{"id":8617,"date":"2024-12-18T20:10:11","date_gmt":"2024-12-18T18:10:11","guid":{"rendered":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/?page_id=8617"},"modified":"2024-12-18T20:11:25","modified_gmt":"2024-12-18T18:11:25","slug":"constantin-noica-si-deschiderile-criticii-facultatii-de-judecare-remus-breazu","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/volumul-20-2024\/constantin-noica-si-deschiderile-criticii-facultatii-de-judecare-remus-breazu\/","title":{"rendered":"Constantin Noica \u0219i deschiderile Criticii facult\u0103\u021bii de judecare | Remus Breazu"},"content":{"rendered":"\n

DOI: 10.59277\/SIFR.202420.04<\/p>\n\n\n\n

Constantin Noica \u0219i deschiderile Criticii facult\u0103\u021bii de judecare<\/em><\/h2><\/div>\n\n\n\n
Remus Breazu<\/h5>

Universitatea Na\u021bional\u0103 de Arte din Bucure\u0219ti<\/p><\/div>\n\n\n\n

\n
<\/path><\/svg><\/span>
Descarc\u0103<\/div><\/a><\/div><\/div>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
Constantin Noica and the openings of the Critique of the Power of Judgment<\/em><\/strong><\/h5><\/div>\n\n\n\n

Abstract: <\/strong>In this paper, I analyse Constantin Noica\u2019s interpretation of Immanuel Kant\u2019s Critique of the Power of Judgment<\/em>, as presented in Two Introductions and a Passage to Idealism<\/em>.My aim is to highlight a particular opening of Kant\u2019s aes\u00adthetics that Noica identifies but does not develop further in his later philosophy. To this end, the paper is structured as follows: first, I review the current scholarship on Noica\u2019s Two Introductions and a Passage to Idealism<\/em>. Second, I discuss the method Noica em\u00adploys in this work and outline the main points of his argument. Finally, I address some ambiguities that appear at the end of his interpretation and briefly discuss the opening in Kant\u2019s aesthetics that Noica notices but does not explore it further in his later philos\u00adophy.<\/p>\n\n\n\n

Keywords:<\/strong>Constantin Noica; Immanuel Kant; Critique of the Power of Judgment<\/em>; opening; aesthetics.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n

Dou\u0103 introduceri \u0219i o trecere spre idealism<\/em>, lucrare pe care Constantin Noica a publicat-o \u00een anul 1943[1]<\/sup><\/a>, nu a ob\u021binut interesul de care au beneficiat alte lucr\u0103ri ale sale. De pild\u0103, \u00een Dic\u021bionarul operelor filosofice rom\u00e2ne\u0219ti <\/em>din 1997, editat de Ion Iano\u0219i, aceast\u0103 lucrare nu este prezentat\u0103. Sau, pentru a da un alt exemplu, Mircea Flonta, \u00een capitolul dedicat recept\u0103rii rom\u00e2ne\u0219ti a lui Immanuel Kant, discut\u0103 teza de licen\u021b\u0103 a lui Constantin Noica (\u201eProblema lucrului \u00een sine la Immanuel Kant\u201d, publicat\u0103 \u00een 1936, \u00een volumul Concepte deschise \u00een istoria filosofiei la Descartes, Leibniz \u0219i Kant<\/em>), interpre\u00adtarea dintr-un articol din 1982 (\u201eKant \u0219i metafizica, dup\u0103 interpretarea lui Heidegger\u201d) \u0219i, minimal, Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>. Dup\u0103 o scurt\u0103 prezentare a tezei de licen\u021b\u0103, Mircea Flonta chiar afirm\u0103 urm\u0103toarele: \u201eCititorul de azi [\u2026] va fi tentat s\u0103 se \u00eentrebe ce ar fi putut produce Noica mai t\u00e2rziu dac\u0103 el s-ar fi consacrat \u00een mod profesionist cercet\u0103rii kantiene\u201d.[2]<\/sup><\/a> Or, acest lucru tocmai c\u0103 Noica \u00eel \u00eentreprinde \u00een Dou\u0103 introduceri \u0219i o tre\u00adcere spre idealism<\/em>, lucrare pe care Mircea Flonta o aminte\u0219te totu\u0219i \u00eentr-o not\u0103 de fi\u00adnal.[3]<\/sup><\/a> La fel, \u00een lucrarea Constantin Noica<\/em>, unde Ion Iano\u0219i, \u00een sec\u021biunea \u201eDescrierea operei\u201d, prezint\u0103 multe din textele lui Noica, inclusiv articole din ziare, Dou\u0103 introdu\u00adceri \u0219i o trecere spre idealism<\/em> este doar amintit\u0103 \u00eentr-o list\u0103.[4]<\/sup><\/a>De altfel, printre c\u0103r\u021bile dedicate g\u00e2ndirii lui Noica, Laura Pamfil se raporteaz\u0103 minimal la ea, consider\u00e2nd c\u0103 \u021bine de perioada de formare a lui Constantin Noica[5]<\/sup><\/a>, iar Constantin Aslam doar o men\u00ad\u021bioneaz\u0103 \u00een lucrarea sa despre filosofia timpurie a lui Constantin Noica.[6]<\/sup><\/a> \u00cen sf\u00e2r\u0219it, Alexandru Boboc, \u00eentr-un articol din 2013, intitulat \u201eKant \u00een interpretarea lui Noica\u201d, nici m\u0103car nu aminte\u0219te acest text.[7]<\/sup><\/a> Am ales s\u0103 men\u021bionez aceste lucr\u0103ri, \u00een detrimentul altora, \u00een m\u0103sura \u00een care cititorul s-ar a\u0219tepta ca \u00een ele s\u0103 g\u0103seasc\u0103 referiri la Dou\u0103 in\u00adtroduceri \u0219i o trecere spre idealism<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Printre pu\u021binele recept\u0103ri ale lucr\u0103rii amintesc recenzia elogioas\u0103 publicat\u0103 de Zevedei Barbu \u00een revista Saeculum<\/em>, \u00een cel de-al doilea num\u0103r al anului 1943[8]<\/sup><\/a>, care apreciaz\u0103 la lucrarea lui Noica faptul c\u0103 este un studiu istoric, nu o lucrare filosofic\u0103 care are drept miz\u0103 originalitatea. Un alt studiu dedicat acestei c\u0103r\u021bi a fost publicat \u00een 1991 de c\u0103tre Eugen Todoran (\u201e\u00abCritica facult\u0103\u021bii de judecat\u0103\u00bb \u00een interpretarea lui C. Noica\u201d), care \u00eencearc\u0103 a ar\u0103ta \u201e\u00een opozi\u021bie cu Noica, \u00een ce fel sistemul kantian nu \u00een\u00adseamn\u0103 numaidec\u00e2t un e\u0219ec doctrinal, care face posibil post-kantianismul, ci dimpotri\u00adv\u0103 post-kantianismul este f\u0103cut posibil pentru c\u0103 filosoful, \u00eentr-o sintez\u0103 \u00abestetic\u0103\u00bb, a ar\u0103tat \u00ablimitele\u00bb criticismului filosofic<\/em>, \u0219i care va consta nu \u00een solu\u021bia<\/em> doctrinei, ci \u00een starea de criz\u0103<\/em> pe care o las\u0103 deschis\u0103 \u00abputerea de judecat\u0103\u00bb\u201e[9]<\/sup><\/a>, sus\u021bin\u00e2nd c\u0103 Immanuel Kant era con\u0219tient de aceast\u0103 chestiune \u00eenc\u0103 \u00eenainte de publicarea Criticii ra\u021biunii pure<\/em>. \u00cen 2009, Rodica Croitoru dedic\u0103 un articol acestei c\u0103r\u021bi, pornind de la problematica tehnicii naturii, prezent\u00e2nd anumite argumente ale lui Noica \u0219i \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 sesizeze \u00een unele locuri premise implicite \u00een aceast\u0103 interpretare a lui Noica.[10]<\/sup><\/a> \u00cen sf\u00e2r\u0219it, \u00een articolul din 2014, \u201e\u00cen contra lui Kant \u0219i a criticismului\u201d, Ion Dur discut\u0103 pe mai multe pagini \u201eprocesul lui Kant\u201d[11]<\/sup><\/a> pe care Noica i-l intenteaz\u0103 \u00een Dou\u0103 introduceri \u0219i o trecere spre idealism<\/em>, autorul recunosc\u00e2nd faptul c\u0103 aici \u201eNoica \u00eencepe s\u0103 se situeze oarecum \u00een contra lui Kant \u0219i a filosofiei sale\u201d.[12]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

\u00cen cele ce urmeaz\u0103, voi \u00eentreprinde o lectur\u0103 oarecum atipic\u0103 a acestei lucr\u0103ri. Mai exact, voi aplica \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103 principiul metodic pe care Noica \u00eensu\u0219i \u00eel asum\u0103 explicit \u00een Dou\u0103 introduceri \u0219i o trecere spre idealism<\/em>, anume c\u0103 \u201estudiul de fa\u021b\u0103 nu tinde nici s\u0103 afirme o g\u00e2ndire proprie: manifest\u0103 cel mult un interes propriu\u201d[13]<\/sup><\/a>. De\u00adsigur, lectura c\u0103r\u021bii Dou\u0103 introduceri \u0219i o trecere spre idealism<\/em> ar putea umple anumite goluri din interpretarea global\u0103 a dezvolt\u0103rii g\u00e2ndirii lui Noica sau ar putea r\u0103spunde unora dintre \u00eentreb\u0103rile pe care exege\u021bii operei lui Noica le-au ridicat.[14]<\/sup><\/a> Sau, pornind de la firescul narativiz\u0103rii trecutului \u00een lumina viitorului, ar putea fi depistate aici schelele unor concepte viitoare, precum \u00eenchiderea care se deschide, sau a anumitor procedee filosofice, precum \u201edinamizarea categoriilor\u201d[15]<\/sup><\/a> pe care o reg\u0103sim \u00een \u00cencercare asupra filosofiei tradi\u021bionale <\/em>sau \u00een Dou\u0103zeci \u0219i \u0219apte de trepte ale realului<\/em>. \u00cen schimb, eu m\u0103 voi concentra pe ceea ce ar fi putut s\u0103 fac\u0103 cu putin\u021b\u0103 deschiderile finale ale interpret\u0103rii sale, ax\u00e2ndu-m\u0103, a\u0219adar, pe ce \u201ete aventureaz\u0103 \u00een ce n-ai fost niciodat\u0103\u201d, dup\u0103 cum spune \u00eentr-o pagin\u0103 din Jurnalul filosofic<\/em>[16]<\/sup><\/a>, scris tot \u00een perioada apari\u021biei lucr\u0103rii despre Kant. Interesul meu \u00een jurul acestei c\u0103r\u021bi este legat de posibilitatea ca Noica s\u0103 se fi dus c\u0103tre o altfel de \u00een\u021belegere a nefiin\u021bei dec\u00e2t ca priva\u021biune de fiin\u021b\u0103. \u00cen vederea acestei discu\u021bii finale, mai \u00eent\u00e2i voi face o scurt\u0103 prezentare a demersului lui Noica, pornind de la metoda folosit\u0103 de acesta \u0219i ajung\u00e2nd la con\u021binut.<\/p>\n\n\n\n

Trebuie spus c\u0103 Noica dezvolt\u0103 \u00een aceast\u0103 perioad\u0103 o puternic\u0103 con\u0219tiin\u021b\u0103 meto\u00addologic\u0103[17]<\/sup><\/a>, lucru care poate fi observat \u00een primele sale lucr\u0103ri de istoria filosofiei, adic\u0103 \u00een Concepte deschise \u00een istoria filosofiei la Descartes, Leibniz \u0219i Kant<\/em>, Schi\u021b\u0103 pentru istoria lui Cum e cu putin\u021b\u0103 ceva nou <\/em>\u0219i Pagini despre sufletul rom\u00e2nesc<\/em>, unde g\u0103sim pasaje consistente despre cum<\/em> se poate face istoria filosofiei. \u00cen Dou\u0103 introduceri \u0219i o trecere spre idealism<\/em>, Noica stabile\u0219te coordonatele metodice pe primele pagini: \u201eisto\u00adria filoso\u00adfiei este \u0219i o metod\u0103 de cunoa\u0219tere, nu doar un c\u00e2mp de informare\u201d[18]<\/sup><\/a>, iar aceasta deoarece \u201e[\u2026] de \u00eendat\u0103 ce nu e f\u0103cut\u0103 profesoral \u2013 ca o materie care trebuie explicat\u0103 altora \u2013 istoria filosofiei duce la nevoia de a te l\u0103muri asupra \u00eentregurilor, chiar acolo unde nu cercetezi dec\u00e2t fragmentele\u201d.[19]<\/sup><\/a> Noica face referire la ceva ce \u00eel preocupa intens \u00een acea perioad\u0103, \u0219i anume cum ar trebui s\u0103 arate o \u0219coal\u0103 de filosofie. Dup\u0103 cum se \u0219tie, este vorba de o \u0219coal\u0103 de filosofie \u201e[\u2026] \u00een care s\u0103 nu se predea, la drept vorbind, nimic\u201d, care te elibereaz\u0103 de \u201etirania profesoratului\u201d, dup\u0103 cum spune \u00een Jurnalul filosofic<\/em>.[20]<\/sup><\/a> Iar prin acest lucru Noica vrea s\u0103 spun\u0103 c\u0103 \u00eentr\u2011o \u0219coal\u0103 de filosofie nu informa\u021bia memorat\u0103 primeaz\u0103, nu corectitudinea sau lipsa de corectitudine fa\u021b\u0103 de ceva deja dat[21]<\/sup><\/a>, ci \u201est\u0103rile de spirit\u201d[22]<\/sup><\/a>, f\u0103c\u00e2nd cel mai probabil referire \u00een mod implicit la \u201esentimentul de ruptur\u0103\u201d[23]<\/sup><\/a> ca origine a filosof\u0103rii. \u00cen acord cu aceast\u0103 viziune apa\u00adrent pedagogic\u0103 \u2013 doar aparent, deoarece ea ascunde \u00een sine preocuparea pentru origi\u00adnea actului filosofic \u2013, \u00eentr-o istori\u00adsire a filosofiei nu prezentarea istoric\u0103<\/em> conteaz\u0103[24]<\/sup><\/a>, ci interpretarea filosofic\u0103<\/em>, care depla\u00adseaz\u0103 tema de la local la \u00eentreg, pe de o parte, \u0219i de la informare la cunoa\u0219tere, pe de alt\u0103 parte. Dac\u0103 \u00een prima privin\u021b\u0103 este limpede c\u0103 vorbim despre modificarea de atitudine de la una comun\u0103 (\u201enaturalist\u0103\u201d[25]<\/sup><\/a>) la una filosofic\u0103, \u00een a doua privin\u021b\u0103, avem pesemne de-a face cu ideea unei treceri de la o raportare rece la una afectiv\u0103, sau, \u00eentr-un limbaj mai tehnic, de la o simpl\u0103 inten\u021bie conceptual\u0103 la intui\u00ad\u021bia acelui ceva pe care conceptul \u00eel vizeaz\u0103, adic\u0103 experimentarea propriu-zis\u0103.[26]<\/sup><\/a> Cu alte cuvinte, ceea ce Noica pretinde s\u0103 fac\u0103 \u00een acest studiu este filosofie prin intermedi\u00adul istoriei filosofiei.<\/p>\n\n\n\n

Av\u00e2nd aceast\u0103 miz\u0103, studiul lui Noica este construit \u00een maniera unei alter\u0103ri trep\u00adtate de la istoric la filosofic. Astfel, lucrarea are patru capitole. \u00cen primul capitol (\u201eUn gol \u00een sistemul critic\u201d), Noica se m\u0103rgine\u0219te la a face considera\u021bii de ordin istoric por\u00adnind, \u00een primul r\u00e2nd, de la coresponden\u021ba lui Kant, care vizeaz\u0103 felul \u00een care Kant ve\u00addea \u00eentregirea sistemului \u00eenceput \u00een Critica ra\u021biunii pure<\/em>. Este vorba de ceea ce Noica nume\u0219te \u201econ\u0219ti\u00adin\u021ba ei [a crizei; ad\u0103ugarea mea] surd\u0103, dinainte de Critica judec\u0103rii<\/em>\u201d.[27]<\/sup><\/a>Noica observ\u0103 faptul c\u0103 Immanuel Kant, ini\u021bial, era mul\u021bumit de felul \u00een care a conce\u00adput sistemul \u00een Critica ra\u021biunii pure<\/em>, pentru ca ulterior s\u0103 g\u0103seasc\u0103 constant noi goluri: \u00een primul r\u00e2nd, sistemul trebuie \u00eentregit printr-o critic\u0103 a ra\u021biunii practice, critica ra\u021biunii pure devenind astfel doar critica ra\u021biunii teoretice, pentru ca apoi cele dou\u0103 criticii s\u0103 trebuiasc\u0103 s\u0103 fie \u00eentregite printr-o critic\u0103 a judec\u0103rii. \u00cens\u0103, conform lui Noica, nici criti\u00adca judec\u0103rii nu reu\u00ad\u0219e\u0219te s\u0103 des\u0103v\u00e2r\u0219easc\u0103 sistemul. \u00cen mod ironic, critica judec\u0103riivine, la r\u00e2ndul ei, cu o criz\u0103, \u0219i anume raportul problematic dintre critic \u0219i doctrinal[28]<\/sup><\/a>, iar \u201e[d]in criza aceasta \u00eens\u0103, Kant, nu mai iese printr-o \u00eentregire. Tot ce \u00eencearc\u0103 el e o ad\u00e2ncire\u201d[29]<\/sup><\/a>. Aceast\u0103 ultim\u0103 criz\u0103 adus\u0103 de Critica facult\u0103\u021bii de judecare<\/em> este cercetat\u0103 de Noica \u00een urm\u0103toarele dou\u0103 capitole, \u00een primul (\u201eDou\u0103 introduceri \u0219i o criz\u0103 de sis\u00adtem\u201d) analiz\u00e2nd comparativ cele dou\u0103 introduceri ale Criticii facult\u0103\u021bii de judecare <\/em>\u00een lumina \u00eentregirii sistemului kantian din perspectiva formei, iar \u00een al doilea (\u201eMijlocirea adus\u0103 de Critica judec\u0103rii<\/em>\u201d), din perspectiva con\u021binutului. Analiza din capitolul al doi\u00adlea este f\u0103cut\u0103 minu\u021bios, fiind luate la r\u00e2nd toate paragrafele din cele dou\u0103 introduceri, iar \u00een final Noica conchide c\u0103, de\u0219i cele dou\u0103 introduceri sunt foarte asem\u0103n\u0103toare, exist\u0103 c\u00e2teva diferen\u021be importante, iar acestea exact cu privire la ceea ce \u00eel intereseaz\u0103 pe el, golul din sistemul kantian. Astfel, conform lui Noica, dac\u0103 \u00een prima era vorba de un gol \u00eentre facult\u0103\u021bile spiritului, \u00een a doua este vorba de legarea lumii sensibile de cea suprasensibil\u0103, a\u0219adar, \u00een prima golul este asumat explicit, iar Kant inten\u021bioneaz\u0103 s\u0103-l umple, \u00een vreme ce, \u00een a doua introdu\u00adcere, golul apare implicit, numai c\u0103 acesta pare a fi dublu, adic\u0103 critic sau metafizic.[30]<\/sup><\/a> \u00cen capitolul al treilea, Noica cerceteaz\u0103 mijlocirea potrivit tabelelor care apar \u00een cele dou\u0103 introduceri ale Criticii facult\u0103\u021bii de judecare<\/em>: sentimentul de pl\u0103cere \u00eentre facult\u0103\u021bile de cunoa\u0219tere \u0219i dorin\u021b\u0103, judecata \u00eentre intelect \u0219i ra\u021biune, finalitatea \u00eentre scop final \u0219i legitate, \u00een sf\u00e2r\u0219it, arta \u00eentre natur\u0103 \u0219i moravuri (\u00een prima introducere) sau libertate (a doua introducere). Toate aceste mijlociri se determi\u00adn\u0103 unele pe altele, iar impasul lui Kant, conform lui Noica, apare \u00een cazul ultimei mij\u00adlociri, care aduce cu sine cealalt\u0103 problem\u0103 anun\u021bat\u0103 de Noica \u00eenc\u0103 din primul capitol, \u0219i anume raportul dintre critic\u0103 \u0219i doctrin\u0103. Impasul este dat de faptul c\u0103 tehnica nu este un domeniu \u00een sine, a\u0219a cum sunt natura \u0219i moravurile sau libertatea. A\u0219adar, facultatea de judecare este o facultate strict<\/em> mijloci\u00adtoare, care \u201eparaziteaz\u0103\u201d celelalte dou\u0103 dome\u00adnii. Problema este dat\u0103 de faptul c\u0103 mijloci\u00adrea este \u00eentr-adev\u0103r ob\u021binut\u0103 (a\u0219adar, strict formal), dar termenul de mijloc nu este ob\u021binut (a\u0219adar, din perspectiva con\u021binutului), c\u0103ci facultatea de judecare nu are propriu-zis un domeniu, adic\u0103 con\u021binut. Astfel, din unghiul de vedere al raportului dintre critic\u0103 \u0219i doc\u00adtri\u00adn\u0103, critica facult\u0103\u021bii de judecare nu poate avea o doctrin\u0103. Tocmai la acest lucru se refer\u0103 Noica prin metafora des citat\u0103 de pu\u021binii comentatori care s-au referit la acest text: \u201e\u00een\u0103untrul acestui sistem st\u0103ruie dac\u0103 nu un gol adev\u0103rat, \u00een orice caz o depresiune\u201d[31]<\/sup><\/a>. Ajungem astfel la ultimul capitol (\u201eO trecere spre idealism\u201d), asupra c\u0103ruia m\u0103 voi con\u00adcentra \u00een cele ce urmeaz\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen primul r\u00e2nd, capitolul este la r\u00e2ndul s\u0103u structurat \u00een mai multe sec\u021biuni: a) doc\u00adtri\u00adna, b) legea \u0219i c) \u00eengr\u0103direa. \u0218i aceste sec\u021biuni ar trebui s\u0103 ad\u00e2nceasc\u0103 dinspre formal c\u0103tre con\u021binut problematica golului, care aici ajunge s\u0103 se transforme \u00een deschi\u00addere (c\u0103tre idealism). Noica observ\u0103 ceea ce mul\u021bi al\u021bi comentatori ai istoriei filosofiei au observat[32]<\/sup><\/a>, \u0219i anume c\u0103 lucrarea lui Kant, Critica facult\u0103\u021bii de judecare<\/em>, este \u00een mare parte responsa\u00adbil\u0103 pentru deschiderea construc\u021biilor filosofice ale unor filosofi ca Fichte, Schelling sau Hegel (ceea ce Noica nume\u0219te \u201eidealism\u201d[33]<\/sup><\/a>). Aceast\u0103 argumenta\u00adre se face de-a lungul celor trei sec\u021biuni.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen prima sec\u021biune, Noica afirm\u0103 c\u0103 primul gol const\u0103 \u00een faptul c\u0103 aceast\u0103 critic\u0103 nu are un domeniu, o lume, deci nu poate avea o doctrin\u0103, o metafizic\u0103 \u2013 \u201egolul critic<\/em> const\u0103 tocmai \u00een lipsa doctrinei<\/em>\u201d.[34]<\/sup><\/a> C\u0103ci dac\u0103 nu exist\u0103 un domeniu, atunci critica nu mai are obiect.<\/p>\n\n\n\n

A doua sec\u021biune vine cu indicarea temeiului pentru care aici nu avem de-a face cu o doctrin\u0103: lipsa legii. Este locul \u00een care Noica \u00eel nume\u0219te pe Kant \u201eprofesor de drept\u201d. \u00cen aceast\u0103 a doua sec\u021biune, demersul lui Noica \u00eencepe s\u0103-\u0219i piard\u0103 din des\u0103v\u00e2r\u0219i\u00adrea structu\u00adral\u0103, \u00eencepe s\u0103 se clatine \u00eentre mai multe argumente care sunt doar deschise, f\u0103r\u0103 a se lega organic c\u0103tre punctul central, a\u0219a cum lucrurile s-au desf\u0103\u0219urat p\u00e2n\u0103 aici. Noica ajunge s\u0103 contrazic\u0103 litera textului kantian pornind de la ceea ce Kant propune efectiv: critica nu are un rol executiv, a\u0219a cum pare a l\u0103sa s\u0103 se \u00een\u021beleag\u0103 din compara\u00ad\u021bia cu poli\u021bia pe care Kant o face \u00een a doua prefa\u021b\u0103 a Criticii ra\u021biunii pure<\/em>, ci, eventual, pornind de la astfel de distinc\u021bii, unul judec\u0103toresc.[35]<\/sup><\/a>Dar, bine\u00een\u021beles, rolul lui Kant este mai mult dec\u00e2t de profesor de drept, dat fiind c\u0103 func\u021bia principal\u0103 a criticii este aceea de a fundamenta. \u00cen primul r\u00e2nd, Noica \u00eencepe s\u0103 dezvolte implica\u021biile pe care le are centralitatea legii la Kant. Astfel, pe de o parte, Noica consider\u0103 c\u0103 demersul filoso\u00adfic<\/em> kantian este unul \u00een fapt a posteriori<\/em>, av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 pleac\u0103 de la un fapt (faptul \u0219tiin\u021bei) c\u0103tre condi\u021biile care fac cu putin\u021b\u0103 acel fapt \u2013 este vorba de ceea ce al\u021bi filosofi, cum sunt cei din \u0219coala neo\u2011kantian\u0103 sau, mai t\u00e2rziu, fenomenologii, au numit metoda constructiv\u0103 kantian\u0103. Pe de alt\u0103 parte, Noica intr\u0103 \u00een argumente de ordin psihologic \u2013 e vorba de o tendin\u021b\u0103 a indivi\u00addu\u00adlui Kant c\u0103tre lege. Iar aceast\u0103 tendin\u021b\u0103 duce, conform lui Noica, la un refuz al indivi\u00addua\u00adlului, ceea ce \u00eel face s\u0103-l numeasc\u0103 pe Kant un Neinsager<\/em>, cineva care spune \u201enu\u201d indi\u00advidualului. Desigur, asigur\u0103 Noica \u00een repetate r\u00e2nduri, func\u021bia de unificare a legii generale are \u00eentotdeauna drept obiect un divers, \u00eens\u0103, \u00een acela\u0219i timp, \u201e[l]egea e refuz al diversit\u0103\u021bii; fug\u0103 de individual\u201d[36]<\/sup><\/a>. Faptul c\u0103 Immanuel Kant refuz\u0103 individualul Noica \u00eencearc\u0103 s\u0103-l probeze \u00een Critica ra\u021biunii pure <\/em>\u0219i \u00een Critica ra\u021biunii practice<\/em>. \u00cen privin\u021ba primei, urm\u00e2nd ni\u0219te comentatori ai lui Kant, Noica ajunge s\u0103 dea o alt\u0103 interpretare lucrului \u00een sine. Lucrul \u00een sine poate fi absolutul, dar, la fel de bine, lucrul \u00een sine poate fi individualul prin excelen\u021b\u0103, adic\u0103, \u00een lumina legii, haosul. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, Critica facult\u0103\u021bii de judecare<\/em> vine tocmai cu o recunoa\u0219tere a individualului \u0219i de aici criza. Kant vrea \u0219i aici s\u0103 aduc\u0103 legea, \u201e\u00een lupta lui cu haosul\u201d, dup\u0103 cum spune Noica, numai c\u0103, neav\u00e2nd un domeniu, el nu are asupra a ce s\u0103 o insti\u00adtuie. Tocmai de aceea, Kant nu poate oferi legea, ci doar starea de legalitate, Noica urm\u00e2nd probabil modelul kantian scop (Zweck<\/em>) \u2013 finalitate (Zweckm\u00e4\u00dfigkeit<\/em>).[37]<\/sup><\/a> Noica ajunge s\u0103 vorbeasc\u0103 nediferen\u021biat despre trei no\u021biuni diferite: individualul, haosul \u0219i materia, acord\u00e2nd \u00eens\u0103 privilegiu individualului, c\u0103ci la acesta din urm\u0103 face Noica cele mai multe referin\u021be. \u00cens\u0103 fiecare dintre aceste no\u021biuni are o alt\u0103 contraparte: de fapt, individualul intr\u0103 \u00eentr-un raport de opozi\u021bie cu generalul, hao\u00adsul cu ordinea, materialul cu forma. Pentru Noica, opusul individualului, haosului \u0219i mate\u00adria\u00adlului se g\u0103se\u0219te \u00een lege pur \u0219i simplu. Or, acest lucru nu face dec\u00e2t s\u0103 arate o ambiguitate \u00een demersul de interpretare al lui Noica, argumentarea sa \u00eencepe s\u0103 patineze \u00eentre diverse no\u021biuni. De data aceasta, ambiguitatea nu mai este la Kant, ci la Noica \u00eensu\u0219i. Acesta din urm\u0103 vrea, \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103, s\u0103 arate c\u0103 Immanuel Kant, \u00een Critica facul\u00adt\u0103\u021bii de judecare<\/em>, se afl\u0103 \u00eentr-o dilem\u0103: s\u0103 respecte modelul instituirii legii care face cu putin\u021b\u0103 un material \u0219i s\u0103 modifice materialul anarhic sau s\u0103 respecte materialul \u0219i s\u0103 renun\u021be la instituirea legii. Aflat \u00een aceast\u0103 dilem\u0103, Kant, conform lui Noica, ajunge la com\u00adpromisul de a institui starea de legalitate, respect\u00e2nd totu\u0219i materialul.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen ultima sec\u021biune (\u201e\u00cengr\u0103direa\u201d)[38]<\/sup><\/a>, Noica ajunge la punctul culminant, dar, \u00een acela\u0219i timp, propria sa argumentare \u00eencepe s\u0103 penduleze \u00eentre dou\u0103 no\u021biuni de \u00eengr\u0103di\u00adre (sau m\u0103rginire, folosit \u00een sinonimie cu primul). Pe de o parte, e vorba de m\u0103rginirea pe care o d\u0103 legea, prin \u201enu\u201d-ul pe care Kant \u00eel pune \u00een fa\u021ba individualului \u2013 haosului \u2013 materiei. Pe de alt\u0103 parte, e vorba de \u00eengr\u0103direa \u00een\u021beleas\u0103 ca finitudine, potrivit felului \u00een care Heidegger interpreta demersul kantian \u00een lucrarea sa din 1929, Kant \u0219i proble\u00adma metafizicii<\/em>[39]<\/sup><\/a>. Noica vrea s\u0103 arate c\u0103 prin \u00eengr\u0103direa \u00een\u021beleas\u0103 ca finitudine, Kant confer\u0103 \u00een fapt demnitate omului, prin plasarea sa \u00een intervalul dintre ceea ce este lipsit de lege \u0219i divin. \u00cen acest caz, legea care \u00eengr\u0103de\u0219te<\/em> se \u00eentemeiaz\u0103 \u00een finitudinea omului, dat\u0103 de sensibilitate. \u00cens\u0103 Critica facult\u0103\u021bii de judecare<\/em> vine cu indicarea unui nucleu divin \u00een om. Acest nucleu divin const\u0103 tocmai \u00een ridicarea liber\u0103<\/em> de la parte la \u00eentreg, de la individual \u2013 haos \u2013 materie la lege, prin for\u021ba proprie omului. \u00cen fapt, aici e vorba de nimic altceva dec\u00e2t de o explicitare la nivelul spiritului a puterii de judecare \u00een\u021belea\u00ads\u0103 ca reflexivitate, adic\u0103 de c\u0103utare a unui general sub care s\u0103 se subsumeze un indivi\u00addual, a unei ordini care subsumeaz\u0103 haosul, a unei forme care subsumeaz\u0103 materia. De data aceasta, este vorba de o \u00eencercare <\/em>de legiferare liber\u0103<\/em>, chiar dac\u0103 ea se \u00eentemeiaz\u0103 tot \u00een finitudinea omului, dat\u0103 de sensibilitate.<\/p>\n\n\n\n

Interpretarea lui Noica dovede\u0219te c\u0103 aceast\u0103 lucrare se \u00eencadreaz\u0103 \u00een demersul \u00een\u00adceput \u00eenc\u0103 din tinere\u021be, \u0219i anume ruperea opozi\u021biei rigide dintre individual \u0219i general. Iar dac\u0103 \u00een Schi\u021b\u0103 pentru istoria lui Cum e cu putin\u021b\u0103 ceva nou<\/em> Noica se opre\u0219te \u00een inter\u00adpretarea istoriei filosofiei exact la Kant, tocmai filosofia acestuia din urm\u0103 este inter\u00adpretat\u0103 \u00een Dou\u0103 introduceri \u0219i o trecere spre idealism<\/em>. Iar dac\u0103 \u00een Schi\u021b\u0103<\/em>\u2026, demersul st\u0103tea sub modelul (neo)kantian[40]<\/sup><\/a>, \u00een Dou\u0103 introduceri<\/em>\u2026, demersul st\u0103 implicit, dac\u0103 nu sub modelul idealist, cel pu\u021bin sub o premis\u0103 idealist\u0103 (postkantian\u0103). Or, idealismul este o etichet\u0103 sub care se g\u0103sesc demersuri totu\u0219i destul de diverse. Tocmai ambiguita\u00adtea pe care o astfel de etichet\u0103 o presupune cred c\u0103 duce \u0219i la ambiguit\u0103\u021bile finale din interpretarea lui Noica. \u00cen ultim\u0103 instan\u021b\u0103, Noica se afl\u0103 la o r\u0103scruce. Dintre multiplele drumuri deschise \u2013 cele mai importante fiind individualul, haosul sau materia \u2013, Noica va merge pe unul singur, \u0219i anume pe drumul deschis de individual. Felul \u00een care el va g\u00e2ndi ulterior raportul dintre general \u0219i individual sau, dac\u0103 vrem, \u00eentre lege \u0219i indivi\u00addual nu face obiectul acestui studiu. C\u0103ci, \u00eentr-adev\u0103r, raportul ca atare dintre individu\u00adal \u0219i general, care \u00een Dou\u0103 introduceri \u0219i o trecere spre idealism<\/em> este \u00eenc\u0103 unul de sim\u00adpl\u0103 opozi\u021bie, va fi reg\u00e2ndit din temelii. R\u0103m\u00e2n\u00e2nd la lucrarea din urm\u0103, relevant este c\u0103 fiecare no\u021biune presupune propria manier\u0103 de a nega un pozitiv, \u0219i anume, generalul, ordinea sau forma. Este limpede c\u0103 individualul, haosul sau materia presupun, fiecare \u00een parte, o form\u0103 sau alta de nega\u021bie, iar dintre acestea, haosul aduce cu sine forma radi\u00adcal\u0103. Or, tocmai aceasta nu este ad\u00e2ncit\u0103 de Noica, ceea ce va duce la o anumit\u0103 \u00een\u021belegere a nefiin\u021bei, \u00een cuvintele Laurei Pamfil, o nefiin\u021b\u0103 \u201efiresc integrat\u0103 \u00een fiin\u021b\u0103, sub forma golului activ \u00eenscris \u00een lucruri\u201d[41]<\/sup><\/a>. S\u0103 vedem totu\u0219i acea deschidere a Criticii facult\u0103\u021bii de judecare<\/em> pe care Noica o vede, dar pe care nu o va ad\u00e2nci.<\/p>\n\n\n\n

Dup\u0103 cum spuneam mai sus, \u00een ultimul capitol, \u201eO trecere spre idealism\u201d, \u00een sec\u00ad\u021biunea a doua, cea despre lege, Noica introduce o nou\u0103[42]<\/sup><\/a> interpretare a lucrului \u00een sine: \u201eCe-ar fi, atunci, dac\u0103 l-am concepe, dimpotriv\u0103, drept specificul, diversul, individua\u00adlul, ireductibilul, haosul? Ce-ar fi dac\u0103 l-am g\u00e2ndi ca specific prin excelen\u021b\u0103, nelegalita\u00adte prin haos?\u201d[43]<\/sup><\/a>. Reg\u0103sim aici ambiguitatea inerent\u0103 demersului indicat\u0103 mai sus, \u00eens\u0103 Noica, \u00een cazul lucrului \u00een sine, va stabiliza interpretarea \u00een dreptul no\u021biunii de haos, ca adev\u0103rat opus al legii. Iar Noica recunoa\u0219te aceast\u0103 idee \u00een Critica facult\u0103\u021bii de judeca\u00adre<\/em>: \u201ePentru o singur\u0103 dat\u0103 ai impresia c\u0103 reg\u0103se\u0219te Kant haosul: cu sublimul, cu infini\u00adtatea ra\u021bional\u0103 a sublimului. Dar aci e la grani\u021ba lucrurilor \u00een sine. Kant nu le cunoa\u0219te \u0219i nu are ce face cu haosul din ele\u201d[44]<\/sup><\/a>. \u00centr-adev\u0103r, Kant vorbe\u0219te despre haos \u00een contex\u00adtul sublimului dinamic: \u201e[\u2026] natura treze\u0219te cel mai mult ideile sublimului \u00een haosul<\/em> [subl. m.] ei sau \u00een pustiirea \u0219i dezordinea cea mai s\u0103lbatic\u0103 \u0219i lipsit\u0103 de regul\u0103, c\u00e2nd las\u0103 s\u0103 se \u00eentrevad\u0103 m\u0103re\u021bie \u0219i for\u021b\u0103\u201d.[45]<\/sup><\/a> Dup\u0103 cum se \u0219tie, sublimul dinamic se instau\u00adreaz\u0103 atunci c\u00e2nd con\u0219tiin\u021ba se confrunt\u0103 \u00een siguran\u021b\u0103 cu natura ca for\u021b\u0103, adic\u0103 natura care poate anihila omul, care arat\u0103 \u201enimicnicia facult\u0103\u021bii noastre de opozi\u021bie\u201d[46]<\/sup><\/a>, ceea ce \u00eei dovede\u0219te omului faptul c\u0103 este mai mult dec\u00e2t om, c\u0103 este persoan\u0103, iar acest lucru nu poate fi distrus de for\u021ba naturii. \u00centr-un cuv\u00e2nt, sublimul dinamic \u00eenal\u021b\u0103 <\/em>omul. A\u0219a\u00addar, pare c\u0103 haosul are totu\u0219i o func\u021bie pentru Kant. \u00cens\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, dup\u0103 cum recu\u00adnoa\u0219te Noica, Kant nu este interesat direct de haos, ci doar indirect. Sublimul presupu\u00adne dubla mi\u0219care regresiv\u0103 \u0219i progresiv\u0103, re\u00adgre\u00adsiv\u0103 de la ordine la haos \u0219i progresiv\u0103 de la haos la ordine. Pornind de la ideea lui Noica a refuzului individualului, pe care o prelucreaz\u0103 pornind de la un pasaj din textul lui Kant, \u201e\u00cenceputul prezumptiv al istoriei omenirii\u201d[47]<\/sup><\/a>,putem spune c\u0103 avem aici de-a face cu o serie \u00eentreag\u0103 de refuzuri: omul refuz\u0103 haosul instinctului (i.e. <\/em>al naturii)[48]<\/sup><\/a>, iar natura, prin for\u021ba ei, \u00eei refuz\u0103 omului aceast\u0103 \u00eencercare de refuz (\u00eei arat\u0103 \u201enimicnicia facult\u0103\u021bii noastre de opozi\u021bie\u201d), \u00eens\u0103 omul, \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103, refuz\u0103 \u00eenc\u0103 o dat\u0103 haosul naturii prin apel la ideile ra\u021biunii, care-i arat\u0103 superioritatea \u00een fa\u021ba naturii. Cu sublimul, Kant aduce cel mai aproape de filosofia sa o \u00een\u021belegere radical\u0103 a nefiin\u021bei ca corelat al unui proces de deconstituire[49]<\/sup><\/a>, \u00eens\u0103 Kant, \u201eprofesorul de drept\u201d, dup\u0103 cum \u00eel nume\u0219te Noica, nu este interesat \u00een mod direct de astfel de experien\u021be. Faptul c\u0103 ele apar \u00een de\u00admer\u00adsul s\u0103u, chiar \u0219i \u00eentr-o manier\u0103 indirect\u0103, arat\u0103 totu\u0219i ata\u0219amentul s\u0103u fa\u021b\u0103 de experien\u021b\u0103 \u00een dauna sistemului. Or, Noica, \u00een pasajul de mai sus, pare c\u0103 vede destul de clar aceast\u0103 chestiune care apare \u00een analiti\u00adca sublimului: haosul este recunoscut de Kant, \u00eens\u0103 el este imediat transformat \u00eentr-un infinit ra\u021bional. Iat\u0103, a\u0219adar, o deschidere aparte a Criticii facult\u0103\u021bii de judecare<\/em>, o des\u00adchidere recunoscut\u0103 de Noica, dar pe care nu va merge[50]<\/sup><\/a>, c\u0103ut\u00e2nd \u00een schimb deschideri\u00adle, golurile, din fiin\u021b\u0103, a\u0219adar priva\u021biunile, nu acele expe\u00adrien\u00ad\u021be care vin \u00eempotriva<\/em> fiin\u021bei (\u00eentr-un mod \u201econtrafinal\u201d [zweckwidrig<\/em>], cum spune Kant de c\u00e2teva ori[51]<\/sup><\/a>) \u0219i care aduc cu sine confrunt\u0103ri de un cu totul alt tip dec\u00e2t cele dialectice.<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
Note<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

[1]<\/a> Cel mai probabil, Noica a \u00eenceput s\u0103 lucreze la ea \u00een 1942, av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 g\u0103sim idei sau chiar fraze din ea \u00een articole din 1942. A se vedea, de pild\u0103, Constantin Noica, Echilibrul spiritual. Studii \u0219i eseuri<\/em>, pp. 296, 306, 311\u2013313.<\/p>\n\n\n\n

[2]<\/a> Mircea Flonta, Kant \u00een lumea lui \u0219i \u00een cea de azi<\/em>, p. 222. De altfel, citatul din Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em> pe care Mircea Flonta \u00eel d\u0103 \u00een nota 81 (Mircea Flonta, op. cit.<\/em>, p. 246) reia de fapt o interpretare din Dou\u0103 intro\u00adduceri \u0219i o trecere spre idealism<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[3]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 245.<\/p>\n\n\n\n

[4]<\/a> Ion Iano\u0219i, Constantin Noica<\/em>, pp. 40 sq.<\/p>\n\n\n\n

[5]<\/a> Laura Pamfil descrie astfel lucrarea: \u201eg\u0103se\u0219te o trecere de la judec\u0103\u021bile sintetice a priori<\/em> kan\u00adtiene spre dialectic\u0103 \u0219i c\u0103tre o logic\u0103 a ra\u021biunii de tip hermeneutic. O posibil\u0103 ie\u0219ire din alternative interior (ra\u021bio\u00adnalism) \u2013 exterior (empirism).\u201d Laura Pamfil, Noica necunoscut<\/em>, pp. 265 sq.<\/p>\n\n\n\n

[6]<\/a> Constantin Aslam, Constantin Noica: Spre un model neoclasic de g\u00e2ndire. Perspective inter\u00adpretative asupra scrierilor timpurii<\/em>, p. 151.<\/p>\n\n\n\n

[7]<\/a> A se vedea Alexandru Boboc, \u201eKant \u00een interpretarea lui Noica\u201d, p. 161, unde este dat\u0103 o list\u0103 de lucr\u0103ri \u00een care Noica se raporteaz\u0103 la Kant, autorul aten\u021bion\u00e2nd totu\u0219i c\u0103 nu are \u201einten\u021bia de a cu\u00adprinde totul\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[8]<\/a> Zevedei Barbu, \u201eConstantin Noica: Dou\u0103 Introduceri \u0219i o trecere spre Idealism<\/em> (Cu traduce\u00adrea primei Introduceri kantiene a \u00abCriticii Judec\u0103rii\u00bb), Bucure\u0219ti, Fund. Reg. pentru Literatur\u0103 \u0219i Art\u0103, 1943\u201d,pp. 99\u2013104.<\/p>\n\n\n\n

[9]<\/a> Eugen Todoran, \u201e\u00abCritica facult\u0103\u021bii de judecare\u00bb \u00een interpretarea lui C. Noica\u201d, pp. 55 sq. Cf.<\/em> p. 64.<\/p>\n\n\n\n

[10]<\/a> De exemplu, Rodica Croitoru consider\u0103 c\u0103 Noica interpreteaz\u0103 filosofia lui Kant pe modelul \u201emeta\u00adfizicii platonice\u201d (Rodica Croitoru, \u201eDespre ideea kantian\u0103 de tehnic\u0103 a naturii<\/em> \u00een interpretarea lui Noica\u201d, p. 458).<\/p>\n\n\n\n

[11]<\/a> Ion Dur, \u201e\u00cen contra lui Kant \u0219i a criticismului\u201d, p. 125.<\/p>\n\n\n\n

[12]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 128.<\/p>\n\n\n\n

[13]<\/a> Constantin Noica, Dou\u0103 introduceri \u0219i o trecere spre idealism<\/em>, p. 10.<\/p>\n\n\n\n

[14]<\/a> De exemplu, Mircea Flonta spune \u00eentr-un loc c\u0103 \u201e[n]u \u0219tim c\u00e2t\u0103 aten\u021bie a acordat t\u00e2n\u0103rul Constantin Noica lucr\u0103rilor profesorilor s\u0103i despre Kant. Nu prea mare, probabil, de vreme ce nu le invoc\u0103\u201d (Mircea Flonta, Kant \u00een lumea lui \u0219i \u00een cea de azi<\/em>,p. 220). Or, \u00een Dou\u0103 introduceri \u0219i o trece\u00adre spre idealism<\/em>, Noica invoc\u0103 interpret\u0103rile unora dintre profesorii s\u0103i (de pild\u0103, Constantin R\u0103dulescu-Motru, Nae Ionescu sau Ion Petrovici). Sau, pentru a da un alt exemplu, Laura Pamfil \u00eentreab\u0103 urm\u0103toarele: \u201eCe anume, din cuprinsul Criticilor <\/em>kantiene atrage aten\u021bia t\u00e2n\u0103rului Noica \u0219i unde anume, pe drumul g\u00e2ndirii sale, se produce fisura care \u00eel separ\u0103 de tradi\u021bionalismul kantian [adic\u0103 \u00een\u021belegerea Criticii ra\u021biunii pure<\/em> ca o teorie a cunoa\u0219terii; ad\u0103ugarea mea]? [\u2026] Cronologic, ni se pare aproape imposibil de surprins o asemenea schimbare\u201d (Laura Pamfil, Noica necunoscut<\/em>, pp. 178 sq.). Or, o lectur\u0103 a Dou\u0103 introduceri \u0219i o trecere spre idealism<\/em> arat\u0103 c\u0103 \u00eenc\u0103 din 1943 Noica era tentat s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 Critica ra\u021biunii pure<\/em>, al\u0103turi de Martin Heidegger (dar \u0219i \u00een siajul lui Nicolai Hartmann; a se vedea Constantin Noica, Dou\u0103 introduceri \u0219i o trecere spre idealism<\/em>, p. 121), ca pe o lucrare de metafizic\u0103, nu de teoria cunoa\u0219terii (Constantin Noica, op. cit.<\/em>, pp. 14, 112). De altfel, Noica cuno\u0219tea interpre\u00adtarea lui Heidegger a filosofiei kantiene cel pu\u021bin din 1942 (a se vedea, \u00een acest sens, Constantin Noica, Echi\u00adli\u00adbrul spiritual. Studii \u0219i eseuri<\/em>, p. 311, unde acuz\u0103 aceast\u0103 interpre\u00adtare ca fiind \u201eprea \u00abheideggerian\u0103\u00bb\u201e).<\/p>\n\n\n\n

[15]<\/a> Expresia \u00eei apar\u021bine lui Drago\u0219 Grusea, care a folosit-o \u00eentr-o discu\u021bie privat\u0103 pe care am avut-o \u00een marginea lucr\u0103rii lui Constantin Noica Dou\u0103 introduceri \u0219i o trecere spre idealism<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[16]<\/a> Constantin Noica, Jurnal filosofic<\/em>, p. 121.<\/p>\n\n\n\n

[17]<\/a> Aceast\u0103 grij\u0103 a lui Noica pentru metod\u0103 a fost remarcat\u0103 de diver\u0219i comentatori (e.g.<\/em>, Viorel Cernica, \u201eModelul ontologic noician: sensuri, aplica\u021bii, aporii\u201d, pp. 290\u2013297, Constantin Aslam, Constantin Noica: Spre un model neoclasic de g\u00e2ndire. Perspective interpretative asupra scrierilor timpurii<\/em>, pp. 151 sq.).<\/p>\n\n\n\n

[18]<\/a> Constantin Noica, Dou\u0103 introduceri \u0219i o trecere spre idealism<\/em>, p. 10.<\/p>\n\n\n\n

[19]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 9.<\/p>\n\n\n\n

[20]<\/a> Constantin Noica, Jurnal filosofic<\/em>, p. 7.<\/p>\n\n\n\n

[21]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 79.<\/p>\n\n\n\n

[22]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 9.<\/p>\n\n\n\n

[23]<\/a> Constantin Noica, Schi\u021b\u0103 pentru istoria lui Cum e cu putin\u021b\u0103 ceva nou<\/em>, p. 22.<\/p>\n\n\n\n

[24]<\/a> Cf.<\/em> ibidem<\/em>, p. 7, unde vorbe\u0219te despre \u201ecaracterul muzeal\u201d \u0219i \u201emumificare\u201d atunci c\u00e2nd isto\u00adria este f\u0103cut\u0103 sub premisele stricte ale \u201eobiectivismului\u201d. A se vedea, de asemenea, ibidem<\/em>, p. 17.<\/p>\n\n\n\n

[25]<\/a> Ibidem<\/em>, pp. 16, 115, 315.<\/p>\n\n\n\n

[26]<\/a> Cf.<\/em> Constantin Aslam, Constantin Noica: Spre un model neoclasic de g\u00e2ndire. Perspective inter\u00adpretative asupra scrierilor timpurii<\/em>, pp. 92 sq.<\/p>\n\n\n\n

[27]<\/a> Constantin Noica, Dou\u0103 introduceri \u0219i o trecere spre idealism<\/em>, p. 78.<\/p>\n\n\n\n

[28]<\/a> Dup\u0103 cum se \u0219tie, Kant distinge \u00eentre o disciplin\u0103 care se ocup\u0103 de limitele ra\u021biunii (prope\u00addeutica sau critica) \u0219i o disciplin\u0103 care se ocup\u0103 de obiectele propriu-zise (doctrina), ultima put\u00e2nd fi la r\u00e2ndul ei pur\u0103 sau empiric\u0103. \u00cen acest sens, a se vedea, de pild\u0103, Immanuel Kant, Kritik der reinen Vernunft<\/em>, A 11\/ B 25, A 841\/ B 869(Immanuel Kant, Opere<\/em>, pp. 73, 743). Citatele din Kant le voi da, \u00een cazul Criticii ra\u021biunii pure<\/em>, dup\u0103 prima \u0219i a doua edi\u021bie, iar \u00een cazul celorlalte lucr\u0103ri, dup\u0103 edi\u021bia Academiei Regale Prusace de \u0218tiin\u021be, iar \u00een pa\u00adran\u00adteze fac trimitere la traducerile rom\u00e2ne\u0219ti.<\/p>\n\n\n\n

[29]<\/a> Constantin Noica, Dou\u0103 introduceri \u0219i o trecere spre idealism<\/em>, p. 29.<\/p>\n\n\n\n

[30]<\/a> Pentru aceast\u0103 rezumare, a se vedea ultimul alineat din ibidem<\/em>, p. 51.<\/p>\n\n\n\n

[31]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 76. Expresia apare \u0219i la pp. 79, 83.<\/p>\n\n\n\n

[32]<\/a> De pild\u0103, Alfred Baeumler, Das Irrationalit\u00e4tsproblem in der \u00c4sthetik und Logik des 18. Jahrhun\u00adderts<\/em>, pp. 16 sq., 307, lucrare pe Noica o citeaz\u0103 de mai multe ori \u00een Dou\u0103 introduceri \u0219i o trecere spre idea\u00adlism<\/em>. Pentru ni\u0219te studii mai recente cu privire la acest lucru, a se vedea, de pild\u0103, G\u00fcnter Z\u00f6ller, \u201eDie Wirkung der \u00abKritik der Urteilskraft\u00bb auf Fichte und Schelling\u201d, sau un studiu recent \u00een limba rom\u00e2n\u0103, Drago\u0219 Grusea, \u201eInterpretarea transcendental\u0103 a artei la Kant \u0219i Schelling. De la Critica facult\u0103\u021bii de judecare<\/em> la Sistemul idea\u00adlismului german<\/em>\u201d. Cu privire la Fichte, a se vedea ibidem<\/em>, p. 66.<\/p>\n\n\n\n

[33]<\/a> Poate \u00een mod curios, Noica nu dezvolt\u0103 dec\u00e2t minimal aceast\u0103 idee, spun\u00e2nd doar at\u00e2t: \u201eCe-i r\u0103m\u00e2\u00adnea de f\u0103cut [lui Kant, dup\u0103 impasul \u00een care a ajuns]? S\u0103 caute totu\u0219i, din simetrie, legi \u0219i pentru acest al treilea c\u00e2mp de aprioritate [\u2026] sau, iar\u0103\u0219i, din simetrie, s\u0103 desfiin\u021beze legile celorlalte dou\u0103 c\u00e2mpuri; adic\u0103 s\u0103 opteze pentru via\u021ba<\/em> spiritului, \u00een loc de lege<\/em>; pentru devenire conscien\u021bial\u0103 \u0219i dialec\u00adtic\u0103. Nu e sigur c\u0103 a \u00eencercat prima solu\u021bie. Dar pe cealalt\u0103 cu siguran\u021b\u0103 n-a \u00eencercat-o el: avea s\u2011o \u00eencerce idealismul\u201d (Constantin Noica, Dou\u0103 in\u00adtro\u00adduceri \u0219i o trecere spre idealism<\/em>, p. 119). \u00cens\u0103 este posibil ca Noica s\u0103 fi avut de g\u00e2nd s\u0103 continue tocmai acest proiect, duc\u00e2ndu-se c\u0103tre idealism, ceea ce, de altfel, a \u0219i f\u0103cut par\u021bial, urm\u0103toarea lui scriere fiind despre Hegel. Pasajul citat indic\u0103, de altfel, faptul c\u0103 Noica se desprinde deja \u00eentr-o anumit\u0103 m\u0103sur\u0103 de g\u00e2ndirea lui Immanuel Kant.<\/p>\n\n\n\n

[34]<\/a> Constantin Noica, Dou\u0103 introduceri \u0219i o trecere spre idealism<\/em>, p. 83.<\/p>\n\n\n\n

[35]<\/a> Dup\u0103 cum spune \u00eentr-un alt context, \u201edac\u0103 [\u2026] Kant \u00ee\u0219i poate nesocoti pornirile fundamen\u00adtale, interpretul este dator s\u0103 nu le ascund\u0103\u201d (ibidem<\/em>, p. 129).<\/p>\n\n\n\n

[36]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 91.<\/p>\n\n\n\n

[37]<\/a> A\u0219adar, nu trebuie s\u0103 confund\u0103m starea de legalitate de care vorbe\u0219te Noica aici cu conceptul kantian de legalitate (Gesetzm\u00e4\u00dfigkeit<\/em>), care apare \u00een tabelurile din cele dou\u0103 introduceri la Critica facult\u0103\u021bii de jude\u00adca\u00adre<\/em> \u0219i care \u021bine de intelect, nu de facultatea de judecare. A se vedea, \u00een acest sens, Immanuel Kant, \u201eErste Einlei\u00adtung in die Kritik der Urteilskraft<\/em>\u201d, p. 246; Immanuel Kant, Kritik der Urteilskraft<\/em>, p. 198 (Immanuel Kant, Cri\u00adtica facult\u0103\u021bii de judecare<\/em>, pp. 100, 135). \u00cen timp ce Rodica Croitoru traduce Gesetzm\u00e4\u00dfigkeit <\/em>prin \u201elegi\u00adtate\u201d, Noica traduce prin \u201elegalitate\u201d (Constantin Noica, Dou\u0103 introduceri \u0219i o trecere spre idealism<\/em>,p. 184).<\/p>\n\n\n\n

[38]<\/a> De altfel, aceast\u0103 ultim\u0103 sec\u021biune a ap\u0103rut \u00eentr-o form\u0103 prescurtat\u0103 \u00eentr-un articol din 1942. A se vedea Constantin Noica, Echilibrul spiritual. Studii \u0219i eseuri<\/em>, pp. 311\u2013313.<\/p>\n\n\n\n

[39]<\/a> Totu\u0219i, Noica nu se aliniaz\u0103 cu totul interpret\u0103rii lui Heidegger, nu numai din cauza pendul\u0103\u00adrii sale \u00eentre dou\u0103 no\u021biuni de \u00eengr\u0103dire, ci \u0219i deoarece el neag\u0103 ideea r\u0103d\u0103cinii comune a facult\u0103\u021bilor. A se vedea, \u00een acest sens, Constantin Noica, Dou\u0103 introduceri \u0219i o trecere spre idealism<\/em>, pp. 66, 77. De altfel, Noica e mult mai apropiat, \u00een anumite privin\u021be, de interpret\u0103rile neokantiene, de pild\u0103, atunci c\u00e2nd invoc\u0103 preeminen\u021ba logi\u00adcii transcendentale asupra esteticii transcendentale (ibidem<\/em>, p. 90).<\/p>\n\n\n\n

[40]<\/a> A se vedea, totu\u0219i, Constantin Noica, Schi\u021b\u0103 pentru istoria lui Cum e cu putin\u021b\u0103 ceva nou<\/em>, pp. 313 sq., unde \u00eencearc\u0103 s\u0103-l lase \u0219i pe Kant \u00een urm\u0103 prin Fichte \u0219i Hegel.<\/p>\n\n\n\n

[41]<\/a> Laura Pamfil, \u201eProblema neantului \u00een ontologia lui Constantin Noica\u201d, p. 34. De altfel, dac\u0103 am \u00een\u021beles bine, Laura Pamfil, \u00een acest studiu, dincolo de atenta cartografiere a \u00een\u021belesurilor nefiin\u021bei la Noica, indic\u0103 voalat \u00een final \u0219i acest fapt, anume c\u0103 Noica respinge o \u00een\u021belegere radical\u0103 a nefiin\u021bei, care apare totu\u0219i la al\u021bi filosofi, Laura Pamfil, prin men\u021bionarea mor\u021bii, referindu-se la Heidegger. \u00cens\u0103 o astfel de \u00een\u021belegere radical\u0103 a nefiin\u021bei (care este relevant\u0103 \u00een acela\u0219i timp pentru faptul de a fi) o g\u0103sim \u0219i la Schelling, de pild\u0103, unul dintre filosofii la care Noica face referire implicit sub eticheta de \u201eidealism\u201d \u00een Dou\u0103 introduceri \u0219i o tre\u00adcere spre idealism<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[42]<\/a> O nou\u0103 interpretare fa\u021b\u0103 de interpretarea sa din teza de licen\u021b\u0103. A se vedea, \u00een acest sens, Constantin Noica, Concepte deschise \u00een istoria filosofiei la Descartes, Leibniz \u0219i Kant<\/em>, pp. 143\u2013205.<\/p>\n\n\n\n

[43]<\/a> Constantin Noica, Dou\u0103 introduceri \u0219i o trecere spre idealism<\/em>, p. 92.<\/p>\n\n\n\n

[44]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 94.<\/p>\n\n\n\n

[45]<\/a> Immanuel Kant, Kritik der Urteilskraft<\/em>, p. 246 (Immanuel Kant, Critica facult\u0103\u021bii de judeca\u00adre<\/em>, p. 188).<\/p>\n\n\n\n

[46]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 261 (trad. rom., p. 204).<\/p>\n\n\n\n

[47]<\/a> Constantin Noica, Dou\u0103 introduceri \u0219i o trecere spre idealism<\/em>, p. 89.<\/p>\n\n\n\n

[48]<\/a> Immanuel Kant, \u201eMuthma\u00dflicher Anfang der Menschengeschichte\u201d, p. 113 (Immanuel Kant, \u201e\u00cenceputul prezumptiv al istoriei omenirii\u201d, p. 86).<\/p>\n\n\n\n

[49]<\/a> Cu privire la termenul \u201edeconstituire\u201d, a se vedea Viorel Cernica, Temporalitatea experien\u021bei nonjudicative. Vol. 1: Timpul lenei<\/em>, pp. 38 sq.<\/p>\n\n\n\n

[50]<\/a> De altfel, Noica \u00eensu\u0219i, \u00een filosofia sa t\u00e2rzie, nu va mai vedea deloc haosul din sublim, ci doar infinitului ra\u021bional. A se vedea, \u00een acest sens, Constantin Noica, Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103. Scrisori despre logica lui Hermes<\/em>,p. 196.<\/p>\n\n\n\n

[51]<\/a> De exemplu, Immanuel Kant, Kritik der Urteilskraft<\/em>, pp. 245, 259 (Immanuel Kant, Critica facult\u0103\u021bii de judecare<\/em>, pp. 187, 202, acela\u0219i termen fiind tradus prin \u201elipsit de finalitate\u201d sau \u201econtrar finalit\u0103\u021bii\u201d).<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
Referin\u021be bibliografice<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

Aslam, Constantin, Constantin Noica: Spre un model neoclasic de g\u00e2ndire<\/em>. Perspective interpretative asupra scrierilor timpurii<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2010.<\/p>\n\n\n\n

Baeumler, Alfred, Das Irrationalit\u00e4tsproblem in der \u00c4sthetik und Logik des 18. Jahrhunderts<\/em>, 2. durchge\u00adsehene Auflage, T\u00fcbingen, Max Niemeyer, 1967.<\/p>\n\n\n\n

Barbu, Zevedei, \u201eConstantin Noica: Dou\u0103 Introduceri \u0219i o trecere spre Idealism<\/em> (Cu traducerea primei Intro\u00adduceri kantiene a \u00abCriticii Judec\u0103rii\u00bb). Bucure\u0219ti, Fund. Reg. pentru Literatur\u0103 \u0219i Art\u0103, 1943\u201d, Saeculum. Revist\u0103 de filosofie<\/em>, vol. 1, nr. 2, 1943,pp. 99\u2013104.<\/p>\n\n\n\n

Boboc, Alexandru, \u201eKant \u00een interpretarea lui Noica\u201d, \u00een Alexandru Surdu (coord.), Simpozionul Na\u021bional \u201eConstantin Noica\u201d. Edi\u021bia a V-a: \u201eCum e cu putin\u021b\u0103 ceva nou\u201d. Timi\u0219oara, 24\u201325 mai 2013<\/em>, Bu\u00adcure\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2013, pp. 161\u2013170.<\/p>\n\n\n\n

Cernica, Viorel, \u201eModelul ontologic noician: sensuri, aplica\u021bii, aporii\u201d, \u00een Alexandru Surdu, Viorel Cernica, Titus Lates (coord.), Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u0219ti. Vol. 5: Centenar Constantin Noica (1909-2009)<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2009, pp. 289\u2013324.<\/p>\n\n\n\n

Cernica, Viorel, Temporalitatea experien\u021bei nonjudicative. Vol. 1: Timpul lenei<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Univer\u00adsit\u0103\u021bii din Bucure\u0219ti, 2017.<\/p>\n\n\n\n

Croitoru, Rodica, \u201eDespre ideea kantian\u0103 de tehnic\u0103 a naturii<\/em> \u00een interpretarea lui Constantin Noica\u201d, \u00een Alexandru Surdu, Viorel Cernica, Titus Lates (coord.), Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u0219ti. Vol. 5: Centenar Constantin Noica (1909\u20132009)<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2009, pp. 457\u2013462.<\/p>\n\n\n\n

Dur, Ion, \u201e\u00cen contra lui Kant \u0219i a criticismului\u201d, \u00een Alexandru Surdu (coord.), Simpozionul Na\u021bional \u201eConstan\u00adtin Noica\u201d. Edi\u021bia a VI-a: \u201eConcepte deschise\u201d. Craiova, 23\u201324 mai 2014<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Acade\u00admiei Rom\u00e2ne, 2014,pp. 114\u2013133.<\/p>\n\n\n\n

Flonta, Mircea, Kant \u00een lumea lui \u0219i \u00een cea de azi<\/em>. Zece studii kantiene<\/em>, Ia\u0219i, Polirom, 2005.<\/p>\n\n\n\n

Grusea, Drago\u0219, \u201eInterpretarea transcendental\u0103 a artei la Kant \u0219i Schelling. De la Critica facult\u0103\u021bii de jude\u00adcare<\/em> la Sistemul idealismului german<\/em>\u201d, Studii de istorie a filosofiei universale<\/em>, 25, 2017, pp. 57\u201370.<\/p>\n\n\n\n

Iano\u0219i, Ion, Constantin Noica<\/em>, edi\u021bie rev\u0103zut\u0103, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2006.<\/p>\n\n\n\n

Kant, Immanuel, Kritik der Urteilskraft<\/em>, \u00een K\u00f6niglich Preu\u00dfischen Akademie der Wissenschaft (Hrsg.), Kant\u2019s gesammelte Schriften<\/em>, Band V, Berlin, Georg Reimer, 1908.<\/p>\n\n\n\n

Kant, Immanuel, Muthma\u00dflicher Anfang der Menschengeschichte<\/em>, \u00een K\u00f6niglich Preu\u00dfischen Akademie der Wissenschaft (Hrsg.), Kant\u2019s gesammelte Schriften<\/em>, Band VIII, Berlin, Walter de Gruyter, 1923.<\/p>\n\n\n\n

Kant, Immanuel, \u201eErste Einleitung in die Kritik der Urteilskraft<\/em>\u201d, \u00een Preu\u00dfischen Akademie der Wissenschaft (Hrsg.), Kant\u2019s gesammelte Schriften<\/em>, Band XX, Berlin, Walter de Gruyter, 1942.<\/p>\n\n\n\n

Kant, Immanuel, Kritik der reinen Vernunft<\/em>, hrsg. Jens Timmermann, Hamburg, Meiner, 1998.<\/p>\n\n\n\n

Kant, Immanuel, Critica facult\u0103\u021bii de judecare<\/em>, traducere de Rodica Croitoru, Bucure\u0219ti, BIC ALL, 2007.<\/p>\n\n\n\n

Kant, Immanuel, Opere: Critica ra\u021biunii pure; Cristica ra\u021biunii practice; Critica facult\u0103\u021bii de judecare<\/em>, edi\u021bie, prefa\u021b\u0103, cronologie, note, comentarii de Ilie P\u00e2rvu, traducere de Nicolae Bagdasar, Elena Moisuc, Vasi\u00adle Dem. Zamfirescu \u0219i Al. Surdu, Bucure\u0219ti, Editura Funda\u021biei Na\u021bionale pentru \u0218tiin\u021b\u0103 \u0219i Art\u0103, 2017.<\/p>\n\n\n\n

Kant, Immanuel, \u00cenceputul prezumptiv al istoriei omenirii<\/em>, \u00een Kant, Immanuel, Mici scrieri despre moral\u0103, religie \u0219i politic\u0103<\/em>, traducere de Mircea Flonta \u0219i Hans-Klaus Keul, cu colaborarea lui Grigore Vida, selec\u021bie, prefa\u021b\u0103, prezent\u0103ri \u0219i note de Mircea Flonta \u0219i Hans-Klaus Keul, Bucure\u0219ti, Humanitas, 2024.<\/p>\n\n\n\n

Noica, Constantin, Jurnal filosofic<\/em>, Bucure\u0219ti, Humanitas, 1990.<\/p>\n\n\n\n

Noica, Constantin, Concepte deschise \u00een istoria filosofiei la Descartes, Leibniz \u0219i Kant<\/em>, Bucure\u0219ti, Humani\u00adtas, 1995.<\/p>\n\n\n\n

Noica, Constantin, Schi\u021b\u0103 pentru istoria lui Cum e cu putin\u021b\u0103 ceva nou<\/em>, Bucure\u0219ti, Humanitas, 1995.<\/p>\n\n\n\n

Noica, Constantin, Echilibrul spiritual. Studii \u0219i eseuri: 1929\u20131947<\/em>, edi\u021bie \u00eengrijit\u0103 de Marin Diaconu, Bucu\u00adre\u0219ti, Humanitas, 1998.<\/p>\n\n\n\n

Noica, Constantin, Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103. Scrisori despre logica lui Hermes<\/em>, studiu introductiv de Sorin Lavric, Bucure\u0219ti, Humanitas, 1998.<\/p>\n\n\n\n

Noica, Constantin, Dou\u0103 introduceri \u0219i o trecere spre idealism. Cu traducerea primei Introduceri kantiene a <\/em>Criticii judec\u0103rii, Bucure\u0219ti, Humanitas, 2018.<\/p>\n\n\n\n

Pamfil, Laura, \u201eProblema neantului \u00een ontologia lui Constantin Noica\u201d, Arguments<\/em>, 2, 2003, pp. 5\u201337.<\/p>\n\n\n\n

Pamfil, Laura, Noica necunoscut. De la uitarea fiin\u021bei la reamintirea ei<\/em>, Cluj-Napoca, Biblioteca Apostrof, 2007.<\/p>\n\n\n\n

Todoran, Eugen, \u201e\u00abCritica facult\u0103\u021bii de judecare\u00bb \u00een interpretarea lui C. Noica\u201d, \u00een Virgil Col\u021bescu (coord.), Bicentenarul <\/em>Criticii facult\u0103\u021bii de judecare. Studii<\/em>, Timi\u0219oara, Tipografia Universit\u0103\u021bii din Timi\u0219oara, pp. 54\u201364.<\/p>\n\n\n\n

Z\u00f6ller, G\u00fcnter, \u201eDie Wirkung der \u00abKritik der Urteilskraft\u00bb auf Fichte und Schelling\u201d, \u00een Reinhard Hiltscher, Stefan Klinger, David S\u00fc\u00df (Hrsg.), Die Vollendung der Transzendentalphilosophie in Kants <\/em>\u201e<\/em>Kritik der Urteilskraft<\/em>\u201d<\/em>, Berlin, Duncker & Humblot, 2006,pp. 315\u2013349.<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n

[Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u015fti<\/em>, vol. XX: Kant 300<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2024, pp. 69\u201379]<\/p>\n\n\n\n

\n
<\/path><\/svg><\/span>
Descarc\u0103<\/div><\/a><\/div><\/div>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

DOI: 10.59277\/SIFR.202420.04 Constantin Noica \u0219i deschiderile Criticii facult\u0103\u021bii de judecare Remus Breazu Universitatea Na\u021bional\u0103 de Arte din Bucure\u0219ti Constantin Noica and the openings of the Critique of the Power of Judgment Abstract: In this paper, I analyse Constantin Noica\u2019s interpretation of Immanuel Kant\u2019s Critique of the Power of Judgment, as presented in Two Introductions and […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"parent":8549,"menu_order":4,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","template":"","meta":{"_uag_custom_page_level_css":"","site-sidebar-layout":"default","site-content-layout":"","ast-site-content-layout":"default","site-content-style":"default","site-sidebar-style":"default","ast-global-header-display":"","ast-banner-title-visibility":"","ast-main-header-display":"","ast-hfb-above-header-display":"","ast-hfb-below-header-display":"","ast-hfb-mobile-header-display":"","site-post-title":"disabled","ast-breadcrumbs-content":"","ast-featured-img":"","footer-sml-layout":"","theme-transparent-header-meta":"","adv-header-id-meta":"","stick-header-meta":"","header-above-stick-meta":"","header-main-stick-meta":"","header-below-stick-meta":"","astra-migrate-meta-layouts":"set","ast-page-background-enabled":"default","ast-page-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-4)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"ast-content-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"footnotes":""},"categories":[195,492],"tags":[67,34],"class_list":["post-8617","page","type-page","status-publish","hentry","category-articole","category-sifr20","tag-constantin-noica","tag-kant"],"featured_image_src":null,"uagb_featured_image_src":{"full":false,"thumbnail":false,"medium":false,"medium_large":false,"large":false,"1536x1536":false,"2048x2048":false},"uagb_author_info":{"display_name":"SIFR","author_link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/author\/mm\/"},"uagb_comment_info":0,"uagb_excerpt":"DOI: 10.59277\/SIFR.202420.04 Constantin Noica \u0219i deschiderile Criticii facult\u0103\u021bii de judecare Remus Breazu Universitatea Na\u021bional\u0103 de Arte din Bucure\u0219ti Constantin Noica and the openings of the Critique of the Power of Judgment Abstract: In this paper, I analyse Constantin Noica\u2019s interpretation of Immanuel Kant\u2019s Critique of the Power of Judgment, as presented in Two Introductions and…","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8617","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8617"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8617\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8622,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8617\/revisions\/8622"}],"up":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8549"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8617"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8617"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8617"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}