \u00een CRP de aspec\u00adtele gene\u00adtice ale formelor a priori<\/em>, dar c\u00e2t de gre\u0219it ar fi, \u00een perspectiva lui, s\u0103 le consi\u00adde\u00adr\u0103m \u00eenn\u0103scute?<\/p>\n\n\n\n

Problema cu aceast\u0103 echivalare a priori<\/em>\u2013\u00eenn\u0103scut nu st\u0103 doar \u00een faptul c\u0103 traduce \u00een plan psihologic sau biologic epistemologia kantian\u0103 a fundamentelor cunoa\u0219\u00adterii, ci mai ales \u00een faptul c\u0103 Immanuel Kant a avut o pozi\u021bie<\/em> \u00een privin\u021ba aceasta, pe care a exprimat-o \u00een cel pu\u021bin dou\u0103 locuri: \u00een Diserta\u021bia inaugural\u0103<\/em> (1770; Ak II: 406) \u0219i \u00een disputa cu Eber\u00adhard \u2013 Despre o descoperire potrivit c\u0103reia orice nou\u0103 critic\u0103 a ra\u021biu\u00adnii pure devine super\u00adflu\u0103 datorit\u0103 unei critici anterioare<\/em> (1790; Ak VIII: 221).<\/p>\n\n\n\n

Potrivit lui Kant, intui\u021biile \u0219i conceptele pure nu sunt \u00eenn\u0103scute, ci dob\u00e2ndite<\/em>, dar nu provin din sim\u021bul extern (c\u0103ci sim\u021burile dau doar materia, nu \u0219i forma cunoa\u0219terii umane), ci din \u00eens\u0103\u0219i ac\u021biunea min\u021bii (ab ipsa mentis actione<\/em>) de coordonare a propriilor senza\u021bii (sensa sua<\/em>), potrivit unor legi eterne, \u00een prezen\u021ba obiectelor. Cu excep\u021bia aces\u00adtei legi a min\u021bii, nimic nu poate fi considerat \u00eenn\u0103scut.[60]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

\u00cen cadrul disputei cu Eberhard, Kant afirm\u0103 acela\u0219i lucru:<\/p>\n\n\n\n

\n

Critica nu admite absolut niciun fel de reprezent\u0103ri<\/em> divin implantate (anerschaffene<\/em>) sau \u00eenn\u0103s\u00adcute (angeborne<\/em>). Le prive\u0219te pe toate, indiferent c\u0103 \u021bin de intui\u021bie sau de conceptele intelectului, ca dob\u00e2ndite<\/em>. [\u2026] Totu\u0219i, trebuie s\u0103 existe un temei \u00een subiect care s\u0103 fac\u0103 posibil ca aceste reprezent\u0103ri s\u0103 se origineze \u00een acest mod \u0219i nu \u00een altul, \u0219i care s\u0103 le permit\u0103 s\u0103 se raporteze la obi\u00adecte care nu sunt \u00eenc\u0103 date. Cel pu\u021bin acest temei este \u00eenn\u0103scut.[61]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

\u00centre timp s-a ar\u0103tat pe larg c\u0103 cele dou\u0103 no\u021biuni, a priori<\/em> \u0219i \u00eenn\u0103scut (connatus<\/em>), sunt diferite at\u00e2t \u00een intensiune, c\u00e2t \u0219i \u00een extensiune.[62]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Maiorescu, probabil, nu a cunoscut aceste lucr\u0103ri ale lui Kant, c\u0103ci nu a fost \u0219i nici nu s-a vrut un exeget <\/em>al acestuia. Chiar dac\u0103 a pus \u00een circula\u021bie, de la catedr\u0103, echivalen\u021ba tacit\u0103 \u201ea priori<\/em> = \u00eenn\u0103scut\u201d, faptul este lipsit de consecin\u021be serioase la nivel teoretic, c\u0103ci \u2013 a spus-o Bagdasar \u2013 concep\u021bia lui Kant din CRP nu este afectat\u0103 \u00een vreun fel de interpret\u0103rile psihologice pro sau contra.<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
Note<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

[1]<\/sup><\/a> Vezi I. Petrovici, \u201eKant \u0219i cugetarea rom\u00e2neasc\u0103\u201d, p. 4: Maiorescu \u201ea f\u0103cut \u00eentinse planta\u021bii kantiane \u00een sufletul at\u00e2tor r\u00e2nduri de ascult\u0103tori\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[2]<\/sup><\/a> C. R\u0103dulescu-Motru, \u201eAmintiri din vremea studiilor\u201d, p. 277.<\/p>\n\n\n\n

[3]<\/sup><\/a> Mircea Djuvara, \u201eTitu Maiorescu profesor de filosofie\u201d, p. 8.<\/p>\n\n\n\n

[4]<\/sup><\/a> \u00censemnarea lui Maiorescu din 1884 este laconic\u0103: \u201eVineri 19\/31 Oct<\/em>. timp frumos. Ieri de la 5-61\/2, \u00een sala arhiplin\u0103, \u00eent\u00e2ia prelegere la Universitate, despre Istoria filosofiei germane in secolul al 19-lea (explicat Estetica transcendentala a lui Kant). Titu Maiorescu, \u00censemn\u0103ri zilnice<\/em>, II, p. 368. (De acum \u00eenainte: \u00censemn\u0103ri<\/em>.)<\/p>\n\n\n\n

[5]<\/sup><\/a> Ion Petrovici, Titu Maiorescu. 1840\u20131917<\/em>, p. 11.<\/p>\n\n\n\n

[6]<\/sup><\/a> Pe l\u00e2ng\u0103 voca\u021bia de educator, Lovinescu a vorbit \u0219i despre o \u201evoca\u021bie prozelitic\u0103\u201d la Maiorescu. A precizat \u00eens\u0103 c\u0103 prozelitismul nu \u00eei \u00eentuneca spiritul critic. Vezi E. Lovinescu, Titu Maiorescu<\/em>, p. 35.<\/p>\n\n\n\n

[7]<\/sup><\/a> A se vedea articolul lui G. Bogdan-Duic\u0103, \u201eCantiani rom\u00e2ni\u201d, publicat \u00een S\u0103m\u0103n\u0103torul <\/em>\u00een 1904. \u00centr\u2011un context \u00een care kantianismul de la Convorbiri literare<\/em> avea mare vizibilitate \u00een spa\u021biul public, Bogdan-Duic\u0103 a evocat \u00een acest scurt articol figuri din secolul anterior care au pus \u00een circula\u021bie idei kantiene receptate \u00eendeosebi prin autori de manuale cum ar fi, spre exemplu, W. T. Krug.<\/p>\n\n\n\n

[8]<\/sup><\/a> \u00cen edi\u021bia definitiv\u0103 a lucr\u0103rii sale Elemente de metafizic\u0103<\/em> (1928), publicat\u0103 ini\u021bial \u00een 1912, R\u0103dulescu-Motru a ad\u0103ugat subtitlul \u201ePe baze kantiane\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[9]<\/sup><\/a> I. A. R\u0103dulescu-Pogoneanu, \u201eIntroducere\u201d la Titu Maiorescu, \u00censemn\u0103ri zilnice<\/em>, III, p. XVIII.<\/p>\n\n\n\n

[10]<\/sup><\/a> Gr. T\u0103u\u0219an, \u201eKantianismul lui Titu Maiorescu\u201d, p. 1.<\/p>\n\n\n\n

[11]<\/sup><\/a> Ion Petrovici, \u201eKant \u0219i cugetarea rom\u00e2neasc\u0103\u201d, pp. 5\u20136.<\/p>\n\n\n\n

[12]<\/sup><\/a> Vezi Ioan Petrovici, Paralelismul psiho-fisic<\/em>, p. 75.<\/p>\n\n\n\n

[13]<\/sup><\/a>Arthur Schopenhauer, De la quadruple racine du principe de la raison suffisante. Dissertation philosophique suivie d\u2019une Histoire de la doctrine de l\u2019id\u00e9al et du r\u00e9el<\/em>. Trad. en fran\u00e7ais pour la premi\u00e8re fois par J.-A. Cantacuz\u00e8ne, Paris, Librairie Germer Bailli\u00e8re et Cie<\/sup>, 1882. Maiorescu o considera \u201ecea mai inge\u00adnioa\u00ads\u0103, cercetare special\u0103 asupra principiului ra\u021biunii suficiente\u201d. Titu Maiorescu, Logica<\/em>, ed. a II-a (1887), p. 162.<\/p>\n\n\n\n

[14]<\/sup><\/a> Titu Maiorescu, Logica<\/em>, ed. a II-a (1887), pp. 98\u201399.<\/p>\n\n\n\n

[15]<\/sup><\/a> Titu Maiorescu, Prelegeri de filosofie<\/em> [de aici \u00eenainte: Prelegeri<\/em>], p. 270, nota 153 (Gr. Tr. Pop): \u201e\u00cen Ms. 1520 men\u021bioneaz\u0103 c\u0103 la lec\u021bia 19 de joi 4\/16 aprilie 1885 a \u00eenceput predarea filosofiei lui Schopen\u00adhauer trat\u00e2nd despre \u00ab\u00cemp\u0103trita r\u0103d\u0103cin\u0103 a ra\u021biunii suficiente\u00bb\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[16]<\/sup><\/a> Titu Maiorescu, Prelegeri<\/em>, pp. 164\u2013165.<\/p>\n\n\n\n

[17]<\/sup><\/a> \u00cen cursul lui Comte: \u201eF\u0103r\u0103 o astfel de destina\u021bie general\u0103, iritabilitatea ar degenera inevitabil \u00eentr-o agita\u021bie dezordonat\u0103, iar sensibilitatea, \u00eentr-o contemplare vag\u0103\u201d. Auguste Comte, Cours de philosophie positive<\/em>, III, p. 708.<\/p>\n\n\n\n

[18]<\/sup><\/a> Prelegeri<\/em>, pp. 36\u201337 (ms. 1521) \u0219i pp. 255\u2013256 (nota 34, Gr. Tr. Pop).<\/p>\n\n\n\n

[19]<\/sup><\/a> Teolog, om de \u0219tiin\u021b\u0103, mistic (1688\u20131772). Kant i-a consacrat cartea Tr\u00e4ume eines Geistersehers<\/em> [Visele unui clarv\u0103z\u0103tor], publicat\u0103 \u00een 1766 sub pseudonimul Johann Jacob Kanter.<\/p>\n\n\n\n

[20]<\/sup><\/a> Ion Petrovici, \u201e Kant \u0219i cugetarea rom\u00e2neasc\u0103\u201d, p. 6.<\/p>\n\n\n\n

[21]<\/sup><\/a> Vezi, de exemplu, Alistair Welchman \u201e<\/em>Eternity in Kant and post-Kantian European thought\u201d (2016).<\/p>\n\n\n\n

[22]<\/sup><\/a> Vezi J. W. Goethe, Poezie \u0219i adev\u0103r. Din via\u021ba mea<\/em>, trad. Tudor Vianu, vol. III, Bucure\u0219ti, Editura pentru Literatur\u0103, 1967, p. 66.<\/p>\n\n\n\n

[23]<\/sup><\/a> Maiorescu, \u00censemn\u0103ri<\/em>, I, pp. 92\u201393, 109.<\/p>\n\n\n\n

[24]<\/sup><\/a> G. Panu, Amintiri de la \u201eJunimea\u201d din Ia\u0219i<\/em>, I, p. 75.<\/p>\n\n\n\n

[25]<\/sup><\/a> \u201eLec\u021biunea D-lui Maiorescu\u201d, Rom\u00e2nia liber\u0103. Num\u0103r literar<\/em>, an, I, nr. 6, 21 oct. 1884, pp. 65\u201380. Vezi Prelegeri<\/em>, pp. 247\u2013248, nota 2 (Gr. Tr. Pop). Editorul \u0219i autorul notei nu este sigur dac\u0103 avem \u00een fa\u021b\u0103 un rezumat sau o stenogram\u0103 a cursului.<\/p>\n\n\n\n

[26]<\/sup><\/a> T. Maiorescu, Prelegeri<\/em>, p. 249, not\u0103 (paranteza mea \u00een textul lui Gr. Tr. Pop).<\/p>\n\n\n\n

[27]<\/sup><\/a> \u201eIpnotizmul\u201d, \u00een Titu Maiorescu, Patru conferin\u021be<\/em>, pp. 1\u201344.<\/p>\n\n\n\n

[28]<\/sup><\/a> Titu Maiorescu, Patru conferin\u021be<\/em>, p. 43.<\/p>\n\n\n\n

[29]<\/sup><\/a> \u00cen cursul privind tranzi\u021bia de la Kant la Herbart (1884), Maiorescu prelucreaz\u0103 idei din conferin\u021ba lui Du Bois-Reymond, \u201e\u00dcber die Grenzen des Naturerkennens\u201d (1872), pe care a \u0219i tradus-o c\u00e2\u021biva ani mai t\u00e2rziu dup\u0103 ce a cerut \u00een scris acceptul autorului. Vezi \u201eDespre limitele cunoa\u0219terii naturei\u201d, trad. din german\u0103 de Titu Maiorescu, Convorbiri literare<\/em>, an XXV, nr. 8, 1891, pp. 620\u2013645.<\/p>\n\n\n\n

[30]<\/sup><\/a> \u00centr-o scrisoare din 27 mai\/9 iunie 1906, vorbind despre tendin\u021bele teoretice din vremea studiilor sale berlineze (printre care a amintit \u00een principal oboseala general\u0103 fa\u021b\u0103 de idealismul hegelian \u0219i influen\u021ba lui Schopenhauer), Maiorescu \u00eei scria lui Petrovici: \u201eLa plecarea mea din Berlin pentru a veni \u00een \u021bar\u0103, \u00een 1861, \u00eensu\u0219i profesorul Werder [care \u021binea un curs influen\u021bat de Hegel, n. m., M. M.] m-a sf\u0103tuit s\u0103 m\u0103 ocup de Schopenhauer pentru a ajunge prin el la Kant, \u00abCritica ra\u021biunii pure\u00bb, ca la un isvor ce va trebui din nou des\u00adfundat\u201d. Ion Petrovici, Titu Maiorescu<\/em>, p. 160.<\/p>\n\n\n\n

[31]<\/sup><\/a> Titu Maiorescu, Prelegeri<\/em>, p. 4, subl. m.<\/p>\n\n\n\n

[32]<\/sup><\/a> \u201eLec\u021bia d-lui Titu Maiorescu\u201d, Adev\u0103rul<\/em>, anul XV, nr. 4770, 1902, p. 2.<\/p>\n\n\n\n

[33]<\/sup><\/a> Gr. T\u0103u\u0219an, \u201eKantianismul lui Titu Maiorescu\u201d, p. 2.<\/p>\n\n\n\n

[34]<\/sup><\/a> Titu Maiorescu, Prelegeri<\/em>, pp. 41\u201342 (lec\u021bie despre Fichte din 1885), subl. m..<\/p>\n\n\n\n

[35]<\/sup><\/a> Prelegeri<\/em>, p. 249, not\u0103 (Gr. Tr. Pop).<\/p>\n\n\n\n

[36]<\/sup><\/a> Vezi trad. rom. Arthur Schopenhauer, \u201eAnex\u0103. Critica filosofiei kantiene\u201d, \u00een Lumea ca voin\u021b\u0103 \u0219i repre\u00adzentare<\/em>, I, Bucure\u0219ti, Humanitas, pp. 463\u2013588.<\/p>\n\n\n\n

[37]<\/sup><\/a> Prelegeri<\/em>, p. 248, nota 10 (Gr. Tr. Pop), ms. 1521. Acela\u0219i text arunc\u0103 lumin\u0103 \u0219i asupra noti\u021bei lacunare despre \u201ematematic\u0103, geometrie\u201d, citat\u0103 mai sus: \u201eToate \u00eempreun\u0103rile de \u00eensu\u0219iri c\u00e2te constituiesc felurimea lucrurilor aparente, observate prin experien\u021b\u0103, ni se arat\u0103 ca \u00eent\u00e2mpl\u0103toare \u0219i individual deosebite. \u00cen mijlocul acestei nesiguran\u021be a elementelor oric\u0103rei \u0219tiin\u021be fizice, avem totu\u0219i \u00een aritmetic\u0103 \u0219i \u00een geometrie adev\u0103ruri sigure, necesare \u0219i generale\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[38]<\/sup><\/a> Gr. Tr. Pop sugereaz\u0103, \u00een urma unei analize, c\u0103 aceast\u0103 schi\u021b\u0103 biografic\u0103 ar fi putut s\u0103 aib\u0103 la baz\u0103 o biografie mai elaborat\u0103 (reprodus\u0103 de el \u00een not\u0103) care se reg\u0103se\u0219te \u00een ms. 1521. Prelegeri<\/em>, pp. 341\u2013247.<\/p>\n\n\n\n

[39]<\/sup><\/a> \u201ePrelec\u021biuni populare \u021binute de membrii Societ\u0103\u021bii \u00abJunimea\u00bb\u201d p. 70, subl. m.<\/p>\n\n\n\n

[40]<\/sup><\/a> Prelegeri<\/em>, pp. 23\u201324, \u0219i 27\u201328 (traducere din Kant).<\/p>\n\n\n\n

[41]<\/sup><\/a> Arthur Schopenhauer, Lumea ca voin\u021b\u0103 \u0219i reprezentare<\/em>, I, pp. 45\u201347, p. 469; II, p. 16: \u201eC\u0103ci abia dup\u0103 ce oamenii practicaser\u0103 milenii de-a r\u00e2ndul filozofarea pur obiectiv\u0103 ei au descoperit c\u0103, printre nume\u00adroa\u00adsele lucruri care fac ca lumea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 at\u00e2t de enigmatic\u0103 \u0219i problematic\u0103, factorul primordial \u0219i imediat este acela c\u0103, oric\u00e2t ar fi ea de incomensurabil\u0103 \u0219i de masiv\u0103, existen\u021ba lumii depinde totu\u0219i de un singur firicel; iar acesta este con\u0219tiin\u021ba \u00een care ea exist\u0103 de fiecare dat\u0103. \u00cen ciuda \u00eentregii realit\u0103\u021bi empirice<\/em>, condi\u021bia men\u021bionat\u0103, care greveaz\u0103 irevocabil existen\u021ba lumii, pune pe aceasta pecetea idealit\u0103\u021bii<\/em>, marc\u00e2nd-o astfel ca simplu feno\u00admen<\/em>; m\u0103car sub acest aspect, trebuie s\u0103 recunoa\u0219tem c\u0103 ea este \u00eenrudit\u0103 cu visul \u0219i putem s-o plas\u0103m de fapt \u00een aceea\u0219i categorie cu el. C\u0103ci aceea\u0219i func\u021bie cerebral\u0103 care, \u00een timpul somnului, scoate la iveal\u0103 ca prin farmec o lume complet obiectiv\u0103, intuitiv\u0103, ba chiar tangibil\u0103, trebuie s\u0103 contribuie \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103 la reprezentarea lumii obiective \u00een starea de veghe. fiindc\u0103 ambele lumi, de\u0219i diferite prin materia lor, sunt turnate ne\u00eendoielnic \u00een aceea\u0219i form\u0103. Aceast\u0103 form\u0103 este intelectul, func\u021bia cerebral\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[42]<\/sup><\/a> Arthur Schopenhauer, Lumea ca voin\u021b\u0103 \u0219i reprezentare<\/em>, I, p. 46.<\/p>\n\n\n\n

[43]<\/sup><\/a> Titu Maiorescu, Patru conferin\u021be<\/em>, pp. 34\u201336.<\/p>\n\n\n\n

[44]<\/sup><\/a> Prelegeri<\/em>, p. 129.<\/p>\n\n\n\n

[45]<\/sup><\/a> Prelegeri<\/em>, p. 128. Curs \u021binut conform ms. 1520 \u00een anii 1885, 1889, 1892. Vezi nota 15, p. 276 (Al. Surdu).<\/p>\n\n\n\n

[46]<\/sup><\/a> Conform ms. 1520, \u00een lec\u021bia din data de 12\/24 ianuarie 1900, \u00eenainte s\u0103 treac\u0103 la Fichte face o compara\u021bie Kant\u2013Schopenhauer. Prelegeri<\/em>, p. 256, nota 38 (Gr. Tr. Pop).<\/p>\n\n\n\n

[47]<\/sup><\/a> Prelegeri<\/em>, p. 267, ms. 1521, not\u0103 (Gr. Tr. Pop). Pentru contextul istoric \u0219i teoretic al revirimentului lui Schopenhauer \u00een lumea german\u0103, vezi Frederick C. Beiser, After Hegel. German Philosophy, 1840\u20131900<\/em>, Princeton & Oxford, Princeton University Press, 2014, pp. 28\u201335 (\u201eSchopenhauer\u2019s Revival of Metaphysics\u201d).<\/p>\n\n\n\n

[48]<\/sup><\/a> Prelegeri<\/em>, p. 270, nota 153, subl. mea.<\/p>\n\n\n\n

[49]<\/sup><\/a> P. P. Negulescu, \u201eProfesorul Maiorescu\u201d, pp. 175\u2013176.<\/p>\n\n\n\n

[50]<\/sup><\/a> Vezi Prelegeri<\/em>, nota 10 (Gr. Tr. Pop.), p. 248.<\/p>\n\n\n\n

[51]<\/sup><\/a> Prelegeri<\/em>, p. 69 \u0219i pp. 263\u2013264, nota 117 (Gr. Tr. Pop).<\/p>\n\n\n\n

[52]<\/sup><\/a> Prelegeri<\/em>, p. 71 \u0219i pp. 265\u2013266, nota 121 (Gr. Tr. Pop).<\/p>\n\n\n\n

[53]<\/sup><\/a> Titu Maiorescu, Logica<\/em>, ed. a II-a, p. 107, not\u0103.<\/p>\n\n\n\n

[54]<\/sup><\/a> Titu Maiorescu, Logica<\/em>, ed. a II-a, p. 136.<\/p>\n\n\n\n

[55]<\/sup><\/a> \u201eMai trebuie s\u0103 distingem \u00eentre dou\u0103 feluri de apriorism. Este vorba de distinc\u021bia important\u0103, sim\u021bit\u0103 de \u00eensu\u0219i Kant, \u00eentre apriorismul logic \u0219i cel psihologic.\u201d Petrovici, Via\u021ba \u0219i opera lui Kant<\/em>, p. 68.<\/p>\n\n\n\n

[56]<\/sup><\/a> Via\u021ba \u0219i opera lui Kant<\/em>, p. 85: \u201eAcum urmeaz\u0103 sa studiem sistematic formele apriorice structurale \u0219i \u00eenn\u0103scute cu ajutorul c\u0103rora spiritul nostru realizeaz\u0103 opera sa de unificare \u00een materialul sensibil, destul de ascult\u0103tor ca s\u0103 \u00eembrace forma pe care i-o prescriem\u201d; p. 90: \u201espiritul nostru are facultatea \u00eenn\u0103scut\u0103 de a proiecta \u00een afar\u0103 reprezent\u0103rile sale interne, ceea ce e tot una cu a afirma natura aprioric\u0103 a spa\u021biului\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[57]<\/sup><\/a> Vezi, N. Bagdasar, Teoria cuno\u0219tin\u021bei<\/em>, pp. 76\u201377.<\/p>\n\n\n\n

[58]<\/sup><\/a> J. H. Herbart, A Text-Book in Psychology<\/em>, p. 60: \u201ePrin analogie cu acest fapt de net\u0103g\u0103duit, putem considera cel pu\u021bin probabil c\u0103 no\u021biunea geometric\u0103 de spa\u021biu, \u00een magnitudinea \u0219i divizibilitatea sa infinite, nu este \u00een niciun caz \u00eenn\u0103scut\u0103 \u00een om, ci este un produs al unei serii formate \u00een mod similar cu cea men\u021bionat\u0103 mai sus.\u201d Vezi \u0219i Gary Hatfield, Kant on the perception of space (and time)<\/em>, p. 87: \u201eCapacitatea reprezent\u0103rii spa\u00ad\u021bia\u00adle provine din experien\u021b\u0103 (de\u0219i nimeni, inclusiv Herbart, nu a explicat vreodat\u0103 cu succes cum), prin contrast cu ceea ce el considera a fi nativismul lui Kant cu privire la spa\u021biu \u0219i timp ca forme a priori<\/em>\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[59]<\/sup><\/a> Arthur Schopenhauer, Despre \u00eemp\u0103trita r\u0103d\u0103cin\u0103 \u2026<\/em>, p. 161: \u201eAceasta concord\u0103 \u0219i cu ceea ce a re\u00adzul\u00adtat de-a lungul timpului din cercet\u0103rile unor g\u00e2nditori competen\u021bi, capabili \u0219i one\u0219ti, \u0219i anume c\u0103 tot ce este \u00eenn\u0103s\u00adcut, a\u0219adar a priori<\/em> \u0219i independent de experien\u021b\u0103 \u00een \u00eentreaga noastr\u0103 facultate de cunoa\u0219tere, se limi\u00adteaz\u0103 ex\u00adclu\u00adsiv la componenta formal\u0103<\/em> a cunoa\u0219terii \u2026\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[60]<\/sup><\/a> Imm. Kant, \u201eDe mundi sensibilis atque intelligibilis forma et principiis\u201d, \u00een Kant\u2019s gesammelte Schriften<\/em>, Band II, Berlin, Druck und Verlag von Georg Reimer, 1912, p. 406. Vezi \u0219i Imm. Kant, On the form and principles of the sensible and intelligible world (Inaugural Dissertation)<\/em>, \u00een G. B. Kerferd \u0219i D. E. Walford (eds.), Selected pre-critical writings and correspondence with Beck<\/em>, p. 74.<\/p>\n\n\n\n

[61]<\/sup><\/a> Imm. Kant, On a discovery\u2026<\/em>, p. 135.<\/p>\n\n\n\n

[62]<\/sup><\/a> Guenter Zoeller, \u201eFrom Innate to a Priori<\/em>: Kant\u2019s radical transformation of a Cartesian-Leibnizian legacy, The Monist,<\/em> vol. 72, nr. 2 (Kant\u2019s Critical Philosophy) 1989, pp. 222\u2013235.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
Referin\u021be bibliografice<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

Bagdasar, Nicolae, Teoria cuno\u0219tin\u021bei<\/em>, Bucure\u0219ti, Univers Enciclopedic, 1995.<\/p>\n\n\n\n

Bogdan-Duic\u0103, G., \u201eCantiani rom\u00e2ni\u201d, S\u0103m\u0103n\u0103torul<\/em>, anul III, nr. 6, 1904, pp. 81\u201384.<\/p>\n\n\n\n

Callanan, John, \u201eKant on Nativism, Scepticism and Necessity\u201d, Kantian Review<\/em>, vol. 18, nr. 1, 2013, pp. 1\u201327.<\/p>\n\n\n\n

Comte, Auguste, Cours de philosophie positive<\/em>, Tome troisi\u00e8me, contenant la philosophie chimique et la philosophie biologique, Paris, Bachelier, imprimeur-libraire pour les sciences, 1838.<\/p>\n\n\n\n

Djuvara, Mircea, \u201eTitu Maiorescu profesor de filosofie\u201d, Revista de filosofie<\/em>, XXV, nr. 1, 1946, pp. 7\u201310.<\/p>\n\n\n\n

Florian, Mircea, \u201e\u00cenceputurile filosofice ale lui T. Maiorescu\u201d, Convorbiri literare<\/em>, nr. 1\u20135, 1937, pp. 132\u2013155.<\/p>\n\n\n\n

Hatfield, Gary, Kant on the perception of space (and time)<\/em>, \u00een Guyer Paul (ed.), The Cambridge Companion to Kant and Modern Philosophy<\/em>, Oxford, Oxford University Press, 2006, pp. 61\u201393.<\/p>\n\n\n\n

Herbart, Johann Friedrich, A Text-Book in Psychology: An Attempt to Found the Science of Psychology on Experience, Metaphysics, and Mathematics<\/em>, Translated from the original German by Margaret K. Smith, New York, D. Appleton and Company, 1894.<\/p>\n\n\n\n

Kant, Immanuel, \u201eDe mundi sensibilis atque intelligibilis forma et principiis\u201d, \u00een Kant\u2019s gesammelte Schriften<\/em>, Band II, Berlin, Druck und Verlag von Georg Reimer, 1912.<\/p>\n\n\n\n

Kant, Immanuel, On the form and principles of the sensible and intelligible world (Inaugural Dissertation)<\/em>, \u00een G. B., Kerferd \u0219i D. E. Walford (eds.), Selected pre-critical writings and correspondence with Beck<\/em>, New York, Manchester University Press; Barnes & Noble, 1968.<\/p>\n\n\n\n

Kant Immanuel, On a discovery according to which any new critique of pure reason has been made super\u00adfluous by an earlier one<\/em>, \u00een Henry E. Allison (ed.), The Kant-Eberhard Controversy<\/em>, Baltimore and London, The Johns Hopkins University Press, 1973.<\/p>\n\n\n\n

Lewes, George Henry, The Life of Goethe<\/em>, second edition partly rewritten, London, Smith, Elder, and Co, 1864.<\/p>\n\n\n\n

Lovinescu, E., Titu Maiorescu <\/em>[1940], Bucure\u0219ti, Editura Minerva, 1972.<\/p>\n\n\n\n

Maiorescu, Titu, Logica. Partea I: Logica elementar\u0103<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Socec & C-nie, 1876.<\/p>\n\n\n\n

Maiorescu, Titu, Patru conferin\u021be<\/em>, rezumate de Mihai C. Br\u0103neanu (Hermes), cu un Apendice de d. Angel Demetriescu, Bucuresci, Tipografia \u0218tefan Mihalescu, 1883.<\/p>\n\n\n\n

Maiorescu, Titu, Logica<\/em>, ed. a 2-a, Bucure\u0219ti, Editura Libr\u0103riei Socec, 1887.<\/p>\n\n\n\n

Maiorescu, Titu, \u201eDin experien\u021b\u0103\u201d, Almanahul Societ\u0103\u021bii academice social-literare \u201eRom\u00e2nia Jun\u0103\u201d<\/em>, vol. II, Viena, Editura Societ\u0103\u021bii \u201eRom\u00e2nia Jun\u0103\u201d, 1888, pp. 49\u201364.<\/p>\n\n\n\n

Maiorescu, Titu, \u00censemn\u0103ri zilnice<\/em>, I\u2013III, ed. I. R\u0103dulescu-Pogoneanu, Bucure\u0219ti, Editura Libr\u0103riei Socec & Co, 1937\u20131943.<\/p>\n\n\n\n

Maiorescu, Titu, Prelegeri de filosofie<\/em>, ed. \u00eengrijit\u0103, note, comentarii \u0219i indice de Grigore Traian Pop \u0219i Alexandru Surdu, Cuv\u00eent \u00eenainte de Grigore Traian Pop, Craiova, Scrisul Rom\u00e2nesc, 1980.<\/p>\n\n\n\n

Mur\u0103ra\u0219u, D., \u201eMaiorescu \u0219i Schopenhauer\u201d, Convorbiri literare<\/em>, 1939, pp. 39\u201359.<\/p>\n\n\n\n

Negulescu, P. P., \u201eProfesorul Maiorescu\u201d, Convorbiri literare. Num\u0103r jubiliar<\/em>, nr. 1\u20134, 1927, pp. 141\u2013149.<\/p>\n\n\n\n

Panu, G., Amintiri de la \u201eJunimea\u201d din Ia\u0219i<\/em>, I, Bucure\u0219ti, Editura Societ\u0103\u021bii anonime pe ac\u021biuni \u201eAdev\u0103rul\u201d, 1908.<\/p>\n\n\n\n

Petrovici Ioan, Paralelismul psiho-fisic. Tez\u0103 pentru doctoratul \u00een filosofie<\/em>, Bucure\u0219ti, Atelierele grafice I. V. Socec, 1905.<\/p>\n\n\n\n

Petrovici, Ion, \u201eKant \u0219i cugetarea rom\u00e2neasc\u0103\u201d, Revista de filosofie<\/em>, I, nr. 1\u20132, 1924, pp. 1\u201310.<\/p>\n\n\n\n

Petrovici, Ion, Titu Maiorescu. 1840\u20131917<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Casei \u0218coalelor, 1931.<\/p>\n\n\n\n

Petrovici, Ion, Via\u021ba \u0219i opera lui Kant. Dou\u0103sprezece lec\u021bii universitare<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Casei Scoalelor, 1936.<\/p>\n\n\n\n

R\u0103dulescu-Motru, C., \u201eAmintiri din vremea studiilor\u201d, Revista Funda\u021biilor Regale<\/em>, nr. 2, 1934, pp. 274\u2013287.<\/p>\n\n\n\n

Schopenhauer, Arthur, Two essays. On the Fourfold Root of the Principle of Sufficient Reason, II. On the Will in Nature<\/em>. A literal Translation. London, George Bell and Sons, 1889.<\/p>\n\n\n\n

Schopenhauer, Arthur, Despre \u00eemp\u0103trita r\u0103d\u0103cin\u0103 a principiului ra\u021biunii suficiente. O diserta\u021bie filosofic\u0103<\/em>, trad. din german\u0103 de Gabriel P\u00e2rvu, Bucure\u0219ti, Humanitas, 2008.<\/p>\n\n\n\n

Schopenhauer, Arthur, Lumea ca voin\u021b\u0103 \u0219i reprezentare<\/em>, II, traducere din german\u0103 de Radu Gabriel P\u00e2rvu, Bucure\u0219ti, Humanitas, 2012.<\/p>\n\n\n\n

Spencer, Herbert, The Principles of Psychology<\/em>, II, New York, D. Appleton and Company, 1906.<\/p>\n\n\n\n

T\u0103u\u0219an, Gr., \u201eKantianismul lui Titu Maiorescu\u201d, Viitorul<\/em>, XXX, 9290, 1938, pp. 1\u20132.<\/p>\n\n\n\n

Welchman, Alistair, \u201e<\/em>Eternity in Kant and post-Kantian European thought\u201d, \u00een Yitzhak Y. Melamed (ed.), Eternity: A History<\/em>, New York, Oxford University Press, 2016, pp. 179\u2013225.<\/p>\n\n\n\n

Zoeller, Guenter, \u201eFrom Innate to a Priori<\/em>: Kant’s radical transformation of a Cartesian-Leibnizian legacy, The Monist,<\/em> vol. 72, nr. 2 (Kant’s Critical Philosophy) 1989, pp. 222\u2013235.<\/p>\n\n\n\n

*** \u201ePrelec\u021biuni populare \u021binute de membrii Societ\u0103\u021bii \u00abJunimea\u00bb\u201d [din ciclul C\u0103r\u021bile omenirei<\/em>. Titlul prelegerii lui Maiorescu: Critica ra\u021biunei. Kant<\/em>], Convorbiri literare<\/em>, Anul I, nr. 5, 1 mai 1867, pp. 69\u201370.<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n

[Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u015fti<\/em>, vol. XX:\u00a0Kant 300<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2024, pp.\u00a050\u201368]<\/p>\n\n\n\n

\n
<\/path><\/svg><\/span>
Descarc\u0103<\/div><\/a><\/div><\/div>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

DOI: 10.59277\/SIFR.202420.03 Comentarii la kantianismul lui Maiorescu Mona Mamulea Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne Comments on Maiorescu\u2019s Kantianism Abstract: In the following paper, I will discuss a few legendary details of Maio\u00adrescu\u2019s Kant\u00adi\u00adan\u00adism, circulated (in good faith) by his student Ion Petrovici. Among these are the inter\u00adpre\u00adtation of the Transcendental […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"parent":8549,"menu_order":3,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","template":"","meta":{"_uag_custom_page_level_css":"","site-sidebar-layout":"default","site-content-layout":"","ast-site-content-layout":"default","site-content-style":"default","site-sidebar-style":"default","ast-global-header-display":"","ast-banner-title-visibility":"","ast-main-header-display":"","ast-hfb-above-header-display":"","ast-hfb-below-header-display":"","ast-hfb-mobile-header-display":"","site-post-title":"disabled","ast-breadcrumbs-content":"","ast-featured-img":"","footer-sml-layout":"","theme-transparent-header-meta":"","adv-header-id-meta":"","stick-header-meta":"","header-above-stick-meta":"","header-main-stick-meta":"","header-below-stick-meta":"","astra-migrate-meta-layouts":"set","ast-page-background-enabled":"default","ast-page-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-4)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"ast-content-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"footnotes":""},"categories":[195,260,492],"tags":[34,130,65],"class_list":["post-8605","page","type-page","status-publish","hentry","category-articole","category-mona-mamulea","category-sifr20","tag-kant","tag-ion-petrovici","tag-titu-maiorescu"],"featured_image_src":null,"uagb_featured_image_src":{"full":false,"thumbnail":false,"medium":false,"medium_large":false,"large":false,"1536x1536":false,"2048x2048":false},"uagb_author_info":{"display_name":"SIFR","author_link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/author\/mm\/"},"uagb_comment_info":0,"uagb_excerpt":"DOI: 10.59277\/SIFR.202420.03 Comentarii la kantianismul lui Maiorescu Mona Mamulea Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne Comments on Maiorescu\u2019s Kantianism Abstract: In the following paper, I will discuss a few legendary details of Maio\u00adrescu\u2019s Kant\u00adi\u00adan\u00adism, circulated (in good faith) by his student Ion Petrovici. Among these are the inter\u00adpre\u00adtation of the Transcendental…","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8605","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8605"}],"version-history":[{"count":7,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8605\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8613,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8605\/revisions\/8613"}],"up":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8549"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8605"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8605"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8605"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}