{"id":8678,"date":"2024-12-18T23:27:18","date_gmt":"2024-12-18T21:27:18","guid":{"rendered":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/?page_id=8678"},"modified":"2024-12-19T00:40:50","modified_gmt":"2024-12-18T22:40:50","slug":"1-miron-constantinescu","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/volumul-20-2024\/mircea-eliade-si-prizonierii-politicii-inceputurile-cazului-felix-culpa-i-liviu-bordas\/1-miron-constantinescu\/","title":{"rendered":"1. Miron Constantinescu"},"content":{"rendered":"\n

[Liviu Borda\u0219, Mircea Eliade \u0219i prizonierii politicii: \u00cenceputurile cazului felix culpa<\/em> (I), sec\u021biunea 1: Miron Constantinescu]<\/p>\n\n\n\n

<\/i><\/a> C\u0103tre pagina principal\u0103 a articolului<\/p>\n\n\n\n

\n
<\/path><\/svg><\/span>
Descarc\u0103 text integral<\/div><\/a><\/div><\/div>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
1. Miron Constantinescu<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

1.1. PROFIL DE INTELECTUAL COMUNIST<\/p>\n\n\n\n

Miron Constantinescu (1917\u20131974)[1]<\/sup><\/a> a studiat la Facultatea de Litere \u0219i Filosofie a Universit\u0103\u021bii din Bucure\u0219ti din 1934 p\u00e2n\u0103 \u00een 1938. Conform propriilor sale m\u0103rturi\u00adsiri, \u00eenc\u0103 din timpul anilor de liceu, la Arad, fusese impresionat de \u201emi\u0219carea muncito\u00adreasc\u0103\u201d \u0219i, \u00eempreun\u0103 cu un grup de colegi, se orientase \u00eenspre \u201esolu\u021bia socialist\u0103\u201d, \u00een contextul \u00een care \u201elupta dintre st\u00e2nga \u0219i dreapta se accentua \u00een ora\u0219\u201d.[2]<\/sup><\/a> Din relat\u0103ri ale colegilor de facultate, \u0219tim c\u0103 mergea \u0219i pe la cursurile lui Eliade, \u201emai mult din curio\u00adzitate \u0219i pasiune dec\u00e2t din interes profesional\u201d.[3]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Conform acelora\u0219i m\u0103rturisiri, toat\u0103 iarna 1934\u20131935 a petrecut-o citind, \u00eentr-o bibliotec\u0103 de studii economice din Pia\u021ba Universit\u0103\u021bii, operele lui Lenin \u00een traducere francez\u0103. A g\u0103sit \u00een ele \u201echeia epocii\u201d \u0219i o \u201ecertitudine de care tineretul are \u00eentotdeauna nevoie pentru a putea tr\u0103i \u0219i lupta\u201d.[4]<\/sup><\/a> Drept care, \u00een noiembrie 1935 a intrat \u00een UTC, iar, dup\u0103 dizolvarea acestuia, \u00een prim\u0103vara anului urm\u0103tor, \u00een ilegalul PCdR. Miron sus\u021bine c\u0103, \u00een perioada liceului, \u201eac\u021biunile\u201d sale (\u0219i ale grupului s\u0103u de prieteni) aveau \u0219i un caracter \u201eantimistic\u201d, \u00eendreptat \u00eempotriva Bisericii, iar el devenise unul dintre elevii \u201eantireligio\u0219i\u201d.[5]<\/sup><\/a> Un episod ulterior, legat de alt\u0103 clavis<\/em>, pune \u00eens\u0103 acest lucru sub sem\u00adnul cosmeticii autobiografice.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen una dintre primele sale autobiografii de partid, m\u0103rturisea c\u0103 \u00een vara anului 1935 s-a retras timp de c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni la m\u0103n\u0103stirea Cheia pentru a medita asupra c\u0103ii politice pe care urma s-o apuce, \u00eentorc\u00e2ndu-se de acolo comunist.[6]<\/sup><\/a> Tovar\u0103\u0219ii s\u0103i relateaz\u0103 \u0219i ceea ce nu scrisese \u00een autobiografie, dar le povestise lor: c\u0103 se retr\u0103sese pentru a alege \u00eentre legionarism \u0219i comunism.[7]<\/sup><\/a> Dac\u0103 ad\u0103ug\u0103m la aceasta \u0219i informa\u021biile culese de autorit\u0103\u021bile sovietice \u00een februarie 1945, dup\u0103 care Constantinescu ar fi fost legionar \u00eenainte de a deveni comunist[8]<\/sup><\/a>, se contureaz\u0103 ceea ce cunoa\u0219tem din biografiile mai mul\u00adtor tineri de atunci: c\u0103, \u00eenainte de a se hot\u0103r\u00ee pentru comunism, Miron simpati\u00adzase pu\u021bin cu legionarii.[9]<\/sup><\/a> Se \u00eent\u00e2mplase, foarte probabil, chiar \u00een 1934, primul an uni\u00adversitar. Dar, dup\u0103 cum se poate \u00een\u021belege, simpatiile socialiste din perioada liceului au c\u00e2nt\u0103rit mai mult dec\u00e2t recenta \u00eent\u00e2lnire cu studen\u021bimea legionar\u0103, care totu\u0219i reu\u0219ise s\u0103-l farmece.[10]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Nu \u0219tim deocamdat\u0103 mai multe despre atitudinea lui fa\u021b\u0103 de Eliade \u00een acea vre\u00adme. La decenii dup\u0103 r\u0103zboi declara \u00eemp\u0103timit: \u201eEra rivalul ideologic al genera\u021biei noas\u00adtre antifasciste\u201d.[11]<\/sup><\/a> E foarte probabil ca arhivele \u0219i m\u0103rturiile altor contemporani s\u0103 adu\u00adc\u0103 date noi. \u00cens\u0103 ele vor trebui s\u0103 fie bine filtrate critic. Nu doar \u201ememoria\u201d retrospecti\u00adv\u0103, ci \u0219i zvonuri sau \u201einforma\u021bii\u201d din epoc\u0103 sunt adesea simple fabrica\u021bii.<\/p>\n\n\n\n

De exemplu, informa\u021bia c\u0103, \u00een anul 1938, Eliade i-ar fi c\u00e2rpit lui Miron dou\u0103 pe\u00adrechi de palme.[12]<\/sup><\/a> Anul 1938 e, \u00eentr-adev\u0103r, momentul de v\u00e2rf al simpatiei lui pentru mi\u0219carea legionar\u0103. Dar din aprilie p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul lui noiembrie a fost \u00eent\u00e2i ascuns, apoi internat \u00een lag\u0103r. Cu siguran\u021b\u0103 nu l-ar fi p\u0103lmuit pe Miron dup\u0103 eliberare. R\u0103m\u00e2n primele luni ale anului, c\u00e2nd Eliade re\u00eencepuse seminariile la Universitate (vorbind, conform unor izvoare diferite, fie despre elementele metafizice din folclor, fie despre istoria buddhis\u00admului) \u0219i lucra intens la preg\u0103tirea primului num\u0103r al revistei Zalmoxis<\/em>. Marea diferen\u021b\u0103 de statur\u0103 \u0219i constitu\u021bie fizic\u0103 dintre cei doi, \u00een dezavantajul lui Eliade, precum \u0219i lipsa oric\u0103ror alte informa\u021bii despre eventuale ie\u0219iri violente ale sale sau pro\u00advoc\u0103ri la duel \u2013 spre deosebire de violen\u021bele lui Miron Constantinescu, r\u0103mase \u00een me\u00admoria contem\u00adpo\u00adra\u00adnilor \u2013 las\u0103 aceast\u0103 \u201einforma\u021bie\u201d pe seama creativit\u0103\u021bii folclorice. Dac\u0103 ar fi existat \u00een ea fie \u0219i un infim miez de adev\u0103r, precum, de pild\u0103, o agresare verbal\u0103 sau atitudinal\u0103, acesta ar fi fost exploatat propagandistic contra lui Eliade \u0219i \u00een favoarea tovar\u0103\u0219ului Miron, dup\u0103 cum e cazul sc\u0103rm\u0103n\u0103rii despre care se spune c\u0103 un prieten al celui din urm\u0103, Gogu R\u0103dulescu (1914\u20131991), a \u00eencasat-o de la c\u00e2\u021biva membri ai mi\u0219c\u0103rii legionare.<\/p>\n\n\n\n

Ce putem \u0219ti acum cu siguran\u021b\u0103 este c\u0103, \u00eencep\u00e2nd din 1935, Miron Constanti\u00adnescu se afla \u00een compania celor care erau \u00eempotriva lui Eliade: revistele st\u00e2n\u00adgiste Cuv\u00e2ntul liber<\/em>, Era nou\u0103<\/em>, Dacia nou\u0103<\/em>, la care colabora, \u0219i activi\u0219tii comuni\u0219ti, precum Ilie (Ilya) Konstantinovski (1913\u20131995), cu care era coleg \u00een conducerea Fron\u00adtului Studen\u021besc Democrat. Unul dintre prietenii s\u0103i apropia\u021bi de atunci, Gic\u0103 (Lucien) Goldmann (1913\u20131970)[13]<\/sup><\/a>, se va str\u0103dui, \u00een Parisul postbelic, s\u0103 blocheze orice intrare a lui Mircea Eliade \u2013 dar \u0219i a lui Emil Cioran (1911\u20131995) \u2013 \u00een \u201esistem\u201d. Nu se cunoa\u0219te \u00eens\u0103 niciun r\u00e2nd despre Eliade semnat de Miron.<\/p>\n\n\n\n

Angajamentul s\u0103u \u201erevolu\u021bionar\u201d a fost recunoscut ca fiind unul total. De la Lenin a ajuns la Stalin[14]<\/sup><\/a>, pe care-l vedea ca pe un continuator firesc \u0219i \u201egenial\u201d al lui Marx \u0219i Lenin. Ba chiar ca \u201eprietenul \u0219i ocrotitorul poporului rom\u00e2n\u201d.[15]<\/sup><\/a> Stalin era pen\u00adtru el nici mai mult, nici mai pu\u021bin dec\u00e2t \u201emarele reprezentant al marxismului creator\u201d, care a ridicat materialismul dialectic pe o treapt\u0103 superioar\u0103. Iar cei pe care acesta i-a eliminat, nimic altceva dec\u00e2t \u201efalsificatori ai marxism-leninismului\u201d.[16]<\/sup><\/a> L-a celebrat f\u0103r\u0103 rest, mai ales \u00een \u201evictoriile\u201d asupra \u201edu\u0219manilor\u201d s\u0103i, aplaud\u00e2nd lichid\u0103rile ce au urmat marilor procese din anii 1936\u20131937. A promovat \u201edictatura proletariatului\u201d \u0219i a\u0219a-zisa \u201elupt\u0103 de clas\u0103\u201d (\u00eempotriva \u201eclaselor vr\u0103jma\u0219e poporului\u201d), a sus\u021binut \u0219i justificat \u201ere\u00advolu\u021bia cultural\u0103\u201d, ca parte component\u0103 a \u201erevolu\u021biei socialiste\u201d, \u201erealismul socialist\u201d, \u201eprincipiul partinit\u0103\u021bii\u201d \u00een literatur\u0103 \u0219i art\u0103, lipsa de \u201ecompromisuri\u201d \u00een domeniul ideo\u00adlogic, necesitatea activit\u0103\u021bii Securit\u0103\u021bii de \u201eap\u0103rare \u0219i represiune \u00eempotriva claselor du\u0219mane\u201d \u2013 \u0219i lista poate continua indefinit.[17]<\/sup><\/a> Totul era v\u0103zut prin prisma lui Lenin \u0219i Stalin, precum \u0219i a literaturii sovietice tributare lor.[18]<\/sup><\/a> Istoria filosofiei, de pild\u0103, nu era dec\u00e2t istoria luptei dintre materialism \u0219i idealism.[19]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Alinierea la extrema st\u00e2ng\u0103 a devenit cauza cunoscutei lui \u201eadversit\u0103\u021bii ne\u00eemp\u0103\u00adcate\u201d fa\u021b\u0103 de al\u021bi intelectuali interbelici, precum Mircea Eliade sau Traian Herseni (ca\u00adre-i fusese dasc\u0103l).[20]<\/sup><\/a> Dup\u0103 spusele lui Herseni, Miron ar fi fost responsabil de scoaterea lui din Universitate \u0219i nici m\u0103car Gheorghe Gheorghiu-Dej nu a putut trece peste el pentru a-l reinstala.[21]<\/sup><\/a> Ca profesor de sociologie, \u00een anii 1965\u20131974, se \u00eentuneca atunci c\u00e2nd vreun student spunea c\u0103-l citise pe Herseni. S-a \u00eempotrivit, chiar cu brutalitate \u0219i violen\u021b\u0103, readucerii lui la catedr\u0103 \u0219i l-a redus permanent la trecutul s\u0103u politic interbe\u00adlic.[22]<\/sup><\/a> Doar excesul de adversitate se explic\u0103 ideologic, tovar\u0103\u0219ul Miron nutrind nenu\u00adm\u0103rate adversit\u0103\u021bi din motive pur personale. M\u0103rturiile celor care i-au fost \u00een preajm\u0103 coincid \u00een trasarea unui portret uman de o negativitate la fel de extrem\u0103. Pe unele le-am putut auzi direct, de la cei care mai sunt \u00een via\u021b\u0103, dar m\u0103 voi limita la c\u00e2teva dintre cele publicate.<\/p>\n\n\n\n

Miron Constantinescu era unul dintre acei oameni pentru care sensul vie\u021bii e dat de putere. George V. Bumbe\u0219ti, fost coleg de facultate, \u00eel vedea ca pe un \u201e\u00eenfumurat\u201d cu sufletul mort, care f\u0103cea pe \u0219eful.[23]<\/sup><\/a> Un alt coleg, Ion Halmaghi, \u0219i-l amintea ca pe \u201eun om dominat de toate furiile diabolice ale r\u0103ului \u0219i negativismului\u201d, care \u201enu a avut \u00een sufletul lui nici m\u0103car un bob din lumina dragostei\u201d. Dup\u0103 preluarea puterii de c\u0103tre comuni\u0219ti, a manifestat \u201eacelea\u0219i tr\u0103s\u0103turi caracteristice ale personalit\u0103\u021bii sale, pe care i le-am cunoscut \u00een tinere\u021bea noastr\u0103 studen\u021beasc\u0103: rigurozitate dogmatic\u0103, intoleran\u021b\u0103, merg\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la formele bolnave ale tiraniei\u201d, compens\u00e2ndu-se cu \u201er\u0103zbun\u0103ri crude, nemiloase \u0219i ilogice\u201d.[24]<\/sup><\/a> Gheorghe Retegan, care l-a cunoscut \u00een timpul campaniilor monografice din anii \u201930, \u0219i-l amintea ca pe un \u201eom violent\u201d, cu un \u201ecaracter sangui\u00adnic\u201d, \u201e\u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nat\u201d \u0219i \u201eextraordinar de m\u00e2ndru\u201d.[25]<\/sup><\/a> Tovar\u0103\u0219ul s\u0103u politic, Nicolae Popescu-Doreanu \u00ee\u0219i amintea c\u0103, deja \u00een 1945, era \u201ede un dogmatism paralizant\u201d, iar \u201epartea nepl\u0103cut\u0103 a caracterului\u201d \u00eencepea s\u0103 i se accentueze: \u201elipsa de generozitate a unui suflet m\u0103runt\u201d \u0219i \u201epl\u0103cerea sadic\u0103 de a face r\u0103u, de a distruge\u201d. Nu avea dec\u00e2t un Dumnezeu: puterea.[26]<\/sup><\/a> Pentru Bellu Zilber era un \u201epu\u021boi\u201d \u0219i o \u201ecanalie c\u0103\u021b\u0103rat\u0103 \u00een partid pe umerii Anei Pauker\u201d.[27]<\/sup><\/a> Petre Pandrea \u00eel consider\u0103 un \u201ehuligan de st\u00e2nga\u201d \u0219i un \u201esa\u00addic\u201d, num\u0103r\u00e2ndu-l printre \u201eantropofagii \u0219i genocidalii\u201d din epoca 1948\u20131952.[28]<\/sup><\/a> Un fost secretar al lui Dej, Paul Sfetcu, scrie c\u0103 \u201eera orgolios, perfid, tipicar, brutal cu subalter\u00adnii \u0219i cu cei cu care venea \u00een contact, precum \u0219i vindicativ\u201d, \u201eros permanent de ambi\u021bia boln\u0103vicioas\u0103 de a deveni prin orice mijloace omul politic num\u0103rul unu \u00een Rom\u00e2nia\u201d. De asemenea, \u201ese considera atoate\u0219tiutor, av\u00e2nd deseori comport\u0103ri stranii care puteau duce la concluzia c\u0103 ceva era dereglat \u00een organismul s\u0103u\u201d.[29]<\/sup><\/a> Paul Cornea m\u0103rturisea c\u0103 era \u201eun om mai mult temut dec\u00e2t iubit, un caracter autoritar, vanitos, irascibil\u201d, cu \u201eaplomb de magistru care pune concluzii irefutabile\u201d.[30]<\/sup><\/a> Petru Dumitriu, care i-a fost tovar\u0103\u0219 apropiat \u00een perioada c\u0103derii, dup\u0103 1957, \u0219tia c\u0103 fusese \u201eun tip cumplit, un crunt\u201d.[31]<\/sup><\/a> Florin Constantiniu, coleg la Institutul de Istorie, \u00eel caracteriza ca un \u201ecerber ideologic, cu experien\u021ba anilor stalini\u0219ti\u201d, \u201ebolnav de orgoliu\u201d \u0219i grandomanie, \u201eambi\u021bi\u00ados maladiv, setos de putere\u201d, \u201eal c\u0103rui devorator carierism \u00eel st\u0103p\u00e2nea ca un demon al s\u00e2ngelui \u0219i al r\u0103zbun\u0103rii pentru frustr\u0103ri reale sau imaginare\u201d. Iar \u201epentru a-\u0219i atinge scopurile, omul era gata s\u0103 treac\u0103 literalmente peste cadavre\u201d.[32]<\/sup><\/a> Un alt coleg de la insti\u00adtut, Apostol Stan, l-a cunoscut ca pe un veleitar cu care coabitarea era imposibil\u0103 \u0219i care-\u0219i exploata colaboratorii f\u0103r\u0103 mil\u0103, p\u00e2n\u0103 la stoarcere.[33]<\/sup><\/a> C\u0103t\u0103lin Zamfir \u00eei caracteri\u00adzeaz\u0103 \u201estilul\u201d din perioada reabilit\u0103rii ca \u201edictatur\u0103 \u00een \u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i spiritul de ranchiun\u0103\u201d, iar comportamentul, ca pe cel al unui \u201e\u0219ef politic\u201d.[34]<\/sup><\/a> Alexandru B\u00e2rl\u0103deanu afirma c\u0103 nu poate spune lucruri bune despre el tocmai pentru c\u0103-l cunoscuse foarte bine \u0219i con\u00adfirm\u0103 c\u0103 era mereu pornit s\u0103 fac\u0103 \u201eporc\u0103rii\u201d celorlal\u021bi.[35]<\/sup><\/a> Psihiatrii care au tratat-o pe fiica lui de boala de care suferea (schizofrenie), vorbesc at\u00e2t de cauze genetice, c\u00e2t \u0219i de mediul familial, consider\u00e2ndu-l pe tat\u0103 \u201eparanoic\u201d.[36]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Acelea\u0219i lucruri \u0219i chiar unele mai aspre despre personalitatea lui au spus tovar\u0103\u00ad\u0219ii s\u0103i politici \u00een \u0219edin\u021bele de partid menite s\u0103-l pun\u0103 \u00een discu\u021bie. Gheorghe Apostol pomenea, pe ocolite, despre \u201eo doz\u0103 mare de \u00eeng\u00e2mfare\u201d \u0219i de faptul c\u0103 \u201emetodele lui de lucru nu au \u00eenc\u00e2ntat pe nimeni dintre subalternii s\u0103i\u201d.[37]<\/sup><\/a> Chivu Stoica afirma c\u0103 \u201eMiron este un om vanitos, orgolios \u0219i egoist\u201d.[38]<\/sup><\/a> Mult mai direct, Constantin P\u00e2rvu\u00adlescu \u00eel considera \u201e\u00eencrezut\u201d, ranchiunos, r\u0103zbun\u0103tor, cu \u201eatitudine dictatorial\u0103 fa\u021b\u0103 de subalterni\u201d, dar practic\u00e2nd metoda \u201eling\u0103ilor care se ploconesc fa\u021b\u0103 de grade\u201d: love\u0219te jos \u0219i lingu\u0219e\u0219te sus.[39]<\/sup><\/a> Tovar\u0103\u0219ul Miron accept\u0103 toate criticile, inclusiv pe aceea privi\u00adtoare la \u201emetodele brutale cu oamenii\u201d pe care le folosea, dar nu \u0219i pe cea de ego\u00adism.[40]<\/sup><\/a> Din tot ceea ce spun tovar\u0103\u0219ii s\u0103i din partid, un lucru e important de re\u021binut aici: \u00een timp ce-i lovea pe cei vulnerabili, se str\u0103duia mereu s\u0103 le fac\u0103 pe plac \u0219efilor mai dogmatici ca el.<\/p>\n\n\n\n

Via\u021ba lui, sf\u00e2r\u0219it\u0103 timpuriu, a cunoscut o traiectorie cu c\u0103deri, reveniri \u0219i drame. Stalinist \u201ezelos\u201d \u0219i \u201eimpenitent\u201d[41]<\/sup><\/a> p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, foarte apropiat de sovietici[42]<\/sup><\/a>, a fost \u201eom de cas\u0103\u201d al Anei Pauker \u0219i un ortac al lui Mihail Roller \u0219i Leonte R\u0103utu, veghind la p\u0103strarea \u201epurit\u0103\u021bii ideologice\u201d[43]<\/sup><\/a>, a luat parte la \u2013 \u0219i a girat \u2013 abuzurile \u0219i crimele perioadei staliniste, a \u00eenceput s\u0103 alunece \u00eencet \u00een partid dup\u0103 \u00eenl\u0103turarea \u201eAnei noastre\u201d, a fost marginalizat de Dej, progresiv, \u00eentre 1957 \u0219i 1961, iar apoi, reabilitat de Ceau\u0219escu \u00een 1965 \u0219i, \u00een mod formal, la Plenara C. C. din 22\u201328 aprilie 1968. Dar \u00een acest din urm\u0103 an a suferit un traumatic eveniment familial: so\u021bia lui, Sulamita Bloch-Constantinescu (1916\u20131968) a fost ucis\u0103 \u00een mod s\u0103lbatic de c\u0103tre fiica lor adoptiv\u0103.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

1.2. CAZUL LUCIAN BLAGA<\/p>\n\n\n\n

Proasp\u0103tul reabilitat nu a putut digera \u201ereabilitarea\u201d de c\u0103tre noul regim a unor intelectuali ne-comuni\u0219ti, ca urmare a direc\u021biei lansate de Nicolae Ceau\u0219escu la cel de\u2011al IX-lea congres al partidului, cu consecin\u021be \u2013 unele neprev\u0103zute \u0219i chiar nedorite \u2013 \u00een rea\u0219ezarea sc\u0103rii valorilor. Istoricii din viitor vor avea poate curiozitatea s\u0103 compile\u00adze, din toate izvoarele disponibile, lista complet\u0103 a interdic\u021biilor, blocajelor \u0219i opreli\u0219ti\u00adlor artizanate de Miron Constantinescu. Printre ele, \u00een anii 1968\u20131970, se num\u0103r\u0103 opo\u00adzi\u021bia (al\u0103turi de Leonte R\u0103utu) de a se publica edi\u021bia a doua, rev\u0103zut\u0103 \u0219i ad\u0103ugit\u0103, a Istoriei literaturii rom\u00e2ne<\/em> a lui G. C\u0103linescu.[44]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Dup\u0103 propulsarea sa, \u00een februarie 1970, \u00een func\u021bia de pre\u0219edinte al nou createi Academii de \u0218tiin\u021be Sociale \u0219i Politice \u2013 ceea ce-i conferea pozi\u021bia unui Jdanov al Rom\u00e2niei lui Ceau\u0219escu[45]<\/sup><\/a>, s-a ridicat \u00eempotriva lui Blaga \u0219i a lui Eliade. Se \u00eent\u00e2mpla \u00een culmea liberaliz\u0103rii, cu un an \u00eenaintea \u201etezelor din iulie\u201d. \u0218i \u2013 trebuie amintit pentru curiozitatea faptului \u2013 \u00een mijlocul inunda\u021biilor \u0219i, respectiv, imediat dup\u0103 ele. Nu era prima dat\u0103 c\u00e2nd se punea de-a curmezi\u0219ul curentului de emancipare de sub dogmatis\u00admul politico-ideologic pr\u0103v\u0103lit asupra Rom\u00e2niei \u00een urma ocupa\u021biei sovietice. \u00cen anii primului dezghe\u021b ideologic, 1955\u20131957, a \u00eencercat, \u00eempreun\u0103 cu R\u0103utu, s\u0103 impun\u0103 pa\u0219i \u00eenapoi eforturilor de eliberare a disciplinelor umaniste, \u00een special a celor istorice, de sub controlul lui Roller.[46]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Pu\u021bin mai devreme, \u00een martie 1970, publicase \u00een revista Secolul 20<\/em> un text auto\u00adbiografic intitulat \u201eDrumul unei genera\u021bii\u201d. Era dedicat destinului \u201egenera\u021biei noastre, n\u0103scut\u0103 \u00een anii primului r\u0103zboi mondial, ai Marii Revolu\u021bii, \u00een 1917 sau \u00een 1918\u201d.[47]<\/sup><\/a> O genera\u021bie care exista ca atare doar demografic. Nici istoria, nici cultura nu au \u00eenregistrat vreun fenomen \u201egenera\u021bional\u201d care s\u0103-i aib\u0103 pe ace\u0219ti oameni drept protagoni\u0219ti. Dac\u0103 s-a \u00eent\u00e2mplat s\u0103 fie mai mul\u021bi dintre ei pe o baricad\u0103 a istoriei, \u00een vreun regim politic sau \u00een paginile unei reviste, nu era \u00een virtutea unei agreg\u0103ri inten\u021bionale \u0219i con\u0219tiente ca \u201egenera\u021bie\u201d. Prin urmare, e greu s\u0103 nu vedem \u00een articol o replic\u0103 \u0219i o contrapondere la binecunoscuta genera\u021bie a lui Mircea Eliade, despre care acesta scrisese at\u00e2t \u00een perioada interbelic\u0103, c\u00e2t \u0219i, mai recent, \u00een volumul Amintiri <\/em>(1966).<\/p>\n\n\n\n

Articolul nu face nicio aluzie la Eliade. \u00cen schimb, \u00eel pomene\u0219te pe Blaga printre poe\u021bii ale c\u0103ror c\u0103r\u021bi formaser\u0103 atunci \u201epietrele pentru templul nostru \u00eenchinat poezi\u00adei\u201d.[48]<\/sup><\/a> Nimic despre el ca eseist \u0219i filosof, dimensiuni ale crea\u021biei sale care \u00eencepuser\u0103 a fi recuperate din anul 1968. Pe lista lui Constantinescu, Blaga exista doar ca poet. \u0218tim, din m\u0103rturiile contemporanilor, c\u0103 avea \u201eobiec\u021bii\u201d fa\u021b\u0103 de filosofia lui \u0219i chiar se \u00eentreba dac\u0103 acestea nu atingeau cumva \u0219i poezia.[49]<\/sup><\/a> La Congresul P.M.R. din decembrie 1955 \u00eel acuzase \u2013 \u00eentr-o bun\u0103 companie \u2013 de \u201econcep\u021bii idealiste reac\u021bionare\u201d (apar\u021bin\u00e2nd \u201eideologiei burgheze\u201d, ideologie du\u0219man\u0103 celei marxist-leniniste) \u0219i s-a opus revenirii lui \u00een Academie.[50]<\/sup><\/a> Gheorghe Vl\u0103descu-R\u0103coasa \u0219i Traian S\u0103vulescu, afla\u021bi \u00een sal\u0103, erau de p\u0103rere c\u0103 atacul se datora servilismului s\u0103u politic, dorin\u021bei de a fi pe placul lui Chi\u0219inevschi, R\u0103utu, Roller \u0219i al celorlal\u021bi \u201eapostoli\u201d ai stalinismului.[51]<\/sup><\/a> Teoriilor filoso\u00adfice din trilogiile blagiene le repro\u0219a caracterul \u201eidealist \u0219i agnostic\u201d sau \u201eira\u021biona\u00adlist \u0219i mistic\u201d, care le-ar fi f\u0103cut s\u0103 fie utilizate de unii ideologi ai mi\u0219c\u0103rilor de dreap\u00adta.[52]<\/sup><\/a> Se spune chiar c\u0103 s-ar fi opus propunerii de a i se acorda premiul Nobel, f\u0103cut\u0103 \u00een 1956 de c\u0103tre Basil Munteanu \u0219i Rosa del Conte (la ini\u021biativa lui Mircea Eliade).[53]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Atacurile din 1970 \u00eei sunt expediate lui Eliade, la Chicago, de c\u0103tre binevoitori din \u021bar\u0103. La 22 iunie \u00ee\u0219i noteaz\u0103 \u00een jurnal urm\u0103toarele: \u201eCineva \u00eemi trimite prin avion Contemporanul<\/em> cu cele trei mari pagini: discu\u021bia filosofiei lui Blaga la Academie; pre\u00adzideaz\u0103 Miron Constantinescu \u0219i vorbesc filosofi, sociologi, critici literari. Lectura m\u0103 deprim\u0103. Ne re\u00eentoarcem la situa\u021bia dinainte de 1966\u201367. Ne reapropiem de stalinism. Poate de aceea anonimul corespondent mi-a trimis acest num\u0103r din Contemporanul<\/em>: ca s\u0103 \u00een\u021beleg de ce n-a ap\u0103rut \u0219i nici nu va mai apare La \u021aig\u0103nci<\/em>\u201d.[54]<\/sup><\/a> Monic\u0103i Lovinescu (1923\u20132008) \u00eei scrie: \u201eCineva mi-a trimis Contemporanul<\/em> cu discu\u021bia lui Blaga, \u00abla Academie\u00bb. Am \u00een\u021beles. Nu mai e nimic de f\u0103cut\u201d.[55]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

La 29 mai, Sec\u021bia de Filosofie \u0219i Logic\u0103 a Academiei de \u0218tiin\u021be Sociale \u0219i Politice ini\u021biase un program de \u201edezbateri\u201d \u00een perspectiva \u201evalorific\u0103rii critice a mo\u0219tenirii noastre culturale \u00een spiritul concep\u021biei marxist-leniniste\u201d. Din con\u021binutul discu\u021biilor se vede c\u0103 exista o preocupare \u2013 altfel spus, o directiv\u0103 \u2013 de a contracara un a\u0219a-zis \u201eneo\u00addog\u00adma\u00adtism\u201d, sau \u201edogmatism contrar\u201d, n\u0103scut uneori ca reac\u021bie la vechiul dogmatism \u0219i care ar fi fost vinovat de \u201eelogiu exagerat\u201d, ba chiar de \u201edelir apologetic\u201d, de prelua\u00adrea \u201eextaziat\u0103 necritic\u0103\u201d, \u201eexclusiv sub o imagine pur\u0103\u201d a victimelor vechiului dogma\u00adtism.<\/p>\n\n\n\n

A fost aleas\u0103 mai \u00eent\u00e2i tema \u201eFilosofia lui Lucian Blaga\u201d pentru c\u0103 ea oferea pri\u00adlejul unei \u201ereflexii teoretice, de principiu\u201d asupra \u201emo\u0219tenirii culturale\u201d \u0219i asupra moda\u00adlit\u0103\u021bilor \u0219i criteriilor dup\u0103 care func\u021bioneaz\u0103 valorificarea acesteia.[56]<\/sup><\/a> Ceea ce se ascun\u00addea sub aceste formule voit neutre era chestiunea compatibilit\u0103\u021bii cu marxism-leninis\u00admul a unor reprezentan\u021bi ai tradi\u021biei filosofice rom\u00e2ne\u0219ti. Blaga putea fi socotit ilustrativ pentru ea \u00een virtutea construirii unui veritabil sistem, dar \u00een aceea\u0219i box\u0103 se afla o lung\u0103 list\u0103 de nume. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, \u201etr\u0103irismul\u201d, al c\u0103rui exponent Eliade conti\u00adnua s\u0103 fie considerat, era mai greu \u0219i mai periculos de supus unei discu\u021bii publice.<\/p>\n\n\n\n

Sub pretextul valorific\u0103rii critice a \u201emo\u0219tenirii\u201d culturale \u0219i chiar a unei pretinse celebr\u0103ri, era respins\u0103, \u00een mod ideologic, g\u00e2ndirea lui Blaga. De\u0219i mai mul\u021bi vorbitori atrag aten\u021bia c\u0103 nu se pot disocia poetul \u0219i filosoful, atitudinea dominant\u0103 este: poetul da, filosoful ba. \u00centr-o manier\u0103 marcat\u0103 de grija delimit\u0103rii de dogmatismul \u0219i violen\u021ba ideologic\u0103 ale primelor decenii de comunism, relev\u00e2nd \u0219i \u201ep\u0103r\u021bi bune\u201d, \u201evaloroase\u201d, se reactualizau vechile acuza\u021bii: agnosticism, fideism, spiritualism, transcendentalism, misticism, ira\u021bionalism, dogmatism (\u00een sensul filosofic al termenului) \u2013 la care unii dintre participan\u021bi adaug\u0103 \u0219i ni\u0219te grave puneri de-a curmezi\u0219ul: anti-ra\u021bionalism, anti-intelectualism \u0219i anti-marxism. Chiar \u0219i acei pu\u021bini care \u00eencearc\u0103 s\u0103 pledeze pentru acceptarea filosofiei lui Blaga \u00eentr-o modalitate \u201ecritic\u0103\u201d, dialogal\u0103, refuz\u00e2nd ceea ce e \u201enegativ\u201d \u00een ea, sunt nevoi\u021bi s\u0103 fac\u0103 jocul \u0219i, repet\u00e2nd cli\u0219eele, s\u0103 slujeasc\u0103 preten\u021biei de \u201edeplin\u0103 libertate de exprimare a opiniilor\u201d pe care acest spectacol ideologic o afi\u0219a.<\/p>\n\n\n\n

De fapt, sub o aparent\u0103 atitudine de deschidere \u0219i libertate, se \u00eencerca parcurgerea c\u00e2torva pa\u0219i \u00eend\u0103r\u0103t \u00een raport cu nivelul la care ajunsese receptarea (reacceptarea) lui Blaga \u00een cultura rom\u00e2n\u0103. Se arunc\u0103 mereu s\u0103ge\u021bi \u00eenspre cei care, chipurile, l-ar prelua necritic \u0219i apologetic. Se spune, cu dispre\u021b, c\u0103 filosofia lui ar avea priz\u0103 asupra unor min\u021bi impresioniste, nedeprinse cu rigorile logicii \u0219tiin\u021bifice. Totu\u0219i, pu\u021bini \u00eendr\u0103znesc s\u0103 arate cu degetul. Sunt nominaliza\u021bi Edgar Papu, Mariana \u0218ora, Dumitru Micu \u0219i pomeni\u021bi unii \u201eideologi\u201d ai revistelor Rom\u00e2nia literar\u0103<\/em> \u0219i Tribuna<\/em>, ale c\u0103ror nume erau, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, \u0219tiute.<\/p>\n\n\n\n

La fel de pu\u021bini sunt cei care articuleaz\u0103 suspiciunile ideologico-politice plutind \u00een aerul \u0219edin\u021bei. Pavel Apostol atrage aten\u021bia asupra importan\u021bei \u00een\u021belegerii \u201efunc\u021biei ideologico-sociale\u201d a filosofiei blagiene, care \u201ese situeaz\u0103, \u00een cadrul epocii, \u00een r\u00e2ndul forma\u021biunilor teoretice din care fascismul \u0219i legionarismul \u0219i-au f\u0103ptuit arme spiritua\u00adle\u201d. Al. Posescu face leg\u0103tura \u00eentre filosofia lui \u0219i via\u021ba politic\u0103 interbelic\u0103: Blaga n-a alunecat pe panta legionarismului (ar fi avut doar str\u00e2nse leg\u0103turi cu partidul gogo-cuzist), dar ira\u021bionalismul lui a fost \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at cu c\u0103ldur\u0103 de sus\u021bin\u0103torii acestuia. Prin urmare, cui ar putea folosi filosofia lui? Nu progresului politic \u0219i social. F\u0103r\u0103 s\u0103 o pro\u00adnun\u021be, Posescu spune nici mai mult nici mai pu\u021bin dec\u00e2t c\u0103 filosofia lui Blaga poate folosi doar legionarismului.<\/p>\n\n\n\n

Cel mai explicit este, \u00een cuv\u00e2ntul s\u0103u de \u00eencheiere, Miron Constantinescu, care vede g\u00e2ndirea lui Blaga doar \u00een termeni negativi: nu e ra\u021bionalist\u0103, nu e \u0219tiin\u021bific\u0103, nu e progresist\u0103, nu e optimist\u0103. Pentru el, ira\u021bionalismul lui Blaga e \u201econvergent\u201d, ba chiar \u201ecoincide\u201d cu acela al mi\u0219c\u0103rilor de extrem\u0103 dreapt\u0103, precum legionarismul \u0219i cuzis\u00admul, \u201evariante hidoase ale fascismului\u201d. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor \u201ea fost arborat \u0219i folosit ca egid\u0103 spiritual\u0103\u201d de c\u0103tre ele. \u00cen Rom\u00e2nia \u2013 spune el \u2013 lucrurile s-au schimbat \u00eentru totul, dar situa\u021bia interna\u021bional\u0103 face ca combaterea ira\u021bionalismului \u0219i a \u201edoctrinelor care pot sprijini reapari\u021bia \u00een anumite locuri a unor mi\u0219c\u0103ri fasciste\u201d s\u0103 fie, \u00een continua\u00adre, principial<\/em> necesar\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Tovar\u0103\u0219ul Miron nu e satisf\u0103cut doar cu discu\u021bii \u201elibere\u201d, ci hot\u0103r\u0103\u0219te c\u0103, pentru discernerea \u0219tiin\u021bific\u0103, obiectiv\u0103 a \u201evalabilit\u0103\u021bii\u201d unei opere, e necesar\u0103 stabilirea unor criterii metodologice, \u00eentemeiate pe marxism-leninism \u0219i pe experien\u021ba partidului. Ele vor sluji \u0219i \u201evalorific\u0103rii\u201d altor opere \u0219i concep\u021bii, precum psihologia lui Constantin R\u0103dulescu-Motru sau sociologia lui Dimitrie Gusti. (\u00cel deranjeaz\u0103 cu prec\u0103dere \u201eten\u00addin\u021ba spre laude nem\u0103surate, ditirambice\u201d fa\u021b\u0103 de Gusti.) Nu a\u0219teapt\u0103, ci enun\u021b\u0103 pe loc c\u00e2teva dintre ele: istoricizarea, evaluarea r\u0103spunsului dat problematicii epocii, analiza func\u021biei sociale a operei.<\/p>\n\n\n\n

El \u00eensu\u0219i \u00ee\u0219i \u201eistoricizeaz\u0103\u201d propria situare fa\u021b\u0103 de Blaga, \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ind mai multe episoade biografice ale raport\u0103rii la poezia \u0219i g\u00e2ndirea lui. \u00cent\u00e2lnirea cu el, din anul 1956, \u00eei permite s\u0103 confirme impresia altora c\u0103 acesta \u201eevoluase\u201d dup\u0103 r\u0103zboi. Dar numai \u00een g\u00e2ndirea politic\u0103; \u00een cea filosofic\u0103, \u00een spe\u021b\u0103 \u00een ontologie \u0219i gnoseologie, r\u0103m\u0103\u00adsese pe vechile pozi\u021bii.[57]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Dup\u0103 m\u0103rturiile mai multor contemporani, \u00een epoc\u0103 nu era un secret faptul c\u0103 aceast\u0103 pretins\u0103 dezbatere a fost o \u201ecampanie \u00eempotriva lui Blaga\u201d pornit\u0103 de Miron Constantinescu.[58]<\/sup><\/a> Redactase deja sau va redacta \u00een cur\u00e2nd un referat cuprinz\u00e2nd simila\u00adre \u201econsidera\u021bii metodologice\u201d privind mo\u0219tenirea \u0219colii lui Gusti. \u00cen el sus\u021bine c\u0103 valo\u00adrificarea sociologiei interbelice \u201etrebuie s\u0103 fie \u00eenf\u0103ptuit\u0103 pe baza unei concep\u021bii clare<\/em> despre sensul unor reconsider\u0103ri, pe baza unei metode \u0219tiin\u021bifice<\/em> \u0219i nu apologetice, idea\u00adliste\u201d, enumer\u00e2nd apoi \u0219ase \u201ecriterii \u0219tiin\u021bifice\u201d care trebuie avute \u00een vedere \u00een mod simultan.[59]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

1.3. CAZUL MIRCEA ELIADE<\/p>\n\n\n\n

Nu e exclus ca expeditorul anonim al revistei Contemporanul<\/em> s\u0103 fi fost Dumitru Micu (1928\u20132018), nominalizat de dou\u0103 ori \u0219i vizat \u00een alte c\u00e2teva r\u00e2nduri de-a lungul \u201edezbaterii\u201d despre Blaga. Eliade b\u0103nuia probabil acest lucru, c\u0103ci \u00eei scrie: \u201eam citit cu melancolie paginile din Contemporanul<\/em> relat\u00e2nd \u0219edin\u021ba de lucru de la Academia de \u0218tiin\u021be Sociale…\u201d.[60]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

\u00cen foarte scurt timp vine \u0219i r\u00e2ndul lui, iar ocazia e oferit\u0103 chiar de recenzia pe care Micu o face recent tip\u0103ritului volum De Zalmoxis \u00e0 Genghis Khan<\/em>.[61]<\/sup><\/a> Profesor la Uni\u00adversitatea din Bucure\u0219ti, Dumitru Micu era \u2013 al\u0103turi de Sorin Alexandrescu \u2013 unul dintre \u201egaran\u021bii\u201d reintr\u0103rii lui Mircea Eliade pe pia\u021ba de carte a Rom\u00e2niei socialiste: au semnat studiile introductive ale volumelor Maitreyi. Nunt\u0103 \u00een cer<\/em> \u0219i, respectiv, La \u021bi\u00adg\u0103nci \u0219i alte povestiri<\/em>, tip\u0103rite \u00een anul 1969. Primul fusese difuzat \u00een decembrie 1969 \u0219i ianuarie 1970, iar cel de-al doilea a\u0219tepta s\u0103 i se dea drumul \u00een libr\u0103rii dintr-un moment \u00een altul. A\u0219a cum \u00eel informeaz\u0103 \u00eentr-o scrisoare, Eliade era cel dint\u00e2i dintre autorii ro\u00adm\u00e2ni exila\u021bi, necomuni\u0219ti, (re)publicat \u00een \u021bar\u0103, prin aceasta deschiz\u00e2ndu-se posibilitatea recuper\u0103rii exilului rom\u00e2nesc. \u201eSunte\u021bi primul rom\u00e2n din emigra\u021bie care este editat \u00een \u021bar\u0103. Prin tip\u0103rirea operelor Dvs se creeaz\u0103 un precedent. Altfel spus, \u00een clipa \u00een care s-a aprobat publicarea literaturii Dvs, s-a dat aprobarea de principiu pentru editarea tuturor scriitorilor rom\u00e2ni din exil \u2013 cu condi\u021bia ca operele lor s\u0103 fie \u00eenso\u021bite de prefe\u021be clare din punct de vedere actual. \u00cencepe astfel o etap\u0103 nou\u0103 \u00een istoria contemporan\u0103 a editurii rom\u00e2ne\u0219ti din \u021bar\u0103 \u0219i Dvs v\u0103 revine meritul de a fi deschis-o. De acum \u00eenainte c\u0103r\u021bile rom\u00e2nilor din str\u0103in\u0103tate vor putea fi publicate \u00een R.S.R. f\u0103r\u0103 dificult\u0103\u021bi. Greu a fost p\u00e2n\u0103 a triumfat principiul.\u201d[62]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Principiul va avea \u00eens\u0103 de \u00eenfruntat r\u0103bufniri adverse, iar triumful lui nu va fi ni\u00adciodat\u0103 deplin, cre\u00e2ndu-se fel de fel de dificult\u0103\u021bi \u00een calea-i. Vechilor comuni\u0219ti, ilega\u00adli\u0219tilor \u0219i, \u00eentre ei, cu prec\u0103dere, cominterni\u0219tilor, pro-moscovi\u021bilor de alt\u0103dat\u0103, acest lucru le ap\u0103rea ca o erezie \u0219i o abera\u021bie de neacceptat. Apoi, intervin animozit\u0103\u021bi \u0219i frustr\u0103ri personale. De pild\u0103, Zaharia Stancu (1902\u20131974) voia s\u0103-l invite pe Eliade \u0219i s\u0103-l promoveze \u00een \u021bar\u0103.[63]<\/sup><\/a> Dar, a\u0219a cum se va vedea, era un gest interesat, care presupu\u00adnea o reciprocitate: Stancu \u00eel ajut\u0103 s\u0103 reintre \u00een circuitul cultural din Rom\u00e2nia socialist\u0103, iar Eliade pe el s\u0103 intre \u00een circuitul editurilor franceze. Dat fiind c\u0103 Eliade nu a r\u0103spuns acestui troc, Stancu s-a r\u0103zbunat dup\u0103 cum a putut. Oricum, i-a f\u0103cut mult mai pu\u021bin r\u0103u dec\u00e2t f\u0103cuse altor scriitori. Sau dec\u00e2t va avea Eliade de suferit de la al\u021bi confra\u021bi ai s\u0103i \u0219i, mai ales, de la vechii ilegali\u0219ti \u0219i cominterni\u0219ti.<\/p>\n\n\n\n

Iat\u0103 alte c\u00e2teva exemple, chiar de la \u00eenceput. Sorin Alexandrescu a dat Contem\u00adporanului<\/em> dou\u0103 articole despre Eliade, le corectase \u0219i \u0219palturile, dar redactorul-\u0219ef, George Iva\u0219cu (1911\u20131988), tot nu le-a publicat.[64]<\/sup><\/a> \u00cen deschiderea unei \u00eent\u00e2lniri a lui Ceau\u0219escu cu conducerea Uniunii Scriitorilor, la 22 mai 1968, Zaharia Stancu se pl\u00e2n\u00adge c\u0103, \u00een ultima vreme, s-au \u201estrecurat\u201d \u00een reviste \u201emateriale care nu aveau ce s\u0103 caute acolo\u201d, printre care \u0219i \u201eo serie de articole \u00een care se prelua \u00een \u00eentregime opera lui Eliade\u201d.[65]<\/sup><\/a> La o alt\u0103 \u00eent\u00e2lnire, la 6 noiembrie, altcineva i se pl\u00e2nge \u00een chestiunea accen\u00adtu\u0103rii \u201econflictului\u201d \u00eentre \u201etineret\u201d \u0219i \u201egenera\u021bia mai v\u00e2rstnic\u0103\u201d. Era Georgeta Horo\u00addinc\u0103 (1930\u20132006), \u00eent\u00e2mpl\u0103tor so\u021bia unuia dintre criticii lui Eliade din perioada obse\u00addan\u00adtului deceniu, Nicolae Tertulian (1929\u20132019). Ea ap\u0103r\u0103 Direc\u021bia Presei contra tinerilor interesa\u021bi de \u201efilosofi \u0219i scriitori care nu sunt marxi\u0219ti\u201d. De pild\u0103, pentru ca o renumit\u0103 revist\u0103 de filosofie marxist\u0103 din Iugoslavia s\u0103 fie cunoscut\u0103 la noi \u201enu s-a b\u0103tut nimeni a\u0219a cum s-a b\u0103tut pentru Heidegger sau Mircea Eliade\u201d.[66]<\/sup><\/a> Din primul num\u0103r al revistei studen\u021be\u0219ti clujene, Echinox<\/em>, ap\u0103rut la sf\u00e2r\u0219itul anului, cenzura \u2013 Di\u00adrec\u021bia General\u0103 a Presei \u0219i Tip\u0103riturilor de sub conducerea lui Iosif Ardeleanu (1909\u20131988) \u2013 a scos dou\u0103 articole despre Sextil Pu\u0219cariu \u0219i Aron Cotru\u0219 \u0219i o recenzie a ro\u00admanului Domni\u0219oara Christina<\/em> de Mircea Eliade, \u00een timp ce prezentarea textului lui Martin Heidegger, Ce este filosofia<\/em>, a trebuit s\u0103 sufere modific\u0103ri ideologice. Toate erau vinovate de a expune \u201epur \u0219i simplu \u00abobiectiv\u00bb\u201d concep\u021bia respectivilor autori, f\u0103r\u0103 o \u201eanaliz\u0103 critic\u0103 profund\u0103\u201d \u0219i f\u0103r\u0103 \u201ereferiri directe la marxism\u201d.[67]<\/sup><\/a> Adev\u0103ratul mo\u00adtiv al elimin\u0103rii din sumar a celor trei articole era cunoscut de Leonte R\u0103utu (1910\u20131993), care \u00eel tr\u0103deaz\u0103 cu ocazia \u0219edin\u021bei cu secretarii responsabili cu problemele de propagand\u0103, din 30 decembrie 1968: cele \u201etrei materiale de a\u0219a-zis\u0103 reconsiderare a trei figuri\u201d se ocupau de \u201ereprezentan\u021bi marcan\u021bi ai legionarismului din \u021bara noastr\u0103\u201d, lucru care nu era \u201eadmisibil\u201d.[68]<\/sup><\/a> Nu era \u00een viziunea \u201evechilor\u201d, care l-au \u0219i destituit pe redac\u00adtorul-\u0219ef, Eugen Uricaru.[69]<\/sup><\/a> De altfel, \u0219i Securitatea va mai continua pentru o vreme s\u0103-l numere pe Eliade, cel pu\u021bin \u00een unele dosare, printre \u201elegionarii tr\u0103d\u0103tori de patrie\u201d.[70]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Cu numai c\u00e2teva luni \u00eenaintea recenziei lui Micu, \u00een nota introductiv\u0103 a unui arti\u00adcol al lui \u0218tefan Voicu (1906\u20131992) dedicat lui C-tin Dobrogeanu-Gherea se depl\u00e2ngea faptul c\u0103 nu toate revistele au dat aten\u021bia cuvenit\u0103 anivers\u0103rii-comemor\u0103rii marelui \u00eenain\u00adta\u0219 al socialismului: \u201eNumeroase sunt \u00eens\u0103 revistele de literatur\u0103 care \u2013 acord\u00e2nd suficient spa\u021biu lui Lucian Blaga, Mircea Eliade \u0219i altora, cu limite, caren\u021be \u0219i fond idealist, mistic refuzat de cultura unui popor angajat \u00een \u00een\u021belegerea superioar\u0103 a fondu\u00adlui vie\u021bii sub toate aspectele sale \u2013 au uitat s\u0103 insiste, unele chiar s\u0103 aminteasc\u0103, de pre\u00addecesorul criticii literare pe care o promov\u0103m \u00een statul \u00een care a triumfat puterea socia\u00adlist\u0103.\u201d[71]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

La fel ca Voicu, Miron Constantinescu era unul dintre acei vechi comuni\u0219ti ne\u00admul\u021bumi\u021bi de revenirea numelui lui Eliade \u00een publica\u021biile rom\u00e2ne\u0219ti. Iar, prin noua pozi\u00ad\u021bie politico-ideologic\u0103 pe care o dob\u00e2ndise, devenise chiar un exponent neoficial al lor. Nu e deci de mirare c\u0103 reac\u021bioneaz\u0103 la \u201eabaterea\u201d lui Dumitru Micu cu o contra-recenzie pe prima pagin\u0103 a aceleia\u0219i reviste. Era, de fapt, o aducere la ordine \u0219i o predi\u00adc\u0103 de direc\u021bie ideologic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Precaut, Micu exprimase c\u00e2teva rezerve privind \u201efundamentarea \u0219tiin\u021bific\u0103\u201d a unor idei-metafore \u0219i \u00eentemeierea filosofic\u0103 a concep\u021biei eliadiene. De\u0219i perspectiva lui nu e una materialist\u0103, ci, dimpotriv\u0103, declarat idealist\u0103 \u2013 \u201etr\u0103g\u00e2ndu-\u0219i par\u021bial substan\u021ba din curente filosofice opuse ra\u021bionalismului\u201d \u2013, Eliade \u201eformuleaz\u0103 puncte de vedere pe c\u00e2t de noi pe at\u00e2t de inatacabile \u00een arm\u0103tura lor logic\u0103\u201d, fortific\u00e2ndu-le cu o \u201ecolosal\u0103 documenta\u021bie\u201d \u0219i permi\u021b\u00e2nd astfel cititorului s\u0103 trag\u0103 propriile-i concluzii (la care \u201econ\u00adduc \u00een chip obiectiv \u00eens\u0103\u0219i faptele \u00eenf\u0103\u021bi\u0219ate\u201d). Aprecierea general\u0103 a autorului \u0219i a ope\u00adrei e superlativ\u0103[72]<\/sup><\/a>, iar \u00een mijlocul paginii troneaz\u0103 o fotografie \u00een care Eliade e surprins \u00een biroul lui \u021bin\u00e2nd \u00een m\u00e2n\u0103 mitologica pip\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Recenzia e semnalat\u0103 pe prima pagin\u0103 a revistei, al\u0103turi de alte cinci titluri. Tot acolo, la st\u00e2nga editorialului, un savant din genera\u021bia lui Eliade, profesorul Dumitru Berciu (1907\u20131988), dedica o recenzie recent publicatului Compendiu<\/em> de Istoria Ro\u00adm\u00e2niei<\/em> (1969), coordonat de Miron Constantinescu, Constantin Daicoviciu \u0219i \u0218tefan Pascu, o lucrare \u201eizvor\u00e2t\u0103 din dorin\u021ba de respectare riguroas\u0103 a adev\u0103rului istoric, \u00eente\u00admeiat pe concep\u021bia marxist\u0103\u201d. Dup\u0103 aprecieri elogioase \u0219i ideologic corecte, el \u00ee\u0219i per\u00admite s\u0103 \u00eencheie cu un diplomatic amendament al felului \u00een care a fost tratat\u0103 \u201eepoca str\u0103veche \u0219i chiar cea veche\u201d, insist\u00e2nd asupra importan\u021bei continuit\u0103\u021bii istorice \u00eentre vechile popula\u021bii carpato-danubiene, geto-daci \u0219i daco-romani.[73]<\/sup><\/a> \u00cen acest fel, recenzia lui Micu p\u0103rea s\u0103 se insereze tocmai \u00een punctul \u00een care survenise amendamentul lui Berciu. Nu e imposibil ca publicarea simultan\u0103 a celor dou\u0103 articole s\u0103 nu fie o coinci\u00adden\u021b\u0103, ci poate o reac\u021bie la admonest\u0103rile recente pe care trebuise s\u0103 le \u00eenghit\u0103 Rom\u00e2nia literar\u0103<\/em>.[74]<\/sup><\/a> Respectiva perioad\u0103 din Compendiu<\/em> nu-i apar\u021binea lui Constantinescu, ci lui Daicoviciu (care era un admirator al lui Eliade). \u0218i totu\u0219i, cel care reac\u021bioneaz\u0103, cu rapiditate \u2013 citind cartea recenzat\u0103 \u0219i r\u0103spunz\u00e2nd peste dou\u0103 numere \u2013, e tovar\u0103\u0219ul Miron.<\/p>\n\n\n\n

Micu va afla povestea public\u0103rii recenziei mai t\u00e2rziu \u0219i i-o \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219e\u0219te lui Eliade, \u00eempreun\u0103 cu reac\u021bia lui Miron Constantinescu. Dup\u0103 ce-i scrie mai multe (\u0219i interesante) lucruri despre atitudinea dual\u0103 pe care conducerea Rom\u00e2niei e nevoit\u0103 s\u0103 o aib\u0103 fa\u021b\u0103 de Moscova, continu\u0103 astfel: \u201eDin surs\u0103 indirect\u0103, am aflat povestea apari\u021biei \u00een R.L.<\/em> a recenziei mele la De Zalmoxis \u00e0 Genghis-Khan<\/em>. O d\u0103dusem de peste dou\u0103 luni \u0219i nu se mai publica. Fusese scoas\u0103 din pagin\u0103. Proteste din partea mea, interven\u021bii \u00een text (\u00een speran\u021ba c\u0103, dup\u0103 ce voi fi moderat laudele, cenzura va fi mai \u00een\u021beleg\u0103toare), telefonul la C.C. R\u0103spuns: nicio obiec\u021bie, recenzia merge, cu Eliade nu avem nimic, dar… s\u0103 vedem…, poate \u00een num\u0103rul viitor. Telefonez la Tribuna<\/em>, vorbesc cu D. R. Popescu. N\u2011a\u021bi vrea s\u0103 publica\u021bi o recenzie la ultima carte a lui Mircea Eliade? R\u0103s\u00adpuns: ba da, cum de nu, \u00eens\u0103 avem de mult un interviu, luat de Cotru\u0219, c\u0103ruia nu i se d\u0103 drumul, a\u0219a c\u0103 nici recenzia nu cred s\u0103 mearg\u0103. Telefonez la Cronica<\/em>. Mi se r\u0103spunde: trimite textul, vom \u00eencerca! Din nou telefoane la C.C. R\u0103spunsuri evazive. \u00centr-o bun\u0103 zi, articolul apare \u00een R.L.<\/em> Nu m\u0103 a\u0219teptam \u0219i nu fusesem prevenit! Ulterior am aflat c\u0103 am\u00e2narea se datorase proiectatei vizite a lui Brejnev \u00een vederea semn\u0103rii tratatului de prietenie. Cum s\u0103-l \u00ablauzi\u00bb pe Eliade \u00een preajma vizitei secretarului general al P.C.U.S.? Ar fi fost interpretat\u0103 ca o provocare! \u00cens\u0103… lovitur\u0103 de teatru. Cu dou\u0103 zile \u00eenainte de a\u0219teptatul eveniment se anun\u021b\u0103 c\u0103 delega\u021bia sovietic\u0103 nu va fi condus\u0103 de Brejnev, ci de Kos\u00eeghin, cel dint\u00e2i fiind… gripat (dar a fost v\u0103zut pe un stadion!). Drept r\u0103spuns, \u00een num\u0103rul din R.L.<\/em> ce ap\u0103rea exact \u00een ziua sosirii delega\u021biei sovietice nu apa\u00adre, cum fusese stabilit, Ce e nou \u00een literatura sovietic\u0103?<\/em> (acest text fiind scos peste noapte), ci… un articol despre Mircea Eliade, cu fotografie. Dinte pentru dinte! Nu trec dou\u0103 zile \u0219i m\u0103 aud chemat la telefon: Aici secretara tov. Miron Constantinescu. Tov. Miron v\u0103 roag\u0103 s\u0103-i \u00eemprumuta\u021bi, dac\u0103 se poate, cartea lui M. E. despre care a\u021bi scris. De team\u0103 c\u0103 nu mi-o mai restituie, r\u0103spund: Da, sigur, \u00eens\u0103, din p\u0103cate, tocmai am \u00eem\u00adprumutat-o cuiva din Cluj, \u00eens\u0103 \u00eentr-o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 o pot avea din nou… Peste mai pu\u021bin de o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103: articol anti-Eliade \u00een R.L.<\/em> semnat Miron Constantinescu. De atunci, nicio alt\u0103 referin\u021b\u0103 la M. E. \u00een presa rom\u00e2neasc\u0103, cu toate c\u0103 \u00eentre timp apare, neanun\u021bat, La \u021big\u0103nci<\/em>, ce st\u0103tuse \u00een depozit mai bine de un an… Cred c\u0103 e m\u00e2na ru\u0219ilor. Iat\u0103, dar, cum se tr\u0103ie\u0219te \u0219i se lucreaz\u0103 \u00een \u021bara noastr\u0103 binecuv\u00e2ntat\u0103. \u00cen acest context, \u00abliberalii\u00bb no\u0219tri, \u00een loc s\u0103 fac\u0103 din numele Dvs un steag al independen\u021bei culturale rom\u00e2ne\u0219ti, fac tot ce le st\u0103 \u00een putin\u021b\u0103 ca s\u0103 nu fi\u021bi \u00abpopularizat\u00bb, organiz\u00e2nd (am impresia, nu \u0219i certi\u00adtudinea) conspira\u021bia t\u0103cerii \u0219i \u00eempotriva mea, pentru c\u0103 am cutezat s\u0103 scriu \u0219i despre altcineva dec\u00e2t domniile lor. Iar tinerii, inclusiv P\u0103unescu \u2013 el mai ales \u2013, fac zid \u00een jurul lui Stancu \u0219i Bogza… de frica lui Eugen Barbu. Descurc\u0103-i drace!\u201d.[75]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Articolul lui Miron Constantinescu, care se voia pivot al unei dezbateri ce nu s-a \u00eenchegat, \u00eencepe printr-o afirma\u021bie strategic\u0103, m\u0103sur\u0103 a \u00eentregii viclenii \u201edialectice\u201d \u0219lefuite \u00een interminabilele \u0219edin\u021be de partid. Exprim\u00e2nd imposibilitatea de a verifica com\u00adpe\u00adten\u021ba unui istoric \u0219i critic literar \u00een \u201eproblemele religiilor arhaice\u201d, Miron \u00ee\u0219i declin\u0103 \u0219i el o \u201ecompeten\u021b\u0103 deosebit\u0103\u201d, afirm\u00e2nd c\u0103 problemele istoriei religiilor l-au interesat \u201enumai \u00een m\u0103sura \u00een care intrau ca elemente componente ale problematicii istoriei universale \u0219i na\u021bionale\u201d.[76]<\/sup><\/a> \u00ce\u0219i asum\u0103 astfel o competen\u021b\u0103 general\u0103 \u00een istoria reli\u00adgiilor cuplat\u0103 cu o competen\u021b\u0103 specific\u0103 \u00een \u201eproblemele istoriei \u021b\u0103rii noastre\u201d, ceea ce-i permite s\u0103-i dea lec\u021bii nu doar lui Micu, ci \u0219i lui Eliade. Dar el nu era nici m\u0103car istoric, dup\u0103 cum, \u00eenc\u0103 din 1965, atr\u0103sese aten\u021bia Andrei O\u021betea. Scria despre istorie dintr-o perspectiv\u0103 sociologic\u0103 \u0219i filosofic\u0103 marxist\u0103, nu \u00eentru totul eliberat\u0103 de leninism \u0219i stalinism.<\/p>\n\n\n\n

Obiec\u021bia sa de principiu, at\u00e2t la recenzie, c\u00e2t \u0219i la cartea recenzat\u0103, e legat\u0103 de ce\u00adrin\u021ba \u201erigorii \u0219tiin\u021bifice\u201d, \u00een temeiul unei metodologii a cercet\u0103rii prestabilit\u0103 \u00een mod critic. Se situeaz\u0103 el \u00eensu\u0219i pe pozi\u021bia \u201einterpret\u0103rii materialiste a istoriei religiilor\u201d, consider\u00e2nd c\u0103 aceasta poate fi \u00een\u021beleas\u0103 mai profund numai din \u201epunctul de vedere al reflect\u0103rii r\u0103sturnate, al reific\u0103rii \u0219i feti\u0219ismului\u201d. Prin urmare, \u201eDeficien\u021ba fundamenta\u00adl\u0103 a metodei folosite de Mircea Eliade este aceea c\u0103 nu examineaz\u0103 condi\u021biile economi\u00adce, sociale, culturale care au cerut apari\u021bia anumitor simboluri \u0219i mituri, compar\u0103 aceste mituri \u0219i legende \u00eentre ele desprinz\u00e2ndu-le de via\u021ba real\u0103.\u201d C\u0103r\u021bile unui autor precum acesta trebuiau cunoscute, interpretate \u0219i, eventual, prezentate publicului doar de c\u0103tre de\u021bin\u0103torii formulei corecte de g\u00e2ndire. \u00cen biblioteca Laboratorului de sociologie al Universit\u0103\u021bii din Bucure\u0219ti \u2013 \u00eenfiin\u021bat \u00een noiembrie 1965 prin efortul lui Miron Constantinescu \u2013, se aflau nu doar c\u0103r\u021bile lui Eliade, ci chiar \u0219i cursul de metafizic\u0103 al lui Nae Ionescu.[77]<\/sup><\/a> Oamenii care le puteau citi fuseser\u0103 atent selecta\u021bi, chiar de c\u0103tre tovar\u0103\u0219ul Miron. \u00cen mod evident, Dumitru Micu nu era considerat a poseda acelea\u0219i calit\u0103\u021bi de g\u00e2ndire corect\u0103, \u00een ciuda faptului c\u0103 se declara marxist.<\/p>\n\n\n\n

 Meritul incontestabil al c\u0103r\u021bii st\u0103, pentru contra-recenzent, \u2013 doar \u2013 \u00een universali\u00adzarea c\u00e2torva teme ale culturii rom\u00e2ne\u0219ti sau sud-est europene. Dup\u0103 ce apreciaz\u0103 trei dintre studiile cuprinse \u00een ea (despre Drago\u0219, Manole \u0219i \u0219amanism) ca \u201eremarcabile\u201d prin erudi\u021bie \u0219i asocieri sugestive, Constantinescu se opre\u0219te la alte dou\u0103: cel dedicat dacilor \u0219i lupilor, \u0219i, mai ales, cel despre Miori\u021ba. Adic\u0103 tocmai la nivelul inferior al competen\u021bei sale istorice \u00een chestiuni rom\u00e2ne\u0219ti. Se poate \u00eens\u0103 \u00een\u021belege cu u\u0219urin\u021b\u0103 de ce. Ele sunt \u201eistoricizate\u201d, prin plasare \u00een contextul unor curente interbelice precum \u201edacismul\u201d (G\u00e2ndirea<\/em> \u0219i alte reviste) \u0219i \u201emioritismul\u201d (Dan Botta, Lucian Blaga, presa de dreapta), despre care Miron se \u00eentreab\u0103 retoric: \u201eAceste teorii au apus odat\u0103 cu peri\u00adoada care le-a dat na\u0219tere. Este oare necesar s\u0103 le re\u00eenviem?\u201d<\/p>\n\n\n\n

Contrapun\u00e2nd optimismul comunist, identificat retrospectiv \u00een toat\u0103 istoria ro\u00adm\u00e2nilor, \u0219i, respectiv, \u201eacceptarea mor\u021bii, distrugerii\u201d, cu \u201econsolarea transpunerii prin imagina\u021bie\u201d, atribuite \u00een mod abuziv lui Eliade, Constantinescu afirm\u0103 c\u0103 acesta \u201eelabo\u00adreaz\u0103 o interpretare a istoriei Rom\u00e2niei care este contrazis\u0103 de faptele istorice, de lupte\u00adle eroice din trecut \u0219i de dezvoltarea str\u0103lucit\u0103 de azi\u201d. Ultimele patru (din cinci) para\u00adgrafe insist\u0103 \u00een mod ap\u0103sat asupra contradic\u021biei dintre aceast\u0103 interpretare atribuit\u0103 lui Eliade \u0219i perspectiva istoriografic\u0103 a Rom\u00e2niei socialiste, semn\u00e2nd astfel o implicit\u0103 sentin\u021b\u0103 de condamnare.<\/p>\n\n\n\n

Din tot ceea ce \u0219tim despre pozi\u021biile intelectuale ale lui Miron Constantinescu, \u00een\u00adtotdeauna subordonate celor ideologice \u0219i politice (\u0219i, adesea, ambi\u021biilor \u0219i antipatiilor personale)[78]<\/sup><\/a>, nimic din acest articol nu poate fi luat ca izvor\u00e2nd dintr-o preocupare pentru adev\u0103rul sau obiectivitatea \u0219tiin\u021bific\u0103. \u00cen plus, nu era o critic\u0103 f\u0103cut\u0103 \u00een contextul unei depline libert\u0103\u021bi de exprimare a opiniilor. Monica Lovinescu observa pe bun\u0103 dreptate: \u201eCine, \u00een toat\u0103 Rom\u00e2nia, a \u00eendr\u0103znit s\u0103 critice cercet\u0103rile sociologice ale lui Miron Constantinescu?\u201d[79]<\/sup><\/a> Nimeni, dup\u0103 cum nimeni nu a cutezat s\u0103 dea o replic\u0103 aces\u00adtei lichid\u0103ri ideologice.<\/p>\n\n\n\n

 Dimpotriv\u0103, ca s\u0103 nu r\u0103m\u00e2n\u0103 doar la cuno\u0219tin\u021ba cititorilor de gazete literare, \u0219eful sec\u021biei culturale a revistei Flac\u0103ra<\/em> \u00eel semnaleaz\u0103 \u0219i publicului acestei reviste de mas\u0103. Sunt remarcate \u201edezacordul\u201d \u201edemonstrat\u201d al tovar\u0103\u0219ului Miron, \u201eapelul consistent\u201d \u201epentru o interpretare \u0219tiin\u021bific\u0103 a problemelor\u201d, dar \u0219i \u201etonul elevat al expunerii idei\u00adlor\u201d. C\u0103ci, ne spune acest vechi publicist al perioadei staliniste \u2013 foarte probabil, un comiliton al celui pe care-l sus\u021binea \u2013, \u201e\u00een presa noastr\u0103 literar\u0103 nu o dat\u0103 \u00ee\u0219i fac loc discu\u021biile \u00een care predomin\u0103 violen\u021ba limbajului, substituit\u0103 demonstra\u021biei conving\u0103toa\u00adre a ideilor\u201d.[80]<\/sup><\/a> Din toat\u0103 aceast\u0103 poveste lipsea doar umorul. Spre deosebire de vremu\u00adrile lor de glorie, c\u00e2nd lichid\u0103rile se f\u0103ceau cu tonul ridicat, acum se pot face pe unul \u201eelevat\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Articolul lui Miron apare la dou\u0103 zile dup\u0103 ce Eliade devine cet\u0103\u021bean american, iar peste dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00eel \u0219i prime\u0219te la Chicago. \u00cen urm\u0103toarea lui scrisoare, Dumitru Micu \u00eei m\u0103rturise\u0219te c\u0103, de\u0219i e interesat de istoria religiilor \u0219i admir\u0103 cre\u0219tinismul, ci\u00adtin\u00addu\u2011l pe Eliade, se vede constr\u00e2ns s\u0103 dea dreptate materialismului istoric: ansamblul condi\u021biilor de existen\u021b\u0103 determin\u0103 activit\u0103\u021bile spirituale. \u201eAsta nu \u00eenseamn\u0103, fire\u0219te, c\u0103 cineva, dedic\u00e2ndu-se istoriei religiilor, trebuie musai s\u0103 studieze evolu\u021bia social-eco\u00adnomic\u0103 a triburilor (las\u0103 c\u0103 nici nu e posibil a\u0219a ceva \u00een preistorie!). \u00cen acest caz s-ar substitui sociologului, etnologului, etnografului, istoricului. Vreau doar s\u0103 spun c\u0103 mate\u00adria\u00adlismul istoric se poate \u00eembog\u0103\u021bi de pe urma istoriei religiilor. Cine nu \u00een\u021belege asta (vreun Constantinescu oarecare) e un bou. (V-am trimis un articol bovin, la Chicago, ca s\u0103 v\u0103 amuza\u021bi\u2026)\u201d[81]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Eliade \u00eenregistreaz\u0103 \u00een jurnal urm\u0103toarele: \u201ePrimesc Rom\u00e2nia literar\u0103<\/em> cu artico\u00adlul lui Miron Constantinescu, r\u0103spuns la articolul lui D. Micu, publicat cu dou\u0103 s\u0103pt\u0103\u00adm\u00e2ni \u00een urm\u0103, tot acolo, despre De Zalmoxis<\/em>. \u00cel citesc cu str\u00e2ngere de inim\u0103, pentru c\u0103 \u00eei \u00een\u021beleg repede sensul \u0219i mesajul: \u00eenapoi la \u00ab\u00eenghe\u021bul\u00bb post (sau neo)stalinist care a durat p\u00e2n\u0103 prin 1966! Nu e nimic de f\u0103cut cu oamenii c\u0103rora le e fric\u0103. M. Constantinescu e terorizat ca nu cumva, dup\u0103 ce a fost reabilitat Blaga \u0219i a fost retip\u0103rit Dan Botta, s\u0103 nu revin\u0103 \u00abmoda metafizicii \u0219i a misticii\u00bb (acesta nu e un citat, ci rezu\u00admatul \u00eentregii campanii de vigilen\u021b\u0103 cultural\u0103 pe care o duce M. C. \u2013 \u0219i nu numai el). \u0218i \u00eenc\u0103 o dat\u0103 se vede c\u0103 punctul cel mai sensibil este interpretarea Miori\u021bei<\/em>… (De dezvol\u00adtat \u00eentr\u2011o zi func\u021bia de \u00abdesp\u0103r\u021bire a apelor\u00bb pe care a \u00eemplinit-o exegeza acestei balade \u00een istoria culturii rom\u00e2ne\u0219ti moderne.)\u201d[82]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Lui Constantin Noica (1909\u20131987) \u00eei va scrie: \u201eNu mai sunt at\u00e2t de optimist ca tine privitor la reeditarea scrierilor mele rom\u00e2ne\u0219ti. Conjunctura nu-mi este prielnic\u0103. Articolul din Rom\u00e2nia literar\u0103<\/em> mi-a dovedit c\u0103 nu sunt judecat dup\u0103 ce scriu acum: altminteri, cum s\u0103-mi explic c\u0103 mi se r\u0103st\u0103lm\u0103ce\u0219te interpretarea dacilor-\u00ablupi\u00bb \u0219i a Miori\u021bei<\/em>? Dar, \u00een fond, vorba lui Emil [Cioran], ce importan\u021b\u0103 mai pot avea toate aces\u00adtea?\u201d[83]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 reductio ad Legionem<\/em>, pe care Eliade o observ\u0103 aici, \u00eel va urm\u0103ri con\u00adstant \u00een perioada urm\u0103toare: era arma ultim\u0103 pe care inamicii lui din \u021bar\u0103 \u2013 personali, ideologici sau, adesea, de ambele feluri \u2013 o puteau folosi pentru a bloca reacceptarea \u0219i publicarea lui \u00een Rom\u00e2nia socialist\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Unul dintre motivele \u2013 dac\u0103 nu, cumva, principalul motiv \u2013 pentru care Eliade se hot\u0103r\u0103\u0219te s\u0103-\u0219i ia, dup\u0103 foarte mul\u021bi ani, pa\u0219aportul american este inten\u021bia de a merge \u00een Rom\u00e2nia, \u00een vara acelui an, pentru a-\u0219i vedea mama \u0219i patria. Printre cei pe care \u00eei in\u00adformeaz\u0103 despre aceast\u0103 decizie se num\u0103r\u0103 \u0219i Dumitru Micu, c\u0103ruia \u00eei scrie c\u0103 De Zal\u00admoxis \u00e0 Genghis Khan<\/em> e prima carte pe care o public\u0103 cu pa\u0219aportul american \u00een buzu\u00adnar.[84]<\/sup><\/a> E posibil ca inten\u021bia lui s\u0103 fi ajuns la cuno\u0219tin\u021ba lui Miron Constantinescu? Foarte probabil \u0219i n-ar fi de mirare s-o fi aflat chiar de la Micu. \u00cen acest caz, articolul lui era \u00eendreptat nu doar \u00eempotriva \u00eentoarcerii lui Eliade \u00een Rom\u00e2nia ca autor, ci \u0219i a \u00eentoarcerii lui \u00een persoan\u0103? Din punct de vedere logic, plauzibilitatea e extrem de ridicat\u0103: Dac\u0103 nu-l voia printre autorii publicabili, cu at\u00e2t mai pu\u021bin l-ar fi dorit \u00een \u021bar\u0103 \u2013 fapt ce ar fi avut consecin\u021be \u0219i asupra acceptabilit\u0103\u021bii lui ca autor. Ipoteza trebuie, desigur, confir\u00admat\u0103 de cercet\u0103ri viitoare, f\u0103r\u0103 a se pierde, totu\u0219i, din vedere c\u0103 inten\u021biile sunt adesea aproape imposibil de dovedit documentar. Oricum, \u0219tim c\u0103 articolul i-a dat lui Eliade un nou motiv pentru a refuza invita\u021biile de a veni \u00een \u021bar\u0103, unde \u201ear putea avea momente penibile \u00een \u00eent\u00e2lnirea cu persoane care nu l-au simpatizat niciodat\u0103, ca Miron Constantinescu sau Zaharia Stancu\u201d.[85]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

De\u0219i sus\u021bine judec\u0103\u021bi categorice \u0219i dogmatice, tonul articolului lui Constantinescu se str\u0103duia s\u0103 par\u0103 echilibrat, iar finalul e o invita\u021bie la dezbatere. Cel pu\u021bin a\u0219a ne apare nou\u0103 ast\u0103zi. \u00cen codul comunic\u0103rii ideologico-politice de atunci era o condamnare la dispari\u021bie. \u00centr-adev\u0103r, din iulie 1970, c\u00e2nd a ap\u0103rut, timp de aproape doi ani bibliogra\u00adfia lui Eliade nu mai \u00eenregistreaz\u0103 niciun text dedicat lui \u00een Rom\u00e2nia socialist\u0103.[86]<\/sup><\/a> Nici noi nu am reu\u0219it s\u0103 g\u0103sim vreunul \u00een principalele reviste \u0219i ziare ale epocii. Printre lu\u00adcrurile care urmau s\u0103 fie publicate \u0219i n-au mai ap\u0103rut era un alt text despre De Zalmoxis \u00e0 Genghis Khan<\/em> semnat de Mircea Handoca.[87]<\/sup><\/a> Dup\u0103 cum aflase Eliade de la corespon\u00adden\u021bi din \u021bar\u0103, numele i-a fost scos din textele \u00een care era citat, fie \u0219i numai cu ini\u021bialele M. E.[88]<\/sup><\/a> Ion \u0219i Pompiliu devin din nou cei mai cita\u021bi posesori ai patronimicului. Lui Dumitru Micu \u00eei scrie cu autoironie: \u201ePentru un istoric al religiilor pasionat, ca mine, de zeii vegeta\u021biei, care mor \u0219i \u00eenviaz\u0103 anual, \u0219i de religiile misterice (sau, cum le-a spus un italian, misteriosofice), \u00abepifania\u00bb \u0219i \u00aboculta\u021bia\u00bb periodic\u0103 a numelui meu, \u00een publi\u00adcistica rom\u00e2neasc\u0103, ar putea constitui un foarte interesant subiect de studiu…\u201d.[89]<\/sup><\/a> Miste\u00adrul nu era at\u00e2t de mare. Se \u0219tia bine \u00een epoc\u0103. Noica a \u0219i reclamat responsabilul: Direc\u00ad\u021bia General\u0103 a Presei \u0219i Tip\u0103riturilor, condus\u0103 de Iosif Ardeleanu.[90]<\/sup><\/a> C\u00e2nd se va putea cerceta arhiva ei, p\u0103strat\u0103 la Ministerul Culturii, vom afla mai multe.<\/p>\n\n\n\n

Totu\u0219i, cenzura nu a fost la fel de general\u0103 sau de consecvent\u0103 precum cea dina\u00adinte. Bibliografia \u00eenregistreaz\u0103 c\u00e2teva c\u0103r\u021bi \u00een care e pomenit, de\u0219i e foarte probabil c\u0103 ele se aflau deja \u00een procesul editorial \u00eenainte de iulie 1970.[91]<\/sup><\/a> Cercetarea principalelor periodice arat\u0103 c\u0103 numele lui e men\u021bionat tot mai rar, mult mai rar dec\u00e2t \u00een anii 1968\u20131969. Noica observa inconsecven\u021ba cenzurii: \u201eScrie cineva un articol unde-l citeaz\u0103 pe Eliade. Direc\u021bia Presei vine \u0219i-l \u0219terge. \u00centr-o lun\u0103 \u00eel \u0219terge, \u00eentr-o lun\u0103 \u00eel las\u0103. Nici nu mai \u0219tii ce directive sunt\u201d.[92]<\/sup><\/a> Volumului La \u021big\u0103nci \u0219i alte povestiri<\/em> (ie\u0219it de sub tipar la sf\u00e2r\u0219itul lui iulie 1969) i se d\u0103 drumul \u00een libr\u0103rii \u2013 prin care a trecut ca un meteor[93]<\/sup><\/a> \u2013 \u00een octombrie 1970, dar nu e recenzat nic\u0103ieri.[94]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

1.4. \u00ceNTRE \u201eFRONTURI\u201d CULTURAL-POLITICE<\/p>\n\n\n\n

Miron Constantinescu a reu\u0219it s\u0103 aduc\u0103 lucrurile la nivelul anului 1967, \u00eenainte de luna septembrie, c\u00e2nd numele lui Eliade \u00eencepuse s\u0103 fie amintit \u00een articole altfel dec\u00e2t p\u00e2n\u0103 atunci. Mai ales p\u00e2n\u0103 pe la sf\u00e2r\u0219itul anilor \u201950 el fusese mereu legat de \u201efas\u00adcism\u201d, \u201ehitlerism\u201d, \u201elegionarism\u201d, \u201ehuliganism\u201d, \u201emisticism\u201d, fiind numit \u0219i \u201eeroto\u00adlog\u201d, \u201efachir\u201d sau \u201efugar\u201d \u0219i \u201etransfug\u201d. Printre clericii culturii comuniste \u2013 preo\u021bii, rabinii, imamii marxismului, al\u0103turi de vr\u0103jitori \u0219i \u0219amani de partid \u2013 care particip\u0103 la aceast\u0103 propagand\u0103 demonizant\u0103 se disting semn\u0103turile lui Oscar Lemnaru, Ion C\u0103lug\u0103ru, Marcel Bresla\u0219u, Nicolae Tertulian, Zaharia Stancu, Eugen Jebeleanu, Nestor Ignat, Victor Tulbure, Dan De\u0219liu, Simion B\u0103rbulescu, C. I. Gulian, Nicolae Moraru, Pavel Apostol, Maria Banu\u0219, Ovid S. Crohm\u0103lniceanu (\u00een mod repetat), Ileana Vrancea, B. Elvin, Radu Lupan, Eugen Campus, Octav Livezeanu, Ada Gregorian, Ileana M\u0103rculescu, Vladimir Colin, Alfons Adania, Florin Tornea, V. Sebastian, Iosif Bercu, Leon S\u0103r\u0103\u021beanu, Ion Mitran.[95]<\/sup><\/a> Al\u021bii n\u2011au avut integritatea de a-\u0219i semna atacurile (sau de a le semna cu propriul nume). De pe la sf\u00e2r\u0219itul anilor \u201950 \u0219i p\u00e2n\u0103 la \u00eenceputul anului 1967, referirile negative \u00ee\u0219i reduc at\u00e2t frecven\u021ba c\u00e2t \u0219i virulen\u021ba, ap\u0103r\u00e2nd \u00een schimb men\u021biuni neutre sau judec\u0103\u021bi neideologice.<\/p>\n\n\n\n

Numele lui Miron Constantinescu nu se \u00eent\u00e2lne\u0219te \u00een aceast\u0103 cohort\u0103. Dintre to\u021bi intelectualii care \u00eembr\u0103\u021bi\u0219aser\u0103 comunismul \u00eenc\u0103 din interbelic \u0219i care, deci, se puteau considera \u00eendrept\u0103\u021bi\u021bi s\u0103 ia atitudine \u00eempotriva reaccept\u0103rii lui Eliade, de ce tocmai el \u00ee\u0219i asum\u0103 acest gest?[96]<\/sup><\/a> Ce l-a determinat pe cel care nu intervenise nici \u00een perioada inter\u00adbelic\u0103, nici \u00een cea stalinist\u0103, nici \u00een cea post-stalinist\u0103 \u2013 cel pu\u021bin, nu sub propriul nu\u00adme[97]<\/sup><\/a> \u2013 s\u0103 izbucneasc\u0103 \u00een plin\u0103 liberalizare, expun\u00e2ndu-se ca purt\u0103tor de steag al tuturor acelora care doreau \u0219tergerea lui Eliade din cultura rom\u00e2n\u0103? Nu avem cum s\u0103 stabilim, \u00een temeiul surselor primare disponibile, nici to\u021bi factorii determinan\u021bi, nici factorul pri\u00admar. Aceast\u0103 \u00eentrebare, la care nu putem r\u0103spunde deocamdat\u0103 dec\u00e2t prin cea mai plau\u00adzibil\u0103 posibi\u00adlitate, ne face s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m asupra tuturor celorlalte resorturi ale dinami\u00adcii umane, pe care nu le \u0219tim \u0219i poate nici nu le vom \u0219ti vreodat\u0103 (cel pu\u021bin, nu cu certi\u00adtudine).<\/p>\n\n\n\n

Un deceniu mai t\u00e2rziu, \u00eentr-un interviu despre Eliade, Dumitru Micu afirma c\u0103, de\u0219i articolul lui Constantinescu era \u201eo recrudescen\u021b\u0103 a dogmatismului \u0219i un tipic exemplu de abordare neadecvat\u0103\u201d, buna lui credin\u021b\u0103 ar fi fost mai presus de \u00eendoial\u0103. Bucur\u00e2ndu-se de oarecare simpatie din partea lui \u0219i fiindu-i \u00eendatorat profesional, Micu \u00eenclina s\u0103 cread\u0103 c\u0103 Miron Constantinescu era sincer convins de faptul c\u0103-l \u201eajut\u0103\u201d pe el s\u0103 nu alunece \u00een \u201emla\u0219tina \u00abideologiei burgheze\u00bb\u201d.[98]<\/sup><\/a> Aceste afirma\u021bii trebuie luate \u00een contextul spa\u021bio-temporal \u00een care s-au produs. Nu exist\u0103 nicio \u00eendoial\u0103 c\u0103 tovar\u0103\u0219ul Miron era interesat \u00een primul r\u00e2nd de stoparea recept\u0103rii lui Eliade \u00een Rom\u00e2nia \u0219i abia apoi de a-l \u00eempiedica pe Micu s\u0103 fie un agent al ei.<\/p>\n\n\n\n

Mul\u021bi s-au \u00eentrebat care poate fi motivul pentru care un intelectual real, precum Constantinescu, a aderat \u00een interbelic la doctrina \u0219i ac\u021biunea subversiv\u0103 comunist\u0103, prefer\u00e2nd-o unei sigure cariere academice. Unii au r\u0103mas cu perplexitatea, al\u021bii au c\u0103u\u00adtat explica\u021bii sofisticate. L\u0103s\u00e2nd la o parte probabile probleme psihofiziologice \u2013 care puteau fi cauz\u0103 sau efect \u2013, cred c\u0103 originea unor eventuale cauzalit\u0103\u021bi mai complexe e destul de simpl\u0103 \u0219i evident\u0103: \u00eent\u00e2lnirea ambi\u021biei<\/em> cu reduc\u021bionismul<\/em> \u00een cantit\u0103\u021bi dep\u0103\u0219ind posibilit\u0103\u021bile lui organice. Ambi\u021bia se manifesta la el \u00een special ca voin\u021b\u0103 de putere: a fi \u0219i a cunoa\u0219te \u00eei erau subordonate. Reduc\u021bionismul era \u201emetodologia\u201d de care avea ne\u00advoie o inteligen\u021b\u0103 unilateral\u0103 (foarte vizibil\u0103 la a\u0219a-zi\u0219ii \u201epremian\u021bi\u201d) nu doar pentru a-\u0219i apropria lumea printr-o explica\u021bie totalizant\u0103, ci mai ales pentru a se impune \u2013 cu for\u021ba \u2013 unor inteligen\u021be multilaterale, polivalente, superioare ei. \u00cel numise chiar Miron, atunci c\u00e2nd a vorbit despre \u201echeia\u201d \u0219i \u201ecertitudinea\u201d pe care le g\u0103sise \u00een operele lui Lenin. \u00cel camufla sub numele \u201eclarit\u0103\u021bii\u201d \u0219i al \u201e\u0219tiin\u021bificului\u201d. Din reduc\u021bionism a ajuns relativ repede la dogmatism, de care nu s-a mai putut elibera niciodat\u0103 cu totul.<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 un astfel de mecanism psihologic face inteligibil\u0103 atitudinea lui Constantinescu, el nu explic\u0103 \u00eens\u0103 lipsa manifest\u0103rii acesteia \u00een contextul libert\u0103\u021bii in\u00adterbelice sau al dogmatismului epocii staliniste, \u0219i exprimarea ei tocmai \u00een momentul maximei destinderi ideologice. Ceea ce face foarte plauzibil ca \u2013 precum \u00een anul 1955, \u00een cazul lui Blaga \u2013 tovar\u0103\u0219ul Miron s\u0103-\u0219i fi folosit pozi\u021bia de putere pentru a se face exponentul dorin\u021bei unui grup \u00een ale c\u0103rui idiosincrazii se reg\u0103sea.<\/p>\n\n\n\n

De\u0219i e absolut esen\u021bial pentru a \u00een\u021belege dinamica interuman\u0103 de care ne ocup\u0103m, nu e aici locul s\u0103 ne oprim asupra chestiunii ridic\u0103rii interdic\u021biei de a se scrie despre Eliade \u0219i de a fi publicat \u00een Rom\u00e2nia. I se cuvin un articol \u0219i o cercetare speciale. Din ceea ce se \u0219tie deja, responsabil de ea \u2013 \u00een mod direct \u0219i indirect \u2013 este un grup neomo\u00adgen \u0219i neorganizat de intelectuali, uni\u021bi prin opozi\u021bia fa\u021b\u0103 de vechii comuni\u0219ti cominter\u00adni\u0219ti, moscovi\u021bi, stalini\u0219ti, \u0219i prin dorin\u021ba de a recupera cultura rom\u00e2neasc\u0103 proscris\u0103 sau distrus\u0103 de ei. \u00cen anii \u201960, ace\u0219tia din urm\u0103 se \u201ereinventaser\u0103\u201d, ap\u0103ruser\u0103 cu o fa\u021b\u0103 schimbat\u0103, f\u0103r\u0103 a renun\u021ba \u00eens\u0103 la multe dintre adversit\u0103\u021bile, idiosincraziile \u0219i urile din trecut. Le perpetuau, \u00een m\u0103sura \u00een care se mai putea, prin ac\u021biuni de culise, acoperite, mascate, indirecte, folosindu-se \u00een prima linie de proxies<\/em>, a c\u0103ror manifestare nu atr\u0103\u00adgea suspiciuni sau repercusiuni asupra lor \u00een\u0219i\u0219i.<\/p>\n\n\n\n

Un rol important, prin recomand\u0103rile f\u0103cute Securit\u0103\u021bii, pare s\u0103 fi avut Petru Comarnescu (1905\u20131970).[99]<\/sup><\/a> Pe de alt\u0103 parte, a\u0219a cum am v\u0103zut, a existat o oarecare sus\u021binere, cel pu\u021bin la \u00eenceput, \u0219i din partea unor vechi comuni\u0219ti, precum Zaharia Stancu, care avea interese personale. Dar neput\u00e2ndu-le satisface, a trecut din nou de partea cealalt\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Dinamica interuman\u0103 care se desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een jurul reaccept\u0103rii lui Eliade \u00een Rom\u00e2\u00adnia socialist\u0103 e dat\u0103, a\u0219adar, de aceste dou\u0103 \u201efronturi\u201d culturale \u0219i ideologice: pro \u0219i contra.[100]<\/sup><\/a> Despre ele s-a scris pu\u021bin, \u00een mod general \u0219i, \u00eendeosebi, din perspective extre\u00adme opuse, care \u00eencercau s\u0103 le instrumenteze \u0219i foloseasc\u0103 \u00een beneficiul \u00eenclin\u0103rilor ideo\u00adlo\u00adgice ale celor care scriau. \u00cen timp ce unii au vorbit despre minoritari, ne-rom\u00e2ni, \u201efana\u00adrio\u021bii Moscovei\u201d, versus rom\u00e2ni lovi\u021bi de prigoan\u0103 anti-na\u021bional\u0103, al\u021bii au insistat asupra opozi\u021biei \u00eentre comuni\u0219ti de voca\u021bie \u201eumanist\u0103\u201d \u0219i \u201edemocratic\u0103\u201d versus ne- sau pseudo-comuni\u0219ti \u201ena\u021bionali\u0219ti\u201d, \u201epro-fasci\u0219ti\u201d \u0219i \u201eantisemi\u021bi\u201d. De\u0219i aceste componente sunt ilustrate, par\u021bial \u0219i neuniform, pe ambele baricade, ele nu epuizeaz\u0103 dinamica con\u00adfrunt\u0103rii \u0219i, mai ales, nu furnizeaz\u0103 o explica\u021bie ultim\u0103 \u0219i complet\u0103 a ei.<\/p>\n\n\n\n

 Fiecare dintre fronturi se compunea dintr-un nucleu dur, generalii, care, \u00een mod obi\u0219nuit, stau \u00een spatele lui, \u0219i din cerceta\u0219i, \u0219arjeuri, combatan\u021bi de prima linie, care se str\u0103duiau s\u0103 par\u0103 independen\u021bi de primii. \u00cens\u0103 pe m\u0103sur\u0103 ce treceau anii, mai ales dup\u0103 1967, prima linie a \u201efrontului\u201d anti-Eliade se sub\u021biaz\u0103 tot mai mult, pentru a disp\u0103rea aproape \u00een \u00eentregime la \u00eenceputul anilor \u201970: unii dezertaser\u0103 (adesea la inamic), al\u021bii au ales s\u0103 stea \u0219i ei \u00een spate. De aceea a fost nevoie ca un general, precum Miron Constan\u00adtinescu, s\u0103 treac\u0103 la ac\u021biune. \u00centre to\u021bi generalii, el \u00eendeplinea par\u021bial condi\u021biile unui proxy<\/em>. At\u00e2t prin datele sale personale, c\u00e2t \u0219i, mai ales, \u00een virtutea parcursului dife\u00adrit din anii 1957\u20131965, tovar\u0103\u0219ul Miron putea s\u0103 par\u0103 independent de vechea gard\u0103, de fo\u0219tii s\u0103i camarazi care traversaser\u0103 vremurile prin reinvent\u0103ri \u0219i schimb\u0103ri la fa\u021b\u0103 trep\u00adtate, continuu modulate dup\u0103 meteorologia ideologic\u0103. Reap\u0103ruse ca un om al noilor vre\u00admuri, odat\u0103 cu preluarea puterii de c\u0103tre Ceau\u0219escu \u0219i datorit\u0103 acestuia.<\/p>\n\n\n\n

Numele lui revine \u00een jurnalul lui Eliade \u00een acea toamn\u0103, la Paris. La 25 septem\u00adbrie \u00ee\u0219i \u00eensemna urm\u0103toarele: \u201eAcum c\u00e2tva timp am primit o scrisoare de la Dinu Noica. Tot optimist! \u00cemi cere s\u0103 scriu \u00absus\u00bb ca s\u0103 se publice \u00een \u021bar\u0103 Zalmoxis<\/em>, serie nou\u0103, eu fiind director, iar printre redactori, el, Dinu, \u0219i indianistul Al-George. Dar cum s\u0103-l conving c\u0103 nu pot lua r\u0103spunderea unei reviste care s-ar publica \u00een \u021bar\u0103<\/em>? M-a\u0219 pu\u00adtea trezi cu cine \u0219tie ce fel de \u00abcolaborator\u00bb impus, gen Miron Constantinescu\u201d.[101]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Prin demersul lui, tovar\u0103\u0219ul Miron \u00eempiedicase chiar mai mult dec\u00e2t credea sau spera. Nu doar republicarea sau traducerea operelor lui Eliade, ci \u0219i o nou\u0103 ini\u021biativ\u0103, de mare importan\u021b\u0103, care, realizat\u0103, ar fi \u00eensemnat enorm pentru mai multe discipline aca\u00addemice; \u00een special pentru istoria religiilor, care \u2013 spre deosebire de alte \u021b\u0103ri din lag\u0103rul socialist \u2013 nu se bucura de acceptare \u0219i omologare. O astfel de revist\u0103 i-ar fi pus pe tinerii cercet\u0103tori \u0219i, \u00een general, pe intelectuali \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Mircea Eliade \u0219i cu mediul \u0219tiin\u021bific interna\u021bional.<\/p>\n\n\n\n

Ac\u021biunea lui Miron Constantinescu era echivalent\u0103 cu ceea ce se petrecuse \u00een anul 1959 \u00een privin\u021ba proasp\u0103t reacceptatei discipline a sociologiei. Iat\u0103 cum evoc\u0103 el \u00eensu\u0219i acel moment: \u201eUn articol neinspirat a fost publicat \u00eentr-o revist\u0103 important\u0103, \u00eencerc\u00e2nd pentru un timp s\u0103 st\u0103vileasc\u0103 cercet\u0103rile sociologice. Ca urmare s-a produs o oarecare dezorientare, mai ales \u00een r\u00e2ndul tinerilor cercet\u0103tori, care cu mult entuziasm se apucaser\u0103 de studiile sociologice \u0219i dintr-o dat\u0103 s-au v\u0103zut \u00een fa\u021ba unui veto inexplicabil pentru ei\u201d.[102]<\/sup><\/a> \u021ain\u00e2nd cont de acest lucru, e greu s\u0103 credem c\u0103 nu era con\u0219tient de sem\u00adnifica\u021bia \u0219i efectul interven\u021biei sale \u00een privin\u021ba lui Eliade \u0219i a cercet\u0103rilor consacrate fenomenului mitic \u0219i religios pe care acesta le reprezenta. Dup\u0103 cum \u00eel cunoa\u0219tem, este, dimpotriv\u0103, mai mult ca sigur c\u0103 \u0219tia foarte bine ce face.[103]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Peste dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, numele lui Constantinescu revine \u00een jurnal chiar \u00een leg\u0103tu\u00adr\u0103 cu infamul articol: \u201eSeara \u00eent\u00e2lnesc pe Ovidiu Cotru\u0219. \u00cemi d\u0103ruie\u0219te \u0219palturile inter\u00adviului de anul trecut, care n-a putut apare \u00een Familia<\/em>, probabil din cauza admirabilei introduceri, \u00een care O. C. m\u0103rturise\u0219te c\u0103 numai pe mine m-ar fi vrut s\u0103-i fiu guru<\/em>. Cotru\u0219 a suprimat acel pasaj, a prezentat a doua versiune la cenzur\u0103 (o am \u0219i pe aceas\u00adta), dar tot n-a trecut. Ast\u0103 prim\u0103var\u0103 se hot\u0103r\u00e2se s\u0103 cedeze interviul, f\u0103r\u0103 chapeau<\/em>, Rom\u00e2niei literare<\/em>, unde ar fi ap\u0103rut, \u00eel asigur\u0103 Adrian P\u0103unescu, dac\u0103 n-ar fi primit un telefon de la Miron Constantinescu, anun\u021b\u00e2ndu-\u0219i articolul lui. Aflu, ca de obicei, de la Ovidiu Cotru\u0219 o seam\u0103 de am\u0103nunte \u00een leg\u0103tur\u0103 cu scriitorii din \u021bar\u0103. Bun\u0103oar\u0103: Zaharia Stancu vrea s\u0103-\u0219i publice operele complete, \u00een optzeci de volume. I se spune la editur\u0103 c\u0103 nu au destul\u0103 h\u00e2rtie. \u2013 Dar s-a g\u0103sit h\u00e2rtie pentru legionarul M. E., \u00een timp ce eu, vechi comunist…\u201d.[104]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Mai multe detalii despre reac\u021bia lui Eliade afl\u0103m din relatarea pe care Ovidiu Cotru\u0219 (1926\u20131977) i-a livrat-o unui ofi\u021ber al Securit\u0103\u021bii: \u201eMircea Eliade a f\u0103cut urm\u0103\u00adtoarea afirma\u021bie fa\u021b\u0103 de \u2018sursa\u2019 noastr\u0103: \u00ab\u00cen \u021bar\u0103 mi se d\u0103 una cald\u0103, una rece; adic\u0103, apare un articol bun despre mine, elogios, dup\u0103 care apare un articol care este complet \u00een afar\u0103 de obiect \u0219i [\u00een] care sunt criticat cu un aer de sentin\u021b\u0103 definitiv\u0103, pentru lucruri care nu intr\u0103 \u00een obiectivul c\u0103r\u021bii.\u00bb Miron Constantinescu, \u00eentr-un articol ap\u0103rut \u00een Rom\u00e2nia literar\u0103<\/em>, \u00eei repro\u0219a c\u0103 Eliade nu se ocup\u0103 \u00een cartea sa despre mo\u0219tenirea ro\u00adm\u00e2neasc\u0103 latin\u0103 \u00een cultura noastr\u0103. Legat de aceasta, Mircea Eliade sus\u021binea c\u0103 asta este o carte de protoistorie, o carte care merge \u00een str\u0103funduri, \u00eenainte de cucerirea Daciei de c\u0103tre romani. I s-a mai repro\u0219at c\u0103 nu scoate \u00een eviden\u021b\u0103 conflictele sociale din perioada respectiv\u0103, observa\u021bie gre\u0219it\u0103, de altfel, pentru c\u0103 \u00een comuna primitiv\u0103 nu existau con\u00adflicte de clas\u0103\u201d.[105]<\/sup><\/a> Comentariile sunt de prisos.<\/p>\n\n\n\n

Argumenta\u021bia lui Constantinescu putea fi respins\u0103 cu u\u0219urin\u021b\u0103 \u00een multe alte punc\u00adte. A\u0219a cum vor fi f\u0103cut nu pu\u021bini oameni din epoc\u0103. Contra-recenzia nemul\u021bumise numero\u0219i intelectuali care doreau continuarea \u0219i chiar accelerarea liberaliz\u0103rii culturale. Unii dintre ei au c\u0103utat imediat c\u0103i de a anula sau dep\u0103\u0219i vetoul dogmatic, dar s-au lovit de zidul constituit de cei care s-au solidarizat cu ac\u021biunea tovar\u0103\u0219ului Miron. Inform\u00e2n\u00addu-l pe Eliade c\u0103 \u00eenc\u0103 nu se aud ecouri ale volumului La \u021big\u0103nci<\/em>, Dumitru Micu adau\u00adg\u0103: \u201eDe altfel, dracu \u0219tie ce se petrece. Ba sunte\u021bi pomenit, comentat, ba nu se vorbe\u0219te nimic de Dvs. Probabil, Adrian P\u0103unescu, care se afl\u0103 \u00een America \u0219i care aici, \u00een \u021bar\u0103, are acces \u00een sfere \u00eenalte, are s\u0103 v\u0103 caute \u0219i s\u0103 v\u0103 explice mai multe\u201d.[106]<\/sup><\/a> A\u0219a cum vom vedea, cea mai important\u0103 dintre ac\u021biunile de spargere a noii blocade dogmatice \u2013 care va \u0219i reu\u0219i \u00een cele din urm\u0103 \u2013 va fi ini\u021biat\u0103 peste pu\u021bin timp chiar de c\u0103tre mai t\u00e2n\u0103rul prieten al lui Micu.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

1.5. \u201eLUPTA ANTIFASCIST\u0102\u201d<\/p>\n\n\n\n

Constantinescu & Comp. au \u00een\u021beles c\u0103 un singur articol de amendamente \u201emeto\u00addologice\u201d \u00een plan \u0219tiin\u021bific nu era suficient pentru obiectivul vizat. Nici plasarea lui Eliade \u00een contextul \u201edacismului\u201d \u0219i \u201emioritismului\u201d nu at\u00e2rnau destul \u00een balan\u021ba ideolo\u00adgic\u0103. Trebuia reactivat\u0103 artileria grea, critica politic\u0103, \u00een special cea care viza \u201elegiona\u00adrismul\u201d \u0219i \u201efascismul\u201d.<\/p>\n\n\n\n

P\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul anului, tovar\u0103\u0219ul Miron \u0219i-a pus planul \u00een aplicare. Mai \u00eent\u00e2i, pu\u00adblic\u0103 \u00een paginile mensualei \u201ereviste de cultur\u0103 istoric\u0103\u201d, Magazin istoric<\/em> (lansat\u0103 de Institutul de Studii Istorice \u0219i Social-Politice de pe l\u00e2ng\u0103 C.C. al P.C.R.), \u00een num\u0103rul din ianuarie 1971, un articol intitulat \u201eGarda de fier sub judecata istoriei\u201d. Titlul \u00eensu\u0219i arat\u0103 c\u0103 Miron \u00ee\u0219i aroga privilegiata pozi\u021bie de reprezentant al acelei Istorii majusculate (chiar dac\u0103 nu e scris\u0103 ca atare), care comunicase verdictul de condamnare. E un articol ideologic \u0219i propagandistic, plin de exager\u0103ri \u0219i falsific\u0103ri, care nu uit\u0103 s\u0103 aminteasc\u0103 c\u0103 ideologii legionari au c\u0103utat o \u201epunte de leg\u0103tur\u0103\u201d cu filosofia lui Lucian Blaga, \u00een virtutea orient\u0103rii ei \u201eira\u021bionaliste \u0219i mistice\u201d. \u00cen jurul \u201epseudofilosofului\u201d Nae Ionescu \u2013 scrie tovar\u0103\u0219ul Miron \u2013 s-au grupat \u201ec\u00e2\u021biva tineri, precum Mircea Eliade, Mihail Polihroniade, D. C. Amz\u0103r, care au devenit stegarii ideologici ai acestei mi\u0219c\u0103ri\u201d. Ne\u00adjustificata punere pe acela\u0219i plan a celor trei e urmat\u0103 de o fraz\u0103 \u0219i mai uluitoare: \u201eCine cite\u0219te prefa\u021ba lui Mircea Eliade la Roza v\u00e2nturilor<\/em> de N. Ionescu \u00ee\u0219i poate da seama de con\u021binutul real al ideilor lor\u201d.[107]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Concluzia articolului este, de fapt, o directiv\u0103 politico-ideologic\u0103: \u201eGarda de Fier a fost nimicit\u0103 politic \u0219i organizatoric \u00een deceniul 5 al secolului nostru. Ceea ce este \u00eens\u0103 important ast\u0103zi e ca toate reziduurile ideologice ale mi\u0219c\u0103rilor de extrem\u0103 dreapt\u0103 \u2013 \u00een ipostazele na\u021bionalismului burghez, a ira\u021bionalismului \u00een toate formele sale \u0219i a misticismului \u0219i bigotismului \u2013 s\u0103 fie comb\u0103tute cu toat\u0103 fermitatea \u0219i lichidate\u201d. Lichi\u00addarea a\u0219a-ziselor reziduuri de \u201eira\u021bionalism\u201d \u0219i \u201emisticism\u201d impunea \u0219i justifica at\u00e2t eliminarea lui Eliade, c\u00e2t \u0219i pe cea a lui Blaga ca filosof.<\/p>\n\n\n\n

Un consistent rezumat, care reproducea \u0219i partea despre Mircea Eliade, a ap\u0103rut \u00een revista maghiar\u0103 Korunk<\/em>.[108]<\/sup><\/a> Dar articolul din Magazin istoric<\/em> era o versiune pu\u021bin redus\u0103 a cuv\u00e2ntului de \u00eencheiere preg\u0103tit pentru o \u201esesiune \u0219tiin\u021bific\u0103 privind analiza critic\u0103 \u0219i demascarea fascismului \u00een Rom\u00e2nia\u201d, care se va \u021bine \u00een zilele de 4 \u0219i 5 martie la Institutul de Istorie \u201eNicolae Iorga\u201d. Cu o regie preg\u0103tit\u0103 din timp[109]<\/sup><\/a>, ea se desf\u0103\u0219ura sub egida Academiei de \u0218tiin\u021be Sociale \u0219i Politice a R.S.R., condus\u0103 de Miron Constantinescu, \u0219i a Institutului de Studii Istorice \u0219i Social-Politice de pe l\u00e2ng\u0103 C.C. al P.C.R., condus de Ion Popescu-Pu\u021buri.[110]<\/sup><\/a> Ce sens putea avea, \u00een acel an, un colocviu dedicat \u201edemasc\u0103rii fascismului \u00een Rom\u00e2nia\u201d \u0219i \u00een special a \u201efascismului legionar\u201d? Un sfert de veac de la \u201evictoria asupra fascismului\u201d fusese s\u0103rb\u0103torit la 9 mai 1970, iar \u00een jurul acestei date s-a publicat enorm asupra subiectului. Colocviul nu avea leg\u0103tur\u0103 direct\u0103 cu evenimentul s\u0103rb\u0103torit \u00een urm\u0103 cu un an.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen al s\u0103u cuv\u00e2nt de deschidere, Popescu-Pu\u021buri sus\u021bine c\u0103 organizarea lui venea pe linia preocup\u0103rilor celor dou\u0103 institu\u021bii de a ini\u021bia \u201edezbateri despre unele momente importante din istoria mi\u0219c\u0103rii revolu\u021bionare \u0219i democratice din \u021bara noastr\u0103\u201d.[111]<\/sup><\/a> \u00cen cuv\u00e2ntul de \u00eencheiere, referindu-se la lucr\u0103rile elaborate \u00een Rom\u00e2nia socialist\u0103 cu privi\u00adre \u201ela lupta antifascist\u0103, antihitlerist\u0103 \u0219i la rolul partidului \u00een aceast\u0103 lupt\u0103\u201d, Miron Constan\u00adtinescu atr\u0103gea aten\u021bia c\u0103 ele au analizat doar sumar \u201eproblema fascismului rom\u00e2nesc\u201d. P\u00e2n\u0103 de cur\u00e2nd, c\u00e2nd s-a reluat firul cercet\u0103rilor (prin istorici propagandi\u0219ti, precum M. F\u0103tu \u0219i I. Sp\u0103l\u0103\u021belu), singura analiz\u0103 aprofundat\u0103 a fascismului o f\u0103cuse Lucre\u021biu P\u0103tr\u0103\u0219canu \u00een cartea Sub trei dictaturi<\/em>, dar la nivelul de atunci al document\u0103\u00adrii.[112]<\/sup><\/a> A\u0219adar, ra\u021biunea de a fi a \u201esesiunii privind demascarea fascismului \u00een Rom\u00e2nia\u201d era de a contribui la cunoa\u0219terea fascismului \u00een vederea mai bunei \u00een\u021belegeri a \u201eluptei antifasciste\u201d.<\/p>\n\n\n\n

R\u0103m\u00e2ne ca o cercetare de arhiv\u0103 s\u0103 stabileasc\u0103 \u2013 documentat \u0219i detaliat \u2013 origi\u00adnea, resorturile, obiectivele \u0219i agen\u021bii organiz\u0103rii acestei pretinse \u201esesiuni \u0219tiin\u021bifice\u201d. E \u00eens\u0103 evident c\u0103, \u00een calitatea sa de locomotiv\u0103, Miron Constantinescu s-a folosit de prilej pentru a mai lovi \u00een procesul de liberalizare a culturii \u0219i de recuperare a unor intelectu\u00adali interbelici, at\u00e2t din \u021bar\u0103, c\u00e2t \u0219i din exil. \u00cen contextul \u00eencerc\u0103rilor continue de a r\u0103stur\u00adna vetoul s\u0103u contra lui Mircea Eliade, tovar\u0103\u0219ul Miron l-a inclus \u0219i pe el printre \u021bintele acestui nou spectacol ideologic. A\u0219a se face c\u0103 Eliade e pomenit nu doar de c\u0103tre el \u00eensu\u0219i, ci \u0219i de \u0218erban Cioculescu, iar George Iva\u0219cu face aluzie la el f\u0103r\u0103 s\u0103-l numeas\u00adc\u0103. Cooptarea celor doi intelectuali umani\u0219ti trebuie s\u0103 se datoreze unei str\u00e2ngeri cu u\u0219a. Dac\u0103 Iva\u0219cu fusese \u2013 conform unor m\u0103rturii \u2013 \u201elegionar\u201d, Cioculescu n-a fost suficient de \u201eprogresist\u201d, av\u00e2nd cuvinte bune pentru mul\u021bi dintre cei pe care comuni\u0219tii i-au proscris. Ceea ce \u0219tim despre coerci\u021bia pe care tovar\u0103\u0219ului Miron \u00eei pl\u0103cea s-o exercite asupra subordona\u021bilor \u0219i a celor vulnerabili face ipoteza foarte plauzibil\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Iva\u0219cu, care distorsioneaz\u0103 dup\u0103 cum scrie, \u00eentrec\u00e2ndu-se cu propagandi\u0219tii de meserie, \u00eei pomene\u0219te \u0219i pe \u201en\u0103i\u0219ti\u201d, dintre care \u201eunii nu erau \u00eencadra\u021bi \u00een Garda de fier, dar f\u0103ceau direct sau indirect doctrin\u0103 legionar\u0103\u201d.[113]<\/sup><\/a> Cioculescu a fost \u0219i mai viclean. \u00centr-o comunicare scris\u0103 pe genunchi \u0219i \u00eentitulat\u0103 \u201eLegionarismul \u0219i literatura\u201d, \u00eei men\u00ad\u021bioneaz\u0103 \u2013 \u00een aceast\u0103 ordine \u2013 pe \u201enecunoscutul\u201d Nicolae Totu, Aron Cotru\u0219, \u201ecriticul titular al Cuv\u00e2ntului<\/em>\u201d (Barbu Slu\u0219anschi, care, de\u0219i nenumit, se bucur\u0103 de cel mai mult spa\u021biu), \u201eun necunoscut care semneaz\u0103\u201d Eugeniu V. Haralambie, Mircea Streinul, \u201eun recent purt\u0103tor de c\u0103ma\u0219\u0103 verde\u201d care scrie \u00een ziarul Axa<\/em>, \u0219i, generic, tot f\u0103r\u0103 nume, poe\u021bii \u00eenregimenta\u021bi. Pe l\u00e2ng\u0103 ace\u0219tia, mai strecoar\u0103 ni\u0219te nume \u00eentr-un citat din repre\u00adzentativul autor Haralambie: \u201eDac\u0103 genera\u021bia antecedent\u0103 (Corneliu Zelea Codreanu, I. I. Mo\u021ba, Nae Ionescu etc.) au avut o tulbur\u0103toare tr\u0103ire<\/em>, dac\u0103 aceast\u0103 tr\u0103ire<\/em> s-a prelun\u00adgit la o genera\u021bie imediat\u0103 (Mircea Eliade, Emil Cioran) [\u2026] etc. \u2013 aceast\u0103 tr\u0103ire<\/em> cere ast\u0103zi s\u0103 fie realizat\u0103 statal politic. \u0218i aceasta-i caracteristica esen\u021bial\u0103 a genera\u021biei de sub 30 de ani, pe care o descoperi \u00een vremurile lui Constantin I. Goga, Valeriu C\u00eerdu, Vasile I. Posteuc\u0103 \u0219i al\u021bii.\u201d[114]<\/sup><\/a> T\u00e2n\u0103r publicist, afirmat din 1936, Haralambie fusese student al lui Eliade, chiar \u00een genera\u021bia lui Mihai \u0218ora \u0219i a lui Miron Constantinescu.[115]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

\u021ain\u00e2nd cont de gradul lor de \u201ecompromitere\u201d politic\u0103 din interbelic, e interesant comportamentul diferit al celor doi influen\u021bi critici literari. Iva\u0219cu, care nu se bucurase de ridicarea interdic\u021biei asupra numelui lui Eliade \u0219i nu se sfia s\u0103 spun\u0103 \u00een dreapta \u0219i \u00een st\u00e2nga c\u0103 acesta fusese legionar, a evitat s\u0103-l pomeneasc\u0103 cu numele. \u00cen schimb, Cioculescu, care avea doar cuvinte bune despre el, a g\u0103sit cuvenit s\u0103-l includ\u0103 \u00een list\u0103, printr-un subterfugiu specific \u0219mecheriei d\u00e2mbovi\u021bene. \u00cen timp ce, cu excep\u021bia exilatu\u00adlui Aron Cotru\u0219, reu\u0219ise performan\u021ba de a-i omite pe to\u021bi importan\u021bii scriitori care \u00eem\u00adbr\u0103\u00ad\u021bi\u0219aser\u0103 cauza Legiunii. Peste numai c\u00e2teva luni, \u00een calitatea sa de director al biblio\u00adtecii Academiei, se va ar\u0103ta mi\u0219cat p\u00e2n\u0103 la sentimentalism (ceea ce nu-i st\u0103 \u00een fire, scrie D. Micu) de inten\u021bia lui Eliade de a dona arhiva sa rom\u00e2neasc\u0103 unei institu\u021bii din \u021ba\u00adr\u0103.[116]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Textul concluziv al lui Constantinescu \u2013 care, se precizeaz\u0103, reprezint\u0103 o tran\u00adscriere dup\u0103 stenograma cuv\u00e2nt\u0103rii \u2013 are unele pasaje lips\u0103, dar \u0219i mai multe lucruri noi fa\u021b\u0103 de articolul din Magazin istoric<\/em>. Lista \u201estegarilor ideologici\u201d ai mi\u0219c\u0103rii legionare, grupa\u021bi \u00een jurul lui Nae Ionescu, se m\u0103re\u0219te aici cu numele lui Mircea Vulc\u0103nescu \u0219i Pavel Costin Deleanu[117]<\/sup><\/a>, negociind astfel distan\u021ba dintre Eliade \u0219i Polihroniade. Prin Nae Ionescu \u2013 care era reprezentant al I. G. Farbenindustrie \u2013 s-a exercitat \u0219i sprijinul direct al Germaniei hitleriste pentru Mi\u0219carea legionar\u0103, ceea ce a f\u0103cut-o s\u0103 devin\u0103 \u201eagentur\u0103 hitlerist\u0103\u201d.[118]<\/sup><\/a> G. Iva\u0219cu \u00eel declarase pe Nae Ionescu adev\u0103ratul cap<\/em> al mi\u0219c\u0103\u00adrii legionare, ba chiar \u00eentemeietorul ideologiei ei, \u00een timp ce Codreanu fusese doar un organizator practic \u0219i responsabil cu executarea (adic\u0103 un v\u0103taf).<\/p>\n\n\n\n

Cele mai importante \u2013 pentru noi \u2013 ad\u0103ugiri sunt acelea care privesc resorturile \u0219i motiva\u021biile organizatorilor a\u0219a-zisei \u201esesiuni \u0219tiin\u021bifice\u201d. Partidul Comunist Rom\u00e2n, \u201efor\u021ba conduc\u0103toare\u201d a \u201eluptei antifasciste, a luptei antilegionare\u201d, este cel de la care primiser\u0103 sarcina de \u201ea analiza \u0219tiin\u021bific geneza \u0219i dezvoltarea fascismului \u00een Rom\u00e2nia\u201d, pentru a-i putea \u201ecombate urm\u0103rile\u201d.[119]<\/sup><\/a> Cum spuneam, r\u0103m\u00e2ne ca cercetarea arhivelor s\u0103 pun\u0103 ni\u0219te chipuri peste imaginea impersonal\u0103 a partidului, dar candida\u021bii, cei afla\u021bi \u00een v\u00e2rful ierarhiei ideologice, sunt deja cunoscu\u021bi.<\/p>\n\n\n\n

Concluzia-directiv\u0103 a articolului din Magazin istoric<\/em> \u2013 necesitatea lichid\u0103rii a\u0219a-ziselor reziduuri de \u201eira\u021bionalism\u201d \u0219i \u201emisticism\u201d \u2013 e men\u021binut\u0103, justific\u00e2nd astfel opo\u00adzi\u021bia fa\u021b\u0103 de libera \u201evalorificare a mo\u0219tenirii culturale\u201d, care \u00eei privea at\u00e2t pe Eliade, c\u00e2t \u0219i pe Blaga sau pe al\u021bi autori interbelici. \u00cen sprijinul ei se aduc \u00eens\u0103 c\u00e2teva noi argumen\u00adte, care, a\u0219a cum vom vedea, nu sunt deloc lipsite de relevan\u021b\u0103: \u201eAst\u0103zi nu mai exist\u0103 baza economic\u0103 \u0219i baza social\u0103 pentru o influen\u021b\u0103 gardist\u0103 \u00een Rom\u00e2nia. […] Chiar dac\u0103 r\u0103m\u0103\u0219i\u021bele de peste hotare ale G\u0103rzii de fier servesc anumite interese str\u0103ine \u0219i imperia\u00adliste, ceea ce este esen\u021bial este faptul c\u0103 structura economic\u0103-social\u0103 a Rom\u00e2niei s-a schimbat fundamental. Exist\u0103 \u00eens\u0103 anumite reziduuri, anumite virtualit\u0103\u021bi fa\u021b\u0103 de care trebuie s\u0103 fim foarte aten\u021bi, vigilen\u021ba noastr\u0103 nu trebuie s\u0103 sl\u0103beasc\u0103; acest lucru este cu at\u00e2t mai necesar cu c\u00e2t pe plan interna\u021bional se constat\u0103 \u00eencerc\u0103ri de reanimare a mi\u0219c\u0103\u00adrilor fasciste, mai ales \u00een Italia \u0219i Germania.\u201d[120]<\/sup><\/a> Dou\u0103 lucruri trebuie re\u021binute de aici: leg\u0103tura care se face cu \u201er\u0103m\u0103\u0219i\u021bele\u201d legionare din str\u0103in\u0103tate \u0219i dimensiunea interna\u021bi\u00adonal\u0103 a necesit\u0103\u021bii combaterii \u201einfluen\u021bei gardiste \u00een Rom\u00e2nia\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Volumul cu lucr\u0103rile colocviului a ie\u0219it de sub tipar \u00een luna septembrie a acelui an. Dar opintelile tovar\u0103\u0219ului Miron \u00eempotriva lui Mircea Eliade nu vor mai rezista mult timp.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

1.6. LUPTA CONTRA NOII INTERDIC\u021aII<\/p>\n\n\n\n

Mai mul\u021bi dintre sus\u021bin\u0103torii \u0219i admiratorii lui Mircea Eliade au \u00eencercat s\u0103 fac\u0103 ceva \u00eempotriva noii prohibi\u021bii. Trebuia \u0219tears\u0103 grani\u021ba care se s\u0103pase din nou \u00een cultura rom\u00e2n\u0103. Epopeea acestor \u00eencerc\u0103ri merit\u0103 reconstituit\u0103 integral, c\u0103ci e un moment im\u00adportant nu doar al recept\u0103rii lui Eliade, ci \u0219i al istoriei culturii rom\u00e2ne sub comunism. Ea va fi posibil\u0103 atunci c\u00e2nd se vor publica, pe de o parte, \u00eentreaga coresponden\u021b\u0103 (emi\u00ads\u0103 \u0219i primit\u0103) a lui Eliade \u0219i jurnalul lui manuscris, iar pe de alta, m\u0103rturiile celor impli\u00adca\u021bi (memorii, jurnale, coresponden\u021b\u0103 etc.) \u0219i ale apropia\u021bilor lor.<\/p>\n\n\n\n

Unul dintre primii, dac\u0103 nu chiar primul, a fost Dumitru Micu. Dar f\u0103r\u0103 succes. La \u00eenceputul anului 1971, \u00eencearc\u0103 ceva nou: publicarea unui inedit. Primise, cu titlu consultativ, versiunea prim\u0103 a piesei Coloana f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u0219it<\/em>, pentru a comunica autorului eventuale observa\u021bii \u00een vederea revizuirii ei. \u00cen prim\u0103vara anului 1970, Micu i-o \u00eemp\u0103r\u00adt\u0103\u0219ise, pentru delectare personal\u0103, lui Aurel R\u0103u (n. 1930), redactorul-\u0219ef al revistei Steaua<\/em>, care, \u00een noul context al dispari\u021biei lui Eliade din periodicele rom\u00e2ne\u0219ti, a luat hot\u0103r\u00e2rea de a o publica. Micu \u00eencearc\u0103 s\u0103 ob\u021bin\u0103 acceptul lui Eliade: \u201ePublicarea piesei ar fi \u00eenc\u0103 un punct c\u00e2\u0219tigat \u00een lupta pe via\u021b\u0103 \u0219i pe moarte dintre adev\u0103ra\u021bii patrio\u021bi \u0219i for\u021bele oribile ale obscurantismului neostalinist\u201d.[121]<\/sup><\/a> \u201eV\u0103 rog cu insisten\u021b\u0103 s\u0103 nu interzi\u00adce\u021bi tip\u0103rirea piesei; aceasta \u00een interesul luptei cr\u00e2ncene (de\u0219i nespectaculoase) pe care oameni cu real\u0103 dragoste pentru cultura rom\u00e2n\u0103 o duc \u00eempotriva exponen\u021bilor dogma\u00adtismului \u0219i primitivismului, pe de o parte, \u00eempotriva fal\u0219ilor liberali, pe de alta. Dezbi\u00adna\u021bi \u00een toate privin\u021bele, alde Miron Constantinescu, C. Ionescu-Gulian \u0219i al\u021bi rinoceri stalini\u0219ti fac front comun cu \u00absubtilii\u00bb Z. Stancu, E. Jebeleanu, Geo Bogza, M. R. Paraschivescu, atunci c\u00e2nd e vorba de a \u00eempiedica difuzarea literaturii Dvs. Cei dint\u00e2i v\u0103 detest\u0103 fiindc\u0103 sunt fiare anticulturale, ceilal\u021bi pentru c\u0103 le e team\u0103 s\u0103 nu fie eclipsa\u021bi. Anul trecut Stancu aduna semn\u0103turi pe o cerere adresat\u0103 guvernului de a-i sus\u021bine can\u00addidatura la premiul \u00abNobel\u00bb, iar lumea vorbea c\u0103 \u0219i Dvs a\u021bi fi unul dintre candida\u021bi. Deci trebuia \u00eentreprins orice spre a nu fi cunoscut de publicul rom\u00e2n, ca \u0219i cum asta putea influen\u021ba decizia juriului de la Stockholm.\u201d[122]<\/sup><\/a> Dup\u0103 alte dest\u0103inuiri despre \u201eanu\u00admite uneltiri \u00eempotriva operei Dvs, puse la cale, pe de o parte de rinocerii stalini\u0219ti, pe de alta de marii \u00abdemocra\u021bi\u00bb \u0219i \u00aboccidentalizan\u021bi\u00bb de felul lui Stancu \u0219i Jebeleanu\u201d, \u00eei m\u0103rturise\u0219te: \u201eV\u0103 divulg asemenea chestiuni, nu fiindc\u0103 a\u0219 avea personal ceva contra cuiva, ci pentru a-mi argumenta opinia c\u0103 nu Ceau\u0219escu, nu conducerea suprem\u0103 orga\u00adnizeaz\u0103 conspira\u021bia t\u0103cerii contra Dvs., ci o seam\u0103 de scriitori \u0219i al\u021bi intelectuali sau pseudo-intelectuali, pe care numele dvs \u00eei deranjeaz\u0103. \u00cens\u0103 nu cred c\u0103 trebuie s\u0103 pedep\u00adsi\u021bi \u021aara pentru tic\u0103lo\u0219ia c\u00e2torva incon\u0219tien\u021bi\u201d.[123]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

\u00centre altele, Zaharia Stancu i-a cerut lui Constantin Ciopraga (1916\u20132009), redac\u00adtor-\u0219ef al revistei Cronica<\/em> din Ia\u0219i s\u0103 nu publice nicio recenzie la recent ap\u0103rutul volum Maitreyi. Nunt\u0103 \u00een cer<\/em>.[124]<\/sup><\/a> Despre adversitatea lui, Eliade aflase deja din multiple surse. Pe l\u00e2ng\u0103 cele deja citate, iat\u0103 alte dou\u0103. Eugen Barbu (1924\u20131993) i-a \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it c\u0103, de\u0219i Stancu pretinde c\u0103-l admir\u0103, \u00een realitate \u00eel saboteaz\u0103 \u0219i face tot ceea ce poate ca s\u0103 \u00eempiedice redescoperirea lui de c\u0103tre cei tineri. Ioan Alexandru (1941\u20132000) i-a vorbit despre gelozia lui Stancu pentru excep\u021bionala popularitate de care se bucur\u0103 \u00een Rom\u00e2nia.[125]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Eliade \u00eei r\u0103spunde lui Micu: \u201eStancu \u0219i neo-stalini\u0219tii se opun din r\u0103sputeri rein\u00adtegr\u0103rii mele \u00een prezen\u021ba cultural\u0103, dar nu cred c\u0103 ei sunt responsabili de \u00abconspira\u021bia t\u0103cerii\u00bb (evident, nici Ceau\u0219escu nu e responsabil!). Oricum a\u0219 privi lucrurile, aceast\u0103 anathema este ordonat\u0103 \u00abde sus\u00bb \u0219i are un sens politic\u201d.[126]<\/sup><\/a> \u0218tia deja mai multe dec\u00e2t \u00eei putea spune Micu, c\u0103ci \u00eentre timp Adrian P\u0103unescu \u00eei povestise ceea ce cuno\u0219tea el: \u201eAm aflat multe, am \u00een\u021beles \u00eenc\u0103 \u0219i mai multe\u201d.[127]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Ce \u00eensemna \u201esus\u201d \u0219i cine erau cei situa\u021bi acolo? Foarte sus \u00een aparatul de control ideologic se afla vechiul tovar\u0103\u0219 de front propagandistic al lui Miron Con\u00adstan\u00adtinescu: Leonte R\u0103utu (1910\u20131993), cooptat din februarie 1970 \u00een Academia condus\u0103 de acesta. Era viceprim-ministru cu probleme de educa\u021bie (p\u00e2n\u0103 \u00een 24 aprilie 1972, c\u00e2nd a devenit rector al Academiei \u0218tefan Gheorghiu), vicepre\u0219edinte al Con\u00adsi\u00adliului de Mini\u0219tri (p\u00e2n\u0103 \u00een 28 februarie 1972), membru al Secretariatului Comitetului Central \u0219i membru al Comi\u00adte\u00adtu\u00adlui Executiv (p\u00e2n\u0103 \u00een 28 noiembrie 1974). La fel de sus era Gogu R\u0103dulescu (1914\u20131991), \u0219i el vicepre\u0219edinte al Consiliului de Mini\u0219tri, vicepre\u0219edinte al Consiliu\u00adlui de Stat, membru al Comitetului Central \u0219i al Comi\u00adte\u00adtu\u00adlui Politic Executiv. Al\u0103turi de ei, \u00een alte pozi\u021bii de putere, ideologi precum \u0218tefan Voicu (1906\u20131992) sau Con\u00adstan\u00adtin Ionescu-Gulian (1914\u20132011), membri ai prezi\u00addiului Academiei conduse de tovar\u0103\u00ad\u0219ul Miron. Dar \u0219i al\u021bii afla\u021bi \u201esus\u201d prin autoritate ideologic\u0103, cum erau, de pild\u0103, Valter Roman (1913\u20131983), apropiat al lui Leonte R\u0103utu, sau Radu Florian (1927\u20131997) \u0219i Nicolae Tertulian (1929\u20132019), proteja\u021bi de-ai lui Voicu, sau Pavel Apostol (1919\u20131983), colaborator apropiat al lui Miron, care, \u00een anii \u201950, furnizase cea mai masiv\u0103 dintre agresiunile \u201efilosofice\u201d (dogmatic mar\u00adxiste) asupra lui Eliade. Niciunul dintre ei nu s-a \u201eexpus\u201d \u00een aceast\u0103 perioad\u0103. Tova\u00adr\u0103\u0219ul Miron era exponentul tuturor \u0219i \u00ee\u0219i jucase rolul cu o eficacitate care le per\u00admi\u00adtea s\u0103-\u0219i p\u0103streze imaginea de oameni eli\u00adbera\u021bi de vechile lor p\u0103cate staliniste, ba chiar s\u0103 par\u0103 contrariul a ceea ce erau.[128]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
Note<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

[1]<\/sup><\/a> Despre el exist\u0103 mai multe studii \u0219i articole scrise de istorici \u0219i sociologi, precum (\u00een ordine crono\u00adlogic\u0103) Vladimir Tism\u0103neanu, \u0218tefan Costea, Virgiliu Constantinescu-G\u0103liceni, Andi Mihalache, Florian T\u0103n\u0103sescu, Dan C\u0103t\u0103nu\u0219, Alina Tudor, \u0218tefan Bosomitu, Florin Poenaru, Dan Banciu, Cosmin Popa \u0219.a. A fost discutat \u00een studii \u0219i volume consacrate istoriei sociologiei rom\u00e2ne\u0219ti, iar \u00een diferite c\u0103r\u021bi asupra perioadei comuniste s-au adus contribu\u021bii \u00eentemeiate pe izvoare documentare. Cea mai ampl\u0103 \u0219i important\u0103 contribu\u00ad\u021bie este monografia lui \u0218tefan Bosomitu, Miron Constantinescu. O biografie<\/em>, Bucure\u0219ti, Humanitas, 2014. Toate acestea au fost utile orient\u0103rii \u00een subiect. Alte mul\u021bumiri i se cuvin lui Cristian Vasile, pentru consulta\u00ad\u021bii bibliografice \u0219i pentru comunicarea unor publica\u021bii. At\u00e2t \u00een reconstruc\u021bia istoriografic\u0103, c\u00e2t \u0219i \u00een analiza \u0219i interpretarea datelor m-am \u00eentemeiat, \u00een primul r\u00e2nd, pe izvoarele primare publicate \u0219i pe m\u0103rturiile con\u00adtemporanilor, \u021bin\u00e2nd cont de faptul c\u0103 multe surse de acest fel nu au fost \u00eenc\u0103 f\u0103cute publice.<\/p>\n\n\n\n

[2]<\/sup><\/a> Miron Constantinescu, \u201eDrumul unei genera\u021bii\u201d, Secolul 20<\/em> (Bucure\u0219ti), nr. 3, 1970, pp. 14\u201318 (14, 15). Sunt pomenite \u201emi\u0219c\u0103rile fasciste \u0219i, \u00een primul r\u00e2nd, Garda de fier\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[3]<\/sup><\/a> Mircea Handoca, \u201eConvorbiri despre Mircea Eliade cu Mihai \u0218ora\u201d, Orizont<\/em> (Timi\u0219oara), XXXV, nr. 43, 26 octombrie 1984, p. 3; republicat \u00een idem<\/em>, Convorbiri cu \u0219i despre Mircea Eliade<\/em>,  Bucure\u0219ti, Humanitas, 1998, pp. 307\u2013312 (309).<\/p>\n\n\n\n

[4]<\/sup><\/a> M. Constantinescu, \u201eDrumul unei genera\u021bii\u201d, ed. cit., pp. 17, 18.<\/p>\n\n\n\n

[5]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, pp. 15, 16.<\/p>\n\n\n\n

[6]<\/sup><\/a> Citat\u0103 de N. Ceau\u0219escu la Plenara C.C. din 30 noiembrie \u2013 5 decembrie 1961. \u201eDin dezbaterile la Plenara C.C. al P.M.R. [\u2026] Cuv\u00eentul tovar\u0103\u0219ului Nicolae Ceau\u0219escu\u201d, Sc\u00eenteia<\/em> (Bucure\u0219ti), XXXI, nr. 5377, 13 decembrie 1961, pp. 2\u20133 (3). E vorba de autobiografia din anul 1946, p\u0103strat\u0103 \u00eentr-un dosar aflat acum la Arhivele Na\u021bionale. Vezi \u0218t. Bosomitu, op. cit.<\/em>, pp. 48, 281\u2013282, 368 (n. 59), 371 (n. 55). Pe ea se \u00eentemeiaz\u0103 articolul propagandistic al lui Alexandru Balaci, \u201eCui d\u0103m votul \u0219i \u00eencrederea noastr\u0103. Miron Constantinescu\u201d, Sc\u00e2nteia<\/em> (Bucure\u0219ti), XVI, nr. 678, 15 noiembrie 1946, pp. 1, 2. O discu\u021bie asupra valorii epistemice a autobiografiilor sale, \u00een \u0218t. Bosomitu, \u201eMythologizing the biographies of Romanian underground communists. The case study of Miron Constantinescu\u201d, \u00een C.-F. Dobre, C. E. Ghi\u021b\u0103 (ed.), Quest for a Suitable Past. Myth and Memory in Central and Eastern Europe<\/em>, Budapest \u2013 New York, Central European University Press, 2017, pp. 67\u201384 (73\u201374, 77\u201378).<\/p>\n\n\n\n

[7]<\/sup><\/a> Lavinia Betea, Alexandru B\u00e2rl\u0103deanu despre Dej, Ceau\u0219escu \u0219i Iliescu. Convorbiri<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Evenimentul Rom\u00e2nesc, 1997, p. 93; idem<\/em>, Partea lor de adev\u0103r<\/em>, Bucure\u0219ti, Compania, 2008, p. 84; Stelian T\u0103nase, \u00een Iosif Sava, Invita\u021bii Eutherpei. 8 Serate TV<\/em>, Polirom, Ia\u0219i, 1997, p. 229. Vezi \u0219i co\u00admentariile lui \u0218t. Bosomitu, op. cit.<\/em>, p. 48.<\/p>\n\n\n\n

[8]<\/sup><\/a> Raport din 6 mai 1946 al unui diplomat american din cadrul Comisiei Aliate de Control de la Bucure\u0219ti, cu referire la o anchet\u0103 a autorit\u0103\u021bilor sovietice f\u0103cut\u0103 dup\u0103 un incident din noaptea de 4\u20135 februarie 1945. \u0218t. Bosomitu, op. cit.<\/em>, p. 123. Dup\u0103 cum se vede, \u00een circula\u021bia informa\u021biilor de la o surs\u0103 la alta, unele detalii (precum \u201emembru important al Mi\u0219c\u0103rii Legionare\u201d) au suferit amplific\u0103ri. Nu e exclus \u0219i ca informa\u021biile despre scurta simpatie a tovar\u0103\u0219ului Miron s\u0103 fi fost amestecate cu informa\u021bii despre un legionar omonim; poate, pictorul Miron Constantinescu (1902\u20131998).<\/p>\n\n\n\n

[9]<\/sup><\/a> Fapt acceptat \u0219i de Vladimir Tism\u0103neanu, \u201ePortret \u00een oglind\u0103: Miron Constantinescu \u0219i Milovan Djilas\u201d, \u00een idem<\/em>, Lumea secret\u0103 a nomenclaturii. Amintiri, dezv\u0103luiri, portrete<\/em>, Bucure\u0219ti, Humanitas, 2012, pp. 238\u2013247 (241).<\/p>\n\n\n\n

[10]<\/sup><\/a> Dup\u0103 mai multe m\u0103rturii, p\u00e2n\u0103 la instaurarea regimului comunist, Miron Constantinescu \u00eentre\u021bi\u00adnea rela\u021bii cu legionari, cu care \u00ee\u0219i g\u0103sea \u0219i unele puncte comune. Ion Halmaghi, \u201eIconar\u201d, Drum<\/em> (Pittsburg), X, nr. 4, octombrie-decembrie 1974, p. 7; Petre Pandrea, Garda de Fier. Jurnal de filosofie politic\u0103. Memo\u00adrii penitenciare<\/em>, Bucure\u0219ti, Vremea, 2001, p. 90.<\/p>\n\n\n\n

[11]<\/sup><\/a> \u00cen 1972. Dumitru Popescu, Cronos autodevor\u00e2ndu-se\u2026 Memorii<\/em>, II, Panorama r\u0103sturnat\u0103 a mi\u00adrajului politic<\/em>, Bucure\u0219ti, Curtea Veche, 2006, p. 169.<\/p>\n\n\n\n

[12]<\/sup><\/a> Mihai Pelin, \u201eAtras pe drumul Damascului (Mircea Eliade)\u201d, \u00een idem<\/em>, Genii \u0219i analfabe\u021bi. Militari \u0219i intelectuali sub lupa Securit\u0103\u021bii<\/em>, Bucure\u0219ti, Universal Dalsi, 2002, pp. 114\u2013144 (131). Informa\u021bia apare la finalul unei relat\u0103ri cerute lui Adrian P\u0103unescu \u00een cursul redact\u0103rii c\u0103r\u021bii, dar, sursa ei nefiind precizat\u0103, nu se \u00een\u021belege dac\u0103 \u00eei apar\u021bine acestuia sau a fost g\u0103sit\u0103 \u00een dosarele Securit\u0103\u021bii. Ea lipse\u0219te dintr-o prim\u0103 versiu\u00adne a textului publicat \u00een M. Pelin, Opera\u021biunile \u201eMeli\u021ba\u201d \u0219i \u201eEterul\u201d. Istoria Europei Libere \u00een documente de \u201eSecuritate\u201d<\/em>, Bucure\u0219ti, Albatros, 1999, pp. 530\u2013531; ed. rev\u0103zut\u0103, Bucure\u0219ti, Compania, 2007, pp. 628\u2013629. Autorul nu d\u0103 niciun fel de trimiteri la documente, iar o astfel de informa\u021bie nu se reg\u0103se\u0219te prin\u00adtre izvoarele documentare deja publicate. A\u0219a cum vom vedea \u00eens\u0103, o variant\u0103 a ei, mai ap\u0103sat\u0103, se g\u0103se\u0219te la Adrian P\u0103unescu. Prin urmare, devine evident c\u0103 sursa informa\u021biei a fost P\u0103unescu (dup\u0103 spuse din anii \u201960\u2013\u201970), \u0219i nu arhivele Securit\u0103\u021bii.<\/p>\n\n\n\n

[13]<\/sup><\/a> V. Tism\u0103neanu, \u201eMiron Constantinescu sau povestea imposibilei erezii\u201d, \u00een idem<\/em>, Arheologia terorii<\/em>, ed. a II-a, ALLFA, Bucure\u0219ti, 1998, pp. 198\u2013203 (200); \u201eMiron Constantinescu sau neputin\u021ba de a deveni eretic. Prefa\u021b\u0103\u201d, \u00een \u0218t. Bosomitu, op. cit.<\/em>, pp. 7\u20139 (8); M. Constantinescu, \u201eCuv\u00e2nt \u00eenainte\u201d, \u00een L. Goldmann, Sociologia literaturii<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Politic\u0103, 1972, pp. 5\u20137.<\/p>\n\n\n\n

[14]<\/sup><\/a> Deja \u00een 1938 \u00eel considera pe Stalin o referin\u021b\u0103 suficient\u0103 pentru marxism. Nicolae Dun\u0103re, \u201eAm capacitatea de a fi aproape obiectiv\u201d, \u00een Zolt\u00e1n Rost\u00e1s, Parcurs \u00eentrerupt. Discipoli din anii \u201930 ai \u0218colii gustiene<\/em>, Bucure\u0219ti, Paideia, 2015, pp. 13\u2013110 (45).<\/p>\n\n\n\n

[15]<\/sup><\/a> M. Constantinescu-Murgoci, Stalin, inspiratorul \u0219i organizatorul victoriilor istorice mondiale ale popoarelor din U.R.S.S. Conferin\u021b\u0103 \u021binut\u0103 \u00een sala \u201eAro\u201d \u00een ziua de 21 Decembrie 1947<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura P.C.R., 1947, p. 43. Este o cuv\u00e2ntare prilejuit\u0103 de cea de-a 68-a aniversare a lui Stalin \u0219i tip\u0103rit\u0103 \u00een dou\u0103 edi\u021bii cu mici diferen\u021be.<\/p>\n\n\n\n

[16]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, pp. 13, 14, 21.<\/p>\n\n\n\n

[17]<\/sup><\/a> Vezi, de pild\u0103, \u201eCuv\u00eentul tovar\u0103\u0219ului Miron Constantinescu\u201d, \u00een Congresul al II al Partidului Muncitoresc Rom\u00een, 23\u201328 decembrie 1955<\/em>, Bucure\u0219ti, E.S.P.L.A., 1956, pp. 342\u2013374.<\/p>\n\n\n\n

[18]<\/sup><\/a> R\u0103m\u0103sese convins de faptul c\u0103 \u201enu exist\u0103 dec\u00e2t o singur\u0103 ideologie just\u0103 creat\u0103 de omenire \u00een mersul ei, ideologia comunist\u0103, creat\u0103 de Marx, Engels, Lenin \u0219i Stalin\u201d. Cuv\u00e2nt la \u0219edin\u021ba plenar\u0103 a C.C. al P.M.R. din 28\u201329 iunie \u0219i 1\u20133 iulie 1957, \u00een O destalinizare ratat\u0103. Culisele cazului Miron Constantinescu – Iosif Chi\u0219inevschi (1956\u20131961)<\/em>, ed. de Alina Tudor \u0219i Dan C\u0103t\u0103nu\u0219, Bucure\u0219ti, Elion, 2001, pp. 203\u2013215 (211).<\/p>\n\n\n\n

[19]<\/sup><\/a> M. Constantinescu, \u201eIntroducere\u201d, \u00een Heraclit, [Fragmente<\/em>], tr. de H. Mih\u0103escu, Bucure\u0219ti, Editura de Stat, 1950, pp. 3\u201315. Heraclit e v\u0103zut ca un materialist dialectic, culmea acestei g\u00e2ndiri \u00een perioada antic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

[20]<\/sup><\/a> \u0218t. Bosomitu, op. cit.<\/em>, p. 7. Pentru Herseni, vezi \u0219i p. 345.<\/p>\n\n\n\n

[21]<\/sup><\/a> Relatare f\u0103cut\u0103 unui fost student al s\u0103u \u0219i coleg al lui Miron. Mihai Posada, Cu Ion Halm\u00e1ghi, prin istoria asumat\u0103. O carte-dialog<\/em>, Ia\u0219i, Tipo Moldova, 2013, p. 87.<\/p>\n\n\n\n

[22]<\/sup><\/a> Dan Banciu, \u201eMiron Gh. Constantinescu \u0219i relansarea sociologiei \u00een Rom\u00e2nia \u00een perioada comu\u00adnist\u0103\u201d, Revista rom\u00e2n\u0103 de sociologie<\/em> (Bucure\u0219ti), XXIX, nr. 1\u20132, 2018, pp. 169\u2013199 (185\u2013186). L-a enu\u00admerat printre reprezentan\u021bii \u201eideologiei fasciste\u201d, al\u0103turi de A. C. Cuza, Nae Ionescu \u0219.a. \u201eCuv\u00eent \u00eenainte\u201d, \u00een Ovidiu B\u0103dina, Miron Constantinescu, Ern\u0151 G\u00e1ll, G\u00eendirea sociologic\u0103 din Rom\u00e2nia<\/em>, ed. a II-a rev\u0103zut\u0103, Bucure\u0219ti, Editura Didactic\u0103 \u0219i Pedagogic\u0103, 1974, pp. 7\u201312 (11). Prima edi\u021bie a fost publicat\u0103, cu subtitlul Note de curs<\/em>, de Universitatea din Bucure\u0219ti, \u00een 1973. A avut \u0219i o versiune \u00een limba englez\u0103, realizat\u0103 de Silviu Brucan, \u00een 1974.<\/p>\n\n\n\n

[23]<\/sup><\/a> George V. Bumbe\u0219ti, Mereu umbrele. Schi\u021be de portret<\/em>, Aalborg, Dorul, 1997, pp. 149\u2013150.<\/p>\n\n\n\n

[24]<\/sup><\/a> Ion Halmaghi, \u201eIconar\u201d, ed. cit.<\/p>\n\n\n\n

[25]<\/sup><\/a> Gheorghe Retegan, \u201eLa un moment dat eu m-am sup\u0103rat foc\u201d, \u00een Z. Rost\u00e1s, Parcurs \u00eentrerupt<\/em>, ed. cit., pp. 235\u2013405 (322, 361).<\/p>\n\n\n\n

[26]<\/sup><\/a> \u201eOameni care au fost: Neculai Popescu evoc\u0103 evolu\u021bia conducerii PCR \u00een primul deceniu postbelic\u201d, confesiuni citite postum, \u00een 1981, la Radio Europa Liber\u0103; \u00eenregistrarea la https:\/\/moldova.europalibera.  org\/a\/29421678.html<\/p>\n\n\n\n

[27]<\/sup><\/a> L. Betea, Lucre\u021biu P\u0103tr\u0103\u0219canu. Moartea unui lider comunist<\/em>, ed. a IV-a, revizuit\u0103, Bucure\u0219ti, Curtea Veche, 2018, pp. 174, 265.<\/p>\n\n\n\n

[28]<\/sup><\/a> Petre Pandrea, Garda de Fier<\/em>, ed. cit.; idem, Soarele melancoliei. Memorii<\/em>, Bucure\u0219ti  Vremea, 2005.<\/p>\n\n\n\n

[29]<\/sup><\/a> Paul Sfetcu, 13 ani \u00een anticamera lui Dej<\/em>, selec\u021bie de L. Betea, Bucure\u0219ti, Editura Funda\u021biei Cultu\u00adrale Rom\u00e2ne, 2000, pp. 289, 298; ed. a doua revizuit\u0103, Bucure\u0219ti, Curtea Veche, 2008, pp. 314\u2013315, 324.<\/p>\n\n\n\n

[30]<\/sup><\/a> Ce a fost, cum a fost. Paul Cornea de vorb\u0103 cu Daniel Cristea-Enache<\/em>, Ia\u0219i\/Bucure\u0219ti, Polirom\/Cartea rom\u00e2neasc\u0103, 2013, pp. 201, 204.<\/p>\n\n\n\n

[31]<\/sup><\/a> George Pruteanu, Pact cu diavolul. \u0218ase zile cu Petru Dumitriu<\/em>, Bucure\u0219ti, Albatros, 1995, pp. 74\u201375.<\/p>\n\n\n\n

[32]<\/sup><\/a> Florin Constantiniu, De la R\u0103utu \u0219i Roller la Mu\u0219at \u0219i Ardeleanu<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Enciclo\u00adpedic\u0103, 2007, pp. 136, 146, 310, 313, 337.<\/p>\n\n\n\n

[33]<\/sup><\/a> Apostol Stan, Istorie \u0219i politic\u0103 \u00een Rom\u00e2nia comunist\u0103<\/em>, Bucure\u0219ti, Curtea Veche, 2010, pp. 143, 144, 165.<\/p>\n\n\n\n

[34]<\/sup><\/a> C\u0103t\u0103lin Zamfir, O istorie subiectiv\u0103 \u00een sociologia rom\u00e2neasc\u0103, din 1944 p\u00e2n\u0103 \u00een preze<\/em>nt, Ia\u0219i, Polirom, 2009, pp. 50, 57.<\/p>\n\n\n\n

[35]<\/sup><\/a> L. Betea, Alexandru B\u00e2rl\u0103deanu\u2026<\/em>, ed. cit.\/ Partea lor de adev\u0103r<\/em>, ed. cit., pp. 91, 93, respectiv, pp. 82, 83 (vezi \u0219i pp. 75\u201376\/68\u201369 pentru rolul lui \u00een execu\u021bia lui Lucre\u021biu P\u0103tr\u0103\u0219canu; pp. 91\u201392, 121\u2013122\/83, 106 pentru excluderea lui Gogu R\u0103dulescu; pp. 93\/83 pentru cea a lui Bellu Zilber etc.). Alte instan\u00ad\u021be \u00een idem<\/em>, Lucre\u021biu P\u0103tr\u0103\u0219canu\u2026<\/em>, ed. cit. Pentru Gogu R\u0103dulescu \u0219i Mihai Levente, vezi \u0219i \u201eOameni care au fost: Ne\u00adculai Popescu\u2026\u201d, ed. cit. Pentru un alt posibil caz, cel al istoricului I. D. Suciu, Vezi A. Stan, op. cit.<\/em>, p. 159.<\/p>\n\n\n\n

[36]<\/sup><\/a> \u201eCazul Miron Constantinescu, o poveste s\u00e2ngeroas\u0103\u201d, Adev\u0103rul<\/em> (Bucure\u0219ti), 6 octombrie 2007; https:\/\/adevarul.ro\/stiri-interne\/societate\/cazul-miron-constantinescu-o-poveste-sangeroasa-752890.html. Pentru paranoia sa dintr-o perspectiv\u0103 non-medical\u0103, \u0218t. Bosomitu, op. cit.<\/em>, p. 25.<\/p>\n\n\n\n

[37]<\/sup><\/a> O destalinizare ratat\u0103. Culisele cazului Miron Constantinescu \u2013 Iosif Chi\u0219inevschi (1956-1961)<\/em>, ed. cit., pp. 74, 75.<\/p>\n\n\n\n

[38]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 114.<\/p>\n\n\n\n

[39]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, pp. 102, 104, 105.<\/p>\n\n\n\n

[40]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, pp. 119\u2013120, 210, 240\u2013241.<\/p>\n\n\n\n

[41]<\/sup><\/a> \u0218t. Bosomitu, op. cit.<\/em>, pp. 24, 109 \u0219.u.<\/p>\n\n\n\n

[42]<\/sup><\/a> Corneliu M\u0103nescu, \u00een L. Betea, Partea lor de adev\u0103r<\/em>, ed. cit., pp. 493, 534.<\/p>\n\n\n\n

[43]<\/sup><\/a> Referindu-se la \u201efanario\u021bii\u201d Moscovei, care controlau partidul p\u00e2n\u0103 \u00een anul 1952, Paul Sfetcu afirma: \u201eAna Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Iosif Chi\u0219inevschi erau politicienii reprezentativi educa\u021bi \u00een spirit cominternist, c\u0103rora, din dorin\u021ba de parvenire, li s-a al\u0103turat \u0219i Miron Constantinescu\u201d. P. Sfetcu, op. cit.<\/em>, pp. 76\u201377.<\/p>\n\n\n\n

[44]<\/sup><\/a> Al. Piru, \u201e25 de ani de la moartea lui G. C\u0103linescu\u201d, Ateneu<\/em> (Bac\u0103u), XXVII, nr. 4, aprilie 1990, pp. 1, 7. Din aceast\u0103 relatare a \u00eengrijitorului edi\u021biei rezult\u0103 c\u0103 tovar\u0103\u0219ul Miron \u0219i-a men\u021binut opozi\u021bia p\u00e2n\u0103 la moarte.<\/p>\n\n\n\n

[45]<\/sup><\/a> Pentru perioada c\u00e2t s-a aflat \u00een fruntea ei, \u0218t. Bosomitu, op. cit.<\/em>, pp. 320\u2013325, care \u00eens\u0103 acord\u0103 aten\u021bie numai activit\u0103\u021bilor pozitive \u0219i de prim plan, \u0219i Cosmin Popa, Intelectualii lui Ceau\u0219escu \u0219i Academia de \u0218tiin\u021be Sociale \u0219i Politice (1970\u20131989)<\/em>, Bucure\u0219ti, Litera, 2018, pp. 84\u2013102, 117, 120\u2013121, 135\u2013136, 138, 154\u2013158, 182\u2013192.<\/p>\n\n\n\n

[46]<\/sup><\/a> C\u00e2teva episoade \u00een Pavel \u021augui, Istoria \u0219i limba rom\u00e2n\u0103 \u00een vremea lui Gheorghiu-Dej. Memoriile unui fost \u0219ef de Sec\u021bie a CC al PMR<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Ion Cristoiu, 1999, pp. 60\u201361, 66, 71, 85, 127\u2013128, 130, 137.<\/p>\n\n\n\n

[47]<\/sup><\/a> M. Constantinescu, \u201eDrumul unei genera\u021bii\u201d,ed. cit., p. 14. Este prilejuit de un num\u0103r tematic de\u00addicat lui V. I. Lenin.<\/p>\n\n\n\n

[48]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 16.<\/p>\n\n\n\n

[49]<\/sup><\/a> Paul Cornea, referindu-se la o discu\u021bie din octombrie 1956. Ce a fost, cum a fost<\/em>, ed. cit., p. 199.<\/p>\n\n\n\n

[50]<\/sup><\/a> \u201eBurghezia se temea de progres \u0219i, implicit, de \u0219tiin\u021b\u0103. Prefera misticismul \u0219i ploconirea \u00een fa\u021ba str\u0103in\u0103t\u0103\u021bii. Concep\u021biile idealist reac\u021bionare ale unor Petrovici, Blaga, Motru, Gusti, misticismul fascist al unor Nae Ionescu, Nichifor Crainic \u0219i alte curente anti\u0219tiin\u021bifice \u0219i obscurantiste dominau \u00een filosofie, \u00een sociologie, \u00een logic\u0103, psihologie etc.\u201d \u201eCuv\u00eentul tovar\u0103\u0219ului Miron Constantinescu\u201d, ed. cit., pp. 352, 370. Vezi \u0219i P. \u021augui, Amurgul demiurgilor. Arghezi, Blaga, C\u0103linescu (Dosare literare)<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Floarea Darurilor, 1998, pp. 121\u2013122. O alt\u0103 respingere a lui Blaga, dup\u0103 2 iunie 1956, prin cenzurarea numelui s\u0103u \u00eentre academicieni, e relatat\u0103 \u00een P. \u021augui, Istoria \u0219i limba rom\u00e2n\u0103 \u00een vremea lui Gheorghiu-Dej<\/em>, ed. cit., p. 104.<\/p>\n\n\n\n

[51]<\/sup><\/a> P. \u021augui, Amurgul demiurgilor<\/em>, ed. cit., p. 122. Cercet\u0103rile viitoare vor trebuie s\u0103 sondeze \u0219i ur\u00adm\u0103toarea ipotez\u0103: \u00cen ambi\u021bia sa de a urca \u00een v\u00e2rful ierarhiei de partid, Constantinescu avea nevoie de spriji\u00adnul frontului Chi\u0219inevschi-R\u0103utu-Roller \u2013 cu mul\u021bimea lui disciplinat\u0103 de acoli\u021bi \u2013 pentru a-l disloca pe Gheorghiu-Dej, a\u0219a cum a \u0219i \u00eencercat \u00een 1956. Conform unor m\u0103rturii din epoc\u0103, dup\u0103 e\u0219ecul lui Constantinescu \u0219i Chi\u0219inevschi, Roller ar fi urm\u0103rit s\u0103 formeze un grup cu scopul de-a o aduce pe Ana Pauker \u00een locul lui Gheorghiu-Dej.<\/p>\n\n\n\n

[52]<\/sup><\/a> La o \u00eent\u00e2lnire personal\u0103 cu Blaga, \u00een septembrie 1956. Ibidem<\/em>, p. 127. Asocierea cu fascismul \u0219i legionarismul fusese f\u0103cut\u0103 \u00eenc\u0103 din anii 1945\u20131946 prin condeiele lui Lucre\u021biu P\u0103tr\u0103\u0219canu \u0219i Nestor Ignat (cel din urm\u0103, \u00een Sc\u00e2nteia<\/em> condus\u0103 de Miron Constantinescu).<\/p>\n\n\n\n

[53]<\/sup><\/a> Darie Nov\u0103ceanu, Saloanele de lux ale nemerniciei<\/em>, Bucure\u0219ti, Elion, 2006, p. 133. Conform lui, Miron Constantinescu e cel care a dat \u201eordinele\u201d. Vezi \u0219i Gabriel \u021aepelea, Secven\u021be din purgatoriu<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Funda\u021biei Culturale Rom\u00e2ne, 1999, pp. 254\u2013257 \u0219i Ion B\u0103lu, Via\u021ba lui Lucian Blaga<\/em>, IV, Bucure\u0219ti, Libra, 1999, pp. 301\u2013302. \u00cen cea din urm\u0103 se vorbe\u0219te despre c\u0103l\u0103toria lui Zaharia Stancu la Stockholm.<\/p>\n\n\n\n

[54]<\/sup><\/a> M. Eliade, Jurnal<\/em>, M.E.P. 17.4, f. 3862 (22 iunie 1970).<\/p>\n\n\n\n

[55]<\/sup><\/a> Scrisoare din 7 iulie 1970, \u00een F.L.I. Mul\u021bumiri lui Gabriel Liiceanu \u0219i lui C\u0103t\u0103lin Cioab\u0103 pentru fa\u00adcilitarea accesului la aceast\u0103 jum\u0103tate a colec\u021biei scrisorilor lui Eliade c\u0103tre V. Ierunca \u0219i M. Lovinescu.<\/p>\n\n\n\n

[56]<\/sup><\/a> Oportunitatea era oferit\u0103 de \u00eemplinirea a 75 de ani de la na\u0219terea lui Blaga. \u201eValorificarea critic\u0103 a mo\u0219tenirii noastre culturale \u00een spiritul concep\u021biei marxist-leniniste\u201d, Contemporanul<\/em> (Bucure\u0219ti), XXIV, nr. 24, 12 iunie 1970, pp. 6-8. Particip\u0103 cu lucr\u0103ri Dumitru Isac, Nicolae Bagdasar, Ion Iano\u0219i, Al. T\u0103nase, Al. Posescu, H. H. Stahl, iar la discu\u021bii, Pavel Apostol, Virgil Teodorescu, Edgar Papu, Valeriu R\u00e2peanu, Ov. S. Crohm\u0103lniceanu, Nicolae Gogonea\u021b\u0103, Mihail Pi\u0219coci, Henri Wald, Al. Dima, N. Tertulian, Al. Ivasiuc \u0219i Ion Dodu B\u0103lan (de\u0219i, dup\u0103 m\u0103rturii ale contemporanilor, unii dintre ace\u0219tia din urm\u0103 n-au fost prezen\u021bi \u00een sal\u0103, ci au oferit un comentariu ulterior, pentru publicarea \u00een revist\u0103). Lucr\u0103rile au fost deschise de Dumitru Ghi\u0219e, pre\u0219edintele sec\u021biei, \u0219i \u00eencheiate de M. Constantinescu.<\/p>\n\n\n\n

[57]<\/sup><\/a> \u201eCuv\u00e2ntul de \u00eencheiere al tovar\u0103\u0219ului Miron Constantinescu\u201d, ibidem<\/em>, p. 8.<\/p>\n\n\n\n

[58]<\/sup><\/a> Vezi, \u00eentre al\u021bii, Edgar Papu, \u201eBlaga une\u0219te lini\u0219tea rom\u00e2neasc\u0103 cu tragicul expresionist\u201d (9 iunie 1982), \u00een I. Opri\u0219an, Lucian Blaga printre contemporani. Dialoguri adnotate<\/em>, Bucure\u0219ti, Minerva, 1987, pp. 435\u2013461 (447\u2013448); ed. a II-a, revizuit\u0103, augmentat\u0103, necenzurat\u0103, Bucure\u0219ti, Saeculum-Vestala, 1995, pp. 406\u2013429 (417\u2013418). Anneli Ute Gabanyi, care analiza faptul \u00een timp real, atribuie \u00eentreaga ac\u021biune \u201epoliticii culturale mai restrictive\u201d adoptate recent de P.C.R. \u0219i consider\u0103 c\u0103 Blaga a fost ales pentru a fi dat drept exemplu pentru aceast\u0103 tendin\u021b\u0103. \u201eMore restrictive reconsideration of Lucian Blaga?\u201d, Romania. Situation Report <\/em>(Radio Free Europe Research Institute, M\u00fcnchen), nr. 36, 15 July 1970, pp. 21\u201323; versiune rom\u00e2\u00adneasc\u0103 \u00een A. U. Gabanyi, Ceau\u0219escu \u0219i scriitorii. Analize politico-literare \u00een timp real<\/em>, Ia\u0219i, Editura Universit\u0103\u021bii \u201eAlexandru Ioan Cuza\u201d, 2013, pp. 46\u201347; reeditare, Bucure\u0219ti, Litera, 2023, pp. 61\u201363. De\u0219i mai t\u00e2rziu va observa c\u0103 \u201eeste tipic pentru scena cultural\u0103 din Rom\u00e2nia ca idiosincraziile personale ale scriitorilor s\u0103 constituie obstacole reale \u00een reconsiderarea unei opere sau a unui scriitor\u201d (p. 502), \u00een acest caz \u00eei lipseau informa\u021biile despre idiosincraziile lui Miron Constantinescu \u0219i noile sale porniri de poli\u021bie ideologic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

[59]<\/sup><\/a> M. Constantinescu, \u201eObserva\u021bii critice \u0219i considera\u021bii metodologice pe marginea valorific\u0103rii ex\u00adperien\u021bei \u0219colii sociologice de la Bucure\u0219ti\u201d [1970], \u00een idem<\/em>, Cercet\u0103ri sociologice, 1938\u20131971<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Academiei, 1971, pp. 208\u2013210 (209). Referatul fusese cerut de Editura \u0218tiin\u021bific\u0103. Criteriile au fost enun\u021bate pe larg \u00eentr-un alt studiu din anul 1970, dedicat istoriei sociologiei rom\u00e2ne\u0219ti; ibidem<\/em>, pp. 201\u2013207 (201\u2013203). \u00cen \u201eCuv\u00e2nt \u00eenainte\u201d, printre purt\u0103torii \u201econcep\u021biilor fasciste\u201d e pomenit \u0219i Nae Ionescu; ibidem<\/em>, pp. v-viii (vi).<\/p>\n\n\n\n

[60]<\/sup><\/a> La 14 iulie 1970. Dumitru Micu, \u201eScrisori de la Mircea Eliade\u201d (I), Caiete critice<\/em> (Bucure\u0219ti), nr. 5\u20136, 1993, pp. 46\u201360 (58); Coresponden\u021b\u0103<\/em> II, pp. 274\u2013276 (275). Este singura referin\u021b\u0103 la Constantinescu din coresponden\u021ba deja cunoscut\u0103 (emis\u0103 \u0219i primit\u0103), dar e probabil s\u0103 existe \u0219i altele, care vor fi cunoscute pe m\u0103sura public\u0103rii ei.<\/p>\n\n\n\n

[61]<\/sup><\/a> D. Micu, \u201eO carte despre arhaicul rom\u00e2nesc\u201d, Rom\u00e2nia literar\u0103<\/em> (Bucure\u0219ti), III, nr. 27, 2 iulie 1970, p. 11.<\/p>\n\n\n\n

[62]<\/sup><\/a> Scrisoare din 9 decembrie 1969, M.E.P. 67.6.<\/p>\n\n\n\n

[63]<\/sup><\/a> M. Eliade, Jurnal<\/em>, M.E.P. 16.9 (27 iunie 1967); Coresponden\u021b\u0103<\/em> II, pp. 62, 271 (15 iulie 1967, 21 aprilie 1970). \u00cen acel an 1967, invitat s\u0103 fac\u0103 o expunere la una dintre \u0219edin\u021bele lunare de \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt politic pentru cadrele care predau \u0219tiin\u021be sociale, organizat\u0103 de Cabinetul municipal de partid \u2013 dar care se \u021binea atunci la Facultatea de drept \u2013, Zaharia Stancu a \u021binut un discurs nonconformist, pomenindu-i \u0219i pe Eliade \u0219i Cioran. Spre stupefac\u021bia c\u00e2inilor de paz\u0103 a ortodoxiei de partid, care l-au \u00eentrebat dac\u0103 Eliade n-a fost legio\u00adnar, Stancu a negat \u0219i a spus c\u0103 i-ar face pl\u0103cere ca Universitatea din Bucure\u0219ti s\u0103 aib\u0103 un profesor ca Mircea Eliade. Conform amintirilor lui Mircea Flonta \u00eentr-un interviu din 5 martie 2011. Cristian Vasile, Via\u021ba intelectual\u0103 \u0219i artistic\u0103 \u00een primul deceniu al regimului Ceau\u0219escu, 1965-1974<\/em>, Bucure\u0219ti, Humanitas, 2014, pp. 150\u2013151; M. Flonta, C. Vasile, \u201eDespre via\u021ba filosofic\u0103 de dinainte de 1989\u201d, Revista de filosofie<\/em> (Bucure\u0219ti), LXXI, nr. 4, 2024, pp. 461\u2013508 (498).<\/p>\n\n\n\n

[64]<\/sup><\/a> Vor ap\u0103rea abia dup\u0103 \u0219ase luni, \u00een Luceaf\u0103rul<\/em>. M. Eliade, Jurnal<\/em>, M.E.P. 17.1 (25 martie 1968), cu referire la o scrisoare de la Sorin Alexandrescu. Vezi scrisorile acestuia din 4 ianuarie, 9 februarie \u0219i 24 martie 1968, M.E.P. 62.14. \u0218i scrisorile lui Eugen Barbu din 10 februarie \u0219i martie 1968, M.E.P. 63.13.<\/p>\n\n\n\n

[65]<\/sup><\/a> \u201eStenograma \u00eent\u00e2lnirii tovar\u0103\u0219ului Nicolae Ceau\u0219escu cu tovar\u0103\u0219ii din conducerea Uniunii Scriito\u00adrilor din R.S.R., 22 mai 1968\u201d, \u00een Alina Pavelescu, Laura Dumitru (ed.), PCR \u0219i intelectualii \u00een primii ani ai regimului Ceau\u0219escu, 1965\u20131972<\/em>, Bucure\u0219ti, Arhivele Na\u021bionale ale Rom\u00e2niei, 2007, pp. 121\u2013162 (122). Eliade fusese reacceptat mai mult ca scriitor \u0219i eseist, opera lui teoretic\u0103 fiind supus\u0103 criticii marxiste chiar de la \u00eenceputurile reconsider\u0103rii. De pild\u0103, Vasile Veti\u0219anu (Ramuri<\/em>, nr. 9, 1967) \u0219i Gheorghe Vl\u0103du\u021bescu (Tomis<\/em>, nr. 11, 1967) insist\u0103 asupra limitelor lui Eliade ca filosof al culturii \u0219i, respectiv, teoretician al mitu\u00adlui. La polul opus se situeaz\u0103 articolele lui Zoe Dumitrescu-Bu\u0219ulenga (Secolul 20<\/em>, nr. 9, 1967) \u0219i Nicolae M\u0103rgineanu (Steaua<\/em>, nr. 11, 1967). Alte articole care au putut fi vizate de Stancu sunt cele semnate de Mihai Ungheanu, Ilina Gregori, Victor S\u0103hleanu, Mircea Vaida, \u0218tefan B\u0103nulescu \u0219i Sorin Alexandrescu.<\/p>\n\n\n\n

[66]<\/sup><\/a> \u201eStenograma \u00eent\u00e2lnirii tovar\u0103\u0219ului Nicolae Ceau\u0219escu, [\u2026], cu tovar\u0103\u0219i din conducerea Uniunii Scriitorilor, 6 noiembrie 1968\u201d, \u00een A. Pavelescu, L. Dumitru (ed.), op. cit.<\/em>, pp. 213\u2013241 (230).<\/p>\n\n\n\n

[67]<\/sup><\/a> \u201eNot\u0103\u201d a Direc\u021biei Generale a Presei \u0219i Tip\u0103riturilor asupra presei studen\u021be\u0219ti \u00een anului 1968, ibidem<\/em>, pp. 241\u2013243 (242).<\/p>\n\n\n\n

[68]<\/sup><\/a> C. Vasile, Via\u021ba intelectual\u0103 \u0219i artistic\u0103 \u00een primul deceniu al regimului Ceau\u0219escu, 1965\u20131974<\/em>, ed. cit., p. 144.<\/p>\n\n\n\n

[69]<\/sup><\/a> Cartea alb\u0103 a Securit\u0103\u021bii. Istorii literare \u0219i artistice, 1969\u20131989<\/em>, ed. de Mihai Pelin, Constantin Aioanei, Vergil Chirciu, Bucure\u0219ti, Editura Presa Rom\u00e2neasc\u0103, 1996, p. 484.<\/p>\n\n\n\n

[70]<\/sup><\/a> Note din 3 iunie 1969 \u0219i 11 mai 1972, \u00een Noica \u0219i Securitatea<\/em> H, pp. 81\u201383, 150\u2013152 (81, 150).<\/p>\n\n\n\n

[71]<\/sup><\/a> \u0218tefan Voicu, \u201eConstantin Dobrogeanu-Gherea\u201d, Anale de istorie<\/em> (Bucure\u0219ti), XVI, nr. 3, 1970, pp. 3\u201318 (5). Nota introductiv\u0103 e semnat\u0103 \u201eRedac\u021bia\u201d. Printre membri redac\u021biei \u2013 condus\u0103 de Titu Georgescu (1929\u20132004) \u2013 se num\u0103ra \u00eensu\u0219i Voicu (al\u0103turi de amicul s\u0103u Valter Roman). E foarte probabil, a\u0219adar, c\u0103 aceast\u0103 not\u0103 polemic\u0103 \u00eei apar\u021bine, dar o voia disjuns\u0103 de textul articolului \u0219i de numele s\u0103u.<\/p>\n\n\n\n

[72]<\/sup><\/a> Eliade e considerat \u201eun specialist de prima clas\u0103, pe plan mondial\u201d \u00een domeniul istoriei religiilor, iar cartea \u201eexemplar\u0103 sub aspectul informa\u021biei, al rigorii analitice, al probit\u0103\u021bii \u0219tiin\u021bifice\u201d, o prim\u0103 \u201esintez\u0103 elaborat\u0103 din perspectiva universalit\u0103\u021bii\u201d, \u201eo lucrare fundamental\u0103 pe t\u0103r\u00e2mul \u00abrom\u00e2nisticii\u00bb, un studiu dens, pe temeiul c\u0103ruia va fi posibil\u0103 o mai exact\u0103 \u0219i mai nuan\u021bat\u0103 definire a particularit\u0103\u021bilor ce compun varianta specific rom\u00e2neasc\u0103 a spiritului uman\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[73]<\/sup><\/a> D. Berciu, \u201eCompendiul de istorie a Rom\u00e2niei\u201d, Rom\u00e2nia literar\u0103<\/em>, ed. cit., pp. 1, 2.<\/p>\n\n\n\n

[74]<\/sup><\/a> Redac\u021bia din acea vreme era alc\u0103tuit\u0103 din Nicolae Breban (redactor-\u0219ef), Gabriel Dimiseanu, Ion Horea, Nichita St\u0103nescu (redactori-\u0219efi adjunc\u021bi) \u0219i Gheorghe Pitu\u021b (secretar general de redac\u021bie). Dar Dumitru Micu predase recenzia pe la sf\u00e2r\u0219itul lunii aprilie, c\u00e2nd redactor-\u0219ef era Geo Dumitrescu, care-\u0219i luase \u201eangajament precis\u201d s\u0103 o publice, dup\u0103 cum \u00eel informeaz\u0103 pe Eliade \u00eentr-o scrisoare din 6 mai 1970; M.E.P. 67.6. N. Breban era atunci redactor-\u0219ef adjunct (loc ocupat apoi de N. St\u0103nescu), iar secretar gene\u00adral de redac\u021bie, Vasile B\u0103ran.<\/p>\n\n\n\n

[75]<\/sup><\/a> Scrisoare din 20 aprilie 1971, trimis\u0103 din Lyon, M.E.P. 67.6.<\/p>\n\n\n\n

[76]<\/sup><\/a> M. Constantinescu, \u201eConsidera\u021bii metodologice \u0219i istorice\u201d, Rom\u00e2nia literar\u0103<\/em> (Bucure\u0219ti), III, nr. 29, 16 iulie 1970, pp. 1, 2.<\/p>\n\n\n\n

[77]<\/sup><\/a> Iancu Filipescu, \u201eM\u0103rturii. Laboratorul de sociologie al Universit\u0103\u021bii din Bucure\u0219ti\u201d, Rom\u00e2nia social\u0103<\/em>, 9 mai 2019, revist\u0103 online sub egida Institutului de Cercetare a Calit\u0103\u021bii Vie\u021bii al Academiei Rom\u00e2ne, https:\/\/www.romaniasociala.ro\/marturii-laboratorul-de-sociologie-al-universitatii-din-bucuresti\/.<\/p>\n\n\n\n

[78]<\/sup><\/a> Pe l\u00e2ng\u0103 m\u0103rturiile cunoscu\u021bilor, antologate mai sus, cartea lui \u0218tefan Bosomitu ilustreaz\u0103 amplu acest lucru, at\u00e2t de des, \u00eenc\u00e2t nici nu mai are rost s\u0103 cit\u0103m o pagin\u0103 anume.<\/p>\n\n\n\n

[79]<\/sup><\/a> \u201eEpilog deschis\u201d (august 1972), \u00een Monica Lovinescu, Unde scurte<\/em>, I, Bucure\u0219ti, Humanitas, 1990, pp. 515\u2013551 (545).<\/p>\n\n\n\n

[80]<\/sup><\/a> Traian Stoica, \u201eMemento. Carte\u201d, Flac\u0103ra<\/em> (Bucure\u0219ti), XIX, nr. 30, 25 iulie 1970, cop. III. Nota, publicat\u0103 la o rubric\u0103 dedicat\u0103 c\u0103r\u021bilor ap\u0103rute \u00een Rom\u00e2nia, are o lungime mult mai mare dec\u00e2t notele consa\u00adcrate lor.<\/p>\n\n\n\n

[81]<\/sup><\/a> Scrisoare din 13 august 1970, M.E.P. 67.6. \u00cen urm\u0103toarea scrisoare, din 12 noiembrie, face aluzie la articolul lui Constantinescu prin formula \u201emojiciile altora\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[82]<\/sup><\/a> M. Eliade, Jurnal<\/em>, M.E.P. 17.4, ff. 3883\u20133884 (29 iulie 1970). Pe o fil\u0103 cu noti\u021be aflat\u0103 \u00eentre scri\u00adsorile primite de la Dumitru Micu, Eliade scrisese: \u201ela 26 iulie, o scrisoare \u00e1 propos articol[ul] lui Miron Constantinescu\u201d. Din \u00eensemnarea f\u0103cut\u0103 \u00een jurnal, dup\u0103 c\u00e2teva zile, se \u00een\u021belege c\u0103 nu e vorba de o scrisoare a lui (ea nu exist\u0103 \u00eentre cele publicate de Micu \u0219i nici nu se face vreo referire la ea \u00een urm\u0103toarea scrisoare a acestuia), ci de o scrisoare primit\u0103<\/em> de Eliade de la un alt corespondent.<\/p>\n\n\n\n

[83]<\/sup><\/a> Scrisoare din 7 august 1970; Coresponden\u021b\u0103<\/em> II, p. 368.<\/p>\n\n\n\n

[84]<\/sup><\/a> D. Micu, \u201eScrisori de la Mircea Eliade\u201d (I), ed. cit., p. 55; Coresponden\u021b\u0103<\/em> II, p. 266 (12 ianuarie 1970). Proiectul c\u0103l\u0103toriei \u00een Rom\u00e2nia era mai vechi, cel pu\u021bin din 1966 (c\u00e2nd se \u0219i zvonea c\u0103 va fi invitat cu prilejul comemor\u0103rii lui Co\u0219buc), dar \u00een contextul ridic\u0103rii interdic\u021biei de a fi publicat \u00een \u021bar\u0103 el devine mult mai serios \u0219i se profileaz\u0103 pentru anii 1968\u20131969. \u00cen scrisorile sale, D. Micu \u00eei comunic\u0103 zvonurile care circulau deja cu privire la o eventual\u0103 vizit\u0103, zvonuri confirmate \u0219i de scrisorile altora, precum, de pild\u0103, Mircea Handoca. (Dar astfel de vorbe circulau \u0219i \u00eenainte, chiar de prin 1956.) Nu Adrian P\u0103unescu este cel care a avut ini\u021biativa, dup\u0103 cum crede M. Pelin (probabil, persuadat de poet); Genii \u0219i analfabe\u021bi\u2026<\/em>, ed. cit., pp. 128\u2013129.<\/p>\n\n\n\n

[85]<\/sup><\/a> Lucru comunicat de Constantin Noica lui Octavian Nistor; not\u0103 din 15 septembrie 1972; Noica \u0219i Securitatea<\/em> I, pp. 83\u201385 (84).<\/p>\n\n\n\n

[86]<\/sup><\/a> Biobibliografie<\/em> II, pp. 223\u2013226. Nici seria \u201eDosarul\u201d Mircea Eliade<\/em> nu con\u021bine nimic \u00eentre artico\u00adlul lui Constantinescu \u0219i \u201edosarul\u201d din revista israelian\u0103 Toladot<\/em> (1972). Vezi \u0219i prefe\u021bele lui M. Handoca; Dosarul<\/em> VIII, 2003, pp. 5\u20138; IX, 2004, pp. 5\u20137.<\/p>\n\n\n\n

[87]<\/sup><\/a> M. Handoca, \u201eO fascinant\u0103 personalitate\u201d, \u00een Marin Diaconu (ed.), Modelul cultural Noica<\/em>, I, Bucure\u0219ti, F.N.\u0218.A., 2009, pp. 262\u2013302 (271).<\/p>\n\n\n\n

[88]<\/sup><\/a> Scrisoare c\u0103tre C. Noica din 25 aprilie 1971; Coresponden\u021b\u0103<\/em> II, p. 372. Un alt caz e relatat de Noica la 4 iulie 1972; \u00eenregistrarea \u00een Noica \u0219i Securitatea<\/em> H, pp. 157\u2013162 (159).<\/p>\n\n\n\n

[89]<\/sup><\/a> D. Micu, \u201eScrisori de la Mircea Eliade\u201d (I), ed. cit., p. 59; Coresponden\u021b\u0103<\/em> II, p. 278 (8 decembrie 1970).<\/p>\n\n\n\n

[90]<\/sup><\/a> Exist\u0103 \u201eat\u00e2tea rezerve \u00een unele cercuri, ce pot s\u0103 nu fie de nivel \u00eenalt, dar influen\u021beaz\u0103 via\u021ba noastr\u0103 public\u0103 (de exemplu, Direc\u021bia Presei, care \u00een anumite perioade interzice simpla citare \u0219tiin\u021bific\u0103 a lui M. Eliade)\u201d. \u201eNot\u0103 despre Mircea Eliade\u201d (iulie 1972), ata\u0219at\u0103 unei scrisori din 10 iulie 1972; Constantin Noica, Scrisori c\u0103tre Paul Anghel<\/em>, ed. de Vlad Bilevsky, Ia\u0219i. Junimea, 2023, pp. 21\u201335 (24). A fost predat\u0103 Securit\u0103\u021bii la 18 iulie; Noica \u0219i Securitatea<\/em> I, pp. 64\u201367 (66).<\/p>\n\n\n\n

[91]<\/sup><\/a> Nou\u0103 \u00een 1970, cinci \u00een 1971 \u0219i \u0219apte \u00een 1972, dar nu i se consacr\u0103 capitole, sec\u021biuni sau articole \u00een volume dec\u00e2t \u00een anul 1972. Biobibliografie<\/em> II, pp. 63\u201365, respectiv pp. 20, 29, 50 (nr. 2921, 2994, 3099, 3100).<\/p>\n\n\n\n

[92]<\/sup><\/a> Convorbire din 8 iulie 1972, \u00eenregistrat\u0103 de Securitate; Noica \u0219i Securitatea<\/em> I, pp. 67\u201380 (75).<\/p>\n\n\n\n

[93]<\/sup><\/a> Scrisoare de la M. Handoca din 7 decembrie 1970; Scrisori primite<\/em>, II: 77.<\/p>\n\n\n\n

[94]<\/sup><\/a> Eliade cuno\u0219tea cel pu\u021bin patru recenzii care n-au putut fi publicate; Coresponden\u021b\u0103<\/em> I, p. 378 (5 august 1973).<\/p>\n\n\n\n

[95]<\/sup><\/a> Biobibliografie<\/em> II nu \u00eenregistreaz\u0103 dec\u00e2t c\u00e2teva dintre interven\u021biile unora dintre ei.<\/p>\n\n\n\n

[96]<\/sup><\/a> A\u0219a cum am v\u0103zut, opozi\u021bii \u2013 de diferite grade \u0219i cu felurite cauze \u2013 fa\u021b\u0103 de Eliade mai existau \u0219i dup\u0103 anul 1967, dar nimeni nu le-a dus p\u00e2n\u0103 la ini\u021biativa unei noi proscrieri. Scriindu-i despre slaba recepta\u00adre a volumului cuprinz\u00e2nd romanele Maitreyi<\/em> \u0219i Nunt\u0103 \u00een cer<\/em>, Dumitru Micu pomene\u0219te de \u201e\u00abconspira\u021bia t\u0103cerii\u00bb organizat\u0103 de o parte a presei\u201d: \u201eStancu, Iva\u0219cu \u0219i \u2013 paradoxal \u2013 chiar B\u0103nulescu (\u0219ef la Luceaf\u0103rul<\/em>) nu v\u0103 agreeaz\u0103 deloc. Primii doi, din ranchiune mai vechi, al treilea din pricina unei scrisori pe care a\u021bi fi trimis-o acum c\u00e2\u021biva ani dlui Usc\u0103tescu \u0219i \u00een care v\u0103 referi\u021bi la el. Aceasta e explica\u021bia pu\u021binelor cronici, \u0219i \u00een niciun caz nu e vorba de vreo indica\u021bie oficial\u0103 de a se scrie c\u00e2t mai pu\u021bin despre dvs.\u201d Scrisoare din 11 aprilie 1970, M.E.P. 67.6. \u00cen urm\u0103toarea scrisoare, din 6 mai 1970, detalii despre \u0218tefan B\u0103nulescu, care se dovedise a nu avea, de fapt, nimic \u00eempotriva lui Eliade, \u0219i Zaharia Stancu, care \u00eel \u201elaud\u0103 \u00een public, \u00een \u0219edin\u00ad\u021be, dar \u00een particular se cam \u021bine de flecu\u0219te\u021be\u201d. R\u0103spunsul lui Eliade, din 21 aprilie 1970, \u00een D. Micu, \u201eScrisori de la Mircea Eliade\u201d (I), ed. cit., p. 56; Coresponden\u021b\u0103<\/em> II, p. 271.<\/p>\n\n\n\n

[97]<\/sup><\/a> E posibil ca unele articole nesemnate din Sc\u00e2nteia<\/em> anilor 1944\u20131949 (c\u00e2nd i-a fost redactor-\u0219ef \u0219i, apoi, director) s\u0103-i apar\u021bin\u0103. De exemplu, la rubrica \u201eNote \u0219i comentarii\u201d, o reac\u021bie contra recenziei la cartea Comentarii la legenda Me\u0219terului Manole<\/em> (1943), semnat\u0103 de \u00eenv\u0103\u021b\u0103torul Ion Mara (1908\u20131990) \u00een revista pedagogic\u0103 din Arad, \u0218coala vremii<\/em> (XIX, nr. 1\u20133, februarie-martie 1948, p. 44), poart\u0103 caracteristicile f\u0103c\u0103turilor lui Miron Constantinescu. Ce i se repro\u0219eaz\u0103 acestei scurte, cumin\u021bi, banale recenzii: \u201ePe nea\u0219\u00adteptate ne-am trezit \u00eentr-o alt\u0103 lume, \u00eengropat\u0103 prin lupt\u0103 pentru totdeauna, de c\u0103tre poporul muncitor, dar care a l\u0103sat \u2013 precum se vede \u2013 \u00eentunecate r\u0103m\u0103\u0219i\u021be \u00een coloanele publica\u021biei ar\u0103dene. F\u0103r\u0103 a sufla un cuv\u00e2nt despre miile de c\u0103r\u021bi ap\u0103rute \u00een cei trei ani de regim democratic, \u0218coala vremii<\/em> nu g\u0103se\u0219te alt\u0103 carte de recomandat, dec\u00e2t una din c\u0103r\u021bile fascistului Mircea Eliade. Autorul romanului Huliganii<\/em> \u0219i al multor alte c\u0103r\u021bi obscurantiste \u0219i pornografice, cunoscut tr\u0103d\u0103tor legionar, este ridicat \u00een slav\u0103 de revista din Arad, \u00een aceea\u0219i not\u0103 fiind pomenit elogios \u0219i un alt autor de opere filosofice obscurantiste, Lucian Blaga. Iar mai departe se public\u0103 o recenzie confuz\u0103, scris\u0103 \u00eentr-un limbaj tipic legionar, de un oarecare Corneliu B. Ievu\u021beanu. Apari\u021bia unor asemenea materiale \u00een revista \u0218coala vremii<\/em> nu poate fi socotit\u0103 o simpl\u0103 sc\u0103pare din vedere. Nota despre Mircea Eliade este semnat\u0103 de Ion Mara. Nu este de mirare, desigur, c\u0103 fostul legionar Ion Mara are asemenea p\u0103reri despre Mircea Eliade \u0219i operele lui.\u201d Dup\u0103 ce se scandalizeaz\u0103 de posibilitatea unei astfel de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri de ne\u00eeng\u0103duit, autorul anonim conclude c\u0103 \u201eapari\u021bia acestei a\u0219a zise reviste pedagogice este cu totul inoportun\u0103\u201d. \u00centr-adev\u0103r, acela a fost \u0219i ultimul ei num\u0103r. \u201eA c\u0103rei vreme?\u201d, Sc\u00e2nteia <\/em>(Bucure\u0219ti), XVII, nr. 1150, 20 iunie 1948, p. 3. C. B. Ievu\u021beanu semna un articol progresist despre poetul George Ciudan (1921\u20131985), \u201ec\u00e2nt\u0103re\u021bul ideii socialiste\u201d, care e al\u0103turat lui Mihai Beniuc.<\/p>\n\n\n\n

[98]<\/sup><\/a> \u201e\u2026cu Dumitru Micu\u201d [iulie 1981], \u00een M. Handoca, Convorbiri cu \u0219i despre Mircea Eliade<\/em>, ed. cit., pp. 195\u2013211 (198\u2013199).<\/p>\n\n\n\n

[99]<\/sup><\/a> Dosarele secrete ale agentului Anton. Petru Comarnescu \u00een arhivele Securit\u0103\u021bii<\/em>, ed. de Lucian Boia, Bucure\u0219ti, Humanitas, 2014, pp. 279\u2013281 (29 august 1966). Nu e probabil lipsit de leg\u0103tur\u0103 faptul c\u0103 particip\u0103 la unul dintre primele interviuri rom\u00e2ne\u0219ti (o mas\u0103 rotund\u0103 la Radio Europa Liber\u0103, \u00eenregistrat\u0103 la 19 septembrie 1968) pe care Eliade le d\u0103 dup\u0103 ridicarea interdic\u021biei din Rom\u00e2nia.<\/p>\n\n\n\n

[100]<\/sup><\/a> Termenul \u201efront\u201d (conform DEX-ului, \u201egrup de for\u021be solidare, organizat \u00een vederea unei lupte comune pentru realizarea unui scop\u201d) reia o formul\u0103 des folosit\u0103 de c\u0103tre comuni\u0219ti (precum, de exemplu, \u201efrontul antifascist\u201d). \u201eFront\u201d anti- desemneaz\u0103 gruparea \u2013 at\u00e2t spontan\u0103, c\u00e2t \u0219i coordonat\u0103 \u2013 \u00een jurul unui interes combativ colectiv, proiect\u00e2nd un anumit \u201eobiect\u201d (persoan\u0103, idee, ideologie, domeniu \u0219tiin\u021bific etc.) drept inamic comun. \u201eFront\u201d pro- este acela\u0219i lucru \u00een sens invers, \u201eobiectul\u201d fiind cel care trebuie ap\u0103rat \u0219i promovat. Cel mai adesea, apari\u021bia unui \u201efront\u201d determin\u0103 formarea frontului opus. Termenul nu desem\u00adneaz\u0103, a\u0219adar, o \u201econspira\u021bie\u201d \u2013 cum ar vrea unii care \u00eenlocuiesc cercetarea documentat\u0103 \u0219i logic argumenta\u00adt\u0103 prin lipirea de etichete cu termina\u021bia \u201e-ism\u201d \u2013, dar, \u00een istoria lor, \u201efronturile\u201d au ac\u021bionat at\u00e2t vizibil (prin campanii \u0219i boicoturi), c\u00e2t \u0219i ascuns (prin intrigi \u0219i sfor\u0103rii).<\/p>\n\n\n\n

[101]<\/sup><\/a> M. Eliade, Jurnal<\/em>, M.E.P. 17.5, ff. 4007\u20134008 (25 septembrie 1970). Referire la scrisoarea lui Noica din 12 iulie 1970 (a\u0219adar, trimis\u0103 cu c\u00e2teva zile \u00eenaintea public\u0103rii articolului lui M. Costantinescu), M.E.P. 67.15.<\/p>\n\n\n\n

[102]<\/sup><\/a> M. Constantinescu, \u201eLupta de idei \u00een sociologie\u201d, \u00een Ovidiu B\u0103dina, Miron Constantinescu, Ern\u0151 G\u00e1ll, G\u00eendirea sociologic\u0103 din Rom\u00e2nia<\/em>, ed. cit., pp. 131\u2013135 (134). Revista cu pricina era Lupta de clas\u0103<\/em> (nr. 11, noiembrie 1959), al c\u0103rei redactor-\u0219ef era \u0218tefan Voicu. Conform lui Gh. Retegan, \u00een spatele ac\u021biu\u00adnii cu pricina ar fi stat \u0219i Marcel Breazu (1912\u20131994), cumnatul lui Miron Constantinescu. Z. Rost\u00e1s, Parcurs \u00eentrerupt<\/em>, ed. cit.<\/em>, p. 352 \u0219.u.<\/p>\n\n\n\n

[103]<\/sup><\/a> \u00cen continuare scria: \u201eDar via\u021ba social\u0103 \u00een desf\u0103\u0219urare \u0219i-a impus cerin\u021bele \u0219i obliga\u021biunile \u0219i \u00een scurt timp cercet\u0103rile sociologice au fost reluate pentru c\u0103 erau necesare\u201d. Tocmai ceea ce se \u00eent\u00e2mplase \u0219i \u00een privin\u021ba public\u0103rii lui Eliade. Din 1973, de\u0219i parcimonios, s-a reluat traducerea scrierilor lui \u0219tiin\u021bifice \u00een diverse periodice, iar \u00een anii 1978, 1980 \u0219i 1981\u20131988, trei dintre operele sale importante \u2013 incluz\u00e2nd De Zalmoxis \u00e0 Genghis Khan<\/em> \u2013 vor fi publicate \u00een volume.<\/p>\n\n\n\n

[104]<\/sup><\/a> M. Eliade, Jurnal<\/em>, M.E.P. 17.5, ff. 4018\u20134019 (7 octombrie 1970). Interviul fusese realizat \u00een octombrie 1969, la Paris. Va fi publicat abia \u00een 1990.<\/p>\n\n\n\n

[105]<\/sup><\/a> Not\u0103 din 18 august 1971 despre o informare din 1 iulie. Eliade \u0219i Securitatea<\/em>, pp. 93\u201398 (95).<\/p>\n\n\n\n

[106]<\/sup><\/a> Scrisoare din 12 noiembrie 1970, M.E.P. 67.6.<\/p>\n\n\n\n

[107]<\/sup><\/a> M. Constantinescu, \u201eGarda de Fier sub judecata istoriei\u201d, Magazin istoric<\/em> (Bucure\u0219ti), V, nr. 1 (46), ianuarie 1971, pp. 74\u201377 (75).<\/p>\n\n\n\n

[108]<\/sup><\/a> \u201eA Vasg\u00e1rda a t\u00f6rt\u00e9nelem \u00edt\u00e9l\u0151sz\u00e9ke el\u0151tt (Magazin istoric<\/em>, 1971. 1.)\u201d, Korunk<\/em> (Cluj), nr. 3, martie 1971, pp. 485\u2013486. Redactorul-\u0219ef al revistei era Ern\u0151 G\u00e1ll (1917\u20132000), apropiat \u0219i colaborator al lui Miron, membru al Academiei conduse de el.<\/p>\n\n\n\n

[109]<\/sup><\/a> \u00cempotriva fascismului. Sesiunea \u0219tiin\u021bific\u0103 privind analiza critic\u0103 \u0219i demascarea fascismului \u00een Rom\u00e2nia, Bucure\u0219ti, 4\u20135 martie 1971<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Politic\u0103, 1971. \u00cen toate cele \u0219ase rezumate \u00een limbi str\u0103ine se scrie c\u0103 sesiunea a fost organizat\u0103 \u00een luna februarie (foarte probabil, o prim\u0103 dat\u0103 anticipativ\u0103), f\u0103r\u0103 men\u021biunea zilelor, ceea ce dovede\u0219te c\u0103 p\u00e2n\u0103 \u0219i acestea fuseser\u0103 redactate \u00eenaintea sesiunii.<\/p>\n\n\n\n

[110]<\/sup><\/a> Despre acest cuplu ideologic, \u201eLupta pentru privilegiul minciunii: Ion Popescu-Pu\u021buri versus <\/em>Miron Constantinescu\u201d, \u00een C. Popa, Intelectualii lui Ceau\u0219escu \u0219i Academia de \u0218tiin\u021be Sociale \u0219i Politice (1970\u20131989)<\/em>, ed. cit., pp. 182\u2013192.<\/p>\n\n\n\n

[111]<\/sup><\/a> I. Popescu-Pu\u021buri, \u201eCuv\u00eent de deschidere\u201d, \u00een \u00cempotriva fascismului\u2026<\/em>, ed. cit., pp. 5\u20136 (5).<\/p>\n\n\n\n

[112]<\/sup><\/a> M. Constantinescu, \u201eConcluzii\u201d, ibidem<\/em>, pp. 258\u2013272 (258\u2013259).<\/p>\n\n\n\n

[113]<\/sup><\/a> George Iva\u0219cu, \u201eO \u00abideologie\u00bb monstruoas\u0103\u201d, ibidem<\/em>, pp. 108\u2013117 (115).<\/p>\n\n\n\n

[114]<\/sup><\/a> \u0218erban Cioculescu, \u201eLegionarismul \u0219i literatura\u201d, ibidem<\/em>, pp. 118\u2013123 (121). Cro\u0219etele apar\u021bin autorului.<\/p>\n\n\n\n

[115]<\/sup><\/a> Const\u0103n\u021bean, n\u0103scut \u00een 1916, a colaborat la mai multe reviste \u0219i ziare, precum Curentul<\/em>, Neamul rom\u00e2nesc<\/em>, Cuget clar<\/em>, Buna vestire<\/em>, Ideea na\u021bional\u0103<\/em>, Revista dobrogean\u0103<\/em>, Pontica<\/em> \u0219.a. A fost redactor al ultimei serii a Cuv\u00e2ntului<\/em>, calitate \u00een care \u00eel citeaz\u0103 Cioculescu. A semnat \u0219i Gh. H. Eugeniu. \u00centr-o dedica\u021bie pe edi\u021bia de opere a lui Hasdeu, Eliade \u00eel considera \u201eharnic \u0219i curajos\u201d. Vezi \u0219i o scrisoare a lui c\u0103tre fostul s\u0103u profesor, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu primul num\u0103r al revistei Zalmoxis<\/em>. Scrisori primite<\/em> II, pp. 195\u2013196. Dup\u0103 victo\u00adria lui Antonescu asupra Legiunii, dispare din scen\u0103 (probabil, \u0219i dintre cei vii).<\/p>\n\n\n\n

[116]<\/sup><\/a> Bibliotecii Academiei sau Muzeului Literaturii Rom\u00e2ne. Scrisoare din 29 iunie 1972, M.E.P. 67.7. Vezi \u0219i nota lui Micu la scrisoarea de r\u0103spuns a lui Eliade, \u00een D. Micu, \u201eScrisori de la Mircea Eliade\u201d (II), Caiete critice<\/em> (Bucure\u0219ti), nr. 7\u20138\u20139, 1993, pp. 58\u201364 (60n), unde precizeaz\u0103 c\u0103 ochii lui Cioculescu se umeziser\u0103.<\/p>\n\n\n\n

[117]<\/sup><\/a> M. Constantinescu, \u201eConcluzii\u201d,ed. cit., p. 261.<\/p>\n\n\n\n

[118]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 265.<\/p>\n\n\n\n

[119]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 272.<\/p>\n\n\n\n

[120]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, pp. 270\u2013271.<\/p>\n\n\n\n

[121]<\/sup><\/a> Scrisoare din 25 ianuarie 1971, M.E.P. 67.7.<\/p>\n\n\n\n

[122]<\/sup><\/a> Scrisoare din 5 februarie 1971, M.E.P. 67.7. Eliade \u0219tia de aspira\u021biile lui Stancu la premiul Nobel \u0219i considera probabil\u0103 ob\u021binerea lui. Vezi scrisoarea c\u0103tre V. Ierunca din 5 aprilie 1969; C.M.B., Corespon\u00adden\u021ba cu Mircea Eliade, D. 76. Mul\u021bumiri lui Florin C\u00eentic \u0219i lui C\u0103t\u0103lin Boto\u0219ineanu pentru facilitarea accesului la aceast\u0103 jum\u0103tate a colec\u021biei scrisorilor lui Eliade c\u0103tre V. Ierunca \u0219i M. Lovinescu. Vezi \u0219i catalogul, \u201eCoresponden\u021ba primit\u0103 de Virgil Ierunca de la Mircea Eliade\u201d, \u00een Colec\u021bia Mihnea Berindei, Inventar arhivistic, 1909\u20132017<\/em>, \u00eentocmit de C\u0103t\u0103lin Boto\u0219ineanu (Archiva Moldaviae<\/em>, supliment 2022), Ia\u0219i, Societatea de Studii Istorice din Rom\u00e2nia, 2022, pp. 171\u2013181.<\/p>\n\n\n\n

[123]<\/sup><\/a> Scrisoare din 2 aprilie 1971, M.E.P. 67.7.<\/p>\n\n\n\n

[124]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>: \u201eUn redactor de la Cronica<\/em> din Ia\u0219i mi-a dest\u0103inuit anul trecut c\u0103 se scrisese cronic\u0103 la Maitreyi <\/em>\u00eendat\u0103 dup\u0103 apari\u021bie \u0219i, dac\u0103 aceasta n-a ap\u0103rut dec\u00e2t prin mai, faptul se datoreaz\u0103 lui Stancu. El ar fi rugat pe redactorul-\u0219ef s\u0103 nu publice nimic despre Dvs (aceasta, neoficial). C\u00e2nd cronica a v\u0103zut lumina tiparului, redactorul-\u0219ef era altul\u201d. Era Liviu Leonte (1929\u20132018).<\/p>\n\n\n\n

[125]<\/sup><\/a> M. Eliade, Jurnal<\/em>, M.E.P. 16.10, 17.05 (27 decembrie 1967, 28 septembrie 1970).<\/p>\n\n\n\n

[126]<\/sup><\/a> D. Micu, \u201eScrisori de la Mircea Eliade\u201d (I), ed. cit., p. 60; Coresponden\u021b\u0103<\/em> II, p. 289 (14 aprilie 1971).<\/p>\n\n\n\n

[127]<\/sup><\/a> La 25 februarie 1971 \u00eei scria cu referire la vizita acestuia la Chicago. Ibidem<\/em>, p. 59, respectiv p. 280.<\/p>\n\n\n\n

[128]<\/sup><\/a> A\u0219a cum vom vedea, mai mul\u021bi dintre ei vor reveni dup\u0103 reapari\u021bia semn\u0103turii lui Eliade.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n

[Liviu Borda\u0219, Mircea Eliade \u0219i prizonierii politicii: \u00cenceputurile cazului felix culpa<\/em> (I), sec\u021biunea. 1: Miron Constantinescu]<\/p>\n\n\n\n

<\/i><\/a> C\u0103tre pagina principal\u0103 a articolului<\/p>\n\n\n\n

\n
<\/path><\/svg><\/span>
Descarc\u0103 text integral<\/div><\/a><\/div><\/div>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n

<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

[Liviu Borda\u0219, Mircea Eliade \u0219i prizonierii politicii: \u00cenceputurile cazului felix culpa (I), sec\u021biunea 1: Miron Constantinescu] C\u0103tre pagina principal\u0103 a articolului 1. Miron Constantinescu 1.1. PROFIL DE INTELECTUAL COMUNIST Miron Constantinescu (1917\u20131974)[1] a studiat la Facultatea de Litere \u0219i Filosofie a Universit\u0103\u021bii din Bucure\u0219ti din 1934 p\u00e2n\u0103 \u00een 1938. Conform propriilor sale m\u0103rturi\u00adsiri, \u00eenc\u0103 din […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"parent":8663,"menu_order":1,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","template":"","meta":{"_uag_custom_page_level_css":"","site-sidebar-layout":"default","site-content-layout":"","ast-site-content-layout":"default","site-content-style":"default","site-sidebar-style":"default","ast-global-header-display":"","ast-banner-title-visibility":"","ast-main-header-display":"","ast-hfb-above-header-display":"","ast-hfb-below-header-display":"","ast-hfb-mobile-header-display":"","site-post-title":"disabled","ast-breadcrumbs-content":"","ast-featured-img":"","footer-sml-layout":"","theme-transparent-header-meta":"","adv-header-id-meta":"","stick-header-meta":"","header-above-stick-meta":"","header-main-stick-meta":"","header-below-stick-meta":"","astra-migrate-meta-layouts":"set","ast-page-background-enabled":"default","ast-page-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-4)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"ast-content-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"footnotes":""},"categories":[252],"tags":[],"class_list":["post-8678","page","type-page","status-publish","hentry","category-liviu-bordas"],"featured_image_src":null,"uagb_featured_image_src":{"full":false,"thumbnail":false,"medium":false,"medium_large":false,"large":false,"1536x1536":false,"2048x2048":false},"uagb_author_info":{"display_name":"SIFR","author_link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/author\/mm\/"},"uagb_comment_info":0,"uagb_excerpt":"[Liviu Borda\u0219, Mircea Eliade \u0219i prizonierii politicii: \u00cenceputurile cazului felix culpa (I), sec\u021biunea 1: Miron Constantinescu] C\u0103tre pagina principal\u0103 a articolului 1. Miron Constantinescu 1.1. PROFIL DE INTELECTUAL COMUNIST Miron Constantinescu (1917\u20131974)[1] a studiat la Facultatea de Litere \u0219i Filosofie a Universit\u0103\u021bii din Bucure\u0219ti din 1934 p\u00e2n\u0103 \u00een 1938. Conform propriilor sale m\u0103rturi\u00adsiri, \u00eenc\u0103 din…","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8678","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8678"}],"version-history":[{"count":8,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8678\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8717,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8678\/revisions\/8717"}],"up":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8663"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8678"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8678"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8678"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}