{"id":8637,"date":"2024-12-18T21:10:39","date_gmt":"2024-12-18T19:10:39","guid":{"rendered":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/?page_id=8637"},"modified":"2024-12-18T21:12:48","modified_gmt":"2024-12-18T19:12:48","slug":"cateva-insemnari-despre-kant-dumitru-isac","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/volumul-20-2024\/cateva-insemnari-despre-kant-dumitru-isac\/","title":{"rendered":"C\u00e2teva \u00eensemn\u0103ri despre Kant | Dumitru Isac"},"content":{"rendered":"\n

DOI: 10.59277\/SIFR.202420.07<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2teva \u00eensemn\u0103ri despre Kant<\/h2><\/div>\n\n\n\n
Dumitru Isac<\/h5>

[Electronic transcription, notes, translations, and print preparation by Ionu\u021b-Constantin Isac (Institutul de Istorie \u201eGeorge Bari\u021biu\u201d al Academiei Rom\u00e2ne, Cluj-Napoca)]<\/p><\/div>\n\n\n\n

\n
<\/path><\/svg><\/span>
Descarc\u0103<\/div><\/a><\/div><\/div>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
Several notes on Kant<\/strong><\/strong><\/h5><\/div>\n\n\n\n

Abstract: <\/strong>References to I. Kant\u2019s critical metaphysics are a significant part of D. Isac\u2019s philosophical notes, lectures, articles, books, and other writings. The brief writings mentioned above likely served as nuclei for the extended works the author developed both during the interwar years and later in the post-war period. Although these sketches in nuce do not appear to have been intended for publication, their release offers valuable insights into the impact of Kant\u2019s philosophy on Isac\u2019s professional development, as it influenced many thinkers of his generation. The Romanian professor sought to rethink and redirect the course of genuine criticism by theorizing what he termed critical realism, a \u201cmarriage\u201d of ontologi\u00adcal realism and epistemological idealism\/transcendentalism. Thus, these unpublished notes provide a window into Isac\u2019s general approach to philosophizing, and specifically his reflec\u00adtions on Kant \u2013 whether in alignment with or departure from Kantian thought. The notes encompass the main coordinates of Kant\u2019s scientific and philosophical activity, along with observations on various Romanian and foreign commentators, as well as general theses on the spirit of criticism. Together with other partially published manuscripts, these notes appear to be part of a broader project formulated by Isac: to write a history of universal philosophy from the perspective of critical realism.<\/p>\n\n\n\n

Keywords: <\/strong>Immanuel Kant; metaphysics; criticism; history of philosophy; Du\u00admi\u00adtru Isac.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
Kant: Caracteriz\u0103ri generale<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

a) Filosofia are \u00een centrul ei teoria cunoa\u0219terii<\/em>; filosofia devine o critic\u0103 a func\u021biilor de cunoa\u0219tere, a valorii datelor lor, o critic\u0103 a \u0219tiin\u021bei, o critic\u0103 a cunoa\u0219terii<\/em> (criticism<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

b) Activitatea creatoare a con\u0219tiin\u021bei \u00een procesul cunoa\u0219terii<\/em>. \u201eTo\u021bi filosofii p\u00e2n\u0103 la Kant considerau facultatea noastr\u0103 de a cunoa\u0219te ca o past\u0103 inert\u0103 \u00een care se imprimau \u00eentocmai \u00eentip\u0103ririle venite de aiurea. Se deosebeau doar prin aceea, c\u0103 pentru filosofii empiri\u0219ti adev\u0103rurile ne vin din lumea lucrurilor exterioare, din lumea experien\u021bei sim\u021burilor, pe c\u00e2nd pentru cei ra\u021bionali\u0219ti adev\u0103rurile certe ne vin dintr-o lume suprasensibil\u0103, \u00een cele mai multe cazuri direct de la spiritul divin\u201d (I. Petrovici, Kant<\/em>, p. 25[1]<\/sup><\/a> \u2013 contestabil! Berkeley empirist: ideile vin de la Dzeu!).<\/p>\n\n\n\n

Spiritul creeaz\u0103 seria formelor apriorice<\/em> din necesitatea de a da unitate<\/em> diversului senzorial; unitatea<\/em> fiind cerin\u021ba de baz\u0103 a con\u0219tiin\u021bei noastre. \u201eLui Kant \u00eei revine nepie\u00adri\u00adtorul merit de a fi pus definitiv \u00een eviden\u021b\u0103 c\u0103 spiritul nostru nu prime\u0219te cuno\u0219\u00adtin\u021bele de-a gata, ci este creator de forme organizatoare, \u00een procesul cunoa\u0219terii\u201d (Petrovici, ibidem<\/em>, p. 27 \u2013 interpretare \u0219i exces idealist!).<\/p>\n\n\n\n

c) Subiectivitatea cuno\u0219tin\u021belor, a adev\u0103rului.<\/p>\n\n\n\n

d) Excluderea divinit\u0103\u021bii din explicarea faptelor naturii \u2013 excluderea ei mai ales din teoria cunoa\u0219terii (Descartes, Malebranche, Berkeley, Leibniz etc.). \u201ePentru prima oar\u0103 Kant elimin\u0103 radical no\u021biunea de Dumnezeu din problema siguran\u021bei \u0219tiin\u021bei, \u0219i caut\u0103 criterii naturale, temeiuri logice fire\u0219ti, pentru a asigura valabilitatea cuno\u0219tin\u021belor noastre\u201d (Petrovici, op.cit<\/em>., p. 32).<\/p>\n\n\n\n

e) Sintetizare a curentelor anterioare<\/em>: empirism \u0219i ra\u021bionalism \u2013 \u201eMaterialul cuno\u0219\u00adtin\u021bei noastre vine din afar\u0103, din lumea experien\u021bei, iar forma purcede din noi \u00een\u0219ine, este crea\u021bia spiritului nostru\u201d (ibidem<\/em>, p. 33; form\u0103 \u0219i materie).<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
[Ipoteza Kant-Laplace]<\/strong>[2]<\/sup><\/strong><\/sup><\/a><\/h5>\n\n\n\n

[\u2026] Asem\u0103n\u0103toare cu ipoteza kantian\u0103 s-a dezvoltat teoria lui Laplace. Este desigur o problem\u0103, nerezolvat\u0103 \u00eenc\u0103, dac\u0103 \u0219i \u00een ce m\u0103sur\u0103 Laplace luase cuno\u0219tin\u021b\u0103 de ideile filosofului german. \u00cens\u0103 \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103 nu sunt dec\u00e2t probabilit\u0103\u021bi.<\/p>\n\n\n\n

Imaginea lui Laplace despre starea primar\u0103 a materiei cosmice este concentrat\u0103 \u00een urm\u0103toarea prezentare: \u201e\u00cen starea primitiv\u0103 \u00een care presupunem [c\u0103 a fost \u2013 n. a., D. I.] Soarele, el sem\u0103na cu nebuloasele pe care telescopul ni le arat\u0103 compuse dintr-un nucleu mai mult sau mai pu\u021bin str\u0103lucitor, \u00eenconjurat de o nebulozitate care, condens\u00e2ndu-se la suprafa\u021ba nucleului, \u00eel transform\u0103 \u00een stea. Dac\u0103 concepem prin analogie toate stelele ca fiind formate \u00een acest fel, se poate imagina starea lor ca fiind precedat\u0103 ea \u00eens\u0103\u0219i de alte st\u0103ri \u00een care materia nebuloas\u0103 era din ce \u00een ce mai difuz\u0103, nucleul fiind din ce \u00een ce mai pu\u021bin luminos. Se ajunge astfel, urc\u00e2ndu-se c\u00e2t mai departe posibil, la o nebulozitate at\u00e2t de difuz\u0103, \u00eenc\u00e2t de-abia i se poate b\u0103nui existen\u021ba\u201d.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen privin\u021ba sistemului nostru solar, Laplace caut\u0103 s\u0103 arate c\u0103 planetele lui s-au format succesiv, \u00een urma procesului de treptat\u0103 condensare a masei solare nebuloase. De mai multe ori, volumul nebuloasei solare s-a restr\u00e2ns \u0219i de fiecare dat\u0103 au r\u0103mas la periferie, dislocate de masa central\u0103, cantit\u0103\u021bi de materie. Zonele acestea de materie p\u0103r\u0103sit\u0103 prin procesul de condensare, au constituit inele concentrice mi\u0219c\u00e2ndu-se \u00een jurul Soarelui. Apoi, inelele s-au rupt, au luat forme sferoide \u0219i au continuat s\u0103 se mi\u0219te \u00een jurul Soarelui. La baza explica\u021biei lui Laplace st\u0103, prin urmare, ideea condens\u0103rii materiei nebuloase. El ne spune textual: \u201eSe poate conjectura c\u0103 planetele au fost formate la limitele sale [e vorba de nebuloasa solar\u0103 \u2013 n. a., D. I.] succesive prin con\u00adden\u00adsarea zonelor de vapori pe care ea a trebuit, r\u0103cindu-se, s\u0103 le abandoneze \u00een planul ecuatorului s\u0103u\u201d. Acela\u0219i proces poate s\u0103 se repete cu planetele odat\u0103 rupte de masa solar\u0103, \u0219i cazul lui Saturn, cu inelele sale, e o confirmare.<\/p>\n\n\n\n

R\u0103m\u00e2ne o problem\u0103 pe care speciali\u0219tii au privit-o \u00een mod diferit, \u0219i anume, dac\u0103 teoria lui Laplace se refer\u0103 numai la sistemul nostru solar sau are un caracter de gene\u00adra\u00adlitate universal\u0103. Stallo \u0219i Faye \u00eei pun la \u00eendoial\u0103 universalitatea; Stallo, sus\u021bin\u00e2nd c\u0103 ipo\u00adteza kantian\u0103, pe l\u00e2ng\u0103 c\u0103 are o mare \u00eent\u00e2ietate \u00een timp (1755 fa\u021b\u0103 de 1796 c\u00e2nd apare Expo\u00adsition du systh\u00e8me du monde <\/em>[Expunere despre sistemul lumii] a lui Laplace), dar se extinde asupra \u00eentregului cosmos, pe c\u00e2nd ipoteza lui Laplace se adreseaz\u0103 numai siste\u00admului nostru solar. Adev\u0103rul \u00eens\u0103 nu este acesta. Vederile teoriei lui Laplace sunt mai largi, \u0219i chiar textele sale ne arat\u0103 c\u0103 avea \u00een vedere, prin analogie, \u0219i celelalte corpuri cere\u0219ti. Faptul c\u0103 nu s-a ocupat \u00een mod deosebit \u0219i de celelalte sisteme cosmice se dato\u00adre\u0219te lipsei de material pe baza c\u0103ruia s\u0103 vorbeasc\u0103, deoarece observa\u021biile sunt greu de f\u0103cut asupra lor.<\/p>\n\n\n\n

Problema originii materiei nebulare nu l-a preocupat \u00een mod deosebit pe Laplace. Existen\u021ba ei e un fapt de experien\u021b\u0103; c\u00e2t despre \u201e\u00eenceputuri\u201d \u0219i \u201ecauze prime\u201d, pozi\u021bia lui devine \u00eentruc\u00e2tva agnostic\u0103: \u201ecauzele prime \u0219i natura intim\u0103 a lucrurilor ne vor fi etern necunoscute\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Ipoteza lui Laplace are \u00eens\u0103, metodic \u0219i \u00een con\u021binut, o calitate. Nu numai c\u0103 prive\u0219te universul \u00een devenire<\/em>, dar consider\u0103 aceast\u0103 devenire, \u00eentr-un anumit fel, ca fiind crea\u00adtoare. \u0218i iat\u0103 cum. Universul pleac\u0103 de la o stare extrem de simpl\u0103 a materiei, stare \u00een care materia aproape c\u0103 se confunda cu \u00eentinderea cartezian\u0103, p\u0103r\u00e2nd a fi spa\u021biu conden\u00adsat<\/em>. Materia, \u00een aceast\u0103 stare, e absolut simpl\u0103 \u0219i absolut uniform\u0103: \u201enebulozitatea e at\u00e2t de difuz\u0103 \u2013 zice Laplace \u2013, \u00eenc\u00e2t de-abia i se poate b\u0103nui existen\u021ba\u201d. Or, Laplace, prin teoria lui, scoate multiplul din simplu \u0219i diversul din uniform; cu alte cuvinte, evolu\u021bia univer\u00adsal\u0103 \u00eenseamn\u0103 o trecere de la starea simpl\u0103, apropiat\u0103 de neant a materiei originare, la com\u00adplexitatea \u0219i bog\u0103\u021bia de forme \u0219i existen\u021be a universului prezent.<\/p>\n\n\n\n

Aceast\u0103 ipotez\u0103 a avut, \u00een liniile ei mari, suficiente calit\u0103\u021bi pentru a domina \u00een astro\u00adnomie aproape un secol, \u00een care timp nu s-a f\u0103cut altceva dec\u00e2t c\u0103 s-a dezvoltat ipoteza \u00een conformitate cu noile descoperiri ale astronomiei fizice. Printre calit\u0103\u021bile ei intr\u0103, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, \u0219i aceea c\u0103, \u00een opozi\u021bie cu Newton, nu mai las\u0103 niciun loc ideii de divinitate \u00een treburile lumii. Newton considera c\u0103 \u0219i sistemul solar, ca orice ma\u0219in\u0103, se mai uzeaz\u0103, cu vremea, se mai defecteaz\u0103, \u0219i este nevoie ca interven\u021bia divin\u0103 s\u0103-l pun\u0103 din nou la punct.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen ce-l prive\u0219te pe Laplace, el nu mai simte nevoia acestei interven\u021bii. Se spune, \u00e0 propos de aceast\u0103 latur\u0103 a ipotezei sale, c\u0103 prezent\u00e2ndu-i lui Napoleon I opera sa Expo\u00adsition du systh\u00e8me du monde <\/em>[Expunerea sistemului lumii], generalul i-ar fi f\u0103cut lui Laplace urm\u0103toarea observa\u021bie: \u201eNewton a vorbit de Dumnezeu \u00een cartea lui. Am par\u00adcurs-o deja pe a Dv. \u0219i n-am g\u0103sit \u00een ea acest nume nici m\u0103car o singur\u0103 dat\u0103\u201d. La care, Laplace i-ar fi r\u0103spuns: \u201eCet\u0103\u021bene prim consul, nu am avut nevoie de aceast\u0103 ipotez\u0103\u201d. Faye, astronomul care \u00een sec. al XIX-lea va face o critic\u0103 temeinic\u0103 teoriei lui Laplace, din punctul de vedere al noilor observa\u021bii astronomice, crede c\u0103 spusele de mai sus ale lui Laplace se refereau numai la necesitatea interven\u021biei lui Dumnezeu pentru reglementarea mecanismului solar care se deranjeaz\u0103 cu timpul, nu la \u00eens\u0103\u0219i ideea de divinitate. Faye va g\u0103si c\u0103 teoria laplacean\u0103 devine incompatibil\u0103 cu descoperirile astronomiei moderne: vederile ei sunt prea mult limitate la sistemul nostru solar; ignor\u0103 mi\u0219c\u0103rile de transla\u021bie de care sunt animate sistemele stelare; con\u021bine ipoteza gratuit\u0103 a unui Soare originar, foarte cald \u0219i foarte dilatat etc.<\/p>\n\n\n\n

Importan\u021ba istoric\u0103 a ipotezei Kant-Laplace r\u0103m\u00e2ne \u00eens\u0103 \u00een picioare. Ea este aceea care, \u00een opozi\u021bie cu concep\u021bia metafizic\u0103 dominant\u0103 a secolului, vine s\u0103 dea o imagine dina\u00admic\u0103 asupra universului, s\u0103-l vad\u0103 \u00een mi\u0219care, \u00een transformare, \u00een apari\u021bia \u0219i dispari\u021bia fenomenelor lui. Concep\u021bia Kant-Laplace vine s\u0103 \u00eenlocuiasc\u0103 vechea concep\u021bie despre invariabilitatea absolut\u0103 a naturii<\/em>. \u201eConform cu aceast\u0103 concep\u021bie, natura, indiferent de modul cum a ap\u0103rut, at\u00e2ta timp c\u00e2t exist\u0103, r\u0103m\u00e2ne totdeauna invariabil\u0103. Planetele \u0219i sate\u00adli\u021bii lor \u00ee\u0219i efectueaz\u0103 mi\u0219carea continu\u0103 pe elipse predeterminate. Stelele stau \u00een perma\u00adnen\u021b\u0103 pe locurile lor. P\u0103m\u00e2ntul de veacuri r\u0103m\u00e2ne acela\u0219i, neschimbat. Actualele \u00abcinci continente\u00bb au existat totdeauna, au avut aceia\u0219i mun\u021bi \u0219i v\u0103i, aceea\u0219i clim\u0103, aceea\u0219i flor\u0103 \u0219i faun\u0103. Speciile de plante \u0219i animale au fost stabilite o dat\u0103 pentru tot\u00addeauna. Pentru cerce\u00adt\u0103torii din aceast\u0103 perioad\u0103, lumea era ceva \u00eencremenit, neschimbat, creat dintr-o dat\u0103\u201d (Lenov, Studiu<\/em>, p. 52).<\/p>\n\n\n\n

\u00cen aceast\u0103 form\u0103, concep\u021bia metafizic\u0103 a dominat \u0219tiin\u021ba sec. al XVIII-lea \u0219i a p\u0103truns \u0219i \u00een ideile materialismului filosofic din acest veac. \u00cen \u0219tiin\u021bele naturale, Linn\u00e9 (1707\u20131778) nu era \u00een stare s\u0103 vad\u0103 leg\u0103turile dintre speciile de animale \u0219i plante, origi\u00adnea lor comun\u0103, dezvoltarea \u0219i transform\u0103rile din lumea animal\u0103 \u0219i vegetal\u0103. Dup\u0103 p\u0103re\u00adrea lui Linn\u00e9 exist\u0103 at\u00e2tea specii c\u00e2te a creat Dumnezeu. Cuvier (1769\u20131832) vede tot metafizic erele geologice: \u00eentre ele stau catastrofe care distrugeau \u00eentreaga via\u021b\u0103, pentru ca s\u0103 fie, apoi, creat\u0103 din nou, cu toate speciile ei, de D-zeu.<\/p>\n\n\n\n

Filosofii materiali\u0219ti ai sec. XVIII nu g\u00e2ndeau nici ei \u00een alt mod dec\u00e2t cel metafizic. \u201eEi \u0219tiau c\u0103 natura se g\u0103se\u0219te \u00een mi\u0219care, dar aceast\u0103 mi\u0219care li se prezenta ca repetarea aceluia\u0219i lucru, ca un circuit etern duc\u00e2nd la acelea\u0219i rezultate, f\u0103r\u0103 a produce vreo transformare. Ei nu ajunseser\u0103 \u00eenc\u0103 la ideea c\u0103 \u0219i natura \u00ee\u0219i are istoria ei, c\u0103 \u00een ea un lucru apare, altul dispare, c\u0103 ea se transform\u0103 mereu\u201d (ibidem<\/em>, p. 53).<\/p>\n\n\n\n

\u0218tiin\u021ba despre societate era \u0219i ea dominat\u0103 de metoda metafizic\u0103: faptele se studiau izolat, nu se considerau adev\u0103ratele lor condi\u021bion\u0103ri, de aceea hazardul era adesea introdus ca element produc\u0103tor de istorie. Omul nu era considerat \u00een condi\u021bionarea lui istoric\u0103, ci era privit \u201e\u00een general\u201d.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
Aprecieri de ansamblu <\/strong>
[fa\u021b\u0103 de metafizica lui Kant \u2013 n. n., I. I.]<\/h5>\n\n\n\n

\u2013 \u201ePunerea \u00een eviden\u021b\u0103 a necesit\u0103\u021bii de a cerceta mijloacele de cuno\u0219tin\u021b\u0103 \u00eenainte de a p\u0103\u0219i la constituirea sistemului cuno\u0219tin\u021belor este partea cu adev\u0103rat original\u0103 \u0219i meritul nepieritor al lui Kant pentru filosofie\u201d (Mihail Antoniade, Not\u0103 introductiv\u0103<\/em> la Immanuel Kant, Prolegomene la orice metafizic\u0103 viitoare\u2026 <\/em>etc., p. 9)[3]<\/sup><\/a>.<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

Kant se opune \u00eentregii vechi metafizici, filosofii \u201esunt \u00een mod solemn suspenda\u021bi din func\u021bia lor\u201d \u0219i trimi\u0219i \u00een fa\u021ba judec\u0103\u021bii critice pentru a dovedi posibilitatea unei metafizici \u0219tiin\u021bifice, adic\u0103 a unui \u201esistem coerent \u0219i logic de explicare a naturii, \u00eentin\u00adderii \u0219i valorii cuno\u0219tin\u021bei independente de experien\u021b\u0103, deci a cuno\u0219tin\u021bei a priori<\/em>, care alc\u0103tuie\u0219te domeniul metafizicii\u201d (ibidem<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

Kant opereaz\u0103 o critic\u0103 \u0219tiin\u021bific\u0103 a cunoa\u0219terii care s\u0103 premearg\u0103 orice construc\u00ad\u021bie fi\u00adlo\u00adsofic\u0103. \u201eAdev\u0103rata valoare a inova\u021biei lui Kant o \u00een\u021belegem \u00eens\u0103 numai atunci c\u00e2nd cer\u00adcet\u0103m sistemele filosofice dinaintea lui \u0219i vedem c\u0103 toate porneau opera lor con\u00adstruc\u00adti\u00adv\u0103 f\u0103r\u0103 a cerceta \u0219i f\u0103r\u0103 a pune la \u00eendoial\u0103 valoarea mijloacelor de cuno\u0219tin\u021b\u0103 pe care le \u00een\u00adtre\u00adbuin\u021bau\u201d (ibidem<\/em>). E un procedeu, totu\u0219i, care aminte\u0219te puternic de \u201e\u00een\u00addo\u00adiala\u201d carte\u00adzian\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen acest sens, Kant declar\u0103 pe prima pagin\u0103 din Prolegomene<\/em>: \u201eInten\u021bia mea este s\u0103 conving pe to\u021bi cei ce cred c\u0103 metafizica merit\u0103 s\u0103 fie studiat\u0103, c\u0103 este neap\u0103rat\u0103 nevoie s\u0103-\u0219i \u00eentrerup\u0103 pentru un moment orice activitate, s\u0103 nu mai \u021bin\u0103 socoteal\u0103 de nimic din c\u00e2te s-au f\u0103cut p\u00e2n\u0103 acum \u0219i s\u0103-\u0219i pun\u0103 \u00eent\u00e2i de toate aceast\u0103 \u00eentrebare: \u00abeste posibil\u0103 vreo metafizic\u0103\u00bb?\u201d (ibidem<\/em>, p. 13).<\/p>\n\n\n\n

Kant sesizase o criz\u0103 istoric\u0103 a metafizicii, a filosofiei tradi\u021bionale \u00eense\u0219i, din care caut\u0103 solu\u021bii de ie\u0219ire.<\/p>\n\n\n\n

Este metafizica o \u0219tiin\u021b\u0103? Atunci de ce nu face progrese ca \u0219i celelalte \u0219tiin\u021be, de ce nu prime\u0219te o aprobare general\u0103 \u0219i durabil\u0103, ca \u0219i acestea? Iar dac\u0103 nu este o \u0219tiin\u021b\u0103, de ce se d\u0103 ca atare \u0219i \u201e\u00eencurc\u0103 mintea omeneasc\u0103 cu speran\u021be care nu pier niciodat\u0103, dar nici nu se \u00eemplinesc niciodat\u0103?\u201d (ibidem<\/em>, p. 14). \u0218i Kant e profund nemul\u021bumit c\u0103 metafizica \u0219i-a compromis reputa\u021bia ar\u0103t\u00e2ndu-se ca o \u0219tiin\u021b\u0103 \u201e\u00een care oricine, chiar nepriceput \u00een toate celelalte ramuri, \u00eendr\u0103zne\u0219te s\u0103 formuleze judec\u0103\u021bi hot\u0103r\u00e2te, pentru c\u0103 \u00een acest domeniu nu exist\u0103 \u00eenc\u0103 nici m\u0103sur\u0103 nici greutate sigur\u0103 cu care s\u0103 deosebim ce este temeinic de ceea ce este vorb\u0103 goal\u0103\u201d (ibidem<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

Kant \u00eentreprinde temeinicirea unei philosophia definitiva<\/em> sau a unei p\u0103r\u021bi din ea, prin analiza conceptelor a priori<\/em> care sunt materia \u0219i instrumentele metafizicii. Meta\u00adfi\u00adzica e constituit\u0103 din judec\u0103\u021bile sintetice. \u201e[\u2026] metafizica are s\u0103 se ocupe cu judec\u0103\u021bile sintetice a priori<\/em> \u0219i c\u0103 numai acestea alc\u0103tuiesc obiectul ei\u201d (ibidem<\/em>, pp. 39\u201340). \u201eNu\u00admai elaborarea cuno\u0219tin\u021bei a priori<\/em>, fie prin intui\u021bie, fie prin concepte, \u0219i elaborarea jude\u00adc\u0103\u021bilor sintetice a priori<\/em> \u00een domeniul cuno\u0219tin\u021bei filosofice constituie con\u021binutul esen\u021bial al metafizicii\u201d (ibidem<\/em>, p. 40).<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

Kant \u00eensu\u0219i \u0219i-a scos \u00een eviden\u021b\u0103 unele aspecte de valoare ale filosofiei sale: spiritul critic, anti-misticismul, utilitatea pentru omenire (v. Prolegomene<\/em>, p. 203).<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

Partea pozitiv\u0103 a g\u00e2ndirii sale, inclusiv materialismul (realismul), luciditatea, str\u0103\u00addu\u00adin\u021ba de certitudine \u0219i utilitate, respingerea \u201edogmatismului\u201d \u0219i a facilit\u0103\u021bilor imagina\u021biei, sunt consecin\u021ba educa\u021biei sale \u0219tiin\u021bifice<\/em> \u0219i practic\u0103rii \u00eendelungi, fie \u0219i numai teoretic, de la catedr\u0103, a altor \u0219tiin\u021be.<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

\u201eC\u00e2t de departe merg r\u0103d\u0103cinile kantismului ne arat\u0103 analogia lui cu platonismul. Kantismul e un platonism r\u0103sturnat. La Platon Ideile transcendente modelau misterios o nedeterminat\u0103 Materie. La Kant, Ideile modeleaz\u0103 materia nedeterminat\u0103, dar ele sunt transpuse \u00een g\u00e2ndire, \u00een Con\u0219tiin\u021b\u0103. Con\u0219tiin\u021ba ia locul Ideilor platonice sau Obiectului\u201d (M. Florian, Metafizica \u0219i problemele ei<\/em>, p. 279)[4]<\/sup><\/a>.<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

\u201eCe que Socrate est pour la philosophie grecque, Kant l\u2019est pour la philosophie moderne. Il en est le centre, envoyant ses rayons vers le pass\u00e9 et vers l\u2019avenir [\u2026]\u201d (P. Deussen, Discours <\/em>etc., \u00een Biblioth\u00e8que du Congr\u00e8s<\/em>, p. 23)[5]<\/sup><\/a>.<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

Cuv\u00e2ntul de \u00eenceput al lui Kant nu e idealismul, ci materialismul. \u00cenc\u0103 \u00een 1747, \u00een lucrarea Cuget\u0103ri asupra adev\u0103ratei evalu\u0103ri a for\u021belor vii<\/em>, el spunea \u00een prefa\u021b\u0103: \u201eEste u\u0219or de \u00een\u021beles c\u0103 \u00eentinderea \u0219i spa\u021biul n-ar exista, dac\u0103 substan\u021bele n-ar avea puterea s\u0103 lucreze \u00een afar\u0103 de ele \u00eensele. F\u0103r\u0103 aceast\u0103 putere, n-ar exista leg\u0103tur\u0103; f\u0103r\u0103 aceasta n-ar exista ordine; iar f\u0103r\u0103 aceasta, \u00een sf\u00e2r\u0219it, n-ar exista spa\u021biu\u201d (apud P. P. Negulescu, Pro\u00adblema cunoa\u0219terii<\/em>, p. 371)[6]<\/sup><\/a>. Iat\u0103, deci, c\u0103 \u00een acea vreme, spa\u021biul nu era form\u0103 aprioric\u0103, ci \u2013 sub influen\u021b\u0103 leibnizian\u0103 \u2013 era v\u0103zut ca provenind din realul obiectiv, exterior.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
Teoria cunoa\u0219terii \u0219i a existen\u021bei la Kant<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

Kant, \u00een conformitate cu psihologia timpului s\u0103u, num\u0103r\u0103 trei func\u021bii de cunoa\u0219tere pe care le-ar aduce spiritul omului: sensibilitatea<\/em>, inteligen\u021ba<\/em>[7]<\/sup><\/a> \u0219i ra\u021biunea<\/em>. Fiecare dintre acestea, or\u00e2nduite ierarhic, \u00ee\u0219i are uneltele ei, \u201eformele\u201d ei de prelucrare a materialului cunoa\u0219terii. Astfel, \u00een primul capitol al Criticii ra\u021biunii pure<\/em>, intitulat Estetica transcen\u00addental\u0103<\/em>, ne va vorbi de formele apriorice ale intui\u021biei sensibile: spa\u021biul \u0219i timpul<\/em>. \u00cen al doilea capitol din Critic\u0103<\/em>, sub denumirea de Analitica transcendental\u0103<\/em>, se va ocupa de categorii<\/em>, iar \u00een cel din urm\u0103, Dialectica transcendental\u0103<\/em>, se trateaz\u0103 despre cele mai \u00eenalte forme de unificare ale diversului sensibil: ideile ra\u021biunii<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Procesul de cunoa\u0219tere trece, deci, prin trei trepte, prin trei func\u021bii \u00eenl\u0103n\u021buite: sen\u00adsi\u00adbilitatea, inteligen\u021ba, ra\u021biunea (Sinnlichkeit, Verstand, Vernunft<\/em>). Expunerea noastr\u0103 va urm\u0103ri deci aceste capitole ale Criticii ra\u021biunii pure<\/em>, \u00een care se vede \u00eentreg meca\u00adnismul idealismului kantian \u0219i din care ne putem da seama de toate neajunsurile lui. Fiindc\u0103, chiar din primul ei capitol, \u00een care ne vorbe\u0219te despre spa\u021biu \u0219i timp, Critica ra\u021biunii pure<\/em> ne pune \u00een fa\u021ba celei mai n\u0103stru\u0219nice viziuni speculative: spa\u021biul \u0219i timpul n-ar exista \u00een afar\u0103, ca realit\u0103\u021bi obiective, constitutive ale lumii materiale, ci numai \u00een noi. Cu alte cuvinte, nu noi ne afl\u0103m \u00een spa\u021biu, ci spa\u021biul \u00een noi<\/em>; nu noi ne afl\u0103m aici, \u00een aceast\u0103 sal\u0103 \u00een care vorbim despre Kant, ci sala se afl\u0103 \u00een noi [\u2026].<\/p>\n\n\n\n

[\u2026] \u201eDin acest fel de predicate fac parte c\u0103ldura, culoarea, gustul etc. Dar, pe l\u00e2ng\u0103 acestea mai am motive puternice s\u0103 socotesc tot ca simple fenomene \u0219i celelalte calit\u0103\u021bi ale corpurilor pe care le numim primare, \u00eentinderea, locul \u0219i \u00een general spa\u021biul, cu tot ce-i este inerent [\u2026]\u201d (Prolegomene<\/em>, p. 64).<\/p>\n\n\n\n

\u00cen sprijinirea tezei sale idealiste, Kant aduce o serie de argumente faimoase, pentru dovedirea apriorit\u0103\u021bii spa\u021biului \u0219i timpului. \u00cen alc\u0103tuirea lor, Kant pl\u0103te\u0219te un greu tribut vechiului ra\u021bionalism. Oric\u00e2t ar fi emo\u021bionat ele min\u021bile \u00eenclinate spre idealism, este clar c\u0103 argumentele pe care le vom expune \u00eendat\u0103 se silesc, \u00een fond, s\u0103 deduc\u0103 realitatea din simplul joc al func\u021biei logice. Preceden\u021ba logic\u0103 a spa\u021biului fa\u021b\u0103 de obiectele din el, sau faptul c\u0103 putem g\u00e2ndi spa\u021biul f\u0103r\u0103 obiecte dar nu \u0219i obiectele f\u0103r\u0103 \u00eentindere, nu dovede\u0219te existen\u021ba pur\u0103 \u0219i anterioar\u0103 a spa\u021biului \u0219i nici, mai ales, idealitatea lui. S\u0103 vedem, totu\u0219i, care sunt aceste celebre argumente ale Esteticii transcendentale<\/em> [\u2026].<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

Convingerea pe care o c\u0103p\u0103t\u0103m citind argumentele kantiene este departe de a fi \u00een sprijinul idealismului. Kant a c\u0103zut victim\u0103 sigur\u0103 vechiului ra\u021bionalism dogmatic f\u0103c\u00e2nd confuzie \u00eentre procesul genezei spa\u021biului \u0219i procesul cunoa\u0219terii lui. Tot ce pot ele s\u0103 ne spun\u0103 este c\u0103 \u00een g\u00e2ndirea noastr\u0103 despre spa\u021biu \u0219i lucruri trebuie s\u0103 acord\u0103m reprezent\u0103rii spa\u021biului \u00eent\u00e2ietate, \u00een sensul c\u0103 nu ne putem reprezenta \u0219i nu putem concepe lucrurile f\u0103r\u0103 el.<\/p>\n\n\n\n

Din argumentele kantiene nu rezult\u0103 tocmai ceea ce autorul lor ar fi vrut s\u0103 arate: c\u0103 \u00eent\u00e2ietatea logic\u0103 presupune o \u00eent\u00e2ietate generic\u0103 \u0219i o origine transcendental\u0103 a spa\u00ad\u021biului \u00eensu\u0219i.<\/p>\n\n\n\n

Oric\u00e2t\u0103 severitate logic\u0103 am avea, nu g\u0103sim nicio leg\u0103tur\u0103, de exemplu, \u00eentre formularea celui de al doilea argument \u0219i necesitatea admiterii spa\u021biului ca form\u0103 struc\u00adtural\u0103 apar\u021bin\u0103toare numai subiectului. Din faptul c\u0103 nu ne putem reprezenta lucrurile f\u0103r\u0103 spa\u021biu, pe c\u00e2nd spa\u021biul poate fi reprezentat f\u0103r\u0103 ele, nu rezult\u0103, \u00een bun\u0103 logic\u0103, dec\u00e2t at\u00e2t: spa\u021biul e o \u00eensu\u0219ire esen\u021bial\u0103 a corpurilor \u0219i o putem deta\u0219a de ele prin abstrac\u021bie. De unde se scoate \u00eens\u0103 preexisten\u021ba lui \u0219i, mai ales, idealitatea lui?<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

Singura cunoa\u0219tere posibil\u0103 \u2026 (?)<\/strong><\/p>\n\n\n\n

\u201e[\u2026] nu spun c\u0103 lucrurile \u00een sine au o m\u0103rime, c\u0103 realitatea lor are un grad, c\u0103 existen\u021ba lor cuprinde o leg\u0103tur\u0103 a accidentelor \u00eentr-o substan\u021b\u0103 etc. Aceasta nu o poate nimeni dovedi, deoarece o asemenea leg\u0103tur\u0103 sintetic\u0103 prin simple concepte este cu des\u0103v\u00e2r\u0219ire imposibil\u0103, c\u00e2nd lipse\u0219te at\u00e2t orice raport cu intui\u021bia sensibil\u0103, c\u00e2t \u0219i orice leg\u0103tur\u0103 a intui\u021biilor \u00eentr-o experien\u021b\u0103 posibil\u0103\u201d (I. Kant, Prolegomene<\/em>, p. 93).<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

Nici intui\u021bia sensibil\u0103, nici conceptele pure ale intelectului nu au posibilitatea unei aplica\u021bii transcendente, adic\u0103 asupra lucrului \u00een sine (Prolegomene<\/em>, p. 104-105). (A se vedea aici \u0219i nota de sub pagin\u0103!). La Kant: o replic\u0103 la gnoseologia platonician\u0103 \u0219i la oricare alta mistic\u0103, posibil\u0103.<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

Kant \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 limpede condi\u021biile \u0219i elementele constituirii \u0219i cunoa\u0219terii lumii fenomenale (naturii<\/em>): sensibilitatea e impresionat\u0103<\/em> \u00eentr-un mod ce-i este propriu, de lucrurile \u00een sine, necunoscute ca atare, dar diferite de fenomenele lor.<\/p>\n\n\n\n

Cum se explic\u0103 \u00eens\u0103 propriet\u0103\u021bile sensibilit\u0103\u021bii \u0219i intelectului, care le fac s\u0103 opereze \u00eentr-un anumit fel asupra materialului cunoa\u0219terii? La aceasta, spune Kant, nu se mai poate da niciun r\u0103spuns (v. Prolegomene<\/em>, p. 108).<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
Lucrul \u00een sine<\/strong>
Prolegomene (p. 134\u2013135\u2013137)<\/em><\/h5>\n\n\n\n

\u2013 Expresia \u201enu sunt nimic pentru noi\u201d trebuie, dup\u0103 p\u0103rerea noastr\u0103, interpretat\u0103 gnoseologic \u0219i nu ontologic. Ambiguitatea kantian\u0103 e \u00een floare.<\/p>\n\n\n\n

Argumentele prin antinomii, pentru idealism (Prolegomene<\/em>, p. 139).<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Kant repet\u0103 necontenit c\u0103 despre lucrurile \u00een sine nu \u0219tim nimic (vezi \u0219i Prolegomene<\/em>, p. 142).<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Kant atribuie lucrului \u00een sine libertatea<\/em> (Prolegomene<\/em>, p. 146\u2013147), datoria.<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Lucrul \u00een sine e fundamentul fenomenului (Prolegomene<\/em>, p. 148).<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Lucrul \u00een sine \u0219i cauzalitatea (p. 149-150).<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Necunoa\u0219terea, dar existen\u021ba lucrului \u00een sine (Prolegomene<\/em>, p. 155).<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

\u2013 (Prolegomene<\/em>, p. 155 \u2013 Agnosticism \u0219i gnosticism la Kant<\/em>);<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Cunoa\u0219terea noastr\u0103 \u2013 singura posibil\u0103? (p. 155);<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Agnosticism (Prolegomene<\/em>, p. 156); ibid.<\/em>, p. 158;<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Ibidem<\/em>, p. 161;<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Fenomenele ne dau de \u0219tire de lucrul \u00een sine <\/em>(p. 161-162);<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Lucrurile \u00een sine trebuie legate de lucrurile fenomenelor (ibidem<\/em>, p. 162)<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Lucrul \u00een sine = concept-limit\u0103 (Prolegomene<\/em>, p. 170);<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Lucrul \u00een sine = necunoa\u0219terea lui (p. 171-172)<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

Raportul mai aprofundat \u0219i integral al procesului ontologico-gnoseologic la Kant poate lua urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n\n\n\n

\"\"<\/figure>\n\n\n\n

Schema 1.<\/em><\/p>\n\n\n\n

Adic\u0103 (schema e \u00eenc\u0103 provizorie): \u00een urma ac\u021biunii noumenului-obiect asupra nou\u00adme\u00adnului-subiect rezult\u0103 lumea fenomenal\u0103, care st\u0103 \u00eentre ele, reprezint\u0103 raportul dintre ele.<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Lucrul \u00een sine are dou\u0103 \u00een\u021belesuri la Kant:<\/p>\n\n\n\n

a) concept de limit\u0103 a cunoa\u0219terii \u0219i<\/p>\n\n\n\n

b) substrat al fenomenelor.<\/p>\n\n\n\n

Nu e nicio contradic\u021bie aici: primul sens se mi\u0219c\u0103 \u00een plan gnoseologic, al doilea, \u00een plan ontologic.<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Kant contra vechii metafizici!<\/em> (p. 182).<\/p>\n\n\n\n

Kant suspendase \u201e\u00een mod solemn\u201d pe to\u021bi filosofii, din func\u021bia lor, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd se vor cerceta func\u021biile de cunoa\u0219tere \u0219i li se va stabili valabilitatea. E meritul s\u0103u cel mai mare de a fi procedat a\u0219a av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 \u00eenainte de el toate alc\u0103tuirile metafizice ocoleau o asemenea cercetare.<\/p>\n\n\n\n

Dar Kant nu poate ocoli nici el \u00eentrebarea fireasc\u0103: a putut s\u0103 duc\u0103 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t \u0219i cu solu\u021bii inatacabile opera la care s-a angajat? A fost \u00een m\u0103sur\u0103 s-o rezolve satisf\u0103c\u0103tor? Credem c\u0103 nu. \u00cei r\u0103m\u00e2ne totu\u0219i meritul de a fi pus-o categoric \u0219i de a fi desf\u0103\u0219urat un ingenios arsenal de solu\u021bionare a ei, trezindu-se pe el \u00eensu\u0219i \u0219i \u021bin\u00e2nd \u00eentreaga filosofie \u00een stare de \u201eveghe\u201d \u00een compara\u021bie cu \u201esomnolen\u021ba\u201d anterioar\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Prin Kant se pune cap\u0103t filosofiei dogmatice, care vrea s\u0103 construiasc\u0103 pe ipo\u00adteze, postulate sau fantezie \u0219i se instituie luciditatea critic\u0103, verificarea \u0219i controlul afir\u00adma\u00ad\u021biilor, aducerea lor \u00een fa\u021ba tribunalului iluminist.<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

Acest concept de cunoa\u0219tere metafizic\u0103<\/em>, ob\u021binut prin asimilare cu aprioricul<\/em>, nu prezint\u0103 un interes direct \u00een dezbaterea problemei lucrului \u00een sine. Ea are importan\u021b\u0103 pen\u00adtru caracterizarea (idealismului) ra\u021bionalismului kantian: distinc\u021bia judec\u0103\u021bilor sintetice \u0219i analitice, deci posibilitatea amplific\u0103rii prin anumite judec\u0103\u021bi, a unor cuno\u0219tin\u021be.<\/p>\n\n\n\n

Judec\u0103\u021bile analitice<\/em> sunt apriorice<\/em>, \u00eentruc\u00e2t supuse rigorilor principiului contra\u00addic\u00ad\u021biei: ele nu fac dec\u00e2t s\u0103 analizeze conceptul.<\/p>\n\n\n\n

Unele judec\u0103\u021bi sintetice sunt \u0219i ele apriorice<\/em>, adic\u0103 izvor\u0103sc din intelectul pur \u0219i din ra\u021biunea pur\u0103.<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

Kant acord\u0103 importan\u021b\u0103 experien\u021bei \u00een cunoa\u0219tere. \u201eJudec\u0103\u021bile de experien\u021b\u0103 sunt \u00eentotdeauna sintetice\u201d (Prolegomene<\/em>, p. 30).<\/p>\n\n\n\n

Apriorismul<\/em> kantian e \u0219ubred \u0219i relativ. \u201eOrice corp are \u00eentindere, este o propo\u00adzi\u021bie stabilit\u0103 a priori<\/em>, iar nu o judecat\u0103 de experien\u021b\u0103. C\u0103ci \u00eenainte de a m\u0103 duce la experien\u021b\u0103, am toate condi\u021biile necesare judec\u0103\u021bii \u00een \u00eensu\u0219i conceptul meu din care nu am dec\u00e2t s\u0103 extrag predicatul dup\u0103 principiul contradic\u021biei. \u00cen acest chip \u00eemi dau \u00eendat\u0103 seama \u0219i de necesitatea judec\u0103\u021bii, necesitate pe care experien\u021ba nu mi-ar ar\u0103ta-o niciodat\u0103\u201d (Prole\u00adgo\u00admene<\/em>, p. 31).<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

Idealismul kantian<\/em>. Partea idealist\u0103 a concep\u021biei kantiene se manifest\u0103 prin: afirmarea formelor apriorice ale cunoa\u0219terii, prin declararea lumii materiale exterioare ca fiind \u201efenomenal\u0103\u201d \u0219i prin men\u021binerea incognoscibilit\u0103\u021bii \u201elucrului \u00een sine\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Examin\u00e2nd originea \u0219i valoarea cunoa\u0219terii, Kant ajunge la concluzia c\u0103 ea este \u00een cea mai mare parte o crea\u021bie a con\u0219tiin\u021bei noastre \u0219i c\u0103 din exterior, de la \u201elucrul \u00een sine\u201d, ne vine numai materialul haotic rezultat din afectarea de c\u0103tre acest lucru a sim\u021burilor noastre.<\/p>\n\n\n\n

Sub impulsul \u0219i la ac\u021biunea lucrului \u00een sine exterior con\u0219tiin\u021bei, dar necunoscut de noi \u0219i incognoscibil, sim\u021burile produc senza\u021biile \u2013 material haotic, nelegat, neorganizat \u0219i care, \u00een starea lipsit\u0103 de orice form\u0103 \u00een care ne e dat, nu poate constitui o cunoa\u0219tere.<\/p>\n\n\n\n

Asupra acestui material sensibil haotic trebuie s\u0103 vin\u0103 con\u0219tiin\u021ba \u0219i s\u0103 efectueze o anumit\u0103 opera\u021bie de organizare a lui, de prefacere \u00een vederea constituirii unui an\u00adsam\u00adblu clar, ordonat, legat. \u00cen felul acesta spiritul nostru, va sus\u021bine Kant, confec\u00ad\u021bio\u00adneaz\u0103 cunoa\u0219terea<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Prin urmare, una din afirma\u021biile de temelie ale idealismului kantian este aceea despre caracterul dinamic, activ-creator al con\u0219tiin\u021bei \u00een procesul de cunoa\u0219tere. \u00cen con\u00adsti\u00adtuirea cuno\u0219tin\u021bei, Kant neglijeaz\u0103 aproape cu des\u0103v\u00e2r\u0219ire contribu\u021bia lucrurilor exte\u00adrioare (\u201e\u00een sine\u201d).<\/p>\n\n\n\n

Pentru \u00een\u021belegerea just\u0103 a idealismului kantian trebuie re\u021binut c\u0103 procesul de prelu\u00adcrare a materialului furnizat prin sim\u021buri \u0219i constituit din senza\u021bii haotice este identic cu procesul de formare a naturii \u00eense\u0219i<\/em>. Vrem s\u0103 preciz\u0103m, cu aceasta, c\u0103 la Kant nu e vorba de un paralelism, \u00een sensul c\u0103 procesul cognitiv ar reproduce aidoma lumea exterioar\u0103, ci trebuie \u00een\u021beles c\u0103 \u00eenf\u0103\u021bi\u0219area spa\u021bio-temporal\u0103 cu tot ce se afl\u0103 \u00een ea \u0219i cu toate legile ce o conduc \u0219i fenomenele care o fr\u0103m\u00e2nt\u0103, este rezultatul acestui proces cognitiv. Nu \u00een sen\u00adsul c\u0103 \u00eentreg cosmosul material \u0219i infinit \u00een spa\u021biu ar ie\u0219i din con\u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i ar exista aievea, ci \u00een sensul strict c\u0103, \u00een calitate de obiect cunoscut, el nu exist\u0103 dec\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021b\u0103, ca fenomen, aparent exterior.<\/p>\n\n\n\n

Numai \u00een cadrul acestui idealism gnoseologic se \u00een\u021beleg afirma\u021bii kantiene de felul acestora: \u201eNu cunoa\u0219tem natura altfel dec\u00e2t ca o totalitate de fenomene, adic\u0103 de reprezent\u0103ri care au loc \u00een noi\u201d; \u201eIntelectul nostru este originea ordinii universale a naturii\u201d; \u201eIntelectul nu-\u0219i scoate legile lui din natur\u0103 ci dimpotriv\u0103, prescrie naturii legile sale \u2026\u201d<\/p>\n\n\n\n

Spus \u00een al\u021bi termeni: dup\u0103 concep\u021bia kantian\u0103, omul creeaz\u0103 cognitiv natura<\/em>, din doi factori: unul venit (nu \u0219tim de unde, dar din afar\u0103 de noi) prin sim\u021buri (materia cunoa\u0219terii) \u0219i altul dat de con\u0219tiin\u021ba noastr\u0103: activitatea ei organizatoare dup\u0103 anumite forme proprii.<\/p>\n\n\n\n

Calea luat\u0103 de Kant \u00een explicarea procesului cunoa\u0219terii este exact anti-mate\u00adria\u00adlist\u0103. El \u0219i-a dat foarte bine seama c\u0103 \u201eexist\u0103 numai dou\u0103 c\u0103i pe care se poate g\u00e2ndi o concor\u00addan\u021b\u0103 necesar\u0103 a experien\u021bei cu conceptele despre obiectele ei: sau experien\u021ba face posi\u00adbile aceste concepte sau conceptele fac posibil\u0103 experien\u021ba\u201d. Acestea sunt cele dou\u0103 c\u0103i antagoniste: materialism \u0219i idealism. Din p\u0103cate, Kant n-a v\u0103zut-o posibil\u0103 pe cea dint\u00e2i \u0219i a urmat-o pe a doua, ajung\u00e2nd la afirma\u021bii de a c\u0103ror n\u0103stru\u0219nicie \u00ee\u0219i d\u0103dea \u0219i el seama: \u201ePe c\u00e2t de exagerat\u0103 \u0219i pe c\u00e2t de paradoxal\u0103 pare expresia c\u0103 intelectul \u00een\u00adsu\u0219i este izvorul legilor naturii \u0219i a unit\u0103\u021bii formale a naturii, pe at\u00e2t de exact\u0103 \u0219i de co\u00adrespunz\u0103toare expe\u00adrien\u021bei este totu\u0219i o atare afirma\u021bie\u201d (Critica ra\u021biunii pure<\/em>, p. 160)[8]<\/sup><\/a>. \u201eOrdinea \u0219i regula\u00adri\u00adta\u00adtea \u00een fenomene pe care le numim natur\u0103 le-o impunem noi \u00een\u0219ine \u0219i noi nici n-am putea\u2011o g\u0103si \u00een ele dac\u0103 noi sau structura min\u021bii noastre n-ar fi pus-o de la \u00eenceput \u00eentr\u2011\u00een\u00adsele\u201d (ibidem<\/em>, p. 157)[9]<\/sup><\/a>.<\/p>\n\n\n\n

Totu\u0219i, idealismul kantian nu este complet subiectiv. Con\u0219tiin\u021ba nu poate scoate din sine \u00eens\u0103\u0219i con\u021binutul cunoa\u0219terii. Ea nu de\u021bine dec\u00e2t formele dup\u0103 care materialul senzitiv se va ordona, dar acest material \u00eensu\u0219i trebuie s\u0103-i fie dat<\/em> din afar\u0103, prin sim\u00ad\u021buri. La Kant r\u0103m\u00e2ne mereu treaz\u0103 ideea existen\u021bei lucrurilor \u00een sine<\/em> \u00een afara con\u0219ti\u00adin\u021bei \u0219i tocmai \u00een aceasta const\u0103 materialismul<\/em> s\u0103u.<\/p>\n\n\n\n

Pe de alt\u0103 parte, cu toat\u0103 puterea de a organiza datul sensibil, de a-l legifera \u0219i a-i impune forme, con\u0219tiin\u021ba e, \u00eentr-un sens, dependent\u0103 \u0219i ea de acest material, c\u00e2nd e vorba de redarea adev\u0103rului. \u201eF\u0103r\u0103 sensibilitate nu ne-ar fi dat niciun obiect \u0219i f\u0103r\u0103 intelect nimic n-ar putea fi g\u00e2ndit. Cuget\u0103ri f\u0103r\u0103 con\u021binut sunt goale, intui\u021bii f\u0103r\u0103 con\u00adcepte sunt oarbe\u201d[10]<\/sup><\/a>.<\/p>\n\n\n\n

Cu aceasta Kant se desparte de ra\u021bionalismul exagerat care voia s\u0103 deduc\u0103 \u00eentreaga cunoa\u0219tere din simpla activitate a g\u00e2ndirii. \u201eRa\u021biunea, prin toate principiile ei a priori<\/em> nu ne arat\u0103 niciodat\u0103 altceva dec\u00e2t numai obiecte ale unei experien\u021be posibile; \u0219i despre aceste obiecte nu ne \u00eenva\u021b\u0103 nimic mai mult dec\u00e2t putem cunoa\u0219te \u00een experien\u021b\u0103\u201d[11]<\/sup><\/a>.<\/p>\n\n\n\n

Kant contest\u0103 deci posibilitatea unei metafizici ra\u021bionaliste \u2013 el contest\u0103, de altfel, posibilitatea oric\u0103rei metafizici \u00een sensul ei vechi, de cunoa\u0219tere a realit\u0103\u021bii \u00een sine. Cate\u00adgoric se ridic\u0103 el, de asemeni, \u00eempotriva unei intui\u021bii a ra\u021biunii care ar fi \u00een stare s\u0103 treac\u0103 dincolo de datele experien\u021bei. Cuno\u0219tin\u021be despre ceea ce filosofia considera \u201esuprasensibil\u201d nu se pot ob\u021bine nicicum.<\/p>\n\n\n\n

Metafizica \u00ee\u0219i cap\u0103t\u0103 \u0219i ea la Kant, un alt \u00een\u021beles, legat de rosturile gnoseologiei:<\/p>\n\n\n\n

\u201eNumai elaborarea cuno\u0219tin\u021bei a priori<\/em>, fie prin intui\u021bie, fie prin concepte \u0219i ela\u00adbo\u00adrarea judec\u0103\u021bilor sintetice a priori<\/em> \u00een domeniul cuno\u0219tin\u021bei filosofice, constituie con\u00ad\u021bi\u00adnutul esen\u021bial al metafizicii\u201d \u2013 spune Kant \u00een Prolegomene<\/em> (p. 40).<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
Dificult\u0103\u021bi inerente kantianismului<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

\u201e[\u2026] un sceptic ar putea observa c\u0103 exemplul \u00eensu\u0219i al lui Kant \u00eenvedereaz\u0103, pentru unii cercet\u0103tori ai filosofiei lui, greutatea \u00eentemeierii criticii \u0219tiin\u021bifice a cuno\u0219\u00adtin\u00ad\u021bei, c\u0103ci unele din construc\u021biile filosofice ale Criticii ra\u021biunii pure<\/em>, cum este, de pild\u0103, conceptul de lucru \u00een sine, \u00een\u021beles \u00een acela\u0219i timp ca limit\u0103 a cuno\u0219tin\u021bei noastre \u0219i ca substrat al fe\u00adno\u00admenelor, nu se pot explica dec\u00e2t prin aplicarea nelegitim\u0103 a unor instru\u00admente de cu\u00adno\u0219\u00adtin\u021b\u0103 pur subiective asupra unor lucruri care, prin defini\u021bie, sunt obiect pur \u0219i nu tre\u00adbuie s\u0103 con\u021bin\u0103 nici cel mai \u00eendep\u0103rtat element antropomorfic\u201d (C. Anto\u00adniade, op.cit<\/em>., p. 10).<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

\u201eDin moment ce ipoteza, care pare at\u00e2t de fireasc\u0103 min\u021bii omene\u0219ti, c\u0103 cuno\u0219tin\u021ba pe care o avem despre lucruri este reflexul adev\u0103ratei naturi a realit\u0103\u021bii, nu a putut rezista criticii \u00eentreprinse de Kant, nu mai r\u0103m\u00e2nea posibil\u0103 dec\u00e2t ipoteza invers\u0103: lucrurile, experien\u021ba, realitatea \u0219i natura sunt produsul facult\u0103\u021bii noastre de cunoa\u0219tere. Pentru Kant seria posibilit\u0103\u021bilor se reducea la aceast\u0103 alternativ\u0103, \u00eentocmai ca \u0219i pentru Copernic, care din moment ce \u00een\u021belesese contradic\u021biile ipotezei geocentrice, nu mai putea face altceva dec\u00e2t s\u0103 recurg\u0103 la ipoteza heliocentric\u0103\u201d (ibidem<\/em>). Dar, aici, se ridic\u0103 \u00eentrebarea: erau acestea singurele alternative posibile?<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

La Kant, zona certitudinilor bazate pe cunoa\u0219terea critic \u00eentemeiat\u0103, e limitat\u0103 de alte certitudini<\/em>, bazate pe alte izvoare: pe credin\u021b\u0103 moral\u0103 sau religioas\u0103. A\u0219a sunt argu\u00admen\u00adtele pentru existen\u021ba lui Dumnezeu, cele pentru originea lumii, pentru exis\u00adten\u021ba sub\u00adstan\u021bial\u0103 a sufletului, pentru permanen\u021ba eului sau pentru libertatea moral\u0103. Acestea nu pot fi obiecte de cunoa\u0219tere, ci numai de credin\u021b\u0103, moral\u0103 sau religioas\u0103.<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

Dep\u0103\u0219irea oric\u0103rei experien\u021be posibile \u0219i trecerea \u00een transcendent (Prolegomene<\/em>, p. 122\u2013123).<\/p>\n\n\n\n

Deci, Kant \u00eensu\u0219i \u201ezboar\u0103\u201d \u00een vechea metafizic\u0103 (Prolegomene<\/em>, p. 123), intr\u0103 \u00een aventur\u0103!<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

Kant e debitor unei vechi \u0219i absurde prejudec\u0103\u021bi cu care a crescut peste dou\u0103 mii de ani gnoseologia filosofic\u0103: adev\u0103rul e identitatea dintre g\u00e2nd \u0219i obiect<\/em>; trebuie<\/em> s\u0103 fie identitatea g\u00e2ndului cu obiectul. Din aceast\u0103 perspectiv\u0103, subiectul<\/em> nu poate prinde lucrul \u00een sine<\/em>, pentru c\u0103 prindere \u00eenseamn\u0103: sau obiectul s\u0103 devin\u0103 subiect sau subiectul s\u0103 devin\u0103 obiect. El n-a sesizat \u00een cunoa\u0219tere esen\u021ba ei dialectic\u0103 de a fi o rela\u021bie<\/em>, o unitate de contrarii, o fuziune dialectic\u0103 sui-generis<\/em> \u00eentre real \u0219i subiectiv. El a r\u0103mas debitor \u0219i a sucombat sub eroarea conceptului sau condi\u021biei de \u201eadaequatio rei et intellectus<\/em>\u201d[coresponden\u021ba dintre g\u00e2ndire \u0219i realitate]\u2026<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

\u2013 \u201e[\u2026] conceptele pure ale intelectului nu au niciun sens dac\u0103 sunt desp\u0103r\u021bite de obiectele experien\u021bei \u0219i sunt aplicate lucrurilor \u00een sine (noumena<\/em>). Ele nu servesc, ca s\u0103 spun astfel, dec\u00e2t pentru a silabisi fenomenele spre a le putea citi \u00een form\u0103 de experien\u021b\u0103\u201d (Prolegomene<\/em>, p. 99);<\/p>\n\n\n\n

\u2013 \u201e[\u2026] noi cu \u00eentreaga noastr\u0103 ra\u021biune nu putem niciodat\u0103 trece dincolo de c\u00e2mpul experien\u021belor\u201d (Ibidem<\/em>, p. 101).<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

Pe c\u00e2t de hot\u0103r\u00e2t \u0219i de complet era Kant \u00een trasarea idealismului s\u0103u, tot at\u00e2t de hot\u0103r\u00e2t, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie \u0219i la fel de complet<\/em>, \u0219i-a sus\u021binut realismul metafizic al lucrului \u00een sine. Despre neajunsurile ivite pe linia de angrenare a realismului cu idealismul, \u00een s\u00e2nul sis\u00adtemului kantian, ne vom mai ocupa \u00een paginile ce vin, pentru c\u0103 aceste neajunsuri au fost obiectivul criticii comentatorilor s\u0103i imedia\u021bi \u0219i s\u00e2mburii sistemelor ideali\u0219tilor germani. Acum vom men\u021biona doar c\u0103 realismul lucrului \u00een sine reiese ne\u00eendoielnic ca o concep\u021bie de baz\u0103 a kantianismului.<\/p>\n\n\n\n

Kant vedea, dincolo de fenomen, realitatea \u00een sine care participa la lumea feno\u00admenal\u0103 prin faptul c\u0103 procura materialul sensibil. F\u0103r\u0103 s\u0103 arate mai pe larg, cum ne-am fi a\u0219teptat judec\u00e2nd dup\u0103 importan\u021ba conceptului \u00een discu\u021bie, motivarea afirm\u0103rii lucrului \u00een sine, Kant \u00eel arat\u0103 totu\u0219i ca inevitabil. \u201eLumea sensibil\u0103 nu cuprinde dec\u00e2t fenomene care nu sunt lucruri \u00een sine. Intelectul \u00eens\u0103, tocmai pentru c\u0103 \u00ee\u0219i d\u0103 seama c\u0103 obiectele expe\u00adri\u00aden\u00ad\u021bei sunt pure fenomene, trebuie s\u0103 admit\u0103 existen\u021ba lucrurilor \u00een sine (noumena<\/em>)\u201d (Kant, Prolegomene<\/em>, p. 170). \u00cen vederile lui Kant, conceptul de \u201elucru \u00een sine\u201d pare a fi indi\u00adso\u00adlubil legat de acela de \u201efenomen\u201d, \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t cine afirm\u0103 fenomenul implic\u0103 \u0219i afirma\u021bia numenului. Altfel ar fi absurd. Iar incognoscibilitatea lucrului \u00een sine nu apare \/a fi\/ un impediment pentru afirmarea lui: \u201eDac\u0103 noi nu putem cunoa\u0219te obiectele ca lucruri \u00een sine, putem cel pu\u021bin s\u0103 le g\u00e2ndim ca atare, c\u0103ci altfel am ajunge la afirmarea absurd\u0103 c\u0103 exist\u0103 fenomene (aparen\u021be) f\u0103r\u0103 ca s\u0103 fie nimic ce s\u0103 apar\u0103\u201d (Kant, Critica ra\u021biunii pure<\/em>, p. 26)[12]<\/sup><\/a>.<\/p>\n\n\n\n

Interesant pentru noi este c\u0103 idealismul transcendental al lui Kant nu este str\u0103in, ci dimpotriv\u0103, legat de progresele realizate de problem\u0103, la \u00eenainta\u0219ii s\u0103i. \u00centr-un pre\u021bios text din Prolegomene<\/em>, Kant ap\u0103r\u00e2ndu-se de acuza\u021bia c\u0103 este un idealist metafizic, aduce c\u00e2\u021biva \u00eenainta\u0219i de ai s\u0103i, ar\u0103t\u00e2nd c\u0103 el n-a f\u0103cut dec\u00e2t ce f\u0103cuser\u0103 \u0219i ace\u0219tia \u2013 mersese, adic\u0103, pe acela\u0219i drum cu ei. \u201eEste \u00eendeob\u0219te admis cu mult chiar \u00eenainte de Locke, dar mai ales \u00een urma acestui filosof, c\u0103, f\u0103r\u0103 a compromite existen\u021ba lucrurilor exterioare, putem spune despre o mul\u021bime din predicatele lor c\u0103 nu apar\u021bin lucrurilor \u00een sine, ci numai fenomenelor lor \u0219i c\u0103, \u00een afar\u0103 de reprezentarea noastr\u0103, aceste predicate nu au o existen\u021b\u0103 proprie. Din acest fel de predicate fac parte c\u0103ldura, culoarea, gustul etc. Dar pe l\u00e2ng\u0103 acestea mai am motive puternice s\u0103 socotesc tot ca simple fenomene \u0219i celelalte calit\u0103\u021bi ale corpurilor pe care le numim primare, \u00eentinderea, locul \u0219i \u00een general spa\u021biul, cu tot ce-i este inerent [\u2026] \u201d (Prolegomene<\/em>, p. 64).<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

Lucrul \u00een sine, concept crucial nu numai pentru Kant, dar pentru sistematica speculativ\u0103 \u0219i chiar pentru mersul istoric al filosofiei, a fost supus celor mai felurite interpret\u0103ri \u0219i adversit\u0103\u021bi. Totu\u0219i, e sigur c\u0103 un lucru nu este de contestat: Kant a crezut \u00een realitatea numit\u0103 Lucru \u00een sine<\/strong><\/em>. \u00cen afar\u0103 de text, faptul e atestat de cei mai numero\u0219i \u0219i mai buni cunosc\u0103tori ai s\u0103i. S\u0103 lu\u0103m la \u00eent\u00e2mplare dou\u0103 m\u0103rturii.<\/p>\n\n\n\n

Pentru Eisler, \u201eEl [Kant \u2013 n. n., I. I.] a conceput \u00eens\u0103, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, sub conceptul de \u00ablucru \u00een sine\u00bb, o realitate absolut\u0103, \/aflat\u0103\/ dincolo de st\u0103rile de cunoa\u0219tere ale con\u0219tiin\u021bei; care \/realitate\/ particip\u0103 cumva la preciz\u0103rile con\u021binutului experien\u021bei obiective\u201d (Einf\u00fchrung <\/em>\u2026, p. 206)[13]<\/sup><\/a>.<\/p>\n\n\n\n

Pentru H\u00f6ffding, de asemenea, \u201eKant n\u2019a jamais dout\u00e9 de l\u2019existence de la chose en soi\u201d (Histoire de la philosophie moderne<\/em>, II, p. 59)[14]<\/sup><\/a>. H\u00f6ffding mai are, \u00eens\u0103, asupra problemei lucrului \u00een sine \u0219i alte preciz\u0103ri \u0219i observa\u021bii interesante. Astfel, el remarc\u0103 just c\u0103 \u201ele probl\u00e8me de la chose en soi, qui fut mis si nettement en avant pendant la premi\u00e8re discussion sur la philosophie de Kant, n\u2019\u00e9tait pas pour Kant le probl\u00e8me capital\u201d (ibidem<\/em>)[15]<\/sup><\/a>.<\/p>\n\n\n\n

Ba mai mult, H\u00f6ffding sus\u021bine c\u0103 pentru Kant nu numai materia, dar \u0219i forma cunoa\u0219terii, au drept cauz\u0103 lucrul \u00een sine. \u201eIl r\u00e9sulte d\u2019un examen attentif que Kant ne voit pas seulement dans la chose en soi la cause de la mati\u00e8re de la connaissance, mais encore la cause des formes d\u00e9termin\u00e9es sous lesquelles nous percevons et ordonnons cette m\u00eame mati\u00e8re [\u2026] En ce qui concerne notamment la conception de l\u2019espace, on trouve chez Kant beaucoup de passages indiquant que la raison, pour laquelle nous percevons pr\u00e9cis\u00e9ment de telle fa\u00e7on d\u00e9termin\u00e9e (en trois dimensions etc.) doit en \u00eatre dans la chose en soi [\u2026] Non seulement la mati\u00e8re de la connaissance, mais aussi ses formes deviennent d\u00e8s lors un effet de la chose en soi (ibidem<\/em>, p. 61)\u201d[16]<\/sup><\/a>.<\/p>\n\n\n\n

H\u00f6ffding e, de asemenea, departe de a neglija importan\u021ba lucrului \u00een sine pe care \u021bine, dimpotriv\u0103, s-o sublinieze: \u201eC\u2019est un grand X qui ne peut se d\u00e9finir scientifique\u00adment. Et cependant on tentait de le d\u00e9finir dans toutes les religions et dans tous les syst\u00e8mes sp\u00e9culatifs. Kant a ici le grand m\u00e9rite d\u2019avoir d\u00e9fini le lieu philosophique des sp\u00e9culations religieuses et m\u00e9taphysiques<\/em>. Le conflit entre la religion positive et la reli\u00adgion naturelle, entre le spiritualisme et le mat\u00e9rialisme, entre le monisme et le pluralisme porte pr\u00e9cis\u00e9ment sur cet X. Jamais encore la fronti\u00e8re qui s\u00e9pare la science de la sp\u00e9cu\u00adlation n\u2019avait \u00e9t\u00e9 aussi nettement trac\u00e9e (ibidem<\/em>, p. 62)\u201d[17]<\/sup><\/a>.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
Critica filosofiei kantiene<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

[\u2026] 3. Critica pe care o facem lui Kant, \u00eencepe \u00een acest punct care \u00eenseamn\u0103 revolu\u021bia sa copernican\u0103. \u0218i anume, lans\u0103m \u00eentrebarea: \u00een ce m\u0103sur\u0103 formele g\u0103site de Kant apriorice sunt \u00eentr-adev\u0103r \u0219i ideale, \u00een sensul c\u0103 reprezint\u0103 structura \u0219i contribu\u021bia exclusiv\u0103 a subiectului \u00een cunoa\u0219terea \u0219i geneza \u00eens\u0103\u0219i a fenomenului?<\/p>\n\n\n\n

Aceste forme, de unde provin ele? E a\u0219a de str\u0103in\u0103 oare lumea \u00een sine de \u201eoriginea\u201d acestor forme? De unde le are subiectul? Cum se face c\u0103 materia li se supune? Kant las\u0103 a se \u00een\u021belege c\u0103 e vorba de o for\u021b\u0103 creatoare a formelor, de o virtute intrinsec\u0103 a lor de a supune, organiza, disciplina \u0219i legifera natura. Aici st\u0103 artificiul g\u00e2ndirii sale.<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

4. Insuficien\u021ba kantian\u0103 provine, \u00een acest loc, dintr-o confruntare a punctului de ve\u00adde\u00adre gnoseologic cu cel ontologic \u00een considerarea cunoa\u0219terii lumii exterioare sau a na\u00adturii. Era o distinc\u021bie de f\u0103cut, dar pe care Kant o neglijeaz\u0103: fenomenul, adic\u0103 natura, nu e numai cunoa\u0219tere<\/em>, ci implic\u0103 un \u201eplus\u201d care, de\u0219i poate fi subiectiv, nu mai este crea\u021bia exclusiv\u0103 a subiectului.<\/p>\n\n\n\n

Kant se ap\u0103rase \u00eenver\u0219unat \u00eempotriva acuza\u021biei de idealism absolut, spun\u00e2nd c\u0103 el ad\u00admite, contrar idealismului, existen\u021ba lucrurilor exterioare sub forma de lucruri \u00een sine. Dar, pentru ca spusele sale categorice de aici s\u0103 aib\u0103 sens \u0219i s\u0103 nu fie o simpl\u0103 luare de pozi\u021bie verbal\u0103, trebuie conceput c\u0103 lucrul \u00een sine particip\u0103 efectiv, nu st\u0103 imobil \u00eend\u0103\u00adr\u0103tul fenomenelor ca o lume \u00eenchis\u0103 \u00een sine. C\u0103ci altfel, Kant n-ar putea fi ap\u0103rat de acu\u00ad\u00adza\u021bia de idealism. Dac\u0103 fenomenul, adic\u0103 natura, e o simpl\u0103 past\u0103 din care subiectul f\u0103ure\u0219te cos\u00admosul, atunci idealismul s\u0103u e deplin, iar lucrul \u00een sine, un concept inco\u00admo\u00addant \u0219i derizoriu.<\/p>\n\n\n\n

Punctul de vedere ontologic, acceptat de Kant prin postularea lucrului \u00een sine, a ajuns s\u0103 fie neglijat ca un simplu apendice al teoriei cunoa\u0219terii, care se \u00eemplinea \u00een cele mai exigente cerin\u021be.<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

5. Unul din marile neajunsuri ale exager\u0103rii kantiene este libertatea f\u0103r\u0103 fr\u00e2u pe care \u0219i-a luat-o idealismul ce i-a urmat. \u00cen loc de a \u00eencerca s\u0103 vad\u0103 dac\u0103 nu cumva \u0219i formele \u00ee\u0219i au \u201eobiectivitatea\u201d lor, unii urma\u0219i de seam\u0103 ai lui Kant vor suprima lucrul \u00een sine, spun\u00e2nd c\u0103 \u0219i \u201emateria\u201d cunoa\u0219terii este subiectiv\u0103 ca \u0219i forma.<\/p>\n\n\n\n

Astfel, Fichte se simte atras mai cu seam\u0103 de \u201eunitatea sintetic\u0103 a con\u0219tiin\u021bei\u201d. El exagereaz\u0103 \u0219i mai mult exagerarea kantian\u0103: la Kant, subiectul cognitiv organiza lumea exterioar\u0103 pe baza unui material \u201edat\u201d din regiunea ontic\u0103; la Fichte, subiectul cognitiv va crea \u0219i materia ca \u0219i forma, va fi deci creatorul propriu-zis al lumii<\/em>. La Kant eul este legislator, la Fichte creator. Fichte duce mai departe eroarea lui Kant.<\/p>\n\n\n\n

E drept c\u0103 aici st\u0103 o insuficien\u021b\u0103 de interpretare a lui Fichte. \u00cen loc s\u0103 accentueze realismul lucrului \u00een sine pentru restabilirea echilibrului distrus de concep\u021bia \u201eintelec\u00adtului-legiuitor\u201d, Fichte prefer\u0103 s\u0103 apese \u00een balan\u021ba \u2013 \u0219i a\u0219a prea mult aplecat\u0103 \u2013, a spon\u00adta\u00adneit\u0103\u021bii creatoare a eului<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Eul fichteean nu este eul individual. C\u0103lc\u00e2nd pe urmele \u201econ\u0219tiin\u021bei \u00een genere\u201d a lui Kant, Fichte concepe \u201eeul\u201d ca o existen\u021b\u0103 supra-individual\u0103, absolut\u0103. Sub influen\u021ba sa \u00eens\u0103, Novalis, Schlegel \u0219i Stirner vor vedea eul ca eu individual, creator al lumii care devine proprietatea sa.<\/p>\n\n\n\n

Consecin\u021bele solipsiste la care ajunge \u00een cele din urm\u0103 idealismul transcendental denot\u0103 c\u0103 punctul s\u0103u de plecare nu era bun. \u0218i atunci se impune o \u00eentoarcere de-a lungul firului tors din Kant, p\u00e2n\u0103 la cap\u0103tul s\u0103u de plecare, pentru a-i examina justificarea.<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

Printre obiec\u021biile serioase ce se pot aduce argumenta\u021biei kantiene este \u0219i aceea c\u0103 identific\u0103 aprioritatea cu idealitatea. Trecem acum peste faptul c\u0103 la Kant e dovedit\u0103 doar o aprioritate logic\u0103 \u0219i nu una temporal\u0103 sau ontologic\u0103. Dar din chiar conceptul kantian de a priori<\/em>, adic\u0103: \u00eenainte \u0219i independent de experien\u021b\u0103, nu rezult\u0103 numaidec\u00e2t \u0219i idealitatea.<\/p>\n\n\n\n

Idealitate \u00eenseamn\u0103 ceva mai mult: existen\u021b\u0103 numai \u00een noi. Or, Kant n-a dovedit cu nimic c\u0103 \u201eformele\u201d de care vorbe\u0219te el n-ar exista \u0219i \u00een afar\u0103 de noi. Aprioritatea nu atrage dup\u0103 sine \u00een mod necesar \u0219i idealitatea. De aceea, de ex. Eduard von Hartmann va sus\u021bine tocmai c\u0103 \u201eformele\u201d exist\u0103 aievea \u0219i \u00een afar\u0103 de noi.<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 spa\u021biul \u0219i timpul ar fi forme pur ideale, ele n-ar fi avut nicio \u0219ans\u0103 de a con\u00adstr\u00e2nge realitatea \u00een sine, ci ar fi r\u0103mas simple posibilit\u0103\u021bi, a\u0219a cum dorin\u021bele \u0219i imagi\u00adna\u021bia noastr\u0103 con\u021bin simple posibilit\u0103\u021bi \u0219i nu pot obliga realitatea s\u0103 le realizeze. Ele par s\u0103 stea pe picior de egalitate cu \u201emateria\u201d: subiectiv\u0103, dar totu\u0219i de origine obiectiv\u0103.<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

a) Ra\u021bionalism \u00e0 outrance<\/em>[18]<\/sup><\/a>: \u00eencearc\u0103, dup\u0103 propria lui expresie, s\u0103 extrag\u0103 \u0219tiin\u021ba din izvoarele ra\u021biunii; plaseaz\u0103 centrul de greutate \u00een explicarea cunoa\u0219terii, pe ra\u021biune, pe forme apriorice \u0219i nu pe obiect, de\u0219i nu-i refuz\u0103 recunoa\u0219terea contribu\u021biei la con\u00adsti\u00adtuirea cunoa\u0219terii.<\/p>\n\n\n\n

b) Necesitatea nu poate fi scoas\u0103 din experien\u021b\u0103<\/em>, spune Kant.<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

Exist\u0103 la Kant un anume inneism<\/em> \u0219i o deduc\u021bie numai logic\u0103<\/em>, deci formal\u0103, a cunoa\u0219\u00adterii. \u00cen Prolegomene<\/em>, Kant invit\u0103 cititorul s\u0103 p\u0103trund\u0103 cu g\u00e2ndirea, pe \u00eencetul \u201e\u00eentr-un sistem care la baza lui nu admite alt datum<\/em> dec\u00e2t \u00eens\u0103\u0219i ra\u021biunea \u0219i care f\u0103r\u0103 s\u0103 se reazeme pe vreun fapt, caut\u0103 s\u0103 arate cum se dezvolt\u0103 cuno\u0219tin\u021ba din germenii ei originali\u201d (Prolegomene<\/em>, p. 41).<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

Kant afirm\u0103 c\u0103 \u201easemenea cuno\u0219tin\u021be sintetice pure a priori<\/em> exist\u0103 \u00een realitate\u201d (Prolegomene<\/em>, p. 45).<\/p>\n\n\n\n

Exist\u0103, dup\u0103 Kant, o intui\u021bie a priori<\/em> care precede obiectul! Cum e posibil?<\/em><\/p>\n\n\n\n

a) Postularea formelor apriorice ale intui\u021biei pure a priori<\/em> care stau la baza oric\u0103rei intui\u021bii empirice a obiectelor sim\u021burilor. Intui\u021bia pur\u0103, ca form\u0103<\/em> a sensibilit\u0103\u021bii \u201e[\u2026] preexist\u0103 apari\u021biei reale a obiectelor \u0219i pe care numai ea singur\u0103 o face posibil\u0103\u201d (Prolegomene<\/em>, p. 56).<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
Postkantienii<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

Realismul kantian cristalizat \u00een tema lucrului \u00een sine a \u00eensemnat un motiv de larg\u0103 discu\u021bie \u0219i adev\u0103rat\u0103 \u201eceart\u0103\u201d \u00een mijlocul contemporanilor \u0219i succesorilor lui Kant. Lucrul \u00een sine a g\u0103sit adev\u0103ra\u021bi adversari care i-au contestat at\u00e2t veracitatea sa intrinsec\u0103 pe c\u00e2t \u0219i utilitatea \u00een s\u00e2nul sistemului kantian. Ba chiar mai mult: lucrul \u00een sine ar sta \u00een v\u0103dit\u0103 contradic\u021bie cu restul g\u00e2ndirii kantiene. Nu intr\u0103m desigur aici \u00een am\u0103nunte pentru a ve\u00addea \u00een ce m\u0103sur\u0103 aceste obiec\u021bii sunt juste sau nu. Facem loc \u00een alt\u0103 parte acestor dez\u00advol\u00adt\u0103ri. Aici ne mul\u021bumim doar s\u0103 arunc\u0103m o privire istoric\u0103 asupra evolu\u021biei conceptului de lucru \u00een sine la post-kantieni, pentru a stabili astfel pozi\u021bia lor fa\u021b\u0103 de Transcenden\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Primul care a luat pozi\u021bie fa\u021b\u0103 de lucrul \u00een sine este Jacobi, care i-a stabilit situa\u021bia precar\u0103 \u00een s\u00e2nul sistemului, prin cunoscuta formul\u0103 c\u0103 f\u0103r\u0103 el nu se poate intra \u00een siste\u00admul kantian iar cu el nu se poate r\u0103m\u00e2ne acolo<\/em>. I se obiecta lui Kant mai ales c\u0103 se contrazisese, prin faptul c\u0103 a precizat lucrul \u00een sine ca fiind realitatea care afecteaz\u0103 sensi\u00adbi\u00adlitatea, aplic\u00e2nd astfel categoria cauzalit\u0103\u021bii dincolo de lumea fenomenal\u0103, c\u00e2nd este \u0219tiut c\u0103 orice categorie, dup\u0103 concep\u021bia aceluia\u0219i g\u00e2nditor, nu are valabilitate dec\u00e2t \u00een do\u00adme\u00adniul imanent. De altfel, Jacobi accentua caracterul contradictoriu al conceptului pentru a putea prescrie kantianismului singura solu\u021bie posibil\u0103 de ie\u0219ire din impas: afirmarea idealismului absolut concretizat \u00een negarea lucrului \u00een sine \u0219i \u00een afirma\u021bia c\u0103 nu exist\u0103 dec\u00e2t fenomene. E de constatat iar\u0103\u0219i c\u0103 obiec\u021biile lui Jacobi nu vizeaz\u0103 at\u00e2t Trans\u00adcen\u00adden\u021ba ca atare, care ar trebui negat\u0103, ci mai mult insuficien\u021bele ra\u021biunii teoretice de a prin\u00adde suprasensibilul. El, Jacobi, sus\u021bine o alt\u0103 func\u021bie de prindere a Transcenden\u021bei: sen\u00adti\u00admen\u00adtul (das Gef\u00fchl<\/em>), care este cunoa\u0219terea nemijlocit\u0103 a realului. \u0218i de\u0219i vorbe\u0219te \u0219i el de \u201eVernunft<\/em>\u201d [Ra\u021biune], conceptul are un cu totul alt \u00een\u021beles dec\u00e2t cel kantian, precizat de Windelband \u00een felul urm\u0103tor: \u201eF\u00fcr Jacobis supranaturalen Sensualismus<\/em> bedeutet also \u00abVernunft\u00bb das unmittelbare Gef\u00fchl von der Wirklichkeit des \u00dcbersinnlichen, von Gott, Freiheit, Sittlichkeit und Unsterblichkeit\u201d[19]<\/sup><\/a>.<\/p>\n\n\n\n

Pozi\u021bia lui Jacobi este \u00eent\u0103rit\u0103, printre al\u021bii, \u0219i de Salomon Maimon, care a remar\u00adcat c\u0103 este o contradic\u021bie \u00een afirmarea unui lucru \u00een sine \u00een afar\u0103 de con\u0219tiin\u021b\u0103: ceea ce este g\u00e2ndit se afl\u0103 ipso facto<\/em> \u00een con\u0219tiin\u021b\u0103, iar ceea ce nu e \u00een con\u0219tiin\u021b\u0103 e absurd s\u0103 presupui c\u0103 poate fi g\u00e2ndit. Astfel c\u0103, lucrul \u00een sine este o existen\u021b\u0103 imaginar\u0103, de natura celor repre\u00adzentate \u00een matematic\u0103 \u00een forma . Interesant\u0103 este la acest cuget\u0103tor ascu\u021bit ipo\u00adteza prin care vrea s\u0103 arate c\u0103 nu era nevoie de conceperea unui lucru \u00een sine exterior pentru a pu\u00adtea explica \u2013 a\u0219a cum s-a v\u0103zut silit Kant s-o fac\u0103 \u2013 percep\u021bia. \u0218i anume, dup\u0103 Mai\u00admon, nu numai forma percep\u021biei ar veni de la subiect ci \u00eensu\u0219i con\u021binutul acesteia, cu deo\u00adse\u00adbirea c\u0103 aici fenomenul e mai pu\u021bin clar.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen modul acesta se \u00eenf\u0103ptuie\u0219te un strict idealism \u00eentruc\u00e2t orice existen\u021b\u0103 apar\u021bine con\u0219tiin\u021bei (Bucure\u0219ti, 18. XI. 1942)[20]<\/sup><\/a>.<\/p>\n\n\n\n

Cu totul notabil\u0103 apare pozi\u021bia unui alt postkantian: profesorul Bouterwek din G\u00f6ttin\u00adgen. Acesta introduce o nou\u0103 cale de atingere a lucrului \u00een sine: con\u0219tiin\u021ba voin\u021bei<\/em>. Subi\u00adectul cognitiv se deta\u0219eaz\u0103 ca un centru de voin\u021b\u0103, iar lumea lucrurilor prinde rea\u00adlitate fa\u021b\u0103 de el prin opozi\u021bia<\/em> ce i-o face. Virtualismul absolut<\/em> al lui Bouterwek pune astfel o stavil\u0103 de netrecut \u00een calea solipsismului, deoarece opozi\u021bia<\/em> obiectelor \u00een fa\u021ba voin\u021bei subiectului cognitiv aduce cunoa\u0219terea unei realit\u0103\u021bi care-l transcende. Seriozitatea deose\u00adbit\u0103 a acestei opozi\u021bii a lui Bouterwek va ie\u0219i \u00een eviden\u021b\u0103 \u00eentr-un alt capitol al lucr\u0103\u00adrii noas\u00adtre, \u0219i anume, acolo unde vom expune punctele de sprijin ale realismului critic (Bucu\u00adre\u0219ti, 18. XI. 1942)?[21]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
Note<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

[1]<\/a> Vezi I. Petrovici, Via\u021ba \u0219i opera lui Kant (Dou\u0103sprezece lec\u021bii universitare)<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Casei \u0218coalelor, 1936 [n. n., I. I.].<\/p>\n\n\n\n

[2]<\/a> Titlul paragrafului a fost atribuit de editor, conform con\u021binutului sec\u021biunii.<\/p>\n\n\n\n

[3]<\/a> Vezi M. Antoniade, \u201eNot\u0103 introductiv\u0103\u201d la I. Kant, Prolegomene la orice metafizic\u0103 viitoare care va putea s\u0103 se \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eze ca \u0219tiin\u021b\u0103<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura \u201eCultura Na\u021bional\u0103\u201d, 1924 [n. n., I. I.].<\/p>\n\n\n\n

[4]<\/a> Referin\u021ba corect\u0103 a lucr\u0103rii lui M. Florian este Metafizica \u0219i problematica ei<\/em>, Bucure\u0219ti, Societatea Rom\u00e2n\u0103 de Filosofie, 1932 [n. n., I. I.].<\/p>\n\n\n\n

[5]<\/a> \u201eKant \u00eenseamn\u0103 pentru filosofia modern\u0103 ceea ce Socrate \u00eenseamn\u0103 pentru filosofia greac\u0103. El este centrul acesteia, iradiind spre trecut \u0219i spre viitor [\u2026]\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[6]<\/a> Vezi P. P. Negulescu, Scrieri inedite I. Problema cunoa\u0219terii<\/em> (Edi\u021bie \u00eengrijit\u0103 de Al. Posescu), Bucu\u00adre\u0219ti, Editura Academiei RSR, 1969. Este vorba despre scrierea lui Kant intitulat\u0103 Gedanken von der wahren Sch\u00e4tzung der lebendigen Kr\u00e4fte und Beurtheilung der Beweise deren sich Herr von Leibniz und andere Mechaniker in dieser Streitsache bedient haben <\/em>[Cuget\u0103ri despre adev\u0103rata apreciere a for\u021belor vii \u0219i judecarea dovezilor de care Domnul von Leibniz \u0219i al\u021bi mecanici\u0219ti s-au servit \u00een aceast\u0103 controvers\u0103], [n. n., I. I.].<\/p>\n\n\n\n

[7]<\/a> \u00cen sensul de \u201eintelect\u201d [n. n., I. I.].<\/p>\n\n\n\n

[8]<\/a> Vezi I. Kant, Critica ra\u021biunii pure<\/em> (Traducere de Nicolae Bagdasar \u0219i Elena Moisuc), edi\u021bia a III-a, \u00eengrijit\u0103 de Ilie P\u00e2rvu, Bucure\u0219ti, Editura IRI, 1998, p. 175, infra<\/em>: \u201ePe c\u00e2t de exagerat \u0219i de absurd pare deci s\u0103 se spun\u0103 c\u0103 intelectul este \u00eensu\u0219i izvorul legilor naturii, deci al unit\u0103\u021bii formale a naturii, pe at\u00e2t de exact\u0103 \u0219i corespunz\u0103toare obiectului, anume experien\u021bei, este totu\u0219i o astfel de afirma\u021bie\u201d [n. n., I. I.].<\/p>\n\n\n\n

[9]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 172, infra<\/em>: \u201eNoi \u00een\u0219ine suntem deci aceia care introducem ordinea \u0219i regularitatea \u00een fenomenele pe care le numim natur\u0103<\/em> \u0219i nu am putea-o g\u0103si \u00een ele dac\u0103 noi sau natura sim\u021birii noastre nu le-ar fi pus originar \u00een ele\u201d [n. n., I. I.].<\/p>\n\n\n\n

[10]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 96: \u201eF\u0103r\u0103 sensibilitate nu ne-ar fi dat niciun obiect \u0219i f\u0103r\u0103 intelect n-ar fi niciunul g\u00e2ndit. Idei (Gedanken<\/em>) f\u0103r\u0103 con\u021binut sunt goale, intui\u021bii f\u0103r\u0103 concepte sunt oarbe\u201d [n. n., I. I.].<\/p>\n\n\n\n

[11]<\/a> Vezi ibidem<\/em>, supra<\/em>, pp. 158\u2013159:\u201eNoi nu putem g\u00e2ndi<\/em> niciun obiect f\u0103r\u0103 ajutorul categoriilor; noi nu putem cunoa\u0219te<\/em> niciun obiect g\u00e2ndit f\u0103r\u0103 ajutorul intui\u021biilor care corespund acestor concepte. Toate intui\u021biile noastre sunt sensibile, \u0219i aceast\u0103 cunoa\u0219tere, \u00eentruc\u00e2t obiectul ei \u00eei este dat, este empiric\u0103. Dar cunoa\u0219terea empi\u00adric\u0103 este experien\u021b\u0103. Prin urmare, nou\u0103 nu ne este posibil\u0103 nici o cuno\u0219tin\u021b\u0103 a priori dec\u00e2t exclusiv aceea despre obiectele experien\u021bei posibile<\/em>\u201d [n. n., I. I.].<\/p>\n\n\n\n

[12]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 38:\u201eTotu\u0219i, trebuie bine notat, se face aici totdeauna rezerva c\u0103, de\u0219i nu putem cunoa\u0219te<\/em>, totu\u0219i trebuie cel pu\u021bin s\u0103 putem g\u00e2ndi<\/em> acelea\u0219i obiecte \u0219i ca lucruri \u00een sine. C\u0103ci altfel s-ar ajunge la judecata ab\u00adsur\u00add\u0103 c\u0103 fenomenul ar fi, f\u0103r\u0103 ceva care s\u0103 apar\u0103\u201d [n. n., I. I.].<\/p>\n\n\n\n

[13]<\/a> Referin\u021ba este R. Eisler, Einf\u00fchrung in die Erkenntnistheorie. Darstellung und Kritik der erkenntnis\u00adtheoretischen Richtungen<\/em> <\/em>[Introducere \u00een teoria cunoa\u0219terii. Prezentarea \u0219i critica curentelor epistemologice], Verlag von Johann Ambrosius Barth, Leipzig, 1907 [n. n., I. I.].<\/p>\n\n\n\n

[14]<\/a> \u201eKant nu s-a \u00eendoit niciodat\u0103 de existen\u021ba lucrului \u00een sine\u201d [trad. n., I. I.].<\/p>\n\n\n\n

[15]<\/a> \u201eProblema lucrului \u00een sine, care a fost pus\u0103 at\u00e2t de clar \u00een eviden\u021b\u0103 pe parcursul primei discu\u021bii despre filosofia lui Kant, nu era pentru Kant problema de c\u0103petenie\u201d [trad. n., I. I.].<\/p>\n\n\n\n

[16]<\/a> \u201eUn examen atent arat\u0103 c\u0103, de fapt, Kant nu vede \u00een lucrul \u00een sine doar cauza materiei cunoa\u0219terii, ci \u0219i cauza formelor determinate prin care noi percepem \u0219i ordon\u0103m aceast\u0103 materie \u00eens\u0103\u0219i [\u2026] Mai ales \u00een ce prive\u0219te concep\u021bia despre spa\u021biu, se g\u0103sesc la Kant numeroase pasaje indic\u00e2nd faptul c\u0103 ra\u021biunea pentru care percepem chiar \u00een acest fel determinat (\u00een trei dimensiuni etc.) trebuie s\u0103 se afle \u00een lucrul \u00een sine [\u2026] Nu doar materia cunoa\u0219terii, ci \u0219i formele acesteia devin, prin consecin\u021b\u0103, un efect al lucrului \u00een sine\u201d [trad. n., I. I.].<\/p>\n\n\n\n

[17]<\/a> \u201e[Lucrul \u00een sine \u2013 n. n., I. I.] este un mare X, care nu poate fi definit \u0219tiin\u021bific. Cu toate acestea, se \u00eencearc\u0103 definirea lui \u00een toate religiile \u0219i \u00een toate sistemele speculative. Aici, Kant are marele merit de a fi definit locul filosofic al specula\u021biilor religioase \u0219i metafizice<\/em>. Conflictul dintre religia pozitiv\u0103 \u0219i religia natural\u0103, dintre spiritualism \u0219i materialism, dintre monism \u0219i pluralism, indic\u0103 chiar acest X. Niciodat\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci, grani\u021ba care desparte \u0219tiin\u021ba de specula\u021bie nu fusese at\u00e2t de clar trasat\u0103\u201d [trad. n., I. I.].<\/p>\n\n\n\n

[18]<\/a> Excesiv [trad. n., I. I.].<\/p>\n\n\n\n

[19]<\/a> Vezi Windelband-Heimsoeth, Lehrbuch der Geschichte der Philosophie <\/em>[Tratat de istoria filosofiei], p. 484. [\u201eA\u0219adar, pentru senzualismul supranatural<\/em> al lui Jacobi, \u00abra\u021biunea\u00bb \u00eensemna sentimentul nemijlocit al realit\u0103\u021bii supra-senzoriale, al lui Dumnezeu, al libert\u0103\u021bii, moralit\u0103\u021bii \u0219i nemuririi\u201d \u2013 trad. n., I. I.].<\/p>\n\n\n\n

[20]<\/a> Adnotarea din parantez\u0103 apar\u021bine autorului, furniz\u00e2nd indiciul relevant al momentului redact\u0103rii acestui fragment din manuscris [n. n., I. I.].<\/p>\n\n\n\n

[21]<\/a> Vezi nota anterioar\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n

[Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u015fti<\/em>, vol. XX: Kant 300<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2024, pp. 103\u2013121]<\/p>\n\n\n\n

\n
<\/path><\/svg><\/span>
Descarc\u0103<\/div><\/a><\/div><\/div>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

DOI: 10.59277\/SIFR.202420.07 C\u00e2teva \u00eensemn\u0103ri despre Kant Dumitru Isac [Electronic transcription, notes, translations, and print preparation by Ionu\u021b-Constantin Isac (Institutul de Istorie \u201eGeorge Bari\u021biu\u201d al Academiei Rom\u00e2ne, Cluj-Napoca)] Several notes on Kant Abstract: References to I. Kant\u2019s critical metaphysics are a significant part of D. Isac\u2019s philosophical notes, lectures, articles, books, and other writings. The brief writings […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"parent":8549,"menu_order":7,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","template":"","meta":{"_uag_custom_page_level_css":"","site-sidebar-layout":"default","site-content-layout":"","ast-site-content-layout":"default","site-content-style":"default","site-sidebar-style":"default","ast-global-header-display":"","ast-banner-title-visibility":"","ast-main-header-display":"","ast-hfb-above-header-display":"","ast-hfb-below-header-display":"","ast-hfb-mobile-header-display":"","site-post-title":"disabled","ast-breadcrumbs-content":"","ast-featured-img":"","footer-sml-layout":"","theme-transparent-header-meta":"","adv-header-id-meta":"","stick-header-meta":"","header-above-stick-meta":"","header-main-stick-meta":"","header-below-stick-meta":"","astra-migrate-meta-layouts":"set","ast-page-background-enabled":"default","ast-page-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-4)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"ast-content-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"footnotes":""},"categories":[195,250,492],"tags":[418,34],"class_list":["post-8637","page","type-page","status-publish","hentry","category-articole","category-ionut-isac","category-sifr20","tag-dumitru-isac","tag-kant"],"featured_image_src":null,"uagb_featured_image_src":{"full":false,"thumbnail":false,"medium":false,"medium_large":false,"large":false,"1536x1536":false,"2048x2048":false},"uagb_author_info":{"display_name":"SIFR","author_link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/author\/mm\/"},"uagb_comment_info":0,"uagb_excerpt":"DOI: 10.59277\/SIFR.202420.07 C\u00e2teva \u00eensemn\u0103ri despre Kant Dumitru Isac [Electronic transcription, notes, translations, and print preparation by Ionu\u021b-Constantin Isac (Institutul de Istorie \u201eGeorge Bari\u021biu\u201d al Academiei Rom\u00e2ne, Cluj-Napoca)] Several notes on Kant Abstract: References to I. Kant\u2019s critical metaphysics are a significant part of D. Isac\u2019s philosophical notes, lectures, articles, books, and other writings. The brief writings…","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8637","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8637"}],"version-history":[{"count":9,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8637\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8649,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8637\/revisions\/8649"}],"up":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8549"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8637"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8637"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8637"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}