{"id":8690,"date":"2024-12-18T23:47:11","date_gmt":"2024-12-18T21:47:11","guid":{"rendered":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/?page_id=8690"},"modified":"2024-12-19T00:43:19","modified_gmt":"2024-12-18T22:43:19","slug":"2-adrian-paunescu","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/volumul-20-2024\/mircea-eliade-si-prizonierii-politicii-inceputurile-cazului-felix-culpa-i-liviu-bordas\/2-adrian-paunescu\/","title":{"rendered":"2. Adrian P\u0103unescu"},"content":{"rendered":"\n

[Liviu Borda\u0219, Mircea Eliade \u0219i prizonierii politicii: \u00cenceputurile cazului felix culpa<\/em> (I), sec\u021biunea 2: Adrian P\u0103unescu]<\/p>\n\n\n\n

<\/i><\/a> C\u0103tre pagina principal\u0103 a articolului<\/p>\n\n\n\n

\n
<\/path><\/svg><\/span>
Descarc\u0103 text integral<\/div><\/a><\/div><\/div>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
2. Adrian P\u0103unescu<\/h5>\n\n\n\n

2.1. FACEREA UNUI INTERVIU<\/p>\n\n\n\n

Nu e de mirare c\u0103 cel care a reu\u0219it s\u0103 sparg\u0103 aceast\u0103 blocad\u0103 de \u201esus\u201d, Adrian P\u0103unescu (1943\u20132010), era conectat \u0219i mai \u201esus\u201d, av\u00e2nd astfel at\u00e2t suprafa\u021ba necesar\u0103, c\u00e2t \u0219i scutul obligatoriu.[1]<\/sup><\/a> Trebuie \u00eens\u0103 spus, de la bun \u00eenceput, c\u0103 era doar o chestiune de timp: receptarea lui Eliade \u00een cultura rom\u00e2n\u0103 nu putea fi blocat\u0103 la nesf\u00e2r\u0219it. R\u0103uvoi\u00adtorii sau mali\u021bio\u0219ii care s-ar gr\u0103bi s\u0103 spun\u0103 c\u0103 Eliade a fost \u201erelansat\u201d de P\u0103unescu ar gre\u0219i \u00een mod fundamental. Dac\u0103 nu era el cel care s\u0103 fac\u0103 bre\u0219a, ar fi f\u0103cut\u2011o altcineva mai t\u00e2rziu; cu siguran\u021b\u0103 dup\u0103 moartea lui Constantinescu, care survine \u00een iulie 1974 (urmat\u0103, \u00een decembrie, de cea a lui Stancu). Se \u00eent\u00e2mpla c\u0103 P\u0103unescu, realizator al unei cunoscute serii de convorbiri cu scriitori \u0219i oameni de cultur\u0103 (dar \u0219i cu c\u00e2\u021biva poli\u00adtruci), a ajuns cu o burs\u0103 \u00een America \u0219i a reu\u0219it s\u0103-l conving\u0103 pe Eliade s\u0103\u2011i acorde un amplu interviu. \u00centors \u00een \u021bar\u0103, nu s-a dat b\u0103tut p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd nu a ob\u021binut publicarea lui, chiar \u0219i \u00eentr-o form\u0103 cenzurat\u0103. Aceasta nu-i diminueaz\u0103 meritul \u0219i curajul de-a \u00eenfrunta un nomenclaturist din prima linie a intelectualilor partidului. Era nevoie de un \u201ederbe\u00addeu\u201d t\u00e2n\u0103r pentru a-l contracara pe unul b\u0103tr\u00e2n.<\/p>\n\n\n\n

La fel de dedicat politicii comuniste \u0219i na\u021bionaliste a P.C.R. precum Miron Con\u00adstan\u00adtinescu, dar de pe alte pozi\u021bii genera\u021bionale \u0219i culturale (chiar \u0219i Basarabia \u00een care se n\u0103scuser\u0103 nu era aceea\u0219i), P\u0103unescu e suficient de apropiat de noi pentru a ne scuti de a-i face portretul. Peste alte patru decenii s-ar putea s\u0103 fie \u0219i el necesar. Se cu\u00advine \u00eens\u0103 a aminti c\u0103, \u00een vremea \u00een care se consuma aceast\u0103 confruntare, el era doar un t\u00e2n\u0103r poet iconoclast (de 27-28 de ani), care primise de dou\u0103 ori premiul Uniunii Scrii\u00adtorilor. Cea mai mare parte din ceea ce \u0219tim c\u0103 a f\u0103cut, scris \u0219i spus nu exista dec\u00e2t ca poten\u021bialitate. Publicase deja deliruri lirice la adresa partidului \u0219i a conduc\u0103torului su\u00adprem, dar acel P\u0103unescu pe care \u00eel cunoa\u0219tem azi \u00eencepe cu adev\u0103rat \u00een februarie 1973, odat\u0103 cu preluarea conducerii revistei Flac\u0103ra<\/em> \u0219i cu cenaclul omonim.[2]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

\u00cen noiembrie 1970, c\u00e2nd \u00eel \u00eent\u00e2lne\u0219te pe Eliade, abia ie\u0219ise de doi ani de pe b\u0103nci\u00adle universit\u0103\u021bii. Fiu al unui membru al partidului liberal b\u0103gat la \u00eenchisoare de c\u0103tre stalini\u0219ti, a cunoscut el \u00eensu\u0219i repercusiunile atunci c\u00e2nd i s-a respins, de trei ori, \u00eenscri\u00aderea la facultate. \u00cen chestiunea de care ne ocup\u0103m, acest fapt e mai definitoriu pentru P\u0103unescu de atunci dec\u00e2t ceea ce \u0219tim despre el cu \u00eencepere din 1973. Pentru o parte a operei sale a fost descris ca \u201em\u0103rturisitor alegoric al dramei poporului s\u0103u c\u0103zut sub robia unui stalinism ce p\u0103rea f\u0103r\u0103 de sf\u00e2r\u0219it\u201d.[3]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Interviul fusese pl\u0103nuit mai demult, \u00eenaintea public\u0103rii articolelor lui Dumitru Micu \u0219i Miron Constantinescu. Hot\u0103r\u00e2rea lui P\u0103unescu de a-l realiza venise \u00een urma unei vizite a lui Micu \u00een redac\u021bia Luceaf\u0103rului<\/em>, pe la sf\u00e2r\u0219itul lui aprilie sau \u00eenceputul lui mai 1970, cu scopul de a se l\u0103muri dac\u0103 exist\u0103 o \u201econspira\u021bie a t\u0103cerii\u201d \u00een jurul pri\u00admului volum de Eliade tip\u0103rit \u00een Rom\u00e2nia socialist\u0103.[4]<\/sup><\/a> Era \u00eens\u0103 vorba de un interviu prin coresponden\u021b\u0103, ce nu s-a mai materializat. Micu, care era \u00een rela\u021bii cordiale cu P\u0103unescu, \u00eei scrie despre el lui Eliade, \u00eendemn\u00e2ndu-l s\u0103 aib\u0103 \u00eencredere \u00een el \u0219i \u00een posibi\u00adlit\u0103\u021bile lui de influen\u021b\u0103 cultural\u0103.[5]<\/sup><\/a> Probabil, acelea\u0219i bune referin\u021be le primise de la Sorin Alexandrescu.<\/p>\n\n\n\n

\u00cenainte de plecare, P\u0103unescu i-a cerut lui Nicolae Ceau\u0219escu acordul de a-l vizita pe Eliade. L-a primit \u0219i a f\u0103cut s\u0103 se \u0219tie bine acest lucru.[6]<\/sup><\/a> Evident, n-ar fi avut nevoie de el. At\u00e2\u021bia al\u021bi scriitori importan\u021bi \u00eel vizitaser\u0103 deja f\u0103r\u0103 permisiune (nici chiar de la Securitate, cum spun azi unii comentatori). Dar faptul c\u0103 a cerut permisiune \u201esus\u201d, deasupra celor care nu-l voiau pe Eliade, arat\u0103 c\u0103 pornise cu un plan hot\u0103r\u00e2t, tot at\u00e2t de curajos pe c\u00e2t de riscant, de a-l readuce printre autorii publicabili. \u0218i, a\u0219a cum vom vedea, chiar mai mult dec\u00e2t at\u00e2t.<\/p>\n\n\n\n

Ajuns la Iowa City, primul lucru pe care l-a f\u0103cut a fost s\u0103-i telefoneze lui Eliade. Cea dint\u00e2i vizit\u0103 la Chicago, \u00een dup\u0103-amiaza zilei de 8 noiembrie 1970 \u2013 \u00eempreun\u0103 cu so\u021bia sa, Constan\u021ba Buzea (1941\u20132012), \u0219i cu Aurel Drago\u0219 Munteanu (1942\u20132005) \u2013, a decurs foarte bine. Oric\u00e2t ni s-ar p\u0103rea de ciudat nou\u0103 care nu l-am cunoscut pe t\u00e2n\u0103\u00adrul \u021au\u021bea, at\u00e2t de \u00eendr\u0103git de Eliade, P\u0103unescu \u00eei amintea de el.[7]<\/sup><\/a> Poezia lui \u00eei amintea probabil de cea a lui Aron Cotru\u0219. I-a pl\u0103cut \u0219i proiectul lui de a reveni pentru a sta \u00een preajm\u0103-i o perioad\u0103 mai lung\u0103 \u0219i l-a sus\u021binut pe deplin. L-a invitat, de fapt. Nu a r\u0103s\u00adpuns \u00eens\u0103 propunerii de a face un \u201edialog ale c\u0103rui \u0219anse de tip\u0103rire \u00een \u021bar\u0103 sunt incom\u00adparabile cu ale oric\u0103rui dialog anterior\u201d.[8]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

\u00censemn\u0103rile lui Eliade despre vizitele lui P\u0103unescu nu au fost incluse printre fragmentele de jurnal publicate. Merit\u0103 a\u0219adar redate integral. Iat\u0103 cea dint\u00e2i \u00eent\u00e2lnire:<\/p>\n\n\n\n

\u201eAdrian P\u0103unescu \u0219i so\u021bia lui, Constan\u021ba Buzea: au venit la 3.30 \u0219i au stat p\u00e2n\u0103 la 6.00. El e \u00eenalt, gros \u0219i pare dezarticulat, dar \u00eendat\u0103 ce \u00eencepe s\u0103 vorbeasc\u0103 te fascinea\u00adz\u0103. Ea \u2013 timid\u0103, t\u0103cut\u0103 (nu \u0219tiu dac\u0103 a scos o singur\u0103 vorb\u0103 \u00een dup\u0103-amiaza aceasta).<\/p>\n\n\n\n

A. P. ne poveste\u0219te anecdote despre Ceau\u0219escu, pe care de altfel (a\u0219a cum ne m\u0103rturise\u0219te) \u00eel admir\u0103 sincer, \u00eel iube\u0219te chiar: c\u0103ci e cu adev\u0103rat \u00abrom\u00e2n\u00bb. Anecdote (\u00een rela\u021bie cu faimosul discurs din august 1968, dup\u0103 ocuparea Cehoslovaciei). Hamlet a spus \u00abA fi sau a nu fi\u00bb. Ceau\u0219escu: \u00abCe-o fi o fi!\u00bb.<\/p>\n\n\n\n

A vorbit cu Ceau\u0219escu despre mine. Ceilal\u021bi \u2013 \u00ab\u0219efii\u00bb \u2013 sunt sup\u0103ra\u021bi pentru c\u0103 a\u0219 fi \u00abcriticat politica intern\u0103 a \u021b\u0103rii la Radio Free Europe\u00bb.<\/p>\n\n\n\n

A. P. insist\u0103 s\u0103 vin \u00een \u021bar\u0103. Apoi s\u0103-i dau un interviu. \u00cei spun povestea cu interviul dat, acum un an, lui Ovidiu Cotru\u0219\u201d.[9]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Cu ocazia celei de-a doua vizite a so\u021bilor P\u0103unescu-Buzea, \u00eentre 10 ianuarie \u0219i 9 februarie 1971, Eliade a acceptat cu greu ideea interviului, \u00eens\u0103 dup\u0103 aceea totul s-a derulat perfect.[10]<\/sup><\/a> P\u0103unescu voia, \u00een numele genera\u021biei lui, m\u0103rturia genera\u021biei interbeli\u00adce prin vocea marelui absent.[11]<\/sup><\/a> Pe Eliade \u00eel \u00eenc\u00e2nta g\u00e2ndul c\u0103 va putea comunica astfel cu cei din \u021bar\u0103, de\u0219i \u0219tia c\u00e2t de dificil se va dovedi, iar scepticismul lui reu\u0219e\u0219te s\u0103-i strecoare \u00eendoieli chiar \u0219i lui P\u0103unescu.[12]<\/sup><\/a> \u00cen jurnal face numai dou\u0103 \u00eensemn\u0103ri, una, foarte lung\u0103, sintetic\u0103, dup\u0103 trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, \u0219i alta foarte scurt\u0103, \u00een ziua plec\u0103rii oaspe\u021bi\u00adlor. Cea dint\u00e2i, din 30 ianuarie \u2013 probabil, noaptea t\u00e2rziu \u2013, \u00een urma primei runde de \u00eenregistr\u0103ri, va surprinde pentru lumina nea\u0219teptat\u0103 pe care o proiecteaz\u0103 asupra lui P\u0103unescu.<\/p>\n\n\n\n

\u201eN-am mai deschis de mult caietul acesta. S\u0103 \u00eencerc a g\u0103si o scuz\u0103 \u00abdeta\u0219\u0103rii\u00bb mele de Jurnal<\/em>? De la 10 ianuarie se afl\u0103 aici, vecinii no\u0219tri, invita\u021bi de noi, Adrian P\u0103unescu \u0219i Constan\u021ba Buzea. Locuiesc apartamentul de al\u0103turi, unde am stat \u0219i noi din oct[ombrie] 1956 p\u00e2n\u0103 \u00een iunie 1957. I-am invitat p[en]t[ru] c\u0103 ne-au fost simpatici, dar mai ales p[en]t[ru] c\u0103 sunt am\u00e2ndoi poe\u021bi \u0219i se plictisesc \u00een sih\u0103stria din Iowa City. A. P. \u00eemi pl\u0103cuse de asemenea p[en]t[ru] interviurile sale \u2013 curajoase \u0219i inteligente.<\/p>\n\n\n\n

Ne vedem \u00een fiecare zi \u2013 adic\u0103, mai precis, Chr[istinel] \u00eei vede \u00een timpul zilei, iar eu aproape numai serile; m\u00e2nc\u0103m \u00eempreun\u0103 \u0219i st\u0103m de vorb\u0103 p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu dup\u0103 miezul nop\u021bii. A. P. e neobosit \u0219i verva lui \u00eemi aminte\u0219te pe a lui Petre \u021au\u021bea. Nu \u0219tiu \u00eenc\u0103 ce crede el <\/em>cu adev\u0103rat. Este anti-comunist (\u0218i c\u00e2t sufer\u0103 \u00eent\u00e2lnind americani naivi, filo-comuni\u0219ti, cripto- sau comuni\u0219ti pe fa\u021b\u0103! \u0218i uneori se ia cu ei la har\u021b\u0103, cu c\u00e2t\u0103 engle\u00adzeasc\u0103 a apucat s\u0103 \u00eenve\u021be \u00een c\u00e2teva luni.), anti-comunist, zic, \u0219i totu\u0219i, \u00eel admir\u0103 pe Ceau\u0219escu. (E drept, \u00eel socote\u0219te \u00abna\u021bionalist\u00bb.) \u00cel admir\u0103, dar e inepuizabil \u00een anecdote anti-ceau\u0219tiene.<\/p>\n\n\n\n

Inutil s\u0103 \u00eencerc un bilan\u021b sau m\u0103car o serie de observa\u021bii \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ce\u2011mi spu\u00adne despre \u021bar\u0103. Lucruri \u0219tiute \u2013 al\u0103turi de alte detalii, unele tragice, de care nu aflasem niciodat\u0103. Insist\u0103 \u0219i el (ca to\u021bi ceilal\u021bi) s\u0103 vin \u00een \u021bar\u0103, ca s\u0103 mi se poat\u0103 publica opera \u0219i traduce c\u0103r\u021bile ap\u0103rute dup\u0103 1948. Etc. etc. Am acceptat s\u0103 \u00eenregistr\u0103m un foarte lung interviu, dar va trebui s\u0103-l rev\u0103d, c\u0103ci, ca de obicei, c\u0103tre miezul nop\u021bii sunt obosit, \u0219i vorbesc \u00abneinspirat\u00bb \u00een fa\u021ba aparatului. Am acceptat pentru c\u0103 A. P. are 29 de ani, iar eu m\u0103 apropii de 65. Mi-am spus: e bine ca un scriitor t\u00e2n\u0103r<\/em> s\u0103-mi asculte amintirile \u0219i observa\u021biile asupra \u00abepocii\u00bb mele, s\u0103 \u00eenregistreze chiar c\u00e2teva convorbiri, p[en]t[ru] c\u0103 nu cred c\u0103 \u00abexperien\u021ba\u00bb aceasta a mai fost f\u0103cut\u0103. Mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd eu n\u2011oi mai fi \u0219i nu va mai fi nici cenzur\u0103, aceste convorbiri \u0219i amintiri vor constitui un document impor\u00adtant \u0219i util. \u00cen orice caz, de pe acum A. P. va putea transmite colegilor lui opiniile mele despre cultura rom\u00e2neasc\u0103, despre anumi\u021bi scriitori \u0219i c\u0103rturari (\u0219i poate chiar amintirile despre Nae Ionescu!).<\/p>\n\n\n\n

Am aranjat de mai multe ori s\u0103 \u00eent\u00e2lneasc\u0103 scriitori (Bellow, Richard Stern, Erich Heller etc.) \u0219i critici, filosofi, istorici, rom\u00e2nizan\u021bi. \u0218i p[en]t[ru] c\u0103 se tot pl\u00e2ngea c\u0103 nu au bani, le-am f\u0103cut daruri (c\u0103r\u021bi etc. \u2013 iar Chr[istinel] i-a d\u0103ruit cea mai frumoas\u0103 fust\u0103 a ei; prea o impresionase exclama\u021bia Constan\u021bei Buzea: c\u0103 nu a v\u0103zut niciodat\u0103 o fust\u0103 at\u00e2t de elegant\u0103!…)<\/p>\n\n\n\n

Dar suntem am\u00e2ndoi obosi\u021bi; serile \u0219i nop\u021bile petrecute \u00een discu\u021bii despre \u021bar\u0103, scriitori rom\u00e2ni, Ambasada rom\u00e2n\u0103 de la Washington etc. etc.<\/p>\n\n\n\n

S\u0103 notez totu\u0219i cele c\u00e2teva poeme pe care mi le-a dedicat Adrian, \u00een special Eliada<\/em>. Le voi trimite lui Ierunca, p[en]t[ru] \u00abarhiva\u00bb lui.<\/p>\n\n\n\n

 (Alte noti\u021be, din carnetul de buzunar, cu detalii precise \u0219i utile, le voi prinde cu un ac \u00eentr-una din paginile acestea, f\u0103r\u0103 s\u0103 le mai transcriu.)\u201d<\/p>\n\n\n\n

O not\u0103 marginal\u0103 din luna noiembrie preciza: \u201eNoti\u021bele s-au r\u0103t\u0103cit, poate au r\u0103\u00admas \u00eentr-una din cutiile pierdute la Albion. Sau poate voi da de ele mai t\u00e2rziu…\u201d.[13]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

\u00cen fine, \u00een ultima zi: \u201eAst\u0103 sear\u0103 au plecat so\u021bii P\u0103unescu. Prea obosit ca s\u0103 notez ultimele discu\u021bii. Mi-a l\u0103sat o parte din \u00abconvorbiri\u00bb, dar at\u00e2t de imperfect transcrise (de so\u021bia lui), \u00eenc\u00e2t va trebui s\u0103 le refac \u0219i s\u0103 le dactilografieze din nou Chr[istinel]\u201d.[14]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

\u00cenregistrarea convorbirilor a fost transpus\u0103 de pe casete pe h\u00e2rtie de c\u0103tre poet, ajutat de soa\u021ba lui. Eliade urma s\u0103 dea \u201eform\u0103 definitiv\u0103 r\u0103spunsurilor sale\u201d.[15]<\/sup><\/a> Dup\u0103 cum se \u00een\u021beleseser\u0103, transcrierea slujea doar ca \u201e\u00eendreptar\u201d, asupra c\u0103ruia savantul \u201ea st\u0103ruit ulterior, cu modific\u0103rile pe care le-a dorit, unele previzibile, altele deloc previzi\u00adbile\u201d.[16]<\/sup><\/a> Modific\u0103rile lui Eliade se situeaz\u0103 mai mult \u00een categoria reformul\u0103rilor \u0219i stili\u00adz\u0103rilor. Elimin\u0103ri minore: doar vreo opt de mai mare \u00eentindere, \u00eentre trei \u0219i zece r\u00e2nduri. Ad\u0103\u00adu\u00adgiri, asemenea: numai \u00een vreo \u0219ase locuri se ridic\u0103 la mai multe r\u00e2nduri. Trei din\u00adtre ele erau cerute de P\u0103unescu, c\u0103ci \u00eenregistrarea nu era clar\u0103. \u00cen dactilogram\u0103, la fel, doar mici corecturi, preciz\u0103ri \u0219i ad\u0103ugiri din categoria stilistic\u0103.[17]<\/sup><\/a> Nici ceea ce elimin\u0103, nici ceea ce adaug\u0103 sau modific\u0103 nu reprezint\u0103 ceva ce-ar putea fi considerat \u201erevelato\u00adriu\u201d; \u00een niciun caz lucruri pe care Eliade le-ar fi dorit ascunse ori, dimpotriv\u0103, strategic plasate.<\/p>\n\n\n\n

Pentru P\u0103unescu, interviul era mai mult dec\u00e2t un instrument de a ridica blocajul impus de vechea st\u00e2ng\u0103. Devine un instrument pentru a convinge autorit\u0103\u021bile, mari \u0219i mici, s\u0103 \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eze ideea unei vizite oficiale a lui Eliade. C\u0103ci, asemenea marilor scrii\u00adtori rom\u00e2ni din secolul al XIX-lea, el se afla \u00eentr-o des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103 postumitate. Una de natur\u0103 geografic\u0103: \u201eDar acest spa\u021biu e at\u00e2t de larg \u00eenc\u00e2t devine uneori timp \u0219i absen\u021ba dumnea\u00advoastr\u0103 este de trei decenii postumitate\u201d. \u201eDac\u0103 v\u0103 n\u0103\u0219tea\u021bi aici, avea\u021bi trei sta\u00adtui \u00een fiecare ora\u0219.\u201d[18]<\/sup><\/a> Pentru aceasta \u00eencepe s\u0103 scrie frenetic diverselor personalit\u0103\u021bi din \u021bar\u0103 care puteau avea o influen\u021b\u0103.[19]<\/sup><\/a> \u00cens\u0103, de\u0219i departamentul \u201edrumuri \u0219i poduri\u201d dorea s\u0103 \u00eentre\u00adprind\u0103 o repara\u021bie complet\u0103 \u0219i o rapid\u0103 punere \u00een folosin\u021b\u0103, diverse comitete de inspec\u021bie ad-hoc voiau, dimpotriv\u0103, s\u0103-l p\u0103streze \u00eenchis, sub aten\u021bionarea \u201ePericol de pr\u0103bu\u0219ire!\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Versiunea final\u0103 a interviului a fost dactilografiat\u0103 de Christinel, dar evenimente neprev\u0103zute au am\u00e2nat finalizarea p\u00e2n\u0103 \u00een luna aprilie.[20]<\/sup><\/a> Trimi\u021b\u00e2nd o prim\u0103 parte a lui, Eliade precizeaz\u0103: \u201eR\u0103m\u00e2nem bine \u00een\u021bele\u0219i: numai <\/em>acest text revizuit \u0219i \u00abeditat\u00bb poate fi prezentat publicului (sau cenzurii, cum vrei s-o iei). \u00cenregistrarea prezint\u0103 doar o \u00eencercare de pre-dialog; eram prea obosit ca s\u0103 m\u0103 pot concentra. Evident, anumite fragmente orale r\u0103m\u00e2n valabile (ai s\u0103 vezi c\u0103 nu toate paginile au necesitat elimin\u0103ri sau corecturi). Dar te-a\u0219 ruga, chiar asemenea fragmente valabile nu le comunica dec\u00eet prietenilor\u201d.[21]<\/sup><\/a> Cu prilejul celei de-a treia \u00eent\u00e2lniri, \u00een luna aprilie, la Albion, au lucrat ultima parte a interviului.[22]<\/sup><\/a> Eliade \u00eei scrie acum lui Noica c\u0103 s-a \u201e\u00eemprietenit mult\u201d cu P\u0103unescu.[23]<\/sup><\/a> Lui Virgil Ierunca (1920\u20132006) \u00eei transmite: \u201eDe la Chicago \u00ee\u021bi voi trimite copia dactilograf\u0103 a unor lungi convorbiri cu A. P\u0103unescu. Am acceptat s\u0103 fie \u00eenregis\u00adtrate \u00abpentru istorie\u00bb. El pretinde c\u0103 textul va putea apare integral<\/em> (asta a fost condi\u021bia mea: ori tot, ori nimic)\u201d.[24]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

F\u0103r\u0103 teama de a exagera, se poate spune c\u0103 acesta e cel mai reu\u0219it \u0219i mai intere\u00adsant dintre toate interviurile rom\u00e2ne\u0219ti ale lui Eliade. \u0218i nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor: spontaneitatea ini\u021bial\u0103 a fost bine \u0219lefuit\u0103, precizat\u0103, dezvoltat\u0103, ceea ce nu s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een celelalte cazuri. Apoi, e \u0219i cel mai masiv; se discut\u0103 despre foarte multe subiecte. Sunt reluate \u0219i temele tratate \u00een De Zalmoxis \u00e0 Genghis Khan<\/em> \u0219i, foarte probabil, nu f\u0103r\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu episodul contra-recenziei lui Constantinescu. Dup\u0103 cum va m\u0103rturisi mai apoi, Eliade \u00eel considera \u201eun fel de testament scriitoricesc\u201d.[25]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Fusese precedat de dou\u0103 scurte dialoguri, cu Marin Sorescu (Paris, octombrie 1967) \u0219i Eugen Barbu (Chicago, 27 decembrie 1967), ambele publicate \u00een 1968. \u00cen timp ce ultimul e o relatare de jurnal, primul red\u0103 cu bun\u0103 precizie spusele sale, de parc\u0103 ar fi fost \u00eenregistrate (poate au fost stenografiate). Dar Eliade vorbe\u0219te acolo nu\u00admai despre c\u0103r\u021bile lui, recit\u00e2nd lucruri spuse \u0219i cu alte ocazii, unele foarte recente. A\u0219a cum am v\u0103zut, interviul acordat, prin coresponden\u021b\u0103, lui Ovidiu Cotru\u0219 nu putuse s\u0103 treac\u0103 de cenzur\u0103; va ap\u0103rea abia dup\u0103 c\u0103derea comunismului (asemenea unui dialog ulterior relatat de Gheorghe Bulg\u0103r). \u00cen timpul vie\u021bii lui vor mai fi publicate relat\u0103ri de \u00eent\u00e2lniri \u0219i conver\u00adsa\u021bii \u2013 Theodor Grigoriu \u00een 1972 (1986), Ilina Gregori \u00een 1978 (1979), Alexandru C\u0103pra\u00adriu \u00een 1981 (1982), Monica Spiridon \u00een 1984 (1985) \u2013 \u0219i un interviu prin corespon\u00adden\u021b\u0103 acordat lui Mircea Handoca \u00een anul 1981 (1982). \u00cen acest context, dialogul cu Adrian P\u0103unescu r\u0103m\u00e2ne unul dintre marile interviuri rom\u00e2ne\u0219ti ale lui Eliade, o anti\u00adci\u00adpare a convorbirilor cu poetul Claude-Henri Rocquet (1933\u20132016) din vara anului 1977. Case\u00adtele ar trebui recuperate de la mo\u0219tenitorii lui \u0219i p\u0103s\u00adtrate \u00eentr-un repozitoriu public, ca una dintre pu\u021binele \u00eenregistr\u0103ri care ne-au r\u0103mas de la Mircea Eliade.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

2.2. CENZURAREA UNUI INTERVIU<\/p>\n\n\n\n

Impresionat de P\u0103unescu \u0219i ca surs\u0103 privilegiat\u0103 de informa\u021bii (mai ales de culise) din Rom\u00e2nia socialist\u0103, Eliade \u00eel recomand\u0103 prietenilor s\u0103i din Paris. \u201eS\u0103-l prime\u0219ti pentru c\u0103 vei afla lucruri senza\u021bionale\u201d, \u00eei scrie el lui Emil Cioran.[26]<\/sup><\/a> Iar lui Virgil Ie\u00adrunca: \u201eDespre idolul lui, N. C., vei afla multe\u201d.[27]<\/sup><\/a> Ajuns la Paris \u00een luna mai, \u00een drum spre \u021bar\u0103, P\u0103unescu l-a evitat pe Cioran (pentru c\u0103 nu voia s\u0103 vorbeasc\u0103 rom\u00e2ne\u0219te) \u0219i i-a vizitat \u2013 \u201econfiden\u021bial\u201d, cum va spune \u2013 doar pe Ierunci.<\/p>\n\n\n\n

Dup\u0103 vizit\u0103, Virgil Ierunca \u00eei scrie lui Eliade: \u201eL-am uzat \u0219i noi pe Adrian P\u0103u\u00adnescu o noapte \u00eentreag\u0103. A venit la 8 seara \u0219i a plecat la 6 diminea\u021ba. Ne-a vr\u0103jit. Este de fapt un vr\u0103jitor, \u00eens\u0103 am \u00eenceput s\u0103 ne cam s\u0103tur\u0103m de ambiguit\u0103\u021bile vr\u0103jitorilor. \u00cen\u021beleg bine entuziasmul lui (de\u0219i p\u00e2n\u0103 la un punct) fa\u021b\u0103 de Ceau\u0219escu, dar nu \u0219i entuzi\u00adasmul pentru Zaharia Stancu, Jebeleanu \u0219i al\u021bii, pe care scuip\u0103 to\u021bi tinerii mai pu\u021bin\u2026 vr\u0103\u00adji\u00adtori\u201d.[28]<\/sup><\/a> Nimic despre convorbirea cu Eliade. Cordialitatea dintre ei se \u00eennegurase atunci c\u00e2nd poetul le-a spus c\u0103 acesta \u00eei acordase un \u201emare interviu\u201d, unul \u201ecu adev\u0103rat istoric\u201d. Dup\u0103 cum bine se \u0219tie, cele dou\u0103 vigilen\u021be etico-politice din capitala Fran\u021bei nu priveau cu ochi buni recuperarea selectiv\u0103 a exilului rom\u00e2nesc, consider\u00e2nd astfel de momente drept o colaborare cu regimul comunist.[29]<\/sup><\/a> (Totu\u0219i se scandalizaser\u0103 mult mai pu\u021bin de faptul c\u0103 Cioran a luat masa cu Zaharia Stancu la Gallimard.)[30]<\/sup><\/a> Micul episod are o im\u00adpor\u00adtan\u021b\u0103 \u00een schema mare a desf\u0103\u0219ur\u0103rii \u201eafacerii\u201d interviului, c\u0103ci, dup\u0103 cum vom vedea, Lovinescu \u0219i Ierunca vor juca un rol central \u00een receptarea acestuia \u00een mediile exilului.<\/p>\n\n\n\n

Epopeea public\u0103rii lui \u0219i a reac\u021biilor pe care le-a st\u00e2rnit printre reprezentan\u021bii re\u00adgimului va trebui \u2013 cu absolut\u0103 necesitate \u2013 reconstituit\u0103 critic pe temelii documentare c\u00e2t mai complete posibil: arhivele Partidului \u0219i ale Securit\u0103\u021bii, coresponden\u021be \u0219i m\u0103rturii contemporane etc. Suntem \u00eenc\u0103 departe de a avea acces u\u0219or \u0219i complet la ele. Ceea ce avem deocamdat\u0103 sunt m\u0103rturii t\u00e2rzii de pe o singur\u0103 parte a baricadei, cea a lui P\u0103unescu \u0219i a alia\u021bilor s\u0103i din acel moment.<\/p>\n\n\n\n

La sf\u00e2r\u0219itul lunii mai P\u0103unescu s-a \u00eentors \u00een \u021bar\u0103. \u0218i aici, Eliade i-l recomandase lui Constantin Noica, \u00een calitate de \u201et\u00e2n\u0103r prieten\u201d.[31]<\/sup><\/a> Dar filosoful nu s-a gr\u0103bit s\u0103\u2011l \u00eent\u00e2lneasc\u0103, limit\u00e2ndu-se, mai apoi, la o convorbire telefonic\u0103.[32]<\/sup><\/a> P\u0103unescu nu \u00eent\u00e2rzie \u0219i, \u00een luna iunie, propune deja tip\u0103rirea interviului, care a fost \u00eens\u0103 energic respins de c\u0103tre \u201ecenzura de partid \u0219i de stat\u201d.[33]<\/sup><\/a> Afl\u0103 atunci c\u0103 problema invit\u0103rii lui Eliade \u00een \u021bar\u0103, pentru care se agitase din America, s-a discutat \u0219i \u00een \u201econducerea superioar\u0103 de partid\u201d. \u00cen fruntea \u201evechilor comuni\u0219ti\u201d care s-au opus se afla Miron Constantinescu. Dup\u0103 cum aflase P\u0103unescu, acesta \u201e\u00eel du\u0219m\u0103nea personal\u201d pe Mircea Eliade. \u201eSe pare c\u0103 fuseser\u0103 dispute \u00eentre ei, \u00een vremea studen\u021biei, \u0219i Miron Constantinescu sus\u021binea c\u0103 tinerii de dreapta, \u00eentre care \u0219i Mircea Eliade, i-ar fi ciom\u0103git pe tinerii comuni\u0219ti \u0219i pe tinerii democra\u021bi \u0219i asta nu se poate ierta.\u201d[34]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

E vorba, evident, despre episodul care l-a avut ca victim\u0103 pe Gogu R\u0103dulescu \u0219i care a dob\u00e2ndit o dezvoltare folcloric\u0103, cu variante \u0219i subvariante.[35]<\/sup><\/a> Chiar \u0219i cei ferici\u021bi s\u0103 poat\u0103 aduna, necritic, orice informa\u021bie incriminant\u0103 pentru Eliade au ignorat aceast\u0103 postur\u0103 de b\u0103t\u0103u\u0219 legionar. Nu e exclus ca, jurnalul lui Mihail Sebastian fiind deja \u201etranspirat\u201d, binevoitori interesa\u021bi s\u0103-i fi comunicat lui Gogu atitudinea lui Eliade atunci c\u00e2nd a aflat de sc\u0103rm\u0103neala care tocmai i se administrase.[36]<\/sup><\/a> Pentru Gogu, apro\u00adbarea trebuie s\u0103-l fi f\u0103cut pe Eliade cop\u0103rta\u0219. Dac\u0103 informa\u021bia a ajuns la el, nu mai era dec\u00e2t un pas p\u00e2n\u0103 la Miron. Aceasta e cea mai plauzibil\u0103 explica\u021bie a includerii lui Eliade printre ciom\u0103ga\u0219i. Alternativ, e posibil ca Gogu s\u0103 fi aflat \u00eenc\u0103 din epoc\u0103 despre reac\u021bia lui Eliade, dac\u0103 nu direct de la Sebastian, atunci de la cineva c\u0103ruia acesta i\u2011o \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ise.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen ceea ce-l prive\u0219te pe Gogu, P\u0103unescu \u00eenclina s\u0103 cread\u0103 c\u0103, de\u0219i avea mereu de spus c\u00e2te ceva \u00eempotriva lui Eliade, nu ar fi avut un rol activ \u00een respingerea propuneri\u00adlor pe care le f\u0103cea \u00een leg\u0103tur\u0103 cu reacceptarea savantului de la Chicago. Vom vedea \u00eens\u0103 c\u0103 nu a fost chiar a\u0219a; \u00eei f\u0103cea o concesie dictat\u0103 de contextul postdecembrist.[37]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Eliade a\u0219tepta tip\u0103rirea interviului iar, dup\u0103 o lun\u0103, luase not\u0103 c\u0103 n-a ap\u0103rut ni\u00admic.[38]<\/sup><\/a> \u00cenc\u0103 dinainte, publicarea lui i se p\u0103rea o \u201ehimer\u0103\u201d, c\u0103ci nici interviul luat de Ovidiu Cotru\u0219 nu a putut s\u0103 apar\u0103.[39]<\/sup><\/a> Au ap\u0103rut \u00eens\u0103 infamele Teze din iulie, iar odat\u0103 cu ele problema public\u0103rii lui devenise \u0219i mai dificil\u0103. Avantajul pe care P\u0103unescu credea c\u0103-l avea \u00een atragerea lui Ceau\u0219escu de partea lui disp\u0103ruse \u00eentr-o bun\u0103 m\u0103sur\u0103. \u00cen paginile Contemporanului<\/em>, condus de George Iva\u0219cu (care, din luna octombrie, va fi mutat la Rom\u00e2nia literar\u0103<\/em>), nici nu \u00eenc\u0103pea discu\u021bie. Nici la Via\u021ba rom\u00e2neasc\u0103<\/em>, sub Demostene Botez, nu avea probabil rost s\u0103 \u00eencerce. Dar nici chiar la Luceaf\u0103rul<\/em>, unde el era redactor-\u0219ef adjunct, iar \u00een redac\u021bie se aflau admiratori ai lui Eliade, precum \u0218tefan B\u0103nulescu \u0219i Cezar Baltag, nu se putea face nimic. A\u0219a cum va scrie pu\u021bin mai t\u00e2rziu, sim\u021bea \u201eC-aveam o piedic\u0103 la glezn\u0103 \u0219i pe condei aveam o les\u0103\u201d.[40]<\/sup><\/a> De c\u00e2te ori deschidea vorba despre Eliade cu exponen\u021bii vechii st\u00e2ngi, i se r\u0103spundea c\u0103 acesta \u201ea purtat c\u0103ma\u0219\u0103 verde\u201d.[41]<\/sup><\/a> \u00cen septembrie iese de sub tipar volumul cu lucr\u0103rile sesiunii \u020ampotriva fascismului<\/em>, care d\u0103dea \u2013 din nou \u2013 sanc\u021biune oficial\u0103 acestei teze staliniste. Pe la mijlocul lunii octombrie P\u0103unescu credea c\u0103 era pe punctul de a reu\u0219i \u00een Lucea\u00adf\u0103rul<\/em>, dar se va dovedi o alt\u0103 speran\u021b\u0103 de\u0219art\u0103.[42]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

V\u0103z\u00e2ndu-l c\u0103 sufer\u0103 \u00een imposibilitatea de a tip\u0103ri interviul a\u0219a cum promisese, Sorin Alexandrescu (n. 1937) \u2013 cu care avea bune rela\u021bii \u0219i care venise \u00een \u021bar\u0103 pentru sus\u021binerea tezei doctorale \u2013 i-a promis c\u0103 va vorbi cu Mircea Eliade \u0219i-l va informa dac\u0103 dorin\u021ba lui, \u201eca interviul s\u0103 apar\u0103 a\u0219a cum l-a dat, r\u0103m\u00e2ne la fel de drastic\u0103, \u00een condi\u021biile str\u00e2ngerii \u0219urubului de dup\u0103 iulie 1971\u201d.[43]<\/sup><\/a> Dup\u0103 ce l-a \u00eent\u00e2lnit pe Eliade la Paris, i-a scris din Amsterdam c\u0103, \u00een noile condi\u021bii, acesta \u201ear fi fericit ca m\u0103car numele s\u0103 i se aud\u0103 \u00een \u021bar\u0103\u201d[44]<\/sup><\/a> \u0219i, prin urmare, s\u0103 publice atunci c\u00e2t se putea din interviu.[45]<\/sup><\/a> Iat\u0103 \u0219i litera scrisorii: \u201eMircea e foarte fericit c\u0103 exist\u0103, chiar \u0219i teoretice, \u0219anse pentru ca interviul s\u0103 fie publicat; dac\u0103 se poate integral, cu at\u00e2t mai bine, dac\u0103 se poate numai par\u021bial, tot e bine, pentru c\u0103 important este (\u00eel citez) ca preocup\u0103rile \u0219i scrierile lui s\u0103 fie cunoscute\u201d. P\u0103unescu reluase \u0219i vechiul proiect al lui Dumitru Micu de a publica piesa Coloana f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u0219it<\/em>, dar, \u00een cazul ei, Eliade e mai inflexibil: \u201e\u00cen ceea ce prive\u0219te Coloana<\/em>, te roag\u0103 s\u0103-l ier\u021bi c\u0103 nu \u021bi-o poate \u00abpasa\u00bb pentru c\u0103 a condi\u021bionat[-o de] publi\u00adcarea prealabil\u0103 a unui interviu dat lui Puiu Cotru\u0219\u201d.[46]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Primind acest semnal din partea lui Eliade, P\u0103unescu a \u00eenceput din nou lupta \u2013 comparat\u0103 mai t\u00e2rziu cu o veritabil\u0103 \u201egheril\u0103\u201d[47]<\/sup><\/a> \u2013 \u0219i de aceast\u0103 dat\u0103, va izb\u00e2ndi. Trebu\u00adie totu\u0219i precizat c\u0103, \u00een spatele public\u0103rii interviului, nu st\u0103 doar persoana lui, de\u0219i ea a fost factorul cel mai dinamic. El ap\u0103rea cu \u00eenvoirea \u0219i sus\u021binerea unei p\u0103r\u021bi a puterii fa\u021b\u0103 de care Miron Constantinescu \u0219i acoli\u021bii lui nu puteau face nimic.<\/p>\n\n\n\n

Din 15 octombrie, Contemporanul<\/em> avea un nou redactor-\u0219ef \u00een persoana lui Constantin Mitea (1920\u20132002), jurnalist cu o \u00eendelungat\u0103 carier\u0103 la Sc\u00e2nteia<\/em>, membru al C.C. al P.C.R. (\u00eenc\u0103 doar supleant), care va deveni \u0219i consilier al lui Ceau\u0219escu. Acesta avusese \u0219i el o pat\u0103 la dosar: simpatiile legionare de p\u00e2n\u0103 \u00een 1941, \u00een timpul liceului, la C\u0103l\u0103ra\u0219i, \u0219i al primului an la Academia Comercial\u0103 din Bucure\u0219ti. Ele au fost denun\u021bate \u00een anii \u201950, c\u00e2nd partidul l-a supus unei anchete.[48]<\/sup><\/a> La fel ca \u00een cazul lui Miron Constan\u00adtinescu, nu i-au \u00eempiedicat urcu\u0219ul \u00een ierarhia de partid (doar i l-au \u00eence\u00adtinit).<\/p>\n\n\n\n

P\u0103unescu reu\u0219e\u0219te s\u0103-l conving\u0103, nu f\u0103r\u0103 greutate, s\u0103 publice interviul. Dup\u0103 ce acesta l-a supus aprob\u0103rii Direc\u021biei Presei, \u201eto\u021bi cenzorii de meserie au c\u0103\u0219unat pe text\u201d. Cenzorul-\u0219ef al Rom\u00e2niei era tot Iosif Ardeleanu (director general al Direc\u021biei Generale a Presei \u0219i Tip\u0103riturilor). \u00cen cele din urm\u0103 a ajuns la Dumitru Popescu (1928\u20132024), mem\u00adbru al Secretariatului \u0219i al C.C. al P.C.R, proasp\u0103t pre\u0219edinte al Comitetului de Stat pentru Cultur\u0103 \u0219i Art\u0103 \u0219i al Consiliului Culturii \u0219i Educa\u021biei Socialiste, dar mai ales om de \u00eencredere al lui Ceau\u0219escu. El a privit cu bun\u0103voin\u021b\u0103 proiectul lui P\u0103unescu, fiind dispus s\u0103 ajute navigarea printre meandrele cenzurii pentru a ob\u021bine bunul de tipar. La propunerea acesteia, a acceptat t\u0103ierea unor fragmente. \u201eDin numeroasele observa\u021bii pe care le f\u0103cuser\u0103 cenzorii de meserie, Dumitru Popescu a \u00eencuviin\u021bat c\u00e2teva, pe cele care priveau filia\u021bia lui Mircea Eliade fa\u021b\u0103 de Nae Ionescu.\u201d[49]<\/sup><\/a> S-ar p\u0103rea c\u0103 factorul cheie \u00een \u00eenl\u0103turarea tuturor piedicilor a fost Dumitru Popescu, din pozi\u021biile \u00een care fusese pro\u00adpulsat \u00een luna septembrie.<\/p>\n\n\n\n

Despre logica aseptiz\u0103rii interviului avem mai multe m\u0103rturii provenind de la cei doi. P\u0103unescu: \u201eDumitru Popescu mi-a spus: \u00abUite ce este. To\u021bi cei din conducerea partidului, care \u00eel atac\u0103 pe Mircea Eliade, spun c\u0103 a fost cu legionarii.\u00bb Spuneau c\u0103 Eliade e urma\u0219ul lui Nae Ionescu \u0219i, deci, cum s\u0103 aducem noi extrema dreapt\u0103 \u00een Rom\u00e2nia, pe ideologul legionar? \u0218i din interviu s-a t\u0103iat partea aceasta \u00een care Eliade \u00eel l\u0103uda pe Nae Ionescu\u201d.[50]<\/sup><\/a> Alt\u0103 dat\u0103: \u201e\u021ain minte ce mi-a cerut: trebuie s\u0103 fim aten\u021bi, dac\u0103 vrem s\u0103-l readucem acas\u0103 pe marele scriitor, \u00eentruc\u00e2t diver\u0219i tovar\u0103\u0219i din conduce\u00adrea P.C.R., cominterni\u0219tii, \u00eendeob\u0219te ilegali\u0219ti comuni\u0219ti, vor specula rela\u021bia lui Eliade, m\u0103rturisit\u0103 de acesta, cu profesorul s\u0103u Nae Ionescu \u0219i vor pretinde c\u0103 P\u0103unescu ple\u00addeaz\u0103 pentru \u00eentoarcerea unui cunoscut legionar acas\u0103\u201d.[51]<\/sup><\/a> Sau: \u201eM\u0103car la \u00eenceputul unei noi cariere a numelui lui Mircea Eliade, \u00een presa rom\u00e2n\u0103, trebuie s\u0103-l ferim de ceea ce cominterni\u0219tii din conducerea partidului \u00eei tot spun lui Nicolae Ceau\u0219escu des\u00adpre Mircea Eliade, pe care \u00eel acuz\u0103 c\u0103 a fost elevul lui Nae Ionescu \u0219i c\u0103 a frecventat mi\u0219carea legionar\u0103\u201d.[52]<\/sup><\/a> Nu a fost un capriciu al lui Popescu \u2013 ne asigur\u0103 P\u0103unescu \u2013, ci o \u201estare de spirit general\u0103\u201d, care nu permitea atunci s\u0103 se vorbeasc\u0103 liber \u0219i integral asupra unui subiect precum Nae Ionescu. C\u00e2t despre el \u00eensu\u0219i, s-a revoltat, a protestat, s-a \u201ezb\u0103tut\u201d, dar f\u0103r\u0103 rezultat.[53]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Din perspectiva lui Dumitru Popescu n-ar fi fost vorba de o cenzurare propriu-zis\u0103 a spuselor lui Eliade, ci mai degrab\u0103 de o protejare a lui de posibile atacuri: \u201eG\u0103\u00adsind \u00een interviu referiri ale filosofului religiilor la vechile sale pozi\u021bii de dreapta, f\u0103cute cu o anumit\u0103 infatuare parc\u0103, i-am spus lui Adrian P\u0103unescu c\u0103 aceasta va da ap\u0103 la moar\u0103 \u00abcriticilor neiert\u0103tori\u00bb. Poetul a \u00een\u021beles logica observa\u021biilor \u0219i a operat simplifi\u00adc\u0103ri\u201d.[54]<\/sup><\/a> Chiar dac\u0103, \u00een fapt, e vorba de acela\u0219i lucru \u2013 cenzur\u0103 \u2013, \u00een inten\u021bie era ceva diferit, \u00een favoarea lui Eliade. A\u0219a cum am v\u0103zut, acesta \u00een\u021belesese deja \u0219i acceptase; o va face \u0219i cu alte ocazii, \u00een viitor.[55]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

2.3. PUTEREA UNUI INTERVIU CENZURAT<\/p>\n\n\n\n

Interviul va fi publicat \u00een martie 1972, cu ocazia \u00eemplinirii de c\u0103tre Eliade a v\u00e2r\u00adstei de 65 de ani. Foarte probabil, nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor. Ceea ce apare \u00een paginile Contemporanului<\/em> e prezentat de P\u0103unescu ca \u201efragmentele esen\u021biale ale dialogului\u201d.[56]<\/sup><\/a> Erau l\u0103sate deoparte \u0219i alte lucruri, nu doar acelea care \u00eel priveau pe Nae Ionescu. E adev\u0103rat c\u0103 numele lui \u0219i tot ce se lega de el sufer\u0103 cea mai masiv\u0103 epurare. Dar nu a fost singura victim\u0103. De exemplu, toate referirile la Dan Botta, Constantin Noica, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Vintil\u0103 Horia, \u0218tefan Baciu, Horia Stamatu, ba chiar \u0219i ocazio\u00adnala pomenire a numelui lui Giovanni Papini. Adesea, referiri la ceea ce era rom\u00e2nesc: \u201espiritualitatea rom\u00e2neasc\u0103\u201d, p\u00e2n\u0103 \u0219i cuv\u00e2ntul \u201eetnic\u201d (\u201ecrea\u021bii etnice rom\u00e2ne\u0219ti\u201d), fap\u00adtul c\u0103 \u00een toate operele lui Eliade revin mereu \u201emotive rom\u00e2ne\u0219ti\u201d (pe care le integreaz\u0103 \u00een ordine universal\u0103) etc. Sufer\u0103 chiar \u0219i \u201estr\u0103mo\u0219ii\u201d rom\u00e2nilor din epoca pietrei. Apoi, faptul c\u0103 Eliade lipse\u0219te de mult timp din Rom\u00e2nia, c\u0103 produc\u021bia sa literar\u0103 din exil era necunoscut\u0103 \u00een \u021bar\u0103 \u0219i speran\u021ba lui c\u0103, \u00eentr-o zi, at\u00e2t opera literar\u0103, c\u00e2t \u0219i cea \u0219tiin\u021bific\u0103, \u00eei vor fi citite de c\u0103tre rom\u00e2ni. Evident, nu putea r\u0103m\u00e2ne periculoasa consolare cu g\u00e2ndul c\u0103 va fi un \u201escriitor postum\u201d \u00een propria-i \u021bar\u0103. Mai deranjeaz\u0103 referirea la scara de va\u00adlori a literaturii rom\u00e2ne \u00een 1940, opiniile lui despre \u201etineretul din Est\u201d \u0219i faptul c\u0103 cultu\u00adra european\u0103 \u201ese preg\u0103te\u0219te s\u0103 devin\u0103 minoritar\u0103\u201d. Alte cuvinte periculoase: \u201elibertate\u201d (\u00een contextul exilului), \u201ec\u0103l\u0103torie\u201d (\u201cmotivul eternei plec\u0103ri\u201d), \u201esitua\u021bia prezentului\u201d; sau o formulare ca \u201east\u0103zi, dup\u0103 ce-am trecut prin tot ce-am trecut\u201d. Se mai \u0219i schimb\u0103 c\u00e2te un cuv\u00e2nt pe ici \u0219i colo, ba chiar se \u0219i adaug\u0103, precum \u00een afirma\u021bia lui Eliade \u201etoate ideologiile vechi<\/em> \u0219i-au epuizat posibilit\u0103\u021bile\u201d.[57]<\/sup><\/a> Unele dintre aceste lucruri fuseser\u0103 permise \u00een 1968, \u00een dialogul publicat de Marin Sorescu, unde apare chiar \u0219i numele lui Petre \u021au\u021bea.<\/p>\n\n\n\n

Probabil pentru c\u0103 i s-a cerut ca Eliade s\u0103 nu aib\u0103 ultimul cuv\u00e2nt, P\u0103unescu a ad\u0103ugat la final o fraz\u0103 care lipse\u0219te \u00een dactilogram\u0103: \u201eChipul pe care-l va avea ziua de m\u00e2ine \u00eel v\u0103d, desigur, aceia care \u2013 a\u0219a cum \u00een\u0219iv\u0103 spunea\u021bi \u2013 cred \u00een r\u0103spunsul pozitiv pe care l-a dat \u0219i \u00eel d\u0103 fiin\u021ba uman\u0103 solicit\u0103rii \u0219i ap\u0103s\u0103rii\u201d. De\u0219i era o transparent\u0103 \u201e\u0219o\u00adp\u00e2rl\u0103\u201d, care putea fi citit\u0103 (\u0219i) \u00een leg\u0103tur\u0103 cu oprimarea din regimurile comuniste, a trecut; c\u00e2t timp e vorba de un r\u0103spuns pozitiv, constructiv, optimist\u2026[58]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Interviul era precedat, pe prima pagin\u0103 a revistei, de un articol de prezentare inti\u00adtulat \u201eUn rom\u00e2n \u00een America\u201d.[59]<\/sup><\/a> Se pare c\u0103-l \u00eenso\u021bise chiar de la prima \u00eencercare, \u00een iunie 1971. \u00centr-un document din 29 ianuarie 1972, prin care Securitatea comunica oamenilor de decizie politic\u0103 o list\u0103 a activit\u0103\u021bilor necomuniste ale lui P\u0103unescu, se preciza c\u0103 a \u201escris chiar \u0219i un articol apologetic despre Mircea Eliade, \u00een care f\u0103cea complet abstrac\u021bie de convingerile politice antina\u021bionale ale acestuia, dar care nu i-a fost publicat\u201d.[60]<\/sup><\/a> Cu alt\u0103 ocazie se sesiza c\u0103 P\u0103unescu \u201efurniza informa\u021bii\u201d despre leg\u0103\u00adturile sale cu Mircea Eliade ata\u0219atului militar al S.U.A. la Bucure\u0219ti (cu care era \u00een leg\u0103tur\u0103 \u00eenc\u0103 din 1969).[61]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Articolul lui P\u0103unescu era menit s\u0103 aib\u0103 pentru cititorii potrivnici lui Eliade ace\u00adla\u0219i rol pe care-l aveau t\u0103ieturile pentru cenzur\u0103. El e prezentat, \u00een mod strategic, ca nutrind o atitudine binevoitoare fa\u021b\u0103 de vechii st\u00e2ngi\u0219ti interbelici, precum Geo Bogza, Eugen Jebeleanu, Miron Radu Paraschivescu, cei care nu erau tocmai entuziasma\u021bi de \u201e\u00eentoarcerea\u201d lui, fie \u0219i numai \u00een paginile revistelor rom\u00e2ne\u0219ti. (Ciudat\u0103 absen\u021ba lui Zaharia Stancu, de care Eliade, \u00eentr-adev\u0103r, se interesase.)[62]<\/sup><\/a> Dar \u0219i fa\u021b\u0103 de noi scriitori ai regimului, precum Eugen Barbu \u0219i D. R. Popescu. De\u0219i g\u00e2ndirea lui nu este marxist\u0103 \u2013 spune P\u0103unescu \u2013, ea e pe deplin umanist\u0103, ra\u021bionalist\u0103 \u0219i, mai ales, rom\u00e2neasc\u0103. Eliade ar fi negat chiar c\u0103 \u0219i-a \u201edenigrat\u201d \u021bara la un post de radio str\u0103in, altfel spus c\u0103 ar fi \u201eatacat politica de azi a Rom\u00e2niei\u201d, dup\u0103 cum \u0219u\u0219oteau unii, ba chiar ar fi fost \u201em\u00e2n\u00addru de viul prestigiu interna\u021bional al Rom\u00e2niei\u201d din acei ani. \u00centr-adev\u0103r, interviurile acordate Europei Libere nu con\u021bin nimic ce ar putea fi interpretat ca o critic\u0103 explicit\u0103 a politicii Rom\u00e2niei lui Ceau\u0219escu. Deci t\u0103g\u0103duirea lui Eliade era corect\u0103, dar el se ab\u021bi\u00adnea de la critici politice din motive care nu aveau nimic de-a face cu o presupus\u0103 sus\u021bi\u00adnere a conducerii Rom\u00e2niei; nici m\u0103car \u00een privin\u021ba politicii ei interna\u021bionale.<\/p>\n\n\n\n

Piesa de greutate \u00een pledoaria lui P\u0103unescu \u2013 \u0219i cea care-i va turba cel mai mult pe anticomuni\u0219tii din exil \u2013 e reprezentat\u0103 de urm\u0103toarea fraz\u0103: \u201e\u00centr-o zi, \u00een fa\u021ba lui Mircea Mitran, ata\u0219atul nostru cultural la Washington, a mea \u0219i a so\u021biei mele, a spus c\u0103 pentru activitatea demn\u0103 a Rom\u00e2niei pe arena interna\u021bional\u0103, el crede c\u0103 pre\u0219edintele Ceau\u0219escu ar merita premiul Nobel pentru Pace\u201d.[63]<\/sup><\/a> \u00cen alte contexte, P\u0103unescu va pre\u00adciza c\u0103 era vorba de politica sa \u00een Europa[64]<\/sup><\/a> sau de felul \u00een care se opusese ru\u0219ilor[65]<\/sup><\/a> \u0219i va insista c\u0103 afirma\u021bia \u00eei apar\u021binea \u00eentr-adev\u0103r lui Eliade.[66]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Pledoaria era parte a unei strategii amorsate dup\u0103 prima sa vizit\u0103 la Chicago, c\u00e2nd porne\u0219te o campanie de lobby pe l\u00e2ng\u0103 diverse figuri din \u021bar\u0103 \u00een vederea invit\u0103rii oficiale a lui Mircea Eliade. Iat\u0103, de pild\u0103, ce-i scria, la 2 decembrie 1970, lui Zaharia Stancu, pre\u0219edinte al Uniunii Scriitorilor: \u201e\u00cen urma unei discu\u021bii pe care o avusesem cu tov. Ceau\u0219escu, \u00eenainte de plecare, cu privire la posibilitatea de a-i vedea \u0219i apropia pe rom\u00e2nii valoro\u0219i \u0219i one\u0219ti din str\u0103in\u0103tate, am \u00eencercat s\u0103 aflu ce e, de fapt, cu Mircea Eliade. Am fost bucuros s\u0103-mi dau seama c\u0103 el tr\u0103ie\u0219te pasionat al\u0103turi de noi, c\u0103-l intereseaz\u0103 personal ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu \u021bara, c\u0103 are o privire lucid\u0103 fa\u021b\u0103 de scriitorii din Rom\u00e2nia, c\u0103, de pild\u0103, \u00eei pre\u021buie\u0219te pe Eugen Jebeleanu sau pe Zaharia Stancu, despre a c\u0103ror tinere\u021be i-a f\u0103cut pl\u0103cere s\u0103 ne povesteasc\u0103, mie \u0219i Constan\u021bei, lucruri frumoase. Nu v\u0103 mai spun ce interes \u0219i \u2013 s\u0103 risc cuv\u00e2ntul \u2013 ce dragoste arat\u0103 pentru Nicolae Ceau\u0219escu, ca simbol al Rom\u00e2niei\u201d.[67]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

S-a spus c\u0103 afirma\u021biile lui P\u0103unescu despre atitudinea lui Eliade fa\u021b\u0103 de Ceau\u00ad\u0219escu erau fie simple inven\u021bii, fie grosolane deform\u0103ri sau, \u00een cel mai bun caz, suprali\u00adcit\u0103ri. \u00cen privin\u021ba premiului Nobel, nu avem niciun motiv s\u0103 credem c\u0103 putea merge p\u00e2n\u0103 la inventarea acestei piese din pledoaria sa. Concesiile \u0219i joaca cu \u00een\u021belesurile erau una, iar punerea \u00een gura lui Eliade a unui lucru pe care nu-l spusese \u2013 mai ales unul de o asemenea importan\u021b\u0103 \u2013 era cu totul alta. A\u0219a cum vom vedea, Eliade va recunoa\u0219te fa\u021b\u0103 de apropia\u021bii s\u0103i c\u0103 a f\u0103cut aceast\u0103 afirma\u021bie. Trebuie s\u0103 \u021binem cont de data la care s-a petrecut: 4 februarie 1971.[68]<\/sup><\/a> E vorba de Ceau\u0219escu de dup\u0103 declara\u021bia din august 1968, care \u2013 spune el \u2013 \u201ene impresionase pe to\u021bi\u201d.[69]<\/sup><\/a> De cel despre care toat\u0103 marea pres\u0103 occidental\u0103 scria atunci laudativ. De pozi\u021bia Rom\u00e2niei \u00een r\u0103zboiul arabo-israelian. De medierea apropierii dintre S.U.A. \u0219i China. Ba chiar de ceva pu\u021bin mai ad\u00e2nc. Ase\u00admenea multor altor membri ai exilului, Eliade \u0219i-a schimbat atitudinea fa\u021b\u0103 de Rom\u00e2nia socialist\u0103 dup\u0103 \u00eenceperea \u201ederusific\u0103rii\u201d: odat\u0103 cu declara\u021bia din aprilie 1964 \u0219i, cu prec\u0103dere, dup\u0103 linia adoptat\u0103 odat\u0103 cu venirea lui Ceau\u0219escu la putere.[70]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Cu numai trei luni \u00een urm\u0103, \u00een octombrie 1970, Ceau\u0219escu fusese primit la Washington de c\u0103tre pre\u0219edintele Richard Nixon, care i-a spus urm\u0103toarele: \u201eIt hap\u00adpens that in the world today because of the divisions, there are times when the leader of one nation does not have adequate communication with the leader of another. But as I was saying to the President earlier today, he is in a rather unique position. He heads a government which is one of the few in the world which has good relations with the United States, good relations with the Soviet Union, and good relations with the Peo\u00adple\u2019s Republic of China. Under those circumstances it is extremely valuable for the President of the United States to have the opportunity to speak to the President of Romania to discuss the problems, not only that we have between ourselves, but also these broader world problems in which Romania, because of its special position, can make a very constructive contribution to the eventual peaceful world we all want to share together\u201d.[71]<\/sup><\/a> E doar unul dintre lucrurile spuse despre Ceau\u0219escu ca \u201epeacema\u00adker\u201d, \u00een cursul acelei istorice vizite, poate nici cel mai ap\u0103sat.<\/p>\n\n\n\n

Nu e u\u0219or azi s\u0103 ne eliber\u0103m judecata de un intrinsec prezentism, dar n-ar trebui s\u0103 ne mir\u0103m prea mult \u0219i cu at\u00e2t mai pu\u021bin s\u0103 ne scandaliz\u0103m. (Cu excep\u021bia celor bine\u00adcunoscu\u021bi, desigur.) Eliade f\u0103cuse o asemenea afirma\u021bie \u00eentr-un moment c\u00e2nd aproape toat\u0103 lumea credea c\u0103 Ceau\u0219escu va continua, poate chiar ascendent, \u00een aceea\u0219i direc\u021bie. Nu avea cum s\u0103 prevad\u0103 ce se va \u00eent\u00e2mpla. Apoi, era un lucru comunicat \u00een mod strict privat, nicidecum o \u201edeclara\u021bie\u201d pe care o dorea divulgat\u0103 public. \u0218i nici nu era singu\u00adrul lucru pe care l-a spus despre Ceau\u0219escu.<\/p>\n\n\n\n

E foarte probabil s\u0103 mai fi fost ceva la mijloc, privind politica intern\u0103: lucrurile de culise pe care Eliade le-a aflat de la P\u0103unescu despre rolul lui Ceau\u0219escu de contra\u00adca\u00adra\u00adre a cominterni\u0219tilor, stalini\u0219tilor \u0219i moscovi\u021bilor \u00een privin\u021ba recuper\u0103rii culturii rom\u00e2ne proscrise de ace\u0219tia (\u0219i nu numai). Astfel se explic\u0103 de ce, pentru prima dat\u0103, toc\u00admai atunci, accept\u0103 s\u0103 se \u00eent\u00e2lneasc\u0103 cu reprezentan\u021bi ai Ambasadei de la Washing\u00adton. Se\u00adcuritatea \u00eenregistreaz\u0103 prompt aceast\u0103 schimbare de atitudine.[72]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

\u00cen mod evident, inten\u021bia prefe\u021bei lui P\u0103unescu era de a furniza forurilor deciziona\u00adle suficiente \u2013 \u0219i suficient de variate \u2013 motive pentru care Eliade putea fi considerat un autor acceptabil \u00een Rom\u00e2nia socialist\u0103. Faptul c\u0103 demersul a reu\u0219it pe deplin \u0219i c\u0103 nici Miron Constantinescu, nici altcineva nu a mai putut r\u0103sturna procesul reasimil\u0103rii trep\u00adtate, gradate a lui Eliade \u00een cultura rom\u00e2n\u0103 e o dovad\u0103 c\u0103 mutarea fusese bine \u0219i \u00eende\u00adlung c\u00e2nt\u0103rit\u0103. Chiar \u0219i ceea ce poate p\u0103rea un exces evitabil trebuie s\u0103 fi f\u0103cut parte din calcul.<\/p>\n\n\n\n

Oricum, dup\u0103 o astfel de introducere, care pre\u00eent\u00e2mpina \u0219i aplana posibilele obi\u00adec\u021bii, re\u021bineri \u0219i opreli\u0219ti, dinspre toate formele de relief ale peisajului cultural-politic, drumul lui Eliade spre publica\u021biile Rom\u00e2niei socialiste nu mai putea fi st\u0103vilit. P\u0103unescu sperase c\u0103 nici drumul lui personal spre \u021bara de ba\u0219tin\u0103. De aceea se zb\u0103tuse at\u00e2t: pe el s\u0103-l conving\u0103 s\u0103 viziteze Rom\u00e2nia, iar pe reprezentan\u021bii culturali \u0219i politici ai Rom\u00e2niei s\u0103-l invite \u00een mod oficial. Tot acest efort izvora dintr-o convingere \u0219i o certi\u00adtudine: cultura rom\u00e2n\u0103 \u0219i, mai ales, genera\u021bia t\u00e2n\u0103r\u0103, avea nevoie de Eliade. N-a intrat niciodat\u0103 \u00een detaliile confrunt\u0103rii dintre genera\u021bia t\u00e2n\u0103r\u0103 de atunci \u0219i cele mai b\u0103tr\u00e2ne, care nu-l \u201edoreau\u201d, m\u0103rturisind \u0219i dup\u0103 c\u0103derea comunismului c\u0103 \u00een\u021belege s\u0103 p\u0103streze autocenzura. Dar, din c\u00e2teva lucruri care i-au sc\u0103pat, putem vedea cu u\u0219urin\u021b\u0103 de ce Eliade slujea ca o arm\u0103 a tinerilor. Mai ales atunci c\u00e2nd se refer\u0103 la tinerii intelectuali av\u00e2ndu-l pe Eliade drept model ca \u201enoi, apologe\u021bii vechii drepte\u201d, iar pe el ca \u201eun scrii\u00adtor \u00eentru totul contestat de ideologii oficiali\u201d.[73]<\/sup><\/a> Nici nu era nevoie s\u0103 ne spun\u0103 cine erau ace\u0219tia din urm\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen scrisorile lui Constantin Noica, chiar cele trimise dup\u0103 publicarea interviului, g\u0103sim aceea\u0219i \u00een\u021belegere a puterii formative pe care scrisul lui Eliade, oric\u00e2t de filtrat \u0219i cenzurat ar fi fost, o avea asupra noilor genera\u021bii din Rom\u00e2nia socialist\u0103. Cred c\u0103 destui dintre cei care au tr\u0103it acei ani pot depune m\u0103rturie, iar unii au \u0219i f\u0103cut-o deja. Genera\u021bi\u00adile de intelectuali forma\u021bi \u00een perioada 1948\u20131964 au recunoscut \u0219i ei imensa importan\u021b\u0103 a rolului formativ jucat de oameni de cultur\u0103 precum Tudor Vianu, George C\u0103linescu, Mihai Ralea \u0219.a., \u00een ciuda serioaselor compromisuri cu regimul, f\u0103cute pentru a putea r\u0103m\u00e2ne activi \u00een acele vremuri de restri\u0219te. De ce e mai greu de \u00een\u021beles cazul lui Mircea Eliade (sau chiar cel al lui Noica), care a f\u0103cut compromisuri infinit mai mici pentru ca opera lui s\u0103 poat\u0103 ajunge la aceia care aveau nevoie de ea? Pentru c\u0103 unii dintre cei care \u00eel sprijineau erau \u201eceau\u0219i\u0219ti\u201d? Sau pentru c\u0103 unii dintre cei care i se \u00eempotriveau fuser\u0103 agen\u021bi ori aplaudaci ai represiunii politice \u0219i culturale din perioada anterioar\u0103?<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

2.4. REAC\u021aII POZITIVE \u00ceN \u021aAR\u0102<\/p>\n\n\n\n

\u00cen Bucure\u0219ti, revista Contemporanul<\/em> st\u0103tea de obicei prin chio\u0219curi o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 \u00eentreag\u0103. Cele dou\u0103 numere cu interviul realizat de P\u0103unescu s-au epuizat a doua zi. Publicarea lui a st\u00e2rnit mult\u0103 bucurie printre cei interesa\u021bi de Eliade, c\u0103ci p\u00e2n\u0103 atunci se \u0219tia c\u0103 nu poate fi citat. Sau \u201efolosit\u201d, a\u0219a cum, cu numai dou\u0103 zile mai devreme, \u00eei scria Constantin Noica lui Paul Anghel (1931\u20131995). R\u0103spunsul lui, dup\u0103 publicarea interviului: \u201eAcum a ap\u0103rut la orizont o speran\u021b\u0103\u201d.[74]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Unii \u00eel semnalau cunoscu\u021bilor.[75]<\/sup><\/a> Al\u021bii au scris la Chicago, cu mul\u021bumiri, expedi\u00adind \u0219i revista. Cel dint\u00e2i care-o trimite, \u00een dublu exemplar, chiar \u00een ziua public\u0103rii pri\u00admei p\u0103r\u021bi, a fost regizorul Radu Gabrea (1937\u20132017). Securitatea, care ajunsese la con\u00adcluzia c\u0103 Eliade trebuie promovat, se sesizeaz\u0103 \u0219i ea \u2013 dar abia dup\u0103 o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 \u2013 de publicarea articolului (nu a interviului) lui P\u0103unescu \u0219i ia decizia s\u0103-i fie expediat\u0103 gazeta. Nu va trece \u00eens\u0103 la executarea ei; urma s-o fac\u0103 Ministerul Afacerilor Exter\u00adne.[76]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Ar merita reconstituite toate reac\u021biile la acest mic, dar semnificativ eveniment publicistic. S-ar putea face o interesant\u0103 antologie cu m\u0103rturiile asupra rolului interviu\u00adlui \u0219i a importan\u021bei pe care a avut-o pentru cei din Rom\u00e2nia socialist\u0103. C\u00e2nd se vor publica integral scrisorile p\u0103strate la Chicago vom \u0219ti mai multe. Deocamdat\u0103, cunoa\u0219\u00adtem doar unele dintre reac\u021biile primite de Eliade, provenind din jurnalul \u0219i corespon\u00adden\u021ba lui.<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 e s\u0103-l credem, \u00een doar zece zile prime\u0219te \u201enenum\u0103rate\u201d scrisori din Rom\u00e2nia, de la cunoscu\u021bi \u0219i necunoscu\u021bi, care l-au convins \u201ec\u00e2t bine<\/em> a f\u0103cut interviul, a\u0219a trunchiat cum a ap\u0103rut\u201d. Printre altele, i se scrie c\u0103 s-a aflat de existen\u021ba romanului Noaptea de S\u00e2nziene<\/em> \u0219i a volumului De Zalmoxis \u00e0 Genghis Khan<\/em>, ba chiar c\u0103 interpre\u00adtarea Miori\u021bei<\/em> a fost citit\u0103 cu lacrimi \u00een ochi.[77]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Nu numai biograful s\u0103u, Mircea Handoca (1929\u20132015), a fost fericit \u0219i fascinat. Deja Gabrea \u00eei scria: \u201eBucuria mea a\u0219 vrea s\u0103 fie \u0219i a dumneavoastr\u0103\u201d.[78]<\/sup><\/a> Dar, \u00eentruc\u00e2t Handoca e unul dintre cei mai informa\u021bi cu privire la Eliade, remarcile sale sunt semni\u00adficative. El observa marea diferen\u021b\u0103 \u2013 cantitativ\u0103 \u0219i calitativ\u0103 \u2013 fa\u021b\u0103 de \u201emini-interviurile\u201d publicate de Eugen Barbu \u0219i Marin Sorescu dup\u0103 prima ridicare a interdic\u00ad\u021biei. Aprecia faptul c\u0103 lucruri \u0219tiute p\u00e2n\u0103 atunci numai \u00eentr-un \u201ecerc restr\u00e2ns\u201d pot fi acum cunoscute de toat\u0103 lumea. \u201eNiciodat\u0103 parc\u0103 numele lui Mircea Eliade nu a fost rostit a\u0219a de r\u0103spicat.\u201d[79]<\/sup><\/a> Acela\u0219i lucru i-l spune \u0219i Eugen Barbu, care doar \u00eel informea\u00adz\u0103 sec c\u0103 a citit interviul: \u201eAcum v\u0103 bucura\u021bi din nou de o mare aten\u021bie\u201d.[80]<\/sup><\/a> \u00cen realitate, \u00een cursul anului 1972, Mircea Eliade s-a bucurat de mult mai pu\u021bin\u0103 aten\u021bie dec\u00e2t Ion Eliade R\u0103dulescu, care era comemorat la centenarul mor\u021bii. Timp de c\u00e2\u021biva ani se va scrie despre el mai pu\u021bin \u2013 propor\u021bional \u2013 dec\u00e2t \u00een anii 1968\u20131969.<\/p>\n\n\n\n

Una dintre epistolele primite e semnat\u0103 de scriitoarea Ioana Postelnicu (1910\u20132004), aflat\u0103 \u00eentr-o c\u0103l\u0103torie de documentare \u00een America de Nord. De\u0219i dorea de mult timp \u2013 \u00eenc\u0103 din interbelic \u2013 s\u0103-i scrie lui Eliade, lectura interviului, pe c\u00e2nd se afla la Montreal, o determin\u0103, \u00een sf\u00e2r\u0219it, s\u0103 fac\u0103 acest lucru. Acesta a \u201er\u0103scolit-o\u201d prin \u201epozi\u021bia psihologic\u0103\u201d pe care Eliade o are fa\u021b\u0103 de \u021bara din care a plecat. \u201eR\u0103d\u0103cinile sufletului dum\u00adneavoastr\u0103 se afl\u0103 \u00een p\u0103m\u00e2ntul \u021b\u0103rii, chiar dac\u0103 coroana se rote\u0219te de peste patru\u00adzeci de ani peste alte meleaguri.\u201d Referindu-se la r\u0103spunsul pe care i l-a dat lui P\u0103u\u00adnescu cu privire la scara valorilor literare a literaturii rom\u00e2ne actuale, \u00een func\u021bie de c\u0103r\u00ad\u021bile pe care le primise din \u021bar\u0103, \u00eei trimite romanul ei Plecarea vla\u0219inilor<\/em> (1964), a c\u0103rei ac\u021biune \u2013 spune ea \u2013 se petrece \u00een spa\u021biul mioritic.[81]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Constantin Noica \u00eei scrie chiar \u00een ziua public\u0103rii primei p\u0103r\u021bi a interviului: \u201eAs\u00adt\u0103zi, \u00een sf\u00e2r\u0219it a ap\u0103rut convorbirea cu tine \u2013 pe care n-o putusem vedea p\u00e2n\u0103 acum \u2013 \u0219i de la care ar putea \u00eencepe, dac\u0103 oamenii vor s\u0103 fac\u0103 \u00eentr-adev\u0103r ceva din pl\u0103mada asta spiritual\u0103, un nou capitol \u00een cultura celor de pe Pontul st\u00e2ng. De aceea te rog mult, \u00een numele imensului bine pe care-l po\u021bi face prin orientarea pe care o dai, s\u0103 nu te la\u0219i iritat de m\u0103run\u021bi\u0219uri, \u00een spe\u021b\u0103 de comentarii (de aici sau de acolo) \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ce ai spus sau ce \u021bi se atribuie; te rog s\u0103 \u00een\u021belegi ce \u0219ans\u0103 aduci unei culturi, la care \u021bii at\u00e2t de mult, s\u0103 se vertebreze. Las\u0103 deci lucrurile cum sunt, nereac\u021bion\u00e2nd ca r\u00e2ndul trecut. Ba, a\u0219 spune, de vreme ce nu s-a putut sub nicio form\u0103 s\u0103 ai o participa\u021bie direct\u0103, s\u0103 r\u0103m\u00e2i \u00een deta\u0219area ta \u0219i s\u0103 la\u0219i ca indirect<\/em>, prin tot ce ai f\u0103cut \u0219i ai s\u0103 mai faci \u00een anii ace\u0219tia, orientarea ta s\u0103 rodeasc\u0103. Nici nu \u0219tii ce teren bun este. \u0218i, de altfel, cu ce s-ar \u00eenlocui a\u0219a ceva? Cine \u0219i cu ce titlu ar mai putea spune c\u0103, \u00een ceasul acesta, crede mai mult \u00eentr\u2011o cultur\u0103 neomologat\u0103 dec\u00e2t \u00een cele care au primit toate consacr\u0103rile?\u201d[82]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Noica prev\u0103zuse c\u0103 relat\u0103rile lui P\u0103unescu despre afirma\u021biile private ale lui Elia\u00adde \u2013 mai ales cea referitoare la Ceau\u0219escu \u2013 vor st\u00e2rni comentarii care-l vor irita. Se mai \u00eent\u00e2mplase o dat\u0103, c\u00e2nd, pentru a se da bun de tipar volumului Maitreyi. Nunt\u0103 \u00een cer<\/em>, Dumitru Micu a trebuit s\u0103-\u0219i modifice introducerea, inser\u00e2nd \u00een ea critici la adresa lui Nae Ionescu.[83]<\/sup><\/a> Dup\u0103 cum vom vedea, sfatul pe care i-l d\u0103 va conta pentru Eliade, care \u00eens\u0103 se va reg\u0103si din nou prins \u00eentre ciocan \u0219i nicoval\u0103.<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2nd Sergiu Al-George (1922\u20131981) reu\u0219e\u0219te s\u0103-l viziteze la Paris, \u00eei spune c\u0103 interviul i-a servit \u0219i pe Eliade, \u0219i pe ei: \u201edac\u0103 n-ar fi dec\u00e2t faptul c\u0103 s-a vorbit despre Noaptea de S\u00e2nziene<\/em>, pentru care, cu doisprezece ani \u00een urm\u0103, intraser\u0103 ei \u00een \u00eenchisoa\u00adre\u201d.[84]<\/sup><\/a> Ultimul ei<\/em> \u2013 a\u0219a-zisul lot Noica-Pillat \u2013 nu cred c\u0103 e identic cu primul, ci \u00een ace\u00adla\u0219i raport ca specia fa\u021b\u0103 de gen: to\u021bi intelectualii din Rom\u00e2nia pentru care opera lui Eliade era o referin\u021b\u0103 fundamental\u0103. Iar num\u0103rul lor era din ce \u00een ce mai mare. Iat\u0103 \u0219i o reac\u021bie din partea unuia care nu era umanist. Inginerul Nicolae Ionescu (n\u0103scut \u00een 1914), mare cititor al c\u0103r\u021bilor lui Eliade, \u00eei scrie sub influen\u021ba interviului \u0219i-i ofer\u0103 g\u0103z\u00adduire \u00een locuin\u021ba sa de l\u00e2ng\u0103 hotelul Intercontinental, \u00een cazul \u00een care se va decide s\u0103 viziteze Rom\u00e2nia.[85]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

\u00cen trei scrisori consecutive, Sorin Alexandrescu \u00eei d\u0103 informa\u021bii despre receptarea interviului: \u201eAp\u0103rut \u00eentr-o perioad\u0103 dur\u0103, a f\u0103cut senza\u021bie\u201d.[86]<\/sup><\/a> \u201eChiar cu t\u0103ieturi<\/em>, inter\u00adviul t\u0103u a avut un r\u0103sunet imens pozitiv<\/em>, entuziastic<\/em> chiar, \u0219i \u00een r\u00e2ndul autorit\u0103\u021bilor, \u0219i al publicului de orice fel.\u201d[87]<\/sup><\/a> \u201eAbsolut toat\u0103 lumea<\/em> cu care am vorbit \u00een \u021bar\u0103 a fost entuzi\u00adasmat\u0103 \u0219i de publicarea<\/em> interviului (ca semn de \u00abdezghe\u021b\u00bb) \u0219i de con\u021binutul<\/em> lui concret (\u00een sf\u00e2r\u0219it se spunea ceva adev\u0103rat<\/em> \u0219i profund<\/em> despre destinul Rom\u00e2niei<\/em>, rup\u00e2ndu-se barajul ideologic obi\u0219nuit \u00een pres\u0103).\u201d[88]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Dar \u00eel aten\u021bioneaz\u0103 \u0219i asupra contextului politic, direct \u0219i indirect, al public\u0103rii lui: \u201eTotul se datore\u0219te tenacit\u0103\u021bii admirabile a lui Adrian \u0219i, cred eu, \u00eenceputului de \u00abofen\u00adsiv\u0103 diplomatic\u0103\u00bb a guvernului pe toate continentele, prin care vrea s\u0103 \u0219tearg\u0103 proasta impresie a stalinismului revolu\u021biei culturale (despre care, de altfel, nu se mai vorbe\u0219te nimic, iar promotorul ei, D. Popescu-Dumnezeu este \u00een v\u0103dit declin; totu\u0219i, \u00een multe locuri, dar mai ales la Universitate<\/em>, stalini\u0219tii au reocupat pozi\u021biile cheie \u0219i atmosfera e teribil\u0103<\/em>, aproape ca \u00een anii \u201950!). Ar fi poate \u0219i o concesie scriitorilor, s\u0103 nu fie prea col\u021bo\u0219i la proximul congres (la alegerile pe Bucure\u0219ti, lista guvernamental\u0103 a c\u0103zut la vot!). Se pare c\u0103 Uniunea Scriitorilor<\/em> se g\u00e2nde\u0219te s\u0103-\u021bi fac\u0103 chiar o invita\u021bie<\/em> \u00abde breas\u00adl\u0103\u00bb \u00een \u021bar\u0103, pentru a evita implica\u021biile unei invita\u021bii oficiale (\u00abde stat\u00bb). \u00cen caz c\u0103 o fac, nu cred c-ar trebui s-o respingi imediat<\/em>, ci s\u0103 pui toate condi\u021biile pe care le crezi pentru a nu te compromite \u0219i pentru a ajuta eventual pe al\u021bii\u201d.[89]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

2.5. REAC\u021aII NEGATIVE \u00ceN \u021aAR\u0102<\/p>\n\n\n\n

Pe de alt\u0103 parte, interviul a resuscitat \u0219i un \u201efanatism doctrinar agresiv\u201d din dula\u00adpurile cu vechituri ale nomenclaturii comuniste.[90]<\/sup><\/a> Conform m\u0103rturiei lui P\u0103unescu, \u201eca\u00adno\u00adnada unor st\u00e2ngi\u0219ti intratabili asupra lui Dumitru Popescu \u0219i Constantin Mitea, dup\u0103 apa\u00adri\u021bia interviului, a fost foarte dur\u0103.\u201d[91]<\/sup><\/a> Miron Constantinescu a urlat la ei ca o fiar\u0103 pen\u00adtru c\u0103 au permis \u201epublicarea legionarului de Mircea Eliade de c\u0103tre legionarul de P\u0103unescu\u201d.[92]<\/sup><\/a> El \u00eensu\u0219i a fost \u00eenjurat de \u201eilegali\u0219ti\u201d[93]<\/sup><\/a> \u0219i \u201eireductibili\u201d[94]<\/sup><\/a>, care-i im\u00adputau c\u0103 \u201es-a dat cu dreapta\u201d.[95]<\/sup><\/a> Miron Constantinescu, al\u0103turi de Leonte R\u0103utu \u0219i Gogu R\u0103du\u00adlescu, l-a acuzat nici mai mult nici mai pu\u021bin dec\u00e2t de \u201eresuscitarea legiona\u00adrismului\u201d.[96]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Lui Miron \u0219i Gogu le cedaser\u0103 nervii. Chiar \u00een ziua apari\u021biei interviului l-au \u00een\u00adcol\u021bit pe Dumitru Popescu \u00een public, \u00een timp ce-l a\u0219tepta pe Ceau\u0219escu la aeroportul Otopeni: \u201eDe aia am luptat o via\u021b\u0103 \u00eentreag\u0103, pentru ca ast\u0103zi s\u0103 ne dea el cu tifla, chiar \u00een presa comunist\u0103?\u201d Gogu R\u0103dulescu sus\u021binea chiar \u2013 o alt\u0103 subvariant\u0103 a amintitei legende \u2013 c\u0103 se b\u0103tuse cu Eliade \u201epe via\u021b\u0103 \u0219i pe moarte\u201d. Au declarat apoi ritos c\u0103 vor face pl\u00e2ngere la secretarul general \u0219i vor cere partidului sprijin \u00eempotriva \u201erecrudescen\u00ad\u021bei dreptei \u00een presa rom\u00e2neasc\u0103\u201d.[97]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

P\u0103unescu \u00ee\u0219i amintea: \u201eDin acel martie 1972, raporturile bune pe care le aveam cu Gogu R\u0103dulescu s-au \u00eenr\u0103ut\u0103\u021bit brusc\u201d.[98]<\/sup><\/a> \u201eLeonte R\u0103utu, Miron Constantinescu, Janos Fazekas, Ion Ioni\u021b\u0103 \u0219i chiar \u0219i unii lideri ai propagitului interna\u021bionalizant de la Bucure\u0219ti, m-au considerat, de atunci \u00eencoace, extremist de dreapta, \u00eencep\u00e2nd s\u0103-i strige lui Ceau\u0219escu, pe aeroport, c\u0103 \u00abP\u0103unescu url\u0103 cu lupii\u00bb \u0219i c\u0103 \u00abvrea s\u0103-l aduc\u0103 pe Eliade \u00een \u021bar\u0103, Eliade care, cu legionarii lui, a luptat \u0219i fizic, \u00eempotriva noastr\u0103, a comuni\u0219ti\u00adlor\u00bb.\u201d[99]<\/sup><\/a> Cereau ca partea a doua a interviului s\u0103 nu mai apar\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Din c\u00e2te am putut vedea p\u00e2n\u0103 acum, e singurul loc \u00een care P\u0103unescu \u00eel pomene\u0219te pe Leonte R\u0103utu (\u00een scris, c\u0103ci \u00een m\u0103rturisiri orale o mai f\u0103cuse).[100]<\/sup><\/a> Lectura textelor sale izbe\u0219te prin precau\u021bia \u2013 acea \u201eautocenzur\u0103\u201d pe care o recuno\u0219tea \u2013 de a nu trece dincolo de prima linie a \u201efrontului\u201d anti-Eliade: Miron Constantinescu \u0219i, eventual, Gogu R\u0103dulescu. Abia acum afl\u0103m \u0219i despre liderii \u201epropagitului interna\u021bionalizant\u201d. Propagit era sigla departamentului de agita\u021bie \u0219i propagand\u0103 al Comitetului Central al P.C.R. \u00een perioada stalinist\u0103 \u0219i post-stalinist\u0103, care \u00eens\u0103 avea numai atribu\u021bii interne. (\u00cen anii prelu\u0103rii puterii \u00een Rom\u00e2nia, membrii \u0219i activi\u0219tii lui au desf\u0103\u0219urat o activitate tero\u00adrist\u0103 \u0219i criminal\u0103.) P\u00e2n\u0103 acum, P\u0103unescu folosea doar metafore aseptice ca \u201evechi co\u00admuni\u0219ti\u201d, \u201eilegali\u0219ti\u201d \u0219i \u201eireductibili\u201d. Nici m\u0103car \u201ecominterni\u0219ti\u201d, cum \u00eendr\u0103zne\u0219te Dumitru Popescu. La apusul vie\u021bii \u2013 sau mai degrab\u0103 post-Popescu \u2013 \u00ee\u0219i d\u0103 \u0219i el dru\u00admul: \u201ecominterni\u0219tii\u201d dogmatici \u0219i stacojii.<\/p>\n\n\n\n

 \u201eCominterni\u0219tii\u201d, \u201epropagiti\u0219tii\u201d \u0219i cine va mai fi fost au pierdut b\u0103t\u0103lia din mar\u00adtie 1972. Ceau\u0219escu \u201enu a dat \u00eenapoi\u201d \u0219i n-a interzis publicarea celei de-a doua p\u0103r\u021bi a interviului.[101]<\/sup><\/a> Afirma\u021bia despre premiul Nobel trebuie s\u0103-\u0219i fi \u00eendeplinit \u0219i ea rolul ei. Dar nici \u201ecominterni\u0219tii\u201d, \u201epropagiti\u0219tii\u201d et comp., \u00eendelung \u00eencerca\u021bi \u00een b\u0103t\u0103lii, n-au dat \u00eenapoi. Nici n-au considerat r\u0103zboiul pierdut. Pentru ei era deja o Iliad\u0103, o lupt\u0103 existen\u00ad\u021bial\u0103, o veritabil\u0103 gigantomahie ontologic\u0103: \u00eencepuse din anii \u201930, o dominaser\u0103 absolut, cu mici fluctua\u021bii, din august 1944 p\u00e2n\u0103 \u00een septembrie 1967 \u0219i, din nou, din iulie 1970 p\u00e2n\u0103 \u00een martie 1972. Ceea ce pierduser\u0103 era doar o b\u0103t\u0103lie; mai degrab\u0103 sau mai t\u00e2rziu, cu sau f\u0103r\u0103 cal troian, Ilios era menit s\u0103 cad\u0103. Abia peste zece ani, \u00een 1982 vor reu\u0219i s\u0103 impun\u0103 o alt\u0103 interdic\u021bie, \u00eens\u0103 nici aceea nu a durat mult: din martie p\u00e2n\u0103 \u00een decembrie. Vor avea \u00eens\u0103 mult succes cu blocaje de dimensiuni mici \u0219i medii \u0219i cu otr\u0103virea gene\u00adral\u0103 a atmosferei \u00een jurul lui Eliade.<\/p>\n\n\n\n

Miron a trebuit s\u0103 \u00eenghit\u0103 efectele pozitive produse de interviu, dar n-a stat cu m\u00e2inile \u00een s\u00e2n \u00een fa\u021ba lor. Dup\u0103 cum \u00eel informa Dumitru Micu pe Eliade, \u201eDin momen\u00adtul public\u0103rii interviului a \u00eenceput s\u0103 se vorbeasc\u0103 despre Dvs \u2013 elogios \u2013 pretutindeni, inclusiv la o recent\u0103 sesiune a Academiei de \u0218tiin\u021be Sociale prezidat\u0103 de Miron Constantinescu. Meritele operei Dvs au fost men\u021bionate chiar \u00een unul din rapoartele oficiale, acela al sec\u021biei de filosofie, prezentat de Radu Pantazi\u201d.[102]<\/sup><\/a> Ultima referin\u021b\u0103 e serios distorsionat\u0103, \u00een scopul \u2013 evident \u2013 de a nu-l \u00eentrista pe Eliade. La foarte scurt timp dup\u0103 apari\u021bia interviului, \u00een zilele de 28 \u0219i 31 martie, Academia tovar\u0103\u0219ului Miron a organizat un nou colocviu cu tema Valorificarea critic\u0103 a mo\u0219tenirii culturale<\/em> (pe baza directivelor Plenarei partidului din 3\u20135 noiembrie 1971). \u00cen raportul lui, Radu Pantazi (1929\u20131994) denun\u021b\u0103 \u201ereferirea necritic\u0103, ba uneori chiar apologetic\u0103\u201d la Mircea Eliade, uit\u00e2ndu-se c\u0103 \u201eautorul Huliganilor<\/em> a perorat, al\u0103turi de cele mai reac\u021bio\u00adnare forma\u021biuni politice, idei \u00een deplin\u0103 concordan\u021b\u0103 cu o atitudine obscurantist\u0103 \u0219i retrograd\u0103\u201d. \u00cencerc\u00e2nd mai apoi s\u0103 nuan\u021beze, precizeaz\u0103 c\u0103, spre deosebire de un cu\u00adrent, \u00een cazul unui g\u00e2nditor trebuie s\u0103 se \u021bin\u0103 seama de evolu\u021bia concep\u021biilor sale: \u201eo prezentare obiectiv\u0103 a ideilor \u0219i pozi\u021biilor acestuia nu poate ocoli nici atitudinile \u0219i p\u0103re\u00adrile sale retrograde \u00een perioada interbelic\u0103, \u00een contextul cunoscut, nici fondul idealist al concep\u021biilor sale de ieri \u0219i de ast\u0103zi, nici unele contribu\u021bii pozitive aduse \u00een domeniul interpret\u0103rii fenomenului cultural rom\u00e2nesc \u0219i nici valoarea de ast\u0103zi a lui Mircea Eliade, apreciat ca filozof \u0219i istoric al culturii \u0219i religiilor\u201d.[103]<\/sup><\/a> Meritele de care vorbea Micu sunt recunoscute \u2013 de nevoie \u2013 doar pentru a fi contrapuse unor metehne, reale sau imaginare.<\/p>\n\n\n\n

Pentru Miron nu era doar o chestiune de principiu \u0219i de solidarizare \u201eantifascis\u00adt\u0103\u201d, ci \u0219i una personal\u0103. Ba chiar, dup\u0103 profilul pe care i-l cunoa\u0219tem, trebuie s\u0103 fi fost \u00eent\u00e2i de toate una foarte personal\u0103. Perioada de aproape doi ani \u00een care el<\/em> pusese obro\u00adcul pe Eliade, \u00eei furnizase, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, mari satisfac\u021bii.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen ciuda tuturor c\u0103derilor lui, Miron Constantinescu a ajuns \u00een Rom\u00e2nia la pozi\u021bii \u2013 at\u00e2t politice \u0219i administrative, c\u00e2t \u0219i academice \u2013 la care lui Eliade nu i s-a permis nici m\u0103car s\u0103 viseze \u00een perioada interbelic\u0103. Dintre cele din urm\u0103: profesor universitar (titu\u00adlar), \u0219ef de catedr\u0103, director sau sub-director al mai multor institute, rector al Academiei \u201e\u0218tefan Gheorghiu\u201d, pre\u0219edinte al Academiei de \u0218tiin\u021be Sociale \u0219i Politice, membru al Academiei R.S.R. Toate acestea at\u00e2rnau greu \u00een opinia lui despre sine. \u00cen contraponde\u00adre cu o oper\u0103 mult mai pu\u021bin semnificativ\u0103 (\u0219i viabil\u0103); mai ales \u00een raport cu opera lui Eliade. Aceasta nu putea s\u0103 tempereze sentimentele lui deja \u00eenfierb\u00e2ntate contra profe\u00adsorului de la Chicago. Luptase o via\u021b\u0103 \u00eentreag\u0103 pentru toate aceste realiz\u0103ri<\/em> ca acum s\u0103 vad\u0103 cum simpla oper\u0103 a lui Eliade se impune de la sine, cum considera\u021biile lui \u201emeto\u00addologice\u201d \u00eempotriva ei sunt lipsite de consecin\u021be \u0219i nu pot fi impuse nici prin autoritate politic\u0103. Era prea mult. Nici m\u0103car \u00een Rom\u00e2nia s\u0103 nu aib\u0103 putere contra unuia ca Eliade?<\/p>\n\n\n\n

Nu a avut. \u0218i Dumitru Popescu s-a pl\u00e2ns lui Ceau\u0219escu, \u201eincrimin\u00e2nd agita\u021bia deplasat\u0103\u201d a lui Miron \u0219i Gogu \u00een contrast cu statura lui Eliade \u0219i cu pozi\u021bia interna\u021bio\u00adnal\u0103 pe care acesta o dob\u00e2ndise prin propria-i oper\u0103.[104]<\/sup><\/a> Niciunul dintre confra\u021bii lui P\u0103unescu, niciuna dintre somit\u0103\u021bile literare pe care \u00eencercase s\u0103 le fac\u0103 p\u0103rta\u0219e ac\u021biunii sale nu i-au luat ap\u0103rarea.[105]<\/sup><\/a> Doar \u201eDumnezeu\u201d. \u00cendeajuns pentru ca marele c\u00e2rmaci comunist s\u0103-i dea dreptate. \u00cen lupta dintre b\u0103tr\u00e2nul \u201eurs\u201d \u0219i t\u00e2n\u0103rul \u201etaur\u201d, victoria a repurtat-o tinere\u021bea. Cea \u201erevolu\u021bionar\u0103\u201d, nu cea \u201elegionar\u0103\u201d, cum doreau perdan\u021bii s\u0103 se cread\u0103. Dar pentru ace\u0219tia din urm\u0103 singurul revolu\u021bionarism fusese cel de la sf\u00e2r\u0219i\u00adtul anilor \u201940 \u0219i din anii \u201950; orice altceva nu putea fi dec\u00e2t \u201elegionarism\u201d, pur sau ca\u00admuflat. Cu acea capacitate natural\u0103 tipic\u0103 militantului, men\u021bineau o viziune asupra lumii de o str\u0103lucitoare simplitate binar\u0103, conferind min\u021bii siguran\u021ba \u0219i pacea care-i ferea de orice dileme etice.<\/p>\n\n\n\n

Despre rolul celor doi \u201eur\u0219i\u201d dogmatici exist\u0103 multe alte m\u0103rturii din epoc\u0103. De pild\u0103, cea a lui Adrian Marino (1921\u20132005) din perioada c\u00e2nd, dup\u0103 moartea lui Miron, Gogu r\u0103m\u0103sese \u00een prim plan. Proiectul recuper\u0103rii lui Eliade \u201ese lovea de rezisten\u021ba furibund\u0103 a vechilor marxi\u0219ti, colegi de genera\u021bie, dintre care Gogu R\u0103dulescu \u0219i Miron Constantinescu au jucat rolul cel mai negativ. Inclusiv prin demersuri personale, direc\u00adte la cabinetul nr. 1\u201d.[106]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Ar fi, desigur, simplist s\u0103 consider\u0103m c\u0103 animozitatea \u2013 ideologic\u0103 \u0219i personal\u0103 a \u2013 lui Miron \u0219i Gogu fa\u021b\u0103 de Eliade explic\u0103 totul. R\u0103zboaiele cultural-ideologice din Rom\u00e2nia anilor \u201960\u2013\u201970 (\u0219i \u201980, desigur) nu sunt \u00eenc\u0103 pe deplin reconstituite \u00een toate liniile \u0219i detaliile lor. Nici nu vor putea fi at\u00e2t timp c\u00e2t ele r\u0103m\u00e2n \u201etrecut practic\u201d. Deo\u00adcamdat\u0103, domin\u0103 abord\u0103ri de pe pozi\u021bii aflate \u00een raport genealogic \u2013 dac\u0103 nu direct \u0219i explicit, m\u0103car indirect \u0219i implicit \u2013 cu una sau alta dintre p\u0103r\u021bile conflictuale de atunci. Cei mai mul\u021bi dintre reprezentan\u021bii lor, activi \u0219i \u00een deceniile post-comuniste, au influen\u00ad\u021bat \u00eentr-un fel sau altul cunoa\u0219terea \u0219i interpretarea faptelor.<\/p>\n\n\n\n

Aceast\u0103 \u00eenfruntare dintre Adrian P\u0103unescu \u0219i v\u00e2rfurile vizibile ale \u201efrontului\u201d anti-Eliade reprezenta doar unul \u2013 \u0219i, poate, nu cel mai important \u2013 dintre punctele de \u00eent\u00e2lnire \u0219i conflict ale unor tabere cu agende mai largi \u0219i cu motiva\u021bii multiplu stratifi\u00adcate. Grupuri de vechi comuni\u0219ti se opuneau unor grupuri de noi comuni\u0219ti, care se reg\u0103seau \u00een contemporanii celor vechi, urgisi\u021bi de ace\u0219tia. \u00cen asemenea conflicte, ceea ce ajungea m\u0103r al discordiei nu reflecta neap\u0103rat stratul cel mai ad\u00e2nc al antagonismu\u00adlui. \u0218i, \u00een mod evident, nu \u00eel explica. Perspectivele diferite, divergente, contradictorii asupra \u201evalorific\u0103rii mo\u0219tenirii culturale\u201d reflectau perspective similare asupra culturii, a na\u021biunii, a Rom\u00e2niei \u0219i istoriei ei (cea recent\u0103, cu predilec\u021bie: perioadele interbelic\u0103 \u0219i comunist\u0103) dar, mai presus de toate, asupra rolului \u0219i misiunii politicului (ca ideologie, ac\u021biune, institu\u021bie) \u00een raport cu toate acestea. \u00cembr\u0103\u021bi\u0219area lui Eliade \u2013 \u0219i nu numai a lui \u2013 de c\u0103tre reprezentan\u021bii comunismului \u201ena\u021bional\u201d l\u2011a transformat \u00een una dintre \u021bintele predilecte ale comuni\u0219tilor \u201einterna\u021bionali\u0219ti\u201d (termen care, a\u0219a cum se \u0219tie, acoperise nu doar pozi\u021bii anti-na\u021bionaliste, ci \u0219i anti-na\u021bionale). De\u0219i at\u00e2t perspectiva \u201evechilor\u201d, c\u00e2t \u0219i cea a \u201enoilor\u201d era condi\u021bionat\u0103 istoric, politic \u0219i cultural, totu\u0219i \u2013 ca \u00een cazul oric\u0103\u00adrui militantism \u2013 fiecare \u00ee\u0219i investea propria argumenta\u021bie cu validitate universal\u0103. Nici nu s-ar fi g\u00e2ndit c\u0103 este expresia unei logici culturale \u0219i cu at\u00e2t mai pu\u021bin a uneia politi\u00adce, a c\u0103rei validitate expir\u0103 dincolo de o anumit\u0103 limit\u0103 spa\u021bio-temporal\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Unii contemporani, at\u00e2t dintre \u201evechi\u201d, c\u00e2t \u0219i dintre \u201enoi\u201d, au sus\u021binut c\u0103, din po\u00adzi\u021bia lui de staroste ideologic, tovar\u0103\u0219ul Miron f\u0103cea jocul unor grup\u0103ri din interiorul \u201evechilor\u201d \u2013 s-a folosit frecvent termenul \u201ecominterni\u0219ti\u201d \u2013, care \u00eencercau s\u0103 fr\u00e2neze recuperarea culturii rom\u00e2ne os\u00e2ndite, proscrise \u0219i ostracizate sub stalinism (\u0219i post-stalinism). Acela\u0219i lucru s-a spus \u0219i despre Gogu R\u0103dulescu, chiar cu trimiteri directe la anturajul pe care-l avea prin so\u021bia lui, Dorina Rudich-R\u0103dulescu (1909\u20131982). Dumitru Popescu observase c\u0103 \u201eaversiunea\u201d lui nu izvora din \u201econvingeri intime\u201d, ci era \u201eefec\u00adtul unei manipul\u0103ri\u201d \u0219i a influen\u021babilit\u0103\u021bii lui.[107]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

A\u0219a cum am v\u0103zut deja, lucrul acesta e sus\u021binut \u0219i de alte eviden\u021be factuale, dar cercetarea viitoare va trebui s\u0103-l stabileasc\u0103 pe baze documentare. Nu e greu de \u00een\u021beles c\u0103 aceia care \u2013 din motive sau pretexte politice \u2013 i s-au \u00eempotrivit lui Eliade, at\u00e2t \u00eenainte de 1967\/1972, c\u00e2t \u0219i dup\u0103 aceea, reprezentau un rezervor de suporteri ai ac\u021biunii lui Miron Constantinescu. Numele lor sunt cunoscute. Dac\u0103 Miron reflecta interese de grup, atunci e foarte probabil \u2013 dac\u0103 nu chiar sigur \u2013 c\u0103 ele au continuat s\u0103 se manifeste \u0219i s\u0103 ac\u021bioneze chiar \u0219i dup\u0103 e\u0219ecul \u00eencerc\u0103rii sale. Fie prin el, fie prin al\u021bii, fie \u00een ambe\u00adle feluri.<\/p>\n\n\n\n

Deocamdat\u0103 nu avem date despre alte reac\u021bii provenind direct de la cel care-\u0219i pusese numele pe ac\u021biunea de reostracizare a lui Mircea Eliade. Doar c\u0103, a\u0219a cum spu\u00adnea Noica: \u201eundeva sunt fr\u00e2ne directe \u00een cazul Eliade, este Miron Constantinescu, care continu\u0103 s\u0103-l fr\u00e2neze\u201d.[108]<\/sup><\/a> Scriindu-i c\u0103 aflase din La quinzaine litt\u00e9raire<\/em> despre apari\u021bia primului volum al Fragments d\u2019un journal<\/em> (pe care Eliade i-l trimisese prin po\u0219t\u0103, dar nu i-a mai ajuns), Dumitru Micu adaug\u0103: \u201e\u0218i mai \u0219tiam c\u0103 personajul care a polemizat cu mine, \u00een pres\u0103, c\u00e2nd cu apari\u021bia lui De Zalmoxis…<\/em>, afl\u00e2nd evenimentul, s-a lamentat \u00eentr-o \u0219edin\u021b\u0103 restr\u00e2ns\u0103 c\u0103 nu \u0219i-a cump\u0103rat Jurnalul<\/em> la Paris, de unde tocmai se \u00eentorse\u00adse (nu observase c\u0103 a ap\u0103rut) \u0219i se \u00eentreba cum ar face s\u0103 \u0219i-l procure. C\u00e2t pe\u2011aci era s\u0103 v\u0103 sugerez s\u0103 cere\u021bi editurii s\u0103 i-l trimit\u0103, ca omagiu din partea autorului \u2013 a\u0219a pentru hazul situa\u021biei \u2013, \u00eens\u0103 pe urm\u0103 mi-am zis c\u0103 gestul ar putea fi interpretat ca o tentativ\u0103 de \u00abcaptatio benevolentiae<\/em>\u00bb \u0219i-am renun\u021bat. Sper s\u0103 nu fi ajuns la el exemplarul trimis mie…\u201d.[109]<\/sup><\/a> E pu\u021bin probabil ca acest interes al tovar\u0103\u0219ului Miron fa\u021b\u0103 de ceea ce f\u0103cuse Eliade \u00een anii 1945\u20131969 s\u0103 se datoreze de\u0219tept\u0103rii vreunei pasiuni pentru opera lui. Trebuia mai degrab\u0103 s\u0103 aib\u0103 de-a face cu cheia ideologico-politic\u0103 prin care \u00eel privea. Este, de asemenea, un indiciu c\u0103 Miron aduna muni\u021bie nou\u0103 \u0219i c\u0103, dac\u0103 n-ar fi murit peste o jum\u0103tate de an, ar fi revenit cu arma \u00eenc\u0103rcat\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Nu avem motive s\u0103 credem c\u0103, \u00een intervalul de doi ani \u0219i patru luni dintre anihila\u00adrea vetoului s\u0103u \u0219i trecerea lui \u00een eternitatea material\u0103, vechiul lupt\u0103tor comunist a stat cu bra\u021bele \u00eencruci\u0219ate fa\u021b\u0103 de ceea ce percepea drept o nepermis\u0103 \u00eenc\u0103lcare a ordinii comuniste \u0219i o nesocotire a luptei vechilor tovar\u0103\u0219i \u00eempotriva \u201efascismului\u201d. Dac\u0103 n-a putut s\u0103-\u0219i impun\u0103 \u00een Rom\u00e2nia puterea (adic\u0103, vetoul) fa\u021b\u0103 de Eliade, se va fi g\u00e2ndit la alte c\u0103i de ac\u021biune \u00een afara \u021b\u0103rii, acolo unde exista un context simpatetic cu pozi\u021bia lui? Se vor fi g\u00e2ndit tovar\u0103\u0219ii s\u0103i?<\/p>\n\n\n\n

Din toate aceste date \u0219i fapte se poate vedea c\u0103 opozi\u021bia lui Miron Constan\u00adtinescu fa\u021b\u0103 de Eliade nu a fost dictat\u0103 numai \u0219i \u00een primul r\u00e2nd de considerente \u0219tiin\u021bifice \u0219i ideo\u00adlo\u00adgice, ci \u0219i de alte dou\u0103 cauze la fel de importante. Pe de o parte, ca\u00adrac\u00adterul s\u0103u ranchiunos, r\u0103zbun\u0103tor \u0219i setos de putere, despre care s-a scris \u00een nenu\u00adm\u0103rate r\u00e2nduri \u0219i despre care au r\u0103mas m\u0103rturii dureroase \u00een via\u021ba multor oameni. Pe de alta, agregarea sa \u00een grupuri sau re\u021bele politico-ideologice (care erau deopotriv\u0103 grupuri de influen\u021b\u0103 \u0219i putere), cu r\u0103d\u0103cini \u00een comunismul cominternist, pro-moscovit \u0219i stalinist, dar care \u00ee\u0219i pierduser\u0103 o bun\u0103 parte din influen\u021b\u0103 \u0219i legitimitate odat\u0103 cu tur\u00adnura \u201ena\u021bional\u0103\u201d a co\u00admunismului rom\u00e2nesc. Majoritatea acestora n\u0103p\u00e2rliser\u0103 ideo\u00adlogic, dar \u00ee\u0219i p\u0103straser\u0103 vechile n\u0103ravuri; se adaptaser\u0103 epocii noi \u0219i supravie\u021buiau convenabil restr\u00e2ngerii pute\u00adrii lor de ac\u021biune \u2013 direct\u0103 \u0219i manifest\u0103 \u2013 \u00een sfera vechilor convingeri. Constantinescu, \u00een schimb, primise, prin reabilitarea din 1965, o nou\u0103 legi\u00adtimitate \u0219i libertatea de a se manifesta f\u0103\u021bi\u0219 \u00een chestiuni \u00een care, pentru ceilal\u021bi, nu era posibil sau dezirabil s\u0103 se expun\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Cum, pentru tovar\u0103\u0219ul Miron, istoria ideilor era eterna lupt\u0103 a materialismului \u00eempotriva idealismului, credea c\u0103, pun\u00e2ndu-se de-a curmezi\u0219ul recept\u0103rii fire\u0219ti a lui Eliade \u00een Rom\u00e2nia socialist\u0103, participa la o milenar\u0103 istorie. Probabil cu o asemenea iluzie s-a \u0219i dus s\u0103-l \u00eent\u00e2lneasc\u0103 pe Heraclit.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

2.6. REAC\u021aIILE EXILULUI ANTICOMUNIST<\/p>\n\n\n\n

Publicarea versiunii cenzurate a interviului a st\u00e2rnit un mare scandal \u00een mediile exilului anticomunist. O bun\u0103 parte din celebritatea lui se datoreaz\u0103, de fapt, acestor reac\u021bii. Contrar a ceea ce se crede, nu cenzurarea provocase nemul\u021bumiri, c\u0103ci, cu ex\u00adcep\u021bia celor pu\u021bini care primiser\u0103 dactilograma, cenzurarea va fi cunoscut\u0103 abia dup\u0103 ce o va denun\u021ba Eliade. Ceea ce a scandalizat a fost articolul introductiv al lui Adrian P\u0103unescu \u00een care i se atribuiau savantului de la Chicago mai multe afirma\u021bii convenabi\u00adle \u00een \u021bar\u0103, dar problematice \u00een exil.<\/p>\n\n\n\n

P\u0103unescu aflase despre reac\u021biile \u201eunora dintre liderii congestiona\u021bi ai dreptei ex\u00adtreme, din America \u0219i din Germania\u201d[110]<\/sup><\/a>, \u201erom\u00e2ni de extrem\u0103 dreapt\u0103, care, imediat dup\u0103 interviu, i-au scris lui Eliade, l-au amenin\u021bat, l-au acuzat de colabora\u021bionism cu regi\u00admul comunist\u201d.[111]<\/sup><\/a> Cei din Spania au scris \u00een presa lor.[112]<\/sup><\/a> Securitatea \u00eenregistra c\u0103, din cauza interviului, Eliade are \u201enepl\u0103ceri cu legionarii\u201d \u0219i i s-ar fi spart chiar gea\u00admul.[113]<\/sup><\/a> \u00cen dezbaterile Societ\u0103\u021bii Academice Rom\u00e2ne, Eugen Lozovan (1929\u20131997) \u0219i Constantin Am\u0103riu\u021bei (1923\u20132007) \u00eel vor acuza de \u201etr\u0103dare\u201d \u0219i \u201ecolabora\u021bionism\u201d, \u00eem\u00adpie\u00addic\u00e2nd alegerea sa ca pre\u0219edinte.[114]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Dar \u0219i partea democrat\u0103 a exilului anticomunist a reac\u021bionat ferm. P\u0103unescu \u00een\u021be\u00adlesese \u2013 sau, mai probabil, aflase \u2013 c\u0103 Monica Lovinescu \u0219i Virgil Ierunca \u201e\u00eencurajaser\u0103 \u00een mod inteligent\u201d sup\u0103rarea lui Eliade.[115]<\/sup><\/a> O bun\u0103 parte a reac\u021biilor s-a consumat ver\u00adbal, prin telefon \u0219i, c\u00e2teva, probabil, fa\u021b\u0103 c\u0103tre fa\u021b\u0103. Altele nu s-au manifestat direct. De pild\u0103, redactorii de la M\u00fcnchen ai Europei Libere i-au telefonat imediat Monic\u0103i Lovinescu, sim\u021bindu-se ataca\u021bi \u00een articolul introductiv, prin implica\u021bia c\u0103 postul de radio ar fi falsificat spusele lui Eliade.<\/p>\n\n\n\n

Deocamdat\u0103, cunoa\u0219tem \u00een mod direct doar c\u00e2teva m\u0103rturii epistolare. De la Monica Lovinescu \u0219tim c\u0103 \u201emul\u021bi dintre prietenii s\u0103i din exil i-au trimis urgent misive \u00eend\u00e2rjite cer\u00e2ndu-i s\u0103 dea o replic\u0103, s\u0103 fac\u0103 o rectificare. C\u00e2t mai determinate \u0219i severe. Nu numai Virgil \u0219i cu mine, dar \u0219i Ioan Cu\u0219a, Luc B\u0103descu, Horia Stamatu, Paul Barb\u0103neagr\u0103 \u2013 \u0219i nu citez dec\u00e2t pe cei care ne \u021bineau la curent cu demersurile lor. Cu to\u021bii \u00eei scriau patetic, implor\u00e2ndu-l s\u0103 ia atitudine\u201d.[116]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Virgil Ierunca i-a scris \u00eendat\u0103 dup\u0103 publicarea primei p\u0103r\u021bi a interviului atr\u0103g\u00e2n\u00addu-i aten\u021bia c\u0103, spre deosebire de ceea ce s-a mai \u00eent\u00e2mplat (foarte probabil, relatarea vizitei lui Eugen Barbu)[117]<\/sup><\/a>, de aceast\u0103 dat\u0103 este \u201e\u00eentr-adev\u0103r grav\u201d, situa\u021bia fiind \u201ecu adev\u0103rat intolerabil\u0103\u201d. Pe l\u00e2ng\u0103 trunchierea interviului, \u00een al s\u0103u articol introductiv, P\u0103unescu \u00eei pune \u00een gur\u0103 \u201elucruri pe care nici cu g\u00e2ndul nu le-ai g\u00e2ndit\u201d, f\u0103c\u00e2ndu-l pe Eliade s\u0103 execute \u0219i o plec\u0103ciune \u00een fa\u021ba lui Ceau\u0219escu. Prin urmare, \u00eei cere s\u0103 trimit\u0103 urgent un text \u00een care s\u0103 spun\u0103 dou\u0103 lucruri: 1) c\u0103 nu recunoa\u0219te nimic din ceea ce \u00eei atribuie P\u0103unescu \u0219i 2) c\u0103 nici interviul nu-l mai reprezint\u0103, fiind, prin cenzurare, desfi\u00adgurat. Cererea nu \u021binea cont de pozi\u021bia lui personal\u0103, de ceea ce voia Eliade, ci de cine trebuia el s\u0103 fie: \u201eAjut\u0103-ne s\u0103 p\u0103str\u0103m pe Mircea Eliade cum ne \u00eenchipuim c\u0103 este Mircea Eliade\u201d.[118]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Faptul c\u0103 Ierunca nu-i cere mai \u00eent\u00e2i s\u0103 precizeze cum stau lucrurile cu afirma\u021biile care-i sunt atribuite arat\u0103 c\u0103 b\u0103nuia c\u0103 acestea nu erau pe de-a-ntregul inventate; iar faptul c\u0103 nu \u021bine s\u0103 afle cum vrea el s\u0103 reac\u021bioneze arat\u0103 c\u0103 b\u0103nuia o atitudine \u00eemp\u0103ciui\u00adtoare, din dorin\u021ba \u2013 a\u0219a cum \u0219i scrie \u2013 de a nu-l \u201esup\u0103ra\u201d pe P\u0103unescu (dar nici pe cei de la putere). Se mai \u00eent\u00e2mplase. \u00cen plus, \u00eel cuno\u0219tea pe Eliade de peste un sfert de secol, iar jurnalul lui dovede\u0219te c\u0103 \u00eel cuno\u0219tea nu doar cu admira\u021bie, ci \u0219i cu spirit critic. Cere\u00adrea de dezmin\u021bire era, a\u0219adar, formulat\u0103 \u00een termeni inechivoci \u0219i categorici.<\/p>\n\n\n\n

La fel au procedat \u0219i reprezentan\u021bii de la Roma ai Societ\u0103\u021bii Academice Rom\u00e2ne \u0219i ai Revistei Scriitorilor Rom\u00e2ni<\/em> \u2013 Horia Roman (1912\u20131982), Bruno Manzone, Mircea Popescu (1919\u20131975) \u0219i Yvonne Rossignon (1912\u20132000) \u2013, care au a\u0219teptat apari\u021bia celei de-a doua p\u0103r\u021bi a interviului \u00eenainte de a-i trimite o telegram\u0103. \u00cei cereau \u0219i ei s\u0103 autorizeze publicarea unei dezmin\u021biri privind introducerea interviului \u201ecu afirma\u021bii cu caracter politic evident inventate\u201d.[119]<\/sup><\/a> Nu e exclus\u0103 o comunicare telefonic\u0103 \u00eentre Paris \u0219i Roma, \u00een contextul \u00een care reac\u021bia lui Eliade se l\u0103sa a\u0219teptat\u0103.<\/p>\n\n\n\n

A doua zi \u00eei scrie \u0219i Sanda Stolojan (1919\u20132005) din balconul exilului ei de la Paris: \u201eMi-am adus aminte c\u0103 vara trecut\u0103, la Bucure\u0219ti, se vorbea despre interviul acordat de tine lui A. P. \u0218i se spunea c\u0103 \u00een acel interviu figurau cuvinte de elogiu la adresa lui Ceau\u0219escu. Cunosc\u00e2ndu-le tertipurile, mi-am imaginat c\u0103 trebuie s\u0103 fie o \u0219mecherie la mijloc. Deun\u0103zi am primit un telefon de la Roma, de la Mircea P[opescu] \u0219i de la [Horia] Roman. A doua zi am stat de vorb\u0103 cu Ieruncii \u0219i am aflat de existen\u021ba bandei de magnetofon. Procedeul lui A. P\u0103unescu este din p\u0103cate conform obiceiurilor de acolo \u2013 \u00een felul acesta ei sper\u0103 s\u0103 anexeze pe cel mai mare scriitor \u0219i \u00eenv\u0103\u021bat rom\u00e2n, care se \u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103 fie tot at\u00e2t de mare pe plan interna\u021bional. Iart\u0103-m\u0103, drag\u0103 Mircea, c\u0103 \u00ee\u021bi scriu \u00een felul acesta, dar e\u0219ti un steag prea important pentru ca s\u0103 nu s\u0103rim c\u00e2nd se arat\u0103 o asemenea primejdie\u201d.[120]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Nimeni nu se g\u00e2nde\u0219te s\u0103-l \u00eentrebe mai \u00eent\u00e2i dac\u0103 \u00eentr-adev\u0103r spusese ceea ce i se punea \u00een seam\u0103. Acele lucruri erau pe de-a-ntregul incompatibile cu imaginea lui Eliade, iar imaginea era mai adev\u0103rat\u0103 dec\u00e2t adev\u0103rul. Cum nu se putea crede c\u0103 ar fi f\u0103cut asemenea afirma\u021bii, fie \u0219i \u00eentr-un registru privat, singura explica\u021bie posibil\u0103 era falsificarea spuselor lui de c\u0103tre un autor comunist. C\u0103ci, se \u0219tie bine, comuni\u0219tii sunt lipsi\u021bi de orice scrupul.<\/p>\n\n\n\n

Zvonul despre afirma\u021bia lui Eliade cu privire la Nicolae Ceau\u0219escu se r\u0103sp\u00e2ndise, a\u0219adar, \u00eenainte de apari\u021bia articolului lui P\u0103unescu. Nu doar din manuscrisul pe care acesta \u00eencerca s\u0103-l publice \u0219i care, probabil, circulase prin mai multe redac\u021bii de reviste. Dar \u0219i cu ocazia \u00eent\u00e2lnirii lui Ceau\u0219escu cu activul Uniunii Scriitorilor, \u00een 21 septem\u00adbrie 1971, c\u00e2nd P\u0103unescu i-a recitat-o acestuia cu accente \u0219i mai ap\u0103sate.[121]<\/sup><\/a> O va afla \u0219i Eliade din mai multe surse. Pe la mijlocul lui octombrie, de la Sorin Alexandrescu, venit \u00een vizit\u0103 la Paris.[122]<\/sup><\/a> Peste dou\u0103 luni, de la Emil Cioran: \u201eIl s\u02bcagissait d\u02bcune chose absurde, grotesque. Le bruit courait \u00e0 Bucarest que le fameux P\u0103unescu aurait plaid\u00e9 ta cause (?) devant Ceau\u0219escu, en pleine s\u00e9ance \u00e0 la Societatea Scriitorilor, et qu\u02bcil aurait dit au m\u00eame Ceau\u0219escu que, toi, tu \u00e9tais d\u02bcavis que ce dernier, de tous les hommes politiques actuels, \u00e9tait le seul qui m\u00e9rit\u00e2t le Prix Nobel de la Paix!\u201d \u00cen mod paradoxal, cineva care participase la acea \u0219edin\u021b\u0103 a infirmat c\u0103 P\u0103unescu ar fi f\u0103cut o asemenea afirma\u021bie: \u201eMarie-France a rencontr\u00e9, fin Octobre, quelqu\u02bcun qui avait assist\u00e9 \u00e0 la s\u00e9ance, et qui a \u00e9t\u00e9 formel: P\u0103unescu n\u02bcavait pas tenu le propos en question. J\u02bcai donc bien fait de ne pas te communiquer une si mauvaise et si fausse nouvelle. Ce que nos compatriotes peuvent inventer! Plus que jamais, je les \u00e9vite comme la peste\u201d.[123]<\/sup><\/a> Auto\u00adrul dezmin\u021birii trebuie s\u0103 fi fost un scriitor foarte familiarizat cu atmosfera exilului, care a \u00een\u021beles necesitatea acestei mi\u0219c\u0103ri strategice. Realitatea era c\u0103 lucrul fusese spus: \u0219i de P\u0103unescu, \u0219i de Eliade.<\/p>\n\n\n\n

Dup\u0103 publicarea interviului, Cioran \u2013 care, \u00een 1967, tr\u0103ise un episod similar cu t\u00e2n\u0103rul poet Alexandru C\u0103prariu (1929\u20131988) \u2013 a avut o reac\u021bie aspr\u0103 \u00een privin\u021ba lui Eliade, pe care \u0219i-a manifestat-o fa\u021b\u0103 de Ierunci. Monica Lovinescu \u0219i-o amintea ca pe un \u201eatac\u201d.[124]<\/sup><\/a> La 27 martie, prin telefon, \u0219i-a exprimat furios inten\u021bia de a-l \u201epune la punct\u201d: \u201e\u00eei ar\u0103t eu lui\u201d.[125]<\/sup><\/a> Dar n-a mai ar\u0103tat nim\u0103nui nimic.<\/p>\n\n\n\n

\u00cendat\u0103 dup\u0103 primirea telegramei de la Roma, Eliade cere sfaturi c\u00e2torva dintre apropia\u021bii s\u0103i. A doua zi \u00eei scrie o lung\u0103 misiv\u0103 lui Virgil Ierunca, sus\u021bin\u00e2nd c\u0103 \u201en-am crezut c\u0103 oameni de a c\u0103ror cinste sufleteasc\u0103 nu m-am \u00eendoit, ca Adrian P\u0103unescu, vor fi sili\u021bi s\u0103 accepte m\u0103sluiri \u0219i perfide interpol\u0103ri\u201d.[126]<\/sup><\/a> Pare s\u0103 fi uitat cu totul c\u0103 el \u00eensu\u0219i a aprobat publicarea cenzurat\u0103 a interviului. Referirea la m\u0103sluiri \u0219i interpol\u0103ri acoper\u0103 minore schimb\u0103ri sau ad\u0103ugiri de c\u00e2te un cuv\u00e2nt, care nu-l puneau \u00een chestiune pe Eliade. Ceea ce l-a deranjat \u00een primul r\u00e2nd a fost \u201eo serie de inven\u021bii \u0219i indiscre\u021bii, con\u00adcentrate \u00een \u00abPrefa\u021b\u0103\u00bb\u201d, pe care crede c\u0103 P\u0103unescu a fost nevoit s\u0103 le adauge, \u00eentr-un sf\u00e2r\u0219it, pentru a ob\u021bine viza cenzurii.<\/p>\n\n\n\n

Eliade admite c\u0103, \u201efoarte probabil\u201d, a vorbit despre cei pomeni\u021bi de el, cu excep\u00ad\u021bia lui Eugen Jebeleanu (1911\u20131991). Dar t\u0103g\u0103duirea \u2013 \u201enu-mi aduc aminte s\u0103 fi discu\u00adtat\u201d \u2013 nu e suficient de ferm\u0103 pentru a ne face s\u0103 credem c\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, nu discutase despre acesta. E adev\u0103rat c\u0103 nu era unul dintre intelectualii interbelici cu care avusese vreo rela\u021bie semnificativ\u0103. \u00cel pomene\u0219te, \u00eens\u0103, \u00een interviu, \u00eentr-o list\u0103 de tineri scriitori din anii \u201940 care-\u0219i publicaser\u0103 primele volume, al\u0103turi de Vintil\u0103 Horia, \u0218tefan Baciu, Ion Caraion, Horia Stamatu \u0219i Radu Boureanu, la care, \u00een versiunea manuscris\u0103 revi\u00adzuit\u0103, \u00eel adaug\u0103 \u0219i pe Zaharia Stancu.[127]<\/sup><\/a> Dup\u0103 numele lui Jebeleanu spusese \u201ef\u0103r\u0103 \u00eendo\u00adial\u0103\u201d, dar a anulat \u00een manuscris. Acela\u0219i lucru spusese pu\u021bin mai \u00eenainte, dup\u0103 numele lui Constantin C. Giurescu \u0219i a anulat \u00een dactilogram\u0103. Este \u2013 am spune noi \u2013 \u201efoarte probabil\u201d c\u0103 vorbise despre el \u00een afara interviului, pentru simplul motiv c\u0103 nu voia s\u0103-l contrarieze pe P\u0103unescu.<\/p>\n\n\n\n

Apoi, Eliade sus\u021bine c\u0103 \u201elaudele\u201d pe care i le-ar fi adus lui Jebeleanu \u0219i Barbu erau \u201einven\u021bii\u201d. Dar era \u00eentr-adev\u0103r vorba de \u201elaude\u201d? P\u0103unescu spune c\u0103 Eliade \u00eei pre\u021buia pe Jebeleanu \u0219i Stancu, despre a c\u0103ror tinere\u021be \u00eei f\u0103cuse pl\u0103cere s\u0103 le povesteas\u00adc\u0103. A fost bucuros c\u00e2nd a aflat dintr-o revist\u0103 c\u0103 celui dint\u00e2i i se decernase premiul Etna Taormina, considerat a fi \u201epoate cel mai important premiu de poezie din Europa\u201d. Ci\u00adtind o alt\u0103 revist\u0103, a \u00eencercat \u201es\u0103 recompun\u0103 cartea lui Eugen Barbu Jurnal \u00een China<\/em> din fragmentele citate \u00eentr-o cronic\u0103\u201d. \u201e\u00cel interesa viziunea altui rom\u00e2n despre Asia.\u201d[128]<\/sup><\/a> Cam pu\u021bin pentru ni\u0219te \u201elaude\u201d; mai mult o revist\u0103 a presei.<\/p>\n\n\n\n

E foarte probabil ca toate aceste referiri la Jebeleanu \u0219i Barbu s\u0103 fi fost f\u0103cute din simpl\u0103 civilitate \u0219i Eliade s\u0103 le considere lucruri cu totul minore, drept care men\u021biona\u00adrea lor \u00een articolul de introducere a interviului i se p\u0103rea neavenit\u0103 \u0219i deplasat\u0103. Pome\u00adnirea lui Jebeleanu era neavenit\u0103 \u0219i dintr-un alt motiv. Numele lui era asociat cu \u201e\u00eentu\u00adnecarea\u201d cultural-politic\u0103 survenit\u0103 la \u00eenceputul anului 1969, dup\u0103 reac\u021bia politic\u0103 dur\u0103 pe care a avut-o fa\u021b\u0103 de absen\u021ba sa din antologia de poezie rom\u00e2neasc\u0103 \u00eengrijit\u0103 de Nicolae Manolescu.[129]<\/sup><\/a> P\u0103unescu nu avea \u00eens\u0103 cum s\u0103-i ghiceasc\u0103 g\u00e2ndurile. \u00cen plus, Jebeleanu era un \u201egreu\u201d, a c\u0103rui posibil\u0103 opozi\u021bie fa\u021b\u0103 de publicarea lui Eliade trebuia \u00eembl\u00e2nzit\u0103: nu doar membru supleant al C.C. al P.C.R., ci \u0219i apropiat prieten al lui Gogu R\u0103dulescu \u0219i al so\u021biei lui, scriitoare aspirant\u0103, pe care o introdusese \u00een Uniunea Scriitorilor.[130]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Dar nu aceste \u201einven\u021bii\u201d l-au deranjat cel mai tare, ci \u201eindiscre\u021biile\u201d. Eliade recu\u00adnoa\u0219te c\u0103 a spus despre Ceau\u0219escu cum c\u0103 ar merita premiul Nobel pentru pace: \u00een virtutea atitudinii fa\u021b\u0103 de invadarea Cehoslovaciei, a \u00eencerc\u0103rilor de apropiere \u00eentre China \u0219i Statele Unite, a pozi\u021biei din timpul r\u0103zboiului arabo-israelian \u0219i a altor gesturi. Va recunoa\u0219te \u0219i c\u00e2nd \u00eel va \u00eentreba Constantin Noica, \u00een iunie 1972, la Paris.[131]<\/sup><\/a> Dar a fost o afirma\u021bie privat\u0103, nu o declara\u021bie menit\u0103 public\u0103rii. Acum \u2013 \u00eei scrie el lui Ierunca \u2013 nu poate min\u021bi neg\u00e2nd c\u0103 n-a spus. Nici nu-l poate acuza pe P\u0103unescu c\u0103 a min\u021bit \u00een unele privin\u021be (minore, totu\u0219i, cum am v\u0103zut), c\u0103ci, acesta afl\u00e2ndu-se \u201e\u00een m\u00e2na lor\u201d, se \u00een\u021belege c\u0103 acuza\u021bia i-ar putea produce serioase necazuri.[132]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Eliade era preocupat \u0219i de a nu-l pune \u00een primejdie pe Sorin Alexandrescu (medi\u00adatorul aprob\u0103rii sale privind publicarea cenzurat\u0103 a interviului), care era \u00een vizit\u0103 \u00een Rom\u00e2nia. Drept care, sugereaz\u0103 Ieruncilor s\u0103 spun\u0103 c\u0103 dezmin\u021birea \u00eent\u00e2rzie din cauz\u0103 c\u0103 ar fi bolnav \u201epe moarte\u201d. R\u0103spunsul Monic\u0103i Lovinescu \u00eel \u00eendemna s\u0103 fac\u0103 exact ceea ce Eliade se g\u00e2ndea s\u0103 fac\u0103: \u201eAr ajunge, nu-i a\u0219a, c\u00e2teva r\u00e2nduri \u00een care s\u0103 spui c\u0103 nu te recuno\u0219ti \u00een cele mai multe din afirma\u021biile pe care \u021bi le atribuie P\u0103unescu \u00een intro\u00adducerea lui (\u0219i toat\u0103 lumea ar crede atunci ce i-ar conveni s\u0103 cread\u0103, f\u0103r\u0103 ca d-ta s\u0103 pre\u00adcizezi nimic) \u0219i c\u0103 interviul a ie\u0219it trunchiat de unele pasagii esen\u021biale. Apoi mi-ai da \u00eeng\u0103duin\u021ba s\u0103 urmez dezmin\u021birea de lectura pasagiilor incriminate\u201d.[133]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

\u00cen a\u0219teptarea sosirii lui Sorin Alexandrescu la Amsterdam, \u00eei trimite \u0219i lui o scri\u00adsoare, anun\u021b\u00e2ndu-l c\u0103 va da o dezmin\u021bire la Radio Europa Liber\u0103 cu privire la \u201eproble\u00admele de fond\u201d ale declara\u021biilor lui P\u0103unescu din articolul introductiv, iar apoi va publi\u00adca interviul integral \u00eentr-o revist\u0103 din exil. Cum nu avem acces la ea, densa argumenta\u00ad\u021bie din r\u0103spunsul nepotului merit\u0103 reprodus\u0103 integral.<\/p>\n\n\n\n

\u201e\u00cen ceea ce prive\u0219te interviul dat lui Adrian, nu cred c\u0103 putea fi vorba cumva de tip\u0103rirea pasajului cu Nae Ionescu. El este \u0219i va fi probabil totdeauna considerat repre\u00adzentantul \u00abintelectualit\u0103\u021bii legionare\u00bb rom\u00e2ne\u0219ti. Era fatal ca cenzura s\u0103 interzic\u0103 acest pasaj. Stalini\u0219tii, ca Miron Constantinescu, au \u00eencercat \u0219i \u00eencearc\u0103 mereu s\u0103 justifice interzicerea numelui t\u0103u \u00een publica\u021biile din \u021bar\u0103, tocmai asociindu-te <\/em>cu Nae. Mi s-a relatat acest dialog \u00eentre Miron C[onstantinescu] \u0219i [Constantin] Mitea, directorul Con\u00adtemporanului<\/em> \u0219i consilierul special al lui Ceau\u0219escu (de, avem \u0219i noi Kissinger-ul nos\u00adtru!): \u2013 Tov. Mitea, nu mai \u00ee\u021bi trimit articolul promis pentru Contemporanul<\/em>. \u2013 De ce? \u2013 N-am publicat eu \u00een acelea\u0219i reviste cu legionarii \u00een tinere\u021be, dar-mi-te acum! \u2013 Tov. Miron C[onstantinescu], noi credem c\u0103 ar trebui s\u0103 fim ferici\u021bi dac\u0103 am avea mai mul\u021bi oameni care s\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103 despre cultura rom\u00e2n\u0103 a\u0219a cum g\u00e2nde\u0219te Mircea Eliade! etc. etc\u2026 Vezi dar c\u0103 efortul \u0219i \u00abvictoria\u00bb lui Adrian P[\u0103unescu] au fost 1) de a te disocia<\/em> de Nae \u0219i 2) de a te reintroduce acum<\/em> \u00een circuit, reechilibr\u00e2nd balan\u021ba dezechilibrat\u0103 de \u00abrevolu\u021bia cultural\u0103\u00bb.<\/p>\n\n\n\n

Argumentul lui \u00abstrategic\u00bb pentru a ob\u021bine direct <\/em>aprobarea lui Ceau\u0219escu prin Mitea<\/em> a fost, desigur, \u0219i \u00abdeclara\u021bia\u00bb ta despre premiul Nobel, pe care a avut curajul fenomenal s-o formuleze \u00eentr-o \u0219edin\u021b\u0103 cu Ceau\u0219escu \u0219i scriitorii, imediat consecutiv\u0103 \u00abtezelor din iunie\u00bb (\u201971). Din c\u00e2te mi-amintesc, \u021bi-am explicat toate acestea la \u00eent\u00e2lnirea noastr\u0103 din octombrie \u201971 la Paris. \u0218tiu sigur c\u0103, eu \u00eensumi uimit<\/em> de opinia ta despre Ceau\u0219escu \u0219i premiul Nobel, care \u00een acel moment p\u0103rea \u00eentr-adev\u0103r s\u0103 sprijine revolu\u021bia lui<\/em> cultural\u0103, te-am \u00eentrebat dac\u0103 formularea lui Adrian P[\u0103unescu] nu exagereaz\u0103 cele declarate de tine personal. Mi-ai spus c\u0103 nu<\/em>, pentru c\u0103, dup\u0103 tine, rolul lui Ceau\u0219escu \u00een medierea americano-chinez\u0103 este istoric<\/em>, chiar dac\u0103 pentru moment a trebuit s\u0103 cedeze presiunilor sovietice \u00een \u021bar\u0103. Acum<\/em> \u00eens\u0103 \u00eemi scrii c\u0103 motivul pentru care [i-]ai spus lui A[drian] P[\u0103unescu] c\u0103 Ceau\u0219escu ar merita premiul Nobel nu este acesta, ci \u00abrezisten\u00ad\u021ba d\u00e2rz\u0103 din august 1968 care a \u00eempiedicat intrarea ru\u0219ilor \u0219i, indirect, a evitat al treilea r\u0103zboi mondial\u00bb. Care este, de fapt, opinia ta? Prima, a doua sau am\u00e2ndou\u0103, dat fiind c\u0103, \u00een fond, toate sunt adev\u0103rate? Te \u00eentreb pentru c\u0103, dincolo de curiozitatea mea per\u00adsonal\u0103 (evident c\u0103 n-am comunicat discu\u021bia noastr\u0103 din octombrie \u201971 lui A[drian] P[\u0103unescu] \u0219i n-o voi comunica nici acum!), m\u0103 g\u00e2ndesc c\u0103, poate, conversa\u021bia ta cu Adrian a fost pu\u021bin neclar\u0103, dat fiind mai multe motiv\u0103ri la care te-ai g\u00e2ndit; \u00een acest caz dezmin\u021birea ta acum<\/em> ar p\u0103rea mai surprinz\u0103toare dec\u00e2t declara\u021bia \u00eens\u0103\u0219i. De altfel, nu \u00een\u021beleg prea bine ce anume<\/em> vrei s\u0103 dezmin\u021bi, de vreme ce, dintr-un motiv sau altul, oricum ai declarat c\u0103 Ceau\u0219escu ar merita premiul Nobel. Or, \u00een\u021belegi desigur c\u0103 \u00een presa rom\u00e2n\u0103 nu putea ap\u0103rea \u00een niciun caz nici motivul 1<\/em> (medierea), nici motivul 2<\/em> (rezisten\u021ba antisovietic\u0103).<\/p>\n\n\n\n

Drag\u0103 Mircea, c\u00e2t exist\u0103 cenzur\u0103 \u00een \u021bar\u0103, nicio declara\u021bie a nim\u0103nui, nu numai a ta, nu va putea ap\u0103rea integral! Din moment ce accep\u021bi s\u0103 publici \u00een \u021bar\u0103, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 accep\u021bi implicit c\u0103 numai ceea ce tenacitatea unui Adrian (ori altul) poate s\u0103 smulg\u0103<\/em> cenzurii va ap\u0103rea \u00een numele t\u0103u. (O alt\u0103 \u00eentrebare: ai declarat \u00eentr-adev\u0103r fraza cu \u00abnu mi-am denigrat niciodat\u0103 \u021bara\u00bb, la \u00eentrebarea lui Adrian dac\u0103 ai atacat vreodat\u0103 politica actual\u0103<\/em> a \u021b\u0103rii? Mie, \u0219i altora, mi s-a p\u0103rut excelent formulat\u0103 pentru c\u0103 implic\u0103: 1) nu e\u0219ti de acord cu guvernul actual, dar 2) disociezi guvernul de \u021bar\u0103, pentru c\u0103 3) r\u0103m\u00e2i oricum legat de \u021bar\u0103.)<\/p>\n\n\n\n

\u00cen concluzie: p\u0103rerea<\/em> mea este c\u0103 trebuie<\/em> s\u0103 publici integral<\/em> interviul \u00een presa rom\u00e2n\u0103 din exil, dar nu<\/em> ar fi oportun\u0103<\/em> \u00een \u021bar\u0103<\/em> \u0219i pentru tine \u00een genere<\/em> o dezmin\u021bire la Free Europe, care ar m\u0103ri confuzia \u0219i ar da excesiv\u0103 importan\u021b\u0103 unor fleacuri (\u00een fond). Pe de-alt\u0103 parte, o atitudine mai dur\u0103 a ta acum<\/em>, ar da ap\u0103 la moar\u0103 tocmai stalini\u0219tilor \u0219i tocmai \u00eentr-un moment \u00een care, cultural, ceva-ceva s-au mai lini\u0219tit lucrurile. \u00cen fine, mai g\u00e2nde\u0219te-te. Nu e bine, pentru prestigiul t\u0103u, s\u0103 cedezi presiunilor nici ale guvernu\u00adlui<\/em>, dar nici ale exilului<\/em>, din care, de altfel, mul\u021bi oameni, \u00een afar\u0103 de polemic\u0103, n-au realizat nimic pentru \u021bar\u0103!!! Oricum, te asigur c\u0103 absolut toat\u0103 lumea<\/em> cu care am vorbit \u00een \u021bar\u0103 a fost entuziasmat\u0103 \u0219i de publicarea<\/em> interviului (ca semn de \u00abdezghe\u021b\u00bb) \u0219i de con\u021binutul<\/em> lui concret (\u00een sf\u00e2r\u0219it se spunea ceva adev\u0103rat<\/em> \u0219i profund<\/em> despre destinul Rom\u00e2niei<\/em>, rup\u00e2ndu-se barajul ideologic obi\u0219nuit \u00een pres\u0103). \u00ce\u021bi repet ideea mea veche: numai o atitudine activ\u0103, ofensiv\u0103 chiar, pe baz\u0103 de t\u00e2rg<\/em>, poate ajuta efectiv \u021bara \u0219i oamenii de acolo. \u00cen momentul de fa\u021b\u0103, diploma\u021bia oficial\u0103 a Rom\u00e2niei a c\u00e2\u0219tigat at\u00e2\u021bia aderen\u021bi \u00een str\u0103in\u0103tate, \u00eenc\u00e2t \u00een cur\u00e2nd dac\u0103 nu chiar acum, va putea ignora opozi\u021bia rom\u00e2n\u0103<\/em> \u0219i din \u021bar\u0103<\/em> \u0219i din str\u0103in\u0103tate<\/em>. Mi se pare util\u0103, de aceea, numai o critic\u0103 \u00een ca\u00addrul unui dialog<\/em>, prin care guvernul s\u0103 fie obligat<\/em> s\u0103 r\u0103spund\u0103 public unor oameni care nu<\/em> pot fi taxa\u021bi de \u00abanticomuni\u0219ti\u00bb \u0219i \u00abreac\u021bionari\u00bb \u0219i cu asta pur \u0219i simplu ignora\u021bi. Alternan\u021ba unor \u00abgesturi de bun\u0103voin\u021b\u0103\u00bb, ca interviul t\u0103u, cu \u00abgesturi critice\u00bb, \u00een cazul unui sistem general de concesii reciproce<\/em>, ar fi mai util dec\u00e2t t\u0103cerea sau critica perma\u00adnent\u0103. A\u0219a cred eu, cel pu\u021bin.\u201d[134]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Era o pozi\u021bie \u00een\u021beleapt\u0103, nuan\u021bat\u0103, a unui intelectual din \u021bar\u0103 care tr\u0103ia temporar \u00een str\u0103in\u0103tate \u0219i care \u00eenc\u0103 mai credea \u00een influen\u021barea pozitiv\u0103 a regimului. (Abia peste doi ani, c\u00e2nd situa\u021bia nu mai p\u0103rea s\u0103 se poat\u0103 \u00eembun\u0103t\u0103\u021bi \u00een acest fel, va decide s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een str\u0103in\u0103tate \u0219i s\u0103 intre \u00een diziden\u021b\u0103.) \u00cenainte de-a \u00eencheia scrisoarea, \u00eei face lui Eliade o sugestie practic\u0103:<\/p>\n\n\n\n

\u201e\u00cencearc\u0103 s\u0103 ob\u021bii un num\u0103r permanent de burse<\/em> pentru studen\u021bi ori tineri, s\u0103 lu\u00adcreze cu tine<\/em> la Universitatea din Chicago. De ce n-ai \u00eencerca, de altfel, s\u0103 ob\u021bii ceva similar cu Coand\u0103, care conduce efectiv<\/em> la Bucure\u0219ti un institut<\/em> \u0219i formeaz\u0103 tineri<\/em>? Se pot g\u0103si o mie de feluri de a o face, f\u0103r\u0103 s\u0103 dai \u00ab\u00een schimb\u00bb nicio declara\u021bie oficial\u0103. Mai bine dec\u00e2t s\u0103 retragi cele declarate, f\u0103c\u00e2nd mai mult r\u0103u dec\u00e2t bine, mai bine \u00een\u00adcearc\u0103 s\u0103 ob\u021bii \u00een schimb<\/em> ceva pentru at\u00e2\u021bia tineri care, ca mine<\/em>, vor s\u0103 \u00eenve\u021be<\/em> \u00een SUA \u0219i nu pot!!\u201d<\/p>\n\n\n\n

Ambele r\u0103spunsuri au ajuns la Chicago dup\u0103 ce Eliade \u00eei expediase lui Virgil Ie\u00adrunca textul dezmin\u021birii. Nu putem, totu\u0219i, exclude existen\u021ba unor convorbiri telefonice care s\u0103 fi avut acela\u0219i con\u021binut, ba chiar e foarte probabil ca ele s\u0103 fi avut loc. Eliade afl\u0103 \u00eendat\u0103 despre plecarea lui Sorin Alexandrescu din Rom\u00e2nia, drept care trimite dezmin\u00ad\u021birea la Paris. Pe l\u00e2ng\u0103 lectura t\u0103g\u0103duirii la Radio Europa Liber\u0103, \u00eei scrie lui Ierunca c\u0103 \u201ear fi bine dac\u0103 ai citi m\u0103car unele din paginile l\u0103sate la o parte: despre Nae, despre Cioran etc.\u201d \u00cei comunic\u0103 \u0219i faptul c\u0103-l va ruga pe Ioan Cu\u0219a (1925\u20131981) s\u0103 publice \u2013 \u00een revista Ethos<\/em> \u2013 \u201efie integral textul, subliniind omisiunile, fie numai pasaje\u00adle cenzurate\u201d.[135]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Dintre toate lucrurile la care obiectase Eliade \u2013 \u201etrunchieri \u0219i omisiuni\u201d, \u201einven\u021bii \u0219i indiscre\u021bii\u201d, \u201elaude\u201d \u2013, dezmin\u021birea insist\u0103 asupra pasajelor cenzurate: \u201epublicarea unui text trunchiat, care schimb\u0103 radical sensul interviului\u201d. \u201e[A]u fost eliminate pagini \u00eentregi, \u0219i \u00een primul r\u00e2nd pasajele pe care le consideram centrale \u00een convorbirile noastre \u2013 pentru c\u0103 vorbeam despre forma\u021bia mea intelectual\u0103 \u0219i, deci, despre influen\u021ba profeso\u00adrului Nae Ionescu, \u00eenv\u0103\u021b\u0103torul meu \u0219i al genera\u021biei mele. Au fost, de asemenea, elimina\u00adte pasajele \u00een care discutam despre Emil Cioran, Eugen Ionescu, Dan Botta \u0219i Mircea Vulc\u0103nescu, ca s\u0103 nu mai vorbesc de referin\u021bele la scrierile mele de istoria religiilor \u0219i filosofia culturii.\u201d[136]<\/sup><\/a> Drept care a luat hot\u0103r\u00e2rea de a publica textul integral al interviu\u00adlui \u00een una dintre revistele exilului.<\/p>\n\n\n\n

Cu privire la articolul introductiv al lui P\u0103unescu spune doar c\u0103 acele \u201eamintiri\u201d \u00eei apar\u021bin lui, ca poet \u0219i gazetar. Credea c\u0103 vorbeau aceea\u0219i limb\u0103, \u201ecinstita limb\u0103 rom\u00e2\u00adneasc\u0103, pe care am \u00eenv\u0103\u021bat-o de copil \u0219i pe care o vorbesc \u0219i acum, la b\u0103tr\u00e2ne\u021be\u201d, \u00eens\u0103 \u0219i-a dat seama c\u0103 se \u00een\u0219elase. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 nu vorbeau aceea\u0219i limb\u0103, dar nu \u00een primul r\u00e2nd din motivul invocat. Putem b\u0103nui c\u0103, \u00een cunoscutul s\u0103u stil de a alterna t\u0103cerile cu ambiguit\u0103\u021bile, Eliade l\u0103sase multe lucruri mai degrab\u0103 \u00een\u021belese<\/em> dec\u00e2t spuse<\/em>. O f\u0103cea cu to\u021bi cei confisca\u021bi de partizanate ideologice, care \u00eemp\u0103r\u021beau lumea \u00een tabere antagonice sau \u00een culori acromatice. A\u0219a se face c\u0103 \u0219i comuni\u0219ti, \u0219i legionari, \u0219i alte soiuri de fana\u00adtici ideologici plecau de la el cu impresia c\u0103 Eliade \u00eei aprobase. Rareori contrazicea pe cineva \u00een mod direct \u0219i explicit (o f\u0103cuse cu ocazia vizitei lui Zaharia Stancu, regret\u00e2nd mai apoi c\u00e2nd a v\u0103zut consecin\u021bele) \u0219i numai \u00een chestiuni teoretice, apolitice, care nu implicau partizanate. C\u00e2nd era vorba de acestea din urm\u0103, \u00ee\u0219i l\u0103sa interlocutorii prad\u0103 propriei g\u00e2ndiri deziderative f\u0103r\u0103 s\u0103 spun\u0103 cu adev\u0103rat nici da, nici ba. Dar, evident, nu putea invoca aceast\u0103 strategie de comunicare prudent\u0103, care punea \u201ecinstita limb\u0103 ro\u00adm\u00e2neasc\u0103\u201d la performan\u021be retorice, diplomatice \u0219i, mai ales, esopice.<\/p>\n\n\n\n

A\u0219adar, ceea ce l-a deranjat cel mai mult pe Eliade era tocmai ceea ce sup\u0103rase diversele aripi ale exilului: afirma\u021biile care-i sunt atribuite \u00een prefa\u021b\u0103, nu cenzurarea interviului, pe care, dup\u0103 cum \u0219tim, o aprobase. Nu-l autorizase pe P\u0103unescu s\u0103 difuze\u00adze dec\u00e2t<\/em> textul interviului, nu ceea ce mai spusese pe l\u00e2ng\u0103 el. \u00cens\u0103, a\u0219a cum am v\u0103zut, lucrurile reproduse \u00een prefa\u021b\u0103 fuseser\u0103 spuse, doar c\u0103 P\u0103unescu nu \u00een\u021belesese (sau nu \u00een\u021belesese pe deplin, sau nu voise s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103) cum<\/em> \u0219i de ce<\/em> fuseser\u0103 spuse. Prin urma\u00adre, nu le putea t\u0103g\u0103dui. Nici faptul c\u0103 fuseser\u0103 f\u0103cute cu titlu privat, nu ca \u201edeclara\u021bii\u201d, nu era suficient pentru radicalii anticomuni\u0219ti din exil. Era la fel de grav, dac\u0103 nu cumva, poate, chiar mai grav. Drept care, Eliade alege s\u0103-\u0219i concentreze dezmin\u021birea asupra cenzur\u0103rii interviului \u0219i face doar o referire aluziv\u0103, ambigu\u0103 (cum sugerase \u0219i Monica Lovinescu), la afirma\u021biile pe care P\u0103unescu i le punea \u00een seam\u0103.<\/p>\n\n\n\n

La 29 martie, Marin Sorescu (1936\u20131996) \u00eei d\u0103 un telefon pentru a-l \u201e\u00eencuraja\u201d \u0219i a-l convinge c\u0103 \u201elucrurile nu sunt chiar at\u00e2t de catastrofale\u201d pe c\u00e2t puteau p\u0103rea. Eliade \u00eei scrie: \u201eA\u0219 vrea s\u0103 m\u0103 las convins, dar nu izbutesc. Te rog s\u0103 crezi c\u0103 nu pun la \u00eendo\u00adial\u0103 prietenia pe care mi-a ar\u0103tat-o Adrian P\u0103unescu. Tot r\u0103ul pe care mi l-a f\u0103cut pu\u00adblic\u00e2nd interviul \u00abl-a f\u0103cut din naivitate \u0219i din distrac\u021bie\u00bb. Nu-l silea nimeni s\u0103 publice textul convorbirilor acum<\/em>. E t\u00e2n\u0103r, \u00ee\u0219i poate \u00eeng\u0103dui s\u0103 a\u0219tepte dou\u0103zeci \u2013 dou\u0103zeci \u0219i cinci de ani (a\u0219a cum am a\u0219teptat eu, bun\u0103oar\u0103, p\u00e2n\u0103 ce numele meu a re\u00eenceput s\u0103 apar\u0103 \u00een publica\u021biile din \u021bar\u0103). De aceea \u00eel silisem s\u0103-mi dea cuv\u00e2ntul lui de onoare c\u0103 textul va ap\u0103rea integral<\/em> ori deloc. \u00cemi \u00eenchipuiam c\u0103 anumite pasagii nu pot trece \u0219i astfel eram sigur c\u0103 interviul nu va ap\u0103rea, deocamdat\u0103. Dar era bine c\u0103 acest text exis\u00adta<\/em>, dactilografiat \u00een mai multe exemplare, \u00een \u021bar\u0103 \u0219i \u00een str\u0103in\u0103tate. \u00cen ceea ce prive\u0219te \u00abintroducerea\u00bb, nu-mi puteam \u00eenchipui c\u0103 o va \u00abpolitiza\u00bb \u00een asemenea hal. \u00cen fundul sufletului, continuu s\u0103 cred c\u0103 acest text i-a fost impus<\/em>, ca s\u0103 treac\u0103 interviul, chiar trun\u00adchiat. Dar pre\u021bul pe care l-a pl\u0103tit a fost mult prea mare. Ca s\u0103 afle cititorii c\u00e2te ceva despre Miori\u021ba <\/em>sau Noaptea de S\u00e2nziene<\/em> o f\u0103cea ca s\u0103 m\u0103 sileasc\u0103 s\u0103 rup<\/em> cu \u021bara \u0219i s\u0103 compromit cariera \u0219i viitorul singurului meu nepot, \u0219i at\u00e2t de \u00eenzestrat, Sorin Alexandrescu? Pentru c\u0103 e foarte probabil c\u0103, la \u00abdezmin\u021birile\u00bb mele, se va r\u0103spunde cu interzicerea numelui meu (asta n-ar fi nimic!) \u0219i cu sanc\u021bionarea lui Sorin, care nu e vinovat cu nimic \u00een toat\u0103 povestea asta… Ca s\u0103 nu-i fac prea mult r\u0103u lui Adrian, m-am mul\u021bumit s\u0103 comunic Europei Libere urm\u0103torul text (aici al\u0103turat). Probabil c\u0103 nu va satisface pe cei \u00eenver\u0219una\u021bi\u201d.[137]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

La 31 martie, Eliade \u00eei scrie din nou lui Sorin Alexandrescu trimi\u021b\u00e2ndu-i \u0219i dez\u00admin\u021birea care, crede el, \u00eel va face probabil s\u0103 \u201erevin\u0103 la situa\u021bia din 1950\u201d. Acesta \u00eei r\u0103spunde: \u201e\u00cencruci\u0219area scrisorilor explic\u0103 de ce mi-am \u00eeng\u0103duit s\u0103 m\u0103 \u00eendoiesc de oportunitatea dezmin\u021birii: \u00een prima<\/em> ta scrisoare o anun\u021bai<\/em> ca referindu-se la \u00abprobleme\u00adle de fond\u00bb ale declara\u021biilor lui P\u0103unescu, ceea ce ar fi fost o dezavuare politic\u0103<\/em> de r\u0103sunet. Citind \u00eens\u0103 textul dezmin\u021birii, \u00een\u021beleg c\u0103 dezavuarea, formal<\/em>, este numai a lui P\u0103unescu ca om<\/em> \u0219i ca ziarist<\/em> nu tocmai corect. \u00cendr\u0103znesc s\u0103 zic c\u0103 e mai bine<\/em> a\u0219a, tot din motivele pe care \u021bi le d\u0103deam \u00een scrisoarea trecut\u0103: nu pentru c\u0103 eu sau tu am fi de acord cu situa\u021bia din \u021bar\u0103, ci pentru c\u0103 o retractare f\u0103\u021bi\u0219\u0103<\/em> a ceea ce a spus P\u0103unescu, exager\u00e2nd sau chiar r\u0103st\u0103lm\u0103cindu-te, ar pune \u00een pericol sensul general de \u00abliberaliza\u00adre\u00bb pe care \u00eel are gestul ca atare de-a se permite publicarea <\/em>interviului, obiectiv<\/em>, adic\u0103 indiferent chiar<\/em> de t\u0103ieturile operate \u00een el. Eu, regret, nu prea \u00een\u021beleg exact ce<\/em> \u0219i c\u00e2t<\/em> a pus de la el P\u0103unescu, dar \u00een\u021beleg de ce<\/em> a pus: e \u00abpre\u021bul\u00bb pl\u0103tit cenzurii. Dac\u0103 \u0219i-a dat \u00eens\u0103 cuv\u00e2ntul de onoare, cum spui, c\u0103 nu<\/em> va pl\u0103ti acest pre\u021b, atitudinea lui e incorect\u0103. Dar, iat\u0103, nu mai vreau s\u0103 te plictisesc cu at\u00e2tea insisten\u021be \u0219i nici nu vreau s\u0103-l scot basma curat\u0103 pe P[\u0103unescu], doar \u00eencerc s\u0103 \u00absalvez\u00bb pentru tine f\u0103r\u00e2ma de curaj \u0219i merit pe care P[\u0103unescu] le-a avut lupt\u00e2nd <\/em>s\u0103 te publice. \u0218i, pe urm\u0103, de ce s\u0103 pui inco\u00adrectitudinea lui ca emblem\u0103 pentru rela\u021biile tale cu \u021bara \u00een genere? De ce s\u0103 \u00abrevii la situa\u021bia din 1950\u00bb? Dar, crede-m\u0103, chiar cu t\u0103ieturi<\/em>, interviul t\u0103u a avut un r\u0103sunet imens pozitiv<\/em>, entuziastic<\/em> chiar, \u0219i \u00een r\u00e2ndul autorit\u0103\u021bilor, \u0219i al publicului de orice fel. Dac\u0103 se \u0219i public\u0103 integral \u00een Occident, totul e perfect. E regretabil numai c\u0103 P\u0103unescu, ca \u0219i Barbu alt\u0103dat\u0103, din exces de zel, prostie ori din cauza cenzurii, au (trebuit) s\u0103 sar\u0103 peste cal\u2026\u201d.[138]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Afl\u0103m de aici c\u0103 Eliade \u00een\u021belegea cum c\u0103 cuv\u00e2ntul de onoare al lui P\u0103unescu pri\u00advea nu doar publicarea integral\u0103 a interviului \u2013 la care, de fapt, \u00ee\u0219i trimisese acordul de renun\u021bare \u2013, ci publicarea lui f\u0103r\u0103 concesii politice care s\u0103-l compromit\u0103 (fa\u021b\u0103 de exilul anticomunist). Dar acest lucru reiese numai din scrisoarea c\u0103tre Sorin Alexandrescu, pe care o cunoa\u0219tem indirect, nu \u0219i din coresponden\u021ba lui Eliade cu P\u0103unescu, din jur\u00adnalul Constan\u021bei Buzea sau din alte scrisori ale lui Eliade. \u00cen toate acestea din urm\u0103, promi\u00adsiunea se referea la publicarea integral\u0103 a interviului. A\u0219a \u0219i credem c\u0103 au stat lucrurile. P\u0103unescu nu promisese c\u0103 nu-l va \u201ecompromite\u201d politic pentru simplul motiv c\u0103 Eliade nici nu va fi pus problema, lucrul fiind de la sine \u00een\u021beles. Acum c\u0103 s-a \u00eent\u00e2m\u00adplat, Eliade \u00ee\u0219i c\u0103uta justific\u0103ri rezonabile pentru a dezavua gestul lui P\u0103unescu f\u0103r\u0103 ca, totu\u0219i, pe de o parte, s\u0103 afirme c\u0103 nu spusese ceea ce, de fapt, spusese, iar pe de alta, s\u0103\u2011i fac\u0103 prea mult r\u0103u lui P\u0103unescu. Adic\u0103, pe c\u00e2t posibil, protej\u00e2ndu-se \u0219i pe sine, \u00een situa\u021bia pe care o avea \u00een exil, menaj\u00e2ndu-l \u0219i pe poet, \u00een situa\u021bia pe care o avea \u00een \u021bar\u0103. De aceea, \u00een dez\u00admin\u021bire, accentul se mut\u0103 asupra cenzur\u0103rii interviului, Eliade f\u0103c\u00e2ndu-se c\u0103 nu exist\u0103 ceea ce-i transmisese prin Sorin Alexandrescu. Ap\u0103s\u00e2nd butonul reset<\/em>, a restau\u00adrat tacit situa\u021bia la \u00een\u021belegerea ini\u021bial\u0103 de la Chicago.<\/p>\n\n\n\n

Ansamblul surselor cunoscute arat\u0103 c\u0103 aceasta a fost atitudinea lui general\u0103: se pl\u00e2ngea tuturor c\u0103 interviul a fost publicat trunchiat.[139]<\/sup><\/a> Lui Barbu Brezianu (1909\u20132008) \u00eei scrie: \u201eSuprim\u0103rile \u0219i interpol\u0103rile practicate \u00een textul lui A. P. m-au sup\u0103rat foarte \u0219i am pus lucrurile la punct cu duhul bl\u00e2nde\u021bii (c\u0103ci e vorba de un t\u00e2n\u0103r). Voi tip\u0103ri textul integral, c\u0103ci e un document autobiografic interesant\u201d.[140]<\/sup><\/a> Lui Constantin Noica: \u201eProba\u00adbil c\u0103 ai aflat deja ce aveam de ad\u0103ugat la interviul lui A. P\u0103unescu. \u00centr\u2011o zi, voi publica textul integral. Cred c\u0103 e interesant ca document autobiografic. M\u0103 bucur totu\u0219i c\u0103 nu a su\u00adprimat pasajele \u00een care afirmam \u00eencrederea mea ne\u021b\u0103rmurit\u0103 \u00een viitorul culturii rom\u00e2\u00adne\u0219ti. Este partea esen\u021bial\u0103\u201d.[141]<\/sup><\/a> Din convorbirile pe care le va avea cu el, la Paris, \u00een luna iunie, Noica va \u00een\u021belege c\u0103 nemul\u021bumirea lui Eliade se dato\u00adra faptului c\u0103 P\u0103unescu \u201ea f\u0103cut lucrurile a\u0219a, pe jum\u0103tate\u201d.[142]<\/sup><\/a> \u00cei va spune, \u00eens\u0103, s\u0103 mai \u201etermine\u201d cu Nae Ionescu, c\u0103ci \u201edac\u0103 \u00een Rom\u00e2nia nu poate fi reconsiderat cineva, este Nae Ionescu\u201d. [143]<\/sup><\/a><\/sup><\/p>\n\n\n\n

Ieruncii au comunicat imediat dezmin\u021birea lui Emil Cioran \u0219i Eugen Ionescu, ca\u00adre s-au bucurat mult.[144]<\/sup><\/a> Cioran \u2013 probabil pentru a-\u0219i r\u0103scump\u0103ra ie\u0219irea violent\u0103 \u2013 \u00eei \u0219i trimite o carte po\u0219tal\u0103: \u201eMonique vient de me communiquer \u00e0 l\u02bcinstant le texte de ton d\u00e9menti. C\u02bcest absolument parfait\u201d.[145]<\/sup><\/a> \u0218i mai mult s-a bucurat Virgil Ierunca, pe care l\u2011a sculat de-a dreptul din patul \u00een care bolea, precum for\u021ba magic\u0103 a unui gest cosmo\u00adgo\u00ad\u00adnic. I-a trimis mai \u00eent\u00e2i o telegram\u0103: \u201eTexte merveilleux. Nous sommes heureux. Virgil Ierunca et Nae Ionescu\u201d.[146]<\/sup><\/a> Dezmin\u021birea a pus \u201elumin\u0103 \u0219i ordine\u201d \u201e\u00een tot \u0219i \u00een toate\u201d, f\u0103\u00adc\u00e2n\u00addu-l s\u0103 dep\u0103\u0219easc\u0103 acea \u201egrea \u00eencercare\u201d \u0219i s\u0103 se simt\u0103 ca la \u00eenceput de lume, c\u00e2nd totul are din nou sens.[147]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Declara\u021bia lui Eliade a fost mai \u00eent\u00e2i transmis\u0103 la Radio Europa Liber\u0103, \u00een lectura unui colaborator temporar, muzicianul Sever Tipei (n. 1943)[148]<\/sup><\/a>, fiind difuzat\u0103 de \u0219apte ori \u00een dou\u0103 zile (c\u00e2ndva \u00eentre 6 \u0219i 9 aprilie). No\u00ebl Bernard (1925\u20131981) \u00een\u021belesese ime\u00addiat \u201eimportan\u021ba acestei puneri la punct\u201d.[149]<\/sup><\/a> Apoi, \u00een emisiunea ei din duminica de 16 aprilie, Monica Lovinescu a mai citit-o o dat\u0103, discut\u00e2nd \u00een continuare toate pasajele din interviu care suferiser\u0103 elimin\u0103ri sau modific\u0103ri.[150]<\/sup><\/a> P\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul lunii, a fost publicat\u0103 \u00een paginile revistei Limite<\/em> (Paris)[151]<\/sup><\/a> \u0219i ale Revistei scriitorilor rom\u00e2ni<\/em> (M\u00fcnchen, dar tip\u0103rit\u0103 la Roma).[152]<\/sup><\/a> \u00cen luna mai, sub egida revistei Ethos<\/em> (editat\u0103, la Paris, de Ioan Cu\u0219a \u0219i Virgil Ierunca), a fost tip\u0103rit\u0103 sub forma unei foi volante \u0219i trimi\u00ads\u0103 \u201ela to\u021bi cei care merit\u0103 \u00een toate col\u021burile lumii\u201d.[153]<\/sup><\/a> Se spune c\u0103 aceasta din urm\u0103 \u2013 numit\u0103 de Securitate \u201ecircular\u0103\u201d \u2013 ar fi produs o impresie deosebit\u0103.[154]<\/sup><\/a> \u00cen America, Ion Halmaghi (1918\u20132009), un fost student bucure\u0219tean al lui Eliade, din ultimele genera\u00ad\u021bii, a reprodus-o \u00een cadrul unui articol din presa rom\u00e2neasc\u0103, \u00een care savantul de la Chicago apare ca o victim\u0103 naiv\u0103 a malversa\u021biilor comuni\u0219tilor din \u021bar\u0103.[155]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Reac\u021biile nu s-au l\u0103sat a\u0219teptate. Radu Gabrea, aflat \u00een Elve\u021bia, \u00eei scrie lui Eliade: \u201em-am bucurat imens c\u00e2nd am citit interviul din Contemporanul<\/em> \u0219i am fost profund m\u00e2hnit c\u00e2nd, ulterior, am aflat modul profund necinstit \u00een care s-a purtat P\u0103unescu\u201d.[156]<\/sup><\/a> Sanda Stolojan: \u201eNe-am bucurat cu to\u021bii ca de o veste mare \u0219i bun\u0103 de felul cum ai pus lucrurile la punct. Dezmin\u021birea este un gest de prim\u0103 importan\u021b\u0103. Sortit s\u0103 aib\u0103 un r\u0103su\u00adnet considerabil, \u00eentre altele \u0219i un efect de asanare a climatului moral \u00een care respir\u0103, \u00een\u0103bu\u0219indu-se, oamenii din \u021bar\u0103. Prea se \u00eempac\u0103 u\u0219or scriitorii \u0219i oamenii responsabili de acolo cu ideea compromisului, a jum\u0103t\u0103\u021bii de adev\u0103r, invoc\u00e2nd ve\u0219nic argumentul ra\u021biunii politice. Dezmin\u021birea lui Mircea Eliade are astfel, pe l\u00e2ng\u0103 punerea la punct a faptelor \u0219i sensul superior al unui apel la onestitatea moral\u0103. Extrapol\u00e2nd \u00een felul acesta textul cred c\u0103 nu-l tr\u0103dez. At\u00e2t cuvintele, c\u00e2t \u0219i accentele prin care \u00ee\u021bi expui p\u0103rerea de r\u0103u \u0219i dezam\u0103girea reprezint\u0103 un asemenea apel\u201d.[157]<\/sup><\/a> Eliade \u00eei trimisese \u0219i ei pasajul din scrisoarea lui Constantin Noica \u00een care \u00eel sf\u0103tuia cum s\u0103 reac\u021bioneze la articolul lui P\u0103unescu. Sanda Stolojan \u00eei r\u0103spunde cu c\u00e2teva interesante reflec\u021bii despre felul tipic de a vedea al lui Noica, de pe un alt plan, fie deasupra, fie al\u0103turi.<\/p>\n\n\n\n

Octavian Buhociu (1919\u20131978) \u00eei scrie \u0219i el c\u0103 a aflat cu am\u0103r\u0103ciune despre cen\u00adzurarea interviului, de fapt o veritabil\u0103 \u201emasacrare\u201d, dup\u0103 cum rezult\u0103 din dezmin\u021bire. \u201eMetoda \u00abpartinic\u0103\u00bb \u0219i \u00abproletcultist\u0103\u00bb a mediocrului poet\u201d \u00eei provoac\u0103 dezgust. \u201eInsul Adrian P\u0103unescu e un veritabil politruc de doi ani \u00eencoace, dup\u0103 c\u00e2te observ eu din presa s\u0103pt\u0103m\u00e2nal\u0103.\u201d Iar recent a scris despre Eugen Ionescu c\u0103, din punct de vedere moral, ca exilat, e nul \u00een raport cu Eugen Jebeleanu. \u201eE vorba de o \u00abt\u0103rt\u0103cu\u021b\u0103 \u00eenfuriat\u0103\u00bb pus\u0103 s\u0103 ridice nivelul etic al universului. Iat\u0103 halul \u00een care se g\u0103sesc \u00abliterile rom\u00e2ne\u0219ti\u00bb de sub actuala comandatur\u0103.\u201d[158]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Conform informa\u021biilor culese de Securitate, \u00een mediile intelectuale din exil se a\u0219\u00adtepta cu ner\u0103bdare publicarea integral\u0103 a interviului. \u201eEmigra\u021bia consider\u0103 c\u0103 este vor\u00adba, incontestabil, de o gaf\u0103 condamnabil\u0103 a lui P\u0103unescu sau a celui care poart\u0103 r\u0103s\u00adpunderea pentru acest caz, care devine cu at\u00e2t mai grav cu c\u00e2t Eliade posed\u0103 banda cu textul real al interviului.\u201d[159]<\/sup><\/a> N-aveau de unde s\u0103 \u0219tie c\u0103 Eliade nu de\u021binea o copie a \u00eenregistr\u0103rii \u0219i c\u0103 \u201etextul real\u201d al interviului nici nu era identic cu \u00eenregistrarea.<\/p>\n\n\n\n

Securitatea se mai sesiza c\u0103 \u201ese apreciaz\u0103 c\u0103 mai grav dec\u00e2t publicarea par\u021bial\u0103 a interviului este articolul lui Adrian P\u0103unescu, ap\u0103rut, oarecum, ca un comentariu la interviu, pe prima pagin\u0103 a revistei Contemporanul<\/em>, \u00een acela\u0219i num\u0103r \u00een care a ap\u0103rut \u0219i interviul. \u00cen acest articol, P\u0103unescu a afirmat c\u0103 Eliade ar fi declarat c\u0103 el l-ar propune pe pre\u0219edintele Rom\u00e2niei, Nicolae Ceau\u0219escu, pentru premiul Nobel pentru pace, ceea ce Eliade \u2013 f\u0103r\u0103 a preciza chestiunea \u00een actuala circular\u0103 \u2013 o contest\u0103 cu toat\u0103 hot\u0103r\u00e2rea, fiind decis s\u0103 ating\u0103 \u0219i aceast\u0103 problem\u0103 \u00een num\u0103rul viitor al Revistei scriitorilor [ro\u00adm\u00e2ni]<\/em>, organul Societ\u0103\u021bii Academice Rom\u00e2ne, sau \u00eentr-o alt\u0103 revist\u0103 a emigra\u021biei, unde va publica \u0219i textul integral al interviului amintit\u201d.[160]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

El n-a mai fost \u00eens\u0103 publicat. Desigur, pentru c\u0103 nu ar fi fost strategic: Eliade nu acordase niciodat\u0103 un asemenea interviu rom\u00e2nilor din exil, nici revistelor, nici posturi\u00adlor de radio. Revista scriitorilor rom\u00e2ni<\/em> spune c\u0103 textul i-a ajuns prea t\u00e2rziu, c\u00e2nd nu\u00adm\u0103rul era aproape gata \u0219i, prin urmare, nu are spa\u021biu dec\u00e2t pentru dezmin\u021bire. Nici re\u00advistele editate de Virgil Ierunca nu l-au publicat; ar fi avut nevoie de mai multe zeci de pagini.[161]<\/sup><\/a> Doar \u00een Limite<\/em> a ap\u0103rut ceea ce Monica Lovinescu transmisese la Radio Europa Liber\u0103: buc\u0103\u021bile t\u0103iate sau modificate de cenzur\u0103.[162]<\/sup><\/a> Mai t\u00e2rziu, v\u0103z\u00e2nd probabil c\u0103 nu mai apare, doctorul Gheorghe Tase (191?\u20131983) din M\u00fcnchen \u00eei va propune s\u0103-l multiplice \u0219i r\u0103sp\u00e2ndeasc\u0103, \u00een limbile rom\u00e2n\u0103 \u0219i german\u0103, sub egida Asocia\u021biei Rom\u00e2\u00adnilor din Sudul Germaniei, al c\u0103rei pre\u0219edinte era.[163]<\/sup><\/a> Dat\u0103 fiind binecunoscuta afiliere politic\u0103 a acestuia, e evident c\u0103 Eliade nu putea primi o at\u00e2t de generoas\u0103 ofert\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen comentariul ei de la Radio Europa Liber\u0103, Monica Lovinescu se refer\u0103 la pu\u00adblicarea interviului ca la o \u201eopera\u021bie de m\u0103sluire \u0219i cenzurare\u201d. Articolul introductiv este, de fapt, o \u201ereconsiderare\u201d, \u201edin care Mircea Eliade dispare pentru a l\u0103sa locul aranja\u00admen\u00adtelor lui Adrian P\u0103unescu\u201d. Cel din urm\u0103 e definit nu doar prin lipsa onoarei (c\u0103ci \u00ee\u0219i c\u0103l\u00adcase cuv\u00e2ntul dat), ci \u0219i, deopotriv\u0103, prin rea-credin\u021b\u0103 \u0219i naivitate. Rea-credin\u021b\u0103 pentru felul \u00een care publicase \u0219i prefa\u021base interviul. Naivitate pentru a nu-\u0219i fi dat seama c\u0103 un scriitor liber nu poate fi tratat ca unul din Rom\u00e2nia socialist\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 protesteze.[164]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

\u00cen Revista scriitorilor rom\u00e2ni<\/em>, P\u0103unescu e acoperit \u2013 probabil de c\u0103tre Horia Ro\u00adman sau Mircea Popescu, care nu semneaz\u0103 \u2013 cu formula \u201emici scribi securi\u0219ti, expedia\u021bi special peste grani\u021b\u0103\u201d.[165]<\/sup><\/a> Ion Halmaghi consider\u0103 \u0219i el c\u0103 regimul comunist din Rom\u00e2nia l-a trimis pe P\u0103unescu la Chicago cu \u201emisiunea de a face o nou\u0103 \u00eencerca\u00adre\u201d de a-l atrage pe Eliade \u201e\u00eentr-un oarecare dialog mai substan\u021bial \u0219i eventual chiar \u00eentr-un compromis politic \u0219i ideologic, oric\u00e2t de minor ar fi fost acesta\u201d. El \u0219i-ar fi \u201eju\u00adcat rolul dup\u0103 toate regulele teatrale ale comuni\u0219tilor, apel\u00e2nd \u00een special la sensibilitatea poetic\u0103 \u0219i rom\u00e2\u00adneasc\u0103\u201d a lui Eliade, dar singurul lucru pe care l-a putut ob\u021bine a fost un interviu. L-a publicat trunchiat pentru c\u0103 \u201eera interesat s\u0103 ob\u021bin\u0103 declara\u021biile sale, pe care s\u0103 le modifice \u0219i prin aceasta s\u0103 falsifice identitatea rom\u00e2neasc\u0103 a lui Mircea Eliade\u201d. Iar \u00een articolul s\u0103u introductiv \u00eel face s\u0103 devin\u0103 un fel de \u201e\u00abblagoslovitor\u00bb al \u00abraiului ro\u0219u\u00bb din Rom\u00e2nia\u201d.[166]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

A\u0219adar, era vorba de o misiune comunist\u0103 \u0219i\/sau securist\u0103, iar P\u0103unescu venise preg\u0103tit s\u0103 \u00een\u0219ele buna credin\u021b\u0103 a lui Eliade. \u00centre rom\u00e2nii din Apus, a r\u0103mas cu imagi\u00adnea de falsificator al interviului.[167]<\/sup><\/a> \u00cen \u021bar\u0103, unii colegi litera\u021bi ai s\u0103i s-au bucurat de aceast\u0103 percep\u021bie \u0219i de felul \u00een care fusese \u201eatacat\u201d la Radio Europa Liber\u0103.[168]<\/sup><\/a> Nu am g\u0103sit ecouri explicite ale interviului \u00een presa din acel an.[169]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Nu to\u021bi au fost mul\u021bumi\u021bi cu declara\u021bia lui Eliade. Unul dintre cei mai acizi, chiar la Chicago, s-a dovedit un coleg al lui Halmaghi, nervosul Vasile Posteuc\u0103 (1912\u20131972). \u00cen rubrica-i iconic\u0103 din ultimul num\u0103r al revistei sale pe care-l va mai putea publica, a scris cu fiere urm\u0103toarea not\u0103: \u201eLimite <\/em>nu ne-au satisf\u0103cut cu apologia \u00ab\u00een\u0219e\u00adl\u0103rii\u00bb lui Mircea Eliade. Mai ales c\u0103 n-au amintit nimic de mi\u0219eleasca \u0219i stupida, levan\u00adtina, \u00eempingere a lui Nicu\u0219or la Premiul Nobel pentru Pace. \u00centr-adev\u0103r, o asemenea gogom\u0103nie yogic\u0103 nu merit\u0103 dec\u00e2t s\u0103 mearg\u0103 la \u021big\u0103nci \u0219i s\u0103 putrezeasc\u0103 pe strada M\u00e2ntuleasa. Totu\u0219i, recunoa\u0219terea \u00een\u0219el\u0103rii<\/em> e semn bun. Ne-a m\u00e2ng\u00e2iat aceast\u0103 sfial\u0103. Mai ales pe noi, aceia care l-am iubit \u0219i-l iubim pe Mircea Eliade. Care l-am visat, cum s-a visat \u0219i el, cap de genera\u021bie \u0219i iconarism. Ciudat\u0103 dare de-a toboganul gloriei la Mircea Eliade! Credem c\u0103 m\u0103car acest mentor al genera\u021biei noastre va avea dreptul s\u0103 moar\u0103 frumos, ie\u0219ind din faza \u00ab\u00eennopt\u0103rii spirituale\u00bb \u0219i afirm\u00e2ndu-se jertfelnic, cu imens curaj, \u00een ajungerea acas\u0103<\/em>, pe planul unde-l a\u0219teapt\u0103 Nae lonescu \u0219i Ionel Mo\u021ba. \u00cen\u021belegem imensa triste\u021be a lui Virgil Ierunca, trebuind s\u0103 dezmint\u0103 \u0219i s\u0103 pun\u0103 la punct. Paladinul care \u0219tie spune at\u00e2t de frumos pe \u00abrom\u00e2ne\u0219te\u00bb a pl\u00e2ns, credem, oceane de lacrimi, ap\u0103r\u00e2nd \u0219i scuz\u00e2nd \u00een fa\u021ba neamului \u0219i a lui Dumnezeu aceast\u0103 tragic\u0103 fabrica\u00ad\u021biune. Precum pl\u00e2ngem \u0219i noi, care ne-am f\u0103cut carte de c\u0103p\u0103t\u00e2i din Noaptea de S\u00e2nzie\u00adne<\/em>. Pl\u00e2ngem \u0219i suntem bucuro\u0219i c\u0103 Mircea Eliade vede c\u0103 s-a \u00een\u0219elat. Aceast\u0103 vedere<\/em> i-a obligat pe politrucii minciunii de la Bucure\u0219ti s\u0103-l trimit\u0103 pe nepotul lui Aron Cotru\u0219 spre Chicago pentru a c\u00e2rpi ce-a stricat P\u0103unescu. Acest \u00abnepot\u00bb a \u0219tiut s\u0103 spun\u0103 la Val David, Quebec, toate lucrurile rele despre Vasile Posteuc\u0103, unul care \u00eei face greut\u0103\u021bi d-lui Mircea Eliade \u00een sfintele propuneri pentru Premiul Nobel. \u0218i fra\u021bii Sultana \u0219i \u021a\u0103ranu nu v\u0103d \u00eenc\u0103 nimic. Iat\u0103 unde ne ucid limitele. Limit\u0103rile!\u201d[170]<\/sup><\/a> Trec\u00e2nd la un alt subiect, o circular\u0103 a Societ\u0103\u021bii Scriitorilor Rom\u00e2ni, nu-l poate l\u0103sa din str\u00e2nsoare pe Eliade \u0219i revine: \u201eCele mai supreme (ne-ar mai trebui superlative!) datorii apas\u0103 acum asupra celor de la nivel academic. Nu \u0219erpiri cu p\u0103une\u0219tii mi\u0219ei \u0219i apoi palinodieri perorative, regret\u00e2nd c\u0103 ne-am \u00een\u0219elat<\/em>, ci con\u0219tiin\u021ba jertfelnic\u0103 a genera\u021biei noastre, pe care acum o caut\u0103, cu lum\u00e2narea inimii, toat\u0103 planeta, \u00eenainte de a se pr\u0103bu\u0219i \u00een sclavie \u0219i moarte!\u201d<\/p>\n\n\n\n

\u00cenainte de a se pr\u0103bu\u0219i el \u00eensu\u0219i \u00een moartea care-i d\u0103dea t\u00e2rcoale, \u00eencr\u00e2ncenatul Posteuc\u0103 voia ca Eliade s\u0103-\u0219i jertfeasc\u0103 opera \u0219i cariera \u00een servitutea unei idei r\u0103mase de mult \u00een urm\u0103. (Las\u0103 c\u0103 ideea nu fusese niciodat\u0103 aceea\u0219i \u00een min\u021bile lor, care nu erau nici ele f\u0103cute din acela\u0219i aluat.) Din alte motive, dar totu\u0219i asemenea stalini\u0219tilor din Rom\u00e2nia, Posteuc\u0103 nu-l putea vedea pe Eliade dec\u00e2t ca legionar. \u021ain\u00e2ndu-l str\u00e2ns de nasturele de \u0219ef al genera\u021biei (identificat\u0103 ilicit cu genera\u021bia legionar\u0103), se transformase \u00eentr-un securist al presupuselor abateri de la \u00een\u0103l\u021bimea unde acesta trebuia s\u0103 at\u00e2rne pentru beneficiile emo\u021bionale ale genera\u021bioni\u0219tilor ne\u00eemplini\u021bi.[171]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Eliade \u00eens\u0103 l\u0103sase repede \u00een urm\u0103 \u0219i acest episod. La \u00eenceputul lunii mai vorbea deja la trecut de \u201etimpul interviului A. P.\u201d[172]<\/sup><\/a> Cu toate c\u0103 \u00een martie afirmase m\u00e2hnit c\u0103-l va imita pe Cioran \u0219i va rupe leg\u0103turile cu rom\u00e2nii, \u00een foarte scurt timp revine asupra hot\u0103r\u00e2rii luate la sup\u0103rare. \u00cei \u0219i spune lui Cioran: \u201eNu \u021bi-am mai scris de multe luni; \u00een care timp am avut, cum \u0219tii, plictiseli cu interviul lui A. P. Ceea ce, din nefericire, nu m-a lecuit de \u00abrom\u00e2ni\u00bb\u201d.[173]<\/sup><\/a> \u00centr-adev\u0103r, continu\u0103 s\u0103 primeasc\u0103, \u0219i la Chicago, \u0219i la Paris, intelectuali veni\u021bi din \u021bar\u0103.<\/p>\n\n\n\n

La r\u00e2ndul lor, Ieruncii vor continua s\u0103 boicoteze constant \u00eencerc\u0103rile de recupera\u00adre a lui Eliade \u00een Rom\u00e2nia socialist\u0103.[174]<\/sup><\/a> Monica Lovinescu va mai \u00eencerca s\u0103-l \u00eemping\u0103 s\u0103 dea dezmin\u021biri.[175]<\/sup><\/a> Jurnalele ei \u00eenregistreaz\u0103 cu constan\u021b\u0103 \u201ecolabora\u021bionismele\u201d lui Eliade, dar numai de vreo dou\u0103 ori boicoturile sau \u00eencerc\u0103rile de a boicota receptarea lui \u00een \u021bar\u0103 din partea \u201efrontului\u201d anti-Eliade. (\u00ce\u0219i va schimba cu totul atitudinea dup\u0103 moartea lui.) P\u0103unescu va deveni una dintre \u021bintele ei predilecte la microfonul Europei Libere, dar c\u00e2nd acesta va publica interviul integral \u2013 \u00een 1979 \u2013 faptul va trece neob\u00adservat.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen luna iunie, la Paris \u2013 \u00een prima sa c\u0103l\u0103torie \u00een Occident, dup\u0103 eliberare \u2013, Noica i-a \u201ecertat\u201d pe cei din exil \u0219i \u00een primul r\u00e2nd pe Ierunci pentru c\u0103 i-au repro\u0219at lui Eliade inter\u00adviul \u0219i au exercitat \u201epresiune moral\u0103\u201d ca s\u0103 dea dezmin\u021birea: \u201epentru noi, important e c\u0103 a ap\u0103rut, c\u0103 am c\u00e2\u0219tigat posibilitatea de a ne prevala de opera lui Mircea Eliade \u0219i de a o integra \u00een cultura noastr\u0103 actual\u0103. Am\u0103nuntele care s-au suprimat pe noi ne de\u00adranjeaz\u0103 mai pu\u021bin, fa\u021b\u0103 de faptul pozitiv al public\u0103rii\u201d.[176]<\/sup><\/a> Acela\u0219i lucru \u00eei spune un scriitor din Bucure\u0219ti Sandei Stolojan, cu ocazia vizitei ei \u00een \u021bar\u0103: \u201eApari\u021bia \u00een sine a interviului e mai important\u0103 dec\u00e2t faptul c\u0103 s-au omis anumite pasagii din text [\u2026] e mult mai bine c\u0103 s-a publicat interviul, chiar a\u0219a, c\u0103ci astfel putem integra \u00een cultura noastr\u0103 de azi pe un mare compatriot \u0219i, \u00een definitiv, ce nu s-a putut spune acum se va putea spune alt\u0103dat\u0103\u201d.[177]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Scriindu-i despre du\u0219manii lui din Rom\u00e2nia, Dan Zamfirescu (1933\u20132024) ple\u00addeaz\u0103 pentru faptul c\u0103 a publica interviul, chiar cu riscul de a-l sup\u0103ra pe Eliade inter\u00advenind \u00een text, era mai important dec\u00e2t a-l \u021bine sub obroc.[178]<\/sup><\/a> \u201eNu trebuie s\u0103 fi\u021bi sup\u0103rat pe o \u021bar\u0103 care v\u0103 admir\u0103, care v\u0103 cite\u0219te, unde operele Dvs circul\u0103 \u00een versiune francez\u0103 mai mult dec\u00e2t se b\u0103nuie \u0219i unde sunte\u021bi iubit de at\u00e2\u021bia.\u201d Profe\u021bea c\u0103, \u00eentr-o zi, interviul va putea fi publicat integral.[179]<\/sup><\/a> Conform lui, reac\u021bia lui Eliade la cenzurarea acestuia ar fi creat la Bucure\u0219ti o stare de \u201econfuzie \u0219i nehot\u0103r\u00e2re\u201d \u00een privin\u021ba continu\u0103rii recuper\u0103\u00adrii sale.[180]<\/sup><\/a> \u00centr-adev\u0103r, \u00een urm\u0103torii patru ani atitudinea oficial\u0103 fa\u021b\u0103 de Eliade poate fi considerat\u0103 o tolerare reticent\u0103<\/em>, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd un alt deblocaj, datorat lui Constantin Noica, dar facilitat de Zamfirescu, va schimba situa\u021bia.<\/p>\n\n\n\n

Din exil i se cerea \u2013 chiar str\u00e2ng\u00e2ndu-l cu u\u0219a \u2013 s\u0103 priveasc\u0103 \u00eenapoi cu m\u00e2nie, \u00een virtutea pur\u0103 a unui principiu ce nu suporta compromis. Din \u021bar\u0103 era rugat \u2013 adesea st\u00e2ngaci \u0219i implauzibil \u2013 s\u0103 priveasc\u0103 pragmatic spre viitor; adic\u0103 s\u0103 aib\u0103 \u00een\u021belegere pentru complicata lor a\u0219ezare, s\u0103-i lase s\u0103 se foloseasc\u0103 de opera \u0219i numele lui pentru a o mai urni pu\u021bin \u00een direc\u021bia bun\u0103. Se d\u0103dea o adev\u0103rat\u0103 lupt\u0103 pentru \u201eidentitatea\u201d lui Eliade. \u00cen toat\u0103 perioada postbelic\u0103, ea fusese o arm\u0103 \u00een m\u00e2inile exilului anticomunist contra puterii ilegitime din Rom\u00e2nia. Din 1967, pentru sus\u021bin\u0103torii s\u0103i din \u021bar\u0103 \u2013 de la exilul intern p\u00e2n\u0103 la ceau\u0219i\u0219ti \u2013 devenise o arm\u0103 \u00eempotriva dogmatismului vechilor stalini\u0219ti. Regimul na\u021bional-comunist voia \u0219i el s-o anexeze ca s\u0103-\u0219i \u00eembun\u0103t\u0103\u021beasc\u0103 imaginea. Securitatea lucra pentru acest obiectiv, dar \u0219i pentru a diviza exilul prin atin\u00adgerea lui. Eliade se reg\u0103sea fr\u00e2nt \u00eentre cei din exil \u0219i cei din \u021bar\u0103, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 danseze cu to\u021bi cei respectabili \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, s\u0103 fenteze ademenirile regimului \u0219i ale Securi\u00adt\u0103\u021bii. Ceea ce nu i-ar fi reu\u0219it nici chiar unui dansator profesionist: o performan\u021b\u0103 de-a dreptul imposibil\u0103. Era, a\u0219adar, condamnat s\u0103-i nemul\u021bumeasc\u0103 pe to\u021bi. Nu-i r\u0103m\u00e2nea dec\u00e2t s\u0103 minimizeze, pe c\u00e2t posibil, efectele nepl\u0103cute.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n

2.7. DE LA \u201eT\u00c2N\u0102R PRIETEN\u201d LA \u201eCAZ INTERESANT\u201d<\/p>\n\n\n\n

\u00cen ceea ce prive\u0219te atitudinea lui Eliade fa\u021b\u0103 de P\u0103unescu dup\u0103 \u201eafacerea\u201d inter\u00adviului, exist\u0103 m\u0103rturii contradictorii. P\u00e2n\u0103 acum, o parte dintre ele a fost scoas\u0103 \u00een prim-plan \u00een scopul acredit\u0103rii ideii c\u0103 savantul de la Chicago a r\u0103mas sup\u0103rat pe poet \u0219i, mai mult chiar, pe Rom\u00e2nia, acest moment schimb\u00e2ndu-i radical pozi\u021bia fa\u021b\u0103 de inten\u021bia c\u0103l\u0103toriei \u00een \u021bar\u0103 \u0219i fa\u021b\u0103 de \u021bar\u0103, \u00een general. Analiza critic\u0103, contextual\u0103, a tuturor datelor disponibile \u00een prezent arat\u0103 \u00eens\u0103 c\u0103 lucrurile nu stau tocmai a\u0219a.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen urm\u0103torii ani, Eliade va continua s\u0103-\u0219i manifeste ocazional sup\u0103rarea produs\u0103 de aceast\u0103 \u201eafacere\u201d. \u00cen 1974, Securitatea \u00eenregistra urm\u0103toarea relatare a lui Ion Manea (1925\u20131995): \u201eOm foarte potolit, cu o mare pondere \u00een g\u00e2ndire \u0219i \u00een expresie, Eliade devine uneori susceptibil atunci c\u00e2nd i se atribuie lucruri pe care nu le-a spus, le-a spus \u00eentr-un alt context, sau situa\u021bii de care nu este legat. Astfel, \u00ee\u0219i aminte\u0219te din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd cu nepl\u0103cere de felul cum a ap\u0103rut interviul s\u0103u, acordat \u00een revista Contempo\u00adranul<\/em> scriitorului Adrian P\u0103unescu, interviu pe care el l-a considerat \u00abun fel de testa\u00adment scriitoricesc\u00bb. \u00cel sup\u0103r\u0103 foarte mult, sus\u021bine el, nu at\u00e2t ce i s-a scos din interviu, c\u00e2t \u0219i ce i s-a atribuit. Cu toate acestea, continu\u0103 s\u0103-l aprecieze pe P\u0103unescu ca poet \u0219i ca cunosc\u0103tor de limb\u0103\u201d.[181]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Cu trecerea anilor, dezmin\u021birea a c\u0103p\u0103tat dimensiuni folclorice. Un rom\u00e2n care-i fusese student la Chicago spunea c\u0103, sup\u0103rat pe \u201eafacerea\u201d interviului, Eliade ar fi \u201edeschis o campanie de pres\u0103 \u00eempotriva lui Adrian P\u0103unescu, f\u0103c\u00e2ndu-l pe acesta una cu p\u0103m\u00e2ntul\u201d.[182]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

S-a afirmat gre\u0219it \u2013 \u0219i repetat la nesf\u00e2r\u0219it \u2013 c\u0103 aceast\u0103 \u201eneloialitate\u201d a poetului l-ar fi determinat pe Eliade s\u0103 ia decizia de a nu mai vizita Rom\u00e2nia. Conform lui Dinu Adame\u0219teanu (1913\u20132004), \u00eenregistrat la 11 martie 1977 de un informator al Securit\u0103\u00ad\u021bii, acesta ar fi reu\u0219it s\u0103-l conving\u0103 pe Eliade s\u0103 vin\u0103 \u00een \u021bar\u0103 \u0219i lucrul s-ar fi \u00eent\u00e2mplat \u201edac\u0103 n\u0103t\u0103r\u0103ul de Adrian P\u0103unescu nu strica totul \u00een ultimul moment, falsific\u00e2ndu-i un interviu publicat aici\u201d.[183]<\/sup><\/a> Evident, nu e vorba de faptul c\u0103 l-ar fi \u201econvins\u201d \u00eenainte de martie 1972, ci mult mai recent. Dar Eliade folosea des episodul interviului cu P\u0103unescu pentru a se \u201escuza\u201d c\u0103 nu poate vizita Rom\u00e2nia. Aceast\u0103 hot\u0103r\u00e2re avea alte cauze, pe care le-a expus el \u00eensu\u0219i de multe ori; \u00een primul r\u00e2nd c\u0103 opera sa nu este pu\u00adblicat\u0103 \u00een propria-i \u021bar\u0103, nici m\u0103car at\u00e2t c\u00e2t era \u00een alte \u021b\u0103ri socialiste. Prin invocarea episodului P\u0103unescu se \u00eenchidea mult mai repede \u0219i mai u\u0219or orice discu\u021bie.<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2nd de-abia se ridicase interdic\u021bia asupra numelui s\u0103u, se scuza c\u0103 nu vine \u00een \u021ba\u00adr\u0103 pentru c\u0103, a\u0219a cum \u00eei spunea pictorului Constantin Piliu\u021b\u0103 (1929 \u20132003), \u201ese temea de o eventual\u0103 primire jignitoare din partea unor scriitori ca Zaharia Stancu, Beniuc, Jebeleanu, Nina Cassian \u0219i al\u021bii, care l-au ponegrit \u00een tot timpul de c\u00e2nd el a plecat din \u021bar\u0103\u201d.[184]<\/sup><\/a> Altora le spunea c\u0103 nu avea certitudinea securit\u0103\u021bii personale, ca apatrid. \u00cen plus, se temea \u0219i de reac\u021bii negative \u00een cercurile emigra\u021biei, care l-ar fi putut privi ca pe un tr\u0103d\u0103tor.[185]<\/sup><\/a> De altfel, la scurt timp dup\u0103 ridicarea interdic\u021biei \u00eei asigura pe Ierunci \u2013 at\u00e2t de preocupa\u021bi de o posibil\u0103 vizit\u0103 \u00een \u021bar\u0103 a lui Eliade, \u00eenc\u00e2t \u00eencetaser\u0103 s\u0103-i mai scrie pentru a-i ar\u0103ta dezaprobarea \u2013 c\u0103 nu se va \u00eentoarce \u201edec\u00e2t atunci c\u00e2nd schimbarea va fi \u00eentr-adev\u0103r real\u0103<\/em>. La anul, sau \u00een zece ani, sau niciodat\u0103\u201d. \u00cens\u0103 nu putea face public acest lucru \u0219i continua s\u0103 spun\u0103 \u201ela anul\u201d. \u00cencredin\u021ba acest secret doar celor care \u0219tiu s\u0103\u2011l p\u0103streze, precum Ieruncii, c\u0103rora le \u0219i d\u0103 dezlegare s\u0103-l \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219easc\u0103 altora a\u0219ijde\u00adrea, precum Ioan Alexandru (care insistase s\u0103 nu mearg\u0103 \u00een \u021bar\u0103).[186]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Pe Alexandru C\u0103prariu, \u00eent\u00e2lnit \u00een septembrie 1981, l-a \u00eentrebat \u201ece face Adri\u00adan?\u201d. Afirma\u021bia lui c\u0103 i-ar p\u0103stra \u201eo ne\u0219tears\u0103 amintire pentru amplul interviu pe care i l-a luat \u0219i pe care l-a f\u0103cut public acas\u0103\u201d[187]<\/sup><\/a>, trebuie \u00een\u021beleas\u0103 \u00een contextul a tot ceea ce \u0219tim despre \u201eafacerea\u201d interviului. \u00centr-adev\u0103r, amintirea nu putea fi \u0219tears\u0103, iar la aceasta a contribuit nu doar prima parte, cea pl\u0103cut\u0103, ci \u00eendeosebi, ultima parte, nepl\u0103\u00adcut\u0103, a ei. \u00cel putem \u00eens\u0103 crede c\u0103 Eliade i-a spus despre P\u0103unescu c\u0103 i se pare \u201eun caz interesant, capabil de mari surprize\u201d.[188]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Totu\u0219i, c\u00e2nd Mircea Handoca \u00eel \u00eentrebase pe Eliade dac\u0103 dore\u0219te s\u0103-l introduc\u0103 \u0219i pe poet \u00een cartea Convorbiri cu \u0219i despre Mircea Eliade<\/em>, pe care o preg\u0103tea, i-a r\u0103spuns c\u0103 nu-l crede \u201eindispensabil\u201d, c\u0103ci, \u00eentre timp, publicase textul integral al convorbirilor de la Chicago.[189]<\/sup><\/a> Cum una-i una \u0219i alta-i alta, e evident c\u0103 Eliade voia s\u0103 evite redes\u00adchiderea discu\u021biei asupra \u201eafacerii\u201d interviului. Din cauza ei, P\u0103unescu a ratat intrarea \u00een viitorul volum de \u00eent\u00e2lniri cu Eliade, al\u0103turi de contemporanii s\u0103i. Nu ratase \u00eens\u0103 \u00eent\u00e2lnirea cu Eliade \u0219i \u2013 putem spune acum \u2013 nici chiar materializarea rezultatului ei, doar c\u0103 aceasta din urm\u0103 nu se putea face atunci<\/em> f\u0103r\u0103 ca to\u021bi s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 un pre\u021b scump. Responsabilitatea de profunzime le apar\u021bine celor care au f\u0103cut ca acest pre\u021b s\u0103 fie ne\u00adcesar: Miron Constantinescu \u0219i to\u021bi cei din spatele lui.<\/p>\n\n\n\n

***<\/p>\n\n\n\n

Asemenea altor lucruri scrise aici, \u0219i aceast\u0103 ultim\u0103 judecat\u0103, ce s-a impus de la sine, nu e u\u0219or de \u00eencredin\u021bat tiparului. Trebuie s\u0103 m\u0103rturisesc, \u00een \u00eencheiere, c\u0103 a scrie azi despre Adrian P\u0103unescu \u2013 fie \u0219i numai \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Eliade \u2013 \u00een acela\u0219i spirit deta\u00ad\u0219at \u0219i fidel surselor primare, documentare, \u00een care s-ar scrie, de pild\u0103, despre un om de cultur\u0103 din secolul al XIX-lea e un lucru dificil. (A\u0219 fi vrut s\u0103 dau drept exemplu peri\u00adoada anterioar\u0103 comunismului, interbelicul, dar \u0219i aceea r\u0103m\u00e2ne minat\u0103; sau, mai pre\u00adcis, e p\u0103strat\u0103 minat\u0103.) E \u0219i un lucru cu poten\u021biale consecin\u021be dezagreabile pentru autor. Suntem \u00eenc\u0103 prea aproape de personaj \u2013 \u00een aceea\u0219i epoc\u0103, s-ar putea spune \u2013, iar polari\u00adzarea \u00een jurul figurii lui r\u0103m\u00e2ne aproape intact\u0103. Nu cred c\u0103 am reu\u0219it s\u0103-mi \u00eemplinesc sarcina a\u0219a cum mi-a\u0219 fi dorit \u0219i cum, \u00eemi place s\u0103 cred, a\u0219 fi putut. Rog s\u0103 fiu scuzat, dar am ajuns la o v\u00e2rst\u0103 c\u00e2nd o investi\u021bie suplimentar\u0103 de energie pentru Zeitgeist<\/em> re\u00adprezint\u0103 un timp irosit \u00een detrimentul unor cauze mai bune. N-am ignorat prezentul, dar am \u00eencercat \u2013 pe c\u00e2t m-au \u021binut puterile \u2013 s\u0103 scriu pentru viitor; acel viitor care va de\u00adp\u0103\u0219i prezentul, nu unul care-l va prelungi.<\/p>\n\n\n\n

\u0218tiu c\u0103 un num\u0103r de oameni c\u0103rora le port mult respect vor fi tenta\u021bi s\u0103 spun\u0103: dec\u00e2t cu alde P\u0103unescu, Mitea \u0219i Popescu-Dumnezeu al\u0103turi de Eliade, parc\u0103 tot e mai onorabil cu Miron \u0219i Gogu \u00eempotriva lui. Dac\u0103 ra\u021biunile estetice \u0219i politice ale unui atare gest ar putea fi comprehensibile (de\u0219i mie nu-mi sunt), ele nu au cum s\u0103 fie puse \u2013 \u00een niciun fel de logic\u0103 \u2013 deasupra celorlalte ra\u021biuni, infinit mai importante, care privesc receptarea lui Eliade \u00een Rom\u00e2nia socialist\u0103. De altfel, lucrurile nu stau cu mult mai bine pentru perioada urm\u0103toare, a\u0219a cum se va vedea \u00een continuare. \u00censu\u0219i faptul c\u0103 s-a ajuns la o astfel de situ\u00ada\u00ad\u021bie polar\u0103 f\u0103r\u0103 vreo ie\u0219ire onorabil\u0103 \u2013 pentru noi, cei de atunci \u0219i cei de azi \u2013 e o pro\u00adble\u00adm\u0103 demn\u0103 de o reflec\u021bie etic\u0103 \u0219i filosofic\u0103 aprofundat\u0103. Sper ca pre\u00adzenta \u00eencercare, predo\u00adminant istoriografic\u0103, s\u0103 poat\u0103 fi un punct de pornire al ei.<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
Note<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

[1]<\/sup><\/a> Despre rela\u021bia lui P\u0103unescu cu Eliade, despre interviul pe care i-l ia \u0219i despre reac\u021biile provocate de publicarea lui s-a vorbit poate prea mult, \u00een orice caz mai mult dec\u00e2t despre alte subiecte cu adev\u0103rat importante care \u00eel privesc pe savantul de la Chicago. S-a dat \u0219i cu p\u0103rerea, \u0219i cu ciomagul, s-a fabulat \u0219i confabulat, s-au f\u0103cut comentarii la comentarii la comentarii \u0219.a.m.d. Mai ales dup\u0103 decembrie 1989. Par\u00adcurg\u00e2nd aceast\u0103 \u201eliteratur\u0103\u201d \u2013 pe care unii ar numi-o \u201emaculatur\u0103\u201d \u2013 e greu s\u0103 nu te \u00eentristezi. C\u0103ci nu e u\u0219or s\u0103-\u021bi mai p\u0103strezi \u00eencrederea nu doar \u00een existen\u021ba bunei credin\u021be, ci \u0219i \u00een bunul uz al ra\u021biunii la oameni care par demni de tot respectul. Unii, \u00een reviste importante, au preferat s\u0103 nu-\u0219i semneze actele de opinie, judeca\u00adt\u0103 \u0219i condamnare, de\u0219i numele lor nu sunt chiar at\u00e2t de secrete. Devenit un personaj odios pentru o mare parte a lumii intelectuale, ura fa\u021b\u0103 de P\u0103unescu a ajuns s\u0103 contamineze tot ceea ce se lega de el. Multele \u0219i grozavele lui p\u0103cate justificau orice sporturi de lupt\u0103 \u0219i de, cum se spunea pe vremuri, \u201earuncare la semn\u201d: de la tr\u00e2nta ideologic\u0103 p\u00e2n\u0103 la datul cu p\u0103rerea \u00een cap. \u00cen acest dezm\u0103\u021b de fiere \u0219i pumni, Eliade a fost mai mult dec\u00e2t o victim\u0103 colateral\u0103. A devenit \u0219i m\u0103ciuc\u0103, \u0219i \u021bint\u0103, \u0219i teren, \u0219i tabl\u0103 de marcaj, \u0219i orice altceva putea fi la \u00eendem\u00e2n\u0103, suficient de contondent. Poate c\u00e2ndva, c\u00e2nd se vor publica volumele consacrate anilor \u201990 \u0219i 2000 ale \u201eDosarului\u201d Mircea Eliade<\/em> (r\u0103mase, de mai bine de un deceniu, \u00een sertarul \u00eengrijitorului lor), se va citi \u0219i aceast\u0103 \u201eliteratur\u0103\u201d a rec\u00e2\u0219tigatei libert\u0103\u021bi cu acela\u0219i sentiment cu care citim azi dosarele Securit\u0103\u021bii. \u00cen cele ce urmeaz\u0103, am preferat s\u0103 dau cuv\u00e2ntul doar surselor primare \u0219i unora dintre cele secun\u00addare care sunt demne de \u00eencredere. Multe mul\u021bumiri lui Grigore Vida pentru consulta\u021bii bibliografice legate de Constantin Noica \u0219i Monica Lovinescu, c\u00e2t \u0219i pentru comunicarea unor publica\u021bii care nu-mi mai erau la \u00eendem\u00e2n\u0103.<\/p>\n\n\n\n

[2]<\/sup><\/a> Pentru scrierile sale de p\u00e2n\u0103 atunci, Adrian P\u0103unescu. Bibliografie, 1965\u20131971<\/em>, Bucure\u0219ti, Biblioteca Central\u0103 de Stat, Serviciul Informare \u0218tiin\u021bific\u0103, [1971], 23 ff. dactilo (publicistica numai p\u00e2n\u0103 \u00een august 1970). Pentru activitatea sa ulterioar\u0103, Amalia Florentina Ispas, Publicistica lui Adrian P\u0103unescu<\/em>, C\u00e2mpulung Muscel, Larisa, 2017, lucrare pe care o cit\u0103m doar pentru c\u0103 nu \u0219tim s\u0103 existe alta.<\/p>\n\n\n\n

[3]<\/sup><\/a> Cristian Sandache, Literatur\u0103 \u0219i ideologie \u00een Rom\u00e2nia lui Nicolae Ceau\u0219escu<\/em>, Bucure\u0219ti, Mica Valahie, 2008, pp. 113\u2013136 (120).<\/p>\n\n\n\n

[4]<\/sup><\/a> Scrisoare din 6 mai 1970, M.E.P. 67.6. Vezi \u0219i r\u0103spunsul lui Eliade \u00een D. Micu, \u201eScrisori de la Mircea Eliade\u201d (I), ed. cit., p. 57; Coresponden\u021b\u0103<\/em> II, p. 273 (3 iunie 1970).<\/p>\n\n\n\n

[5]<\/sup><\/a> Dintre aceste scrisori, \u00een special cea din 12 noiembrie 1970, M.E.P. 67.7.<\/p>\n\n\n\n

[6]<\/sup><\/a> A. P\u0103unescu, \u201eLin\u0219aj stereo. Atacat \u0219i pentru Eliade\u201d, Flac\u0103ra lui Adrian P\u0103unescu<\/em> (Bucure\u0219ti), VIII, nr. 14, 21\u201327 martie 2008, pp, 1, 16 (1). Fusese \u0219i la ministrul de externe, Corneliu M\u0103nescu, care \u00eens\u0103 i-a spus c\u0103 nu e o chestiune de c\u0103derea lui; A. P\u0103unescu, \u201eDeclara\u021bia politic\u0103 \u00een plenul Senatului Rom\u00e2niei, la data de 24 iunie 2002\u201d, Flac\u0103ra<\/em> (Bucure\u0219ti), II, nr. 25, 27 iunie 2002, p. 9. Le-a vorbit lui Zaharia Stancu, Eugen Jebeleanu \u0219i altor somit\u0103\u021bi literare; M. Pelin, Genii \u0219i analfabe\u021bi\u2026<\/em>, ed. cit., p. 130; Opera\u021biunile \u201eMeli\u021ba\u201d \u0219i \u201eEterul\u201d\u2026<\/em>,ed. cit., 2007, p. 628. Pe l\u00e2ng\u0103 m\u0103rturiile citate aici, P\u0103unescu a scris \u0219i cu alte ocazii despre \u0219ederea sa la Chicago \u0219i despre raporturile lui cu Eliade. Iat\u0103 c\u00e2teva, anterioare c\u0103derii comu\u00adnismului, c\u00e2nd nu trebuia s\u0103 explice scandalul iscat \u00een jurul primei public\u0103ri a interviului: \u201eMiori\u021ba universal\u0103\u201d, Contemporanul<\/em> (Bucure\u0219ti), XL, nr. 25, 19 iunie 1987, p. 11; \u201eTaxa de timbru\u201d, ibidem<\/em>, XLI, nr. 3, 15 ianuarie 1988, p. 15; \u201eEra genial, dar muncea\u201d, Caiete critice<\/em> (Bucure\u0219ti), nr. 1\u20132, 1988 [1990], pp. 94\u201396.<\/p>\n\n\n\n

[7]<\/sup><\/a> Constan\u021ba Buzea, Cre\u0219tetul ghe\u021barului. Jurnal 1969\u20131971<\/em>, Bucure\u0219ti, Humanitas, 2009, p. 152 (16 ianuarie 1971).<\/p>\n\n\n\n

[8]<\/sup><\/a> A. P\u0103unescu c\u0103tre M. Eliade, 10 noiembrie 1970 (Iowa City), M.E.P. 68.7. \u00cen scrisoarea urm\u0103\u00adtoare pierduse deja speran\u021ba realiz\u0103rii acestui dialog. Dosarul cuprinde \u0219apte scrisori \u2013 din 10 \u0219i 30 noiembrie 1970, 11 \u0219i 24 februarie, 25 martie, [aprilie], 4 mai 1971 \u2013 \u0219i \u0219ase poezii despre Eliade sau dedi\u00adcate lui. Cu excep\u021bia ultimei, poeziile au fost publicate \u00een Coresponden\u021b\u0103 <\/em>II, pp. 280-286. Trei scrisori de la Eliade \u2013 din 3 decembrie 1970, 28 februarie \u0219i 31 martie 1971 \u2013 au fost publicate de P\u0103unescu \u00een Vremea \u2013 Totu\u0219i iubirea<\/em> (Bucure\u0219ti), II, 1991, nr. 13, p. 9; nr. 14, p. 8; nr. 15, p. 9; Coresponden\u021b\u0103 <\/em>II, pp. 455\u2013458.<\/p>\n\n\n\n

[9]<\/sup><\/a> M. Eliade, Jurnal<\/em>, M.E.P. 17.5, ff. 4030\u20134031 (8 noiembrie 1970). Vezi \u0219i C. Buzea, Cre\u0219tetul ghe\u021barului\u2026<\/em>, ed. cit., pp. 111, 129 (\u00eensemn\u0103ri gre\u0219it plasate cronologic). De asemenea, scrisorile lui Eliade din Coresponden\u021b\u0103<\/em> II, p. 278 (8 decembrie 1970); III, p. 219 (6 ianuarie 1971).<\/p>\n\n\n\n

[10]<\/sup><\/a> C. Buzea, Cre\u0219tetul ghe\u021barului\u2026<\/em>, ed. cit., pp. 158, 168, 169, 178, 187-188 (22\u201323, 29 \u0219i 30 ianuarie, 4 \u0219i 8 februarie 1971). P\u0103une\u0219tii pl\u0103nuiau s\u0103 stea dou\u0103-trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, dar Eliade le \u00eenchiriase un apartament pentru o lun\u0103.<\/p>\n\n\n\n

[11]<\/sup><\/a> M. Lovinescu, \u201e16 aprilie 1972. Avatarurile cenzurii: Mircea Eliade intervievat de Adrian P\u0103unescu\u201d, \u00een idem<\/em>, Seismografe. Unde scurte<\/em>, II, Bucure\u0219ti, Humanitas, 1993, pp. 13\u201314 (13).<\/p>\n\n\n\n

[12]<\/sup><\/a> A. P\u0103unescu, \u201eL-am cunoscut pe Mircea Eliade\u201d (I\u2013IV), Vremea – Totu\u0219i iubirea<\/em> (Bucure\u0219ti), II, nr. 12, martie 1991, pp. 8\u20139; nr. 13, martie 1991, pp. 8\u20139; nr. 14, aprilie 1991, p. 8; nr. 15, aprilie 1991, p. 8 (aici, II, p. 8). Pentru scepticismul lui Eliade vezi \u0219i scrisoarea sa din 3 iunie 1970 c\u0103tre Dumitru Micu, \u201eScrisori de la Mircea Eliade\u201d (I), ed. cit., p. 57; Coresponden\u021b\u0103<\/em> II, p. 273.<\/p>\n\n\n\n

[13]<\/sup><\/a> M. Eliade, Jurnal<\/em>, M.E.P. 17.5, ff. 4047\u20134050 (30 ianuarie 1971). Nota de la final e \u00eensemnat\u0103 pe versoul alb al paginii opuse. Poemul Eliada<\/em>, trimis \u0219i lui Mircea Handoca, a fost publicat \u00een Coresponden\u021b\u0103<\/em> II, pp. 280\u2013283.<\/p>\n\n\n\n

[14]<\/sup><\/a> M. Eliade, Jurnal<\/em>, M.E.P. 17.5, f. 4053 (10 februarie 1971). O alt\u0103 mic\u0103 men\u021biune, la 5 februarie, despre serile petrecute discut\u00e2nd cu A. P\u0103unescu. Vezi \u0219i scrisorile lui Eliade din Coresponden\u021b\u0103<\/em> II, pp. 370 (23 ianuarie 1971), 279 (25 ianuarie 1971), 280 (25 februarie 1971), 373 (14 mai 1971).<\/p>\n\n\n\n

[15]<\/sup><\/a> A. P\u0103unescu, \u201eUn rom\u00e2n \u00een America\u201d, Contemporanul<\/em> (Bucure\u0219ti), XXV, nr. 11, 10 martie 1972, p. 1; C. Buzea, Cre\u0219tetul ghe\u021barului\u2026<\/em>, ed. cit., pp. 178, 188 (4 \u0219i 8 februarie 1971). La 24 februarie 1971, P\u0103unescu \u00eei scrie rug\u00e2ndu-l s\u0103 r\u0103spund\u0103 la alte dou\u0103 \u00eentreb\u0103ri \u0219i s\u0103 fac\u0103 \u201eo \u00eencheiere care s\u0103 st\u0103ruie mult\u0103 vreme \u00een bol\u021bile veacului\u201d; M.E.P. 68.7.<\/p>\n\n\n\n

[16]<\/sup><\/a> A. P\u0103unescu, \u201eL-am cunoscut pe Mircea Eliade\u201d (I), ed. cit., p. 8.<\/p>\n\n\n\n

[17]<\/sup><\/a> Manuscrisul \u00een M.E.P. 52.5, ff. 1\u201324, 1\u20139, 1\u201312, plus 4 jum\u0103t\u0103\u021bi de fil\u0103 ad\u0103ugate de Eliade. Dactilograma \u00een M.E.P. 52.4.<\/p>\n\n\n\n

[18]<\/sup><\/a> Scrisori din 11 februarie \u0219i [aprilie] 1971, M.E.P. 68.7.<\/p>\n\n\n\n

[19]<\/sup><\/a> Printre al\u021bii, lui Zaharia Stancu, Eugen Jebeleanu, George Macovescu, Marin Preda, \u0218tefan B\u0103nulescu, Dumitru Popescu, Corneliu M\u0103nescu, Ion Iliescu \u0219i Nicolae Ceau\u0219escu. A. P\u0103unescu, \u201eL-am cunoscut pe Mircea Eliade\u201d (I), ed. cit., p. 8.<\/p>\n\n\n\n

[20]<\/sup><\/a> Scrisorile lui Eliade din 26 februarie \u0219i 31 martie 1971, Vremea \u2013 Totu\u0219i iubirea<\/em> (Bucure\u0219ti), II, nr. 14, aprilie 1991, p. 8; nr. 15, aprilie 1991, p. 9; Coresponden\u021b\u0103<\/em> II, pp. 457, 458.<\/p>\n\n\n\n

[21]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 458.<\/p>\n\n\n\n

[22]<\/sup><\/a> C. Buzea, Cre\u0219tetul ghe\u021barului\u2026<\/em>, ed. cit., p. 208 (17 aprilie 1971). Vezi \u0219i scrisorile lui Eliade din Coresponden\u021b\u0103<\/em> II, pp. 289 (14 aprilie 1971), 371 (25 aprilie 1971), 290\u2013291 (30 aprilie 1971).<\/p>\n\n\n\n

[23]<\/sup><\/a> Coresponden\u021b\u0103<\/em> II, p. 371 (25 aprilie 1971).<\/p>\n\n\n\n

[24]<\/sup><\/a> Scrisoare din 18 aprilie 1971, F.L.I.<\/p>\n\n\n\n

[25]<\/sup><\/a> Not\u0103 informativ\u0103 de Ion Manea din anul 1974; Eliade \u0219i Securitatea<\/em>, pp. 116\u2013121 (118).<\/p>\n\n\n\n

[26]<\/sup><\/a> Scrisoare din 14 aprilie 1971 (Albion), F.E.C., CRN C 122, Ms.Ms. 48430.<\/p>\n\n\n\n

[27]<\/sup><\/a> Scrisoare din 18 aprilie 1971, F.L.I.<\/p>\n\n\n\n

[28]<\/sup><\/a> Scrisoare din 7 iunie 1971, M.E.P. 66.15. Vezi \u0219i M. Lovinescu, La apa Vavilonului<\/em>, Bucure\u0219ti, Humanitas, 2023, pp. 128, 317\u2013318.<\/p>\n\n\n\n

[29]<\/sup><\/a> A. P\u0103unescu, \u201eL-am cunoscut pe Mircea Eliade\u201d (III), ed. cit., p. 8. P\u0103unescu b\u0103nuia \u0219i o posibil\u0103 gelozie; \u201eLin\u0219aj stereo\u2026\u201d, ed. cit.<\/em>, p. 16. \u201eEventuala punte dintre Eliade \u0219i \u021bar\u0103 \u00eei durea. Se sim\u021beau \u00een afara jocurilor. Cum adic\u0103? Dumnealor sus\u021binuser\u0103 \u00eenver\u0219unate campanii anticomuniste folosind, ca argument, \u0219i incompatibilitatea dintre Eliade \u0219i regimul comunist din Rom\u00e2nia, iar acum Eliade e pe punctul s\u0103 fie reabsorbit \u00een cultura rom\u00e2n\u0103 din \u021bar\u0103?\u201d Idem<\/em>, \u201eTaxa de timbru\u201d, ed. cit.<\/p>\n\n\n\n

[30]<\/sup><\/a> Scrisoarea lui Virgil Ierunca din 14 mai 1970, M.E.P. 66.15.<\/p>\n\n\n\n

[31]<\/sup><\/a> Coresponden\u021b\u0103 <\/em>II, p. 373 (14 mai 1971); Scrisori primite <\/em>III, pp. 231\u2013232 (8 iunie 1971).<\/p>\n\n\n\n

[32]<\/sup><\/a> Scrisorile lui C. Noica din 8 iunie \u0219i 25 iulie 1971, M.E.P. 67.15; publicate \u00een \u201eArhiva Constantin Noica\u201d, III\u2013IV, ed. de Marin Diaconu, Via\u021ba rom\u00e2neasc\u0103<\/em> (Bucure\u0219ti), XCII, nr. 1\u20132, 1997, pp. 96\u2013102 (96); nr. 3\u20134, 1997, pp. 103\u2013109 (103); Scrisori primite<\/em> III, pp. 231\u2013233 (231, 232). Sunt incluse patru scrisori ale lui Noica din anii 1971\u20131972, interceptate \u0219i copiate de Securitate. E probabil semnificativ c\u0103, \u00eentre ele, se afl\u0103 singurele trei scrisori ale sale care se refer\u0103 la P\u0103unescu. Pentru atitudinea rezervat\u0103 a lui Noica fa\u021b\u0103 de poet, vezi \u0219i o not\u0103 ulterioar\u0103 a Securit\u0103\u021bii din 1 aprilie 1984, \u00een Noica \u0219i Securitatea<\/em> II, pp. 207\u2013217 (214\u2013215).<\/p>\n\n\n\n

[33]<\/sup><\/a> A. P\u0103unescu, \u201eLin\u0219aj stereo\u2026\u201d, ed. cit., p. 16.<\/p>\n\n\n\n

[34]<\/sup><\/a> A. P\u0103unescu, \u201eL-am cunoscut pe Mircea Eliade\u201d (II), ed. cit., p. 8.<\/p>\n\n\n\n

[35]<\/sup><\/a> M. Pelin, \u00een textul deja citat (vezi supra<\/em> n. 13) \u2013 dup\u0103 relatarea lui P\u0103unescu \u2013 a acceptat necritic plauzibilitatea agresiunii care l-ar fi avut drept (co)autor pe Eliade. Doar gradul ei (\u201eciom\u0103geal\u0103\u201d) i s-a p\u0103rut implauzibil, drept care a conclus c\u0103 trebuie s\u0103 fi fost vorba de \u201edou\u0103 perechi de palme\u201d, adresate chiar lui Miron Constantinescu. Iat\u0103 cum se creeaz\u0103 folclorul \u201ecult\u201d, \u201eacademic\u201d, preluat \u2013 nu f\u0103r\u0103 satisfac\u021bie \u2013 de al\u021bi autori convin\u0219i de \u00eenalta calitate a instan\u021belor lor critice.<\/p>\n\n\n\n

[36]<\/sup><\/a> \u00censemn\u0103rile din 2 martie \u0219i 4 aprilie 1937, \u00een Mihail Sebastian, Jurnal. 1935\u20131944<\/em>, ed. de Gabriela Om\u0103t, Humanitas, Bucure\u0219ti, 2006, pp. 115, 123.<\/p>\n\n\n\n

[37]<\/sup><\/a> A. P\u0103unescu, \u201eL-am cunoscut pe Mircea Eliade\u201d (II), ed. cit., p. 8. Spre deosebire de Miron, Gogu era \u00eenc\u0103 \u00een via\u021b\u0103, tr\u0103indu-\u0219i sf\u00e2r\u0219itul \u00eentr-un mod mizer care i-a produs lui P\u0103unescu momente de revolt\u0103 (i-a luat \u0219i un interviu \u00een \u00eenchisoare), p\u00e2n\u0103 a fost primit \u00eentr-un azil al comunit\u0103\u021bii evreie\u0219ti.<\/p>\n\n\n\n

[38]<\/sup><\/a> Informa\u021bie furnizat\u0103 Securit\u0103\u021bii de Ovidiu Cotru\u0219, la 1 iulie 1970 \u0219i raportat\u0103 la 18 august. Eliade \u0219i Securitatea<\/em>, pp. 93-98 (96).<\/p>\n\n\n\n

[39]<\/sup><\/a> Scrisoare c\u0103tre Dumitru Micu din 3 iunie 1970; Coresponden\u021b\u0103<\/em> II, p. 273.<\/p>\n\n\n\n

[40]<\/sup><\/a> A. P\u0103unescu, \u201eVeche \u0219i inutil\u0103 scrisoare lui Mircea Eliade\u201d [1980], Flac\u0103ra <\/em>(Bucure\u0219ti), I, nr. 11, 15 noiembrie 2001, p. 32.<\/p>\n\n\n\n

[41]<\/sup><\/a> A. P\u0103unescu, \u201eL-am cunoscut pe Mircea Eliade\u201d (II), ed. cit., p. 8.<\/p>\n\n\n\n

[42]<\/sup><\/a> C. Buzea, Cre\u0219tetul ghe\u021barului\u2026<\/em>, ed. cit., pp. 255, 256, 261 (15, 16 \u0219i 18 octombrie 1971). Re\u00advista publica atunci memoriile lui Zaharia Stancu, iar \u00een paginile ei semnau vechi potrivnici ai lui Eliade, precum Ovid. S. Crohm\u0103lniceanu \u0219i N. Tertulian.<\/p>\n\n\n\n

[43]<\/sup><\/a> A. P\u0103unescu, \u201eLin\u0219aj stereo\u2026\u201d, ed. cit., p. 16.<\/p>\n\n\n\n

[44]<\/sup><\/a> A. P\u0103unescu, \u201eL-am cunoscut pe Mircea Eliade\u201d (II), ed. cit., p. 8.<\/p>\n\n\n\n

[45]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em> (III), op. cit.<\/em>, p. 8. Vezi \u0219i Jean Dumitra\u0219cu, \u201e\u00cen Rom\u00e2nia e timpul, locul profesorilor de rom\u00e2n\u0103\u201d, interviu cu poetul Adrian P\u0103unescu, Arge\u0219ul <\/em>(Pite\u0219ti), s.n., II, 23 mai 1997, p. 3.<\/p>\n\n\n\n

[46]<\/sup><\/a> Scrisoare din 19 octombrie 1971, \u00een A. P\u0103unescu, \u201eLin\u0219aj stereo\u2026\u201d, ed. cit., p. 16.<\/p>\n\n\n\n

[47]<\/sup><\/a> A. P\u0103unescu, \u201eMereu vinovat\u201d, Flac\u0103ra lui Adrian P\u0103unescu<\/em> (Bucure\u0219ti), VIII, nr. 15\u201316, 28 martie \u2013 11 aprilie 2008, pp. 1, 24 (1).<\/p>\n\n\n\n

[48]<\/sup><\/a> Chiar \u0219i \u00een volumul s\u0103u de poezii de dragoste, Domni\u021ba turnului<\/em> (1942), s-au g\u0103sit \u201esimboluri le\u00adgionare\u201d: \u00eengeri, biseric\u0103, rug\u0103ciune. Cristina Preutu, \u201eOm Nou sau Du\u0219man \u00een propaganda comunist\u0103: studiu de caz Constantin Mitea\u201d, Archiva Moldaviae<\/em> (Ia\u0219i), VI, 2014, pp. 305\u2013314 (311\u2013312).<\/p>\n\n\n\n

[49]<\/sup><\/a> A. P\u0103unescu, \u201eMereu vinovat\u201d, ed. cit., p. 24. \u00cel prezint\u0103 ca secretar P.C.R. cu probleme de pres\u0103 \u0219i cultur\u0103.<\/p>\n\n\n\n

[50]<\/sup><\/a> J. Dumitra\u0219cu, op. cit.<\/em><\/p>\n\n\n\n

[51]<\/sup><\/a> A. P\u0103unescu, \u201eMereu vinovat\u201d, ed. cit., p. 24.<\/p>\n\n\n\n

[52]<\/sup><\/a> A. P\u0103unescu, \u201eLin\u0219aj stereo\u2026\u201d, ed. cit., p. 16.<\/p>\n\n\n\n

[53]<\/sup><\/a> A. P\u0103unescu, \u201eL-am cunoscut pe Mircea Eliade\u201d (III), ed. cit., p. 8; \u201eMereu vinovat\u201d, ed. cit., p. 24.<\/p>\n\n\n\n

[54]<\/sup><\/a> D. Popescu, Cronos autodevor\u00e2ndu-se\u2026 Memorii<\/em>, II, ed. cit., pp. 169\u2013170.<\/p>\n\n\n\n

[55]<\/sup><\/a> Cu privire la traducerea operelor sale \u0219tiin\u021bifice \u00een limba rom\u00e2n\u0103, vezi convorbirea cu C. Noica din 8 iulie 1972, \u00eenregistrat\u0103 de Securitate; Noica \u0219i Securitatea<\/em> I, pp. 67\u201380 (75).<\/p>\n\n\n\n

[56]<\/sup><\/a> A. P\u0103unescu, \u201eMircea Eliade: \u00abScriu \u00een limba rom\u00e2n\u0103, limba \u00een care visez\u00bb (29\u201330 ianuarie 1971, Chicago)\u201d, Contemporanul <\/em>(Bucure\u0219ti), XXV, nr. 11, 10 martie 1972, p. 2; \u201eMircea Eliade: \u00abC\u00eend spun Rom\u00e2nia, v\u0103d \u00een mintea mea ceea ce vedeam \u00een fiecare var\u0103 de pe Muntele Omul\u00bb (6\u20137 februarie 1971)\u201d, ibidem<\/em>, nr. 12, 17 martie 1972, p. 2.<\/p>\n\n\n\n

[57]<\/sup><\/a> M.E.P. 53.2.<\/p>\n\n\n\n

[58]<\/sup><\/a> Vezi ceea ce va scrie P\u0103unescu \u00een leg\u0103tur\u0103 cu aceasta: \u201eCa s\u0103 \u021binem minte \u0219i ca s\u0103 nu ne l\u0103s\u0103m prad\u0103 dezn\u0103dejdii, Mircea Eliade ne \u0219optea: Evident, ne afl\u0103m ast\u0103zi \u00eentr-o faz\u0103 de trecere \u0219i nu vedem \u00eenc\u0103 chipul pe care-l va avea lumea de m\u00e2ine\u201d. \u201eEliade sim\u021bea \u00een toate articula\u021biile ei disperarea ap\u0103r\u00e2nd. \u0218i ne oferea o solu\u021bie: s\u0103 credem c\u0103 din at\u00e2ta r\u0103u va ie\u0219i binele, s\u0103 credem c\u0103 din at\u00e2ta ap\u0103sare va \u021b\u00e2\u0219ni zborul. S\u0103 credem c\u0103 din at\u00e2ta catastrof\u0103 se va na\u0219te solu\u021bia.\u201d A. P\u0103unescu, \u201eL-am cunoscut pe Mircea Eliade\u201d (IV), ed. cit., p. 8. \u0218i \u201e\u00eencrederea lui Mircea Eliade c\u0103, din at\u00e2ta oprimare, va ie\u0219i solu\u021bia \u00eendr\u0103znea\u021b\u0103 \u0219i radical\u0103\u201d. Ibidem<\/em> (I), op. cit.<\/em>, p. 9.<\/p>\n\n\n\n

[59]<\/sup><\/a> A. P\u0103unescu, \u201eUn rom\u00e2n \u00een America\u201d, op. cit<\/em>. Cea de-a doua parte a interviului are ca titlu de ru\u00adbric\u0103: \u201eUn rom\u00e2n \u00een America\u201d (II).<\/p>\n\n\n\n

[60]<\/sup><\/a> Cartea alb\u0103 a Securit\u0103\u021bii. Istorii literare \u0219i artistice, 1969\u20131989<\/em>, ed. cit., pp. 31\u201332 (32).<\/p>\n\n\n\n

[61]<\/sup><\/a> Florica Dobre (coord.), Securitatea. Structuri-cadre. Obiective \u0219i metode<\/em>, II. (1967\u20131989)<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Enciclopedic\u0103, 2006, pp. 726\u2013727.<\/p>\n\n\n\n

[62]<\/sup><\/a> Se interesase de Z. Stancu \u0219i M. R. Paraschivescu, dar \u0219i de Petre \u021au\u021bea, Petre Pandrea, Ion C\u0103lug\u0103ru; C. Buzea, Cre\u0219tetul ghe\u021barului\u2026<\/em>, ed. cit., p. 161 (22\u201323 ianuarie 1971).<\/p>\n\n\n\n

[63]<\/sup><\/a> A. P\u0103unescu, \u201eUn rom\u00e2n \u00een America\u201d, ed. cit.<\/p>\n\n\n\n

[64]<\/sup><\/a> \u201eStenograma \u00eent\u00e2lnirii tovar\u0103\u0219ului Nicolae Ceau\u0219escu cu activul Uniunii Scriitorilor, 21 septembrie 1971\u201d, \u00een Ceau\u0219escu critic literar<\/em>, ed. de Liviu Mali\u021ba, Vremea, Bucure\u0219ti, 2007, pp. 67\u2013181 (121\u2013122). Cu accente \u0219i mai ap\u0103sate, destinate direct lui Ceau\u0219escu.<\/p>\n\n\n\n

[65]<\/sup><\/a> A. P\u0103unescu, \u201eL-am cunoscut pe Mircea Eliade\u201d (III), ed. cit., p. 8.<\/p>\n\n\n\n

[66]<\/sup><\/a> J. Dumitra\u0219cu, op. cit.<\/em><\/p>\n\n\n\n

[67]<\/sup><\/a> Cartea alb\u0103 a Securit\u0103\u021bii. Istorii literare \u0219i artistice, 1969\u20131989<\/em>, ed. cit., p. 473. Vezi \u0219i \u201eEliade, Mircea\u201d, \u00een M. Pelin, Opisul emigra\u021biei politice. Destine \u00een 1222 de fi\u0219e alc\u0103tuite pe baza dosarelor din ar\u00adhi\u00advele Securit\u0103\u021bii<\/em>, Bucure\u0219ti, Compania, 2002, pp. 119\u2013122 (121); Genii \u0219i analfabe\u021bi\u2026<\/em>,ed. cit., pp. 128\u2013129; Opera\u021biunile \u201eMeli\u021ba\u201d \u0219i \u201eEterul\u201d\u2026<\/em>,ed. cit., 2007, pp. 627\u2013628. Continuarea scrisorii, \u00een A. P\u0103unescu, \u201eDecla\u00adra\u021bia politic\u0103 \u00een plenul Senatului Rom\u00e2niei, la data de 24 iunie 2002\u201d, ed. cit.<\/p>\n\n\n\n

[68]<\/sup><\/a> C. Buzea, Cre\u0219tetul ghe\u021barului\u2026<\/em>, ed. cit., p. 178. Vezi \u0219i raportul Securit\u0103\u021bii, din 11 februarie, despre acea \u00eent\u00e2lnire; Eliade \u0219i Securitatea<\/em>, pp. 84\u201386.<\/p>\n\n\n\n

[69]<\/sup><\/a> Printre diversele izvoare care atest\u0103 atitudinea pozitiv\u0103, din acei ani, a Ieruncilor fa\u021b\u0103 de politica extern\u0103 a Rom\u00e2niei \u2013 spre deosebire de cea intern\u0103 \u2013, vezi unul \u00een care e vorba \u0219i de Eliade; Iulia Vladimirov, Monica Lovinescu \u00een documentele Securit\u0103\u021bii, 1949\u20131989<\/em>, Bucure\u0219ti, Humanitas, 2012, pp. 89\u201390.<\/p>\n\n\n\n

[70]<\/sup><\/a> Vezi, inter alia<\/em>, remarca Securit\u0103\u021bii din 2 noiembrie 1973; Eliade \u0219i Securitatea<\/em>, p. 115.<\/p>\n\n\n\n

[71]<\/sup><\/a> \u201eToasts of the President and President Ceausescu of Romania. October 26, 1970\u201d, https:\/\/www. presidency.ucsb.edu\/documents\/toasts-the-president-and-president-ceausescu-romania-0<\/p>\n\n\n\n

[72]<\/sup><\/a> Raport din 11 februarie 1972; Eliade \u0219i Securitatea<\/em>, pp. 84\u201386 (84).<\/p>\n\n\n\n

[73]<\/sup><\/a> A. P\u0103unescu, \u201eL-am cunoscut pe Mircea Eliade\u201d (I), ed. cit., p. 8.<\/p>\n\n\n\n

[74]<\/sup><\/a> C. Noica, Scrisori c\u0103tre Paul Anghel<\/em>, ed. cit., pp. 19, 120.<\/p>\n\n\n\n

[75]<\/sup><\/a> Cum face \u0218tefan J. Fay (1919\u20132009), care e raportat la Securitate \u00een 21 martie 1971; Noica \u0219i Securitatea<\/em> I, pp. 60\u201361.<\/p>\n\n\n\n

[76]<\/sup><\/a> Raportul unui func\u021bionar al Ambasadei Rom\u00e2niei la Washington, din 15 martie 1972, \u00eenregistrat la 16 martie, \u0219i rezolu\u021bia din 25 martie. Eliade \u0219i Securitatea<\/em>, pp. 100\u2013102 (101). Func\u021bionarul trebuie s\u0103 fie Gheorghe Ioni\u021b\u0103, consilier, care \u00eei scrie lui Eliade chiar la 15 martie, semnal\u00e2ndu-i \u2013 printre altele \u2013 apari\u021bia articolului (nu interviului) lui P\u0103unescu; M.E.P. 71.4.<\/p>\n\n\n\n

[77]<\/sup><\/a> Scrisoare c\u0103tre Virgil Ierunca din 21 martie 1972, M.E.P. 52.6; originalul \u00een C.M.B., Corespon\u00adden\u021ba cu Mircea Eliade, D. 82 (vezi Addendum 2).<\/p>\n\n\n\n

[78]<\/sup><\/a> Post-scriptumul (probabil din 10 martie) al unei scrisori datate 9 martie 1972, M.E.P. 52.6.<\/p>\n\n\n\n

[79]<\/sup><\/a> Scrisori primite <\/em>II, pp. 77\u201378 (scrisoare gre\u0219it datat\u0103, dar, probabil, dat\u00e2nd chiar din 10 martie 1972).<\/p>\n\n\n\n

[80]<\/sup><\/a> Scrisoare din 6 aprilie 1972, de la Paris, M.E.P. 63.13.<\/p>\n\n\n\n

[81]<\/sup><\/a> Scrisoare nedatat\u0103 din Detroit (unde era oaspete al lui Bartolomeu Anania, la Episcopie), M.E.P. 71.4.<\/p>\n\n\n\n

[82]<\/sup><\/a> Scrisoare din 10 martie 1972, M.E.P. 67.15; publicat\u0103 \u00een Scrisori primite<\/em> III, pp. 234\u2013236 (235). \u0218tampila po\u0219tei din Bucure\u0219ti are \u00eens\u0103 data de 17 martie.<\/p>\n\n\n\n

[83]<\/sup><\/a> John Halmaghi, \u201e\u00abCazul Mircea Eliade\u00bb\u201d, America<\/em> (Detroit), LXVI, nr. 11, 28 mai 1972, pp. 1, 2. Eliade a fost atacat atunci de Eugen Lozovan (\u00een Stindardul<\/em>), Vasile Posteuc\u0103 (\u00een Drum<\/em>) \u0219i de al\u021bi ireduc\u00adtibili de dreapta. Vezi Jurnal<\/em>, M.E.P. 17.4, ff. 3871\u20133873 (9 iulie 1970); 17.5, f.  4035 (18 octombrie 1970).<\/p>\n\n\n\n

[84]<\/sup><\/a> M. Eliade, Jurnal<\/em>, M.E.P. 25.9 \u0219i 26.2; publicat \u00een Jurnal<\/em> II, p. 129 (15 septembrie 1973). Pe l\u00e2ng\u0103 pasajele citate aici, jurnalul manuscris mai cuprinde doar trei mici referin\u021be la A. P\u0103unescu, toate incluse \u00een Jurnal<\/em> II, pp. 103, 295, 330.<\/p>\n\n\n\n

[85]<\/sup><\/a> Scrisori din 24 martie \u0219i 4 septembrie 1972, M.E.P. 71.4.<\/p>\n\n\n\n

[86]<\/sup><\/a> M.E.P. 62.14 (28 martie 1972).<\/p>\n\n\n\n

[87]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em> (10 aprilie 1972).<\/p>\n\n\n\n

[88]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em> (30 martie 1972).<\/p>\n\n\n\n

[89]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em> (28 martie 1972).<\/p>\n\n\n\n

[90]<\/sup><\/a> D. Popescu, Cronos autodevor\u00e2ndu-se\u2026<\/em> Memorii<\/em>, II, ed. cit., p. 173.<\/p>\n\n\n\n

[91]<\/sup><\/a> A. P\u0103unescu, \u201eL-am cunoscut pe Mircea Eliade\u201d (III), ed. cit., p. 8.<\/p>\n\n\n\n

[92]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em> (II), op. cit.<\/em>, p. 8.<\/p>\n\n\n\n

[93]<\/sup><\/a> A. P\u0103unescu, \u201eLin\u0219aj stereo\u2026\u201d, ed. cit., p. 16.<\/p>\n\n\n\n

[94]<\/sup><\/a> A. P\u0103unescu, \u201eVeche \u0219i inutil\u0103 scrisoare lui Mircea Eliade\u201d [1980], ed. cit.<\/p>\n\n\n\n

[95]<\/sup><\/a> A. P\u0103unescu, \u201eL-am cunoscut pe Mircea Eliade\u201d (III), ed. cit., p. 8.<\/p>\n\n\n\n

[96]<\/sup><\/a> M. Pelin, Opera\u021biunile \u201eMeli\u021ba\u201d \u0219i \u201eEterul\u201d\u2026<\/em>, ed. cit., 1999, pp. 530\u2013531; 2007, pp. 628\u2013629; idem<\/em>, Genii \u0219i analfabe\u021bi\u2026<\/em>, ed. cit., p. 131.<\/p>\n\n\n\n

[97]<\/sup><\/a> D. Popescu, Cronos autodevor\u00e2ndu-se\u2026 Memorii<\/em>, II, ed. cit., p. 170.<\/p>\n\n\n\n

[98]<\/sup><\/a> A. P\u0103unescu, \u201eLin\u0219aj stereo\u2026\u201d, ed. cit., p. 16. Scris eronat 1971. Vezi \u0219i D. Popescu, Cronos autodevor\u00e2ndu-se\u2026 Memorii<\/em>, II, ed. cit., p. 173.<\/p>\n\n\n\n

[99]<\/sup><\/a> A. P\u0103unescu, \u201eLin\u0219aj stereo\u2026\u201d, ed. cit., p. 16. Vezi \u0219i \u201eMereu vinovat\u201d, ed. cit., p. 24. \u00cenaintea plec\u0103rii lui P\u0103unescu \u00een America, venind vorba despre interpretarea simbolisticii dacice a lupilor pe care o f\u0103cea Eliade, Gogu R\u0103dulescu l-a \u00eentrebat dac\u0103 se simte \u201edescendent al lupilor\u201d; A. P\u0103unescu, \u201eL-am cu\u00adnoscut pe Mircea Eliade\u201d (II), ed. cit., p. 8.<\/p>\n\n\n\n

[100]<\/sup><\/a> De exemplu, cele \u00eencredin\u021bate lui M. Pelin. Opera\u021biunile \u201eMeli\u021ba\u201d \u0219i \u201eEterul\u201d\u2026<\/em>, ed. cit.; Genii \u0219i analfabe\u021bi\u2026<\/em>, ed. cit.<\/p>\n\n\n\n

[101]<\/sup><\/a> A. P\u0103unescu, \u201eLin\u0219aj stereo\u2026\u201d, ed. cit., p. 16.<\/p>\n\n\n\n

[102]<\/sup><\/a> Scrisoare din 8 mai 1972, M.E.P. 67.7. \u00cen scrisoarea din 25 octombrie \u00eei mai comunic\u0103 faptul c\u0103, \u00een cur\u00e2nd, Academia de \u0218tiin\u021be Sociale \u0219i Politice va avea un nou pre\u0219edinte. Nimic altceva despre M. Constantinescu.<\/p>\n\n\n\n

[103]<\/sup><\/a> R. Pantazi, \u201eCriterii de valorificare a g\u00e2ndirii sociale \u0219i filozofice rom\u00e2ne\u0219ti\u201d, Lupta de clas\u0103<\/em> (Bucure\u0219ti), nr. 5, mai 1972, pp. 83\u201388 (86, 87). Apare la rubrica Valorificarea critic\u0103 a mo\u0219tenirii cultura\u00adle<\/em>, urmat de un referat dedicat \u201emo\u0219tenirii literare\u201d, sub semn\u0103turile lui Paul Cornea, Ovid S. Crohm\u0103lniceanu \u0219i Al. Oprea. \u00cen num\u0103rul urm\u0103tor a ap\u0103rut referatul despre \u201emo\u0219tenirea artistic\u0103\u201d, sub semn\u0103tura lui Ion Frunzetti. Toate au fost reluate, \u00eempreun\u0103 cu discu\u021biile ocazionate, \u00een volumul Valorificarea critic\u0103 a mo\u0219tenirii culturale. Colocviu, martie 1972<\/em>, Bucure\u0219ti, Academia de \u0218tiin\u021be Sociale \u0219i Politice a R.S.R, 1972.<\/p>\n\n\n\n

[104]<\/sup><\/a> D. Popescu, Cronos autodevor\u00e2ndu-se\u2026 Memorii<\/em>, II, ed. cit. El consider\u0103 c\u0103 volumele literare \u0219i \u0219tiin\u021bifice ale lui Eliade care s-au publicat \u00een perioada urm\u0103toare se datoreaz\u0103 acestei atitudini binevoitoa\u00adre a lui Ceau\u0219escu.<\/p>\n\n\n\n

[105]<\/sup><\/a> M. Pelin, Genii \u0219i analfabe\u021bi\u2026<\/em>, ed. cit., p. 131; Opera\u021biunile \u201eMeli\u021ba\u201d \u0219i \u201eEterul\u201d\u2026<\/em>,ed. cit., 2007, p. 628.<\/p>\n\n\n\n

[106]<\/sup><\/a> Adrian Marino, \u201e\u00abDosarul\u00bb Mircea Eliade\u201d, Jurnalul literar<\/em> (Bucure\u0219ti), III, nr. 27\u201330, octombrie 1992, pp. 1, 6 (6); republicat \u00een idem<\/em>, Politic\u0103 \u0219i cultur\u0103. Pentru o nou\u0103 cultur\u0103 rom\u00e2n\u0103<\/em>, Ia\u0219i,  Polirom, 1996, pp. 41\u201351, 354\u2013356 (42).<\/p>\n\n\n\n

[107]<\/sup><\/a> \u201eDespre influen\u021bele str\u0103ine nu admitea s\u0103 discute, dar m-am convins c\u0103 al\u0103turi de oportunismul funciar, influen\u021babilitatea era marea lui sl\u0103biciune.\u201d D. Popescu, Cronos autodevor\u00e2ndu-se\u2026 Memorii<\/em>, II, ed. cit., p. 173. Pentru curiozitatea faptului, o referin\u021b\u0103 la prietenia lui cu Ilie (Ilya) Konstantinovski: M. Lovinescu, Jurnal<\/em>, III. 1990\u20131993<\/em>, Bucure\u0219ti, Humanitas, 2003, p. 191 (noiembrie 1991).<\/p>\n\n\n\n

[108]<\/sup><\/a> Convorbire din 20 octombrie 1973, \u00eenregistrat\u0103 de Securitate, \u00een Noica \u0219i Securitatea<\/em> H, pp. 230\u2013246 (237). Vezi \u0219i raportul din 24 octombrie 1973, \u00een Noica \u0219i Securitatea<\/em> I, pp. 114\u2013124 (118). Cu alt\u0103 ocazie men\u021bionase doar \u201erezerve din partea unor cercuri culturale\u201d; not\u0103-raport din 1 iunie 1973, ibidem<\/em>, pp. 105\u2013106 (105).<\/p>\n\n\n\n

[109]<\/sup><\/a> Scrisoare din 29 noiembrie 1973, M.E.P. 67.6. Din patruzeci de exemplare trimise de editura Gallimard \u00een dou\u0103 r\u00e2nduri (octombrie 1973 \u0219i ianuarie 1974), doar cinci au ajuns la destinatarii lor; M.E.P 63.6 (18 noiembrie 1974).<\/p>\n\n\n\n

[110]<\/sup><\/a> A. P\u0103unescu, \u201eLin\u0219aj stereo\u2026\u201d, ed. cit., p. 16.<\/p>\n\n\n\n

[111]<\/sup><\/a> A. P\u0103unescu, \u201eL-am cunoscut pe Mircea Eliade\u201d (III), ed. cit., p. 8.<\/p>\n\n\n\n

[112]<\/sup><\/a> Convorbire din 20 octombrie 1973, \u00eenregistrat\u0103 de Securitate, \u00een Noica \u0219i Securitatea<\/em> H, pp. 230\u2013246 (238). Vezi \u0219i raportul din 24 octombrie 1973; Noica \u0219i Securitatea<\/em> I, pp. 114\u2013124 (119).<\/p>\n\n\n\n

[113]<\/sup><\/a> Informatorul, \u201eGelu Barbu\u201d, regizor, realizator de documentare \u00eel vizitase de cur\u00e2nd. \u00cenregistrare din 15 aprilie 1976; Eliade \u0219i Securitatea<\/em>, pp. 127\u2013131 (128, 129). Aici, gre\u0219it, Flac\u0103ra<\/em> \u00een loc de Contemporanul<\/em>. Conform agendei zilnice a lui Eliade, vizita trebuie s\u0103 fi avut loc la 19 martie, dar numele nu poate fi descifrat.<\/p>\n\n\n\n

[114]<\/sup><\/a> Noica \u0219i Securitatea<\/em> I, pp. 74\u201375, 92.<\/p>\n\n\n\n

[115]<\/sup><\/a> A. P\u0103unescu, \u201eTaxa de timbru\u201d, ed. cit.<\/p>\n\n\n\n

[116]<\/sup><\/a> M. Lovinescu, La apa Vavilonului<\/em>, ed. cit., p. 316.<\/p>\n\n\n\n

[117]<\/sup><\/a> E. Barbu, \u201eJurnal american. (V) Acas\u0103 la Mircea Eliade\u201d, Luceaf\u0103rul<\/em> (Bucure\u0219ti), XI, nr. 5, 3 februarie 1968, p. 6, unde se men\u021bioneaz\u0103 \u201epromisiunea ferm\u0103 c\u0103 \u00een iunie va fi \u00een Rom\u00e2nia cu so\u021bia\u201d, lucru grav \u00een exilul anticomunist, care descuraja apropierea membrilor lui de regimul din \u021bar\u0103. Eliade b\u0103nuise consecin\u021bele \u0219i, \u00eendat\u0103 dup\u0103 vizit\u0103, i-a scris anticipativ lui Ierunca despre conversa\u021bia cu Barbu \u0219i despre posibila publicare a relat\u0103rii ei. Vezi scrisoarea sa din 4\u20135 ianuarie 1968; C.M.B., Coresponden\u021ba cu Mircea Eliade, D. 73.<\/p>\n\n\n\n

[118]<\/sup><\/a> Scrisoarea nu se g\u0103se\u0219te \u00een M.E.P. Ciorna ei, nedatat\u0103, s-a p\u0103strat \u00een arhiva expeditorului, acum \u00een C.M.B., Coresponden\u021ba cu Mircea Eliade, D. 82 (vezi Addendum 1). A fost scris\u0103 dup\u0103 publicarea pri\u00admei p\u0103r\u021bi a interviului, 10 martie, \u0219i \u00eenaintea celei de-a doua, 17 martie (lucru dovedit de faptul c\u0103 lista modific\u0103rilor pe care i-o trimite lui Eliade se refer\u0103 doar la prima parte).<\/p>\n\n\n\n

[119]<\/sup><\/a> Telegram\u0103 din 20 martie 1972, M.E.P. 52.6.<\/p>\n\n\n\n

[120]<\/sup><\/a> Scrisori primite <\/em>IV, pp. 490-491 (21 martie 1972).<\/p>\n\n\n\n

[121]<\/sup><\/a> \u201eStenograma \u00eent\u00e2lnirii tovar\u0103\u0219ului Nicolae Ceau\u0219escu cu activul Uniunii Scriitorilor, 21 septem\u00adbrie 1971\u201d, \u00een Ceau\u0219escu critic literar<\/em>, ed. cit.<\/p>\n\n\n\n

[122]<\/sup><\/a> Conform scrisorii sale din 30 martie 1972, M.E.P. 62.14.<\/p>\n\n\n\n

[123]<\/sup><\/a> Scrisoare din 21 decembrie 1971, M.E.P. 81.6.<\/p>\n\n\n\n

[124]<\/sup><\/a> Mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd Cioran accept\u0103 un interviu cu Radu Florian. M. Lovinescu, Jurnal<\/em>, II. 1985\u20131988<\/em>, Bucure\u0219ti, Humanitas, 2003, p. 101 (19 ianuarie 1986).<\/p>\n\n\n\n

[125]<\/sup><\/a> Ziua \u00een care \u00eei tr\u00e2ntise u\u0219a \u00een nas lui Eugen Barbu. M. Lovinescu, La apa Vavilonului<\/em>, ed. cit., p. 316.<\/p>\n\n\n\n

[126]<\/sup><\/a> Scrisoare din 21 martie 1972, M.E.P. 52.6; originalul \u00een C.M.B., Coresponden\u021ba cu Mircea Eliade, D. 82 (vezi Addendum 2).<\/p>\n\n\n\n

[127]<\/sup><\/a> M.E.P. 52.5 \u0219i M.E.P. 52.4, f. 36 (numerotarea mea).<\/p>\n\n\n\n

[128]<\/sup><\/a> A. P\u0103unescu, \u201eUn rom\u00e2n \u00een America\u201d, ed. cit.<\/p>\n\n\n\n

[129]<\/sup><\/a> Vezi scrisoarea lui Eliade c\u0103tre V. Ierunca din 5 aprilie 1969; C.M.B., Coresponden\u021ba cu Mircea Eliade, D. 76.<\/p>\n\n\n\n

[130]<\/sup><\/a> \u00cei scrisese \u00eenc\u0103 din SUA pentru a-i ob\u021bine sprijinul \u00een recuperarea lui Eliade: \u201eDragostea pe care i-am purtat-o totdeauna lui Eugen Jebeleanu \u0219i \u00eencrederea \u00een felul s\u0103u curajos de a ataca la beregat\u0103 sferele cele mai \u00eenalte, m\u0103 f\u0103cuser\u0103 s\u0103-l caut \u0219i pe el cu nenum\u0103rate scrisori\u201d. A. P\u0103unescu, \u201eL-am cunoscut pe Mircea Eliade\u201d (I), ed. cit., p. 8.<\/p>\n\n\n\n

[131]<\/sup><\/a> Convorbire din 20 octombrie 1973, \u00eenregistrat\u0103 de Securitate, \u00een Noica \u0219i Securitatea<\/em> H, pp. 230\u2013246 (238). A fost reluat \u00een diverse rapoarte ale Securit\u0103\u021bii, \u00eencep\u00e2nd cu cel din 24 octombrie 1973; Noica \u0219i Securitatea<\/em> I, pp. 114\u2013124 (119). Acela\u0219i lucru, comunicat de Noica lui Octavian Nistor la 11 octombrie; Ibidem<\/em>, pp. 130\u2013133 (131).<\/p>\n\n\n\n

[132]<\/sup><\/a> M.E.P. 52.6; C.M.B., Coresponden\u021ba cu Mircea Eliade, D. 82 (vezi Addendum 2).<\/p>\n\n\n\n

[133]<\/sup><\/a> Scrisoare din 27 martie 1972, M.E.P. 66.15 (vezi Addendum 3).<\/p>\n\n\n\n

[134]<\/sup><\/a> Scrisoare din 30 martie 1972, M.E.P. 62.14.<\/p>\n\n\n\n

[135]<\/sup><\/a> Scrisoare din 27 martie 1972, F.L.I. (vezi Addendum 4).<\/p>\n\n\n\n

[136]<\/sup><\/a> M. Eliade, \u201e\u00cen leg\u0103tur\u0103 cu un interviu\u201d, 27 martie 1972, M.E.P. 52.6 (vezi Addendum 5).<\/p>\n\n\n\n

[137]<\/sup><\/a> Scrisoare din 29 martie 1972, publicat\u0103 de M. Sorescu \u00een Literatorul<\/em> (Bucure\u0219ti), I, nr. 15, decembrie 1991, p. 5; Coresponden\u021b\u0103<\/em> III, pp. 160\u2013161.<\/p>\n\n\n\n

[138]<\/sup><\/a> Scrisoare din 10 aprilie 1972, M.E.P. 62.14.<\/p>\n\n\n\n

[139]<\/sup><\/a> De exemplu, o m\u0103rturie a lui Octavian Nistor din 23 noiembrie 1972; Noica \u0219i Securitatea<\/em> I, pp. 96\u201398 (97).<\/p>\n\n\n\n

[140]<\/sup><\/a> Coresponden\u021b\u0103 <\/em>I, p. 101 (8 mai 1972).<\/p>\n\n\n\n

[141]<\/sup><\/a> Coresponden\u021b\u0103<\/em> II, p. 376 (8 mai 1972). \u00ce\u0219i va manifesta nemul\u021bumirea fa\u021b\u0103 de articolul lui P\u0103unescu \u0219i de publicarea trunchiat\u0103 a interviului \u0219i cu ocazia \u00eent\u00e2lnirii cu el la Paris, \u00een luna urm\u0103toare, conform notei unui informator al Securit\u0103\u021bii, din 19 septembrie 1972; Noica \u0219i Securitatea<\/em> H, pp. 179\u2013181 (180).<\/p>\n\n\n\n

[142]<\/sup><\/a> Convorbire din 8 iulie 1972, \u00eenregistrat\u0103 de Securitate; Noica \u0219i Securitatea<\/em> I, pp. 67\u201380 (74\u201375). Vezi \u0219i nota unui informator din 29 septembrie 1972; ibidem<\/em>, pp. 87\u201388 (87).<\/p>\n\n\n\n

[143]<\/sup><\/a> Convorbire din 8 iulie 1972; Noica \u0219i Securitatea<\/em> I, ed. cit.<\/p>\n\n\n\n

[144]<\/sup><\/a> Scrisoarea lui Virgil Ierunca din 10 aprilie 1972, M.E.P. 66.15 (vezi Addendum 6).<\/p>\n\n\n\n

[145]<\/sup><\/a> Carte po\u0219tal\u0103 ilustrat\u0103, nedatat\u0103, dar cu \u0219tampila po\u0219tei din 5 aprilie 1972, M.E.P. 52.6.<\/p>\n\n\n\n

[146]<\/sup><\/a> Telegram\u0103 din 5 aprilie 1972, M.E.P. 52.6.<\/p>\n\n\n\n

[147]<\/sup><\/a> Scrisoare din 10 aprilie 1972, M.E.P. 66.15 (vezi Addendum 6).<\/p>\n\n\n\n

[148]<\/sup><\/a> Conform scrisorii acestuia din 4 octombrie 1975, M.E.P. 71.7.<\/p>\n\n\n\n

[149]<\/sup><\/a> M. Lovinescu, La apa Vavilonului<\/em>, ed. cit., p. 317.<\/p>\n\n\n\n

[150]<\/sup><\/a> Scrisoarea lui V. Ierunca din 10 aprilie 1972, M.E.P. 66.15 (vezi Addendum 6).<\/p>\n\n\n\n

[151]<\/sup><\/a> \u201eDesmin\u021bire. Mircea Eliade nu recunoa\u0219te interview-ul din Contemporanul<\/em>\u201d, Limite<\/em> (Paris), II, nr. 9, aprilie 1972, p. 1.<\/p>\n\n\n\n

[152]<\/sup><\/a> \u201eO desmin\u021bire a domnului Mircea Eliade\u201d, Revista scriitorilor rom\u00e2ni<\/em> (M\u00fcnchen), [IX], nr. 10, 1972, p. 167.<\/p>\n\n\n\n

[153]<\/sup><\/a> Scrisoarea lui V. Ierunca din 10 aprilie 1972, M.E.P. 66.15 (vezi Addendum 6). Foaia volant\u0103 purta titlul dat de Eliade, \u201e\u00cen leg\u0103tur\u0103 cu un interview\u201d, dar nu am putut identifica niciun exemplar al ei \u00een repozitorii publice.<\/p>\n\n\n\n

[154]<\/sup><\/a> Raport al Securit\u0103\u021bii din 19 mai 1971; Eliade \u0219i Securitatea<\/em>, pp. 106\u2013108 (106).<\/p>\n\n\n\n

[155]<\/sup><\/a> J. Halmaghi, \u201e\u00abCazul Mircea Eliade\u00bb\u201d, ed. cit.<\/p>\n\n\n\n

[156]<\/sup><\/a> Scrisoare din 28 mai 1972, M.E.P. 71.4.<\/p>\n\n\n\n

[157]<\/sup><\/a> Scrisori primite<\/em> IV, pp. 492\u2013493 (17 aprilie 1972).<\/p>\n\n\n\n

[158]<\/sup><\/a> Scrisoare din 18 mai 1972, M.E.P. 71.4. Referire la articolul lui A. P\u0103unescu, \u201eScriitorul \u0219i morala\u201d, Luceaf\u0103rul<\/em> (Bucure\u0219ti), XIV, nr. 45, 6 noiembrie 1971, p. 1.<\/p>\n\n\n\n

[159]<\/sup><\/a> Raport al Securit\u0103\u021bii din 19 mai 1972; Eliade \u0219i Securitatea<\/em>, pp. 106\u2013108 (107).<\/p>\n\n\n\n

[160]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[161]<\/sup><\/a> \u00cei scrisese lui Ioan Cu\u0219a s\u0103 publice, dac\u0103 poate, textul integral al interviului, cu pasajele suprimate marcate prin caractere cursive. A\u0219a cum \u00eel informeaz\u0103 pe V. Ierunca la 8 mai 1972, C.M.B., Coresponden\u021ba cu Mircea Eliade, D. 83. La acea dat\u0103 nu primise \u00eenc\u0103 r\u0103spunsul lui Cu\u0219a.<\/p>\n\n\n\n

[162]<\/sup><\/a> \u201eCenzurarea \u0219i modificarea textului lui Mircea Eliade\u201d, Limite<\/em> (Paris), II, nr. 9, aprilie 1972, pp. 8\u20139. Ieruncii i-au trimis lui Eliade dactilograma cu toate aceste alter\u0103ri subliniate cu creion ro\u0219u; M.E.P. 53.2. Ini\u021bial am crezut c\u0103 ar putea fi dactilograma subliniat\u0103 de cenzura de la Bucure\u0219ti. Dar e vorba de o xero\u00adcopie a primei dactilograme, realizat\u0103 de Christinel, \u00een care Eliade intervenise cu corecturi \u0219i ad\u0103ugiri manuscrise. E pu\u021bin probabil ca P\u0103unescu s\u0103 o fi predat pe aceasta.<\/p>\n\n\n\n

[163]<\/sup><\/a> Scrisoare din 14 ianuarie 1974, M.E.P. 71.6.<\/p>\n\n\n\n

[164]<\/sup><\/a> M. Lovinescu, \u201e16 aprilie 1972. Avatarurile cenzurii: Mircea Eliade intervievat de Adrian P\u0103unescu\u201d, ed. cit.<\/p>\n\n\n\n

[165]<\/sup><\/a> \u201eO desmin\u021bire a domnului Mircea Eliade\u201d, ed. cit.<\/p>\n\n\n\n

[166]<\/sup><\/a> J. Halmaghi, \u201e\u00abCazul Mircea Eliade\u00bb\u201d, ed. cit. O evocare a articolului (\u0219i a \u201eafacerii\u201d interviului) \u00een capitolele \u201eMircea Eliade \u0219i Adrian P\u0103unescu\u201d \u0219i \u201e\u00abNu exist\u0103 comunist \u00een care s\u0103 ai \u00eencredere\u00bb\u201d, \u00een M. Posada, Cu Ion Halm\u00e1ghi, prin istoria asumat\u0103. O carte-dialog<\/em>, ed. cit., pp. 156\u2013159, 251\u2013253. Dup\u0103 at\u00e2\u021bia ani, \u00eens\u0103, memoria sa era foarte imprecis\u0103.<\/p>\n\n\n\n

[167]<\/sup><\/a> Dup\u0103 cum \u00eei spune Sanda Stolojan lui C. Noica, la 5 septembrie 1972; not\u0103 informativ\u0103 din 11 septembrie, \u00een Noica \u0219i Securitatea<\/em> I, pp. 80\u201381.<\/p>\n\n\n\n

[168]<\/sup><\/a> A. P\u0103unescu, \u201eL-am cunoscut pe Mircea Eliade\u201d (II), ed. cit., p. 8.<\/p>\n\n\n\n

[169]<\/sup><\/a> Cu o excep\u021bie marginal\u0103 \u00een presa de limb\u0103 maghiar\u0103. J\u00e1nos Kov\u00e1cs, \u201eSzobrok n\u00e9lk\u00fcl\u201d, El\u0151re<\/em> (Bucure\u0219ti), XXVI, nr. 7590, 2 aprilie 1972, pp. 4, 5.<\/p>\n\n\n\n

[170]<\/sup><\/a> Vasile Posteuc\u0103, \u201eIconar\u201d, Drum<\/em> (Mankato, Minn), VIII, nr. 3, iulie\u2013septembrie 1972, pp. 10\u201311 (11).<\/p>\n\n\n\n

[171]<\/sup><\/a> Eliade l-a iertat pentru \u201eacele injurii pline de venin\u201d, consider\u00e2ndu-le a fi, probabil, m\u0103car \u00een par\u00adte, rezultatul cancerului generalizat, \u201eboal\u0103 blestemat\u0103\u201d care transform\u0103 oamenii. Scrisoare c\u0103tre V. Ierunca din 25 octombrie 1972,  M.E.P. 66.15; originalul \u00een C.M.B., Coresponden\u021ba cu Mircea Eliade, D. 87. I-a \u0219i f\u0103cut o vizit\u0103 la spital cu cinci zile \u00eenainte s\u0103 moar\u0103. Jurnal<\/em> II, pp. 84\u201385 (17 noiembrie 1972).<\/p>\n\n\n\n

[172]<\/sup><\/a> Ghilimelele \u00eei apar\u021bin. Scrisoare c\u0103tre V. Ierunca din 8 mai 1972, C.M.B., Coresponden\u021ba cu Mircea Eliade, D. 83.<\/p>\n\n\n\n

[173]<\/sup><\/a> Scrisoare din 11 mai 1972, F.E.C., CRN C 122, Ms.Ms. 48431.<\/p>\n\n\n\n

[174]<\/sup><\/a> Vezi, de exemplu, m\u0103rturia lui A. Marino, \u201e\u00abDosarul\u00bb Mircea Eliade\u201d, ed. cit., p. 6, respectiv, pp. 44, 47\u201348.<\/p>\n\n\n\n

[175]<\/sup><\/a> De pild\u0103, cu ocazia \u201einterviului\u201d (de fapt, relatarea unei vizite \u0219i a conversa\u021biei) publicat de Al. C\u0103prariu. M. Lovinescu, Jurnal<\/em>, I. 1981\u20131984<\/em>, Bucure\u0219ti, Humanitas, 2002, p. 134 (20 septembrie 1982).<\/p>\n\n\n\n

[176]<\/sup><\/a> Transcriere a convorbirilor interceptate, din 4 iulie 1972; Noica \u0219i Securitatea<\/em> H, pp. 157\u2013162 (158). Nota unui informator din 11 septembrie 1972; Noica \u0219i Securitatea<\/em> I, pp. 82\u201383. O evocare a reac\u021biei Ieruncilor \u00een M. Lovinescu, Jurnal<\/em>, II. 1985\u20131988<\/em>, ed. cit., p. 254 (6 decembrie 1987). O evocare a vizitei \u2013 f\u0103r\u0103 referire la interviu \u2013 ibidem<\/em>, La apa Vavilonului<\/em>, ed. cit., pp. 455\u2013459.<\/p>\n\n\n\n

[177]<\/sup><\/a> Convorbire din 5 septembrie 1972; not\u0103 informativ\u0103 din 11 septembrie, \u00een Noica \u0219i Securitatea<\/em> I, pp. 80\u201381.<\/p>\n\n\n\n

[178]<\/sup><\/a> Scrisoare din decembrie 1973, din Freiburg im Breisgau, M.E.P. 70.7 (grav afectat\u0103 de ap\u0103, in\u00adclusiv aceast\u0103 fraz\u0103).<\/p>\n\n\n\n

[179]<\/sup><\/a> Scrisori din 6 noiembrie 1975 \u0219i 8 februarie 1983, \u00een care se refer\u0103 la scrisoarea din decembrie 1973, M.E.P. 70.7; publicate \u00een Scrisori primite<\/em> V, pp. 145, 152.<\/p>\n\n\n\n

[180]<\/sup><\/a> Scrisoare din 3 aprilie 1976, M.E.P. 70.7; publicat\u0103 \u00een Scrisori primite<\/em> V, pp. 148\u2013150 (148, 149).<\/p>\n\n\n\n

[181]<\/sup><\/a> L-a cunoscut \u0219i frecventat pe Eliade \u00eencep\u00e2nd din toamna anului 1972. Raportul dateaz\u0103 din 1974, la \u00eentoarcerea \u00een \u021bar\u0103. Eliade \u0219i Securitatea<\/em>, pp. 116\u2013121 (118).<\/p>\n\n\n\n

[182]<\/sup><\/a> Not\u0103 informativ\u0103 din 14 octombrie 1980; Ibidem<\/em>, p. 196.<\/p>\n\n\n\n

[183]<\/sup><\/a> M. Pelin, Genii \u0219i analfabe\u021bi\u2026<\/em>, ed. cit., p. 134; Opera\u021biunile \u201eMeli\u021ba\u201d \u0219i \u201eEterul\u201d\u2026<\/em>,ed. cit., 2007, p. 635.<\/p>\n\n\n\n

[184]<\/sup><\/a> C\u00e2ndva \u00een perioada 15\u201321 septembrie 1967. Vezi nota sa informativ\u0103, nedatat\u0103, \u00een Eliade \u0219i Securitatea<\/em>, pp. 78\u201381 (78\u201379).<\/p>\n\n\n\n

[185]<\/sup><\/a> Conform discu\u021biei avute cu Bartolomeu Anania, \u00een decembrie 1968, raportat\u0103 de acesta Securit\u0103\u021bii la 12 februarie 1969; Ibidem<\/em>, pp. 82\u201384 (83).<\/p>\n\n\n\n

[186]<\/sup><\/a> P.S. din 5 ianuarie, intitulat \u201ePost-scriptum grav, testamentar\u201d, al unei scrisori din 4 ianuarie 1968; C.M.B., Coresponden\u021ba cu Mircea Eliade, D. 73.<\/p>\n\n\n\n

[187]<\/sup><\/a> Al. C\u0103prariu, \u201eLa Roma cu Mircea Eliade\u201d, Flac\u0103ra<\/em> (Bucure\u0219ti), XXXI, nr. 4, 29 ianuarie 1982, pp. 17, 20 (17).<\/p>\n\n\n\n

[188]<\/sup><\/a> Citat din spusele lui Eliade. Not\u0103 informativ\u0103 din 15 septembrie 1981. Eliade \u0219i Securitatea<\/em>, pp. 201\u2013208 (206). O opinie identic\u0103 cu cea a lui C. Noica; Noica \u0219i Securitatea<\/em> II, pp. 207\u2013217 (214\u2013215).<\/p>\n\n\n\n

[189]<\/sup><\/a> Scrisori primite<\/em> II, p. 139 (26 iunie 1981); Coresponden\u021b\u0103 <\/em>I, p. 406 (19 august 1981). Cartea va fi predat\u0103 editurii \u00een 1982, dar publicarea ei a fost continuu t\u0103r\u0103g\u0103nat\u0103, put\u00e2nd fi tip\u0103rit\u0103 abia dup\u0103 c\u0103derea comunismului. Vezi supra<\/em>, n. 4.i prizonierii politicii: \u00cenceputurile cazului felix culpa<\/em> (I), sec\u021biunea. 1: Miron Constantinescu]<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n

[Liviu Borda\u0219, Mircea Eliade \u0219i prizonierii politicii: \u00cenceputurile cazului felix culpa<\/em> (I), sec\u021biunea 2: Adrian P\u0103unescu]<\/p>\n\n\n\n

<\/i><\/a> C\u0103tre pagina principal\u0103 a articolului<\/p>\n\n\n\n

\n
<\/path><\/svg><\/span>
Descarc\u0103 text integral<\/div><\/a><\/div><\/div>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n

<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

[Liviu Borda\u0219, Mircea Eliade \u0219i prizonierii politicii: \u00cenceputurile cazului felix culpa (I), sec\u021biunea 2: Adrian P\u0103unescu] C\u0103tre pagina principal\u0103 a articolului 2. Adrian P\u0103unescu 2.1. FACEREA UNUI INTERVIU Nu e de mirare c\u0103 cel care a reu\u0219it s\u0103 sparg\u0103 aceast\u0103 blocad\u0103 de \u201esus\u201d, Adrian P\u0103unescu (1943\u20132010), era conectat \u0219i mai \u201esus\u201d, av\u00e2nd astfel at\u00e2t suprafa\u021ba […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"parent":8663,"menu_order":2,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","template":"","meta":{"_uag_custom_page_level_css":"","site-sidebar-layout":"default","site-content-layout":"","ast-site-content-layout":"default","site-content-style":"default","site-sidebar-style":"default","ast-global-header-display":"","ast-banner-title-visibility":"","ast-main-header-display":"","ast-hfb-above-header-display":"","ast-hfb-below-header-display":"","ast-hfb-mobile-header-display":"","site-post-title":"disabled","ast-breadcrumbs-content":"","ast-featured-img":"","footer-sml-layout":"","theme-transparent-header-meta":"","adv-header-id-meta":"","stick-header-meta":"","header-above-stick-meta":"","header-main-stick-meta":"","header-below-stick-meta":"","astra-migrate-meta-layouts":"set","ast-page-background-enabled":"default","ast-page-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-4)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"ast-content-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"footnotes":""},"categories":[252],"tags":[],"class_list":["post-8690","page","type-page","status-publish","hentry","category-liviu-bordas"],"featured_image_src":null,"uagb_featured_image_src":{"full":false,"thumbnail":false,"medium":false,"medium_large":false,"large":false,"1536x1536":false,"2048x2048":false},"uagb_author_info":{"display_name":"SIFR","author_link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/author\/mm\/"},"uagb_comment_info":0,"uagb_excerpt":"[Liviu Borda\u0219, Mircea Eliade \u0219i prizonierii politicii: \u00cenceputurile cazului felix culpa (I), sec\u021biunea 2: Adrian P\u0103unescu] C\u0103tre pagina principal\u0103 a articolului 2. Adrian P\u0103unescu 2.1. FACEREA UNUI INTERVIU Nu e de mirare c\u0103 cel care a reu\u0219it s\u0103 sparg\u0103 aceast\u0103 blocad\u0103 de \u201esus\u201d, Adrian P\u0103unescu (1943\u20132010), era conectat \u0219i mai \u201esus\u201d, av\u00e2nd astfel at\u00e2t suprafa\u021ba…","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8690","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8690"}],"version-history":[{"count":6,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8690\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8719,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8690\/revisions\/8719"}],"up":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8663"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8690"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8690"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8690"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}