{"id":8656,"date":"2024-12-18T21:30:48","date_gmt":"2024-12-18T19:30:48","guid":{"rendered":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/?page_id=8656"},"modified":"2024-12-18T21:33:00","modified_gmt":"2024-12-18T19:33:00","slug":"disensiunea-dintre-morala-si-politica-cu-privire-la-pacea-eterna-immanuel-kant-trad-mihail-canianu","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/volumul-20-2024\/disensiunea-dintre-morala-si-politica-cu-privire-la-pacea-eterna-immanuel-kant-trad-mihail-canianu\/","title":{"rendered":"Disensiunea dintre moral\u0103 \u0219i politic\u0103 cu privire la pacea etern\u0103 | Immanuel Kant (trad. Mihail Canianu)"},"content":{"rendered":"\n

DOI: 10.59277\/SIFR.202420.09<\/p>\n\n\n\n

Disensiunea dintre moral\u0103 \u0219i politic\u0103 cu privire la pacea etern\u0103<\/h2><\/div>\n\n\n\n
Immanuel Kant<\/h5>

Traducere: Mihail Canianu (1867\u20131933)<\/p><\/div>\n\n\n\n

\n
<\/path><\/svg><\/span>
Descarc\u0103<\/div><\/a><\/div><\/div>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n

Not\u0103 asupra edit\u0103rii:<\/strong> Am actualizat par\u021bial textul original pentru fluidizarea lecturii: am \u00eenlocuit \u201ee\u201d moale \u0219i \u201es\u201d \u00een conformitate cu normele ortografiei fonetice; am \u00eenlocuit apostroful cu cratima; am actua\u00adlizat punctu\u00ada\u021bia. Am p\u0103strat arhaismele \u0219i particularit\u0103\u021bile (inclusiv anumite dezacorduri care erau specifice epocii). Am transcris toate sintagmele latine\u0219ti cu italice. Am marcat \u00eenceputurile paginilor din edi\u021bia prin\u00adceps \u00eentre paran\u00adteze p\u0103trate.  [Titus Lates]                                                                                                      <\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n

[386] Morala \u00een sine este o practic\u0103 \u00een sensul obiectiv, ca sum\u0103 a unor legi absolut imperative, dup\u0103 cari trebuie s\u0103 lucr\u0103m, \u0219i e evident un non-sens ca dup\u0103 ce ai concedat acestei sume autoritatea, s\u0103 mai vroie\u0219ti a spune c\u0103 totu\u0219i nu putem<\/em> lucra conform cu ea. C\u0103ci atunci se elimineaz\u0103 de la sine aceast\u0103 no\u021biune din moral\u0103 (ultra posse nemo obligatur<\/em>); deci nu poate exista o ceart\u0103 a politicei, ca teorie de drept executiv\u0103, cu morala, ca o atare, dar teoretic\u0103 (deci nu o ceart\u0103 a practicei cu teoria): dec\u00e2t doar dac\u0103 se \u00een\u021belege prin moral\u0103 o doctrin\u0103 a \u00een\u021belepciunei, adic\u0103 o teorie de maxime, \u0219i se alege pentru inten\u021biunile calculate pe utilitarism mijloacele cele mai po\u00adtri\u00advite, adic\u0103 se dezminte astfel c\u0103 ar fi exist\u00e2nd \u00een genere o moral\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Politica spune: \u201eFi\u021bi \u00een\u021belep\u021bi ca \u0219erpii\u201d, morala adaug\u0103 (ca condi\u021biune restrictiv\u0103): \u201e\u0219i f\u0103r\u0103 p\u0103cat ca porumbeii\u201d. Dac\u0103 ambele nu pot exista al\u0103turi \u00eentr-o singur\u0103 porunc\u0103, atunci de fapt exist\u0103 o ceart\u0103 a politicei cu morala; dac\u0103 \u00eens\u0103 ambele trebuiesc neap\u0103rat unite, atunci no\u021biunea despre contrariu e absurd\u0103, \u0219i chestiunea cum s-ar putea \u00eemp\u0103ca acea ceart\u0103 nu se poate formula m\u0103car ca problem. De\u0219i fraza: Onestitatea e politica cea mat bun\u0103<\/em>, con\u021bine o teorie pe care practica, [387] vai, prea adesea o contrazice, totu\u0219i fraza de asemenea teoretic\u0103: Onestitatea e mai bun\u0103 dec\u00e2t orice politic\u0103<\/em>, st\u0103 pe deasupra ori\u0219ic\u0103rei obiec\u021biuni, ba este chiar condi\u021biunea inevitabil\u0103 a celei din urm\u0103. Zeul de frontier\u0103 al moralei nu se d\u0103 \u00een l\u0103turi \u00eenaintea lui Jupiter (zeul de frontier\u0103 al for\u021bei); c\u0103ci acesta sta \u00eenc\u0103 sub soart\u0103, adic\u0103 inteligen\u021ba nu e \u00eenc\u0103 destul de luminat\u0103 pentru a putea cuprinde seria cauzelor determinante, cari fac posibil s\u0103 se prezic\u0103 cu siguran\u021b\u0103 (de\u0219i speran\u021ba r\u0103m\u00e2ne conform\u0103 dorin\u021bei) fericitul sau r\u0103ul succes ce-l va avea activitatea sau pasivitatea oamenilor, dup\u0103 mecanismul naturei. Ce \u00eens\u0103 este de f\u0103cut pentru a r\u0103m\u00e2ne pe calea datoriei (dup\u0103 regulele \u00een\u021belepciunei), pentru aceasta \u0219i prin aceasta la scopul final ea ne lumineaz\u0103 pretutindeni destul.<\/p>\n\n\n\n

Practicianul (c\u0103ruia morala \u00eel este numai teorie) bazeaz\u0103 trista sa deszicere a speran\u021bei noastre bune (chiar c\u00e2nd admite c\u0103 trebuie<\/em> \u0219i se poate<\/em>) pe urm\u0103toarele: el \u00eensemneaz\u0103 c\u0103 vede dinainte din natura omului, c\u0103 el nu va vroi niciodat\u0103 aceea ce se cere pentru a se realiza acel scop ce duce la pacea etern\u0103. Ce-i drept, voin\u021ba fiec\u0103rui om de a tr\u0103i \u00eentr-o constitu\u021bie legal\u0103 dup\u0103 principiile libert\u0103\u021bei (unitatea distributiv\u0103 a voin\u021bei tuturor) nu e suficient\u0103 pentru acest scop, ci se cere ca to\u021bi la un loc <\/em>s\u0103 voiasc\u0103 aceast\u0103 stare (unitatea colectiv\u0103 a voin\u021bei \u00eentrunite) aceast\u0103 rezolvare a unul problem greu, pentru ca s\u0103 se fac\u0103 un tot al societ\u0103\u021bei burgheze, \u0219i deoarece pe deasupra acestei deosebiri a voin\u021bei particulare a tuturor, trebuie s\u0103 se mai adauge o cauz\u0103 de unire a acesteia pentru a se produce o voin\u021b\u0103 comun\u0103, ceea ce nimeni dintre to\u021bi nu poate, \u2013 apoi \u00een executarea acelei idei (\u00een practic\u0103) nu se poate conta pe un alt \u00eenceput al st\u0103rei de drept dec\u00e2t pe acela prin for\u021b\u0103<\/em>, pe a c\u0103ruia siluire se bazeaz\u0103 apoi dreptul public; care dup\u0103 aceea (deoarece pe convingerea legiuitorului se poate numai pu\u021bin conta c\u0103 dup\u0103 adunarea mul\u021bimei s\u0103lbatice va l\u0103sa pe seama acesteia de a alc\u0103tui prin voin\u021ba ei comun\u0103 o constitu\u021bie de drept) te face s\u0103 te a\u0219tep\u021bi la mari devieri de la acea idee (a teoriei) \u00een reala practic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

[388] Aci se spune: cine are odat\u0103 puterea \u00een m\u00e2n\u0103 nu va tolera ca poporul s\u0103-i prescrie legi. Un stat care a reu\u0219it odat\u0103 s\u0103 nu mai stea sub nicio lege extern\u0103 nu se va face dependent de judecata altor state c\u00e2nd ar fi s\u0103-\u0219i caute dreptul fa\u021b\u0103 cu acestea, \u0219i chiar un continent, c\u00e2nd se simte superior unui altuia., care de altmintrelea nu-i st\u0103 \u00een cale, nu va l\u0103sa neuzat mijlocul pentru a-\u0219i \u00eent\u0103ri puterea prin pr\u0103darea sau chiar st\u0103p\u00e2nirea acestuia. \u0218i a\u0219a toate planurile teoriei pentru drepturile de stat, na\u021bionale \u0219i cosmopolite, se pierd \u00een ideale f\u0103r\u0103 fond \u0219i inaplicabile; \u00een schimb o practic\u0103 ce se bazeaz\u0103 pe principii empirice ale naturei omene\u0219ti, care nu crede c\u0103 e josnic, de a trage \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103 pentru maximele ei din modul cum se petrec in lume lucrurile, poate singur\u0103 spera s\u0103 g\u0103seasc\u0103 o baz\u0103 sigur\u0103 pentru cl\u0103direa \u00een\u021belepciunei sale de stat.<\/p>\n\n\n\n

Adev\u0103rat este c\u0103 dac\u0103 nu exist\u0103 libertate \u0219i lege moral\u0103 bazat\u0103 pe ea, ci tot ce se \u00eent\u00e2mpla sau se poate \u00eent\u00e2mpla nu este dec\u00e2t simplu mecanism al naturei, atunci politica (ca art\u0103 de a uza de acest mecanism pentru a guverna oamenii) este toat\u0103 \u00een\u021belepciunea practic\u0103, iar no\u021biunea de drept, o idee f\u0103r\u0103 realitate. Dac\u0103 \u00eens\u0103 crezi c\u0103 aceast\u0103 no\u021biune trebuie neap\u0103rat legat\u0103 cu politica, ba dac\u0103 crezi mai mult chiar, dac\u0103 crezi c\u0103 morala trebuie ridicat\u0103 la rangul unei condi\u021biuni restrictive pentru politic\u0103, atunci trebuie s\u0103 se concedeze posibilitatea de a le \u00eernp\u0103ca pe am\u00e2ndou\u0103. Eu pot s\u0103-mi \u00eenchipui un politician moral<\/em>, adic\u0103 unul care ia principiile \u00een\u021belepciunei de stat astfel \u00eenc\u00e2t pot exista al\u0103turi de moral\u0103, dar\u0103 nu-mi pot \u00eenchipui un moralist politic<\/em>, care-\u0219i croie\u0219te morala sa a\u0219a cum crede b\u0103rbatul de stat c\u0103 e mai avantajos. Politicianul moral \u00ee\u0219i va face ca principiu urm\u0103toarele: dac\u0103 se va lovi de neajunsuri \u00een constitu\u021bia de stat sau \u00een rela\u021biunile statului, neajunsuri cari n-au putut fi \u00eempiedicate, e datoria, mai ales pentru \u0219efii de stat, ca s\u0103 caute cum aceste neajunsuri pot fi mai repede \u00eenl\u0103turate \u0219i f\u0103cute mai conforme cu dreptul naturei, a\u0219a cum ne st\u0103 el \u00eenaintea ochilor cu ideea inteligen\u021bei ca exemplu. Aceasta chiar dac\u0103 ar trebui [389] s\u0103 fac\u0103 vreun sacrificiu. Deoarece ruperea unei leg\u0103turi a asocia\u021biunei de stat sau cosmopolite, \u00eenainte ca o constituire mai bun\u0103 s\u0103 fie gata a-i lua loc, este contrarie oric\u0103rei in\u021belepciuni de stat, \u00een acest caz de acord cu morala, ar fi necuminte s\u0103 ceri ca acel neajuns s\u0103 fie imediat \u0219i \u00een grab\u0103 \u00eendreptat, dar\u0103 se poate cere aceluia care de\u021bine puterea ca s\u0103-i fie \u00eentrinsec\u0103 maxima necesit\u0103\u021bei unei asemenea \u00eendrept\u0103ri, pentru ca s\u0103 r\u0103m\u00e2ie pe calea care duce mereu mai aproape de scop (adic\u0103 de constitu\u021bia cea mai bun\u0103 dup\u0103 legile de drept). Un stat poate fi guvernat republican<\/em>, de\u0219i dup\u0103 constitu\u021bia \u00een vigoare posed\u0103 o domnie<\/em> despotic\u0103<\/em>: p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd poporul devine capabil s\u0103 accepte influen\u021ba simplei idei a autorit\u0103\u021bei (ca \u0219i c\u00e2nd ar poseda for\u021b\u0103 fizic\u0103) \u0219i p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd poporul e g\u0103sit vrednic de a-\u0219i da singur legile (fapt bazat la origine pe drept). Chiar dac\u0103 prin furia unei revolu\u021biuni<\/em> provocat\u0103 de o constitu\u021biune rea s-ar ob\u021bine pe cale nedreapt\u0103 o constitu\u021biune mai dreapt\u0103, n-ar putea s\u0103 se considere c\u0103 e permis ca poporul s\u0103 fie readus la starea veche, de\u0219i sub aceasta fiecine s-a amestecat cu violen\u021b\u0103 sau viclenie ar fi supus pedepselor pentru r\u0103zvr\u0103ti\u021bi. \u00cen ce prive\u0219te \u00eens\u0103 rela\u021biunile externe ale statului, apoi nu se poate cere de la un stat ca s\u0103 se lepede de constitu\u021bia sa chiar despotic\u0103 (care \u00eens\u0103 este totu\u0219i cea mai puternic\u0103 cu privire la inimici din afar\u0103) c\u00e2t\u0103 vreme el e \u00een primejdie de a fi \u00eenghi\u021bit imediat de alte state. Deci trebuie ca la acea propunere s\u0103 fie permis\u0103 \u0219i \u00eent\u00e2rzierea execu\u021biei p\u00e2n\u0103 la o ocaziune mai bun\u0103.[*]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

[390] Se poate deci ca morali\u0219tii despotizatori (cei cari gre\u0219esc \u00een exerci\u021biu) s\u0103 gre\u0219easc\u0103 \u00een diferite feluri contra ra\u021biunei de stat (prin m\u0103suri luate sau l\u0103udate \u00een mod pripit), dac\u0103 experien\u021ba trebuie s\u0103-i readuc\u0103, cu ocazia acestor procedee ale lor contra naturei, cu timpul pe calea cea bun\u0103. \u00cen loc de aceasta, politicianii moralizatori, \u00eenfrumuse\u021b\u00e2nd principii de stat nedrepte, sub pretext c\u0103 natura omeneasc\u0103 nu e capabil\u0103<\/em> de bine, dup\u0103 ideea pe care o prescrie inteligen\u021ba, fac cu neputin\u021b\u0103<\/em>, \u00eentru c\u00e2t aceasta depinde de d\u00e2n\u0219ii, o \u00eembun\u0103t\u0103\u021bire<\/em>, \u0219i perpetueaz\u0103 lezarea dreptului.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen loc de practica, cu care se laud\u0103 ace\u0219ti b\u0103rba\u021bi cu inteligen\u021b\u0103 de stat, ei umbl\u0103 cu practice<\/em>, av\u00e2nd numai tendin\u021ba de a sacrifica poporul, \u0219i dac\u0103 e posibil lumea \u00eentreag\u0103, prin faptul c\u0103 sus\u021bin for\u021ba ce domne\u0219te acum (pentru a nu-\u0219i pierde avantajul lor personal), dup\u0103 chipul juri\u0219tilor veritabili (juri\u0219ti de profesie<\/em>, nu legiuitori<\/em>), dac\u0103 reu\u0219esc s\u0103 ajung\u0103 p\u00e2n\u0103 la politic\u0103. C\u0103ci deoarece nu e de meseria lor ca s\u0103 discute asupra legifer\u0103rei, ci ca s\u0103 execute actualele legi ale \u021b\u0103rei, trebuie ca orice constitu\u021bie legal\u0103, actualmente \u00een vigoare, \u0219i dac\u0103 aceasta e schimbat\u0103 de sus, cea urm\u0103toare, s\u0103 fie pentru d\u00e2n\u0219ii cea mai bun\u0103. A\u0219a c\u0103 la d\u00e2n\u0219ii totul este apoi \u00een cea mai bun\u0103 ordine mecanic\u0103. Dac\u0103 \u00eens\u0103 aceast\u0103 abilitate de a se adapta tuturor situa\u021biunilor le inspir\u0103 absurda credin\u021b\u0103 c\u0103 pot judeca asupra principiilor unei constitu\u021bii de stat \u00een genere dup\u0103 no\u021biunile de drept (deci a priori<\/em>, nu empiric), dac\u0103 ei se laud\u0103 c\u0103 cunosc oamenii<\/em> (ceea ce-i posibil fiindc\u0103 au cu mul\u021bi a face), f\u0103r\u0103 ca totu\u0219i s\u0103 cunoasc\u0103 pe om<\/em> \u0219i ce se poate face dintr-\u00eensul (fapt pentru care se cere un punct de vedere mai \u00eenalt al observa\u021biunei antropologice), dac\u0103, zic, prev\u0103zu\u021bi cu aceste no\u021biuni ei atac\u0103 dreptul de stat \u0219i al Gin\u021bilor, a\u0219a cum prescrie inteligen\u021ba, apoi nu pot face acest pas altfel dec\u00e2t cu spiritul \u0219icanei, urm\u00e2nd cu obicinuita lor procedare (a unui mecanism dup\u0103 legi de for\u021bare date despotice\u0219te) \u0219i acolo unde no\u021biunile ra\u021biunei vor s\u0103 admit\u0103 numai o for\u021bare legal\u0103, bazat\u0103 pe principii liberale, prin care \u00een primul r\u00e2nd e posibil\u0103 o constitu\u021bie de stat existent\u0103 [391] de drept. Acest problem \u00eens\u0103, pretinsul practician crede c\u0103-l poate re\u00adzolva ocolind acea idee, numai empiric, din experien\u021b\u0103, cum au fost alc\u0103tuite \u0219i cele mai bune constitu\u021biuni de stat de p\u00e2n\u0103 acum, cari \u00eens\u0103 cele mai adeseori au fost con\u00adtrarie dreptului. Maximele de cari se serve\u0219te \u00een acest scop (de\u0219i nu le anun\u021b\u0103), se reduc cam la urm\u0103toarele maxime sofistice:<\/p>\n\n\n\n

1. Fac et excusa<\/em>. Serve\u0219te-te de ocazia favorabil\u0103 pentru a te pune din propria-\u021bi putere \u00een posesiune (sau a unul drept al statului asupra poporului s\u0103u, sau asupra unul alt popor \u00eenvecinat). Scuza va fi expus\u0103 mar u\u0219or \u0219i mar frumos dup\u0103 fapt\u0103<\/em>, \u0219i violen\u021ba va putea fi mai bine \u00eenfrumuse\u021bat\u0103 (mai ales \u00een cazul d-\u00eent\u00e2i, unde suprema putere \u00een\u0103untru este imediat \u0219i autoritatea legiuitoare, c\u0103reia trebuie s\u0103 te supui f\u0103r\u0103 discu\u021bie) ca \u0219i c\u00e2nd te\u2011ai g\u00e2ndi mai \u00eent\u00e2i la argumente conving\u0103toare \u0219i ce-i mai vroi s\u0103 a\u0219tep\u021bi contra-argu\u00admen\u00adtele. Aceast\u0103 impertinen\u021b\u0103 \u00eens\u0103\u0219i d\u0103 o aparen\u021b\u0103 de convingere intim\u0103 despre dreptatea faptei \u0219i Dumnezeul bonus eventus <\/em>este dup\u0103 aceia cel mai bun advocat.<\/p>\n\n\n\n

2. Si fecisti, nega<\/em>. Ce ai gre\u0219it d. ex. pentru a aduce poporul t\u0103u la disperare \u0219i astfel la r\u0103scoal\u0103, neag\u0103 c\u0103 ar fi gre\u0219ala ta, ci afirm\u0103 c\u0103 e vina nesupunerei supu\u0219ilor sau dac\u0103 ai pus st\u0103p\u0103nire pe un popor vecin, c\u0103 e vina naturei omului, care, dac\u0103 nu apuc\u0103 \u00eenaintea celuilalt cu for\u021ba, poate cu siguran\u021b\u0103 compta c\u0103 acesta din urm\u0103 i-o va lua \u00eenainte \u0219i va pune st\u0103p\u00e2nire pe d\u00e2nsul.<\/p>\n\n\n\n

3. Divide et impera<\/em>. Adic\u0103: dac\u0103 sunt anume capete privilegiate \u00een poporul t\u0103u, cari te-au ales numai ca \u0219ef al lor (primus inter pares<\/em>), apoi seam\u0103n\u0103 discordie printre d\u00e2n\u0219ii \u0219i dezbin\u0103-i de popor: ajut\u0103-l pe acesta, promi\u021b\u00e2ndu-i libert\u0103\u021bi mai mari \u0219i totul va depinde de voin\u021ba ta neap\u0103rat\u0103. Sau dac\u0103 sunt \u00een joc state externe, apoi de\u0219teptarea de ne\u00een\u021belegeri \u00eentre ele este un mijloc aproape sigur pentru ca sub aparen\u021ba sprijinirei celui mai slab, s\u0103 faci supus \u021bie un stat dup\u0103 cel\u0103lalt.<\/p>\n\n\n\n

Prin aceste maxime politice nimeni nu poate fi p\u0103c\u0103lit, [392] c\u0103ci ele sunt in totul \u00een genere cunoscut, de asemenea ele nu te jeneaz\u0103 ca atunci c\u00e2nd nedreptatea e prea evident\u0103. C\u0103ci deoarece marilor puteri nu le este niciodat\u0103 ru\u0219ine de p\u0103rerea mul\u021bimei, ci numai uneia de cealalt\u0103, \u00een ce prive\u0219te \u00eens\u0103 acele principii nu revelarea lor, ci numai nereu\u0219ita lor \u00eei poate face s\u0103 ro\u0219easc\u0103 (c\u0103ci \u00een vederea moralit\u0103\u021bei maximelor sunt to\u021bi deopotriv\u0103); apoi le r\u0103m\u00e2ne \u00eentotdeauna onoarea politic\u0103 pe care pot conta cu siguran\u021b\u0103, anume aceea a m\u0103rirei puterei lor<\/em>, pe orice cale ei ar fi c\u00e2\u0219tigat aceast\u0103.[\u2020]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

***<\/p>\n\n\n\n

Din toate aceste zv\u00e2rcoliri ale unei teorii de inteligen\u021b\u0103 imoral\u0103, de a vroi s\u0103 deduci starea de pace a oamenilor din starea r\u0103zboinic\u0103 a st\u0103rei naturale, reiese cel pu\u021bin at\u00e2ta: c\u0103 [393] oamenii se pot sustrage \u00een rela\u021biunile lor particulare tot at\u00e2t de pu\u021bin no\u021biunei de drept ca \u0219i \u00een cele publice, \u0219i c\u0103 nu \u00eendr\u0103znesc a baza publicamente politica numai pe manopere ale inteligen\u021bei, deci de a denun\u021ba no\u021biunei de drept public orice ascultare (ceea ce se manifest\u0103 mat ales \u00een dreptul gin\u021bilor), ci c\u0103 dau toat\u0103 cinstea dreptului public, de\u0219i \u00eenchipuiesc sute de pretexte pentru a-l evita \u00een practic\u0103 \u0219i pentru a acorda for\u021bei viclene autoritatea de a fi origina \u0219i leg\u0103tura oric\u0103rui drept.<\/p>\n\n\n\n

Pentru a pune cap\u0103t acestei sofisterie (de\u0219i nu \u0219i nedrept\u0103\u021bei \u00eenfrumuse\u021bate de d\u00e2nsa) \u0219i pentru a sili pe fal\u0219ii reprezentan\u021bi<\/em> ai puternicilor p\u0103m\u00e2ntului ca s\u0103 m\u0103rturi\u00adseasc\u0103 cum c\u0103 nu dreptul, ci for\u021ba este aceea \u00een favoarea c\u0103reia pledeaz\u0103, de la care iau un ton, ca \u0219i c\u00e2nd chiar ei ar avea ceva de poruncit, va fi bine s\u0103 descoperim opera de \u00een\u0219el\u0103torie, cu care se \u00een\u0219al\u0103 pe sine\u0219i \u0219i pe al\u021bii, s\u0103 g\u0103sim principiul suprem de la care purcede inten\u021biunea pentru o pace vecinic\u0103 \u0219i s\u0103 ar\u0103t\u0103m c\u0103 tot r\u0103ul ce-i st\u0103 \u00een cale purcede de acolo c\u0103 moralistul politic \u00eencepe acolo unde politicianul moral cu drept cuv\u00e2nt se opre\u0219te, \u0219i c\u0103 suprim\u00e2nd astfel principiile scopului (adic\u0103 \u00eenh\u0103m\u00e2nd cai \u00eend\u0103r\u0103tul tr\u0103surei) \u00eempiedec\u0103 propria-i inten\u021biune de a pune \u00een acord politica cu morala.<\/p>\n\n\n\n

Pentru a \u00eemp\u0103ca filosofia practic\u0103 cu sine \u00eens\u0103\u0219i, este necesar s\u0103 se rezolve mai \u00eent\u00e2i chestiunea dac\u0103 \u00een problemele ra\u021biunei pure trebuie s\u0103 se \u00eenceap\u0103 cu principiul lor mate\u00adrial<\/em>, cu scopul lor (ca obiect al samavolniciei), sau cu partea formal\u0103<\/em> a lor, adic\u0103 cu acea parte (bazat\u0103 numai pe libertate \u00een condi\u021biunile din afar\u0103) dup\u0103 care se spune: lu\u00adcreaz\u0103 a\u0219a fel ca s\u0103 po\u021bi vroi ca maxima ta s\u0103 devie o lege general\u0103 (oricare ar fi scopul).<\/p>\n\n\n\n

F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 ultimul princip trebuie s\u0103 precedeze, c\u0103ci are ca principiu de drept, neap\u0103rat\u0103 nevoie, \u00een locul acesteia poate for\u021ba cea dint\u00e2i, numai sub premisa condi\u021biunilor empirice ale scopului dinainte pus, anume a execu\u021biei acesteia, \u0219i dac\u0103 acest scop (d. ex. pacea etern\u0103) ar fi \u0219i datorie, atunci aceasta ar trebui s\u0103 fie dedus\u0103 din \u00eensu\u0219i principiul formal [394] al maximei de a lucra \u00een afar\u0103. Primul princip, acel al moralistului politic<\/em> (problemul dreptului de stat, de gint\u0103 \u0219i cosmopolit), numai o problem\u0103 tecnic\u0103 (problema technicum<\/em>), al douilea \u00een schimb, ca princip al politicianismului moral<\/em>, c\u0103ruia \u00eei este un problem moral (problema morale<\/em>), este \u00een procedarea sa foarte deosebit de cel dint\u00e2i, pentru a realiza pacea etern\u0103, dorit\u0103 nu numai ca bun fizic, ci \u0219i ca o stare reie\u0219it\u0103 din recunoa\u0219terea datoriei.<\/p>\n\n\n\n

Pentru rezolvarea primului problem, anume a aceluia al inteligen\u021bei de stat, se cere mult\u0103 cunoa\u0219tere a naturei, pentru a uza de mecanismul ei \u00een scopul men\u021bionat, \u0219i cu toate acestea toat\u0103 cunoa\u0219terea naturei este nesigur\u0103 \u00een vederea rezultatului ei privitor la pacea etern\u0103; po\u021bi s\u0103 iai una sau cealalt\u0103 din cele trei p\u0103r\u021bi ale dreptului public. Este nesigur dac\u0103 poporul poate fi men\u021binut mai bine \u00een\u0103untru \u0219i mai mult timp \u00een supunere \u0219i \u00eenflorire prin severitate, sau prin m\u0103gulirea orgoliului s\u0103u, prin puterea suprem\u0103 a unuia sau prin adunarea mai multor \u0219efi, poate numai \u0219i printr-o aristocra\u021bie de serviciu sau prin puterea poporului. Exist\u0103 pilde contrarie \u00een istorie despre toate felurile de guvern\u0103m\u00e2nt (except\u00e2nd numai singur\u0103 aceea adev\u0103rat republican\u0103, care poate \u00eens\u0103 veni numai unul politician moral \u00een g\u00e2nd). \u0218i mai nesigur este un drept al gin\u021bilor<\/em> bazat pe statute dup\u0103 planuri ministeriale, care de fapt e numai o vorb\u0103 f\u0103r\u0103 fond, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t un asemenea drept al gin\u021bilor nu se poate baza dec\u00e2t pe tratate cari con\u021bin \u00eentr-acela\u0219i act prin care se \u00eencheie \u0219i rezerva secret\u0103 de a fi c\u0103lcate. \u00cen schimb rezolvarea problemului al douilea, anume al \u00een\u021belepciunei de stat<\/em>, se impune de la sine, e clar\u0103 pentru fiecare \u0219i sfid\u00e2nd orice artificii, duce direct la scop, dar cu amintirea \u00een\u021belepciunei de a nu-l atrage pe acest scop \u00een prip\u0103 \u0219i cu for\u021be, ci de a se apropia f\u0103r\u0103 contenire de el, dup\u0103 cum sunt condi\u021biunile mai favorabile.<\/p>\n\n\n\n

Aci se spune: \u201eC\u0103uta\u021bi s\u0103 realiza\u021bi \u00een primul r\u00e2nd imperiul ra\u021biunei pure practice \u0219i a drept\u0103\u021bii sale, c\u0103ci atunci scopul vostru (binefacerea p\u0103cii eterne) se va realiza de la sine\u201d. C\u0103ci aceasta este caracteristic moralei, \u0219i anume \u00een vederea [395] principiilor ei de drept public (deci \u0219i \u00een raport cu o politic\u0103 ce se poate recunoa\u0219te a priori<\/em>) c\u0103, cu c\u00e2t face mai pu\u021bin dependent\u0103 atitudinea de scopul dinainte pus, de avantagiul preconizat, fie avantagiul fizic sau moral, cu at\u00e2t mai mult ea armonizeaz\u0103 cu aceasta \u00een genere, ceea ce provine de acolo, pentru c\u0103 tocmai voin\u021ba dat\u0103 a priori<\/em> (\u00eentr-un popor sau \u00een raportul diferitelor popoare \u00eentre ele) este singura decizie ceea ce e drept \u00eentre oameni. Aceast\u0103 adunare a voin\u021bei tuturor \u00eens\u0103, dac\u0103 se procedeaz\u0103 numai \u00een exerci\u021biu consec\u00advent, poate fi \u0219i dup\u0103 mecanismul naturei totodat\u0103 cauza care s\u0103 provoace efectul pre\u00adco\u00adnizat \u0219i s\u0103 dea no\u021biunei de drept efectul. Astfel este d. ex. un principiu al politicei morale ca un popor s\u0103 se adune \u00eentr-un stat dup\u0103 singurele no\u021biuni de libertate \u0219i egali\u00adtate, \u0219i acest principiu nu e bazat numai pe inteligen\u021b\u0103, ci \u0219i pe datorie. Morali\u0219tii poli\u00adtici pot discuta cat de mult despre mecanismul natural al unei mul\u021bimi de oameni ce se organizeaz\u0103 \u00een societate, mecanism care infirm\u0103 acele principii \u0219i care va \u00eempiedeca realizarea inten\u021biunei sale; ba pot chiar cita exemple de Constitu\u021bii r\u0103u organizate din timpuri mai vechi \u0219i mai nou\u0103 (d. ex. democra\u021bii f\u0103r\u0103 sistem reprezentativ) pentru a sprijini afirma\u021biunile lor, d\u00e2n\u0219ii nu merit\u0103 ascultare, mai ales c\u0103 o asemenea teorie d\u0103u\u00adn\u0103\u00adtoare provoac\u0103 ea \u00eens\u0103\u0219i neajunsul care l-a prezis, o asemenea teorie dup\u0103 care omul e aruncat \u00eentr-o singur\u0103 clas\u0103 cu celelalte ma\u0219ine vii, cari nu au dec\u00e2t con\u0219tiin\u021ba c\u0103 nu sunt fiin\u021be libere, pentru a le face ca \u00een propria lor judecat\u0103 s\u0103 se cread\u0103 c\u0103 sunt cele mai mizerabile dintre toate viet\u0103\u021bile universului.<\/p>\n\n\n\n

Vorba care sun\u0103 cam a laud\u0103, care \u00eens\u0103 e adev\u0103rat\u0103 \u0219i a devenit proverbial\u0103: fiat justitia, pereat mundus<\/em>, adic\u0103 \u201edreptatea s\u0103 domneasc\u0103 chiar de ar trebui s\u0103 piar\u0103 din aceast\u0103 cauz\u0103 p\u0103c\u0103litorii lumei\u201d, este o vorb\u0103 brav\u0103, un principiu de drept care taie scurt toate drumurile str\u00e2mbe ar\u0103tate de viclenie sau violen\u021b\u0103. Numai acest proverb nu trebuie \u00een\u021beles r\u0103u, anume s\u0103 nu fie interpretat \u00een sensul c\u0103 trebuie s\u0103 uzezi de propriul t\u0103u drept cu cea mai mare severitate (ceea ce ar fi contrar datoriei etice), ci \u00een sensul c\u0103 de\u021bin\u0103torii puterei nu trebuie s\u0103 refuze [396] sau s\u0103 restr\u00e2ng\u0103 nim\u0103nui dreptatea pentru c\u0103 nu-l favo\u00adri\u00adzeaz\u0103 sau din mil\u0103 c\u0103tre altcineva. \u00cen acest scop se cere mai ales o constitu\u021bie intern\u0103 a statului, bazat\u0103 pe principii de drept pure, apoi \u00eens\u0103 \u0219i unirea sta\u00adtu\u00adlui cu alte state \u00eenveci\u00adnate sau chiar dep\u0103rtate \u00eentr-o alian\u021b\u0103 care s\u0103 \u00eempace \u00een mod legal ne\u00een\u021belegerile dintre ele (deci \u00een virtutea unor legi analoage unui stat general). \u2013 Aceas\u00adta nu \u00eensemneaz\u0103 altceva dec\u00e2t c\u0103 maximele politice nu trebuie s\u0103 purcead\u0103 de la bun\u0103\u00adstarea \u0219i fericirea fiec\u0103rui stat, care se pot a\u0219tepta din practicarea lor, deci nu de la scopul pe care fiecare din acestea \u0219i-l ia de obiect (de la voin\u021b\u0103) ca suprem (dar empiric) principiu al \u00een\u021belepciunei de stat, ci de la no\u021biunea pur\u0103 a datoriei de drept (de la trebuin\u021ba<\/em> al c\u0103reia principiu este dat a priori<\/em> prin ra\u021biunea pur\u0103), oricari ar fi urm\u0103rile. Lumea nu va pieri \u00een niciun caz, fiindc\u0103 vor fi mai pu\u021bini oameni r\u0103i. R\u0103ul moral are calitatea, nedesp\u0103r\u021bit\u0103 de natura sa, c\u0103 \u00een inten\u00ad\u021biu\u00adnile sale (mai ales \u00een raport cu al\u021bii de aceea\u0219i p\u0103rere) se distruge singur, se repugneaz\u0103 singur, f\u0103c\u00e2nd astfel loc principiului moral al binelui, de\u0219i prin progrese mici.<\/p>\n\n\n\n

***<\/p>\n\n\n\n

Obiectiv (\u00een teorie) nu exist\u0103 deci nici o ceart\u0103 \u00eentre moral\u0103 \u0219i politic\u0103. Subiectiv \u00eens\u0103 (in aplicarea egoist\u0103 a oamenilor, care \u00eens\u0103 nefiind bazat\u0103 pe maxime ra\u021bionale, nu trebuie s\u0103 devie practic\u0103) trebuie s\u0103 existe \u0219i va exista, pentru c\u0103 serve\u0219te ca piatr\u0103 de ascu\u021bire a virtu\u021bei, al c\u0103reia adev\u0103rat curaj (dup\u0103 principiul: tu ne cede malis, sed contra audentior ito<\/em>) \u00een cazul de fa\u021b\u0103 nu consist\u0103 at\u00e2t \u00een a se opune cu hot\u0103r\u00e2re neclintit\u0103 relelor \u0219i sacrificiilor cari trebuie primite cu aceast\u0103 ocazie, ci trebuie privit drept \u00een fa\u021b\u0103 \u0219i trebuie biruit\u0103 viclenia principiului r\u0103u din noi \u00een\u0219ine, acestui principiu mult mai primejdios, mincinos \u0219i tr\u0103d\u0103tor, care ra\u021bioneaz\u0103 \u0219i caut\u0103 s\u0103 scuze toate gre\u0219elile noastre prin sl\u0103biciunea naturei.<\/p>\n\n\n\n

De fapt moralistul politic poate spune: Regentul \u0219i poporul, sau popor \u0219i popor, nu se nedrept\u0103\u021besc reciproc, dac\u0103 se r\u0103zboiesc reciproc cu violen\u021ba sau cu viclenia, de\u0219i fac ne[297]drept \u00een genere refuz\u00e2nd orice stim\u0103 no\u021biunei de drept, care singur\u0103 ar putea fonda pentru vecie pacea. C\u0103ci deoarece unul calc\u0103 datoria sa fa\u021b\u0103 cu cel\u0103lalt, care e tot at\u00e2t de nedrept fa\u021b\u0103 cu d\u00e2nsul, apoi am\u00e2ndurora li se face dreptate dac\u0103 se zdrobesc reciproc, \u00eens\u0103 a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t din aceast\u0103 ras\u0103 tot mai r\u0103m\u00e2ne destul, pentru a nu \u00eenceta acest joc p\u00e2n\u0103 \u00een timpurile cele mai dep\u0103rtate, pentru ca o genera\u021biune viitoare s\u0103-\u0219i ia de la d\u00e2n\u0219ii o pild\u0103 prevenitoare. Providen\u021ba \u00een mersul lumei este astfel sc\u0103zut\u0103; c\u0103ci principiul moral \u00een om nu se stinge niciodat\u0103, iar\u0103 ra\u021biunea care, pragmatic, este apt\u0103 pentru executarea ideilor de drept dup\u0103 acest principiu, cre\u0219te mereu prin cultura mereu progres\u00e2nd\u0103, cu ea \u00eens\u0103 cre\u0219te \u0219i vina pentru acea gre\u0219al\u0103. Crea\u021biunea \u00eens\u0103\u0219i, anume c\u0103 un asemenea soi de oamenii strica\u021bi a trebuit \u00een genere s\u0103 fie pe p\u0103m\u00e2nt, se pare c\u0103 nu poate fi scuzat\u0103 prin niciun fel de theodicee (daca presupunem c\u0103 genul omenesc nu poate \u0219i nu va fi niciodat\u0103 mai bine situat); dac\u0103 acest punct de vedere \u00een judecare este pentru noi prea \u00eenalt pentru ca s\u0103 putem supune cu inten\u021biuni teoretice no\u021biunile noastre (de inteligen\u021b\u0103) puterei supreme, nep\u0103truns\u0103 pentru noi. \u2013 La asemenea reduceri despe\u00adrate suntem \u00eempin\u0219i \u00een mod inevita\u00adbil dac\u0103 nu admitem c\u0103 principiile de drept pure au calitatea obiectiv\u0103, adic\u0103 sunt reali\u00adzabile; dup\u0103 aceasta \u00eens\u0103 trebuie s\u0103 procedeze popo\u00adrul \u00een stat, \u0219i mai departe statele \u00eentre ele \u2013 orice ar avea de obiectat politica empiric\u0103. Politica adev\u0103rat\u0103 nu poate deci face niciun pas f\u0103r\u0103 a fi f\u0103cut omagiu moralei \u0219i deci politica este o art\u0103 grea, totu\u0219i unirea ei cu morala nu e deloc o art\u0103; c\u0103ci aceasta taie nodul, pe care politica nu-l poate desface c\u00e2nd se contrazice cu morala. \u2013 Dreptul omu\u00adlui trebuie \u021binut sf\u00e2nt, oric\u00e2te sacrificii ar cere aceasta de la puterea st\u0103p\u00e2nitoare. Aci nu se \u00eencap \u00eenjum\u0103t\u0103\u021biri, \u0219i nu se poate g\u0103si un ce mijlociu al unui drept pragmatic condi\u00ad\u021bionat (\u00eentre drept \u0219i util), ci orice politic\u0103 trebuie s\u0103-\u0219i plece genunchii \u00eenaintea moralei, poate \u00eens\u0103 spera c\u0103 de\u0219i \u00eencet totu\u0219i va ajunge la acea \u00een\u0103l\u021bime la care va str\u0103luci continuu.<\/p>\n\n\n\n

[Traducere de Mihail Canianu]<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n

[*]<\/a> Acestea sunt legi de permisiune ale ra\u021biunei, de a men\u021bine starea unui drept public nedrept at\u00e2ta timp, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la complecta revolu\u021bie totul se va fi copt de la sine sau va fi fost adus prin mijloace pacinice aproape de coacere; c\u0103ci e mai bine vreo constitu\u021bie de drept, de\u0219i numai \u00eentr-un infirm grad dreapt\u0103, de c\u00e2t nici una, care soart\u0103 (de anarhie) ar provoca o reform\u0103 pripit\u0103. \u00cen\u021belepciunea de stat va face deci \u00een acea stare \u00een care lucrurile se afl\u0103 ast\u0103zi o datorie din reforme potrivite idealului dreptului public de revolu\u021biuni, \u00eens\u0103 acolo unde natura \u00eens\u0103\u0219i le provoac\u0103, nu se va folosi pentru a \u00eenfrumuse\u021ba o ap\u0103sare \u0219i mai mare, ci se va folosi de ele ca de un strig\u0103t al naturei, pentru a aduce la \u00eendeplinire prin reforme fundamen\u00adtale o constitu\u021bie legal\u0103 bazat\u0103 pe principii liberale, ca singura ce poate fi durabil\u0103.<\/p>\n\n\n\n

[\u2020]<\/a> Dac\u0103 o anumit\u0103 r\u0103utate \u00eenr\u0103d\u0103cinat\u0103 \u00een natura omeneasc\u0103 e pus\u0103 la \u00eendoial\u0103 de oamenii<\/em> cari conlo\u00adcuiesc \u00eentr-un stat \u0219i dac\u0103 \u00een locul ei s-ar putea invoca cu oare\u0219icare aparen\u021b\u0103 lipsa unei culturi mai \u00eenaintate (brutalitatea) ca pricin\u0103 a fenomenelor modului lor de a g\u00e2ndi contrar legei, apoi \u00een rela\u021biunile externe reciproce dintre state, ea se impune \u00een mod clar \u0219i indiscutabil. \u00cen\u0103untrul fiec\u0103rui stat ea e voalat\u0103 de siluirea legilor civile, deoarece aplic\u0103rei cet\u0103\u021benilor de a se violenta reciproc i se opune o putere mai mare, anume aceea a guvernului, d\u00e2nd astfel \u00eentregului nu numai o aparen\u021b\u0103 de moralitate (causae non causae<\/em>), ci \u0219i prin faptul c\u0103 exploziei aplic\u0103rilor contrare legei \u00eei opune o piedec\u0103 mare, a\u0219a c\u0103 dezvoltarea aplic\u0103rei morale de a respecta legea se u\u0219ureaz\u0103 mult. C\u0103ci fiecine crede acum despre sine\u0219i c\u0103 va \u021bine sf\u00e2nt concep\u021biunea de drept \u0219i c\u0103 o va urma cu fidelitate, numai dac\u0103 ar putea s\u0103 se a\u0219tepte de la fiecare altul la acela\u0219i lucru. Fapt prin care se face apoi un mare pas spre moralitate (de\u0219i nu \u00eenc\u0103 un pas moral) de a fi fidel acestei no\u021biuni de pl\u0103cerea lui chiar, f\u0103r\u0103 a se avea \u00een vedere dac\u0103 \u0219i al\u021bii fac tot astfel. De oarece \u00eens\u0103 fiecare, dat\u0103 fiind buna p\u0103rere ce o are despre sine\u0219i, presupune totu\u0219i inten\u021biunea rea la ceilal\u021bi, apoi \u00ee\u0219i dau cu to\u021bii reciproc sentin\u021ba ce li se cuvine, anume c\u0103 to\u021bi \u00een ce prive\u0219te faptul<\/em>, prea pu\u021bin sunt utili (de unde provine aceasta, deoarece naturei omului, ca a unei fiin\u021be libere, nu i se poate atribui, nu mai discut\u0103m aci). Deoarece \u00eens\u0103 stima pentru no\u021biunea de drept, de care omul nu se poate lipsi, sanc\u021bioneaz\u0103 \u00een modul cel mai solemn teoria aptitudinei de a deveni conform ei, fiecare vede c\u0103 trebuie din partea-i s\u0103 procedeze conform cu ea, indiferent ceea ce fac al\u021bii.<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n

[Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u015fti<\/em>, vol. XX: Kant 300<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2024, pp. 128\u2013135]<\/p>\n\n\n\n

\n
<\/path><\/svg><\/span>
Descarc\u0103<\/div><\/a><\/div><\/div>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

DOI: 10.59277\/SIFR.202420.09 Disensiunea dintre moral\u0103 \u0219i politic\u0103 cu privire la pacea etern\u0103 Immanuel Kant Traducere: Mihail Canianu (1867\u20131933) Not\u0103 asupra edit\u0103rii: Am actualizat par\u021bial textul original pentru fluidizarea lecturii: am \u00eenlocuit \u201ee\u201d moale \u0219i \u201es\u201d \u00een conformitate cu normele ortografiei fonetice; am \u00eenlocuit apostroful cu cratima; am actua\u00adlizat punctu\u00ada\u021bia. Am p\u0103strat arhaismele \u0219i particularit\u0103\u021bile (inclusiv […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"parent":8549,"menu_order":9,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","template":"","meta":{"_uag_custom_page_level_css":"","site-sidebar-layout":"default","site-content-layout":"","ast-site-content-layout":"default","site-content-style":"default","site-sidebar-style":"default","ast-global-header-display":"","ast-banner-title-visibility":"","ast-main-header-display":"","ast-hfb-above-header-display":"","ast-hfb-below-header-display":"","ast-hfb-mobile-header-display":"","site-post-title":"disabled","ast-breadcrumbs-content":"","ast-featured-img":"","footer-sml-layout":"","theme-transparent-header-meta":"","adv-header-id-meta":"","stick-header-meta":"","header-above-stick-meta":"","header-main-stick-meta":"","header-below-stick-meta":"","astra-migrate-meta-layouts":"set","ast-page-background-enabled":"default","ast-page-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-4)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"ast-content-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"footnotes":""},"categories":[195,492],"tags":[34,502],"class_list":["post-8656","page","type-page","status-publish","hentry","category-articole","category-sifr20","tag-kant","tag-mihail-canianu"],"featured_image_src":null,"uagb_featured_image_src":{"full":false,"thumbnail":false,"medium":false,"medium_large":false,"large":false,"1536x1536":false,"2048x2048":false},"uagb_author_info":{"display_name":"SIFR","author_link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/author\/mm\/"},"uagb_comment_info":0,"uagb_excerpt":"DOI: 10.59277\/SIFR.202420.09 Disensiunea dintre moral\u0103 \u0219i politic\u0103 cu privire la pacea etern\u0103 Immanuel Kant Traducere: Mihail Canianu (1867\u20131933) Not\u0103 asupra edit\u0103rii: Am actualizat par\u021bial textul original pentru fluidizarea lecturii: am \u00eenlocuit \u201ee\u201d moale \u0219i \u201es\u201d \u00een conformitate cu normele ortografiei fonetice; am \u00eenlocuit apostroful cu cratima; am actua\u00adlizat punctu\u00ada\u021bia. Am p\u0103strat arhaismele \u0219i particularit\u0103\u021bile (inclusiv…","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8656","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8656"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8656\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8662,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8656\/revisions\/8662"}],"up":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8549"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8656"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8656"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8656"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}