DOI: 10.59277\/SIFR.202521.03<\/p>\n\n\n\n
Facultatea de Limbi \u0219i Literaturi Str\u0103ine, Universitatea din Bucure\u0219ti<\/p>\n\n\n\n
Abstract<\/strong>: <\/strong>The following article serves a threefold purpose. Firstly, it offers a description of two different types of philosophical utterance, i.e., of two practices meant to highlight the philosophical potential of a particular language. The first type, endorsed by Martin Heidegger, is based on the search for a pre-logical Logos of lived experience and, later, of language as a reality beyond human grasp; it is characterised by the innovative, forceful stretching of the limits of language and by its belonging to a hegemonic cultural space. The second type, practised by Constantin Noica from the standpoint of a margin\u00adal(ised) culture, is much more open to scientific and linguistic insights and less tortured, though also less innovative, in its dealing with language. By revealing crucial differences between Noica\u2019s and Heidegger\u2019s thought, the resulting analysis may, on a second level, also be read as a comparative study on these two thinkers. Thirdly, the article is an attempt to defend the relevance of philosophical utterance by stressing its affinities with intercultural philosophy and \u2013 in the case of Romanian philosophical utterance \u2013 by drawing on Hegel\u2019s view of art, religion and philosophy as the primary domains of Absolute Spirit in order to argue that religion, poetry and philosophy are in a privileged position to promote the intra- and intercultural virtues of Romanian philosophical utterance as a practice.<\/p>\n\n\n\nKeywords:<\/strong> philosophical utterance; intercultural philosophy; Constantin Noica; Martin Heidegger; Hegel.<\/strong><\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\n\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\nIntroducere<\/strong><\/h5>\n\n\n\nPrezenta lucrare este conturat\u0103 de a\u0219a manier\u0103 \u00eenc\u00e2t s\u0103 poat\u0103 fi citit\u0103 \u00een trei moduri. \u00cen primul r\u00e2nd, ea propune analiza a dou\u0103 tipuri diferite de rostire filoso\u00adfic\u0103, prin \u201erostire filosofic\u0103\u201d \u00een\u021beleg\u00e2ndu-se aici demersul de valorificare a aptitudinii pentru filosofie existente \u00eentr-o limb\u0103 anume, aptitudine sugerat\u0103 de expresii \u0219i termeni speci\u00adfici ce permit limbii respective s\u0103 pun\u0103 pe tapet probleme filosofice genuine. Cele dou\u0103 tipuri avute \u00een vedere apar\u021bin lui Martin Heidegger \u0219i Constantin Noica, doi g\u00e2nditori renumi\u021bi pentru devotamentul intens cu care au practicat filosofarea \u00een propria limb\u0103 (german\u0103, respectiv rom\u00e2n\u0103), sintagma \u201erostire filosofic\u0103 (rom\u00e2neasc\u0103)\u201d fiind consa\u00adcrat\u0103, de altfel, de Noica \u00eensu\u0219i. \u00cen al doilea r\u00e2nd, textul de fa\u021b\u0103 poate fi citit \u0219i ca un studiu comparativ despre Noica \u0219i Heidegger: dac\u0103 despre influen\u021ba lui Heidegger asupra g\u00e2ndirii lui Noica s-a mai scris \u00een trecut, \u00een r\u00e2ndurile ce urmeaz\u0103 vor fi scoase la lumin\u0103 \u0219i diferen\u021be majore, in\u00adsu\u00adficient remarcate p\u00e2n\u0103 acum, \u00eentre abord\u0103rile lui Noica \u0219i Heidegger nu doar cu privire la limb\u0103 \u0219i la filosofarea \u00een ea, ci \u0219i cu privire la logos\/logic\u0103 sau la cunoa\u0219\u00adterea de tip \u0219tiin\u021bific.[1]<\/sup><\/a> \u00cen al treilea r\u00e2nd, textul de fa\u021b\u0103 este \u0219i un text despre relevan\u021ba actual\u0103 a rostirii filosofice \u00eentr-o lume tot mai interconectat\u0103 la nivel global, relevan\u021b\u0103 vizibil\u0103 at\u00e2t \u00een plan intracultural, de \u00eennoire a limbii \u0219i de poten\u00ad\u021bare a intraductibilului ei, c\u00e2t \u0219i \u00een plan intercultural, de \u00eencurajare a schim\u00adbului de idei \u00eentre diverse culturi.<\/p>\n\n\n\nTextul ce urmeaz\u0103 este \u00eemp\u0103r\u021bit \u00een trei mari capitole. \u00cen primul capitol, voi schi\u021ba modul \u00een care Heidegger opereaz\u0103 cu limba german\u0103 \u00een scop filosofic sau, \u00een termeni noicieni, o descriere a tipului de \u201erostire filosofic\u0103\u201d practicat de Heidegger. \u00cen al doilea capitol, voi prezenta modul specific \u00een care Noica alege s\u0103 pun\u0103 \u00een prac\u00adtic\u0103 proiectul unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti, prilej cu care va fi reconsiderat\u0103 \u0219i influen\u021ba lui Heidegger asupra filosofului de la P\u0103ltini\u0219. Din ra\u021biuni de spa\u021biu, ambele expuneri \u2013 at\u00e2t cea despre Heidegger, c\u00e2t \u0219i cea despre Noica \u2013 vor fi restr\u00e2nse la c\u00e2teva exemple elocvente care s\u0103 ilustreze metodele destul de diferite, \u0219i pe alocuri chiar radical<\/em> diferite, prin care cei doi filosofi aleg s\u0103 filosofeze \u00een propriile limbi. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, \u00een al treilea capitol voi sublinia valen\u021bele intra- \u0219i inter\u00adculturale ale rostirii filosofice \u0219i voi pleda pentru o revitalizare a rostirii filosofice (rom\u00e2ne\u0219ti) \u00een secolul al 21-lea prin eviden\u021bierea, pornind de la Hegel, a trei do\u00admenii \u00een care poten\u021bialul acestei rostiri poate fi valorificat: religia (\u0219i, prin extensie, teologia), poezia \u0219i filosofia.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\nRostire filosofic\u0103 (I): Heidegger \u0219i for\u021barea limitelor limbii<\/strong><\/h5>\n\n\n\n\u00cenainte de a porni la drum, trebuie precizat c\u0103 o compara\u021bie \u00eentre abord\u0103rile lui Heidegger \u0219i Noica privind rostirea filosofic\u0103 nu ar fi posibil\u0103 f\u0103r\u0103 stabilirea unor criterii comune care s\u0103 permit\u0103 o sesizare precis\u0103 a lucrurilor ce \u00eei unesc \u0219i despart. \u00cen acest scop, analizele din primele dou\u0103 capitole vor fi construite \u00een jurul a trei criterii definitorii pentru modul \u00een care cei doi g\u00e2nditori se raporteaz\u0103 la fenomenul limbii: i) raportarea la logic\u0103 \u0219i logos<\/em>; ii) rela\u021bia cu \u0219tiin\u021bele, \u00eendeosebi cu filologia\/ lingvistica \u0219i iii) gradul de testare a limitelor limbii (incluz\u00e2nd modul \u00een care limba este valorificat\u0103).<\/p>\n\n\n\n1. Raportarea lui Heidegger la logic\u0103 \u0219i Logos<\/em>. C\u0103 jargonul lui Heidegger con\u00adsti\u00adtuie o surs\u0103 de iritare \u0219i exasperare pentru numero\u0219i g\u00e2nditori \u0219i lingvi\u0219ti e un lucru deja cunoscut.[2]<\/sup><\/a> Cu toate acestea, o lectur\u0103 atent\u0103, nep\u0103rtinitoare a textelor lui Heidegger nu poate trece cu vederea tentativa onest\u0103 a filosofului german de a revi\u00adgora g\u00e2ndirea occidental\u0103 a\u0219ez\u00e2nd-o pe ni\u0219te fundamente noi. Cei care \u00eel critic\u0103 pe Heidegger fie pentru faptul c\u0103 adev\u0103rurile la care ajunge se limiteaz\u0103 la ni\u0219te bana\u00adle tautologii, fie pentru termenii s\u0103i prolic\u0219i, adesea intraductibili, ap\u0103ru\u021bi \u00een urma unor asocia\u021bii aparent arbitrare de idei, aleg de multe ori s\u0103 ignore radica\u00adlitatea de\u00admer\u00adsului filosofic heideggerian trivializ\u00e2ndu-l. Astfel, \u00een loc s\u0103 \u021bin\u0103 cont de \u00eentreb\u0103rile \u0219i premisele cu care lucreaz\u0103 Heidegger atunci c\u00e2nd \u00ee\u0219i constru\u00adie\u0219te argumentele, ei prefer\u0103 s\u0103 se amuze sarcastic pe seama faptului c\u0103 ditamai filosoful ajunge s\u0103 g\u00e2ng\u0103veasc\u0103 expresii precum Die Sprache spricht<\/em> (\u201eLimba vorbe\u0219te\u201d) sau Die Welt weltet<\/em> (\u201eLumea lume\u0219te\u201d ori \u201eLumea lumeaz\u0103\u201d ori \u2013 poate cea mai bun\u0103 variant\u0103 \u2013 \u201eLumea lumific\u0103\u201d[3]<\/sup><\/a>). \u00cen momentul \u00een care confrunt\u0103m \u00eens\u0103 premi\u00adsele de la care pleac\u0103 Heidegger cu privire la limb\u0103 \u0219i logic\u0103, lucrurile \u00eencep s\u0103 arate altfel. Care s\u0103 fie aceste premise?<\/p>\n\n\n\n\u00cen ciuda faptului c\u0103 opera lui Heidegger cunoa\u0219te mai multe etape, ceea ce se poate observa at\u00e2t \u00een faza timpurie care culmineaz\u0103 \u00een 1927 cu Sein und Zeit<\/em>, c\u00e2t \u0219i \u00een opera ulterioar\u0103 aflat\u0103 sub semnul perioadei de cotitur\u0103 desemnate corect ca Wendung <\/em>sau Wandlung<\/em>[4]<\/a>, este nevoia lui Heidegger de a ajunge la o logic\u0103 \u201epre\u2011logic\u0103\u201d, una ce precede logica propozi\u021bional\u0103 \u0219i \u00een care adev\u0103rul se arat\u0103, se reveleaz\u0103 ca neascundere (Unverborgenheit<\/em>), f\u0103r\u0103 a mai avea falsul drept contra\u00adpon\u00addere, ca \u00een logica tradi\u021bional\u0103, de sorginte aristotelic\u0103.[5]<\/a> P\u00e2n\u0103 \u00een 1927 \u00eens\u0103, rela\u00ad\u021bia dintre limb\u0103 \u0219i aceast\u0103 logic\u0103 primar\u0103 r\u0103m\u00e2ne insuficient explicitat\u0103 de filosoful german, ale c\u0103rui solu\u021bii se sprijin\u0103 preponderent pe metoda fenome\u00adnologic\u0103 a lui Edmund Husserl, pe de o parte, \u0219i pe filosofia vie\u021bii a\u0219a cum este ea conturat\u0103 \u00een scrieri r\u0103zle\u021be de Wilhelm Dilthey, pe de alta. Gr\u0103itoare \u00een acest sens sunt prele\u00adgerile lui Heidegger \u021binute la Freiburg \u00een anul universitar 1919\/20, unde Heidegger ia ap\u0103rarea metodei fenomenologice contra obiec\u00ad\u021biilor \u00eenaintate de Paul Natorp (membru al \u0219colii neokantiene de la Marburg).[6]<\/sup><\/a> Astfel, Heidegger critic\u0103 metoda reconstruc\u021biei propuse de Natorp ca fiind o teoretizare ce descom\u00ad\u00adpune analitic datul nemijlocit pentru a-l reorganiza sub forma unui obiect al cunoa\u0219terii privat de carac\u00adterul s\u0103u originar: \u201e[V]or allem ist nicht einzusehen, wie durch eine vermit\u00adtelte Theoretisierung, eine solche, die \u00fcber den Weg der zer\u00adst\u00fcckeln\u00adden Analyse geht, das Unmittelbare eher gewonnen, \u00fcberhaupt erreichbar sein soll\u201d.[7]<\/sup><\/a> \u00cen schimb, fenomenologia ar oferi avantajul c\u0103 precede orice atitudine teoretic\u0103 \u2013 acea theoretische Einstellung<\/em> al c\u0103rei efect \u00eel constituie separarea subiectului cunosc\u0103tor de lumea obiectelor \u2013, f\u0103c\u00e2nd astfel posibil accesul direct la fluxul de tr\u0103iri f\u0103r\u0103 \u00eenceput \u0219i sf\u00e2r\u0219it al vie\u021bii \u00eense\u0219i. A\u0219adar, atunci c\u00e2nd Husserl exprim\u0103 \u201eprincipiul principiilor\u201d (Prinzip der Prinzipien<\/em>) potrivit c\u0103ruia tot ceea ce se ofer\u0103 \u00een mod originar intui\u021biei trebuie luat ca atare, drept ceea ce se ofer\u0103, Heidegger vede aici \u201echiar inten\u021bia originar\u0103 a vie\u021bii veritabile, sus\u021binerea originar\u0103 a tr\u0103irii \u0219i a vie\u021bii luate ca atare, abso\u00adluta simpatie a vie\u021bii, identic\u0103 cu \u00eens\u0103\u0219i tr\u0103irea\u201d.[8]<\/sup><\/a> Or, \u00een aceast\u0103 ne\u00eentrerupt\u0103 ancorare \u00een fluxul de tr\u0103iri cotidiene ce circumscrie orice percep\u021bie a unui lucru zace deja un sens pre-logic \u0219i pre-verbal pe care fenomenologia, cu impulsuri venite \u0219i de la Dilthey, este datoare s\u0103 \u00eel expli\u00adciteze \u00eentr-o manier\u0103 pre-teoretic\u0103.[9]<\/sup><\/a> C\u0103 aceast\u0103 dimensiune la care fenomenologia pare s\u0103 aib\u0103 acces \u021bine de sfera pre-logicului se poate desprinde, de altfel, din observa\u021bia lui Heidegger potrivit c\u0103reia experien\u021ba tr\u0103it\u0103 a lumii din jur, a Umwelt<\/em>-ului (Umwelterlebnis<\/em>), implic\u0103 ni\u0219te acte de tr\u0103ire ce, \u00een datul lor imediat, nu necesit\u0103 presupozi\u021bii de vreun fel: \u201eNur wenn ich mich \u00fcberhaupt in der Sph\u00e4re von Setzungen bewege, hat die Rede von Voraussetzungen einen m\u00f6glichen Sinn. Das Umwelterleben macht weder selbst Voraussetzungen, noch l\u00e4\u00dft es sich in sich selbst als solche stempeln. Es ist aber ebensowenig voraussetzungslos, denn Voraussetzung und Voraus\u00adset\u00adzungslosigkeit haben \u00fcberhaupt nur Sinn im Theoretischen\u201d.[10]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n\u00cen Sein und Zeit<\/em>, fenomenologia va fi, desigur, re\u00een\u021beleas\u0103 ca \u201eontologie fenomenologic\u0103\u201d sau \u201eontologie fundamental\u0103\u201d (Fundamentalontologie<\/em>)[11]<\/sup><\/a> menit\u0103 a servi drept \u201e\u0219tiin\u021b\u0103 a \u0219tiin\u021belor\u201d ce se sustrage rela\u021biei de tip subiect\u2013obiect. Cate\u00adgo\u00adriile logice \u0219i epistemologice prin care lucrurile erau procesate ca obiecte cu \u00eensu\u0219iri sunt \u00eenlocuite acum de categorii ontologice numite existen\u021biali<\/em>. De aseme\u00adnea, \u00een loc de subiect cunosc\u0103tor, statutul fiin\u021bei umane este acum cel de Dasein<\/em> pentru care lumea \u00eens\u0103\u0219i este o presupozi\u021bie \u00eend\u0103r\u0103tul c\u0103reia nu se poate trece. \u00cen vederea realiz\u0103rii posibilit\u0103\u021bilor sale de a fi, Dasein<\/em>-ul practic\u0103 \u00een permanen\u021b\u0103 o \u00een\u021belegere de tip circular ce abia ulterior este explicitat\u0103 prin limb\u0103, prin articularea verbal\u0103 ca derivat al explicit\u0103rii (Auslegung<\/em>).[12]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nAcest statut secundar al limbii (fenomen care ne intereseaz\u0103 aici) \u0219i care constituia unul din punctele nevralgice din Sein und Zeit<\/em> va fi ulterior revizuit de Heidegger \u00een anii 1940, rela\u021bia dintre Logos-<\/em>ul logicii originare \u0219i limb\u0103 c\u0103p\u0103t\u00e2nd o articulare coerent\u0103 \u00een prelegerile despre Heraclit. Nici aici Heidegger nu renun\u021b\u0103 la c\u0103utarea unei filosofii originare, \u00eens\u0103 aceast\u0103 filosofie nu mai este \u00een\u021beleas\u0103 ca onto\u00adlo\u00adgie fundamental\u0103, ci ca logic\u0103 \u00een stare de a articula Logos-<\/em>ul originar, ca o adu\u00adna\u00adre\u2011laolalt\u0103 (Ver-sammlung<\/em>) ce con\u021bine \u00een ea at\u00e2t un moment de extindere-\u00een-afar\u0103 (Ausholen<\/em>), c\u00e2t \u0219i un moment al replierii, al aducerii-\u00een\u0103untru (Einholen<\/em>): \u201eVer-samm\u00adlung ist das urspr\u00fcngliche Einbehalten in einer Gesammeltheit, welches Ein\u00adbe\u00adhal\u00adten erst alles Ausholen und Einholen bestimmt, aber auch alle Verstreuung und Zerstreuung erst zul\u00e4\u00dft\u201d.[13]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 adunare laolalt\u0103 (logos <\/em>scris ini\u021bial cu l <\/em>mic, urm\u00e2nd a fi scris apoi cu L mare pentru a \u00eel diferen\u021bia de logos<\/em>-ul uman) este ceea ce \u00een opinia lui Heidegger reprezint\u0103 chiar Fiin\u021ba, principiul \u00een care fiin\u021beaz\u0103 tot ceea ce este: \u201eDieser logos<\/em> ist die urspr\u00fcngliche Versammlung, die das Seiende als das Seiende, das es ist, verwahrt. Dieser logos<\/em> ist das Sein selbst, worin alles Seiende west. Diesen logos<\/em> nachdenken ist freilich nicht mehr Logik im \u00fcblichen Sinne\u201d.[14]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nDincolo de reticen\u021bele sale fa\u021b\u0103 de Sein und Zeit<\/em>, se poate, a\u0219adar, afirma c\u0103 Heidegger nu renun\u021b\u0103 la c\u0103utarea principiului ce face Fiin\u021ba (Sein<\/em>) posibil\u0103 \u0219i, implicit, cele ce sunt (Seiende<\/em>, \u201efiinduri\u201d). Cu alte cuvinte, Heidegger pune \u00een con\u00adti\u00adnuare pre\u021b pe importan\u021ba diferen\u021bei ontologice dintre Sein<\/em> (Fiin\u021b\u0103) \u0219i Seiende<\/em> (cele-ce-sunt, fiinduri), numai c\u0103 alege s\u0103 o re-g\u00e2ndeasc\u0103 printr-o mai bun\u0103 anco\u00adrare \u00een limb\u0103 ca loc de rostire a unui Logos<\/em> originar, a acelui Logos<\/em> ce face lucrurile s\u0103 fie. Cum anume reu\u0219e\u0219te limba s\u0103 deschid\u0103 un spa\u021biu pentru ac\u021biunea acestui Logos<\/em>? Un posibil r\u0103spuns ar fi: printr-o rostire ce nu seam\u0103n\u0103 cu nicio spus\u0103 omeneasc\u0103, ci mai degrab\u0103 cu t\u0103cerea (Schweigen<\/em>)[15]<\/sup><\/a> \u0219i cu ascultarea (Hor\u00adchen<\/em>, Gehorsam<\/em>)[16]<\/sup><\/a>, dar pe care oamenii sunt datori s\u0103 o g\u00e2ndeasc\u0103 \u00een limit\u0103rile ce le sunt date.<\/p>\n\n\n\nPrin urmare, \u0219i \u00een opera sa de dup\u0103 Sein und Zeit<\/em> Heidegger aspir\u0103 c\u0103tre o dimensiune pre-logic\u0103 a g\u00e2ndirii a c\u0103rei circularitate s\u0103 nu constituie un cerc vicios \u00een sensul logicii tradi\u021bionale. G\u00e2ndire a g\u00e2ndirii ce \u00eens\u0103 nu mai poate fi separat\u0103 de limb\u0103, limb\u0103 devenit\u0103 acum \u201ecas\u0103 a Fiin\u021bei\u201d (Haus des Seins<\/em>)[17]<\/sup><\/a> \u00een \u201eScrisoarea c\u0103tre umanism\u201d (1947), scris\u0103 aproximativ \u00een aceea\u0219i perioad\u0103.<\/p>\n\n\n\n2. Concep\u021bia despre limb\u0103 prin prisma raport\u0103rii lui Heidegger fa\u021b\u0103 de \u0219tiin\u021be. <\/em>\u00cen mod normal, o sec\u021biune care s\u0103 explice rela\u021bia lui Heidegger sau a lui Noica cu \u0219tiin\u021bele \u00een general ar fi trebuit \u00eenlocuit\u0103, \u00een contextul lucr\u0103rii de fa\u021b\u0103, cu \u00eencercarea de a vedea \u00een ce m\u0103sur\u0103 concep\u021bia despre limb\u0103 a celor doi este sau nu compatibil\u0103 cu filologia sau, mai precis, cu lingvistica. O asemenea restr\u00e2ngere ar fi ignorat \u00eens\u0103 faptul c\u0103 atitudinea ambilor g\u00e2nditori fa\u021b\u0103 de limb\u0103 este str\u00e2ns legat\u0103 de atitudinea lor fa\u021b\u0103 de \u0219tiin\u021be \u00een general. \u00cen cazul lui Heidegger, aceast\u0103 leg\u0103tur\u0103 se vede c\u00e2t se poate de clar \u00een obser\u00adva\u021bia c\u0103 \u0219tiin\u021bele actuale, tributare at\u00e2t revo\u00adlu\u00ad\u021biei copernicane din secolul al 16-lea, c\u00e2t \u0219i logicii tradi\u021bional-aristotelice, ajung s\u0103 conceap\u0103 cunoa\u0219terea exclusiv \u00een termenii rela\u021biei dintre un subiect rupt de lume \u0219i un obiect la r\u00e2ndul s\u0103u artificial, delimitat de fondul originar al lumii pentru a fi ana\u00adlizat. Acest g\u00e2nd \u2013 nevoia de a concepe o filo\u00adsofie dincolo de rela\u021bia subiect\u2013obi\u00adect ce \u00eentemeiaz\u0103 cunoa\u0219terea \u0219tiin\u021bific\u0103 \u2013 repre\u00adzint\u0103 una dintre preocu\u00adp\u0103rile majore \u0219i durabile ale lui Heidegger indiferent de perioad\u0103. Distinc\u021bia dintre \u201eontic\u201d (ceea ce vizeaz\u0103 lucrurile ce sunt la plural pentru a fi cunos\u00adcute empiric) \u0219i \u201eonto\u00adlogic\u201d (privitor la fiin\u021ba lucrurilor cu pricina) este crucial\u0103 \u00een acest sens \u00een Sein und Zeit<\/em>, acolo unde Heidegger remarc\u0103 faptul c\u0103 fizica tinde s\u0103 reduc\u0103 lumea la materie pentru a \u00eei analiza propriet\u0103\u021bile[18]<\/sup><\/a>, sau c\u0103 istoria ca \u0219tiin\u021b\u0103 (Historie<\/em>) tinde s\u0103 fac\u0103 un obiect din ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat omului \u00een lume pentru a tematiza posi\u00adbilit\u0103\u021bile din trecut ale fiin\u021bei umane.[19]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nChiar dac\u0103 distinc\u021bia ontic-ontologic este abandonat\u0103 ulterior de filosoful ger\u00adman, tendin\u021ba de a evita capcana rela\u021biei subiect\u2013obiect \u00een procesul de g\u00e2ndire a feno\u00admenelor originare pe care se \u00eentemeiaz\u0103 \u0219tiin\u021bele persist\u0103 \u0219i este extins\u0103 \u0219i asupra limbii ca fenomen lingvistic. Exemplar\u0103 aici este lucrarea Unterwegs zur Sprache<\/em> (\u00cen drum spre limb\u0103<\/em>), unde Heidegger afirm\u0103 negru pe alb c\u0103 limba repre\u00adzint\u0103 pentru lingvi\u0219ti un simplu instrument de comunicare \u0219i at\u00e2t: \u201e[D]ie Metalinguistik ist die Metaphysik der durchg\u00e4ngigen Technifizierung aller Spra\u00adchen zum allein funktionie\u00adrenden interplane\u00adta\u00adri\u00adschen Informationsinstrument. Metasprache und Sputnik, Metalin\u00adguistik und Rake\u00adten\u00adtechnik sind das Selbe\u201d.[20]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nFormalizarea excesiv\u0103 a limbii este de fapt consecin\u021ba obiectific\u0103rii ei, a reducerii ei la un instrument de comunicare sau la seturi de aser\u021biuni menite a fi disecate; or, tocmai o asemenea obiectificare este ceea ce Heidegger vrea cu orice pre\u021b s\u0103 evite, cu riscul de a scandaliza filosofi precum Carnap sau lingvi\u0219ti precum Ewald Standop. A\u0219a cum remarc\u0103 just Duane Williams, cuvintele pentru Heidegger nu reprezint\u0103 simple unelte sau vehicule de \u00een\u021belesuri, ci chiar acele instan\u021be care fac lucrurile s\u0103 fie.[21]<\/sup><\/a> Hei\u00addeg\u00adger \u00eensu\u0219i folose\u0219te cuv\u00e2ntul be-dingen<\/em> (\u201ea condi\u00ad\u021biona\u201d, de la dingen<\/em>, \u201ea trata asupra unei chestiuni juridice\u201d, \u0219i de la Ding<\/em>, \u201elucru\u201d) cu sensul de \u201ea conferi fiin\u021b\u0103 lucrurilor\u201d: \u201eDas Wort be-dingt das Ding zum Ding. Wir m\u00f6chten dieses Walten des Wortes die Bedingnis nennen\u201d.[22]<\/sup><\/a> Sau, pentru a cita o formul\u0103 \u0219i mai plastic\u0103 tot direct de la Hei\u00addeg\u00adger din textul intitulat \u201eWozu Dichter?\u201d (\u201eLa ce bun s\u0103 fii poet?\u201d): \u201eWenn wir zum Brunnen, wenn wir durch den Wald gehen, gehen wir schon immer durch das Wort \u201aBrunnen\u2019, durch das Wort \u201aWald\u2019 hindurch, auch wenn wir diese Worte nicht ausspre\u00adchen und nicht an Sprach\u00adliches denken\u201d.[23]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n\u00cen alt\u0103 ordine de idei, limba nu reprezint\u0103 pentru Heidegger un simplu sistem de semne cu rol de reprezentare, ci acel orizont \u00een care ne mi\u0219c\u0103m deja f\u0103r\u0103 s\u0103 o \u0219tim \u0219i dinspre care orice lucru \u00ee\u0219i cap\u0103t\u0103 statutul de existent. La fel ca \u00een fizica cuantic\u0103 unde un electron nu exist\u0103 dac\u0103 nu e observat (cu riscul ca observarea lui s\u0103 modifice \u00eensu\u0219i obiectul observat), la fel un lucru nu exist\u0103 at\u00e2ta vreme c\u00e2t \u00eenc\u0103 nu exist\u0103 cuv\u00e2ntul care \u00eel nume\u0219te \u2013 cu precizarea important\u0103 c\u0103 ceea ce se \u00eendep\u0103r\u00adteaz\u0103 de noi atunci c\u00e2nd rostim lucrul este mai degrab\u0103 limba dec\u00e2t lucrul. C\u0103ci limba, ca \u0219i g\u00e2ndirea, se afl\u0103 mereu cu un pas \u00eenaintea noastr\u0103 f\u0103r\u0103 a putea fi ajunse din urm\u0103, de unde \u0219i dificultatea de a pronun\u021ba adev\u0103ruri pozitive ultime de care s\u0103 ne ag\u0103\u021b\u0103m: \u201eDas, wovon wir sprechen, die Sprache, ist uns stets schon voraus. Wir sprechen ihr st\u00e4ndig nur nach\u201d.[24]<\/sup><\/a> Iar aceast\u0103 limb\u0103 \u00een urma c\u0103reia vorbim este una alc\u0103tuit\u0103 mai degrab\u0103 din t\u0103ceri \u0219i ascult\u0103ri, a\u0219a cum Heidegger o tot eviden\u021biaz\u0103 atunci c\u00e2nd nume\u0219te limba dintr-o poezie de Trakl \u201er\u0103sunet al lini\u0219tii\u201d (Ge-l\u00e4ut der Stille<\/em>)[25]<\/sup><\/a> sau c\u00e2nd spune \u00een acela\u0219i text c\u0103 \u201emuritorii vorbesc \u00een m\u0103sura \u00een care ascult\u0103\u201d: \u201eDie Sterblichen sprechen, insofern sie h\u00f6ren\u201d.[26]<\/sup><\/a> Ea nu este pur \u0219i simplu o spus\u0103 obi\u0219nuit\u0103, ci mai degrab\u0103 o \u201espus\u0103\u201d (Sage<\/em>) sau rostire cu caracter de eveni\u00adment (Er-eignis<\/em>), eveniment al c\u0103rui rost este de a scoate la iveal\u0103 ceea ce este pro\u00adpriu omului \u00een raport cu Fiin\u021ba, \u00een m\u0103sura \u00een care omul \u0219i Fiin\u021ba sunt puse \u00een leg\u0103\u00adtur\u0103 prin Sage<\/em>, prin spusa efectuat\u0103 de limb\u0103.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n3. Testarea limitelor limbii \u2013 varianta Heidegger<\/em>. Av\u00e2nd \u00een vedere radica\u00adli\u00adtatea cu care Heidegger prive\u0219te at\u00e2t logica\/metafizica occidental\u0103, c\u00e2t \u0219i fenome\u00adnul limbii, era de a\u0219teptat ca stilul s\u0103u de filosofare \u00een limba german\u0103 s\u0103 fie unul greoi \u0219i excentric. Pe scurt, practica rostirii filosofice la Heidegger este una radi\u00adcal\u0103, ce testeaz\u0103 \u0219i for\u021beaz\u0103 nu arareori p\u00e2n\u0103 la refuz limitele limbii. \u00cent\u00e2lnim astfel la g\u00e2nditorul german:<\/p>\n\n\n\n\u2013 (cvasi-)tautologii de tipul Die Welt weltet<\/em>, Die Gegend gegnet<\/em>, Die Sprache spricht<\/em> sau Das Nichts nichtet<\/em>[28]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 abateri semnificative de la etimologia cuvintelor, un bun exemplu \u00een acest sens constituindu-l cuv\u00e2ntul Er\u00f6rterung<\/em> (\u201eexplicare\u201d, \u201ediscutare \u00een detaliu a unui caz\u201d), cuv\u00e2nt juridic rezultat din traducerea cuv\u00e2ntului latin determinare <\/em>\u0219i pe care Heidegger \u00eel asociaz\u0103 cu cuv\u00e2ntul Ort<\/em> (loc) f\u0103r\u0103 vreun temei de ordin lingvistic[29]<\/sup><\/a>; un alt exemplu la \u00eendem\u00e2n\u0103 este asocierea cuv\u00e2ntului Ereignis<\/em> (\u201eeveniment\u201d) cu cuv\u00e2ntul eigen<\/em> (\u201epropriu\u201d), cele dou\u0103 cuvinte nefiind \u00eenrudite etimologic[30]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 recursul la traduceri mai mult sau mai pu\u021bin creative, cum ar fi deja men\u021bionata asociere a cuv\u00e2ntului legein<\/em> (gr. \u201ea culege\u201d, \u201ea spune\u201d) cu cuv\u00e2ntul nem\u021besc lesen<\/em> (\u201ea citi\u201d, \u201ea aduna\u201d, \u201ea culege\u201d) sau faimoasa traducere a termenului grecesc vechi a-l\u0113theia <\/em>ca Unverborgenheit<\/em> (\u201eneascundere\u201d) \u00een Sein und Zeit<\/em>; acest recurs frecvent la traduceri (unele discutabile, altele nu neap\u0103rat) poate fi \u0219i el socotit drept component\u0103 a practicii excentrice de etimologizare cultivat\u0103 de Heidegger[31]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 construc\u021bii alambicate, ocazionale, de termeni compu\u0219i precum faimoasa sintagm\u0103 \u201ea-fi-\u00een-lume\u201d (In-der-Welt-Sein<\/em>); la un moment dat, \u00een Sein und Zeit<\/em> sen\u00adsul fiin\u021bei umane (Dasein<\/em>) ca grij\u0103 (Sorge<\/em>) este explicitat prin referire la doi ter\u00admeni com\u00adpu\u0219i: \u201eSich-vorweg-schon-sein-in-(der-Welt-) als Sein-bei (innerwelt\u00adlich begegnendem Seienden)\u201d, rom. \u201efaptul-de-a-fi-\u00eenaintea-lui-\u00eensu\u0219i-s\u0103l\u0103\u0219luind-deja-\u00een(lume) ca fapt-de-a-fi-\u00een-preajma (fiin\u021b\u0103rii \u00een interiorul lumii\u201d[32]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 inventarea de cuvinte intraductibile sau valorificarea unor cuvinte vechi, ie\u0219ite din uz, cuvinte precum Bedingnis<\/em>, Nahnis<\/em>, gegnen<\/em>, welten<\/em>, Gestell<\/em> etc.<\/p>\n\n\n\nPentru toate abaterile de mai sus, justificarea lui Heidegger ar fi aceea c\u0103 vrea s\u0103 accead\u0103 la un nou temei, un nou Logos situat dincolo de distinc\u021bia dintre ra\u021bional \u0219i ira\u021bional, adev\u0103rat \u0219i fals. Acest Logos<\/em> ar putea fi unul al experien\u021bei tr\u0103ite \u2013 fie al experien\u021bei Dasein<\/em>-ului de a-fi-\u00een-lume \u00een opera timpurie, fie pur \u0219i simplu al tr\u0103irii limbii ca fenomen ce se sustrage g\u00e2ndirii conceptuale \u2013, experien\u021b\u0103 care s\u0103 articuleze ceea ce ce nu se poate articula la nivel logico-propozi\u021bional. Deja \u00een anul 1919, ca asistent al lui Husserl, Heidegger remarca faptul c\u0103 \u201elimba noastr\u0103 nu face fa\u021b\u0103 noii tipicit\u0103\u021bi fundamentale a tr\u0103irii\u201d: \u201eUnsere Sprache ist der neuen Grund\u00adtypik des Erle\u00adbens nicht gewachsen\u201d.[33]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 remarc\u0103 era f\u0103cut\u0103 \u00een contextul criticilor la adresa metodei critic-teleologice axate pe adev\u0103rul unui ideal normativ (Sollen<\/em>) ca valoare \u00eentemeietoare a oric\u0103rui act de cunoa\u0219tere, Heidegger contraca\u00adr\u00e2nd aici prin observa\u021bia c\u0103 o bun\u0103 parte din valoarea \u0219i valabilitatea experien\u021belor tr\u0103ite care con\u00adsti\u00adtuie materia\u00adlul unui Sollen <\/em>nu sunt obligatoriu \u00eentemeiate \u00eentr-un Sollen<\/em>. Un exemplu \u00een cauz\u0103 furnizat de Heidegger ar fi aici bucuria (neutr\u0103 fa\u021b\u0103 de un ideal valoric-normativ) ce cuprin\u00adde o persoan\u0103 atunci c\u00e2nd intr\u0103 \u00een camera de studiu \u0219i vede lumina soarelui c\u0103\u00adz\u00e2nd pe c\u0103r\u021bi.[34]<\/sup><\/a> Prin urmare, Heidegger nu are de ales dec\u00e2t s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 n\u0103sco\u00adceasc\u0103 cuvinte \u0219i expresii alambicate pentru a \u201esalva fenomenele\u201d. Iar \u00een acest scop, nici limba german\u0103 curent\u0103 \u0219i nici bunul-sim\u021b \u0219tiin\u00ad\u021bific nu mai constituie opreli\u0219ti.<\/p>\n\n\n\nCu toate acestea, Heidegger este perfect con\u0219tient de abaterile sale. De exem\u00adplu, el atrage explicit aten\u021bia asupra limit\u0103rilor unui dic\u021bionar, suger\u00e2nd c\u0103 nu este interesat de \u00een\u021belesul de dic\u021bionar al cuvintelor, ci de lumea pe care o deschide un cuv\u00e2nt sau un altul, de spiritul viu al unei limbi la care dic\u021bionarul, ca instru\u00adment ce face din limba \u00eens\u0103\u0219i un instrument, nu poate oferi acces:<\/p>\n\n\n\n\nEin W\u00f6rterbuch wird in den meisten F\u00e4llen eine richtige Auskunft geben \u00fcber die Wortbedeutung. Es verb\u00fcrgt aber durch diese Richtigkeit noch nicht die Einsicht in die Wahrheit dessen, was das Wort bedeutet und bedeuten kann, sofern wir dem im Wort genannten Wesensbereich nachfragen. Ein \u201eW\u00f6rterbuch\u201d kann Hinweise geben f\u00fcr das Wortverst\u00e4ndnis, aber es ist niemals eine schlechthin und im voraus verbindliche In\u00adstanz. Die Berufung auf das W\u00f6rterbuch bleibt immer nur die Berufung auf eine in ihrer Art und ihren Grenzen meist gar nicht fa\u00dfbare Auslegung einer Sprache. Sobald wir freilich die Sprache nur als Verkehrsmittel betrachten, ist das auf die Technik des Ver\u00adkehrs und des Austausches zugeschnittene W\u00f6rterbuch \u201eohne weiteres\u201d \u201ein der Ord\u00adnung\u201d und verbindlich. Auf den geschichtlichen Geist einer Sprache im Ganzen hin ge\u00adsehen, fehlt dagegen jedem W\u00f6rterbuch die unmittelbare Ma\u00dfst\u00e4blichkeit und Ver\u00adbindlichkeit.[35]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00centr-o manier\u0103 comparabil\u0103 se pot justifica \u0219i mult-hulitele construc\u021bii tauto\u00adlo\u00adgice ale lui Heidegger. \u0218i ele sunt menite s\u0103 salveze fenomene precum limba, lumea sau Logos<\/em>-ul, protej\u00e2ndu-le de g\u00e2ndirea care obiectific\u0103. (Cva\u00adsi\u2011)Tau\u00adtologiile lui Heidegger pot fi astfel \u00een\u021belese ca un prag zero al g\u00e2ndirii ce articu\u00adleaz\u0103 adev\u0103ruri (sau, mai bine zis, fenomene) inaccesibile logicii tradi\u021bionale. Ele sunt menite s\u0103 ilustreze at\u00e2t \u00eenc\u0103p\u0103\u00ad\u021b\u00e2narea g\u00e2nditorului german de a-\u0219i sustrage propriile fraze unei \u00een\u021belegeri perfecte, totalizante, care s\u0103 epuizeze sensul frazelor pe care chiar el le desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een procesul g\u00e2ndirii, c\u00e2t \u0219i ca o tentativ\u0103 de a exprima \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea limbii \u00eense\u0219i de a nu se l\u0103sa reificat\u0103 \u0219i \u00eengr\u0103dit\u0103 prin transformarea cuvintelor \u00een semne \u0219i con\u00adcepte. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, ar mai putea fi avansat \u0219i argumentul lui Michel Haar potrivit c\u0103ruia a\u0219a-zisele tautologii heideggeriene nu constituie ni\u0219te tautologii \u00een sens strict c\u00e2t mai degrab\u0103 \u00eencerc\u0103ri \u201ede a \u00abconsolida\u00bb ponderea verbului, a fenomenului, \u0219i de a diminua subiectul, substan\u021ba\u201d.[36]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nOricum ar fi, cert este c\u0103 practica de rostire filosofic\u0103 a lui Heidegger, \u00een m\u0103sura \u00een care putem vorbi de o asemenea practic\u0103, este una radical\u0103, ce \u00eempinge limitele lim\u00adbii p\u00e2n\u0103 la extrem. Scopul lui Heidegger este \u00eens\u0103, dincolo de \u00eendrept\u0103\u021bitele critici ce i se pot aduce, unul legitim: acela de a dob\u00e2ndi acces la un domeniu \u201einfra\u201d-logic al tr\u0103irii \u0219i g\u00e2ndirii unor Absoluturi (Fiin\u021b\u0103, Logos, Adev\u0103r) ce nu pot fi surprinse prin inter\u00admediul g\u00e2ndirii conceptual-logice obi\u0219nuite, g\u00e2ndire care \u00eemparte lumea fie \u00een subiect \u0219i predicat, fie \u00een semnificant \u0219i semnificat, fie \u00een subiect \u0219i obiect \u0219.a.m.d.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\nRostire filosofic\u0103 (II): Constantin Noica \u0219i valorificarea limbii ca dat<\/strong><\/h5>\n\n\n\nSpre deosebire de cazul lui Heidegger, Constantin Noica \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 demersul de conturare a unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti de pe pozi\u021bia inte\u00adlec\u00adtua\u00adlului apar\u021bin\u00e2nd de o cultur\u0103 a\u0219a-zis \u201eminor\u0103\u201d, lipsit\u0103 de o tradi\u021bie filosofic\u0103 solid\u0103. Dac\u0103 Heidegger ajunge s\u0103 inventeze cuvinte pentru a revigora o limb\u0103 \u00een care se filosofa riguros de secole bune, Noica se afl\u0103 \u00een situa\u021bia de a \u00eentemeia \u0219i justifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, adesea redus\u0103 la statutul unei limbi fruste de p\u0103stori, care \u00eenc\u0103 nu a dat m\u0103sura propriei ra\u021bionalit\u0103\u021bi. F\u0103r\u0103 a dispre\u021bui cultura folcloric-\u021b\u0103r\u0103neasc\u0103, Noica \u00ee\u0219i exprima, de exemplu, la un moment dat regretul c\u0103, \u00een presupusul proiect al unui dic\u021bio\u00adnar de termeni literari din toate limbile ini\u021biat de UNESCO, limba rom\u00e2n\u0103 ar fi urmat s\u0103 figureze doar cu trei termeni mai degrab\u0103 \u00eenc\u0103rca\u021bi afectiv: \u201edor\u201d, \u201edoin\u0103\u201d \u0219i \u201ecolind\u0103\u201d.[37]<\/sup><\/a> Scopul lui Noica (cel pu\u021bin \u00een ce prive\u0219te rostirea filosofic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103) este, a\u0219adar, unul mai modest: spre deose\u00adbire de Heidegger, el nu urm\u0103re\u0219te o r\u0103stur\u00adnare a g\u00e2ndirii filosofice occidentale \u0219i nici nu dore\u0219te s\u0103 fac\u0103 din limba rom\u00e2n\u0103 limba cea mai de soi a filosofiei, a\u0219a cum ar putea-o crede, \u00een mod paradoxal, nu doar na\u021bio\u00adna\u00adli\u0219tii de tavern\u0103 tenta\u021bi s\u0103 cread\u0103 c\u0103 \u021bara lor este deasupra tuturor celorlalte, ci \u0219i acei interpre\u021bi care, absolutiz\u00e2nd criteriul politic (fie adeziunea lui Noica la legionarism de la sf\u00e2r\u0219itul anilor \u201930, fie presupusa lui \u00eenclina\u021bie c\u0103tre protocronismul de tip ceau\u0219ist), acuz\u0103 demersul filosofic al lui Noica de na\u021bionalism.[38]<\/sup><\/a> Dac\u0103 exist\u0103 un \u201ena\u021bionalism\u201d care anim\u0103 proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti, acela const\u0103 \u00een dorin\u021ba de a valorifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, capacitatea acesteia de a conceptualiza \u0219i genera probleme filosofice unice prin intermediul cuvintelor ei. Datoria de a expli\u00adcita acest poten\u021bial filosofic al limbii unei na\u021biuni sau culturi reprezint\u0103 nu (sau nu numai) o simpl\u0103 datorie fa\u021b\u0103 de \u021bara de apartenen\u021b\u0103 \u00een sensul benign, non-limitativ al cuv\u00e2ntului \u201edatorie\u201d, ci o datorie fa\u021b\u0103 de \u00eentreaga lume; altfel spus \u2013 o deschidere c\u0103tre universal: \u201eDac\u0103 graiul nostru spune \u00eentr-adev\u0103r lucruri ce nu s-au rostit \u00eentotdeauna \u00een alte limbi \u0219i care le-ar putea \u00eendemna pe acestea s\u0103 se ml\u0103dieze dup\u0103 cuv\u00e2ntul nostru, atunci, \u00een m\u0103sura \u00een care exist\u0103 un rest rom\u00e2nesc \u00een cele ale g\u00e2ndu\u00adlui, suntem datori lumii cu acest rest\u201d.[39]<\/sup><\/a> Mai mult, Noica admite posibilitatea ca alte limbi mai obscure precum limbile bantu s\u0103 fie mai atractive filosofic dec\u00e2t ro\u00adm\u00e2\u00adna[40]<\/sup><\/a>, la fel cum tot Noica are grij\u0103 s\u0103 noteze \u0219i anumite insuficien\u021be ale limbii rom\u00e2ne precum lipsa unui termen antitetic la termenul de \u201efiin\u021b\u0103\u201d (\u201edevenire\u201d necom\u00adpar\u00e2ndu-se cu nem\u021bescul Werden<\/em>) sau degra\u00adda\u00adrea unor cuvinte precum \u201epetre\u00adcere\u201d, limitat \u00eentre timp la sensul de eveniment dis\u00adtractiv.[41]<\/sup><\/a> Pe scurt, proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti este o tentativ\u0103 legitim\u0103 de a fi \u201ena\u021bional cu fa\u021ba spre universalitate\u201d (Titu Maiorescu)[42]<\/sup><\/a>, Noica folosindu-se de datul acci\u00addental al limbii natale pentru a exprima universalul, dup\u0103 cum o recunoa\u0219te \u0219i \u00een modelul unei prefe\u021be la Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em> din jurnalul s\u0103u de idei:<\/p>\n\n\n\n\nPentru Prefa\u021ba la Df..\/\/ Nu am c\u0103utat rom\u00e2nescul, ci universalul. Am \u00eent\u00e2lnit rom\u00e2\u00adnescul pentru c\u0103 nu putem g\u00e2ndi dec\u00e2t \u00een limita\u021bia ce nu limiteaz\u0103 a limbii noastre.\/\/ Dac\u0103 \u00eens\u0103 nu am \u00eent\u00e2lnit universalul, atunci cartea aceasta [Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>] r\u0103m\u00e2ne \u00een devenirea \u00eentru devenire a culturii.\/\/ [\u00cen margine:] Rom\u00e2nescul mi-a fost un kairos<\/em>, at\u00e2ta tot.[43]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAcestea fiind spuse, sursele principale de inspira\u021bie pentru proiectul noician al unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti par a fi trei. Un prim impuls important ar veni de la Mircea Vulc\u0103nescu \u0219i al s\u0103u eseu Dimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u021bei<\/em>, un al doilea, de la ontologia lui Heidegger, ce face din limb\u0103 casa Fiin\u021bei, iar un al trei\u00adlea, de la teoria relativismului lingvistic atribuit\u0103 antropologului Edward Sapir \u0219i asistentului s\u0103u, Benjamin Lee Whorf, teorie care sus\u021bine c\u0103 raportarea la lume a indi\u00advi\u00adzilor \u0219i obiceiurile lor sunt direct influen\u021bate de structurile logico-gramaticale ale limbii natale \u0219i c\u0103 concep\u021biile despre lume mediate de limbile omene\u0219ti sunt inco\u00admensurabile \u00eentre ele din punct de vedere valoric, \u00een m\u0103sura \u00een care fiecare limb\u0103 are avantajele \u0219i dezavantajele ei.[44]<\/sup><\/a> Dintre ace\u0219ti trei factori, cel mai relevant din punct de vedere intracultural\/na\u021bional este impulsul venit de la Vulc\u0103nescu, \u00een timp ce factorul de relevan\u021b\u0103 intercultural\u0103 \u2013 de deschidere c\u0103tre universal \u2013 este al treilea. C\u00e2t prive\u0219te influen\u021ba lui Heidegger, ea exist\u0103 f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate, \u00eens\u0103 analiza de mai jos va scoate la iveal\u0103 \u0219i ni\u0219te diferen\u021be fundamentale \u00eentre Noica \u0219i Heidegger, diferen\u021be ce transpar at\u00e2t \u00een plan teoretic, c\u00e2t \u0219i \u00een plan practic. C\u0103 avem de-a face cu dou\u0103 feluri diferite de rostire filosofic\u0103, se va adeveri analiz\u00e2nd abor\u00addarea lui Noica prin prisma acelora\u0219i trei criterii stabilite \u0219i \u00een capitolul anterior. S\u0103 trecem, a\u0219adar, la analiza propriu-zis\u0103.<\/p>\n\n\n\n1. Atitudinea fa\u021b\u0103 de logic\u0103 \u0219i logos<\/em>. C\u0103 Noica face ontologie inspirat de Heidegger, nu se poate t\u0103g\u0103dui. Cu toate acestea, deosebiri notabile dintre Noica \u0219i Heidegger transpar \u00eenc\u0103 de la nivelul fundamental al g\u00e2ndirii filosofice \u2013 acela al logicii. Dac\u0103 inten\u021bia lui Heidegger este de a accede la o logic\u0103 a fenomenelor, o logic\u0103 \u201epre-propozi\u021bional\u0103\u201d capabil\u0103 s\u0103 articuleze ba Fiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i \u0219i rela\u021bia omului cu ea, ba orizontul limbii \u0219i situarea omului \u00een el, Noica e mai pu\u021bin radical. \u00cen primul r\u00e2nd, el nu este interesat de revizuirea fundamentelor metafizice ale \u0219tiin\u021belor \u0219i ale filosofiei \u00eense\u0219i. Este adev\u0103rat c\u0103 \u0219i el caut\u0103 s\u0103 articuleze o logic\u0103 a vie\u021bii, a experien\u021bei tr\u0103ite, una care s\u0103 se sustrag\u0103 celei aristotelice.[45]<\/sup><\/a> Cu toate acestea, el \u00eei repro\u0219eaz\u0103 lui Heidegger cel pu\u021bin dou\u0103 lucruri majore: tendin\u021ba de a submina logica f\u0103r\u0103 a ajunge la o alta[46]<\/sup><\/a> \u0219i \u00eendr\u0103zneala de a fi c\u0103utat s\u0103 rezolve pro\u00adble\u00adma insolubil\u0103 a timpului (sau a tempora\u00adli\u00adt\u0103\u021bii): \u201eDezastrul celor care g\u00e2ndesc fiin\u021ba prin temporalitate (Heidegger). Dar ideea de spa\u00ad\u021bialitate (de n\u2011dimen\u00adsio\u00adna\u00adli\u00adtate a realului, de \u00eencruci\u0219are a generalurilor sau elemen\u00adtelor \u00een el), aceasta spune ceva despre fiin\u021b\u0103; spa\u021bialitate configurativ\u0103, nu temporalitate dizolvant\u0103. \u00cen proble\u00adma timpului to\u021bi filosofii \u0219i-au fr\u00e2nt g\u00e2tul\u201d.[47]<\/sup><\/a> Or, ontologia lui Noica pare a fi, prin compara\u021bie cu cea a lui Heidegger, una ra\u021bional\u0103<\/em>, bazat\u0103 \u00een con\u00adti\u00adnuare pe concep\u021bia omului ca animal ra\u021bional, pe care Heidegger o desconsidera drept metafizic\u0103.[48]<\/sup><\/a> \u00cen ce m\u0103sur\u0103 pledoaria lui Noica pentru ra\u021bionalitate \u0219i reu\u0219e\u0219te, este de dis\u00adcutat; inten\u021bia lui pare a fi \u00eens\u0103 aceea de a spa\u021bializa logica \u2013 \u0219i chiar de a o \u201espa\u00ad\u021bio\u2011tem\u00ad\u00adpo\u00adraliza\u201d, cel pu\u021bin \u00een tratatul s\u0103u de ontologie din Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>[49]<\/sup><\/a> \u2013 prin eviden\u021bierea orizonturilor pe care anumite cuvinte le deschid. Un asemenea cuv\u00e2nt este prepozi\u021bia \u201e\u00eentru\u201d, cuv\u00e2nt desemnat \u00een diverse contexte ca \u201espa\u021bializator nespa\u00ad\u021bia\u00adlizat\u201d[50]<\/sup><\/a> \u0219i \u201eoperator ontologic\u201d.[51]<\/sup><\/a> A\u0219adar, se poate spune c\u0103 Noica \u00eencearc\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u s\u0103 accead\u0103 la un Logos<\/em> ce transcende logica tradi\u00ad\u021bional\u0103 (aristotelic\u0103 \u0219i modern\u0103, ce \u021bin de \u201elogica lui \u00een<\/em>\u201d), un Logos <\/em>al lui \u201ea fi \u00eentru\u201d care s\u0103 nu creeze \u00eens\u0103 o ruptur\u0103 radi\u00adcal\u0103 cu metafizica occidental\u0103[52]<\/sup><\/a> (categoriile lui Kant \u0219i dialectica lui Hegel juc\u00e2nd totu\u0219i un rol important \u00een ontologia lui Noica
Keywords:<\/strong> philosophical utterance; intercultural philosophy; Constantin Noica; Martin Heidegger; Hegel.<\/strong><\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\n\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\nIntroducere<\/strong><\/h5>\n\n\n\nPrezenta lucrare este conturat\u0103 de a\u0219a manier\u0103 \u00eenc\u00e2t s\u0103 poat\u0103 fi citit\u0103 \u00een trei moduri. \u00cen primul r\u00e2nd, ea propune analiza a dou\u0103 tipuri diferite de rostire filoso\u00adfic\u0103, prin \u201erostire filosofic\u0103\u201d \u00een\u021beleg\u00e2ndu-se aici demersul de valorificare a aptitudinii pentru filosofie existente \u00eentr-o limb\u0103 anume, aptitudine sugerat\u0103 de expresii \u0219i termeni speci\u00adfici ce permit limbii respective s\u0103 pun\u0103 pe tapet probleme filosofice genuine. Cele dou\u0103 tipuri avute \u00een vedere apar\u021bin lui Martin Heidegger \u0219i Constantin Noica, doi g\u00e2nditori renumi\u021bi pentru devotamentul intens cu care au practicat filosofarea \u00een propria limb\u0103 (german\u0103, respectiv rom\u00e2n\u0103), sintagma \u201erostire filosofic\u0103 (rom\u00e2neasc\u0103)\u201d fiind consa\u00adcrat\u0103, de altfel, de Noica \u00eensu\u0219i. \u00cen al doilea r\u00e2nd, textul de fa\u021b\u0103 poate fi citit \u0219i ca un studiu comparativ despre Noica \u0219i Heidegger: dac\u0103 despre influen\u021ba lui Heidegger asupra g\u00e2ndirii lui Noica s-a mai scris \u00een trecut, \u00een r\u00e2ndurile ce urmeaz\u0103 vor fi scoase la lumin\u0103 \u0219i diferen\u021be majore, in\u00adsu\u00adficient remarcate p\u00e2n\u0103 acum, \u00eentre abord\u0103rile lui Noica \u0219i Heidegger nu doar cu privire la limb\u0103 \u0219i la filosofarea \u00een ea, ci \u0219i cu privire la logos\/logic\u0103 sau la cunoa\u0219\u00adterea de tip \u0219tiin\u021bific.[1]<\/sup><\/a> \u00cen al treilea r\u00e2nd, textul de fa\u021b\u0103 este \u0219i un text despre relevan\u021ba actual\u0103 a rostirii filosofice \u00eentr-o lume tot mai interconectat\u0103 la nivel global, relevan\u021b\u0103 vizibil\u0103 at\u00e2t \u00een plan intracultural, de \u00eennoire a limbii \u0219i de poten\u00ad\u021bare a intraductibilului ei, c\u00e2t \u0219i \u00een plan intercultural, de \u00eencurajare a schim\u00adbului de idei \u00eentre diverse culturi.<\/p>\n\n\n\nTextul ce urmeaz\u0103 este \u00eemp\u0103r\u021bit \u00een trei mari capitole. \u00cen primul capitol, voi schi\u021ba modul \u00een care Heidegger opereaz\u0103 cu limba german\u0103 \u00een scop filosofic sau, \u00een termeni noicieni, o descriere a tipului de \u201erostire filosofic\u0103\u201d practicat de Heidegger. \u00cen al doilea capitol, voi prezenta modul specific \u00een care Noica alege s\u0103 pun\u0103 \u00een prac\u00adtic\u0103 proiectul unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti, prilej cu care va fi reconsiderat\u0103 \u0219i influen\u021ba lui Heidegger asupra filosofului de la P\u0103ltini\u0219. Din ra\u021biuni de spa\u021biu, ambele expuneri \u2013 at\u00e2t cea despre Heidegger, c\u00e2t \u0219i cea despre Noica \u2013 vor fi restr\u00e2nse la c\u00e2teva exemple elocvente care s\u0103 ilustreze metodele destul de diferite, \u0219i pe alocuri chiar radical<\/em> diferite, prin care cei doi filosofi aleg s\u0103 filosofeze \u00een propriile limbi. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, \u00een al treilea capitol voi sublinia valen\u021bele intra- \u0219i inter\u00adculturale ale rostirii filosofice \u0219i voi pleda pentru o revitalizare a rostirii filosofice (rom\u00e2ne\u0219ti) \u00een secolul al 21-lea prin eviden\u021bierea, pornind de la Hegel, a trei do\u00admenii \u00een care poten\u021bialul acestei rostiri poate fi valorificat: religia (\u0219i, prin extensie, teologia), poezia \u0219i filosofia.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\nRostire filosofic\u0103 (I): Heidegger \u0219i for\u021barea limitelor limbii<\/strong><\/h5>\n\n\n\n\u00cenainte de a porni la drum, trebuie precizat c\u0103 o compara\u021bie \u00eentre abord\u0103rile lui Heidegger \u0219i Noica privind rostirea filosofic\u0103 nu ar fi posibil\u0103 f\u0103r\u0103 stabilirea unor criterii comune care s\u0103 permit\u0103 o sesizare precis\u0103 a lucrurilor ce \u00eei unesc \u0219i despart. \u00cen acest scop, analizele din primele dou\u0103 capitole vor fi construite \u00een jurul a trei criterii definitorii pentru modul \u00een care cei doi g\u00e2nditori se raporteaz\u0103 la fenomenul limbii: i) raportarea la logic\u0103 \u0219i logos<\/em>; ii) rela\u021bia cu \u0219tiin\u021bele, \u00eendeosebi cu filologia\/ lingvistica \u0219i iii) gradul de testare a limitelor limbii (incluz\u00e2nd modul \u00een care limba este valorificat\u0103).<\/p>\n\n\n\n1. Raportarea lui Heidegger la logic\u0103 \u0219i Logos<\/em>. C\u0103 jargonul lui Heidegger con\u00adsti\u00adtuie o surs\u0103 de iritare \u0219i exasperare pentru numero\u0219i g\u00e2nditori \u0219i lingvi\u0219ti e un lucru deja cunoscut.[2]<\/sup><\/a> Cu toate acestea, o lectur\u0103 atent\u0103, nep\u0103rtinitoare a textelor lui Heidegger nu poate trece cu vederea tentativa onest\u0103 a filosofului german de a revi\u00adgora g\u00e2ndirea occidental\u0103 a\u0219ez\u00e2nd-o pe ni\u0219te fundamente noi. Cei care \u00eel critic\u0103 pe Heidegger fie pentru faptul c\u0103 adev\u0103rurile la care ajunge se limiteaz\u0103 la ni\u0219te bana\u00adle tautologii, fie pentru termenii s\u0103i prolic\u0219i, adesea intraductibili, ap\u0103ru\u021bi \u00een urma unor asocia\u021bii aparent arbitrare de idei, aleg de multe ori s\u0103 ignore radica\u00adlitatea de\u00admer\u00adsului filosofic heideggerian trivializ\u00e2ndu-l. Astfel, \u00een loc s\u0103 \u021bin\u0103 cont de \u00eentreb\u0103rile \u0219i premisele cu care lucreaz\u0103 Heidegger atunci c\u00e2nd \u00ee\u0219i constru\u00adie\u0219te argumentele, ei prefer\u0103 s\u0103 se amuze sarcastic pe seama faptului c\u0103 ditamai filosoful ajunge s\u0103 g\u00e2ng\u0103veasc\u0103 expresii precum Die Sprache spricht<\/em> (\u201eLimba vorbe\u0219te\u201d) sau Die Welt weltet<\/em> (\u201eLumea lume\u0219te\u201d ori \u201eLumea lumeaz\u0103\u201d ori \u2013 poate cea mai bun\u0103 variant\u0103 \u2013 \u201eLumea lumific\u0103\u201d[3]<\/sup><\/a>). \u00cen momentul \u00een care confrunt\u0103m \u00eens\u0103 premi\u00adsele de la care pleac\u0103 Heidegger cu privire la limb\u0103 \u0219i logic\u0103, lucrurile \u00eencep s\u0103 arate altfel. Care s\u0103 fie aceste premise?<\/p>\n\n\n\n\u00cen ciuda faptului c\u0103 opera lui Heidegger cunoa\u0219te mai multe etape, ceea ce se poate observa at\u00e2t \u00een faza timpurie care culmineaz\u0103 \u00een 1927 cu Sein und Zeit<\/em>, c\u00e2t \u0219i \u00een opera ulterioar\u0103 aflat\u0103 sub semnul perioadei de cotitur\u0103 desemnate corect ca Wendung <\/em>sau Wandlung<\/em>[4]<\/a>, este nevoia lui Heidegger de a ajunge la o logic\u0103 \u201epre\u2011logic\u0103\u201d, una ce precede logica propozi\u021bional\u0103 \u0219i \u00een care adev\u0103rul se arat\u0103, se reveleaz\u0103 ca neascundere (Unverborgenheit<\/em>), f\u0103r\u0103 a mai avea falsul drept contra\u00adpon\u00addere, ca \u00een logica tradi\u021bional\u0103, de sorginte aristotelic\u0103.[5]<\/a> P\u00e2n\u0103 \u00een 1927 \u00eens\u0103, rela\u00ad\u021bia dintre limb\u0103 \u0219i aceast\u0103 logic\u0103 primar\u0103 r\u0103m\u00e2ne insuficient explicitat\u0103 de filosoful german, ale c\u0103rui solu\u021bii se sprijin\u0103 preponderent pe metoda fenome\u00adnologic\u0103 a lui Edmund Husserl, pe de o parte, \u0219i pe filosofia vie\u021bii a\u0219a cum este ea conturat\u0103 \u00een scrieri r\u0103zle\u021be de Wilhelm Dilthey, pe de alta. Gr\u0103itoare \u00een acest sens sunt prele\u00adgerile lui Heidegger \u021binute la Freiburg \u00een anul universitar 1919\/20, unde Heidegger ia ap\u0103rarea metodei fenomenologice contra obiec\u00ad\u021biilor \u00eenaintate de Paul Natorp (membru al \u0219colii neokantiene de la Marburg).[6]<\/sup><\/a> Astfel, Heidegger critic\u0103 metoda reconstruc\u021biei propuse de Natorp ca fiind o teoretizare ce descom\u00ad\u00adpune analitic datul nemijlocit pentru a-l reorganiza sub forma unui obiect al cunoa\u0219terii privat de carac\u00adterul s\u0103u originar: \u201e[V]or allem ist nicht einzusehen, wie durch eine vermit\u00adtelte Theoretisierung, eine solche, die \u00fcber den Weg der zer\u00adst\u00fcckeln\u00adden Analyse geht, das Unmittelbare eher gewonnen, \u00fcberhaupt erreichbar sein soll\u201d.[7]<\/sup><\/a> \u00cen schimb, fenomenologia ar oferi avantajul c\u0103 precede orice atitudine teoretic\u0103 \u2013 acea theoretische Einstellung<\/em> al c\u0103rei efect \u00eel constituie separarea subiectului cunosc\u0103tor de lumea obiectelor \u2013, f\u0103c\u00e2nd astfel posibil accesul direct la fluxul de tr\u0103iri f\u0103r\u0103 \u00eenceput \u0219i sf\u00e2r\u0219it al vie\u021bii \u00eense\u0219i. A\u0219adar, atunci c\u00e2nd Husserl exprim\u0103 \u201eprincipiul principiilor\u201d (Prinzip der Prinzipien<\/em>) potrivit c\u0103ruia tot ceea ce se ofer\u0103 \u00een mod originar intui\u021biei trebuie luat ca atare, drept ceea ce se ofer\u0103, Heidegger vede aici \u201echiar inten\u021bia originar\u0103 a vie\u021bii veritabile, sus\u021binerea originar\u0103 a tr\u0103irii \u0219i a vie\u021bii luate ca atare, abso\u00adluta simpatie a vie\u021bii, identic\u0103 cu \u00eens\u0103\u0219i tr\u0103irea\u201d.[8]<\/sup><\/a> Or, \u00een aceast\u0103 ne\u00eentrerupt\u0103 ancorare \u00een fluxul de tr\u0103iri cotidiene ce circumscrie orice percep\u021bie a unui lucru zace deja un sens pre-logic \u0219i pre-verbal pe care fenomenologia, cu impulsuri venite \u0219i de la Dilthey, este datoare s\u0103 \u00eel expli\u00adciteze \u00eentr-o manier\u0103 pre-teoretic\u0103.[9]<\/sup><\/a> C\u0103 aceast\u0103 dimensiune la care fenomenologia pare s\u0103 aib\u0103 acces \u021bine de sfera pre-logicului se poate desprinde, de altfel, din observa\u021bia lui Heidegger potrivit c\u0103reia experien\u021ba tr\u0103it\u0103 a lumii din jur, a Umwelt<\/em>-ului (Umwelterlebnis<\/em>), implic\u0103 ni\u0219te acte de tr\u0103ire ce, \u00een datul lor imediat, nu necesit\u0103 presupozi\u021bii de vreun fel: \u201eNur wenn ich mich \u00fcberhaupt in der Sph\u00e4re von Setzungen bewege, hat die Rede von Voraussetzungen einen m\u00f6glichen Sinn. Das Umwelterleben macht weder selbst Voraussetzungen, noch l\u00e4\u00dft es sich in sich selbst als solche stempeln. Es ist aber ebensowenig voraussetzungslos, denn Voraussetzung und Voraus\u00adset\u00adzungslosigkeit haben \u00fcberhaupt nur Sinn im Theoretischen\u201d.[10]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n\u00cen Sein und Zeit<\/em>, fenomenologia va fi, desigur, re\u00een\u021beleas\u0103 ca \u201eontologie fenomenologic\u0103\u201d sau \u201eontologie fundamental\u0103\u201d (Fundamentalontologie<\/em>)[11]<\/sup><\/a> menit\u0103 a servi drept \u201e\u0219tiin\u021b\u0103 a \u0219tiin\u021belor\u201d ce se sustrage rela\u021biei de tip subiect\u2013obiect. Cate\u00adgo\u00adriile logice \u0219i epistemologice prin care lucrurile erau procesate ca obiecte cu \u00eensu\u0219iri sunt \u00eenlocuite acum de categorii ontologice numite existen\u021biali<\/em>. De aseme\u00adnea, \u00een loc de subiect cunosc\u0103tor, statutul fiin\u021bei umane este acum cel de Dasein<\/em> pentru care lumea \u00eens\u0103\u0219i este o presupozi\u021bie \u00eend\u0103r\u0103tul c\u0103reia nu se poate trece. \u00cen vederea realiz\u0103rii posibilit\u0103\u021bilor sale de a fi, Dasein<\/em>-ul practic\u0103 \u00een permanen\u021b\u0103 o \u00een\u021belegere de tip circular ce abia ulterior este explicitat\u0103 prin limb\u0103, prin articularea verbal\u0103 ca derivat al explicit\u0103rii (Auslegung<\/em>).[12]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nAcest statut secundar al limbii (fenomen care ne intereseaz\u0103 aici) \u0219i care constituia unul din punctele nevralgice din Sein und Zeit<\/em> va fi ulterior revizuit de Heidegger \u00een anii 1940, rela\u021bia dintre Logos-<\/em>ul logicii originare \u0219i limb\u0103 c\u0103p\u0103t\u00e2nd o articulare coerent\u0103 \u00een prelegerile despre Heraclit. Nici aici Heidegger nu renun\u021b\u0103 la c\u0103utarea unei filosofii originare, \u00eens\u0103 aceast\u0103 filosofie nu mai este \u00een\u021beleas\u0103 ca onto\u00adlo\u00adgie fundamental\u0103, ci ca logic\u0103 \u00een stare de a articula Logos-<\/em>ul originar, ca o adu\u00adna\u00adre\u2011laolalt\u0103 (Ver-sammlung<\/em>) ce con\u021bine \u00een ea at\u00e2t un moment de extindere-\u00een-afar\u0103 (Ausholen<\/em>), c\u00e2t \u0219i un moment al replierii, al aducerii-\u00een\u0103untru (Einholen<\/em>): \u201eVer-samm\u00adlung ist das urspr\u00fcngliche Einbehalten in einer Gesammeltheit, welches Ein\u00adbe\u00adhal\u00adten erst alles Ausholen und Einholen bestimmt, aber auch alle Verstreuung und Zerstreuung erst zul\u00e4\u00dft\u201d.[13]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 adunare laolalt\u0103 (logos <\/em>scris ini\u021bial cu l <\/em>mic, urm\u00e2nd a fi scris apoi cu L mare pentru a \u00eel diferen\u021bia de logos<\/em>-ul uman) este ceea ce \u00een opinia lui Heidegger reprezint\u0103 chiar Fiin\u021ba, principiul \u00een care fiin\u021beaz\u0103 tot ceea ce este: \u201eDieser logos<\/em> ist die urspr\u00fcngliche Versammlung, die das Seiende als das Seiende, das es ist, verwahrt. Dieser logos<\/em> ist das Sein selbst, worin alles Seiende west. Diesen logos<\/em> nachdenken ist freilich nicht mehr Logik im \u00fcblichen Sinne\u201d.[14]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nDincolo de reticen\u021bele sale fa\u021b\u0103 de Sein und Zeit<\/em>, se poate, a\u0219adar, afirma c\u0103 Heidegger nu renun\u021b\u0103 la c\u0103utarea principiului ce face Fiin\u021ba (Sein<\/em>) posibil\u0103 \u0219i, implicit, cele ce sunt (Seiende<\/em>, \u201efiinduri\u201d). Cu alte cuvinte, Heidegger pune \u00een con\u00adti\u00adnuare pre\u021b pe importan\u021ba diferen\u021bei ontologice dintre Sein<\/em> (Fiin\u021b\u0103) \u0219i Seiende<\/em> (cele-ce-sunt, fiinduri), numai c\u0103 alege s\u0103 o re-g\u00e2ndeasc\u0103 printr-o mai bun\u0103 anco\u00adrare \u00een limb\u0103 ca loc de rostire a unui Logos<\/em> originar, a acelui Logos<\/em> ce face lucrurile s\u0103 fie. Cum anume reu\u0219e\u0219te limba s\u0103 deschid\u0103 un spa\u021biu pentru ac\u021biunea acestui Logos<\/em>? Un posibil r\u0103spuns ar fi: printr-o rostire ce nu seam\u0103n\u0103 cu nicio spus\u0103 omeneasc\u0103, ci mai degrab\u0103 cu t\u0103cerea (Schweigen<\/em>)[15]<\/sup><\/a> \u0219i cu ascultarea (Hor\u00adchen<\/em>, Gehorsam<\/em>)[16]<\/sup><\/a>, dar pe care oamenii sunt datori s\u0103 o g\u00e2ndeasc\u0103 \u00een limit\u0103rile ce le sunt date.<\/p>\n\n\n\nPrin urmare, \u0219i \u00een opera sa de dup\u0103 Sein und Zeit<\/em> Heidegger aspir\u0103 c\u0103tre o dimensiune pre-logic\u0103 a g\u00e2ndirii a c\u0103rei circularitate s\u0103 nu constituie un cerc vicios \u00een sensul logicii tradi\u021bionale. G\u00e2ndire a g\u00e2ndirii ce \u00eens\u0103 nu mai poate fi separat\u0103 de limb\u0103, limb\u0103 devenit\u0103 acum \u201ecas\u0103 a Fiin\u021bei\u201d (Haus des Seins<\/em>)[17]<\/sup><\/a> \u00een \u201eScrisoarea c\u0103tre umanism\u201d (1947), scris\u0103 aproximativ \u00een aceea\u0219i perioad\u0103.<\/p>\n\n\n\n2. Concep\u021bia despre limb\u0103 prin prisma raport\u0103rii lui Heidegger fa\u021b\u0103 de \u0219tiin\u021be. <\/em>\u00cen mod normal, o sec\u021biune care s\u0103 explice rela\u021bia lui Heidegger sau a lui Noica cu \u0219tiin\u021bele \u00een general ar fi trebuit \u00eenlocuit\u0103, \u00een contextul lucr\u0103rii de fa\u021b\u0103, cu \u00eencercarea de a vedea \u00een ce m\u0103sur\u0103 concep\u021bia despre limb\u0103 a celor doi este sau nu compatibil\u0103 cu filologia sau, mai precis, cu lingvistica. O asemenea restr\u00e2ngere ar fi ignorat \u00eens\u0103 faptul c\u0103 atitudinea ambilor g\u00e2nditori fa\u021b\u0103 de limb\u0103 este str\u00e2ns legat\u0103 de atitudinea lor fa\u021b\u0103 de \u0219tiin\u021be \u00een general. \u00cen cazul lui Heidegger, aceast\u0103 leg\u0103tur\u0103 se vede c\u00e2t se poate de clar \u00een obser\u00adva\u021bia c\u0103 \u0219tiin\u021bele actuale, tributare at\u00e2t revo\u00adlu\u00ad\u021biei copernicane din secolul al 16-lea, c\u00e2t \u0219i logicii tradi\u021bional-aristotelice, ajung s\u0103 conceap\u0103 cunoa\u0219terea exclusiv \u00een termenii rela\u021biei dintre un subiect rupt de lume \u0219i un obiect la r\u00e2ndul s\u0103u artificial, delimitat de fondul originar al lumii pentru a fi ana\u00adlizat. Acest g\u00e2nd \u2013 nevoia de a concepe o filo\u00adsofie dincolo de rela\u021bia subiect\u2013obi\u00adect ce \u00eentemeiaz\u0103 cunoa\u0219terea \u0219tiin\u021bific\u0103 \u2013 repre\u00adzint\u0103 una dintre preocu\u00adp\u0103rile majore \u0219i durabile ale lui Heidegger indiferent de perioad\u0103. Distinc\u021bia dintre \u201eontic\u201d (ceea ce vizeaz\u0103 lucrurile ce sunt la plural pentru a fi cunos\u00adcute empiric) \u0219i \u201eonto\u00adlogic\u201d (privitor la fiin\u021ba lucrurilor cu pricina) este crucial\u0103 \u00een acest sens \u00een Sein und Zeit<\/em>, acolo unde Heidegger remarc\u0103 faptul c\u0103 fizica tinde s\u0103 reduc\u0103 lumea la materie pentru a \u00eei analiza propriet\u0103\u021bile[18]<\/sup><\/a>, sau c\u0103 istoria ca \u0219tiin\u021b\u0103 (Historie<\/em>) tinde s\u0103 fac\u0103 un obiect din ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat omului \u00een lume pentru a tematiza posi\u00adbilit\u0103\u021bile din trecut ale fiin\u021bei umane.[19]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nChiar dac\u0103 distinc\u021bia ontic-ontologic este abandonat\u0103 ulterior de filosoful ger\u00adman, tendin\u021ba de a evita capcana rela\u021biei subiect\u2013obiect \u00een procesul de g\u00e2ndire a feno\u00admenelor originare pe care se \u00eentemeiaz\u0103 \u0219tiin\u021bele persist\u0103 \u0219i este extins\u0103 \u0219i asupra limbii ca fenomen lingvistic. Exemplar\u0103 aici este lucrarea Unterwegs zur Sprache<\/em> (\u00cen drum spre limb\u0103<\/em>), unde Heidegger afirm\u0103 negru pe alb c\u0103 limba repre\u00adzint\u0103 pentru lingvi\u0219ti un simplu instrument de comunicare \u0219i at\u00e2t: \u201e[D]ie Metalinguistik ist die Metaphysik der durchg\u00e4ngigen Technifizierung aller Spra\u00adchen zum allein funktionie\u00adrenden interplane\u00adta\u00adri\u00adschen Informationsinstrument. Metasprache und Sputnik, Metalin\u00adguistik und Rake\u00adten\u00adtechnik sind das Selbe\u201d.[20]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nFormalizarea excesiv\u0103 a limbii este de fapt consecin\u021ba obiectific\u0103rii ei, a reducerii ei la un instrument de comunicare sau la seturi de aser\u021biuni menite a fi disecate; or, tocmai o asemenea obiectificare este ceea ce Heidegger vrea cu orice pre\u021b s\u0103 evite, cu riscul de a scandaliza filosofi precum Carnap sau lingvi\u0219ti precum Ewald Standop. A\u0219a cum remarc\u0103 just Duane Williams, cuvintele pentru Heidegger nu reprezint\u0103 simple unelte sau vehicule de \u00een\u021belesuri, ci chiar acele instan\u021be care fac lucrurile s\u0103 fie.[21]<\/sup><\/a> Hei\u00addeg\u00adger \u00eensu\u0219i folose\u0219te cuv\u00e2ntul be-dingen<\/em> (\u201ea condi\u00ad\u021biona\u201d, de la dingen<\/em>, \u201ea trata asupra unei chestiuni juridice\u201d, \u0219i de la Ding<\/em>, \u201elucru\u201d) cu sensul de \u201ea conferi fiin\u021b\u0103 lucrurilor\u201d: \u201eDas Wort be-dingt das Ding zum Ding. Wir m\u00f6chten dieses Walten des Wortes die Bedingnis nennen\u201d.[22]<\/sup><\/a> Sau, pentru a cita o formul\u0103 \u0219i mai plastic\u0103 tot direct de la Hei\u00addeg\u00adger din textul intitulat \u201eWozu Dichter?\u201d (\u201eLa ce bun s\u0103 fii poet?\u201d): \u201eWenn wir zum Brunnen, wenn wir durch den Wald gehen, gehen wir schon immer durch das Wort \u201aBrunnen\u2019, durch das Wort \u201aWald\u2019 hindurch, auch wenn wir diese Worte nicht ausspre\u00adchen und nicht an Sprach\u00adliches denken\u201d.[23]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n\u00cen alt\u0103 ordine de idei, limba nu reprezint\u0103 pentru Heidegger un simplu sistem de semne cu rol de reprezentare, ci acel orizont \u00een care ne mi\u0219c\u0103m deja f\u0103r\u0103 s\u0103 o \u0219tim \u0219i dinspre care orice lucru \u00ee\u0219i cap\u0103t\u0103 statutul de existent. La fel ca \u00een fizica cuantic\u0103 unde un electron nu exist\u0103 dac\u0103 nu e observat (cu riscul ca observarea lui s\u0103 modifice \u00eensu\u0219i obiectul observat), la fel un lucru nu exist\u0103 at\u00e2ta vreme c\u00e2t \u00eenc\u0103 nu exist\u0103 cuv\u00e2ntul care \u00eel nume\u0219te \u2013 cu precizarea important\u0103 c\u0103 ceea ce se \u00eendep\u0103r\u00adteaz\u0103 de noi atunci c\u00e2nd rostim lucrul este mai degrab\u0103 limba dec\u00e2t lucrul. C\u0103ci limba, ca \u0219i g\u00e2ndirea, se afl\u0103 mereu cu un pas \u00eenaintea noastr\u0103 f\u0103r\u0103 a putea fi ajunse din urm\u0103, de unde \u0219i dificultatea de a pronun\u021ba adev\u0103ruri pozitive ultime de care s\u0103 ne ag\u0103\u021b\u0103m: \u201eDas, wovon wir sprechen, die Sprache, ist uns stets schon voraus. Wir sprechen ihr st\u00e4ndig nur nach\u201d.[24]<\/sup><\/a> Iar aceast\u0103 limb\u0103 \u00een urma c\u0103reia vorbim este una alc\u0103tuit\u0103 mai degrab\u0103 din t\u0103ceri \u0219i ascult\u0103ri, a\u0219a cum Heidegger o tot eviden\u021biaz\u0103 atunci c\u00e2nd nume\u0219te limba dintr-o poezie de Trakl \u201er\u0103sunet al lini\u0219tii\u201d (Ge-l\u00e4ut der Stille<\/em>)[25]<\/sup><\/a> sau c\u00e2nd spune \u00een acela\u0219i text c\u0103 \u201emuritorii vorbesc \u00een m\u0103sura \u00een care ascult\u0103\u201d: \u201eDie Sterblichen sprechen, insofern sie h\u00f6ren\u201d.[26]<\/sup><\/a> Ea nu este pur \u0219i simplu o spus\u0103 obi\u0219nuit\u0103, ci mai degrab\u0103 o \u201espus\u0103\u201d (Sage<\/em>) sau rostire cu caracter de eveni\u00adment (Er-eignis<\/em>), eveniment al c\u0103rui rost este de a scoate la iveal\u0103 ceea ce este pro\u00adpriu omului \u00een raport cu Fiin\u021ba, \u00een m\u0103sura \u00een care omul \u0219i Fiin\u021ba sunt puse \u00een leg\u0103\u00adtur\u0103 prin Sage<\/em>, prin spusa efectuat\u0103 de limb\u0103.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n3. Testarea limitelor limbii \u2013 varianta Heidegger<\/em>. Av\u00e2nd \u00een vedere radica\u00adli\u00adtatea cu care Heidegger prive\u0219te at\u00e2t logica\/metafizica occidental\u0103, c\u00e2t \u0219i fenome\u00adnul limbii, era de a\u0219teptat ca stilul s\u0103u de filosofare \u00een limba german\u0103 s\u0103 fie unul greoi \u0219i excentric. Pe scurt, practica rostirii filosofice la Heidegger este una radi\u00adcal\u0103, ce testeaz\u0103 \u0219i for\u021beaz\u0103 nu arareori p\u00e2n\u0103 la refuz limitele limbii. \u00cent\u00e2lnim astfel la g\u00e2nditorul german:<\/p>\n\n\n\n\u2013 (cvasi-)tautologii de tipul Die Welt weltet<\/em>, Die Gegend gegnet<\/em>, Die Sprache spricht<\/em> sau Das Nichts nichtet<\/em>[28]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 abateri semnificative de la etimologia cuvintelor, un bun exemplu \u00een acest sens constituindu-l cuv\u00e2ntul Er\u00f6rterung<\/em> (\u201eexplicare\u201d, \u201ediscutare \u00een detaliu a unui caz\u201d), cuv\u00e2nt juridic rezultat din traducerea cuv\u00e2ntului latin determinare <\/em>\u0219i pe care Heidegger \u00eel asociaz\u0103 cu cuv\u00e2ntul Ort<\/em> (loc) f\u0103r\u0103 vreun temei de ordin lingvistic[29]<\/sup><\/a>; un alt exemplu la \u00eendem\u00e2n\u0103 este asocierea cuv\u00e2ntului Ereignis<\/em> (\u201eeveniment\u201d) cu cuv\u00e2ntul eigen<\/em> (\u201epropriu\u201d), cele dou\u0103 cuvinte nefiind \u00eenrudite etimologic[30]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 recursul la traduceri mai mult sau mai pu\u021bin creative, cum ar fi deja men\u021bionata asociere a cuv\u00e2ntului legein<\/em> (gr. \u201ea culege\u201d, \u201ea spune\u201d) cu cuv\u00e2ntul nem\u021besc lesen<\/em> (\u201ea citi\u201d, \u201ea aduna\u201d, \u201ea culege\u201d) sau faimoasa traducere a termenului grecesc vechi a-l\u0113theia <\/em>ca Unverborgenheit<\/em> (\u201eneascundere\u201d) \u00een Sein und Zeit<\/em>; acest recurs frecvent la traduceri (unele discutabile, altele nu neap\u0103rat) poate fi \u0219i el socotit drept component\u0103 a practicii excentrice de etimologizare cultivat\u0103 de Heidegger[31]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 construc\u021bii alambicate, ocazionale, de termeni compu\u0219i precum faimoasa sintagm\u0103 \u201ea-fi-\u00een-lume\u201d (In-der-Welt-Sein<\/em>); la un moment dat, \u00een Sein und Zeit<\/em> sen\u00adsul fiin\u021bei umane (Dasein<\/em>) ca grij\u0103 (Sorge<\/em>) este explicitat prin referire la doi ter\u00admeni com\u00adpu\u0219i: \u201eSich-vorweg-schon-sein-in-(der-Welt-) als Sein-bei (innerwelt\u00adlich begegnendem Seienden)\u201d, rom. \u201efaptul-de-a-fi-\u00eenaintea-lui-\u00eensu\u0219i-s\u0103l\u0103\u0219luind-deja-\u00een(lume) ca fapt-de-a-fi-\u00een-preajma (fiin\u021b\u0103rii \u00een interiorul lumii\u201d[32]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 inventarea de cuvinte intraductibile sau valorificarea unor cuvinte vechi, ie\u0219ite din uz, cuvinte precum Bedingnis<\/em>, Nahnis<\/em>, gegnen<\/em>, welten<\/em>, Gestell<\/em> etc.<\/p>\n\n\n\nPentru toate abaterile de mai sus, justificarea lui Heidegger ar fi aceea c\u0103 vrea s\u0103 accead\u0103 la un nou temei, un nou Logos situat dincolo de distinc\u021bia dintre ra\u021bional \u0219i ira\u021bional, adev\u0103rat \u0219i fals. Acest Logos<\/em> ar putea fi unul al experien\u021bei tr\u0103ite \u2013 fie al experien\u021bei Dasein<\/em>-ului de a-fi-\u00een-lume \u00een opera timpurie, fie pur \u0219i simplu al tr\u0103irii limbii ca fenomen ce se sustrage g\u00e2ndirii conceptuale \u2013, experien\u021b\u0103 care s\u0103 articuleze ceea ce ce nu se poate articula la nivel logico-propozi\u021bional. Deja \u00een anul 1919, ca asistent al lui Husserl, Heidegger remarca faptul c\u0103 \u201elimba noastr\u0103 nu face fa\u021b\u0103 noii tipicit\u0103\u021bi fundamentale a tr\u0103irii\u201d: \u201eUnsere Sprache ist der neuen Grund\u00adtypik des Erle\u00adbens nicht gewachsen\u201d.[33]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 remarc\u0103 era f\u0103cut\u0103 \u00een contextul criticilor la adresa metodei critic-teleologice axate pe adev\u0103rul unui ideal normativ (Sollen<\/em>) ca valoare \u00eentemeietoare a oric\u0103rui act de cunoa\u0219tere, Heidegger contraca\u00adr\u00e2nd aici prin observa\u021bia c\u0103 o bun\u0103 parte din valoarea \u0219i valabilitatea experien\u021belor tr\u0103ite care con\u00adsti\u00adtuie materia\u00adlul unui Sollen <\/em>nu sunt obligatoriu \u00eentemeiate \u00eentr-un Sollen<\/em>. Un exemplu \u00een cauz\u0103 furnizat de Heidegger ar fi aici bucuria (neutr\u0103 fa\u021b\u0103 de un ideal valoric-normativ) ce cuprin\u00adde o persoan\u0103 atunci c\u00e2nd intr\u0103 \u00een camera de studiu \u0219i vede lumina soarelui c\u0103\u00adz\u00e2nd pe c\u0103r\u021bi.[34]<\/sup><\/a> Prin urmare, Heidegger nu are de ales dec\u00e2t s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 n\u0103sco\u00adceasc\u0103 cuvinte \u0219i expresii alambicate pentru a \u201esalva fenomenele\u201d. Iar \u00een acest scop, nici limba german\u0103 curent\u0103 \u0219i nici bunul-sim\u021b \u0219tiin\u00ad\u021bific nu mai constituie opreli\u0219ti.<\/p>\n\n\n\nCu toate acestea, Heidegger este perfect con\u0219tient de abaterile sale. De exem\u00adplu, el atrage explicit aten\u021bia asupra limit\u0103rilor unui dic\u021bionar, suger\u00e2nd c\u0103 nu este interesat de \u00een\u021belesul de dic\u021bionar al cuvintelor, ci de lumea pe care o deschide un cuv\u00e2nt sau un altul, de spiritul viu al unei limbi la care dic\u021bionarul, ca instru\u00adment ce face din limba \u00eens\u0103\u0219i un instrument, nu poate oferi acces:<\/p>\n\n\n\n\nEin W\u00f6rterbuch wird in den meisten F\u00e4llen eine richtige Auskunft geben \u00fcber die Wortbedeutung. Es verb\u00fcrgt aber durch diese Richtigkeit noch nicht die Einsicht in die Wahrheit dessen, was das Wort bedeutet und bedeuten kann, sofern wir dem im Wort genannten Wesensbereich nachfragen. Ein \u201eW\u00f6rterbuch\u201d kann Hinweise geben f\u00fcr das Wortverst\u00e4ndnis, aber es ist niemals eine schlechthin und im voraus verbindliche In\u00adstanz. Die Berufung auf das W\u00f6rterbuch bleibt immer nur die Berufung auf eine in ihrer Art und ihren Grenzen meist gar nicht fa\u00dfbare Auslegung einer Sprache. Sobald wir freilich die Sprache nur als Verkehrsmittel betrachten, ist das auf die Technik des Ver\u00adkehrs und des Austausches zugeschnittene W\u00f6rterbuch \u201eohne weiteres\u201d \u201ein der Ord\u00adnung\u201d und verbindlich. Auf den geschichtlichen Geist einer Sprache im Ganzen hin ge\u00adsehen, fehlt dagegen jedem W\u00f6rterbuch die unmittelbare Ma\u00dfst\u00e4blichkeit und Ver\u00adbindlichkeit.[35]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00centr-o manier\u0103 comparabil\u0103 se pot justifica \u0219i mult-hulitele construc\u021bii tauto\u00adlo\u00adgice ale lui Heidegger. \u0218i ele sunt menite s\u0103 salveze fenomene precum limba, lumea sau Logos<\/em>-ul, protej\u00e2ndu-le de g\u00e2ndirea care obiectific\u0103. (Cva\u00adsi\u2011)Tau\u00adtologiile lui Heidegger pot fi astfel \u00een\u021belese ca un prag zero al g\u00e2ndirii ce articu\u00adleaz\u0103 adev\u0103ruri (sau, mai bine zis, fenomene) inaccesibile logicii tradi\u021bionale. Ele sunt menite s\u0103 ilustreze at\u00e2t \u00eenc\u0103p\u0103\u00ad\u021b\u00e2narea g\u00e2nditorului german de a-\u0219i sustrage propriile fraze unei \u00een\u021belegeri perfecte, totalizante, care s\u0103 epuizeze sensul frazelor pe care chiar el le desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een procesul g\u00e2ndirii, c\u00e2t \u0219i ca o tentativ\u0103 de a exprima \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea limbii \u00eense\u0219i de a nu se l\u0103sa reificat\u0103 \u0219i \u00eengr\u0103dit\u0103 prin transformarea cuvintelor \u00een semne \u0219i con\u00adcepte. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, ar mai putea fi avansat \u0219i argumentul lui Michel Haar potrivit c\u0103ruia a\u0219a-zisele tautologii heideggeriene nu constituie ni\u0219te tautologii \u00een sens strict c\u00e2t mai degrab\u0103 \u00eencerc\u0103ri \u201ede a \u00abconsolida\u00bb ponderea verbului, a fenomenului, \u0219i de a diminua subiectul, substan\u021ba\u201d.[36]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nOricum ar fi, cert este c\u0103 practica de rostire filosofic\u0103 a lui Heidegger, \u00een m\u0103sura \u00een care putem vorbi de o asemenea practic\u0103, este una radical\u0103, ce \u00eempinge limitele lim\u00adbii p\u00e2n\u0103 la extrem. Scopul lui Heidegger este \u00eens\u0103, dincolo de \u00eendrept\u0103\u021bitele critici ce i se pot aduce, unul legitim: acela de a dob\u00e2ndi acces la un domeniu \u201einfra\u201d-logic al tr\u0103irii \u0219i g\u00e2ndirii unor Absoluturi (Fiin\u021b\u0103, Logos, Adev\u0103r) ce nu pot fi surprinse prin inter\u00admediul g\u00e2ndirii conceptual-logice obi\u0219nuite, g\u00e2ndire care \u00eemparte lumea fie \u00een subiect \u0219i predicat, fie \u00een semnificant \u0219i semnificat, fie \u00een subiect \u0219i obiect \u0219.a.m.d.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\nRostire filosofic\u0103 (II): Constantin Noica \u0219i valorificarea limbii ca dat<\/strong><\/h5>\n\n\n\nSpre deosebire de cazul lui Heidegger, Constantin Noica \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 demersul de conturare a unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti de pe pozi\u021bia inte\u00adlec\u00adtua\u00adlului apar\u021bin\u00e2nd de o cultur\u0103 a\u0219a-zis \u201eminor\u0103\u201d, lipsit\u0103 de o tradi\u021bie filosofic\u0103 solid\u0103. Dac\u0103 Heidegger ajunge s\u0103 inventeze cuvinte pentru a revigora o limb\u0103 \u00een care se filosofa riguros de secole bune, Noica se afl\u0103 \u00een situa\u021bia de a \u00eentemeia \u0219i justifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, adesea redus\u0103 la statutul unei limbi fruste de p\u0103stori, care \u00eenc\u0103 nu a dat m\u0103sura propriei ra\u021bionalit\u0103\u021bi. F\u0103r\u0103 a dispre\u021bui cultura folcloric-\u021b\u0103r\u0103neasc\u0103, Noica \u00ee\u0219i exprima, de exemplu, la un moment dat regretul c\u0103, \u00een presupusul proiect al unui dic\u021bio\u00adnar de termeni literari din toate limbile ini\u021biat de UNESCO, limba rom\u00e2n\u0103 ar fi urmat s\u0103 figureze doar cu trei termeni mai degrab\u0103 \u00eenc\u0103rca\u021bi afectiv: \u201edor\u201d, \u201edoin\u0103\u201d \u0219i \u201ecolind\u0103\u201d.[37]<\/sup><\/a> Scopul lui Noica (cel pu\u021bin \u00een ce prive\u0219te rostirea filosofic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103) este, a\u0219adar, unul mai modest: spre deose\u00adbire de Heidegger, el nu urm\u0103re\u0219te o r\u0103stur\u00adnare a g\u00e2ndirii filosofice occidentale \u0219i nici nu dore\u0219te s\u0103 fac\u0103 din limba rom\u00e2n\u0103 limba cea mai de soi a filosofiei, a\u0219a cum ar putea-o crede, \u00een mod paradoxal, nu doar na\u021bio\u00adna\u00adli\u0219tii de tavern\u0103 tenta\u021bi s\u0103 cread\u0103 c\u0103 \u021bara lor este deasupra tuturor celorlalte, ci \u0219i acei interpre\u021bi care, absolutiz\u00e2nd criteriul politic (fie adeziunea lui Noica la legionarism de la sf\u00e2r\u0219itul anilor \u201930, fie presupusa lui \u00eenclina\u021bie c\u0103tre protocronismul de tip ceau\u0219ist), acuz\u0103 demersul filosofic al lui Noica de na\u021bionalism.[38]<\/sup><\/a> Dac\u0103 exist\u0103 un \u201ena\u021bionalism\u201d care anim\u0103 proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti, acela const\u0103 \u00een dorin\u021ba de a valorifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, capacitatea acesteia de a conceptualiza \u0219i genera probleme filosofice unice prin intermediul cuvintelor ei. Datoria de a expli\u00adcita acest poten\u021bial filosofic al limbii unei na\u021biuni sau culturi reprezint\u0103 nu (sau nu numai) o simpl\u0103 datorie fa\u021b\u0103 de \u021bara de apartenen\u021b\u0103 \u00een sensul benign, non-limitativ al cuv\u00e2ntului \u201edatorie\u201d, ci o datorie fa\u021b\u0103 de \u00eentreaga lume; altfel spus \u2013 o deschidere c\u0103tre universal: \u201eDac\u0103 graiul nostru spune \u00eentr-adev\u0103r lucruri ce nu s-au rostit \u00eentotdeauna \u00een alte limbi \u0219i care le-ar putea \u00eendemna pe acestea s\u0103 se ml\u0103dieze dup\u0103 cuv\u00e2ntul nostru, atunci, \u00een m\u0103sura \u00een care exist\u0103 un rest rom\u00e2nesc \u00een cele ale g\u00e2ndu\u00adlui, suntem datori lumii cu acest rest\u201d.[39]<\/sup><\/a> Mai mult, Noica admite posibilitatea ca alte limbi mai obscure precum limbile bantu s\u0103 fie mai atractive filosofic dec\u00e2t ro\u00adm\u00e2\u00adna[40]<\/sup><\/a>, la fel cum tot Noica are grij\u0103 s\u0103 noteze \u0219i anumite insuficien\u021be ale limbii rom\u00e2ne precum lipsa unui termen antitetic la termenul de \u201efiin\u021b\u0103\u201d (\u201edevenire\u201d necom\u00adpar\u00e2ndu-se cu nem\u021bescul Werden<\/em>) sau degra\u00adda\u00adrea unor cuvinte precum \u201epetre\u00adcere\u201d, limitat \u00eentre timp la sensul de eveniment dis\u00adtractiv.[41]<\/sup><\/a> Pe scurt, proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti este o tentativ\u0103 legitim\u0103 de a fi \u201ena\u021bional cu fa\u021ba spre universalitate\u201d (Titu Maiorescu)[42]<\/sup><\/a>, Noica folosindu-se de datul acci\u00addental al limbii natale pentru a exprima universalul, dup\u0103 cum o recunoa\u0219te \u0219i \u00een modelul unei prefe\u021be la Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em> din jurnalul s\u0103u de idei:<\/p>\n\n\n\n\nPentru Prefa\u021ba la Df..\/\/ Nu am c\u0103utat rom\u00e2nescul, ci universalul. Am \u00eent\u00e2lnit rom\u00e2\u00adnescul pentru c\u0103 nu putem g\u00e2ndi dec\u00e2t \u00een limita\u021bia ce nu limiteaz\u0103 a limbii noastre.\/\/ Dac\u0103 \u00eens\u0103 nu am \u00eent\u00e2lnit universalul, atunci cartea aceasta [Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>] r\u0103m\u00e2ne \u00een devenirea \u00eentru devenire a culturii.\/\/ [\u00cen margine:] Rom\u00e2nescul mi-a fost un kairos<\/em>, at\u00e2ta tot.[43]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAcestea fiind spuse, sursele principale de inspira\u021bie pentru proiectul noician al unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti par a fi trei. Un prim impuls important ar veni de la Mircea Vulc\u0103nescu \u0219i al s\u0103u eseu Dimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u021bei<\/em>, un al doilea, de la ontologia lui Heidegger, ce face din limb\u0103 casa Fiin\u021bei, iar un al trei\u00adlea, de la teoria relativismului lingvistic atribuit\u0103 antropologului Edward Sapir \u0219i asistentului s\u0103u, Benjamin Lee Whorf, teorie care sus\u021bine c\u0103 raportarea la lume a indi\u00advi\u00adzilor \u0219i obiceiurile lor sunt direct influen\u021bate de structurile logico-gramaticale ale limbii natale \u0219i c\u0103 concep\u021biile despre lume mediate de limbile omene\u0219ti sunt inco\u00admensurabile \u00eentre ele din punct de vedere valoric, \u00een m\u0103sura \u00een care fiecare limb\u0103 are avantajele \u0219i dezavantajele ei.[44]<\/sup><\/a> Dintre ace\u0219ti trei factori, cel mai relevant din punct de vedere intracultural\/na\u021bional este impulsul venit de la Vulc\u0103nescu, \u00een timp ce factorul de relevan\u021b\u0103 intercultural\u0103 \u2013 de deschidere c\u0103tre universal \u2013 este al treilea. C\u00e2t prive\u0219te influen\u021ba lui Heidegger, ea exist\u0103 f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate, \u00eens\u0103 analiza de mai jos va scoate la iveal\u0103 \u0219i ni\u0219te diferen\u021be fundamentale \u00eentre Noica \u0219i Heidegger, diferen\u021be ce transpar at\u00e2t \u00een plan teoretic, c\u00e2t \u0219i \u00een plan practic. C\u0103 avem de-a face cu dou\u0103 feluri diferite de rostire filosofic\u0103, se va adeveri analiz\u00e2nd abor\u00addarea lui Noica prin prisma acelora\u0219i trei criterii stabilite \u0219i \u00een capitolul anterior. S\u0103 trecem, a\u0219adar, la analiza propriu-zis\u0103.<\/p>\n\n\n\n1. Atitudinea fa\u021b\u0103 de logic\u0103 \u0219i logos<\/em>. C\u0103 Noica face ontologie inspirat de Heidegger, nu se poate t\u0103g\u0103dui. Cu toate acestea, deosebiri notabile dintre Noica \u0219i Heidegger transpar \u00eenc\u0103 de la nivelul fundamental al g\u00e2ndirii filosofice \u2013 acela al logicii. Dac\u0103 inten\u021bia lui Heidegger este de a accede la o logic\u0103 a fenomenelor, o logic\u0103 \u201epre-propozi\u021bional\u0103\u201d capabil\u0103 s\u0103 articuleze ba Fiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i \u0219i rela\u021bia omului cu ea, ba orizontul limbii \u0219i situarea omului \u00een el, Noica e mai pu\u021bin radical. \u00cen primul r\u00e2nd, el nu este interesat de revizuirea fundamentelor metafizice ale \u0219tiin\u021belor \u0219i ale filosofiei \u00eense\u0219i. Este adev\u0103rat c\u0103 \u0219i el caut\u0103 s\u0103 articuleze o logic\u0103 a vie\u021bii, a experien\u021bei tr\u0103ite, una care s\u0103 se sustrag\u0103 celei aristotelice.[45]<\/sup><\/a> Cu toate acestea, el \u00eei repro\u0219eaz\u0103 lui Heidegger cel pu\u021bin dou\u0103 lucruri majore: tendin\u021ba de a submina logica f\u0103r\u0103 a ajunge la o alta[46]<\/sup><\/a> \u0219i \u00eendr\u0103zneala de a fi c\u0103utat s\u0103 rezolve pro\u00adble\u00adma insolubil\u0103 a timpului (sau a tempora\u00adli\u00adt\u0103\u021bii): \u201eDezastrul celor care g\u00e2ndesc fiin\u021ba prin temporalitate (Heidegger). Dar ideea de spa\u00ad\u021bialitate (de n\u2011dimen\u00adsio\u00adna\u00adli\u00adtate a realului, de \u00eencruci\u0219are a generalurilor sau elemen\u00adtelor \u00een el), aceasta spune ceva despre fiin\u021b\u0103; spa\u021bialitate configurativ\u0103, nu temporalitate dizolvant\u0103. \u00cen proble\u00adma timpului to\u021bi filosofii \u0219i-au fr\u00e2nt g\u00e2tul\u201d.[47]<\/sup><\/a> Or, ontologia lui Noica pare a fi, prin compara\u021bie cu cea a lui Heidegger, una ra\u021bional\u0103<\/em>, bazat\u0103 \u00een con\u00adti\u00adnuare pe concep\u021bia omului ca animal ra\u021bional, pe care Heidegger o desconsidera drept metafizic\u0103.[48]<\/sup><\/a> \u00cen ce m\u0103sur\u0103 pledoaria lui Noica pentru ra\u021bionalitate \u0219i reu\u0219e\u0219te, este de dis\u00adcutat; inten\u021bia lui pare a fi \u00eens\u0103 aceea de a spa\u021bializa logica \u2013 \u0219i chiar de a o \u201espa\u00ad\u021bio\u2011tem\u00ad\u00adpo\u00adraliza\u201d, cel pu\u021bin \u00een tratatul s\u0103u de ontologie din Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>[49]<\/sup><\/a> \u2013 prin eviden\u021bierea orizonturilor pe care anumite cuvinte le deschid. Un asemenea cuv\u00e2nt este prepozi\u021bia \u201e\u00eentru\u201d, cuv\u00e2nt desemnat \u00een diverse contexte ca \u201espa\u021bializator nespa\u00ad\u021bia\u00adlizat\u201d[50]<\/sup><\/a> \u0219i \u201eoperator ontologic\u201d.[51]<\/sup><\/a> A\u0219adar, se poate spune c\u0103 Noica \u00eencearc\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u s\u0103 accead\u0103 la un Logos<\/em> ce transcende logica tradi\u00ad\u021bional\u0103 (aristotelic\u0103 \u0219i modern\u0103, ce \u021bin de \u201elogica lui \u00een<\/em>\u201d), un Logos <\/em>al lui \u201ea fi \u00eentru\u201d care s\u0103 nu creeze \u00eens\u0103 o ruptur\u0103 radi\u00adcal\u0103 cu metafizica occidental\u0103[52]<\/sup><\/a> (categoriile lui Kant \u0219i dialectica lui Hegel juc\u00e2nd totu\u0219i un rol important \u00een ontologia lui Noica
Prezenta lucrare este conturat\u0103 de a\u0219a manier\u0103 \u00eenc\u00e2t s\u0103 poat\u0103 fi citit\u0103 \u00een trei moduri. \u00cen primul r\u00e2nd, ea propune analiza a dou\u0103 tipuri diferite de rostire filoso\u00adfic\u0103, prin \u201erostire filosofic\u0103\u201d \u00een\u021beleg\u00e2ndu-se aici demersul de valorificare a aptitudinii pentru filosofie existente \u00eentr-o limb\u0103 anume, aptitudine sugerat\u0103 de expresii \u0219i termeni speci\u00adfici ce permit limbii respective s\u0103 pun\u0103 pe tapet probleme filosofice genuine. Cele dou\u0103 tipuri avute \u00een vedere apar\u021bin lui Martin Heidegger \u0219i Constantin Noica, doi g\u00e2nditori renumi\u021bi pentru devotamentul intens cu care au practicat filosofarea \u00een propria limb\u0103 (german\u0103, respectiv rom\u00e2n\u0103), sintagma \u201erostire filosofic\u0103 (rom\u00e2neasc\u0103)\u201d fiind consa\u00adcrat\u0103, de altfel, de Noica \u00eensu\u0219i. \u00cen al doilea r\u00e2nd, textul de fa\u021b\u0103 poate fi citit \u0219i ca un studiu comparativ despre Noica \u0219i Heidegger: dac\u0103 despre influen\u021ba lui Heidegger asupra g\u00e2ndirii lui Noica s-a mai scris \u00een trecut, \u00een r\u00e2ndurile ce urmeaz\u0103 vor fi scoase la lumin\u0103 \u0219i diferen\u021be majore, in\u00adsu\u00adficient remarcate p\u00e2n\u0103 acum, \u00eentre abord\u0103rile lui Noica \u0219i Heidegger nu doar cu privire la limb\u0103 \u0219i la filosofarea \u00een ea, ci \u0219i cu privire la logos\/logic\u0103 sau la cunoa\u0219\u00adterea de tip \u0219tiin\u021bific.[1]<\/sup><\/a> \u00cen al treilea r\u00e2nd, textul de fa\u021b\u0103 este \u0219i un text despre relevan\u021ba actual\u0103 a rostirii filosofice \u00eentr-o lume tot mai interconectat\u0103 la nivel global, relevan\u021b\u0103 vizibil\u0103 at\u00e2t \u00een plan intracultural, de \u00eennoire a limbii \u0219i de poten\u00ad\u021bare a intraductibilului ei, c\u00e2t \u0219i \u00een plan intercultural, de \u00eencurajare a schim\u00adbului de idei \u00eentre diverse culturi.<\/p>\n\n\n\nTextul ce urmeaz\u0103 este \u00eemp\u0103r\u021bit \u00een trei mari capitole. \u00cen primul capitol, voi schi\u021ba modul \u00een care Heidegger opereaz\u0103 cu limba german\u0103 \u00een scop filosofic sau, \u00een termeni noicieni, o descriere a tipului de \u201erostire filosofic\u0103\u201d practicat de Heidegger. \u00cen al doilea capitol, voi prezenta modul specific \u00een care Noica alege s\u0103 pun\u0103 \u00een prac\u00adtic\u0103 proiectul unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti, prilej cu care va fi reconsiderat\u0103 \u0219i influen\u021ba lui Heidegger asupra filosofului de la P\u0103ltini\u0219. Din ra\u021biuni de spa\u021biu, ambele expuneri \u2013 at\u00e2t cea despre Heidegger, c\u00e2t \u0219i cea despre Noica \u2013 vor fi restr\u00e2nse la c\u00e2teva exemple elocvente care s\u0103 ilustreze metodele destul de diferite, \u0219i pe alocuri chiar radical<\/em> diferite, prin care cei doi filosofi aleg s\u0103 filosofeze \u00een propriile limbi. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, \u00een al treilea capitol voi sublinia valen\u021bele intra- \u0219i inter\u00adculturale ale rostirii filosofice \u0219i voi pleda pentru o revitalizare a rostirii filosofice (rom\u00e2ne\u0219ti) \u00een secolul al 21-lea prin eviden\u021bierea, pornind de la Hegel, a trei do\u00admenii \u00een care poten\u021bialul acestei rostiri poate fi valorificat: religia (\u0219i, prin extensie, teologia), poezia \u0219i filosofia.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\nRostire filosofic\u0103 (I): Heidegger \u0219i for\u021barea limitelor limbii<\/strong><\/h5>\n\n\n\n\u00cenainte de a porni la drum, trebuie precizat c\u0103 o compara\u021bie \u00eentre abord\u0103rile lui Heidegger \u0219i Noica privind rostirea filosofic\u0103 nu ar fi posibil\u0103 f\u0103r\u0103 stabilirea unor criterii comune care s\u0103 permit\u0103 o sesizare precis\u0103 a lucrurilor ce \u00eei unesc \u0219i despart. \u00cen acest scop, analizele din primele dou\u0103 capitole vor fi construite \u00een jurul a trei criterii definitorii pentru modul \u00een care cei doi g\u00e2nditori se raporteaz\u0103 la fenomenul limbii: i) raportarea la logic\u0103 \u0219i logos<\/em>; ii) rela\u021bia cu \u0219tiin\u021bele, \u00eendeosebi cu filologia\/ lingvistica \u0219i iii) gradul de testare a limitelor limbii (incluz\u00e2nd modul \u00een care limba este valorificat\u0103).<\/p>\n\n\n\n1. Raportarea lui Heidegger la logic\u0103 \u0219i Logos<\/em>. C\u0103 jargonul lui Heidegger con\u00adsti\u00adtuie o surs\u0103 de iritare \u0219i exasperare pentru numero\u0219i g\u00e2nditori \u0219i lingvi\u0219ti e un lucru deja cunoscut.[2]<\/sup><\/a> Cu toate acestea, o lectur\u0103 atent\u0103, nep\u0103rtinitoare a textelor lui Heidegger nu poate trece cu vederea tentativa onest\u0103 a filosofului german de a revi\u00adgora g\u00e2ndirea occidental\u0103 a\u0219ez\u00e2nd-o pe ni\u0219te fundamente noi. Cei care \u00eel critic\u0103 pe Heidegger fie pentru faptul c\u0103 adev\u0103rurile la care ajunge se limiteaz\u0103 la ni\u0219te bana\u00adle tautologii, fie pentru termenii s\u0103i prolic\u0219i, adesea intraductibili, ap\u0103ru\u021bi \u00een urma unor asocia\u021bii aparent arbitrare de idei, aleg de multe ori s\u0103 ignore radica\u00adlitatea de\u00admer\u00adsului filosofic heideggerian trivializ\u00e2ndu-l. Astfel, \u00een loc s\u0103 \u021bin\u0103 cont de \u00eentreb\u0103rile \u0219i premisele cu care lucreaz\u0103 Heidegger atunci c\u00e2nd \u00ee\u0219i constru\u00adie\u0219te argumentele, ei prefer\u0103 s\u0103 se amuze sarcastic pe seama faptului c\u0103 ditamai filosoful ajunge s\u0103 g\u00e2ng\u0103veasc\u0103 expresii precum Die Sprache spricht<\/em> (\u201eLimba vorbe\u0219te\u201d) sau Die Welt weltet<\/em> (\u201eLumea lume\u0219te\u201d ori \u201eLumea lumeaz\u0103\u201d ori \u2013 poate cea mai bun\u0103 variant\u0103 \u2013 \u201eLumea lumific\u0103\u201d[3]<\/sup><\/a>). \u00cen momentul \u00een care confrunt\u0103m \u00eens\u0103 premi\u00adsele de la care pleac\u0103 Heidegger cu privire la limb\u0103 \u0219i logic\u0103, lucrurile \u00eencep s\u0103 arate altfel. Care s\u0103 fie aceste premise?<\/p>\n\n\n\n\u00cen ciuda faptului c\u0103 opera lui Heidegger cunoa\u0219te mai multe etape, ceea ce se poate observa at\u00e2t \u00een faza timpurie care culmineaz\u0103 \u00een 1927 cu Sein und Zeit<\/em>, c\u00e2t \u0219i \u00een opera ulterioar\u0103 aflat\u0103 sub semnul perioadei de cotitur\u0103 desemnate corect ca Wendung <\/em>sau Wandlung<\/em>[4]<\/a>, este nevoia lui Heidegger de a ajunge la o logic\u0103 \u201epre\u2011logic\u0103\u201d, una ce precede logica propozi\u021bional\u0103 \u0219i \u00een care adev\u0103rul se arat\u0103, se reveleaz\u0103 ca neascundere (Unverborgenheit<\/em>), f\u0103r\u0103 a mai avea falsul drept contra\u00adpon\u00addere, ca \u00een logica tradi\u021bional\u0103, de sorginte aristotelic\u0103.[5]<\/a> P\u00e2n\u0103 \u00een 1927 \u00eens\u0103, rela\u00ad\u021bia dintre limb\u0103 \u0219i aceast\u0103 logic\u0103 primar\u0103 r\u0103m\u00e2ne insuficient explicitat\u0103 de filosoful german, ale c\u0103rui solu\u021bii se sprijin\u0103 preponderent pe metoda fenome\u00adnologic\u0103 a lui Edmund Husserl, pe de o parte, \u0219i pe filosofia vie\u021bii a\u0219a cum este ea conturat\u0103 \u00een scrieri r\u0103zle\u021be de Wilhelm Dilthey, pe de alta. Gr\u0103itoare \u00een acest sens sunt prele\u00adgerile lui Heidegger \u021binute la Freiburg \u00een anul universitar 1919\/20, unde Heidegger ia ap\u0103rarea metodei fenomenologice contra obiec\u00ad\u021biilor \u00eenaintate de Paul Natorp (membru al \u0219colii neokantiene de la Marburg).[6]<\/sup><\/a> Astfel, Heidegger critic\u0103 metoda reconstruc\u021biei propuse de Natorp ca fiind o teoretizare ce descom\u00ad\u00adpune analitic datul nemijlocit pentru a-l reorganiza sub forma unui obiect al cunoa\u0219terii privat de carac\u00adterul s\u0103u originar: \u201e[V]or allem ist nicht einzusehen, wie durch eine vermit\u00adtelte Theoretisierung, eine solche, die \u00fcber den Weg der zer\u00adst\u00fcckeln\u00adden Analyse geht, das Unmittelbare eher gewonnen, \u00fcberhaupt erreichbar sein soll\u201d.[7]<\/sup><\/a> \u00cen schimb, fenomenologia ar oferi avantajul c\u0103 precede orice atitudine teoretic\u0103 \u2013 acea theoretische Einstellung<\/em> al c\u0103rei efect \u00eel constituie separarea subiectului cunosc\u0103tor de lumea obiectelor \u2013, f\u0103c\u00e2nd astfel posibil accesul direct la fluxul de tr\u0103iri f\u0103r\u0103 \u00eenceput \u0219i sf\u00e2r\u0219it al vie\u021bii \u00eense\u0219i. A\u0219adar, atunci c\u00e2nd Husserl exprim\u0103 \u201eprincipiul principiilor\u201d (Prinzip der Prinzipien<\/em>) potrivit c\u0103ruia tot ceea ce se ofer\u0103 \u00een mod originar intui\u021biei trebuie luat ca atare, drept ceea ce se ofer\u0103, Heidegger vede aici \u201echiar inten\u021bia originar\u0103 a vie\u021bii veritabile, sus\u021binerea originar\u0103 a tr\u0103irii \u0219i a vie\u021bii luate ca atare, abso\u00adluta simpatie a vie\u021bii, identic\u0103 cu \u00eens\u0103\u0219i tr\u0103irea\u201d.[8]<\/sup><\/a> Or, \u00een aceast\u0103 ne\u00eentrerupt\u0103 ancorare \u00een fluxul de tr\u0103iri cotidiene ce circumscrie orice percep\u021bie a unui lucru zace deja un sens pre-logic \u0219i pre-verbal pe care fenomenologia, cu impulsuri venite \u0219i de la Dilthey, este datoare s\u0103 \u00eel expli\u00adciteze \u00eentr-o manier\u0103 pre-teoretic\u0103.[9]<\/sup><\/a> C\u0103 aceast\u0103 dimensiune la care fenomenologia pare s\u0103 aib\u0103 acces \u021bine de sfera pre-logicului se poate desprinde, de altfel, din observa\u021bia lui Heidegger potrivit c\u0103reia experien\u021ba tr\u0103it\u0103 a lumii din jur, a Umwelt<\/em>-ului (Umwelterlebnis<\/em>), implic\u0103 ni\u0219te acte de tr\u0103ire ce, \u00een datul lor imediat, nu necesit\u0103 presupozi\u021bii de vreun fel: \u201eNur wenn ich mich \u00fcberhaupt in der Sph\u00e4re von Setzungen bewege, hat die Rede von Voraussetzungen einen m\u00f6glichen Sinn. Das Umwelterleben macht weder selbst Voraussetzungen, noch l\u00e4\u00dft es sich in sich selbst als solche stempeln. Es ist aber ebensowenig voraussetzungslos, denn Voraussetzung und Voraus\u00adset\u00adzungslosigkeit haben \u00fcberhaupt nur Sinn im Theoretischen\u201d.[10]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n\u00cen Sein und Zeit<\/em>, fenomenologia va fi, desigur, re\u00een\u021beleas\u0103 ca \u201eontologie fenomenologic\u0103\u201d sau \u201eontologie fundamental\u0103\u201d (Fundamentalontologie<\/em>)[11]<\/sup><\/a> menit\u0103 a servi drept \u201e\u0219tiin\u021b\u0103 a \u0219tiin\u021belor\u201d ce se sustrage rela\u021biei de tip subiect\u2013obiect. Cate\u00adgo\u00adriile logice \u0219i epistemologice prin care lucrurile erau procesate ca obiecte cu \u00eensu\u0219iri sunt \u00eenlocuite acum de categorii ontologice numite existen\u021biali<\/em>. De aseme\u00adnea, \u00een loc de subiect cunosc\u0103tor, statutul fiin\u021bei umane este acum cel de Dasein<\/em> pentru care lumea \u00eens\u0103\u0219i este o presupozi\u021bie \u00eend\u0103r\u0103tul c\u0103reia nu se poate trece. \u00cen vederea realiz\u0103rii posibilit\u0103\u021bilor sale de a fi, Dasein<\/em>-ul practic\u0103 \u00een permanen\u021b\u0103 o \u00een\u021belegere de tip circular ce abia ulterior este explicitat\u0103 prin limb\u0103, prin articularea verbal\u0103 ca derivat al explicit\u0103rii (Auslegung<\/em>).[12]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nAcest statut secundar al limbii (fenomen care ne intereseaz\u0103 aici) \u0219i care constituia unul din punctele nevralgice din Sein und Zeit<\/em> va fi ulterior revizuit de Heidegger \u00een anii 1940, rela\u021bia dintre Logos-<\/em>ul logicii originare \u0219i limb\u0103 c\u0103p\u0103t\u00e2nd o articulare coerent\u0103 \u00een prelegerile despre Heraclit. Nici aici Heidegger nu renun\u021b\u0103 la c\u0103utarea unei filosofii originare, \u00eens\u0103 aceast\u0103 filosofie nu mai este \u00een\u021beleas\u0103 ca onto\u00adlo\u00adgie fundamental\u0103, ci ca logic\u0103 \u00een stare de a articula Logos-<\/em>ul originar, ca o adu\u00adna\u00adre\u2011laolalt\u0103 (Ver-sammlung<\/em>) ce con\u021bine \u00een ea at\u00e2t un moment de extindere-\u00een-afar\u0103 (Ausholen<\/em>), c\u00e2t \u0219i un moment al replierii, al aducerii-\u00een\u0103untru (Einholen<\/em>): \u201eVer-samm\u00adlung ist das urspr\u00fcngliche Einbehalten in einer Gesammeltheit, welches Ein\u00adbe\u00adhal\u00adten erst alles Ausholen und Einholen bestimmt, aber auch alle Verstreuung und Zerstreuung erst zul\u00e4\u00dft\u201d.[13]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 adunare laolalt\u0103 (logos <\/em>scris ini\u021bial cu l <\/em>mic, urm\u00e2nd a fi scris apoi cu L mare pentru a \u00eel diferen\u021bia de logos<\/em>-ul uman) este ceea ce \u00een opinia lui Heidegger reprezint\u0103 chiar Fiin\u021ba, principiul \u00een care fiin\u021beaz\u0103 tot ceea ce este: \u201eDieser logos<\/em> ist die urspr\u00fcngliche Versammlung, die das Seiende als das Seiende, das es ist, verwahrt. Dieser logos<\/em> ist das Sein selbst, worin alles Seiende west. Diesen logos<\/em> nachdenken ist freilich nicht mehr Logik im \u00fcblichen Sinne\u201d.[14]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nDincolo de reticen\u021bele sale fa\u021b\u0103 de Sein und Zeit<\/em>, se poate, a\u0219adar, afirma c\u0103 Heidegger nu renun\u021b\u0103 la c\u0103utarea principiului ce face Fiin\u021ba (Sein<\/em>) posibil\u0103 \u0219i, implicit, cele ce sunt (Seiende<\/em>, \u201efiinduri\u201d). Cu alte cuvinte, Heidegger pune \u00een con\u00adti\u00adnuare pre\u021b pe importan\u021ba diferen\u021bei ontologice dintre Sein<\/em> (Fiin\u021b\u0103) \u0219i Seiende<\/em> (cele-ce-sunt, fiinduri), numai c\u0103 alege s\u0103 o re-g\u00e2ndeasc\u0103 printr-o mai bun\u0103 anco\u00adrare \u00een limb\u0103 ca loc de rostire a unui Logos<\/em> originar, a acelui Logos<\/em> ce face lucrurile s\u0103 fie. Cum anume reu\u0219e\u0219te limba s\u0103 deschid\u0103 un spa\u021biu pentru ac\u021biunea acestui Logos<\/em>? Un posibil r\u0103spuns ar fi: printr-o rostire ce nu seam\u0103n\u0103 cu nicio spus\u0103 omeneasc\u0103, ci mai degrab\u0103 cu t\u0103cerea (Schweigen<\/em>)[15]<\/sup><\/a> \u0219i cu ascultarea (Hor\u00adchen<\/em>, Gehorsam<\/em>)[16]<\/sup><\/a>, dar pe care oamenii sunt datori s\u0103 o g\u00e2ndeasc\u0103 \u00een limit\u0103rile ce le sunt date.<\/p>\n\n\n\nPrin urmare, \u0219i \u00een opera sa de dup\u0103 Sein und Zeit<\/em> Heidegger aspir\u0103 c\u0103tre o dimensiune pre-logic\u0103 a g\u00e2ndirii a c\u0103rei circularitate s\u0103 nu constituie un cerc vicios \u00een sensul logicii tradi\u021bionale. G\u00e2ndire a g\u00e2ndirii ce \u00eens\u0103 nu mai poate fi separat\u0103 de limb\u0103, limb\u0103 devenit\u0103 acum \u201ecas\u0103 a Fiin\u021bei\u201d (Haus des Seins<\/em>)[17]<\/sup><\/a> \u00een \u201eScrisoarea c\u0103tre umanism\u201d (1947), scris\u0103 aproximativ \u00een aceea\u0219i perioad\u0103.<\/p>\n\n\n\n2. Concep\u021bia despre limb\u0103 prin prisma raport\u0103rii lui Heidegger fa\u021b\u0103 de \u0219tiin\u021be. <\/em>\u00cen mod normal, o sec\u021biune care s\u0103 explice rela\u021bia lui Heidegger sau a lui Noica cu \u0219tiin\u021bele \u00een general ar fi trebuit \u00eenlocuit\u0103, \u00een contextul lucr\u0103rii de fa\u021b\u0103, cu \u00eencercarea de a vedea \u00een ce m\u0103sur\u0103 concep\u021bia despre limb\u0103 a celor doi este sau nu compatibil\u0103 cu filologia sau, mai precis, cu lingvistica. O asemenea restr\u00e2ngere ar fi ignorat \u00eens\u0103 faptul c\u0103 atitudinea ambilor g\u00e2nditori fa\u021b\u0103 de limb\u0103 este str\u00e2ns legat\u0103 de atitudinea lor fa\u021b\u0103 de \u0219tiin\u021be \u00een general. \u00cen cazul lui Heidegger, aceast\u0103 leg\u0103tur\u0103 se vede c\u00e2t se poate de clar \u00een obser\u00adva\u021bia c\u0103 \u0219tiin\u021bele actuale, tributare at\u00e2t revo\u00adlu\u00ad\u021biei copernicane din secolul al 16-lea, c\u00e2t \u0219i logicii tradi\u021bional-aristotelice, ajung s\u0103 conceap\u0103 cunoa\u0219terea exclusiv \u00een termenii rela\u021biei dintre un subiect rupt de lume \u0219i un obiect la r\u00e2ndul s\u0103u artificial, delimitat de fondul originar al lumii pentru a fi ana\u00adlizat. Acest g\u00e2nd \u2013 nevoia de a concepe o filo\u00adsofie dincolo de rela\u021bia subiect\u2013obi\u00adect ce \u00eentemeiaz\u0103 cunoa\u0219terea \u0219tiin\u021bific\u0103 \u2013 repre\u00adzint\u0103 una dintre preocu\u00adp\u0103rile majore \u0219i durabile ale lui Heidegger indiferent de perioad\u0103. Distinc\u021bia dintre \u201eontic\u201d (ceea ce vizeaz\u0103 lucrurile ce sunt la plural pentru a fi cunos\u00adcute empiric) \u0219i \u201eonto\u00adlogic\u201d (privitor la fiin\u021ba lucrurilor cu pricina) este crucial\u0103 \u00een acest sens \u00een Sein und Zeit<\/em>, acolo unde Heidegger remarc\u0103 faptul c\u0103 fizica tinde s\u0103 reduc\u0103 lumea la materie pentru a \u00eei analiza propriet\u0103\u021bile[18]<\/sup><\/a>, sau c\u0103 istoria ca \u0219tiin\u021b\u0103 (Historie<\/em>) tinde s\u0103 fac\u0103 un obiect din ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat omului \u00een lume pentru a tematiza posi\u00adbilit\u0103\u021bile din trecut ale fiin\u021bei umane.[19]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nChiar dac\u0103 distinc\u021bia ontic-ontologic este abandonat\u0103 ulterior de filosoful ger\u00adman, tendin\u021ba de a evita capcana rela\u021biei subiect\u2013obiect \u00een procesul de g\u00e2ndire a feno\u00admenelor originare pe care se \u00eentemeiaz\u0103 \u0219tiin\u021bele persist\u0103 \u0219i este extins\u0103 \u0219i asupra limbii ca fenomen lingvistic. Exemplar\u0103 aici este lucrarea Unterwegs zur Sprache<\/em> (\u00cen drum spre limb\u0103<\/em>), unde Heidegger afirm\u0103 negru pe alb c\u0103 limba repre\u00adzint\u0103 pentru lingvi\u0219ti un simplu instrument de comunicare \u0219i at\u00e2t: \u201e[D]ie Metalinguistik ist die Metaphysik der durchg\u00e4ngigen Technifizierung aller Spra\u00adchen zum allein funktionie\u00adrenden interplane\u00adta\u00adri\u00adschen Informationsinstrument. Metasprache und Sputnik, Metalin\u00adguistik und Rake\u00adten\u00adtechnik sind das Selbe\u201d.[20]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nFormalizarea excesiv\u0103 a limbii este de fapt consecin\u021ba obiectific\u0103rii ei, a reducerii ei la un instrument de comunicare sau la seturi de aser\u021biuni menite a fi disecate; or, tocmai o asemenea obiectificare este ceea ce Heidegger vrea cu orice pre\u021b s\u0103 evite, cu riscul de a scandaliza filosofi precum Carnap sau lingvi\u0219ti precum Ewald Standop. A\u0219a cum remarc\u0103 just Duane Williams, cuvintele pentru Heidegger nu reprezint\u0103 simple unelte sau vehicule de \u00een\u021belesuri, ci chiar acele instan\u021be care fac lucrurile s\u0103 fie.[21]<\/sup><\/a> Hei\u00addeg\u00adger \u00eensu\u0219i folose\u0219te cuv\u00e2ntul be-dingen<\/em> (\u201ea condi\u00ad\u021biona\u201d, de la dingen<\/em>, \u201ea trata asupra unei chestiuni juridice\u201d, \u0219i de la Ding<\/em>, \u201elucru\u201d) cu sensul de \u201ea conferi fiin\u021b\u0103 lucrurilor\u201d: \u201eDas Wort be-dingt das Ding zum Ding. Wir m\u00f6chten dieses Walten des Wortes die Bedingnis nennen\u201d.[22]<\/sup><\/a> Sau, pentru a cita o formul\u0103 \u0219i mai plastic\u0103 tot direct de la Hei\u00addeg\u00adger din textul intitulat \u201eWozu Dichter?\u201d (\u201eLa ce bun s\u0103 fii poet?\u201d): \u201eWenn wir zum Brunnen, wenn wir durch den Wald gehen, gehen wir schon immer durch das Wort \u201aBrunnen\u2019, durch das Wort \u201aWald\u2019 hindurch, auch wenn wir diese Worte nicht ausspre\u00adchen und nicht an Sprach\u00adliches denken\u201d.[23]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n\u00cen alt\u0103 ordine de idei, limba nu reprezint\u0103 pentru Heidegger un simplu sistem de semne cu rol de reprezentare, ci acel orizont \u00een care ne mi\u0219c\u0103m deja f\u0103r\u0103 s\u0103 o \u0219tim \u0219i dinspre care orice lucru \u00ee\u0219i cap\u0103t\u0103 statutul de existent. La fel ca \u00een fizica cuantic\u0103 unde un electron nu exist\u0103 dac\u0103 nu e observat (cu riscul ca observarea lui s\u0103 modifice \u00eensu\u0219i obiectul observat), la fel un lucru nu exist\u0103 at\u00e2ta vreme c\u00e2t \u00eenc\u0103 nu exist\u0103 cuv\u00e2ntul care \u00eel nume\u0219te \u2013 cu precizarea important\u0103 c\u0103 ceea ce se \u00eendep\u0103r\u00adteaz\u0103 de noi atunci c\u00e2nd rostim lucrul este mai degrab\u0103 limba dec\u00e2t lucrul. C\u0103ci limba, ca \u0219i g\u00e2ndirea, se afl\u0103 mereu cu un pas \u00eenaintea noastr\u0103 f\u0103r\u0103 a putea fi ajunse din urm\u0103, de unde \u0219i dificultatea de a pronun\u021ba adev\u0103ruri pozitive ultime de care s\u0103 ne ag\u0103\u021b\u0103m: \u201eDas, wovon wir sprechen, die Sprache, ist uns stets schon voraus. Wir sprechen ihr st\u00e4ndig nur nach\u201d.[24]<\/sup><\/a> Iar aceast\u0103 limb\u0103 \u00een urma c\u0103reia vorbim este una alc\u0103tuit\u0103 mai degrab\u0103 din t\u0103ceri \u0219i ascult\u0103ri, a\u0219a cum Heidegger o tot eviden\u021biaz\u0103 atunci c\u00e2nd nume\u0219te limba dintr-o poezie de Trakl \u201er\u0103sunet al lini\u0219tii\u201d (Ge-l\u00e4ut der Stille<\/em>)[25]<\/sup><\/a> sau c\u00e2nd spune \u00een acela\u0219i text c\u0103 \u201emuritorii vorbesc \u00een m\u0103sura \u00een care ascult\u0103\u201d: \u201eDie Sterblichen sprechen, insofern sie h\u00f6ren\u201d.[26]<\/sup><\/a> Ea nu este pur \u0219i simplu o spus\u0103 obi\u0219nuit\u0103, ci mai degrab\u0103 o \u201espus\u0103\u201d (Sage<\/em>) sau rostire cu caracter de eveni\u00adment (Er-eignis<\/em>), eveniment al c\u0103rui rost este de a scoate la iveal\u0103 ceea ce este pro\u00adpriu omului \u00een raport cu Fiin\u021ba, \u00een m\u0103sura \u00een care omul \u0219i Fiin\u021ba sunt puse \u00een leg\u0103\u00adtur\u0103 prin Sage<\/em>, prin spusa efectuat\u0103 de limb\u0103.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n3. Testarea limitelor limbii \u2013 varianta Heidegger<\/em>. Av\u00e2nd \u00een vedere radica\u00adli\u00adtatea cu care Heidegger prive\u0219te at\u00e2t logica\/metafizica occidental\u0103, c\u00e2t \u0219i fenome\u00adnul limbii, era de a\u0219teptat ca stilul s\u0103u de filosofare \u00een limba german\u0103 s\u0103 fie unul greoi \u0219i excentric. Pe scurt, practica rostirii filosofice la Heidegger este una radi\u00adcal\u0103, ce testeaz\u0103 \u0219i for\u021beaz\u0103 nu arareori p\u00e2n\u0103 la refuz limitele limbii. \u00cent\u00e2lnim astfel la g\u00e2nditorul german:<\/p>\n\n\n\n\u2013 (cvasi-)tautologii de tipul Die Welt weltet<\/em>, Die Gegend gegnet<\/em>, Die Sprache spricht<\/em> sau Das Nichts nichtet<\/em>[28]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 abateri semnificative de la etimologia cuvintelor, un bun exemplu \u00een acest sens constituindu-l cuv\u00e2ntul Er\u00f6rterung<\/em> (\u201eexplicare\u201d, \u201ediscutare \u00een detaliu a unui caz\u201d), cuv\u00e2nt juridic rezultat din traducerea cuv\u00e2ntului latin determinare <\/em>\u0219i pe care Heidegger \u00eel asociaz\u0103 cu cuv\u00e2ntul Ort<\/em> (loc) f\u0103r\u0103 vreun temei de ordin lingvistic[29]<\/sup><\/a>; un alt exemplu la \u00eendem\u00e2n\u0103 este asocierea cuv\u00e2ntului Ereignis<\/em> (\u201eeveniment\u201d) cu cuv\u00e2ntul eigen<\/em> (\u201epropriu\u201d), cele dou\u0103 cuvinte nefiind \u00eenrudite etimologic[30]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 recursul la traduceri mai mult sau mai pu\u021bin creative, cum ar fi deja men\u021bionata asociere a cuv\u00e2ntului legein<\/em> (gr. \u201ea culege\u201d, \u201ea spune\u201d) cu cuv\u00e2ntul nem\u021besc lesen<\/em> (\u201ea citi\u201d, \u201ea aduna\u201d, \u201ea culege\u201d) sau faimoasa traducere a termenului grecesc vechi a-l\u0113theia <\/em>ca Unverborgenheit<\/em> (\u201eneascundere\u201d) \u00een Sein und Zeit<\/em>; acest recurs frecvent la traduceri (unele discutabile, altele nu neap\u0103rat) poate fi \u0219i el socotit drept component\u0103 a practicii excentrice de etimologizare cultivat\u0103 de Heidegger[31]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 construc\u021bii alambicate, ocazionale, de termeni compu\u0219i precum faimoasa sintagm\u0103 \u201ea-fi-\u00een-lume\u201d (In-der-Welt-Sein<\/em>); la un moment dat, \u00een Sein und Zeit<\/em> sen\u00adsul fiin\u021bei umane (Dasein<\/em>) ca grij\u0103 (Sorge<\/em>) este explicitat prin referire la doi ter\u00admeni com\u00adpu\u0219i: \u201eSich-vorweg-schon-sein-in-(der-Welt-) als Sein-bei (innerwelt\u00adlich begegnendem Seienden)\u201d, rom. \u201efaptul-de-a-fi-\u00eenaintea-lui-\u00eensu\u0219i-s\u0103l\u0103\u0219luind-deja-\u00een(lume) ca fapt-de-a-fi-\u00een-preajma (fiin\u021b\u0103rii \u00een interiorul lumii\u201d[32]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 inventarea de cuvinte intraductibile sau valorificarea unor cuvinte vechi, ie\u0219ite din uz, cuvinte precum Bedingnis<\/em>, Nahnis<\/em>, gegnen<\/em>, welten<\/em>, Gestell<\/em> etc.<\/p>\n\n\n\nPentru toate abaterile de mai sus, justificarea lui Heidegger ar fi aceea c\u0103 vrea s\u0103 accead\u0103 la un nou temei, un nou Logos situat dincolo de distinc\u021bia dintre ra\u021bional \u0219i ira\u021bional, adev\u0103rat \u0219i fals. Acest Logos<\/em> ar putea fi unul al experien\u021bei tr\u0103ite \u2013 fie al experien\u021bei Dasein<\/em>-ului de a-fi-\u00een-lume \u00een opera timpurie, fie pur \u0219i simplu al tr\u0103irii limbii ca fenomen ce se sustrage g\u00e2ndirii conceptuale \u2013, experien\u021b\u0103 care s\u0103 articuleze ceea ce ce nu se poate articula la nivel logico-propozi\u021bional. Deja \u00een anul 1919, ca asistent al lui Husserl, Heidegger remarca faptul c\u0103 \u201elimba noastr\u0103 nu face fa\u021b\u0103 noii tipicit\u0103\u021bi fundamentale a tr\u0103irii\u201d: \u201eUnsere Sprache ist der neuen Grund\u00adtypik des Erle\u00adbens nicht gewachsen\u201d.[33]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 remarc\u0103 era f\u0103cut\u0103 \u00een contextul criticilor la adresa metodei critic-teleologice axate pe adev\u0103rul unui ideal normativ (Sollen<\/em>) ca valoare \u00eentemeietoare a oric\u0103rui act de cunoa\u0219tere, Heidegger contraca\u00adr\u00e2nd aici prin observa\u021bia c\u0103 o bun\u0103 parte din valoarea \u0219i valabilitatea experien\u021belor tr\u0103ite care con\u00adsti\u00adtuie materia\u00adlul unui Sollen <\/em>nu sunt obligatoriu \u00eentemeiate \u00eentr-un Sollen<\/em>. Un exemplu \u00een cauz\u0103 furnizat de Heidegger ar fi aici bucuria (neutr\u0103 fa\u021b\u0103 de un ideal valoric-normativ) ce cuprin\u00adde o persoan\u0103 atunci c\u00e2nd intr\u0103 \u00een camera de studiu \u0219i vede lumina soarelui c\u0103\u00adz\u00e2nd pe c\u0103r\u021bi.[34]<\/sup><\/a> Prin urmare, Heidegger nu are de ales dec\u00e2t s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 n\u0103sco\u00adceasc\u0103 cuvinte \u0219i expresii alambicate pentru a \u201esalva fenomenele\u201d. Iar \u00een acest scop, nici limba german\u0103 curent\u0103 \u0219i nici bunul-sim\u021b \u0219tiin\u00ad\u021bific nu mai constituie opreli\u0219ti.<\/p>\n\n\n\nCu toate acestea, Heidegger este perfect con\u0219tient de abaterile sale. De exem\u00adplu, el atrage explicit aten\u021bia asupra limit\u0103rilor unui dic\u021bionar, suger\u00e2nd c\u0103 nu este interesat de \u00een\u021belesul de dic\u021bionar al cuvintelor, ci de lumea pe care o deschide un cuv\u00e2nt sau un altul, de spiritul viu al unei limbi la care dic\u021bionarul, ca instru\u00adment ce face din limba \u00eens\u0103\u0219i un instrument, nu poate oferi acces:<\/p>\n\n\n\n\nEin W\u00f6rterbuch wird in den meisten F\u00e4llen eine richtige Auskunft geben \u00fcber die Wortbedeutung. Es verb\u00fcrgt aber durch diese Richtigkeit noch nicht die Einsicht in die Wahrheit dessen, was das Wort bedeutet und bedeuten kann, sofern wir dem im Wort genannten Wesensbereich nachfragen. Ein \u201eW\u00f6rterbuch\u201d kann Hinweise geben f\u00fcr das Wortverst\u00e4ndnis, aber es ist niemals eine schlechthin und im voraus verbindliche In\u00adstanz. Die Berufung auf das W\u00f6rterbuch bleibt immer nur die Berufung auf eine in ihrer Art und ihren Grenzen meist gar nicht fa\u00dfbare Auslegung einer Sprache. Sobald wir freilich die Sprache nur als Verkehrsmittel betrachten, ist das auf die Technik des Ver\u00adkehrs und des Austausches zugeschnittene W\u00f6rterbuch \u201eohne weiteres\u201d \u201ein der Ord\u00adnung\u201d und verbindlich. Auf den geschichtlichen Geist einer Sprache im Ganzen hin ge\u00adsehen, fehlt dagegen jedem W\u00f6rterbuch die unmittelbare Ma\u00dfst\u00e4blichkeit und Ver\u00adbindlichkeit.[35]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00centr-o manier\u0103 comparabil\u0103 se pot justifica \u0219i mult-hulitele construc\u021bii tauto\u00adlo\u00adgice ale lui Heidegger. \u0218i ele sunt menite s\u0103 salveze fenomene precum limba, lumea sau Logos<\/em>-ul, protej\u00e2ndu-le de g\u00e2ndirea care obiectific\u0103. (Cva\u00adsi\u2011)Tau\u00adtologiile lui Heidegger pot fi astfel \u00een\u021belese ca un prag zero al g\u00e2ndirii ce articu\u00adleaz\u0103 adev\u0103ruri (sau, mai bine zis, fenomene) inaccesibile logicii tradi\u021bionale. Ele sunt menite s\u0103 ilustreze at\u00e2t \u00eenc\u0103p\u0103\u00ad\u021b\u00e2narea g\u00e2nditorului german de a-\u0219i sustrage propriile fraze unei \u00een\u021belegeri perfecte, totalizante, care s\u0103 epuizeze sensul frazelor pe care chiar el le desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een procesul g\u00e2ndirii, c\u00e2t \u0219i ca o tentativ\u0103 de a exprima \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea limbii \u00eense\u0219i de a nu se l\u0103sa reificat\u0103 \u0219i \u00eengr\u0103dit\u0103 prin transformarea cuvintelor \u00een semne \u0219i con\u00adcepte. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, ar mai putea fi avansat \u0219i argumentul lui Michel Haar potrivit c\u0103ruia a\u0219a-zisele tautologii heideggeriene nu constituie ni\u0219te tautologii \u00een sens strict c\u00e2t mai degrab\u0103 \u00eencerc\u0103ri \u201ede a \u00abconsolida\u00bb ponderea verbului, a fenomenului, \u0219i de a diminua subiectul, substan\u021ba\u201d.[36]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nOricum ar fi, cert este c\u0103 practica de rostire filosofic\u0103 a lui Heidegger, \u00een m\u0103sura \u00een care putem vorbi de o asemenea practic\u0103, este una radical\u0103, ce \u00eempinge limitele lim\u00adbii p\u00e2n\u0103 la extrem. Scopul lui Heidegger este \u00eens\u0103, dincolo de \u00eendrept\u0103\u021bitele critici ce i se pot aduce, unul legitim: acela de a dob\u00e2ndi acces la un domeniu \u201einfra\u201d-logic al tr\u0103irii \u0219i g\u00e2ndirii unor Absoluturi (Fiin\u021b\u0103, Logos, Adev\u0103r) ce nu pot fi surprinse prin inter\u00admediul g\u00e2ndirii conceptual-logice obi\u0219nuite, g\u00e2ndire care \u00eemparte lumea fie \u00een subiect \u0219i predicat, fie \u00een semnificant \u0219i semnificat, fie \u00een subiect \u0219i obiect \u0219.a.m.d.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\nRostire filosofic\u0103 (II): Constantin Noica \u0219i valorificarea limbii ca dat<\/strong><\/h5>\n\n\n\nSpre deosebire de cazul lui Heidegger, Constantin Noica \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 demersul de conturare a unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti de pe pozi\u021bia inte\u00adlec\u00adtua\u00adlului apar\u021bin\u00e2nd de o cultur\u0103 a\u0219a-zis \u201eminor\u0103\u201d, lipsit\u0103 de o tradi\u021bie filosofic\u0103 solid\u0103. Dac\u0103 Heidegger ajunge s\u0103 inventeze cuvinte pentru a revigora o limb\u0103 \u00een care se filosofa riguros de secole bune, Noica se afl\u0103 \u00een situa\u021bia de a \u00eentemeia \u0219i justifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, adesea redus\u0103 la statutul unei limbi fruste de p\u0103stori, care \u00eenc\u0103 nu a dat m\u0103sura propriei ra\u021bionalit\u0103\u021bi. F\u0103r\u0103 a dispre\u021bui cultura folcloric-\u021b\u0103r\u0103neasc\u0103, Noica \u00ee\u0219i exprima, de exemplu, la un moment dat regretul c\u0103, \u00een presupusul proiect al unui dic\u021bio\u00adnar de termeni literari din toate limbile ini\u021biat de UNESCO, limba rom\u00e2n\u0103 ar fi urmat s\u0103 figureze doar cu trei termeni mai degrab\u0103 \u00eenc\u0103rca\u021bi afectiv: \u201edor\u201d, \u201edoin\u0103\u201d \u0219i \u201ecolind\u0103\u201d.[37]<\/sup><\/a> Scopul lui Noica (cel pu\u021bin \u00een ce prive\u0219te rostirea filosofic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103) este, a\u0219adar, unul mai modest: spre deose\u00adbire de Heidegger, el nu urm\u0103re\u0219te o r\u0103stur\u00adnare a g\u00e2ndirii filosofice occidentale \u0219i nici nu dore\u0219te s\u0103 fac\u0103 din limba rom\u00e2n\u0103 limba cea mai de soi a filosofiei, a\u0219a cum ar putea-o crede, \u00een mod paradoxal, nu doar na\u021bio\u00adna\u00adli\u0219tii de tavern\u0103 tenta\u021bi s\u0103 cread\u0103 c\u0103 \u021bara lor este deasupra tuturor celorlalte, ci \u0219i acei interpre\u021bi care, absolutiz\u00e2nd criteriul politic (fie adeziunea lui Noica la legionarism de la sf\u00e2r\u0219itul anilor \u201930, fie presupusa lui \u00eenclina\u021bie c\u0103tre protocronismul de tip ceau\u0219ist), acuz\u0103 demersul filosofic al lui Noica de na\u021bionalism.[38]<\/sup><\/a> Dac\u0103 exist\u0103 un \u201ena\u021bionalism\u201d care anim\u0103 proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti, acela const\u0103 \u00een dorin\u021ba de a valorifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, capacitatea acesteia de a conceptualiza \u0219i genera probleme filosofice unice prin intermediul cuvintelor ei. Datoria de a expli\u00adcita acest poten\u021bial filosofic al limbii unei na\u021biuni sau culturi reprezint\u0103 nu (sau nu numai) o simpl\u0103 datorie fa\u021b\u0103 de \u021bara de apartenen\u021b\u0103 \u00een sensul benign, non-limitativ al cuv\u00e2ntului \u201edatorie\u201d, ci o datorie fa\u021b\u0103 de \u00eentreaga lume; altfel spus \u2013 o deschidere c\u0103tre universal: \u201eDac\u0103 graiul nostru spune \u00eentr-adev\u0103r lucruri ce nu s-au rostit \u00eentotdeauna \u00een alte limbi \u0219i care le-ar putea \u00eendemna pe acestea s\u0103 se ml\u0103dieze dup\u0103 cuv\u00e2ntul nostru, atunci, \u00een m\u0103sura \u00een care exist\u0103 un rest rom\u00e2nesc \u00een cele ale g\u00e2ndu\u00adlui, suntem datori lumii cu acest rest\u201d.[39]<\/sup><\/a> Mai mult, Noica admite posibilitatea ca alte limbi mai obscure precum limbile bantu s\u0103 fie mai atractive filosofic dec\u00e2t ro\u00adm\u00e2\u00adna[40]<\/sup><\/a>, la fel cum tot Noica are grij\u0103 s\u0103 noteze \u0219i anumite insuficien\u021be ale limbii rom\u00e2ne precum lipsa unui termen antitetic la termenul de \u201efiin\u021b\u0103\u201d (\u201edevenire\u201d necom\u00adpar\u00e2ndu-se cu nem\u021bescul Werden<\/em>) sau degra\u00adda\u00adrea unor cuvinte precum \u201epetre\u00adcere\u201d, limitat \u00eentre timp la sensul de eveniment dis\u00adtractiv.[41]<\/sup><\/a> Pe scurt, proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti este o tentativ\u0103 legitim\u0103 de a fi \u201ena\u021bional cu fa\u021ba spre universalitate\u201d (Titu Maiorescu)[42]<\/sup><\/a>, Noica folosindu-se de datul acci\u00addental al limbii natale pentru a exprima universalul, dup\u0103 cum o recunoa\u0219te \u0219i \u00een modelul unei prefe\u021be la Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em> din jurnalul s\u0103u de idei:<\/p>\n\n\n\n\nPentru Prefa\u021ba la Df..\/\/ Nu am c\u0103utat rom\u00e2nescul, ci universalul. Am \u00eent\u00e2lnit rom\u00e2\u00adnescul pentru c\u0103 nu putem g\u00e2ndi dec\u00e2t \u00een limita\u021bia ce nu limiteaz\u0103 a limbii noastre.\/\/ Dac\u0103 \u00eens\u0103 nu am \u00eent\u00e2lnit universalul, atunci cartea aceasta [Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>] r\u0103m\u00e2ne \u00een devenirea \u00eentru devenire a culturii.\/\/ [\u00cen margine:] Rom\u00e2nescul mi-a fost un kairos<\/em>, at\u00e2ta tot.[43]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAcestea fiind spuse, sursele principale de inspira\u021bie pentru proiectul noician al unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti par a fi trei. Un prim impuls important ar veni de la Mircea Vulc\u0103nescu \u0219i al s\u0103u eseu Dimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u021bei<\/em>, un al doilea, de la ontologia lui Heidegger, ce face din limb\u0103 casa Fiin\u021bei, iar un al trei\u00adlea, de la teoria relativismului lingvistic atribuit\u0103 antropologului Edward Sapir \u0219i asistentului s\u0103u, Benjamin Lee Whorf, teorie care sus\u021bine c\u0103 raportarea la lume a indi\u00advi\u00adzilor \u0219i obiceiurile lor sunt direct influen\u021bate de structurile logico-gramaticale ale limbii natale \u0219i c\u0103 concep\u021biile despre lume mediate de limbile omene\u0219ti sunt inco\u00admensurabile \u00eentre ele din punct de vedere valoric, \u00een m\u0103sura \u00een care fiecare limb\u0103 are avantajele \u0219i dezavantajele ei.[44]<\/sup><\/a> Dintre ace\u0219ti trei factori, cel mai relevant din punct de vedere intracultural\/na\u021bional este impulsul venit de la Vulc\u0103nescu, \u00een timp ce factorul de relevan\u021b\u0103 intercultural\u0103 \u2013 de deschidere c\u0103tre universal \u2013 este al treilea. C\u00e2t prive\u0219te influen\u021ba lui Heidegger, ea exist\u0103 f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate, \u00eens\u0103 analiza de mai jos va scoate la iveal\u0103 \u0219i ni\u0219te diferen\u021be fundamentale \u00eentre Noica \u0219i Heidegger, diferen\u021be ce transpar at\u00e2t \u00een plan teoretic, c\u00e2t \u0219i \u00een plan practic. C\u0103 avem de-a face cu dou\u0103 feluri diferite de rostire filosofic\u0103, se va adeveri analiz\u00e2nd abor\u00addarea lui Noica prin prisma acelora\u0219i trei criterii stabilite \u0219i \u00een capitolul anterior. S\u0103 trecem, a\u0219adar, la analiza propriu-zis\u0103.<\/p>\n\n\n\n1. Atitudinea fa\u021b\u0103 de logic\u0103 \u0219i logos<\/em>. C\u0103 Noica face ontologie inspirat de Heidegger, nu se poate t\u0103g\u0103dui. Cu toate acestea, deosebiri notabile dintre Noica \u0219i Heidegger transpar \u00eenc\u0103 de la nivelul fundamental al g\u00e2ndirii filosofice \u2013 acela al logicii. Dac\u0103 inten\u021bia lui Heidegger este de a accede la o logic\u0103 a fenomenelor, o logic\u0103 \u201epre-propozi\u021bional\u0103\u201d capabil\u0103 s\u0103 articuleze ba Fiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i \u0219i rela\u021bia omului cu ea, ba orizontul limbii \u0219i situarea omului \u00een el, Noica e mai pu\u021bin radical. \u00cen primul r\u00e2nd, el nu este interesat de revizuirea fundamentelor metafizice ale \u0219tiin\u021belor \u0219i ale filosofiei \u00eense\u0219i. Este adev\u0103rat c\u0103 \u0219i el caut\u0103 s\u0103 articuleze o logic\u0103 a vie\u021bii, a experien\u021bei tr\u0103ite, una care s\u0103 se sustrag\u0103 celei aristotelice.[45]<\/sup><\/a> Cu toate acestea, el \u00eei repro\u0219eaz\u0103 lui Heidegger cel pu\u021bin dou\u0103 lucruri majore: tendin\u021ba de a submina logica f\u0103r\u0103 a ajunge la o alta[46]<\/sup><\/a> \u0219i \u00eendr\u0103zneala de a fi c\u0103utat s\u0103 rezolve pro\u00adble\u00adma insolubil\u0103 a timpului (sau a tempora\u00adli\u00adt\u0103\u021bii): \u201eDezastrul celor care g\u00e2ndesc fiin\u021ba prin temporalitate (Heidegger). Dar ideea de spa\u00ad\u021bialitate (de n\u2011dimen\u00adsio\u00adna\u00adli\u00adtate a realului, de \u00eencruci\u0219are a generalurilor sau elemen\u00adtelor \u00een el), aceasta spune ceva despre fiin\u021b\u0103; spa\u021bialitate configurativ\u0103, nu temporalitate dizolvant\u0103. \u00cen proble\u00adma timpului to\u021bi filosofii \u0219i-au fr\u00e2nt g\u00e2tul\u201d.[47]<\/sup><\/a> Or, ontologia lui Noica pare a fi, prin compara\u021bie cu cea a lui Heidegger, una ra\u021bional\u0103<\/em>, bazat\u0103 \u00een con\u00adti\u00adnuare pe concep\u021bia omului ca animal ra\u021bional, pe care Heidegger o desconsidera drept metafizic\u0103.[48]<\/sup><\/a> \u00cen ce m\u0103sur\u0103 pledoaria lui Noica pentru ra\u021bionalitate \u0219i reu\u0219e\u0219te, este de dis\u00adcutat; inten\u021bia lui pare a fi \u00eens\u0103 aceea de a spa\u021bializa logica \u2013 \u0219i chiar de a o \u201espa\u00ad\u021bio\u2011tem\u00ad\u00adpo\u00adraliza\u201d, cel pu\u021bin \u00een tratatul s\u0103u de ontologie din Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>[49]<\/sup><\/a> \u2013 prin eviden\u021bierea orizonturilor pe care anumite cuvinte le deschid. Un asemenea cuv\u00e2nt este prepozi\u021bia \u201e\u00eentru\u201d, cuv\u00e2nt desemnat \u00een diverse contexte ca \u201espa\u021bializator nespa\u00ad\u021bia\u00adlizat\u201d[50]<\/sup><\/a> \u0219i \u201eoperator ontologic\u201d.[51]<\/sup><\/a> A\u0219adar, se poate spune c\u0103 Noica \u00eencearc\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u s\u0103 accead\u0103 la un Logos<\/em> ce transcende logica tradi\u00ad\u021bional\u0103 (aristotelic\u0103 \u0219i modern\u0103, ce \u021bin de \u201elogica lui \u00een<\/em>\u201d), un Logos <\/em>al lui \u201ea fi \u00eentru\u201d care s\u0103 nu creeze \u00eens\u0103 o ruptur\u0103 radi\u00adcal\u0103 cu metafizica occidental\u0103[52]<\/sup><\/a> (categoriile lui Kant \u0219i dialectica lui Hegel juc\u00e2nd totu\u0219i un rol important \u00een ontologia lui Noica
Textul ce urmeaz\u0103 este \u00eemp\u0103r\u021bit \u00een trei mari capitole. \u00cen primul capitol, voi schi\u021ba modul \u00een care Heidegger opereaz\u0103 cu limba german\u0103 \u00een scop filosofic sau, \u00een termeni noicieni, o descriere a tipului de \u201erostire filosofic\u0103\u201d practicat de Heidegger. \u00cen al doilea capitol, voi prezenta modul specific \u00een care Noica alege s\u0103 pun\u0103 \u00een prac\u00adtic\u0103 proiectul unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti, prilej cu care va fi reconsiderat\u0103 \u0219i influen\u021ba lui Heidegger asupra filosofului de la P\u0103ltini\u0219. Din ra\u021biuni de spa\u021biu, ambele expuneri \u2013 at\u00e2t cea despre Heidegger, c\u00e2t \u0219i cea despre Noica \u2013 vor fi restr\u00e2nse la c\u00e2teva exemple elocvente care s\u0103 ilustreze metodele destul de diferite, \u0219i pe alocuri chiar radical<\/em> diferite, prin care cei doi filosofi aleg s\u0103 filosofeze \u00een propriile limbi. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, \u00een al treilea capitol voi sublinia valen\u021bele intra- \u0219i inter\u00adculturale ale rostirii filosofice \u0219i voi pleda pentru o revitalizare a rostirii filosofice (rom\u00e2ne\u0219ti) \u00een secolul al 21-lea prin eviden\u021bierea, pornind de la Hegel, a trei do\u00admenii \u00een care poten\u021bialul acestei rostiri poate fi valorificat: religia (\u0219i, prin extensie, teologia), poezia \u0219i filosofia.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\nRostire filosofic\u0103 (I): Heidegger \u0219i for\u021barea limitelor limbii<\/strong><\/h5>\n\n\n\n\u00cenainte de a porni la drum, trebuie precizat c\u0103 o compara\u021bie \u00eentre abord\u0103rile lui Heidegger \u0219i Noica privind rostirea filosofic\u0103 nu ar fi posibil\u0103 f\u0103r\u0103 stabilirea unor criterii comune care s\u0103 permit\u0103 o sesizare precis\u0103 a lucrurilor ce \u00eei unesc \u0219i despart. \u00cen acest scop, analizele din primele dou\u0103 capitole vor fi construite \u00een jurul a trei criterii definitorii pentru modul \u00een care cei doi g\u00e2nditori se raporteaz\u0103 la fenomenul limbii: i) raportarea la logic\u0103 \u0219i logos<\/em>; ii) rela\u021bia cu \u0219tiin\u021bele, \u00eendeosebi cu filologia\/ lingvistica \u0219i iii) gradul de testare a limitelor limbii (incluz\u00e2nd modul \u00een care limba este valorificat\u0103).<\/p>\n\n\n\n1. Raportarea lui Heidegger la logic\u0103 \u0219i Logos<\/em>. C\u0103 jargonul lui Heidegger con\u00adsti\u00adtuie o surs\u0103 de iritare \u0219i exasperare pentru numero\u0219i g\u00e2nditori \u0219i lingvi\u0219ti e un lucru deja cunoscut.[2]<\/sup><\/a> Cu toate acestea, o lectur\u0103 atent\u0103, nep\u0103rtinitoare a textelor lui Heidegger nu poate trece cu vederea tentativa onest\u0103 a filosofului german de a revi\u00adgora g\u00e2ndirea occidental\u0103 a\u0219ez\u00e2nd-o pe ni\u0219te fundamente noi. Cei care \u00eel critic\u0103 pe Heidegger fie pentru faptul c\u0103 adev\u0103rurile la care ajunge se limiteaz\u0103 la ni\u0219te bana\u00adle tautologii, fie pentru termenii s\u0103i prolic\u0219i, adesea intraductibili, ap\u0103ru\u021bi \u00een urma unor asocia\u021bii aparent arbitrare de idei, aleg de multe ori s\u0103 ignore radica\u00adlitatea de\u00admer\u00adsului filosofic heideggerian trivializ\u00e2ndu-l. Astfel, \u00een loc s\u0103 \u021bin\u0103 cont de \u00eentreb\u0103rile \u0219i premisele cu care lucreaz\u0103 Heidegger atunci c\u00e2nd \u00ee\u0219i constru\u00adie\u0219te argumentele, ei prefer\u0103 s\u0103 se amuze sarcastic pe seama faptului c\u0103 ditamai filosoful ajunge s\u0103 g\u00e2ng\u0103veasc\u0103 expresii precum Die Sprache spricht<\/em> (\u201eLimba vorbe\u0219te\u201d) sau Die Welt weltet<\/em> (\u201eLumea lume\u0219te\u201d ori \u201eLumea lumeaz\u0103\u201d ori \u2013 poate cea mai bun\u0103 variant\u0103 \u2013 \u201eLumea lumific\u0103\u201d[3]<\/sup><\/a>). \u00cen momentul \u00een care confrunt\u0103m \u00eens\u0103 premi\u00adsele de la care pleac\u0103 Heidegger cu privire la limb\u0103 \u0219i logic\u0103, lucrurile \u00eencep s\u0103 arate altfel. Care s\u0103 fie aceste premise?<\/p>\n\n\n\n\u00cen ciuda faptului c\u0103 opera lui Heidegger cunoa\u0219te mai multe etape, ceea ce se poate observa at\u00e2t \u00een faza timpurie care culmineaz\u0103 \u00een 1927 cu Sein und Zeit<\/em>, c\u00e2t \u0219i \u00een opera ulterioar\u0103 aflat\u0103 sub semnul perioadei de cotitur\u0103 desemnate corect ca Wendung <\/em>sau Wandlung<\/em>[4]<\/a>, este nevoia lui Heidegger de a ajunge la o logic\u0103 \u201epre\u2011logic\u0103\u201d, una ce precede logica propozi\u021bional\u0103 \u0219i \u00een care adev\u0103rul se arat\u0103, se reveleaz\u0103 ca neascundere (Unverborgenheit<\/em>), f\u0103r\u0103 a mai avea falsul drept contra\u00adpon\u00addere, ca \u00een logica tradi\u021bional\u0103, de sorginte aristotelic\u0103.[5]<\/a> P\u00e2n\u0103 \u00een 1927 \u00eens\u0103, rela\u00ad\u021bia dintre limb\u0103 \u0219i aceast\u0103 logic\u0103 primar\u0103 r\u0103m\u00e2ne insuficient explicitat\u0103 de filosoful german, ale c\u0103rui solu\u021bii se sprijin\u0103 preponderent pe metoda fenome\u00adnologic\u0103 a lui Edmund Husserl, pe de o parte, \u0219i pe filosofia vie\u021bii a\u0219a cum este ea conturat\u0103 \u00een scrieri r\u0103zle\u021be de Wilhelm Dilthey, pe de alta. Gr\u0103itoare \u00een acest sens sunt prele\u00adgerile lui Heidegger \u021binute la Freiburg \u00een anul universitar 1919\/20, unde Heidegger ia ap\u0103rarea metodei fenomenologice contra obiec\u00ad\u021biilor \u00eenaintate de Paul Natorp (membru al \u0219colii neokantiene de la Marburg).[6]<\/sup><\/a> Astfel, Heidegger critic\u0103 metoda reconstruc\u021biei propuse de Natorp ca fiind o teoretizare ce descom\u00ad\u00adpune analitic datul nemijlocit pentru a-l reorganiza sub forma unui obiect al cunoa\u0219terii privat de carac\u00adterul s\u0103u originar: \u201e[V]or allem ist nicht einzusehen, wie durch eine vermit\u00adtelte Theoretisierung, eine solche, die \u00fcber den Weg der zer\u00adst\u00fcckeln\u00adden Analyse geht, das Unmittelbare eher gewonnen, \u00fcberhaupt erreichbar sein soll\u201d.[7]<\/sup><\/a> \u00cen schimb, fenomenologia ar oferi avantajul c\u0103 precede orice atitudine teoretic\u0103 \u2013 acea theoretische Einstellung<\/em> al c\u0103rei efect \u00eel constituie separarea subiectului cunosc\u0103tor de lumea obiectelor \u2013, f\u0103c\u00e2nd astfel posibil accesul direct la fluxul de tr\u0103iri f\u0103r\u0103 \u00eenceput \u0219i sf\u00e2r\u0219it al vie\u021bii \u00eense\u0219i. A\u0219adar, atunci c\u00e2nd Husserl exprim\u0103 \u201eprincipiul principiilor\u201d (Prinzip der Prinzipien<\/em>) potrivit c\u0103ruia tot ceea ce se ofer\u0103 \u00een mod originar intui\u021biei trebuie luat ca atare, drept ceea ce se ofer\u0103, Heidegger vede aici \u201echiar inten\u021bia originar\u0103 a vie\u021bii veritabile, sus\u021binerea originar\u0103 a tr\u0103irii \u0219i a vie\u021bii luate ca atare, abso\u00adluta simpatie a vie\u021bii, identic\u0103 cu \u00eens\u0103\u0219i tr\u0103irea\u201d.[8]<\/sup><\/a> Or, \u00een aceast\u0103 ne\u00eentrerupt\u0103 ancorare \u00een fluxul de tr\u0103iri cotidiene ce circumscrie orice percep\u021bie a unui lucru zace deja un sens pre-logic \u0219i pre-verbal pe care fenomenologia, cu impulsuri venite \u0219i de la Dilthey, este datoare s\u0103 \u00eel expli\u00adciteze \u00eentr-o manier\u0103 pre-teoretic\u0103.[9]<\/sup><\/a> C\u0103 aceast\u0103 dimensiune la care fenomenologia pare s\u0103 aib\u0103 acces \u021bine de sfera pre-logicului se poate desprinde, de altfel, din observa\u021bia lui Heidegger potrivit c\u0103reia experien\u021ba tr\u0103it\u0103 a lumii din jur, a Umwelt<\/em>-ului (Umwelterlebnis<\/em>), implic\u0103 ni\u0219te acte de tr\u0103ire ce, \u00een datul lor imediat, nu necesit\u0103 presupozi\u021bii de vreun fel: \u201eNur wenn ich mich \u00fcberhaupt in der Sph\u00e4re von Setzungen bewege, hat die Rede von Voraussetzungen einen m\u00f6glichen Sinn. Das Umwelterleben macht weder selbst Voraussetzungen, noch l\u00e4\u00dft es sich in sich selbst als solche stempeln. Es ist aber ebensowenig voraussetzungslos, denn Voraussetzung und Voraus\u00adset\u00adzungslosigkeit haben \u00fcberhaupt nur Sinn im Theoretischen\u201d.[10]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n\u00cen Sein und Zeit<\/em>, fenomenologia va fi, desigur, re\u00een\u021beleas\u0103 ca \u201eontologie fenomenologic\u0103\u201d sau \u201eontologie fundamental\u0103\u201d (Fundamentalontologie<\/em>)[11]<\/sup><\/a> menit\u0103 a servi drept \u201e\u0219tiin\u021b\u0103 a \u0219tiin\u021belor\u201d ce se sustrage rela\u021biei de tip subiect\u2013obiect. Cate\u00adgo\u00adriile logice \u0219i epistemologice prin care lucrurile erau procesate ca obiecte cu \u00eensu\u0219iri sunt \u00eenlocuite acum de categorii ontologice numite existen\u021biali<\/em>. De aseme\u00adnea, \u00een loc de subiect cunosc\u0103tor, statutul fiin\u021bei umane este acum cel de Dasein<\/em> pentru care lumea \u00eens\u0103\u0219i este o presupozi\u021bie \u00eend\u0103r\u0103tul c\u0103reia nu se poate trece. \u00cen vederea realiz\u0103rii posibilit\u0103\u021bilor sale de a fi, Dasein<\/em>-ul practic\u0103 \u00een permanen\u021b\u0103 o \u00een\u021belegere de tip circular ce abia ulterior este explicitat\u0103 prin limb\u0103, prin articularea verbal\u0103 ca derivat al explicit\u0103rii (Auslegung<\/em>).[12]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nAcest statut secundar al limbii (fenomen care ne intereseaz\u0103 aici) \u0219i care constituia unul din punctele nevralgice din Sein und Zeit<\/em> va fi ulterior revizuit de Heidegger \u00een anii 1940, rela\u021bia dintre Logos-<\/em>ul logicii originare \u0219i limb\u0103 c\u0103p\u0103t\u00e2nd o articulare coerent\u0103 \u00een prelegerile despre Heraclit. Nici aici Heidegger nu renun\u021b\u0103 la c\u0103utarea unei filosofii originare, \u00eens\u0103 aceast\u0103 filosofie nu mai este \u00een\u021beleas\u0103 ca onto\u00adlo\u00adgie fundamental\u0103, ci ca logic\u0103 \u00een stare de a articula Logos-<\/em>ul originar, ca o adu\u00adna\u00adre\u2011laolalt\u0103 (Ver-sammlung<\/em>) ce con\u021bine \u00een ea at\u00e2t un moment de extindere-\u00een-afar\u0103 (Ausholen<\/em>), c\u00e2t \u0219i un moment al replierii, al aducerii-\u00een\u0103untru (Einholen<\/em>): \u201eVer-samm\u00adlung ist das urspr\u00fcngliche Einbehalten in einer Gesammeltheit, welches Ein\u00adbe\u00adhal\u00adten erst alles Ausholen und Einholen bestimmt, aber auch alle Verstreuung und Zerstreuung erst zul\u00e4\u00dft\u201d.[13]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 adunare laolalt\u0103 (logos <\/em>scris ini\u021bial cu l <\/em>mic, urm\u00e2nd a fi scris apoi cu L mare pentru a \u00eel diferen\u021bia de logos<\/em>-ul uman) este ceea ce \u00een opinia lui Heidegger reprezint\u0103 chiar Fiin\u021ba, principiul \u00een care fiin\u021beaz\u0103 tot ceea ce este: \u201eDieser logos<\/em> ist die urspr\u00fcngliche Versammlung, die das Seiende als das Seiende, das es ist, verwahrt. Dieser logos<\/em> ist das Sein selbst, worin alles Seiende west. Diesen logos<\/em> nachdenken ist freilich nicht mehr Logik im \u00fcblichen Sinne\u201d.[14]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nDincolo de reticen\u021bele sale fa\u021b\u0103 de Sein und Zeit<\/em>, se poate, a\u0219adar, afirma c\u0103 Heidegger nu renun\u021b\u0103 la c\u0103utarea principiului ce face Fiin\u021ba (Sein<\/em>) posibil\u0103 \u0219i, implicit, cele ce sunt (Seiende<\/em>, \u201efiinduri\u201d). Cu alte cuvinte, Heidegger pune \u00een con\u00adti\u00adnuare pre\u021b pe importan\u021ba diferen\u021bei ontologice dintre Sein<\/em> (Fiin\u021b\u0103) \u0219i Seiende<\/em> (cele-ce-sunt, fiinduri), numai c\u0103 alege s\u0103 o re-g\u00e2ndeasc\u0103 printr-o mai bun\u0103 anco\u00adrare \u00een limb\u0103 ca loc de rostire a unui Logos<\/em> originar, a acelui Logos<\/em> ce face lucrurile s\u0103 fie. Cum anume reu\u0219e\u0219te limba s\u0103 deschid\u0103 un spa\u021biu pentru ac\u021biunea acestui Logos<\/em>? Un posibil r\u0103spuns ar fi: printr-o rostire ce nu seam\u0103n\u0103 cu nicio spus\u0103 omeneasc\u0103, ci mai degrab\u0103 cu t\u0103cerea (Schweigen<\/em>)[15]<\/sup><\/a> \u0219i cu ascultarea (Hor\u00adchen<\/em>, Gehorsam<\/em>)[16]<\/sup><\/a>, dar pe care oamenii sunt datori s\u0103 o g\u00e2ndeasc\u0103 \u00een limit\u0103rile ce le sunt date.<\/p>\n\n\n\nPrin urmare, \u0219i \u00een opera sa de dup\u0103 Sein und Zeit<\/em> Heidegger aspir\u0103 c\u0103tre o dimensiune pre-logic\u0103 a g\u00e2ndirii a c\u0103rei circularitate s\u0103 nu constituie un cerc vicios \u00een sensul logicii tradi\u021bionale. G\u00e2ndire a g\u00e2ndirii ce \u00eens\u0103 nu mai poate fi separat\u0103 de limb\u0103, limb\u0103 devenit\u0103 acum \u201ecas\u0103 a Fiin\u021bei\u201d (Haus des Seins<\/em>)[17]<\/sup><\/a> \u00een \u201eScrisoarea c\u0103tre umanism\u201d (1947), scris\u0103 aproximativ \u00een aceea\u0219i perioad\u0103.<\/p>\n\n\n\n2. Concep\u021bia despre limb\u0103 prin prisma raport\u0103rii lui Heidegger fa\u021b\u0103 de \u0219tiin\u021be. <\/em>\u00cen mod normal, o sec\u021biune care s\u0103 explice rela\u021bia lui Heidegger sau a lui Noica cu \u0219tiin\u021bele \u00een general ar fi trebuit \u00eenlocuit\u0103, \u00een contextul lucr\u0103rii de fa\u021b\u0103, cu \u00eencercarea de a vedea \u00een ce m\u0103sur\u0103 concep\u021bia despre limb\u0103 a celor doi este sau nu compatibil\u0103 cu filologia sau, mai precis, cu lingvistica. O asemenea restr\u00e2ngere ar fi ignorat \u00eens\u0103 faptul c\u0103 atitudinea ambilor g\u00e2nditori fa\u021b\u0103 de limb\u0103 este str\u00e2ns legat\u0103 de atitudinea lor fa\u021b\u0103 de \u0219tiin\u021be \u00een general. \u00cen cazul lui Heidegger, aceast\u0103 leg\u0103tur\u0103 se vede c\u00e2t se poate de clar \u00een obser\u00adva\u021bia c\u0103 \u0219tiin\u021bele actuale, tributare at\u00e2t revo\u00adlu\u00ad\u021biei copernicane din secolul al 16-lea, c\u00e2t \u0219i logicii tradi\u021bional-aristotelice, ajung s\u0103 conceap\u0103 cunoa\u0219terea exclusiv \u00een termenii rela\u021biei dintre un subiect rupt de lume \u0219i un obiect la r\u00e2ndul s\u0103u artificial, delimitat de fondul originar al lumii pentru a fi ana\u00adlizat. Acest g\u00e2nd \u2013 nevoia de a concepe o filo\u00adsofie dincolo de rela\u021bia subiect\u2013obi\u00adect ce \u00eentemeiaz\u0103 cunoa\u0219terea \u0219tiin\u021bific\u0103 \u2013 repre\u00adzint\u0103 una dintre preocu\u00adp\u0103rile majore \u0219i durabile ale lui Heidegger indiferent de perioad\u0103. Distinc\u021bia dintre \u201eontic\u201d (ceea ce vizeaz\u0103 lucrurile ce sunt la plural pentru a fi cunos\u00adcute empiric) \u0219i \u201eonto\u00adlogic\u201d (privitor la fiin\u021ba lucrurilor cu pricina) este crucial\u0103 \u00een acest sens \u00een Sein und Zeit<\/em>, acolo unde Heidegger remarc\u0103 faptul c\u0103 fizica tinde s\u0103 reduc\u0103 lumea la materie pentru a \u00eei analiza propriet\u0103\u021bile[18]<\/sup><\/a>, sau c\u0103 istoria ca \u0219tiin\u021b\u0103 (Historie<\/em>) tinde s\u0103 fac\u0103 un obiect din ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat omului \u00een lume pentru a tematiza posi\u00adbilit\u0103\u021bile din trecut ale fiin\u021bei umane.[19]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nChiar dac\u0103 distinc\u021bia ontic-ontologic este abandonat\u0103 ulterior de filosoful ger\u00adman, tendin\u021ba de a evita capcana rela\u021biei subiect\u2013obiect \u00een procesul de g\u00e2ndire a feno\u00admenelor originare pe care se \u00eentemeiaz\u0103 \u0219tiin\u021bele persist\u0103 \u0219i este extins\u0103 \u0219i asupra limbii ca fenomen lingvistic. Exemplar\u0103 aici este lucrarea Unterwegs zur Sprache<\/em> (\u00cen drum spre limb\u0103<\/em>), unde Heidegger afirm\u0103 negru pe alb c\u0103 limba repre\u00adzint\u0103 pentru lingvi\u0219ti un simplu instrument de comunicare \u0219i at\u00e2t: \u201e[D]ie Metalinguistik ist die Metaphysik der durchg\u00e4ngigen Technifizierung aller Spra\u00adchen zum allein funktionie\u00adrenden interplane\u00adta\u00adri\u00adschen Informationsinstrument. Metasprache und Sputnik, Metalin\u00adguistik und Rake\u00adten\u00adtechnik sind das Selbe\u201d.[20]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nFormalizarea excesiv\u0103 a limbii este de fapt consecin\u021ba obiectific\u0103rii ei, a reducerii ei la un instrument de comunicare sau la seturi de aser\u021biuni menite a fi disecate; or, tocmai o asemenea obiectificare este ceea ce Heidegger vrea cu orice pre\u021b s\u0103 evite, cu riscul de a scandaliza filosofi precum Carnap sau lingvi\u0219ti precum Ewald Standop. A\u0219a cum remarc\u0103 just Duane Williams, cuvintele pentru Heidegger nu reprezint\u0103 simple unelte sau vehicule de \u00een\u021belesuri, ci chiar acele instan\u021be care fac lucrurile s\u0103 fie.[21]<\/sup><\/a> Hei\u00addeg\u00adger \u00eensu\u0219i folose\u0219te cuv\u00e2ntul be-dingen<\/em> (\u201ea condi\u00ad\u021biona\u201d, de la dingen<\/em>, \u201ea trata asupra unei chestiuni juridice\u201d, \u0219i de la Ding<\/em>, \u201elucru\u201d) cu sensul de \u201ea conferi fiin\u021b\u0103 lucrurilor\u201d: \u201eDas Wort be-dingt das Ding zum Ding. Wir m\u00f6chten dieses Walten des Wortes die Bedingnis nennen\u201d.[22]<\/sup><\/a> Sau, pentru a cita o formul\u0103 \u0219i mai plastic\u0103 tot direct de la Hei\u00addeg\u00adger din textul intitulat \u201eWozu Dichter?\u201d (\u201eLa ce bun s\u0103 fii poet?\u201d): \u201eWenn wir zum Brunnen, wenn wir durch den Wald gehen, gehen wir schon immer durch das Wort \u201aBrunnen\u2019, durch das Wort \u201aWald\u2019 hindurch, auch wenn wir diese Worte nicht ausspre\u00adchen und nicht an Sprach\u00adliches denken\u201d.[23]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n\u00cen alt\u0103 ordine de idei, limba nu reprezint\u0103 pentru Heidegger un simplu sistem de semne cu rol de reprezentare, ci acel orizont \u00een care ne mi\u0219c\u0103m deja f\u0103r\u0103 s\u0103 o \u0219tim \u0219i dinspre care orice lucru \u00ee\u0219i cap\u0103t\u0103 statutul de existent. La fel ca \u00een fizica cuantic\u0103 unde un electron nu exist\u0103 dac\u0103 nu e observat (cu riscul ca observarea lui s\u0103 modifice \u00eensu\u0219i obiectul observat), la fel un lucru nu exist\u0103 at\u00e2ta vreme c\u00e2t \u00eenc\u0103 nu exist\u0103 cuv\u00e2ntul care \u00eel nume\u0219te \u2013 cu precizarea important\u0103 c\u0103 ceea ce se \u00eendep\u0103r\u00adteaz\u0103 de noi atunci c\u00e2nd rostim lucrul este mai degrab\u0103 limba dec\u00e2t lucrul. C\u0103ci limba, ca \u0219i g\u00e2ndirea, se afl\u0103 mereu cu un pas \u00eenaintea noastr\u0103 f\u0103r\u0103 a putea fi ajunse din urm\u0103, de unde \u0219i dificultatea de a pronun\u021ba adev\u0103ruri pozitive ultime de care s\u0103 ne ag\u0103\u021b\u0103m: \u201eDas, wovon wir sprechen, die Sprache, ist uns stets schon voraus. Wir sprechen ihr st\u00e4ndig nur nach\u201d.[24]<\/sup><\/a> Iar aceast\u0103 limb\u0103 \u00een urma c\u0103reia vorbim este una alc\u0103tuit\u0103 mai degrab\u0103 din t\u0103ceri \u0219i ascult\u0103ri, a\u0219a cum Heidegger o tot eviden\u021biaz\u0103 atunci c\u00e2nd nume\u0219te limba dintr-o poezie de Trakl \u201er\u0103sunet al lini\u0219tii\u201d (Ge-l\u00e4ut der Stille<\/em>)[25]<\/sup><\/a> sau c\u00e2nd spune \u00een acela\u0219i text c\u0103 \u201emuritorii vorbesc \u00een m\u0103sura \u00een care ascult\u0103\u201d: \u201eDie Sterblichen sprechen, insofern sie h\u00f6ren\u201d.[26]<\/sup><\/a> Ea nu este pur \u0219i simplu o spus\u0103 obi\u0219nuit\u0103, ci mai degrab\u0103 o \u201espus\u0103\u201d (Sage<\/em>) sau rostire cu caracter de eveni\u00adment (Er-eignis<\/em>), eveniment al c\u0103rui rost este de a scoate la iveal\u0103 ceea ce este pro\u00adpriu omului \u00een raport cu Fiin\u021ba, \u00een m\u0103sura \u00een care omul \u0219i Fiin\u021ba sunt puse \u00een leg\u0103\u00adtur\u0103 prin Sage<\/em>, prin spusa efectuat\u0103 de limb\u0103.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n3. Testarea limitelor limbii \u2013 varianta Heidegger<\/em>. Av\u00e2nd \u00een vedere radica\u00adli\u00adtatea cu care Heidegger prive\u0219te at\u00e2t logica\/metafizica occidental\u0103, c\u00e2t \u0219i fenome\u00adnul limbii, era de a\u0219teptat ca stilul s\u0103u de filosofare \u00een limba german\u0103 s\u0103 fie unul greoi \u0219i excentric. Pe scurt, practica rostirii filosofice la Heidegger este una radi\u00adcal\u0103, ce testeaz\u0103 \u0219i for\u021beaz\u0103 nu arareori p\u00e2n\u0103 la refuz limitele limbii. \u00cent\u00e2lnim astfel la g\u00e2nditorul german:<\/p>\n\n\n\n\u2013 (cvasi-)tautologii de tipul Die Welt weltet<\/em>, Die Gegend gegnet<\/em>, Die Sprache spricht<\/em> sau Das Nichts nichtet<\/em>[28]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 abateri semnificative de la etimologia cuvintelor, un bun exemplu \u00een acest sens constituindu-l cuv\u00e2ntul Er\u00f6rterung<\/em> (\u201eexplicare\u201d, \u201ediscutare \u00een detaliu a unui caz\u201d), cuv\u00e2nt juridic rezultat din traducerea cuv\u00e2ntului latin determinare <\/em>\u0219i pe care Heidegger \u00eel asociaz\u0103 cu cuv\u00e2ntul Ort<\/em> (loc) f\u0103r\u0103 vreun temei de ordin lingvistic[29]<\/sup><\/a>; un alt exemplu la \u00eendem\u00e2n\u0103 este asocierea cuv\u00e2ntului Ereignis<\/em> (\u201eeveniment\u201d) cu cuv\u00e2ntul eigen<\/em> (\u201epropriu\u201d), cele dou\u0103 cuvinte nefiind \u00eenrudite etimologic[30]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 recursul la traduceri mai mult sau mai pu\u021bin creative, cum ar fi deja men\u021bionata asociere a cuv\u00e2ntului legein<\/em> (gr. \u201ea culege\u201d, \u201ea spune\u201d) cu cuv\u00e2ntul nem\u021besc lesen<\/em> (\u201ea citi\u201d, \u201ea aduna\u201d, \u201ea culege\u201d) sau faimoasa traducere a termenului grecesc vechi a-l\u0113theia <\/em>ca Unverborgenheit<\/em> (\u201eneascundere\u201d) \u00een Sein und Zeit<\/em>; acest recurs frecvent la traduceri (unele discutabile, altele nu neap\u0103rat) poate fi \u0219i el socotit drept component\u0103 a practicii excentrice de etimologizare cultivat\u0103 de Heidegger[31]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 construc\u021bii alambicate, ocazionale, de termeni compu\u0219i precum faimoasa sintagm\u0103 \u201ea-fi-\u00een-lume\u201d (In-der-Welt-Sein<\/em>); la un moment dat, \u00een Sein und Zeit<\/em> sen\u00adsul fiin\u021bei umane (Dasein<\/em>) ca grij\u0103 (Sorge<\/em>) este explicitat prin referire la doi ter\u00admeni com\u00adpu\u0219i: \u201eSich-vorweg-schon-sein-in-(der-Welt-) als Sein-bei (innerwelt\u00adlich begegnendem Seienden)\u201d, rom. \u201efaptul-de-a-fi-\u00eenaintea-lui-\u00eensu\u0219i-s\u0103l\u0103\u0219luind-deja-\u00een(lume) ca fapt-de-a-fi-\u00een-preajma (fiin\u021b\u0103rii \u00een interiorul lumii\u201d[32]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 inventarea de cuvinte intraductibile sau valorificarea unor cuvinte vechi, ie\u0219ite din uz, cuvinte precum Bedingnis<\/em>, Nahnis<\/em>, gegnen<\/em>, welten<\/em>, Gestell<\/em> etc.<\/p>\n\n\n\nPentru toate abaterile de mai sus, justificarea lui Heidegger ar fi aceea c\u0103 vrea s\u0103 accead\u0103 la un nou temei, un nou Logos situat dincolo de distinc\u021bia dintre ra\u021bional \u0219i ira\u021bional, adev\u0103rat \u0219i fals. Acest Logos<\/em> ar putea fi unul al experien\u021bei tr\u0103ite \u2013 fie al experien\u021bei Dasein<\/em>-ului de a-fi-\u00een-lume \u00een opera timpurie, fie pur \u0219i simplu al tr\u0103irii limbii ca fenomen ce se sustrage g\u00e2ndirii conceptuale \u2013, experien\u021b\u0103 care s\u0103 articuleze ceea ce ce nu se poate articula la nivel logico-propozi\u021bional. Deja \u00een anul 1919, ca asistent al lui Husserl, Heidegger remarca faptul c\u0103 \u201elimba noastr\u0103 nu face fa\u021b\u0103 noii tipicit\u0103\u021bi fundamentale a tr\u0103irii\u201d: \u201eUnsere Sprache ist der neuen Grund\u00adtypik des Erle\u00adbens nicht gewachsen\u201d.[33]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 remarc\u0103 era f\u0103cut\u0103 \u00een contextul criticilor la adresa metodei critic-teleologice axate pe adev\u0103rul unui ideal normativ (Sollen<\/em>) ca valoare \u00eentemeietoare a oric\u0103rui act de cunoa\u0219tere, Heidegger contraca\u00adr\u00e2nd aici prin observa\u021bia c\u0103 o bun\u0103 parte din valoarea \u0219i valabilitatea experien\u021belor tr\u0103ite care con\u00adsti\u00adtuie materia\u00adlul unui Sollen <\/em>nu sunt obligatoriu \u00eentemeiate \u00eentr-un Sollen<\/em>. Un exemplu \u00een cauz\u0103 furnizat de Heidegger ar fi aici bucuria (neutr\u0103 fa\u021b\u0103 de un ideal valoric-normativ) ce cuprin\u00adde o persoan\u0103 atunci c\u00e2nd intr\u0103 \u00een camera de studiu \u0219i vede lumina soarelui c\u0103\u00adz\u00e2nd pe c\u0103r\u021bi.[34]<\/sup><\/a> Prin urmare, Heidegger nu are de ales dec\u00e2t s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 n\u0103sco\u00adceasc\u0103 cuvinte \u0219i expresii alambicate pentru a \u201esalva fenomenele\u201d. Iar \u00een acest scop, nici limba german\u0103 curent\u0103 \u0219i nici bunul-sim\u021b \u0219tiin\u00ad\u021bific nu mai constituie opreli\u0219ti.<\/p>\n\n\n\nCu toate acestea, Heidegger este perfect con\u0219tient de abaterile sale. De exem\u00adplu, el atrage explicit aten\u021bia asupra limit\u0103rilor unui dic\u021bionar, suger\u00e2nd c\u0103 nu este interesat de \u00een\u021belesul de dic\u021bionar al cuvintelor, ci de lumea pe care o deschide un cuv\u00e2nt sau un altul, de spiritul viu al unei limbi la care dic\u021bionarul, ca instru\u00adment ce face din limba \u00eens\u0103\u0219i un instrument, nu poate oferi acces:<\/p>\n\n\n\n\nEin W\u00f6rterbuch wird in den meisten F\u00e4llen eine richtige Auskunft geben \u00fcber die Wortbedeutung. Es verb\u00fcrgt aber durch diese Richtigkeit noch nicht die Einsicht in die Wahrheit dessen, was das Wort bedeutet und bedeuten kann, sofern wir dem im Wort genannten Wesensbereich nachfragen. Ein \u201eW\u00f6rterbuch\u201d kann Hinweise geben f\u00fcr das Wortverst\u00e4ndnis, aber es ist niemals eine schlechthin und im voraus verbindliche In\u00adstanz. Die Berufung auf das W\u00f6rterbuch bleibt immer nur die Berufung auf eine in ihrer Art und ihren Grenzen meist gar nicht fa\u00dfbare Auslegung einer Sprache. Sobald wir freilich die Sprache nur als Verkehrsmittel betrachten, ist das auf die Technik des Ver\u00adkehrs und des Austausches zugeschnittene W\u00f6rterbuch \u201eohne weiteres\u201d \u201ein der Ord\u00adnung\u201d und verbindlich. Auf den geschichtlichen Geist einer Sprache im Ganzen hin ge\u00adsehen, fehlt dagegen jedem W\u00f6rterbuch die unmittelbare Ma\u00dfst\u00e4blichkeit und Ver\u00adbindlichkeit.[35]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00centr-o manier\u0103 comparabil\u0103 se pot justifica \u0219i mult-hulitele construc\u021bii tauto\u00adlo\u00adgice ale lui Heidegger. \u0218i ele sunt menite s\u0103 salveze fenomene precum limba, lumea sau Logos<\/em>-ul, protej\u00e2ndu-le de g\u00e2ndirea care obiectific\u0103. (Cva\u00adsi\u2011)Tau\u00adtologiile lui Heidegger pot fi astfel \u00een\u021belese ca un prag zero al g\u00e2ndirii ce articu\u00adleaz\u0103 adev\u0103ruri (sau, mai bine zis, fenomene) inaccesibile logicii tradi\u021bionale. Ele sunt menite s\u0103 ilustreze at\u00e2t \u00eenc\u0103p\u0103\u00ad\u021b\u00e2narea g\u00e2nditorului german de a-\u0219i sustrage propriile fraze unei \u00een\u021belegeri perfecte, totalizante, care s\u0103 epuizeze sensul frazelor pe care chiar el le desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een procesul g\u00e2ndirii, c\u00e2t \u0219i ca o tentativ\u0103 de a exprima \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea limbii \u00eense\u0219i de a nu se l\u0103sa reificat\u0103 \u0219i \u00eengr\u0103dit\u0103 prin transformarea cuvintelor \u00een semne \u0219i con\u00adcepte. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, ar mai putea fi avansat \u0219i argumentul lui Michel Haar potrivit c\u0103ruia a\u0219a-zisele tautologii heideggeriene nu constituie ni\u0219te tautologii \u00een sens strict c\u00e2t mai degrab\u0103 \u00eencerc\u0103ri \u201ede a \u00abconsolida\u00bb ponderea verbului, a fenomenului, \u0219i de a diminua subiectul, substan\u021ba\u201d.[36]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nOricum ar fi, cert este c\u0103 practica de rostire filosofic\u0103 a lui Heidegger, \u00een m\u0103sura \u00een care putem vorbi de o asemenea practic\u0103, este una radical\u0103, ce \u00eempinge limitele lim\u00adbii p\u00e2n\u0103 la extrem. Scopul lui Heidegger este \u00eens\u0103, dincolo de \u00eendrept\u0103\u021bitele critici ce i se pot aduce, unul legitim: acela de a dob\u00e2ndi acces la un domeniu \u201einfra\u201d-logic al tr\u0103irii \u0219i g\u00e2ndirii unor Absoluturi (Fiin\u021b\u0103, Logos, Adev\u0103r) ce nu pot fi surprinse prin inter\u00admediul g\u00e2ndirii conceptual-logice obi\u0219nuite, g\u00e2ndire care \u00eemparte lumea fie \u00een subiect \u0219i predicat, fie \u00een semnificant \u0219i semnificat, fie \u00een subiect \u0219i obiect \u0219.a.m.d.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\nRostire filosofic\u0103 (II): Constantin Noica \u0219i valorificarea limbii ca dat<\/strong><\/h5>\n\n\n\nSpre deosebire de cazul lui Heidegger, Constantin Noica \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 demersul de conturare a unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti de pe pozi\u021bia inte\u00adlec\u00adtua\u00adlului apar\u021bin\u00e2nd de o cultur\u0103 a\u0219a-zis \u201eminor\u0103\u201d, lipsit\u0103 de o tradi\u021bie filosofic\u0103 solid\u0103. Dac\u0103 Heidegger ajunge s\u0103 inventeze cuvinte pentru a revigora o limb\u0103 \u00een care se filosofa riguros de secole bune, Noica se afl\u0103 \u00een situa\u021bia de a \u00eentemeia \u0219i justifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, adesea redus\u0103 la statutul unei limbi fruste de p\u0103stori, care \u00eenc\u0103 nu a dat m\u0103sura propriei ra\u021bionalit\u0103\u021bi. F\u0103r\u0103 a dispre\u021bui cultura folcloric-\u021b\u0103r\u0103neasc\u0103, Noica \u00ee\u0219i exprima, de exemplu, la un moment dat regretul c\u0103, \u00een presupusul proiect al unui dic\u021bio\u00adnar de termeni literari din toate limbile ini\u021biat de UNESCO, limba rom\u00e2n\u0103 ar fi urmat s\u0103 figureze doar cu trei termeni mai degrab\u0103 \u00eenc\u0103rca\u021bi afectiv: \u201edor\u201d, \u201edoin\u0103\u201d \u0219i \u201ecolind\u0103\u201d.[37]<\/sup><\/a> Scopul lui Noica (cel pu\u021bin \u00een ce prive\u0219te rostirea filosofic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103) este, a\u0219adar, unul mai modest: spre deose\u00adbire de Heidegger, el nu urm\u0103re\u0219te o r\u0103stur\u00adnare a g\u00e2ndirii filosofice occidentale \u0219i nici nu dore\u0219te s\u0103 fac\u0103 din limba rom\u00e2n\u0103 limba cea mai de soi a filosofiei, a\u0219a cum ar putea-o crede, \u00een mod paradoxal, nu doar na\u021bio\u00adna\u00adli\u0219tii de tavern\u0103 tenta\u021bi s\u0103 cread\u0103 c\u0103 \u021bara lor este deasupra tuturor celorlalte, ci \u0219i acei interpre\u021bi care, absolutiz\u00e2nd criteriul politic (fie adeziunea lui Noica la legionarism de la sf\u00e2r\u0219itul anilor \u201930, fie presupusa lui \u00eenclina\u021bie c\u0103tre protocronismul de tip ceau\u0219ist), acuz\u0103 demersul filosofic al lui Noica de na\u021bionalism.[38]<\/sup><\/a> Dac\u0103 exist\u0103 un \u201ena\u021bionalism\u201d care anim\u0103 proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti, acela const\u0103 \u00een dorin\u021ba de a valorifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, capacitatea acesteia de a conceptualiza \u0219i genera probleme filosofice unice prin intermediul cuvintelor ei. Datoria de a expli\u00adcita acest poten\u021bial filosofic al limbii unei na\u021biuni sau culturi reprezint\u0103 nu (sau nu numai) o simpl\u0103 datorie fa\u021b\u0103 de \u021bara de apartenen\u021b\u0103 \u00een sensul benign, non-limitativ al cuv\u00e2ntului \u201edatorie\u201d, ci o datorie fa\u021b\u0103 de \u00eentreaga lume; altfel spus \u2013 o deschidere c\u0103tre universal: \u201eDac\u0103 graiul nostru spune \u00eentr-adev\u0103r lucruri ce nu s-au rostit \u00eentotdeauna \u00een alte limbi \u0219i care le-ar putea \u00eendemna pe acestea s\u0103 se ml\u0103dieze dup\u0103 cuv\u00e2ntul nostru, atunci, \u00een m\u0103sura \u00een care exist\u0103 un rest rom\u00e2nesc \u00een cele ale g\u00e2ndu\u00adlui, suntem datori lumii cu acest rest\u201d.[39]<\/sup><\/a> Mai mult, Noica admite posibilitatea ca alte limbi mai obscure precum limbile bantu s\u0103 fie mai atractive filosofic dec\u00e2t ro\u00adm\u00e2\u00adna[40]<\/sup><\/a>, la fel cum tot Noica are grij\u0103 s\u0103 noteze \u0219i anumite insuficien\u021be ale limbii rom\u00e2ne precum lipsa unui termen antitetic la termenul de \u201efiin\u021b\u0103\u201d (\u201edevenire\u201d necom\u00adpar\u00e2ndu-se cu nem\u021bescul Werden<\/em>) sau degra\u00adda\u00adrea unor cuvinte precum \u201epetre\u00adcere\u201d, limitat \u00eentre timp la sensul de eveniment dis\u00adtractiv.[41]<\/sup><\/a> Pe scurt, proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti este o tentativ\u0103 legitim\u0103 de a fi \u201ena\u021bional cu fa\u021ba spre universalitate\u201d (Titu Maiorescu)[42]<\/sup><\/a>, Noica folosindu-se de datul acci\u00addental al limbii natale pentru a exprima universalul, dup\u0103 cum o recunoa\u0219te \u0219i \u00een modelul unei prefe\u021be la Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em> din jurnalul s\u0103u de idei:<\/p>\n\n\n\n\nPentru Prefa\u021ba la Df..\/\/ Nu am c\u0103utat rom\u00e2nescul, ci universalul. Am \u00eent\u00e2lnit rom\u00e2\u00adnescul pentru c\u0103 nu putem g\u00e2ndi dec\u00e2t \u00een limita\u021bia ce nu limiteaz\u0103 a limbii noastre.\/\/ Dac\u0103 \u00eens\u0103 nu am \u00eent\u00e2lnit universalul, atunci cartea aceasta [Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>] r\u0103m\u00e2ne \u00een devenirea \u00eentru devenire a culturii.\/\/ [\u00cen margine:] Rom\u00e2nescul mi-a fost un kairos<\/em>, at\u00e2ta tot.[43]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAcestea fiind spuse, sursele principale de inspira\u021bie pentru proiectul noician al unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti par a fi trei. Un prim impuls important ar veni de la Mircea Vulc\u0103nescu \u0219i al s\u0103u eseu Dimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u021bei<\/em>, un al doilea, de la ontologia lui Heidegger, ce face din limb\u0103 casa Fiin\u021bei, iar un al trei\u00adlea, de la teoria relativismului lingvistic atribuit\u0103 antropologului Edward Sapir \u0219i asistentului s\u0103u, Benjamin Lee Whorf, teorie care sus\u021bine c\u0103 raportarea la lume a indi\u00advi\u00adzilor \u0219i obiceiurile lor sunt direct influen\u021bate de structurile logico-gramaticale ale limbii natale \u0219i c\u0103 concep\u021biile despre lume mediate de limbile omene\u0219ti sunt inco\u00admensurabile \u00eentre ele din punct de vedere valoric, \u00een m\u0103sura \u00een care fiecare limb\u0103 are avantajele \u0219i dezavantajele ei.[44]<\/sup><\/a> Dintre ace\u0219ti trei factori, cel mai relevant din punct de vedere intracultural\/na\u021bional este impulsul venit de la Vulc\u0103nescu, \u00een timp ce factorul de relevan\u021b\u0103 intercultural\u0103 \u2013 de deschidere c\u0103tre universal \u2013 este al treilea. C\u00e2t prive\u0219te influen\u021ba lui Heidegger, ea exist\u0103 f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate, \u00eens\u0103 analiza de mai jos va scoate la iveal\u0103 \u0219i ni\u0219te diferen\u021be fundamentale \u00eentre Noica \u0219i Heidegger, diferen\u021be ce transpar at\u00e2t \u00een plan teoretic, c\u00e2t \u0219i \u00een plan practic. C\u0103 avem de-a face cu dou\u0103 feluri diferite de rostire filosofic\u0103, se va adeveri analiz\u00e2nd abor\u00addarea lui Noica prin prisma acelora\u0219i trei criterii stabilite \u0219i \u00een capitolul anterior. S\u0103 trecem, a\u0219adar, la analiza propriu-zis\u0103.<\/p>\n\n\n\n1. Atitudinea fa\u021b\u0103 de logic\u0103 \u0219i logos<\/em>. C\u0103 Noica face ontologie inspirat de Heidegger, nu se poate t\u0103g\u0103dui. Cu toate acestea, deosebiri notabile dintre Noica \u0219i Heidegger transpar \u00eenc\u0103 de la nivelul fundamental al g\u00e2ndirii filosofice \u2013 acela al logicii. Dac\u0103 inten\u021bia lui Heidegger este de a accede la o logic\u0103 a fenomenelor, o logic\u0103 \u201epre-propozi\u021bional\u0103\u201d capabil\u0103 s\u0103 articuleze ba Fiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i \u0219i rela\u021bia omului cu ea, ba orizontul limbii \u0219i situarea omului \u00een el, Noica e mai pu\u021bin radical. \u00cen primul r\u00e2nd, el nu este interesat de revizuirea fundamentelor metafizice ale \u0219tiin\u021belor \u0219i ale filosofiei \u00eense\u0219i. Este adev\u0103rat c\u0103 \u0219i el caut\u0103 s\u0103 articuleze o logic\u0103 a vie\u021bii, a experien\u021bei tr\u0103ite, una care s\u0103 se sustrag\u0103 celei aristotelice.[45]<\/sup><\/a> Cu toate acestea, el \u00eei repro\u0219eaz\u0103 lui Heidegger cel pu\u021bin dou\u0103 lucruri majore: tendin\u021ba de a submina logica f\u0103r\u0103 a ajunge la o alta[46]<\/sup><\/a> \u0219i \u00eendr\u0103zneala de a fi c\u0103utat s\u0103 rezolve pro\u00adble\u00adma insolubil\u0103 a timpului (sau a tempora\u00adli\u00adt\u0103\u021bii): \u201eDezastrul celor care g\u00e2ndesc fiin\u021ba prin temporalitate (Heidegger). Dar ideea de spa\u00ad\u021bialitate (de n\u2011dimen\u00adsio\u00adna\u00adli\u00adtate a realului, de \u00eencruci\u0219are a generalurilor sau elemen\u00adtelor \u00een el), aceasta spune ceva despre fiin\u021b\u0103; spa\u021bialitate configurativ\u0103, nu temporalitate dizolvant\u0103. \u00cen proble\u00adma timpului to\u021bi filosofii \u0219i-au fr\u00e2nt g\u00e2tul\u201d.[47]<\/sup><\/a> Or, ontologia lui Noica pare a fi, prin compara\u021bie cu cea a lui Heidegger, una ra\u021bional\u0103<\/em>, bazat\u0103 \u00een con\u00adti\u00adnuare pe concep\u021bia omului ca animal ra\u021bional, pe care Heidegger o desconsidera drept metafizic\u0103.[48]<\/sup><\/a> \u00cen ce m\u0103sur\u0103 pledoaria lui Noica pentru ra\u021bionalitate \u0219i reu\u0219e\u0219te, este de dis\u00adcutat; inten\u021bia lui pare a fi \u00eens\u0103 aceea de a spa\u021bializa logica \u2013 \u0219i chiar de a o \u201espa\u00ad\u021bio\u2011tem\u00ad\u00adpo\u00adraliza\u201d, cel pu\u021bin \u00een tratatul s\u0103u de ontologie din Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>[49]<\/sup><\/a> \u2013 prin eviden\u021bierea orizonturilor pe care anumite cuvinte le deschid. Un asemenea cuv\u00e2nt este prepozi\u021bia \u201e\u00eentru\u201d, cuv\u00e2nt desemnat \u00een diverse contexte ca \u201espa\u021bializator nespa\u00ad\u021bia\u00adlizat\u201d[50]<\/sup><\/a> \u0219i \u201eoperator ontologic\u201d.[51]<\/sup><\/a> A\u0219adar, se poate spune c\u0103 Noica \u00eencearc\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u s\u0103 accead\u0103 la un Logos<\/em> ce transcende logica tradi\u00ad\u021bional\u0103 (aristotelic\u0103 \u0219i modern\u0103, ce \u021bin de \u201elogica lui \u00een<\/em>\u201d), un Logos <\/em>al lui \u201ea fi \u00eentru\u201d care s\u0103 nu creeze \u00eens\u0103 o ruptur\u0103 radi\u00adcal\u0103 cu metafizica occidental\u0103[52]<\/sup><\/a> (categoriile lui Kant \u0219i dialectica lui Hegel juc\u00e2nd totu\u0219i un rol important \u00een ontologia lui Noica
\u00cenainte de a porni la drum, trebuie precizat c\u0103 o compara\u021bie \u00eentre abord\u0103rile lui Heidegger \u0219i Noica privind rostirea filosofic\u0103 nu ar fi posibil\u0103 f\u0103r\u0103 stabilirea unor criterii comune care s\u0103 permit\u0103 o sesizare precis\u0103 a lucrurilor ce \u00eei unesc \u0219i despart. \u00cen acest scop, analizele din primele dou\u0103 capitole vor fi construite \u00een jurul a trei criterii definitorii pentru modul \u00een care cei doi g\u00e2nditori se raporteaz\u0103 la fenomenul limbii: i) raportarea la logic\u0103 \u0219i logos<\/em>; ii) rela\u021bia cu \u0219tiin\u021bele, \u00eendeosebi cu filologia\/ lingvistica \u0219i iii) gradul de testare a limitelor limbii (incluz\u00e2nd modul \u00een care limba este valorificat\u0103).<\/p>\n\n\n\n1. Raportarea lui Heidegger la logic\u0103 \u0219i Logos<\/em>. C\u0103 jargonul lui Heidegger con\u00adsti\u00adtuie o surs\u0103 de iritare \u0219i exasperare pentru numero\u0219i g\u00e2nditori \u0219i lingvi\u0219ti e un lucru deja cunoscut.[2]<\/sup><\/a> Cu toate acestea, o lectur\u0103 atent\u0103, nep\u0103rtinitoare a textelor lui Heidegger nu poate trece cu vederea tentativa onest\u0103 a filosofului german de a revi\u00adgora g\u00e2ndirea occidental\u0103 a\u0219ez\u00e2nd-o pe ni\u0219te fundamente noi. Cei care \u00eel critic\u0103 pe Heidegger fie pentru faptul c\u0103 adev\u0103rurile la care ajunge se limiteaz\u0103 la ni\u0219te bana\u00adle tautologii, fie pentru termenii s\u0103i prolic\u0219i, adesea intraductibili, ap\u0103ru\u021bi \u00een urma unor asocia\u021bii aparent arbitrare de idei, aleg de multe ori s\u0103 ignore radica\u00adlitatea de\u00admer\u00adsului filosofic heideggerian trivializ\u00e2ndu-l. Astfel, \u00een loc s\u0103 \u021bin\u0103 cont de \u00eentreb\u0103rile \u0219i premisele cu care lucreaz\u0103 Heidegger atunci c\u00e2nd \u00ee\u0219i constru\u00adie\u0219te argumentele, ei prefer\u0103 s\u0103 se amuze sarcastic pe seama faptului c\u0103 ditamai filosoful ajunge s\u0103 g\u00e2ng\u0103veasc\u0103 expresii precum Die Sprache spricht<\/em> (\u201eLimba vorbe\u0219te\u201d) sau Die Welt weltet<\/em> (\u201eLumea lume\u0219te\u201d ori \u201eLumea lumeaz\u0103\u201d ori \u2013 poate cea mai bun\u0103 variant\u0103 \u2013 \u201eLumea lumific\u0103\u201d[3]<\/sup><\/a>). \u00cen momentul \u00een care confrunt\u0103m \u00eens\u0103 premi\u00adsele de la care pleac\u0103 Heidegger cu privire la limb\u0103 \u0219i logic\u0103, lucrurile \u00eencep s\u0103 arate altfel. Care s\u0103 fie aceste premise?<\/p>\n\n\n\n\u00cen ciuda faptului c\u0103 opera lui Heidegger cunoa\u0219te mai multe etape, ceea ce se poate observa at\u00e2t \u00een faza timpurie care culmineaz\u0103 \u00een 1927 cu Sein und Zeit<\/em>, c\u00e2t \u0219i \u00een opera ulterioar\u0103 aflat\u0103 sub semnul perioadei de cotitur\u0103 desemnate corect ca Wendung <\/em>sau Wandlung<\/em>[4]<\/a>, este nevoia lui Heidegger de a ajunge la o logic\u0103 \u201epre\u2011logic\u0103\u201d, una ce precede logica propozi\u021bional\u0103 \u0219i \u00een care adev\u0103rul se arat\u0103, se reveleaz\u0103 ca neascundere (Unverborgenheit<\/em>), f\u0103r\u0103 a mai avea falsul drept contra\u00adpon\u00addere, ca \u00een logica tradi\u021bional\u0103, de sorginte aristotelic\u0103.[5]<\/a> P\u00e2n\u0103 \u00een 1927 \u00eens\u0103, rela\u00ad\u021bia dintre limb\u0103 \u0219i aceast\u0103 logic\u0103 primar\u0103 r\u0103m\u00e2ne insuficient explicitat\u0103 de filosoful german, ale c\u0103rui solu\u021bii se sprijin\u0103 preponderent pe metoda fenome\u00adnologic\u0103 a lui Edmund Husserl, pe de o parte, \u0219i pe filosofia vie\u021bii a\u0219a cum este ea conturat\u0103 \u00een scrieri r\u0103zle\u021be de Wilhelm Dilthey, pe de alta. Gr\u0103itoare \u00een acest sens sunt prele\u00adgerile lui Heidegger \u021binute la Freiburg \u00een anul universitar 1919\/20, unde Heidegger ia ap\u0103rarea metodei fenomenologice contra obiec\u00ad\u021biilor \u00eenaintate de Paul Natorp (membru al \u0219colii neokantiene de la Marburg).[6]<\/sup><\/a> Astfel, Heidegger critic\u0103 metoda reconstruc\u021biei propuse de Natorp ca fiind o teoretizare ce descom\u00ad\u00adpune analitic datul nemijlocit pentru a-l reorganiza sub forma unui obiect al cunoa\u0219terii privat de carac\u00adterul s\u0103u originar: \u201e[V]or allem ist nicht einzusehen, wie durch eine vermit\u00adtelte Theoretisierung, eine solche, die \u00fcber den Weg der zer\u00adst\u00fcckeln\u00adden Analyse geht, das Unmittelbare eher gewonnen, \u00fcberhaupt erreichbar sein soll\u201d.[7]<\/sup><\/a> \u00cen schimb, fenomenologia ar oferi avantajul c\u0103 precede orice atitudine teoretic\u0103 \u2013 acea theoretische Einstellung<\/em> al c\u0103rei efect \u00eel constituie separarea subiectului cunosc\u0103tor de lumea obiectelor \u2013, f\u0103c\u00e2nd astfel posibil accesul direct la fluxul de tr\u0103iri f\u0103r\u0103 \u00eenceput \u0219i sf\u00e2r\u0219it al vie\u021bii \u00eense\u0219i. A\u0219adar, atunci c\u00e2nd Husserl exprim\u0103 \u201eprincipiul principiilor\u201d (Prinzip der Prinzipien<\/em>) potrivit c\u0103ruia tot ceea ce se ofer\u0103 \u00een mod originar intui\u021biei trebuie luat ca atare, drept ceea ce se ofer\u0103, Heidegger vede aici \u201echiar inten\u021bia originar\u0103 a vie\u021bii veritabile, sus\u021binerea originar\u0103 a tr\u0103irii \u0219i a vie\u021bii luate ca atare, abso\u00adluta simpatie a vie\u021bii, identic\u0103 cu \u00eens\u0103\u0219i tr\u0103irea\u201d.[8]<\/sup><\/a> Or, \u00een aceast\u0103 ne\u00eentrerupt\u0103 ancorare \u00een fluxul de tr\u0103iri cotidiene ce circumscrie orice percep\u021bie a unui lucru zace deja un sens pre-logic \u0219i pre-verbal pe care fenomenologia, cu impulsuri venite \u0219i de la Dilthey, este datoare s\u0103 \u00eel expli\u00adciteze \u00eentr-o manier\u0103 pre-teoretic\u0103.[9]<\/sup><\/a> C\u0103 aceast\u0103 dimensiune la care fenomenologia pare s\u0103 aib\u0103 acces \u021bine de sfera pre-logicului se poate desprinde, de altfel, din observa\u021bia lui Heidegger potrivit c\u0103reia experien\u021ba tr\u0103it\u0103 a lumii din jur, a Umwelt<\/em>-ului (Umwelterlebnis<\/em>), implic\u0103 ni\u0219te acte de tr\u0103ire ce, \u00een datul lor imediat, nu necesit\u0103 presupozi\u021bii de vreun fel: \u201eNur wenn ich mich \u00fcberhaupt in der Sph\u00e4re von Setzungen bewege, hat die Rede von Voraussetzungen einen m\u00f6glichen Sinn. Das Umwelterleben macht weder selbst Voraussetzungen, noch l\u00e4\u00dft es sich in sich selbst als solche stempeln. Es ist aber ebensowenig voraussetzungslos, denn Voraussetzung und Voraus\u00adset\u00adzungslosigkeit haben \u00fcberhaupt nur Sinn im Theoretischen\u201d.[10]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n\u00cen Sein und Zeit<\/em>, fenomenologia va fi, desigur, re\u00een\u021beleas\u0103 ca \u201eontologie fenomenologic\u0103\u201d sau \u201eontologie fundamental\u0103\u201d (Fundamentalontologie<\/em>)[11]<\/sup><\/a> menit\u0103 a servi drept \u201e\u0219tiin\u021b\u0103 a \u0219tiin\u021belor\u201d ce se sustrage rela\u021biei de tip subiect\u2013obiect. Cate\u00adgo\u00adriile logice \u0219i epistemologice prin care lucrurile erau procesate ca obiecte cu \u00eensu\u0219iri sunt \u00eenlocuite acum de categorii ontologice numite existen\u021biali<\/em>. De aseme\u00adnea, \u00een loc de subiect cunosc\u0103tor, statutul fiin\u021bei umane este acum cel de Dasein<\/em> pentru care lumea \u00eens\u0103\u0219i este o presupozi\u021bie \u00eend\u0103r\u0103tul c\u0103reia nu se poate trece. \u00cen vederea realiz\u0103rii posibilit\u0103\u021bilor sale de a fi, Dasein<\/em>-ul practic\u0103 \u00een permanen\u021b\u0103 o \u00een\u021belegere de tip circular ce abia ulterior este explicitat\u0103 prin limb\u0103, prin articularea verbal\u0103 ca derivat al explicit\u0103rii (Auslegung<\/em>).[12]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nAcest statut secundar al limbii (fenomen care ne intereseaz\u0103 aici) \u0219i care constituia unul din punctele nevralgice din Sein und Zeit<\/em> va fi ulterior revizuit de Heidegger \u00een anii 1940, rela\u021bia dintre Logos-<\/em>ul logicii originare \u0219i limb\u0103 c\u0103p\u0103t\u00e2nd o articulare coerent\u0103 \u00een prelegerile despre Heraclit. Nici aici Heidegger nu renun\u021b\u0103 la c\u0103utarea unei filosofii originare, \u00eens\u0103 aceast\u0103 filosofie nu mai este \u00een\u021beleas\u0103 ca onto\u00adlo\u00adgie fundamental\u0103, ci ca logic\u0103 \u00een stare de a articula Logos-<\/em>ul originar, ca o adu\u00adna\u00adre\u2011laolalt\u0103 (Ver-sammlung<\/em>) ce con\u021bine \u00een ea at\u00e2t un moment de extindere-\u00een-afar\u0103 (Ausholen<\/em>), c\u00e2t \u0219i un moment al replierii, al aducerii-\u00een\u0103untru (Einholen<\/em>): \u201eVer-samm\u00adlung ist das urspr\u00fcngliche Einbehalten in einer Gesammeltheit, welches Ein\u00adbe\u00adhal\u00adten erst alles Ausholen und Einholen bestimmt, aber auch alle Verstreuung und Zerstreuung erst zul\u00e4\u00dft\u201d.[13]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 adunare laolalt\u0103 (logos <\/em>scris ini\u021bial cu l <\/em>mic, urm\u00e2nd a fi scris apoi cu L mare pentru a \u00eel diferen\u021bia de logos<\/em>-ul uman) este ceea ce \u00een opinia lui Heidegger reprezint\u0103 chiar Fiin\u021ba, principiul \u00een care fiin\u021beaz\u0103 tot ceea ce este: \u201eDieser logos<\/em> ist die urspr\u00fcngliche Versammlung, die das Seiende als das Seiende, das es ist, verwahrt. Dieser logos<\/em> ist das Sein selbst, worin alles Seiende west. Diesen logos<\/em> nachdenken ist freilich nicht mehr Logik im \u00fcblichen Sinne\u201d.[14]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nDincolo de reticen\u021bele sale fa\u021b\u0103 de Sein und Zeit<\/em>, se poate, a\u0219adar, afirma c\u0103 Heidegger nu renun\u021b\u0103 la c\u0103utarea principiului ce face Fiin\u021ba (Sein<\/em>) posibil\u0103 \u0219i, implicit, cele ce sunt (Seiende<\/em>, \u201efiinduri\u201d). Cu alte cuvinte, Heidegger pune \u00een con\u00adti\u00adnuare pre\u021b pe importan\u021ba diferen\u021bei ontologice dintre Sein<\/em> (Fiin\u021b\u0103) \u0219i Seiende<\/em> (cele-ce-sunt, fiinduri), numai c\u0103 alege s\u0103 o re-g\u00e2ndeasc\u0103 printr-o mai bun\u0103 anco\u00adrare \u00een limb\u0103 ca loc de rostire a unui Logos<\/em> originar, a acelui Logos<\/em> ce face lucrurile s\u0103 fie. Cum anume reu\u0219e\u0219te limba s\u0103 deschid\u0103 un spa\u021biu pentru ac\u021biunea acestui Logos<\/em>? Un posibil r\u0103spuns ar fi: printr-o rostire ce nu seam\u0103n\u0103 cu nicio spus\u0103 omeneasc\u0103, ci mai degrab\u0103 cu t\u0103cerea (Schweigen<\/em>)[15]<\/sup><\/a> \u0219i cu ascultarea (Hor\u00adchen<\/em>, Gehorsam<\/em>)[16]<\/sup><\/a>, dar pe care oamenii sunt datori s\u0103 o g\u00e2ndeasc\u0103 \u00een limit\u0103rile ce le sunt date.<\/p>\n\n\n\nPrin urmare, \u0219i \u00een opera sa de dup\u0103 Sein und Zeit<\/em> Heidegger aspir\u0103 c\u0103tre o dimensiune pre-logic\u0103 a g\u00e2ndirii a c\u0103rei circularitate s\u0103 nu constituie un cerc vicios \u00een sensul logicii tradi\u021bionale. G\u00e2ndire a g\u00e2ndirii ce \u00eens\u0103 nu mai poate fi separat\u0103 de limb\u0103, limb\u0103 devenit\u0103 acum \u201ecas\u0103 a Fiin\u021bei\u201d (Haus des Seins<\/em>)[17]<\/sup><\/a> \u00een \u201eScrisoarea c\u0103tre umanism\u201d (1947), scris\u0103 aproximativ \u00een aceea\u0219i perioad\u0103.<\/p>\n\n\n\n2. Concep\u021bia despre limb\u0103 prin prisma raport\u0103rii lui Heidegger fa\u021b\u0103 de \u0219tiin\u021be. <\/em>\u00cen mod normal, o sec\u021biune care s\u0103 explice rela\u021bia lui Heidegger sau a lui Noica cu \u0219tiin\u021bele \u00een general ar fi trebuit \u00eenlocuit\u0103, \u00een contextul lucr\u0103rii de fa\u021b\u0103, cu \u00eencercarea de a vedea \u00een ce m\u0103sur\u0103 concep\u021bia despre limb\u0103 a celor doi este sau nu compatibil\u0103 cu filologia sau, mai precis, cu lingvistica. O asemenea restr\u00e2ngere ar fi ignorat \u00eens\u0103 faptul c\u0103 atitudinea ambilor g\u00e2nditori fa\u021b\u0103 de limb\u0103 este str\u00e2ns legat\u0103 de atitudinea lor fa\u021b\u0103 de \u0219tiin\u021be \u00een general. \u00cen cazul lui Heidegger, aceast\u0103 leg\u0103tur\u0103 se vede c\u00e2t se poate de clar \u00een obser\u00adva\u021bia c\u0103 \u0219tiin\u021bele actuale, tributare at\u00e2t revo\u00adlu\u00ad\u021biei copernicane din secolul al 16-lea, c\u00e2t \u0219i logicii tradi\u021bional-aristotelice, ajung s\u0103 conceap\u0103 cunoa\u0219terea exclusiv \u00een termenii rela\u021biei dintre un subiect rupt de lume \u0219i un obiect la r\u00e2ndul s\u0103u artificial, delimitat de fondul originar al lumii pentru a fi ana\u00adlizat. Acest g\u00e2nd \u2013 nevoia de a concepe o filo\u00adsofie dincolo de rela\u021bia subiect\u2013obi\u00adect ce \u00eentemeiaz\u0103 cunoa\u0219terea \u0219tiin\u021bific\u0103 \u2013 repre\u00adzint\u0103 una dintre preocu\u00adp\u0103rile majore \u0219i durabile ale lui Heidegger indiferent de perioad\u0103. Distinc\u021bia dintre \u201eontic\u201d (ceea ce vizeaz\u0103 lucrurile ce sunt la plural pentru a fi cunos\u00adcute empiric) \u0219i \u201eonto\u00adlogic\u201d (privitor la fiin\u021ba lucrurilor cu pricina) este crucial\u0103 \u00een acest sens \u00een Sein und Zeit<\/em>, acolo unde Heidegger remarc\u0103 faptul c\u0103 fizica tinde s\u0103 reduc\u0103 lumea la materie pentru a \u00eei analiza propriet\u0103\u021bile[18]<\/sup><\/a>, sau c\u0103 istoria ca \u0219tiin\u021b\u0103 (Historie<\/em>) tinde s\u0103 fac\u0103 un obiect din ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat omului \u00een lume pentru a tematiza posi\u00adbilit\u0103\u021bile din trecut ale fiin\u021bei umane.[19]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nChiar dac\u0103 distinc\u021bia ontic-ontologic este abandonat\u0103 ulterior de filosoful ger\u00adman, tendin\u021ba de a evita capcana rela\u021biei subiect\u2013obiect \u00een procesul de g\u00e2ndire a feno\u00admenelor originare pe care se \u00eentemeiaz\u0103 \u0219tiin\u021bele persist\u0103 \u0219i este extins\u0103 \u0219i asupra limbii ca fenomen lingvistic. Exemplar\u0103 aici este lucrarea Unterwegs zur Sprache<\/em> (\u00cen drum spre limb\u0103<\/em>), unde Heidegger afirm\u0103 negru pe alb c\u0103 limba repre\u00adzint\u0103 pentru lingvi\u0219ti un simplu instrument de comunicare \u0219i at\u00e2t: \u201e[D]ie Metalinguistik ist die Metaphysik der durchg\u00e4ngigen Technifizierung aller Spra\u00adchen zum allein funktionie\u00adrenden interplane\u00adta\u00adri\u00adschen Informationsinstrument. Metasprache und Sputnik, Metalin\u00adguistik und Rake\u00adten\u00adtechnik sind das Selbe\u201d.[20]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nFormalizarea excesiv\u0103 a limbii este de fapt consecin\u021ba obiectific\u0103rii ei, a reducerii ei la un instrument de comunicare sau la seturi de aser\u021biuni menite a fi disecate; or, tocmai o asemenea obiectificare este ceea ce Heidegger vrea cu orice pre\u021b s\u0103 evite, cu riscul de a scandaliza filosofi precum Carnap sau lingvi\u0219ti precum Ewald Standop. A\u0219a cum remarc\u0103 just Duane Williams, cuvintele pentru Heidegger nu reprezint\u0103 simple unelte sau vehicule de \u00een\u021belesuri, ci chiar acele instan\u021be care fac lucrurile s\u0103 fie.[21]<\/sup><\/a> Hei\u00addeg\u00adger \u00eensu\u0219i folose\u0219te cuv\u00e2ntul be-dingen<\/em> (\u201ea condi\u00ad\u021biona\u201d, de la dingen<\/em>, \u201ea trata asupra unei chestiuni juridice\u201d, \u0219i de la Ding<\/em>, \u201elucru\u201d) cu sensul de \u201ea conferi fiin\u021b\u0103 lucrurilor\u201d: \u201eDas Wort be-dingt das Ding zum Ding. Wir m\u00f6chten dieses Walten des Wortes die Bedingnis nennen\u201d.[22]<\/sup><\/a> Sau, pentru a cita o formul\u0103 \u0219i mai plastic\u0103 tot direct de la Hei\u00addeg\u00adger din textul intitulat \u201eWozu Dichter?\u201d (\u201eLa ce bun s\u0103 fii poet?\u201d): \u201eWenn wir zum Brunnen, wenn wir durch den Wald gehen, gehen wir schon immer durch das Wort \u201aBrunnen\u2019, durch das Wort \u201aWald\u2019 hindurch, auch wenn wir diese Worte nicht ausspre\u00adchen und nicht an Sprach\u00adliches denken\u201d.[23]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n\u00cen alt\u0103 ordine de idei, limba nu reprezint\u0103 pentru Heidegger un simplu sistem de semne cu rol de reprezentare, ci acel orizont \u00een care ne mi\u0219c\u0103m deja f\u0103r\u0103 s\u0103 o \u0219tim \u0219i dinspre care orice lucru \u00ee\u0219i cap\u0103t\u0103 statutul de existent. La fel ca \u00een fizica cuantic\u0103 unde un electron nu exist\u0103 dac\u0103 nu e observat (cu riscul ca observarea lui s\u0103 modifice \u00eensu\u0219i obiectul observat), la fel un lucru nu exist\u0103 at\u00e2ta vreme c\u00e2t \u00eenc\u0103 nu exist\u0103 cuv\u00e2ntul care \u00eel nume\u0219te \u2013 cu precizarea important\u0103 c\u0103 ceea ce se \u00eendep\u0103r\u00adteaz\u0103 de noi atunci c\u00e2nd rostim lucrul este mai degrab\u0103 limba dec\u00e2t lucrul. C\u0103ci limba, ca \u0219i g\u00e2ndirea, se afl\u0103 mereu cu un pas \u00eenaintea noastr\u0103 f\u0103r\u0103 a putea fi ajunse din urm\u0103, de unde \u0219i dificultatea de a pronun\u021ba adev\u0103ruri pozitive ultime de care s\u0103 ne ag\u0103\u021b\u0103m: \u201eDas, wovon wir sprechen, die Sprache, ist uns stets schon voraus. Wir sprechen ihr st\u00e4ndig nur nach\u201d.[24]<\/sup><\/a> Iar aceast\u0103 limb\u0103 \u00een urma c\u0103reia vorbim este una alc\u0103tuit\u0103 mai degrab\u0103 din t\u0103ceri \u0219i ascult\u0103ri, a\u0219a cum Heidegger o tot eviden\u021biaz\u0103 atunci c\u00e2nd nume\u0219te limba dintr-o poezie de Trakl \u201er\u0103sunet al lini\u0219tii\u201d (Ge-l\u00e4ut der Stille<\/em>)[25]<\/sup><\/a> sau c\u00e2nd spune \u00een acela\u0219i text c\u0103 \u201emuritorii vorbesc \u00een m\u0103sura \u00een care ascult\u0103\u201d: \u201eDie Sterblichen sprechen, insofern sie h\u00f6ren\u201d.[26]<\/sup><\/a> Ea nu este pur \u0219i simplu o spus\u0103 obi\u0219nuit\u0103, ci mai degrab\u0103 o \u201espus\u0103\u201d (Sage<\/em>) sau rostire cu caracter de eveni\u00adment (Er-eignis<\/em>), eveniment al c\u0103rui rost este de a scoate la iveal\u0103 ceea ce este pro\u00adpriu omului \u00een raport cu Fiin\u021ba, \u00een m\u0103sura \u00een care omul \u0219i Fiin\u021ba sunt puse \u00een leg\u0103\u00adtur\u0103 prin Sage<\/em>, prin spusa efectuat\u0103 de limb\u0103.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n3. Testarea limitelor limbii \u2013 varianta Heidegger<\/em>. Av\u00e2nd \u00een vedere radica\u00adli\u00adtatea cu care Heidegger prive\u0219te at\u00e2t logica\/metafizica occidental\u0103, c\u00e2t \u0219i fenome\u00adnul limbii, era de a\u0219teptat ca stilul s\u0103u de filosofare \u00een limba german\u0103 s\u0103 fie unul greoi \u0219i excentric. Pe scurt, practica rostirii filosofice la Heidegger este una radi\u00adcal\u0103, ce testeaz\u0103 \u0219i for\u021beaz\u0103 nu arareori p\u00e2n\u0103 la refuz limitele limbii. \u00cent\u00e2lnim astfel la g\u00e2nditorul german:<\/p>\n\n\n\n\u2013 (cvasi-)tautologii de tipul Die Welt weltet<\/em>, Die Gegend gegnet<\/em>, Die Sprache spricht<\/em> sau Das Nichts nichtet<\/em>[28]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 abateri semnificative de la etimologia cuvintelor, un bun exemplu \u00een acest sens constituindu-l cuv\u00e2ntul Er\u00f6rterung<\/em> (\u201eexplicare\u201d, \u201ediscutare \u00een detaliu a unui caz\u201d), cuv\u00e2nt juridic rezultat din traducerea cuv\u00e2ntului latin determinare <\/em>\u0219i pe care Heidegger \u00eel asociaz\u0103 cu cuv\u00e2ntul Ort<\/em> (loc) f\u0103r\u0103 vreun temei de ordin lingvistic[29]<\/sup><\/a>; un alt exemplu la \u00eendem\u00e2n\u0103 este asocierea cuv\u00e2ntului Ereignis<\/em> (\u201eeveniment\u201d) cu cuv\u00e2ntul eigen<\/em> (\u201epropriu\u201d), cele dou\u0103 cuvinte nefiind \u00eenrudite etimologic[30]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 recursul la traduceri mai mult sau mai pu\u021bin creative, cum ar fi deja men\u021bionata asociere a cuv\u00e2ntului legein<\/em> (gr. \u201ea culege\u201d, \u201ea spune\u201d) cu cuv\u00e2ntul nem\u021besc lesen<\/em> (\u201ea citi\u201d, \u201ea aduna\u201d, \u201ea culege\u201d) sau faimoasa traducere a termenului grecesc vechi a-l\u0113theia <\/em>ca Unverborgenheit<\/em> (\u201eneascundere\u201d) \u00een Sein und Zeit<\/em>; acest recurs frecvent la traduceri (unele discutabile, altele nu neap\u0103rat) poate fi \u0219i el socotit drept component\u0103 a practicii excentrice de etimologizare cultivat\u0103 de Heidegger[31]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 construc\u021bii alambicate, ocazionale, de termeni compu\u0219i precum faimoasa sintagm\u0103 \u201ea-fi-\u00een-lume\u201d (In-der-Welt-Sein<\/em>); la un moment dat, \u00een Sein und Zeit<\/em> sen\u00adsul fiin\u021bei umane (Dasein<\/em>) ca grij\u0103 (Sorge<\/em>) este explicitat prin referire la doi ter\u00admeni com\u00adpu\u0219i: \u201eSich-vorweg-schon-sein-in-(der-Welt-) als Sein-bei (innerwelt\u00adlich begegnendem Seienden)\u201d, rom. \u201efaptul-de-a-fi-\u00eenaintea-lui-\u00eensu\u0219i-s\u0103l\u0103\u0219luind-deja-\u00een(lume) ca fapt-de-a-fi-\u00een-preajma (fiin\u021b\u0103rii \u00een interiorul lumii\u201d[32]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 inventarea de cuvinte intraductibile sau valorificarea unor cuvinte vechi, ie\u0219ite din uz, cuvinte precum Bedingnis<\/em>, Nahnis<\/em>, gegnen<\/em>, welten<\/em>, Gestell<\/em> etc.<\/p>\n\n\n\nPentru toate abaterile de mai sus, justificarea lui Heidegger ar fi aceea c\u0103 vrea s\u0103 accead\u0103 la un nou temei, un nou Logos situat dincolo de distinc\u021bia dintre ra\u021bional \u0219i ira\u021bional, adev\u0103rat \u0219i fals. Acest Logos<\/em> ar putea fi unul al experien\u021bei tr\u0103ite \u2013 fie al experien\u021bei Dasein<\/em>-ului de a-fi-\u00een-lume \u00een opera timpurie, fie pur \u0219i simplu al tr\u0103irii limbii ca fenomen ce se sustrage g\u00e2ndirii conceptuale \u2013, experien\u021b\u0103 care s\u0103 articuleze ceea ce ce nu se poate articula la nivel logico-propozi\u021bional. Deja \u00een anul 1919, ca asistent al lui Husserl, Heidegger remarca faptul c\u0103 \u201elimba noastr\u0103 nu face fa\u021b\u0103 noii tipicit\u0103\u021bi fundamentale a tr\u0103irii\u201d: \u201eUnsere Sprache ist der neuen Grund\u00adtypik des Erle\u00adbens nicht gewachsen\u201d.[33]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 remarc\u0103 era f\u0103cut\u0103 \u00een contextul criticilor la adresa metodei critic-teleologice axate pe adev\u0103rul unui ideal normativ (Sollen<\/em>) ca valoare \u00eentemeietoare a oric\u0103rui act de cunoa\u0219tere, Heidegger contraca\u00adr\u00e2nd aici prin observa\u021bia c\u0103 o bun\u0103 parte din valoarea \u0219i valabilitatea experien\u021belor tr\u0103ite care con\u00adsti\u00adtuie materia\u00adlul unui Sollen <\/em>nu sunt obligatoriu \u00eentemeiate \u00eentr-un Sollen<\/em>. Un exemplu \u00een cauz\u0103 furnizat de Heidegger ar fi aici bucuria (neutr\u0103 fa\u021b\u0103 de un ideal valoric-normativ) ce cuprin\u00adde o persoan\u0103 atunci c\u00e2nd intr\u0103 \u00een camera de studiu \u0219i vede lumina soarelui c\u0103\u00adz\u00e2nd pe c\u0103r\u021bi.[34]<\/sup><\/a> Prin urmare, Heidegger nu are de ales dec\u00e2t s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 n\u0103sco\u00adceasc\u0103 cuvinte \u0219i expresii alambicate pentru a \u201esalva fenomenele\u201d. Iar \u00een acest scop, nici limba german\u0103 curent\u0103 \u0219i nici bunul-sim\u021b \u0219tiin\u00ad\u021bific nu mai constituie opreli\u0219ti.<\/p>\n\n\n\nCu toate acestea, Heidegger este perfect con\u0219tient de abaterile sale. De exem\u00adplu, el atrage explicit aten\u021bia asupra limit\u0103rilor unui dic\u021bionar, suger\u00e2nd c\u0103 nu este interesat de \u00een\u021belesul de dic\u021bionar al cuvintelor, ci de lumea pe care o deschide un cuv\u00e2nt sau un altul, de spiritul viu al unei limbi la care dic\u021bionarul, ca instru\u00adment ce face din limba \u00eens\u0103\u0219i un instrument, nu poate oferi acces:<\/p>\n\n\n\n\nEin W\u00f6rterbuch wird in den meisten F\u00e4llen eine richtige Auskunft geben \u00fcber die Wortbedeutung. Es verb\u00fcrgt aber durch diese Richtigkeit noch nicht die Einsicht in die Wahrheit dessen, was das Wort bedeutet und bedeuten kann, sofern wir dem im Wort genannten Wesensbereich nachfragen. Ein \u201eW\u00f6rterbuch\u201d kann Hinweise geben f\u00fcr das Wortverst\u00e4ndnis, aber es ist niemals eine schlechthin und im voraus verbindliche In\u00adstanz. Die Berufung auf das W\u00f6rterbuch bleibt immer nur die Berufung auf eine in ihrer Art und ihren Grenzen meist gar nicht fa\u00dfbare Auslegung einer Sprache. Sobald wir freilich die Sprache nur als Verkehrsmittel betrachten, ist das auf die Technik des Ver\u00adkehrs und des Austausches zugeschnittene W\u00f6rterbuch \u201eohne weiteres\u201d \u201ein der Ord\u00adnung\u201d und verbindlich. Auf den geschichtlichen Geist einer Sprache im Ganzen hin ge\u00adsehen, fehlt dagegen jedem W\u00f6rterbuch die unmittelbare Ma\u00dfst\u00e4blichkeit und Ver\u00adbindlichkeit.[35]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00centr-o manier\u0103 comparabil\u0103 se pot justifica \u0219i mult-hulitele construc\u021bii tauto\u00adlo\u00adgice ale lui Heidegger. \u0218i ele sunt menite s\u0103 salveze fenomene precum limba, lumea sau Logos<\/em>-ul, protej\u00e2ndu-le de g\u00e2ndirea care obiectific\u0103. (Cva\u00adsi\u2011)Tau\u00adtologiile lui Heidegger pot fi astfel \u00een\u021belese ca un prag zero al g\u00e2ndirii ce articu\u00adleaz\u0103 adev\u0103ruri (sau, mai bine zis, fenomene) inaccesibile logicii tradi\u021bionale. Ele sunt menite s\u0103 ilustreze at\u00e2t \u00eenc\u0103p\u0103\u00ad\u021b\u00e2narea g\u00e2nditorului german de a-\u0219i sustrage propriile fraze unei \u00een\u021belegeri perfecte, totalizante, care s\u0103 epuizeze sensul frazelor pe care chiar el le desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een procesul g\u00e2ndirii, c\u00e2t \u0219i ca o tentativ\u0103 de a exprima \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea limbii \u00eense\u0219i de a nu se l\u0103sa reificat\u0103 \u0219i \u00eengr\u0103dit\u0103 prin transformarea cuvintelor \u00een semne \u0219i con\u00adcepte. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, ar mai putea fi avansat \u0219i argumentul lui Michel Haar potrivit c\u0103ruia a\u0219a-zisele tautologii heideggeriene nu constituie ni\u0219te tautologii \u00een sens strict c\u00e2t mai degrab\u0103 \u00eencerc\u0103ri \u201ede a \u00abconsolida\u00bb ponderea verbului, a fenomenului, \u0219i de a diminua subiectul, substan\u021ba\u201d.[36]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nOricum ar fi, cert este c\u0103 practica de rostire filosofic\u0103 a lui Heidegger, \u00een m\u0103sura \u00een care putem vorbi de o asemenea practic\u0103, este una radical\u0103, ce \u00eempinge limitele lim\u00adbii p\u00e2n\u0103 la extrem. Scopul lui Heidegger este \u00eens\u0103, dincolo de \u00eendrept\u0103\u021bitele critici ce i se pot aduce, unul legitim: acela de a dob\u00e2ndi acces la un domeniu \u201einfra\u201d-logic al tr\u0103irii \u0219i g\u00e2ndirii unor Absoluturi (Fiin\u021b\u0103, Logos, Adev\u0103r) ce nu pot fi surprinse prin inter\u00admediul g\u00e2ndirii conceptual-logice obi\u0219nuite, g\u00e2ndire care \u00eemparte lumea fie \u00een subiect \u0219i predicat, fie \u00een semnificant \u0219i semnificat, fie \u00een subiect \u0219i obiect \u0219.a.m.d.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\nRostire filosofic\u0103 (II): Constantin Noica \u0219i valorificarea limbii ca dat<\/strong><\/h5>\n\n\n\nSpre deosebire de cazul lui Heidegger, Constantin Noica \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 demersul de conturare a unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti de pe pozi\u021bia inte\u00adlec\u00adtua\u00adlului apar\u021bin\u00e2nd de o cultur\u0103 a\u0219a-zis \u201eminor\u0103\u201d, lipsit\u0103 de o tradi\u021bie filosofic\u0103 solid\u0103. Dac\u0103 Heidegger ajunge s\u0103 inventeze cuvinte pentru a revigora o limb\u0103 \u00een care se filosofa riguros de secole bune, Noica se afl\u0103 \u00een situa\u021bia de a \u00eentemeia \u0219i justifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, adesea redus\u0103 la statutul unei limbi fruste de p\u0103stori, care \u00eenc\u0103 nu a dat m\u0103sura propriei ra\u021bionalit\u0103\u021bi. F\u0103r\u0103 a dispre\u021bui cultura folcloric-\u021b\u0103r\u0103neasc\u0103, Noica \u00ee\u0219i exprima, de exemplu, la un moment dat regretul c\u0103, \u00een presupusul proiect al unui dic\u021bio\u00adnar de termeni literari din toate limbile ini\u021biat de UNESCO, limba rom\u00e2n\u0103 ar fi urmat s\u0103 figureze doar cu trei termeni mai degrab\u0103 \u00eenc\u0103rca\u021bi afectiv: \u201edor\u201d, \u201edoin\u0103\u201d \u0219i \u201ecolind\u0103\u201d.[37]<\/sup><\/a> Scopul lui Noica (cel pu\u021bin \u00een ce prive\u0219te rostirea filosofic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103) este, a\u0219adar, unul mai modest: spre deose\u00adbire de Heidegger, el nu urm\u0103re\u0219te o r\u0103stur\u00adnare a g\u00e2ndirii filosofice occidentale \u0219i nici nu dore\u0219te s\u0103 fac\u0103 din limba rom\u00e2n\u0103 limba cea mai de soi a filosofiei, a\u0219a cum ar putea-o crede, \u00een mod paradoxal, nu doar na\u021bio\u00adna\u00adli\u0219tii de tavern\u0103 tenta\u021bi s\u0103 cread\u0103 c\u0103 \u021bara lor este deasupra tuturor celorlalte, ci \u0219i acei interpre\u021bi care, absolutiz\u00e2nd criteriul politic (fie adeziunea lui Noica la legionarism de la sf\u00e2r\u0219itul anilor \u201930, fie presupusa lui \u00eenclina\u021bie c\u0103tre protocronismul de tip ceau\u0219ist), acuz\u0103 demersul filosofic al lui Noica de na\u021bionalism.[38]<\/sup><\/a> Dac\u0103 exist\u0103 un \u201ena\u021bionalism\u201d care anim\u0103 proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti, acela const\u0103 \u00een dorin\u021ba de a valorifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, capacitatea acesteia de a conceptualiza \u0219i genera probleme filosofice unice prin intermediul cuvintelor ei. Datoria de a expli\u00adcita acest poten\u021bial filosofic al limbii unei na\u021biuni sau culturi reprezint\u0103 nu (sau nu numai) o simpl\u0103 datorie fa\u021b\u0103 de \u021bara de apartenen\u021b\u0103 \u00een sensul benign, non-limitativ al cuv\u00e2ntului \u201edatorie\u201d, ci o datorie fa\u021b\u0103 de \u00eentreaga lume; altfel spus \u2013 o deschidere c\u0103tre universal: \u201eDac\u0103 graiul nostru spune \u00eentr-adev\u0103r lucruri ce nu s-au rostit \u00eentotdeauna \u00een alte limbi \u0219i care le-ar putea \u00eendemna pe acestea s\u0103 se ml\u0103dieze dup\u0103 cuv\u00e2ntul nostru, atunci, \u00een m\u0103sura \u00een care exist\u0103 un rest rom\u00e2nesc \u00een cele ale g\u00e2ndu\u00adlui, suntem datori lumii cu acest rest\u201d.[39]<\/sup><\/a> Mai mult, Noica admite posibilitatea ca alte limbi mai obscure precum limbile bantu s\u0103 fie mai atractive filosofic dec\u00e2t ro\u00adm\u00e2\u00adna[40]<\/sup><\/a>, la fel cum tot Noica are grij\u0103 s\u0103 noteze \u0219i anumite insuficien\u021be ale limbii rom\u00e2ne precum lipsa unui termen antitetic la termenul de \u201efiin\u021b\u0103\u201d (\u201edevenire\u201d necom\u00adpar\u00e2ndu-se cu nem\u021bescul Werden<\/em>) sau degra\u00adda\u00adrea unor cuvinte precum \u201epetre\u00adcere\u201d, limitat \u00eentre timp la sensul de eveniment dis\u00adtractiv.[41]<\/sup><\/a> Pe scurt, proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti este o tentativ\u0103 legitim\u0103 de a fi \u201ena\u021bional cu fa\u021ba spre universalitate\u201d (Titu Maiorescu)[42]<\/sup><\/a>, Noica folosindu-se de datul acci\u00addental al limbii natale pentru a exprima universalul, dup\u0103 cum o recunoa\u0219te \u0219i \u00een modelul unei prefe\u021be la Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em> din jurnalul s\u0103u de idei:<\/p>\n\n\n\n\nPentru Prefa\u021ba la Df..\/\/ Nu am c\u0103utat rom\u00e2nescul, ci universalul. Am \u00eent\u00e2lnit rom\u00e2\u00adnescul pentru c\u0103 nu putem g\u00e2ndi dec\u00e2t \u00een limita\u021bia ce nu limiteaz\u0103 a limbii noastre.\/\/ Dac\u0103 \u00eens\u0103 nu am \u00eent\u00e2lnit universalul, atunci cartea aceasta [Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>] r\u0103m\u00e2ne \u00een devenirea \u00eentru devenire a culturii.\/\/ [\u00cen margine:] Rom\u00e2nescul mi-a fost un kairos<\/em>, at\u00e2ta tot.[43]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAcestea fiind spuse, sursele principale de inspira\u021bie pentru proiectul noician al unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti par a fi trei. Un prim impuls important ar veni de la Mircea Vulc\u0103nescu \u0219i al s\u0103u eseu Dimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u021bei<\/em>, un al doilea, de la ontologia lui Heidegger, ce face din limb\u0103 casa Fiin\u021bei, iar un al trei\u00adlea, de la teoria relativismului lingvistic atribuit\u0103 antropologului Edward Sapir \u0219i asistentului s\u0103u, Benjamin Lee Whorf, teorie care sus\u021bine c\u0103 raportarea la lume a indi\u00advi\u00adzilor \u0219i obiceiurile lor sunt direct influen\u021bate de structurile logico-gramaticale ale limbii natale \u0219i c\u0103 concep\u021biile despre lume mediate de limbile omene\u0219ti sunt inco\u00admensurabile \u00eentre ele din punct de vedere valoric, \u00een m\u0103sura \u00een care fiecare limb\u0103 are avantajele \u0219i dezavantajele ei.[44]<\/sup><\/a> Dintre ace\u0219ti trei factori, cel mai relevant din punct de vedere intracultural\/na\u021bional este impulsul venit de la Vulc\u0103nescu, \u00een timp ce factorul de relevan\u021b\u0103 intercultural\u0103 \u2013 de deschidere c\u0103tre universal \u2013 este al treilea. C\u00e2t prive\u0219te influen\u021ba lui Heidegger, ea exist\u0103 f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate, \u00eens\u0103 analiza de mai jos va scoate la iveal\u0103 \u0219i ni\u0219te diferen\u021be fundamentale \u00eentre Noica \u0219i Heidegger, diferen\u021be ce transpar at\u00e2t \u00een plan teoretic, c\u00e2t \u0219i \u00een plan practic. C\u0103 avem de-a face cu dou\u0103 feluri diferite de rostire filosofic\u0103, se va adeveri analiz\u00e2nd abor\u00addarea lui Noica prin prisma acelora\u0219i trei criterii stabilite \u0219i \u00een capitolul anterior. S\u0103 trecem, a\u0219adar, la analiza propriu-zis\u0103.<\/p>\n\n\n\n1. Atitudinea fa\u021b\u0103 de logic\u0103 \u0219i logos<\/em>. C\u0103 Noica face ontologie inspirat de Heidegger, nu se poate t\u0103g\u0103dui. Cu toate acestea, deosebiri notabile dintre Noica \u0219i Heidegger transpar \u00eenc\u0103 de la nivelul fundamental al g\u00e2ndirii filosofice \u2013 acela al logicii. Dac\u0103 inten\u021bia lui Heidegger este de a accede la o logic\u0103 a fenomenelor, o logic\u0103 \u201epre-propozi\u021bional\u0103\u201d capabil\u0103 s\u0103 articuleze ba Fiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i \u0219i rela\u021bia omului cu ea, ba orizontul limbii \u0219i situarea omului \u00een el, Noica e mai pu\u021bin radical. \u00cen primul r\u00e2nd, el nu este interesat de revizuirea fundamentelor metafizice ale \u0219tiin\u021belor \u0219i ale filosofiei \u00eense\u0219i. Este adev\u0103rat c\u0103 \u0219i el caut\u0103 s\u0103 articuleze o logic\u0103 a vie\u021bii, a experien\u021bei tr\u0103ite, una care s\u0103 se sustrag\u0103 celei aristotelice.[45]<\/sup><\/a> Cu toate acestea, el \u00eei repro\u0219eaz\u0103 lui Heidegger cel pu\u021bin dou\u0103 lucruri majore: tendin\u021ba de a submina logica f\u0103r\u0103 a ajunge la o alta[46]<\/sup><\/a> \u0219i \u00eendr\u0103zneala de a fi c\u0103utat s\u0103 rezolve pro\u00adble\u00adma insolubil\u0103 a timpului (sau a tempora\u00adli\u00adt\u0103\u021bii): \u201eDezastrul celor care g\u00e2ndesc fiin\u021ba prin temporalitate (Heidegger). Dar ideea de spa\u00ad\u021bialitate (de n\u2011dimen\u00adsio\u00adna\u00adli\u00adtate a realului, de \u00eencruci\u0219are a generalurilor sau elemen\u00adtelor \u00een el), aceasta spune ceva despre fiin\u021b\u0103; spa\u021bialitate configurativ\u0103, nu temporalitate dizolvant\u0103. \u00cen proble\u00adma timpului to\u021bi filosofii \u0219i-au fr\u00e2nt g\u00e2tul\u201d.[47]<\/sup><\/a> Or, ontologia lui Noica pare a fi, prin compara\u021bie cu cea a lui Heidegger, una ra\u021bional\u0103<\/em>, bazat\u0103 \u00een con\u00adti\u00adnuare pe concep\u021bia omului ca animal ra\u021bional, pe care Heidegger o desconsidera drept metafizic\u0103.[48]<\/sup><\/a> \u00cen ce m\u0103sur\u0103 pledoaria lui Noica pentru ra\u021bionalitate \u0219i reu\u0219e\u0219te, este de dis\u00adcutat; inten\u021bia lui pare a fi \u00eens\u0103 aceea de a spa\u021bializa logica \u2013 \u0219i chiar de a o \u201espa\u00ad\u021bio\u2011tem\u00ad\u00adpo\u00adraliza\u201d, cel pu\u021bin \u00een tratatul s\u0103u de ontologie din Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>[49]<\/sup><\/a> \u2013 prin eviden\u021bierea orizonturilor pe care anumite cuvinte le deschid. Un asemenea cuv\u00e2nt este prepozi\u021bia \u201e\u00eentru\u201d, cuv\u00e2nt desemnat \u00een diverse contexte ca \u201espa\u021bializator nespa\u00ad\u021bia\u00adlizat\u201d[50]<\/sup><\/a> \u0219i \u201eoperator ontologic\u201d.[51]<\/sup><\/a> A\u0219adar, se poate spune c\u0103 Noica \u00eencearc\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u s\u0103 accead\u0103 la un Logos<\/em> ce transcende logica tradi\u00ad\u021bional\u0103 (aristotelic\u0103 \u0219i modern\u0103, ce \u021bin de \u201elogica lui \u00een<\/em>\u201d), un Logos <\/em>al lui \u201ea fi \u00eentru\u201d care s\u0103 nu creeze \u00eens\u0103 o ruptur\u0103 radi\u00adcal\u0103 cu metafizica occidental\u0103[52]<\/sup><\/a> (categoriile lui Kant \u0219i dialectica lui Hegel juc\u00e2nd totu\u0219i un rol important \u00een ontologia lui Noica
1. Raportarea lui Heidegger la logic\u0103 \u0219i Logos<\/em>. C\u0103 jargonul lui Heidegger con\u00adsti\u00adtuie o surs\u0103 de iritare \u0219i exasperare pentru numero\u0219i g\u00e2nditori \u0219i lingvi\u0219ti e un lucru deja cunoscut.[2]<\/sup><\/a> Cu toate acestea, o lectur\u0103 atent\u0103, nep\u0103rtinitoare a textelor lui Heidegger nu poate trece cu vederea tentativa onest\u0103 a filosofului german de a revi\u00adgora g\u00e2ndirea occidental\u0103 a\u0219ez\u00e2nd-o pe ni\u0219te fundamente noi. Cei care \u00eel critic\u0103 pe Heidegger fie pentru faptul c\u0103 adev\u0103rurile la care ajunge se limiteaz\u0103 la ni\u0219te bana\u00adle tautologii, fie pentru termenii s\u0103i prolic\u0219i, adesea intraductibili, ap\u0103ru\u021bi \u00een urma unor asocia\u021bii aparent arbitrare de idei, aleg de multe ori s\u0103 ignore radica\u00adlitatea de\u00admer\u00adsului filosofic heideggerian trivializ\u00e2ndu-l. Astfel, \u00een loc s\u0103 \u021bin\u0103 cont de \u00eentreb\u0103rile \u0219i premisele cu care lucreaz\u0103 Heidegger atunci c\u00e2nd \u00ee\u0219i constru\u00adie\u0219te argumentele, ei prefer\u0103 s\u0103 se amuze sarcastic pe seama faptului c\u0103 ditamai filosoful ajunge s\u0103 g\u00e2ng\u0103veasc\u0103 expresii precum Die Sprache spricht<\/em> (\u201eLimba vorbe\u0219te\u201d) sau Die Welt weltet<\/em> (\u201eLumea lume\u0219te\u201d ori \u201eLumea lumeaz\u0103\u201d ori \u2013 poate cea mai bun\u0103 variant\u0103 \u2013 \u201eLumea lumific\u0103\u201d[3]<\/sup><\/a>). \u00cen momentul \u00een care confrunt\u0103m \u00eens\u0103 premi\u00adsele de la care pleac\u0103 Heidegger cu privire la limb\u0103 \u0219i logic\u0103, lucrurile \u00eencep s\u0103 arate altfel. Care s\u0103 fie aceste premise?<\/p>\n\n\n\n\u00cen ciuda faptului c\u0103 opera lui Heidegger cunoa\u0219te mai multe etape, ceea ce se poate observa at\u00e2t \u00een faza timpurie care culmineaz\u0103 \u00een 1927 cu Sein und Zeit<\/em>, c\u00e2t \u0219i \u00een opera ulterioar\u0103 aflat\u0103 sub semnul perioadei de cotitur\u0103 desemnate corect ca Wendung <\/em>sau Wandlung<\/em>[4]<\/a>, este nevoia lui Heidegger de a ajunge la o logic\u0103 \u201epre\u2011logic\u0103\u201d, una ce precede logica propozi\u021bional\u0103 \u0219i \u00een care adev\u0103rul se arat\u0103, se reveleaz\u0103 ca neascundere (Unverborgenheit<\/em>), f\u0103r\u0103 a mai avea falsul drept contra\u00adpon\u00addere, ca \u00een logica tradi\u021bional\u0103, de sorginte aristotelic\u0103.[5]<\/a> P\u00e2n\u0103 \u00een 1927 \u00eens\u0103, rela\u00ad\u021bia dintre limb\u0103 \u0219i aceast\u0103 logic\u0103 primar\u0103 r\u0103m\u00e2ne insuficient explicitat\u0103 de filosoful german, ale c\u0103rui solu\u021bii se sprijin\u0103 preponderent pe metoda fenome\u00adnologic\u0103 a lui Edmund Husserl, pe de o parte, \u0219i pe filosofia vie\u021bii a\u0219a cum este ea conturat\u0103 \u00een scrieri r\u0103zle\u021be de Wilhelm Dilthey, pe de alta. Gr\u0103itoare \u00een acest sens sunt prele\u00adgerile lui Heidegger \u021binute la Freiburg \u00een anul universitar 1919\/20, unde Heidegger ia ap\u0103rarea metodei fenomenologice contra obiec\u00ad\u021biilor \u00eenaintate de Paul Natorp (membru al \u0219colii neokantiene de la Marburg).[6]<\/sup><\/a> Astfel, Heidegger critic\u0103 metoda reconstruc\u021biei propuse de Natorp ca fiind o teoretizare ce descom\u00ad\u00adpune analitic datul nemijlocit pentru a-l reorganiza sub forma unui obiect al cunoa\u0219terii privat de carac\u00adterul s\u0103u originar: \u201e[V]or allem ist nicht einzusehen, wie durch eine vermit\u00adtelte Theoretisierung, eine solche, die \u00fcber den Weg der zer\u00adst\u00fcckeln\u00adden Analyse geht, das Unmittelbare eher gewonnen, \u00fcberhaupt erreichbar sein soll\u201d.[7]<\/sup><\/a> \u00cen schimb, fenomenologia ar oferi avantajul c\u0103 precede orice atitudine teoretic\u0103 \u2013 acea theoretische Einstellung<\/em> al c\u0103rei efect \u00eel constituie separarea subiectului cunosc\u0103tor de lumea obiectelor \u2013, f\u0103c\u00e2nd astfel posibil accesul direct la fluxul de tr\u0103iri f\u0103r\u0103 \u00eenceput \u0219i sf\u00e2r\u0219it al vie\u021bii \u00eense\u0219i. A\u0219adar, atunci c\u00e2nd Husserl exprim\u0103 \u201eprincipiul principiilor\u201d (Prinzip der Prinzipien<\/em>) potrivit c\u0103ruia tot ceea ce se ofer\u0103 \u00een mod originar intui\u021biei trebuie luat ca atare, drept ceea ce se ofer\u0103, Heidegger vede aici \u201echiar inten\u021bia originar\u0103 a vie\u021bii veritabile, sus\u021binerea originar\u0103 a tr\u0103irii \u0219i a vie\u021bii luate ca atare, abso\u00adluta simpatie a vie\u021bii, identic\u0103 cu \u00eens\u0103\u0219i tr\u0103irea\u201d.[8]<\/sup><\/a> Or, \u00een aceast\u0103 ne\u00eentrerupt\u0103 ancorare \u00een fluxul de tr\u0103iri cotidiene ce circumscrie orice percep\u021bie a unui lucru zace deja un sens pre-logic \u0219i pre-verbal pe care fenomenologia, cu impulsuri venite \u0219i de la Dilthey, este datoare s\u0103 \u00eel expli\u00adciteze \u00eentr-o manier\u0103 pre-teoretic\u0103.[9]<\/sup><\/a> C\u0103 aceast\u0103 dimensiune la care fenomenologia pare s\u0103 aib\u0103 acces \u021bine de sfera pre-logicului se poate desprinde, de altfel, din observa\u021bia lui Heidegger potrivit c\u0103reia experien\u021ba tr\u0103it\u0103 a lumii din jur, a Umwelt<\/em>-ului (Umwelterlebnis<\/em>), implic\u0103 ni\u0219te acte de tr\u0103ire ce, \u00een datul lor imediat, nu necesit\u0103 presupozi\u021bii de vreun fel: \u201eNur wenn ich mich \u00fcberhaupt in der Sph\u00e4re von Setzungen bewege, hat die Rede von Voraussetzungen einen m\u00f6glichen Sinn. Das Umwelterleben macht weder selbst Voraussetzungen, noch l\u00e4\u00dft es sich in sich selbst als solche stempeln. Es ist aber ebensowenig voraussetzungslos, denn Voraussetzung und Voraus\u00adset\u00adzungslosigkeit haben \u00fcberhaupt nur Sinn im Theoretischen\u201d.[10]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n\u00cen Sein und Zeit<\/em>, fenomenologia va fi, desigur, re\u00een\u021beleas\u0103 ca \u201eontologie fenomenologic\u0103\u201d sau \u201eontologie fundamental\u0103\u201d (Fundamentalontologie<\/em>)[11]<\/sup><\/a> menit\u0103 a servi drept \u201e\u0219tiin\u021b\u0103 a \u0219tiin\u021belor\u201d ce se sustrage rela\u021biei de tip subiect\u2013obiect. Cate\u00adgo\u00adriile logice \u0219i epistemologice prin care lucrurile erau procesate ca obiecte cu \u00eensu\u0219iri sunt \u00eenlocuite acum de categorii ontologice numite existen\u021biali<\/em>. De aseme\u00adnea, \u00een loc de subiect cunosc\u0103tor, statutul fiin\u021bei umane este acum cel de Dasein<\/em> pentru care lumea \u00eens\u0103\u0219i este o presupozi\u021bie \u00eend\u0103r\u0103tul c\u0103reia nu se poate trece. \u00cen vederea realiz\u0103rii posibilit\u0103\u021bilor sale de a fi, Dasein<\/em>-ul practic\u0103 \u00een permanen\u021b\u0103 o \u00een\u021belegere de tip circular ce abia ulterior este explicitat\u0103 prin limb\u0103, prin articularea verbal\u0103 ca derivat al explicit\u0103rii (Auslegung<\/em>).[12]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nAcest statut secundar al limbii (fenomen care ne intereseaz\u0103 aici) \u0219i care constituia unul din punctele nevralgice din Sein und Zeit<\/em> va fi ulterior revizuit de Heidegger \u00een anii 1940, rela\u021bia dintre Logos-<\/em>ul logicii originare \u0219i limb\u0103 c\u0103p\u0103t\u00e2nd o articulare coerent\u0103 \u00een prelegerile despre Heraclit. Nici aici Heidegger nu renun\u021b\u0103 la c\u0103utarea unei filosofii originare, \u00eens\u0103 aceast\u0103 filosofie nu mai este \u00een\u021beleas\u0103 ca onto\u00adlo\u00adgie fundamental\u0103, ci ca logic\u0103 \u00een stare de a articula Logos-<\/em>ul originar, ca o adu\u00adna\u00adre\u2011laolalt\u0103 (Ver-sammlung<\/em>) ce con\u021bine \u00een ea at\u00e2t un moment de extindere-\u00een-afar\u0103 (Ausholen<\/em>), c\u00e2t \u0219i un moment al replierii, al aducerii-\u00een\u0103untru (Einholen<\/em>): \u201eVer-samm\u00adlung ist das urspr\u00fcngliche Einbehalten in einer Gesammeltheit, welches Ein\u00adbe\u00adhal\u00adten erst alles Ausholen und Einholen bestimmt, aber auch alle Verstreuung und Zerstreuung erst zul\u00e4\u00dft\u201d.[13]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 adunare laolalt\u0103 (logos <\/em>scris ini\u021bial cu l <\/em>mic, urm\u00e2nd a fi scris apoi cu L mare pentru a \u00eel diferen\u021bia de logos<\/em>-ul uman) este ceea ce \u00een opinia lui Heidegger reprezint\u0103 chiar Fiin\u021ba, principiul \u00een care fiin\u021beaz\u0103 tot ceea ce este: \u201eDieser logos<\/em> ist die urspr\u00fcngliche Versammlung, die das Seiende als das Seiende, das es ist, verwahrt. Dieser logos<\/em> ist das Sein selbst, worin alles Seiende west. Diesen logos<\/em> nachdenken ist freilich nicht mehr Logik im \u00fcblichen Sinne\u201d.[14]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nDincolo de reticen\u021bele sale fa\u021b\u0103 de Sein und Zeit<\/em>, se poate, a\u0219adar, afirma c\u0103 Heidegger nu renun\u021b\u0103 la c\u0103utarea principiului ce face Fiin\u021ba (Sein<\/em>) posibil\u0103 \u0219i, implicit, cele ce sunt (Seiende<\/em>, \u201efiinduri\u201d). Cu alte cuvinte, Heidegger pune \u00een con\u00adti\u00adnuare pre\u021b pe importan\u021ba diferen\u021bei ontologice dintre Sein<\/em> (Fiin\u021b\u0103) \u0219i Seiende<\/em> (cele-ce-sunt, fiinduri), numai c\u0103 alege s\u0103 o re-g\u00e2ndeasc\u0103 printr-o mai bun\u0103 anco\u00adrare \u00een limb\u0103 ca loc de rostire a unui Logos<\/em> originar, a acelui Logos<\/em> ce face lucrurile s\u0103 fie. Cum anume reu\u0219e\u0219te limba s\u0103 deschid\u0103 un spa\u021biu pentru ac\u021biunea acestui Logos<\/em>? Un posibil r\u0103spuns ar fi: printr-o rostire ce nu seam\u0103n\u0103 cu nicio spus\u0103 omeneasc\u0103, ci mai degrab\u0103 cu t\u0103cerea (Schweigen<\/em>)[15]<\/sup><\/a> \u0219i cu ascultarea (Hor\u00adchen<\/em>, Gehorsam<\/em>)[16]<\/sup><\/a>, dar pe care oamenii sunt datori s\u0103 o g\u00e2ndeasc\u0103 \u00een limit\u0103rile ce le sunt date.<\/p>\n\n\n\nPrin urmare, \u0219i \u00een opera sa de dup\u0103 Sein und Zeit<\/em> Heidegger aspir\u0103 c\u0103tre o dimensiune pre-logic\u0103 a g\u00e2ndirii a c\u0103rei circularitate s\u0103 nu constituie un cerc vicios \u00een sensul logicii tradi\u021bionale. G\u00e2ndire a g\u00e2ndirii ce \u00eens\u0103 nu mai poate fi separat\u0103 de limb\u0103, limb\u0103 devenit\u0103 acum \u201ecas\u0103 a Fiin\u021bei\u201d (Haus des Seins<\/em>)[17]<\/sup><\/a> \u00een \u201eScrisoarea c\u0103tre umanism\u201d (1947), scris\u0103 aproximativ \u00een aceea\u0219i perioad\u0103.<\/p>\n\n\n\n2. Concep\u021bia despre limb\u0103 prin prisma raport\u0103rii lui Heidegger fa\u021b\u0103 de \u0219tiin\u021be. <\/em>\u00cen mod normal, o sec\u021biune care s\u0103 explice rela\u021bia lui Heidegger sau a lui Noica cu \u0219tiin\u021bele \u00een general ar fi trebuit \u00eenlocuit\u0103, \u00een contextul lucr\u0103rii de fa\u021b\u0103, cu \u00eencercarea de a vedea \u00een ce m\u0103sur\u0103 concep\u021bia despre limb\u0103 a celor doi este sau nu compatibil\u0103 cu filologia sau, mai precis, cu lingvistica. O asemenea restr\u00e2ngere ar fi ignorat \u00eens\u0103 faptul c\u0103 atitudinea ambilor g\u00e2nditori fa\u021b\u0103 de limb\u0103 este str\u00e2ns legat\u0103 de atitudinea lor fa\u021b\u0103 de \u0219tiin\u021be \u00een general. \u00cen cazul lui Heidegger, aceast\u0103 leg\u0103tur\u0103 se vede c\u00e2t se poate de clar \u00een obser\u00adva\u021bia c\u0103 \u0219tiin\u021bele actuale, tributare at\u00e2t revo\u00adlu\u00ad\u021biei copernicane din secolul al 16-lea, c\u00e2t \u0219i logicii tradi\u021bional-aristotelice, ajung s\u0103 conceap\u0103 cunoa\u0219terea exclusiv \u00een termenii rela\u021biei dintre un subiect rupt de lume \u0219i un obiect la r\u00e2ndul s\u0103u artificial, delimitat de fondul originar al lumii pentru a fi ana\u00adlizat. Acest g\u00e2nd \u2013 nevoia de a concepe o filo\u00adsofie dincolo de rela\u021bia subiect\u2013obi\u00adect ce \u00eentemeiaz\u0103 cunoa\u0219terea \u0219tiin\u021bific\u0103 \u2013 repre\u00adzint\u0103 una dintre preocu\u00adp\u0103rile majore \u0219i durabile ale lui Heidegger indiferent de perioad\u0103. Distinc\u021bia dintre \u201eontic\u201d (ceea ce vizeaz\u0103 lucrurile ce sunt la plural pentru a fi cunos\u00adcute empiric) \u0219i \u201eonto\u00adlogic\u201d (privitor la fiin\u021ba lucrurilor cu pricina) este crucial\u0103 \u00een acest sens \u00een Sein und Zeit<\/em>, acolo unde Heidegger remarc\u0103 faptul c\u0103 fizica tinde s\u0103 reduc\u0103 lumea la materie pentru a \u00eei analiza propriet\u0103\u021bile[18]<\/sup><\/a>, sau c\u0103 istoria ca \u0219tiin\u021b\u0103 (Historie<\/em>) tinde s\u0103 fac\u0103 un obiect din ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat omului \u00een lume pentru a tematiza posi\u00adbilit\u0103\u021bile din trecut ale fiin\u021bei umane.[19]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nChiar dac\u0103 distinc\u021bia ontic-ontologic este abandonat\u0103 ulterior de filosoful ger\u00adman, tendin\u021ba de a evita capcana rela\u021biei subiect\u2013obiect \u00een procesul de g\u00e2ndire a feno\u00admenelor originare pe care se \u00eentemeiaz\u0103 \u0219tiin\u021bele persist\u0103 \u0219i este extins\u0103 \u0219i asupra limbii ca fenomen lingvistic. Exemplar\u0103 aici este lucrarea Unterwegs zur Sprache<\/em> (\u00cen drum spre limb\u0103<\/em>), unde Heidegger afirm\u0103 negru pe alb c\u0103 limba repre\u00adzint\u0103 pentru lingvi\u0219ti un simplu instrument de comunicare \u0219i at\u00e2t: \u201e[D]ie Metalinguistik ist die Metaphysik der durchg\u00e4ngigen Technifizierung aller Spra\u00adchen zum allein funktionie\u00adrenden interplane\u00adta\u00adri\u00adschen Informationsinstrument. Metasprache und Sputnik, Metalin\u00adguistik und Rake\u00adten\u00adtechnik sind das Selbe\u201d.[20]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nFormalizarea excesiv\u0103 a limbii este de fapt consecin\u021ba obiectific\u0103rii ei, a reducerii ei la un instrument de comunicare sau la seturi de aser\u021biuni menite a fi disecate; or, tocmai o asemenea obiectificare este ceea ce Heidegger vrea cu orice pre\u021b s\u0103 evite, cu riscul de a scandaliza filosofi precum Carnap sau lingvi\u0219ti precum Ewald Standop. A\u0219a cum remarc\u0103 just Duane Williams, cuvintele pentru Heidegger nu reprezint\u0103 simple unelte sau vehicule de \u00een\u021belesuri, ci chiar acele instan\u021be care fac lucrurile s\u0103 fie.[21]<\/sup><\/a> Hei\u00addeg\u00adger \u00eensu\u0219i folose\u0219te cuv\u00e2ntul be-dingen<\/em> (\u201ea condi\u00ad\u021biona\u201d, de la dingen<\/em>, \u201ea trata asupra unei chestiuni juridice\u201d, \u0219i de la Ding<\/em>, \u201elucru\u201d) cu sensul de \u201ea conferi fiin\u021b\u0103 lucrurilor\u201d: \u201eDas Wort be-dingt das Ding zum Ding. Wir m\u00f6chten dieses Walten des Wortes die Bedingnis nennen\u201d.[22]<\/sup><\/a> Sau, pentru a cita o formul\u0103 \u0219i mai plastic\u0103 tot direct de la Hei\u00addeg\u00adger din textul intitulat \u201eWozu Dichter?\u201d (\u201eLa ce bun s\u0103 fii poet?\u201d): \u201eWenn wir zum Brunnen, wenn wir durch den Wald gehen, gehen wir schon immer durch das Wort \u201aBrunnen\u2019, durch das Wort \u201aWald\u2019 hindurch, auch wenn wir diese Worte nicht ausspre\u00adchen und nicht an Sprach\u00adliches denken\u201d.[23]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n\u00cen alt\u0103 ordine de idei, limba nu reprezint\u0103 pentru Heidegger un simplu sistem de semne cu rol de reprezentare, ci acel orizont \u00een care ne mi\u0219c\u0103m deja f\u0103r\u0103 s\u0103 o \u0219tim \u0219i dinspre care orice lucru \u00ee\u0219i cap\u0103t\u0103 statutul de existent. La fel ca \u00een fizica cuantic\u0103 unde un electron nu exist\u0103 dac\u0103 nu e observat (cu riscul ca observarea lui s\u0103 modifice \u00eensu\u0219i obiectul observat), la fel un lucru nu exist\u0103 at\u00e2ta vreme c\u00e2t \u00eenc\u0103 nu exist\u0103 cuv\u00e2ntul care \u00eel nume\u0219te \u2013 cu precizarea important\u0103 c\u0103 ceea ce se \u00eendep\u0103r\u00adteaz\u0103 de noi atunci c\u00e2nd rostim lucrul este mai degrab\u0103 limba dec\u00e2t lucrul. C\u0103ci limba, ca \u0219i g\u00e2ndirea, se afl\u0103 mereu cu un pas \u00eenaintea noastr\u0103 f\u0103r\u0103 a putea fi ajunse din urm\u0103, de unde \u0219i dificultatea de a pronun\u021ba adev\u0103ruri pozitive ultime de care s\u0103 ne ag\u0103\u021b\u0103m: \u201eDas, wovon wir sprechen, die Sprache, ist uns stets schon voraus. Wir sprechen ihr st\u00e4ndig nur nach\u201d.[24]<\/sup><\/a> Iar aceast\u0103 limb\u0103 \u00een urma c\u0103reia vorbim este una alc\u0103tuit\u0103 mai degrab\u0103 din t\u0103ceri \u0219i ascult\u0103ri, a\u0219a cum Heidegger o tot eviden\u021biaz\u0103 atunci c\u00e2nd nume\u0219te limba dintr-o poezie de Trakl \u201er\u0103sunet al lini\u0219tii\u201d (Ge-l\u00e4ut der Stille<\/em>)[25]<\/sup><\/a> sau c\u00e2nd spune \u00een acela\u0219i text c\u0103 \u201emuritorii vorbesc \u00een m\u0103sura \u00een care ascult\u0103\u201d: \u201eDie Sterblichen sprechen, insofern sie h\u00f6ren\u201d.[26]<\/sup><\/a> Ea nu este pur \u0219i simplu o spus\u0103 obi\u0219nuit\u0103, ci mai degrab\u0103 o \u201espus\u0103\u201d (Sage<\/em>) sau rostire cu caracter de eveni\u00adment (Er-eignis<\/em>), eveniment al c\u0103rui rost este de a scoate la iveal\u0103 ceea ce este pro\u00adpriu omului \u00een raport cu Fiin\u021ba, \u00een m\u0103sura \u00een care omul \u0219i Fiin\u021ba sunt puse \u00een leg\u0103\u00adtur\u0103 prin Sage<\/em>, prin spusa efectuat\u0103 de limb\u0103.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n3. Testarea limitelor limbii \u2013 varianta Heidegger<\/em>. Av\u00e2nd \u00een vedere radica\u00adli\u00adtatea cu care Heidegger prive\u0219te at\u00e2t logica\/metafizica occidental\u0103, c\u00e2t \u0219i fenome\u00adnul limbii, era de a\u0219teptat ca stilul s\u0103u de filosofare \u00een limba german\u0103 s\u0103 fie unul greoi \u0219i excentric. Pe scurt, practica rostirii filosofice la Heidegger este una radi\u00adcal\u0103, ce testeaz\u0103 \u0219i for\u021beaz\u0103 nu arareori p\u00e2n\u0103 la refuz limitele limbii. \u00cent\u00e2lnim astfel la g\u00e2nditorul german:<\/p>\n\n\n\n\u2013 (cvasi-)tautologii de tipul Die Welt weltet<\/em>, Die Gegend gegnet<\/em>, Die Sprache spricht<\/em> sau Das Nichts nichtet<\/em>[28]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 abateri semnificative de la etimologia cuvintelor, un bun exemplu \u00een acest sens constituindu-l cuv\u00e2ntul Er\u00f6rterung<\/em> (\u201eexplicare\u201d, \u201ediscutare \u00een detaliu a unui caz\u201d), cuv\u00e2nt juridic rezultat din traducerea cuv\u00e2ntului latin determinare <\/em>\u0219i pe care Heidegger \u00eel asociaz\u0103 cu cuv\u00e2ntul Ort<\/em> (loc) f\u0103r\u0103 vreun temei de ordin lingvistic[29]<\/sup><\/a>; un alt exemplu la \u00eendem\u00e2n\u0103 este asocierea cuv\u00e2ntului Ereignis<\/em> (\u201eeveniment\u201d) cu cuv\u00e2ntul eigen<\/em> (\u201epropriu\u201d), cele dou\u0103 cuvinte nefiind \u00eenrudite etimologic[30]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 recursul la traduceri mai mult sau mai pu\u021bin creative, cum ar fi deja men\u021bionata asociere a cuv\u00e2ntului legein<\/em> (gr. \u201ea culege\u201d, \u201ea spune\u201d) cu cuv\u00e2ntul nem\u021besc lesen<\/em> (\u201ea citi\u201d, \u201ea aduna\u201d, \u201ea culege\u201d) sau faimoasa traducere a termenului grecesc vechi a-l\u0113theia <\/em>ca Unverborgenheit<\/em> (\u201eneascundere\u201d) \u00een Sein und Zeit<\/em>; acest recurs frecvent la traduceri (unele discutabile, altele nu neap\u0103rat) poate fi \u0219i el socotit drept component\u0103 a practicii excentrice de etimologizare cultivat\u0103 de Heidegger[31]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 construc\u021bii alambicate, ocazionale, de termeni compu\u0219i precum faimoasa sintagm\u0103 \u201ea-fi-\u00een-lume\u201d (In-der-Welt-Sein<\/em>); la un moment dat, \u00een Sein und Zeit<\/em> sen\u00adsul fiin\u021bei umane (Dasein<\/em>) ca grij\u0103 (Sorge<\/em>) este explicitat prin referire la doi ter\u00admeni com\u00adpu\u0219i: \u201eSich-vorweg-schon-sein-in-(der-Welt-) als Sein-bei (innerwelt\u00adlich begegnendem Seienden)\u201d, rom. \u201efaptul-de-a-fi-\u00eenaintea-lui-\u00eensu\u0219i-s\u0103l\u0103\u0219luind-deja-\u00een(lume) ca fapt-de-a-fi-\u00een-preajma (fiin\u021b\u0103rii \u00een interiorul lumii\u201d[32]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 inventarea de cuvinte intraductibile sau valorificarea unor cuvinte vechi, ie\u0219ite din uz, cuvinte precum Bedingnis<\/em>, Nahnis<\/em>, gegnen<\/em>, welten<\/em>, Gestell<\/em> etc.<\/p>\n\n\n\nPentru toate abaterile de mai sus, justificarea lui Heidegger ar fi aceea c\u0103 vrea s\u0103 accead\u0103 la un nou temei, un nou Logos situat dincolo de distinc\u021bia dintre ra\u021bional \u0219i ira\u021bional, adev\u0103rat \u0219i fals. Acest Logos<\/em> ar putea fi unul al experien\u021bei tr\u0103ite \u2013 fie al experien\u021bei Dasein<\/em>-ului de a-fi-\u00een-lume \u00een opera timpurie, fie pur \u0219i simplu al tr\u0103irii limbii ca fenomen ce se sustrage g\u00e2ndirii conceptuale \u2013, experien\u021b\u0103 care s\u0103 articuleze ceea ce ce nu se poate articula la nivel logico-propozi\u021bional. Deja \u00een anul 1919, ca asistent al lui Husserl, Heidegger remarca faptul c\u0103 \u201elimba noastr\u0103 nu face fa\u021b\u0103 noii tipicit\u0103\u021bi fundamentale a tr\u0103irii\u201d: \u201eUnsere Sprache ist der neuen Grund\u00adtypik des Erle\u00adbens nicht gewachsen\u201d.[33]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 remarc\u0103 era f\u0103cut\u0103 \u00een contextul criticilor la adresa metodei critic-teleologice axate pe adev\u0103rul unui ideal normativ (Sollen<\/em>) ca valoare \u00eentemeietoare a oric\u0103rui act de cunoa\u0219tere, Heidegger contraca\u00adr\u00e2nd aici prin observa\u021bia c\u0103 o bun\u0103 parte din valoarea \u0219i valabilitatea experien\u021belor tr\u0103ite care con\u00adsti\u00adtuie materia\u00adlul unui Sollen <\/em>nu sunt obligatoriu \u00eentemeiate \u00eentr-un Sollen<\/em>. Un exemplu \u00een cauz\u0103 furnizat de Heidegger ar fi aici bucuria (neutr\u0103 fa\u021b\u0103 de un ideal valoric-normativ) ce cuprin\u00adde o persoan\u0103 atunci c\u00e2nd intr\u0103 \u00een camera de studiu \u0219i vede lumina soarelui c\u0103\u00adz\u00e2nd pe c\u0103r\u021bi.[34]<\/sup><\/a> Prin urmare, Heidegger nu are de ales dec\u00e2t s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 n\u0103sco\u00adceasc\u0103 cuvinte \u0219i expresii alambicate pentru a \u201esalva fenomenele\u201d. Iar \u00een acest scop, nici limba german\u0103 curent\u0103 \u0219i nici bunul-sim\u021b \u0219tiin\u00ad\u021bific nu mai constituie opreli\u0219ti.<\/p>\n\n\n\nCu toate acestea, Heidegger este perfect con\u0219tient de abaterile sale. De exem\u00adplu, el atrage explicit aten\u021bia asupra limit\u0103rilor unui dic\u021bionar, suger\u00e2nd c\u0103 nu este interesat de \u00een\u021belesul de dic\u021bionar al cuvintelor, ci de lumea pe care o deschide un cuv\u00e2nt sau un altul, de spiritul viu al unei limbi la care dic\u021bionarul, ca instru\u00adment ce face din limba \u00eens\u0103\u0219i un instrument, nu poate oferi acces:<\/p>\n\n\n\n\nEin W\u00f6rterbuch wird in den meisten F\u00e4llen eine richtige Auskunft geben \u00fcber die Wortbedeutung. Es verb\u00fcrgt aber durch diese Richtigkeit noch nicht die Einsicht in die Wahrheit dessen, was das Wort bedeutet und bedeuten kann, sofern wir dem im Wort genannten Wesensbereich nachfragen. Ein \u201eW\u00f6rterbuch\u201d kann Hinweise geben f\u00fcr das Wortverst\u00e4ndnis, aber es ist niemals eine schlechthin und im voraus verbindliche In\u00adstanz. Die Berufung auf das W\u00f6rterbuch bleibt immer nur die Berufung auf eine in ihrer Art und ihren Grenzen meist gar nicht fa\u00dfbare Auslegung einer Sprache. Sobald wir freilich die Sprache nur als Verkehrsmittel betrachten, ist das auf die Technik des Ver\u00adkehrs und des Austausches zugeschnittene W\u00f6rterbuch \u201eohne weiteres\u201d \u201ein der Ord\u00adnung\u201d und verbindlich. Auf den geschichtlichen Geist einer Sprache im Ganzen hin ge\u00adsehen, fehlt dagegen jedem W\u00f6rterbuch die unmittelbare Ma\u00dfst\u00e4blichkeit und Ver\u00adbindlichkeit.[35]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00centr-o manier\u0103 comparabil\u0103 se pot justifica \u0219i mult-hulitele construc\u021bii tauto\u00adlo\u00adgice ale lui Heidegger. \u0218i ele sunt menite s\u0103 salveze fenomene precum limba, lumea sau Logos<\/em>-ul, protej\u00e2ndu-le de g\u00e2ndirea care obiectific\u0103. (Cva\u00adsi\u2011)Tau\u00adtologiile lui Heidegger pot fi astfel \u00een\u021belese ca un prag zero al g\u00e2ndirii ce articu\u00adleaz\u0103 adev\u0103ruri (sau, mai bine zis, fenomene) inaccesibile logicii tradi\u021bionale. Ele sunt menite s\u0103 ilustreze at\u00e2t \u00eenc\u0103p\u0103\u00ad\u021b\u00e2narea g\u00e2nditorului german de a-\u0219i sustrage propriile fraze unei \u00een\u021belegeri perfecte, totalizante, care s\u0103 epuizeze sensul frazelor pe care chiar el le desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een procesul g\u00e2ndirii, c\u00e2t \u0219i ca o tentativ\u0103 de a exprima \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea limbii \u00eense\u0219i de a nu se l\u0103sa reificat\u0103 \u0219i \u00eengr\u0103dit\u0103 prin transformarea cuvintelor \u00een semne \u0219i con\u00adcepte. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, ar mai putea fi avansat \u0219i argumentul lui Michel Haar potrivit c\u0103ruia a\u0219a-zisele tautologii heideggeriene nu constituie ni\u0219te tautologii \u00een sens strict c\u00e2t mai degrab\u0103 \u00eencerc\u0103ri \u201ede a \u00abconsolida\u00bb ponderea verbului, a fenomenului, \u0219i de a diminua subiectul, substan\u021ba\u201d.[36]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nOricum ar fi, cert este c\u0103 practica de rostire filosofic\u0103 a lui Heidegger, \u00een m\u0103sura \u00een care putem vorbi de o asemenea practic\u0103, este una radical\u0103, ce \u00eempinge limitele lim\u00adbii p\u00e2n\u0103 la extrem. Scopul lui Heidegger este \u00eens\u0103, dincolo de \u00eendrept\u0103\u021bitele critici ce i se pot aduce, unul legitim: acela de a dob\u00e2ndi acces la un domeniu \u201einfra\u201d-logic al tr\u0103irii \u0219i g\u00e2ndirii unor Absoluturi (Fiin\u021b\u0103, Logos, Adev\u0103r) ce nu pot fi surprinse prin inter\u00admediul g\u00e2ndirii conceptual-logice obi\u0219nuite, g\u00e2ndire care \u00eemparte lumea fie \u00een subiect \u0219i predicat, fie \u00een semnificant \u0219i semnificat, fie \u00een subiect \u0219i obiect \u0219.a.m.d.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\nRostire filosofic\u0103 (II): Constantin Noica \u0219i valorificarea limbii ca dat<\/strong><\/h5>\n\n\n\nSpre deosebire de cazul lui Heidegger, Constantin Noica \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 demersul de conturare a unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti de pe pozi\u021bia inte\u00adlec\u00adtua\u00adlului apar\u021bin\u00e2nd de o cultur\u0103 a\u0219a-zis \u201eminor\u0103\u201d, lipsit\u0103 de o tradi\u021bie filosofic\u0103 solid\u0103. Dac\u0103 Heidegger ajunge s\u0103 inventeze cuvinte pentru a revigora o limb\u0103 \u00een care se filosofa riguros de secole bune, Noica se afl\u0103 \u00een situa\u021bia de a \u00eentemeia \u0219i justifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, adesea redus\u0103 la statutul unei limbi fruste de p\u0103stori, care \u00eenc\u0103 nu a dat m\u0103sura propriei ra\u021bionalit\u0103\u021bi. F\u0103r\u0103 a dispre\u021bui cultura folcloric-\u021b\u0103r\u0103neasc\u0103, Noica \u00ee\u0219i exprima, de exemplu, la un moment dat regretul c\u0103, \u00een presupusul proiect al unui dic\u021bio\u00adnar de termeni literari din toate limbile ini\u021biat de UNESCO, limba rom\u00e2n\u0103 ar fi urmat s\u0103 figureze doar cu trei termeni mai degrab\u0103 \u00eenc\u0103rca\u021bi afectiv: \u201edor\u201d, \u201edoin\u0103\u201d \u0219i \u201ecolind\u0103\u201d.[37]<\/sup><\/a> Scopul lui Noica (cel pu\u021bin \u00een ce prive\u0219te rostirea filosofic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103) este, a\u0219adar, unul mai modest: spre deose\u00adbire de Heidegger, el nu urm\u0103re\u0219te o r\u0103stur\u00adnare a g\u00e2ndirii filosofice occidentale \u0219i nici nu dore\u0219te s\u0103 fac\u0103 din limba rom\u00e2n\u0103 limba cea mai de soi a filosofiei, a\u0219a cum ar putea-o crede, \u00een mod paradoxal, nu doar na\u021bio\u00adna\u00adli\u0219tii de tavern\u0103 tenta\u021bi s\u0103 cread\u0103 c\u0103 \u021bara lor este deasupra tuturor celorlalte, ci \u0219i acei interpre\u021bi care, absolutiz\u00e2nd criteriul politic (fie adeziunea lui Noica la legionarism de la sf\u00e2r\u0219itul anilor \u201930, fie presupusa lui \u00eenclina\u021bie c\u0103tre protocronismul de tip ceau\u0219ist), acuz\u0103 demersul filosofic al lui Noica de na\u021bionalism.[38]<\/sup><\/a> Dac\u0103 exist\u0103 un \u201ena\u021bionalism\u201d care anim\u0103 proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti, acela const\u0103 \u00een dorin\u021ba de a valorifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, capacitatea acesteia de a conceptualiza \u0219i genera probleme filosofice unice prin intermediul cuvintelor ei. Datoria de a expli\u00adcita acest poten\u021bial filosofic al limbii unei na\u021biuni sau culturi reprezint\u0103 nu (sau nu numai) o simpl\u0103 datorie fa\u021b\u0103 de \u021bara de apartenen\u021b\u0103 \u00een sensul benign, non-limitativ al cuv\u00e2ntului \u201edatorie\u201d, ci o datorie fa\u021b\u0103 de \u00eentreaga lume; altfel spus \u2013 o deschidere c\u0103tre universal: \u201eDac\u0103 graiul nostru spune \u00eentr-adev\u0103r lucruri ce nu s-au rostit \u00eentotdeauna \u00een alte limbi \u0219i care le-ar putea \u00eendemna pe acestea s\u0103 se ml\u0103dieze dup\u0103 cuv\u00e2ntul nostru, atunci, \u00een m\u0103sura \u00een care exist\u0103 un rest rom\u00e2nesc \u00een cele ale g\u00e2ndu\u00adlui, suntem datori lumii cu acest rest\u201d.[39]<\/sup><\/a> Mai mult, Noica admite posibilitatea ca alte limbi mai obscure precum limbile bantu s\u0103 fie mai atractive filosofic dec\u00e2t ro\u00adm\u00e2\u00adna[40]<\/sup><\/a>, la fel cum tot Noica are grij\u0103 s\u0103 noteze \u0219i anumite insuficien\u021be ale limbii rom\u00e2ne precum lipsa unui termen antitetic la termenul de \u201efiin\u021b\u0103\u201d (\u201edevenire\u201d necom\u00adpar\u00e2ndu-se cu nem\u021bescul Werden<\/em>) sau degra\u00adda\u00adrea unor cuvinte precum \u201epetre\u00adcere\u201d, limitat \u00eentre timp la sensul de eveniment dis\u00adtractiv.[41]<\/sup><\/a> Pe scurt, proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti este o tentativ\u0103 legitim\u0103 de a fi \u201ena\u021bional cu fa\u021ba spre universalitate\u201d (Titu Maiorescu)[42]<\/sup><\/a>, Noica folosindu-se de datul acci\u00addental al limbii natale pentru a exprima universalul, dup\u0103 cum o recunoa\u0219te \u0219i \u00een modelul unei prefe\u021be la Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em> din jurnalul s\u0103u de idei:<\/p>\n\n\n\n\nPentru Prefa\u021ba la Df..\/\/ Nu am c\u0103utat rom\u00e2nescul, ci universalul. Am \u00eent\u00e2lnit rom\u00e2\u00adnescul pentru c\u0103 nu putem g\u00e2ndi dec\u00e2t \u00een limita\u021bia ce nu limiteaz\u0103 a limbii noastre.\/\/ Dac\u0103 \u00eens\u0103 nu am \u00eent\u00e2lnit universalul, atunci cartea aceasta [Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>] r\u0103m\u00e2ne \u00een devenirea \u00eentru devenire a culturii.\/\/ [\u00cen margine:] Rom\u00e2nescul mi-a fost un kairos<\/em>, at\u00e2ta tot.[43]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAcestea fiind spuse, sursele principale de inspira\u021bie pentru proiectul noician al unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti par a fi trei. Un prim impuls important ar veni de la Mircea Vulc\u0103nescu \u0219i al s\u0103u eseu Dimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u021bei<\/em>, un al doilea, de la ontologia lui Heidegger, ce face din limb\u0103 casa Fiin\u021bei, iar un al trei\u00adlea, de la teoria relativismului lingvistic atribuit\u0103 antropologului Edward Sapir \u0219i asistentului s\u0103u, Benjamin Lee Whorf, teorie care sus\u021bine c\u0103 raportarea la lume a indi\u00advi\u00adzilor \u0219i obiceiurile lor sunt direct influen\u021bate de structurile logico-gramaticale ale limbii natale \u0219i c\u0103 concep\u021biile despre lume mediate de limbile omene\u0219ti sunt inco\u00admensurabile \u00eentre ele din punct de vedere valoric, \u00een m\u0103sura \u00een care fiecare limb\u0103 are avantajele \u0219i dezavantajele ei.[44]<\/sup><\/a> Dintre ace\u0219ti trei factori, cel mai relevant din punct de vedere intracultural\/na\u021bional este impulsul venit de la Vulc\u0103nescu, \u00een timp ce factorul de relevan\u021b\u0103 intercultural\u0103 \u2013 de deschidere c\u0103tre universal \u2013 este al treilea. C\u00e2t prive\u0219te influen\u021ba lui Heidegger, ea exist\u0103 f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate, \u00eens\u0103 analiza de mai jos va scoate la iveal\u0103 \u0219i ni\u0219te diferen\u021be fundamentale \u00eentre Noica \u0219i Heidegger, diferen\u021be ce transpar at\u00e2t \u00een plan teoretic, c\u00e2t \u0219i \u00een plan practic. C\u0103 avem de-a face cu dou\u0103 feluri diferite de rostire filosofic\u0103, se va adeveri analiz\u00e2nd abor\u00addarea lui Noica prin prisma acelora\u0219i trei criterii stabilite \u0219i \u00een capitolul anterior. S\u0103 trecem, a\u0219adar, la analiza propriu-zis\u0103.<\/p>\n\n\n\n1. Atitudinea fa\u021b\u0103 de logic\u0103 \u0219i logos<\/em>. C\u0103 Noica face ontologie inspirat de Heidegger, nu se poate t\u0103g\u0103dui. Cu toate acestea, deosebiri notabile dintre Noica \u0219i Heidegger transpar \u00eenc\u0103 de la nivelul fundamental al g\u00e2ndirii filosofice \u2013 acela al logicii. Dac\u0103 inten\u021bia lui Heidegger este de a accede la o logic\u0103 a fenomenelor, o logic\u0103 \u201epre-propozi\u021bional\u0103\u201d capabil\u0103 s\u0103 articuleze ba Fiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i \u0219i rela\u021bia omului cu ea, ba orizontul limbii \u0219i situarea omului \u00een el, Noica e mai pu\u021bin radical. \u00cen primul r\u00e2nd, el nu este interesat de revizuirea fundamentelor metafizice ale \u0219tiin\u021belor \u0219i ale filosofiei \u00eense\u0219i. Este adev\u0103rat c\u0103 \u0219i el caut\u0103 s\u0103 articuleze o logic\u0103 a vie\u021bii, a experien\u021bei tr\u0103ite, una care s\u0103 se sustrag\u0103 celei aristotelice.[45]<\/sup><\/a> Cu toate acestea, el \u00eei repro\u0219eaz\u0103 lui Heidegger cel pu\u021bin dou\u0103 lucruri majore: tendin\u021ba de a submina logica f\u0103r\u0103 a ajunge la o alta[46]<\/sup><\/a> \u0219i \u00eendr\u0103zneala de a fi c\u0103utat s\u0103 rezolve pro\u00adble\u00adma insolubil\u0103 a timpului (sau a tempora\u00adli\u00adt\u0103\u021bii): \u201eDezastrul celor care g\u00e2ndesc fiin\u021ba prin temporalitate (Heidegger). Dar ideea de spa\u00ad\u021bialitate (de n\u2011dimen\u00adsio\u00adna\u00adli\u00adtate a realului, de \u00eencruci\u0219are a generalurilor sau elemen\u00adtelor \u00een el), aceasta spune ceva despre fiin\u021b\u0103; spa\u021bialitate configurativ\u0103, nu temporalitate dizolvant\u0103. \u00cen proble\u00adma timpului to\u021bi filosofii \u0219i-au fr\u00e2nt g\u00e2tul\u201d.[47]<\/sup><\/a> Or, ontologia lui Noica pare a fi, prin compara\u021bie cu cea a lui Heidegger, una ra\u021bional\u0103<\/em>, bazat\u0103 \u00een con\u00adti\u00adnuare pe concep\u021bia omului ca animal ra\u021bional, pe care Heidegger o desconsidera drept metafizic\u0103.[48]<\/sup><\/a> \u00cen ce m\u0103sur\u0103 pledoaria lui Noica pentru ra\u021bionalitate \u0219i reu\u0219e\u0219te, este de dis\u00adcutat; inten\u021bia lui pare a fi \u00eens\u0103 aceea de a spa\u021bializa logica \u2013 \u0219i chiar de a o \u201espa\u00ad\u021bio\u2011tem\u00ad\u00adpo\u00adraliza\u201d, cel pu\u021bin \u00een tratatul s\u0103u de ontologie din Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>[49]<\/sup><\/a> \u2013 prin eviden\u021bierea orizonturilor pe care anumite cuvinte le deschid. Un asemenea cuv\u00e2nt este prepozi\u021bia \u201e\u00eentru\u201d, cuv\u00e2nt desemnat \u00een diverse contexte ca \u201espa\u021bializator nespa\u00ad\u021bia\u00adlizat\u201d[50]<\/sup><\/a> \u0219i \u201eoperator ontologic\u201d.[51]<\/sup><\/a> A\u0219adar, se poate spune c\u0103 Noica \u00eencearc\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u s\u0103 accead\u0103 la un Logos<\/em> ce transcende logica tradi\u00ad\u021bional\u0103 (aristotelic\u0103 \u0219i modern\u0103, ce \u021bin de \u201elogica lui \u00een<\/em>\u201d), un Logos <\/em>al lui \u201ea fi \u00eentru\u201d care s\u0103 nu creeze \u00eens\u0103 o ruptur\u0103 radi\u00adcal\u0103 cu metafizica occidental\u0103[52]<\/sup><\/a> (categoriile lui Kant \u0219i dialectica lui Hegel juc\u00e2nd totu\u0219i un rol important \u00een ontologia lui Noica
\u00cen ciuda faptului c\u0103 opera lui Heidegger cunoa\u0219te mai multe etape, ceea ce se poate observa at\u00e2t \u00een faza timpurie care culmineaz\u0103 \u00een 1927 cu Sein und Zeit<\/em>, c\u00e2t \u0219i \u00een opera ulterioar\u0103 aflat\u0103 sub semnul perioadei de cotitur\u0103 desemnate corect ca Wendung <\/em>sau Wandlung<\/em>[4]<\/a>, este nevoia lui Heidegger de a ajunge la o logic\u0103 \u201epre\u2011logic\u0103\u201d, una ce precede logica propozi\u021bional\u0103 \u0219i \u00een care adev\u0103rul se arat\u0103, se reveleaz\u0103 ca neascundere (Unverborgenheit<\/em>), f\u0103r\u0103 a mai avea falsul drept contra\u00adpon\u00addere, ca \u00een logica tradi\u021bional\u0103, de sorginte aristotelic\u0103.[5]<\/a> P\u00e2n\u0103 \u00een 1927 \u00eens\u0103, rela\u00ad\u021bia dintre limb\u0103 \u0219i aceast\u0103 logic\u0103 primar\u0103 r\u0103m\u00e2ne insuficient explicitat\u0103 de filosoful german, ale c\u0103rui solu\u021bii se sprijin\u0103 preponderent pe metoda fenome\u00adnologic\u0103 a lui Edmund Husserl, pe de o parte, \u0219i pe filosofia vie\u021bii a\u0219a cum este ea conturat\u0103 \u00een scrieri r\u0103zle\u021be de Wilhelm Dilthey, pe de alta. Gr\u0103itoare \u00een acest sens sunt prele\u00adgerile lui Heidegger \u021binute la Freiburg \u00een anul universitar 1919\/20, unde Heidegger ia ap\u0103rarea metodei fenomenologice contra obiec\u00ad\u021biilor \u00eenaintate de Paul Natorp (membru al \u0219colii neokantiene de la Marburg).[6]<\/sup><\/a> Astfel, Heidegger critic\u0103 metoda reconstruc\u021biei propuse de Natorp ca fiind o teoretizare ce descom\u00ad\u00adpune analitic datul nemijlocit pentru a-l reorganiza sub forma unui obiect al cunoa\u0219terii privat de carac\u00adterul s\u0103u originar: \u201e[V]or allem ist nicht einzusehen, wie durch eine vermit\u00adtelte Theoretisierung, eine solche, die \u00fcber den Weg der zer\u00adst\u00fcckeln\u00adden Analyse geht, das Unmittelbare eher gewonnen, \u00fcberhaupt erreichbar sein soll\u201d.[7]<\/sup><\/a> \u00cen schimb, fenomenologia ar oferi avantajul c\u0103 precede orice atitudine teoretic\u0103 \u2013 acea theoretische Einstellung<\/em> al c\u0103rei efect \u00eel constituie separarea subiectului cunosc\u0103tor de lumea obiectelor \u2013, f\u0103c\u00e2nd astfel posibil accesul direct la fluxul de tr\u0103iri f\u0103r\u0103 \u00eenceput \u0219i sf\u00e2r\u0219it al vie\u021bii \u00eense\u0219i. A\u0219adar, atunci c\u00e2nd Husserl exprim\u0103 \u201eprincipiul principiilor\u201d (Prinzip der Prinzipien<\/em>) potrivit c\u0103ruia tot ceea ce se ofer\u0103 \u00een mod originar intui\u021biei trebuie luat ca atare, drept ceea ce se ofer\u0103, Heidegger vede aici \u201echiar inten\u021bia originar\u0103 a vie\u021bii veritabile, sus\u021binerea originar\u0103 a tr\u0103irii \u0219i a vie\u021bii luate ca atare, abso\u00adluta simpatie a vie\u021bii, identic\u0103 cu \u00eens\u0103\u0219i tr\u0103irea\u201d.[8]<\/sup><\/a> Or, \u00een aceast\u0103 ne\u00eentrerupt\u0103 ancorare \u00een fluxul de tr\u0103iri cotidiene ce circumscrie orice percep\u021bie a unui lucru zace deja un sens pre-logic \u0219i pre-verbal pe care fenomenologia, cu impulsuri venite \u0219i de la Dilthey, este datoare s\u0103 \u00eel expli\u00adciteze \u00eentr-o manier\u0103 pre-teoretic\u0103.[9]<\/sup><\/a> C\u0103 aceast\u0103 dimensiune la care fenomenologia pare s\u0103 aib\u0103 acces \u021bine de sfera pre-logicului se poate desprinde, de altfel, din observa\u021bia lui Heidegger potrivit c\u0103reia experien\u021ba tr\u0103it\u0103 a lumii din jur, a Umwelt<\/em>-ului (Umwelterlebnis<\/em>), implic\u0103 ni\u0219te acte de tr\u0103ire ce, \u00een datul lor imediat, nu necesit\u0103 presupozi\u021bii de vreun fel: \u201eNur wenn ich mich \u00fcberhaupt in der Sph\u00e4re von Setzungen bewege, hat die Rede von Voraussetzungen einen m\u00f6glichen Sinn. Das Umwelterleben macht weder selbst Voraussetzungen, noch l\u00e4\u00dft es sich in sich selbst als solche stempeln. Es ist aber ebensowenig voraussetzungslos, denn Voraussetzung und Voraus\u00adset\u00adzungslosigkeit haben \u00fcberhaupt nur Sinn im Theoretischen\u201d.[10]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n\u00cen Sein und Zeit<\/em>, fenomenologia va fi, desigur, re\u00een\u021beleas\u0103 ca \u201eontologie fenomenologic\u0103\u201d sau \u201eontologie fundamental\u0103\u201d (Fundamentalontologie<\/em>)[11]<\/sup><\/a> menit\u0103 a servi drept \u201e\u0219tiin\u021b\u0103 a \u0219tiin\u021belor\u201d ce se sustrage rela\u021biei de tip subiect\u2013obiect. Cate\u00adgo\u00adriile logice \u0219i epistemologice prin care lucrurile erau procesate ca obiecte cu \u00eensu\u0219iri sunt \u00eenlocuite acum de categorii ontologice numite existen\u021biali<\/em>. De aseme\u00adnea, \u00een loc de subiect cunosc\u0103tor, statutul fiin\u021bei umane este acum cel de Dasein<\/em> pentru care lumea \u00eens\u0103\u0219i este o presupozi\u021bie \u00eend\u0103r\u0103tul c\u0103reia nu se poate trece. \u00cen vederea realiz\u0103rii posibilit\u0103\u021bilor sale de a fi, Dasein<\/em>-ul practic\u0103 \u00een permanen\u021b\u0103 o \u00een\u021belegere de tip circular ce abia ulterior este explicitat\u0103 prin limb\u0103, prin articularea verbal\u0103 ca derivat al explicit\u0103rii (Auslegung<\/em>).[12]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nAcest statut secundar al limbii (fenomen care ne intereseaz\u0103 aici) \u0219i care constituia unul din punctele nevralgice din Sein und Zeit<\/em> va fi ulterior revizuit de Heidegger \u00een anii 1940, rela\u021bia dintre Logos-<\/em>ul logicii originare \u0219i limb\u0103 c\u0103p\u0103t\u00e2nd o articulare coerent\u0103 \u00een prelegerile despre Heraclit. Nici aici Heidegger nu renun\u021b\u0103 la c\u0103utarea unei filosofii originare, \u00eens\u0103 aceast\u0103 filosofie nu mai este \u00een\u021beleas\u0103 ca onto\u00adlo\u00adgie fundamental\u0103, ci ca logic\u0103 \u00een stare de a articula Logos-<\/em>ul originar, ca o adu\u00adna\u00adre\u2011laolalt\u0103 (Ver-sammlung<\/em>) ce con\u021bine \u00een ea at\u00e2t un moment de extindere-\u00een-afar\u0103 (Ausholen<\/em>), c\u00e2t \u0219i un moment al replierii, al aducerii-\u00een\u0103untru (Einholen<\/em>): \u201eVer-samm\u00adlung ist das urspr\u00fcngliche Einbehalten in einer Gesammeltheit, welches Ein\u00adbe\u00adhal\u00adten erst alles Ausholen und Einholen bestimmt, aber auch alle Verstreuung und Zerstreuung erst zul\u00e4\u00dft\u201d.[13]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 adunare laolalt\u0103 (logos <\/em>scris ini\u021bial cu l <\/em>mic, urm\u00e2nd a fi scris apoi cu L mare pentru a \u00eel diferen\u021bia de logos<\/em>-ul uman) este ceea ce \u00een opinia lui Heidegger reprezint\u0103 chiar Fiin\u021ba, principiul \u00een care fiin\u021beaz\u0103 tot ceea ce este: \u201eDieser logos<\/em> ist die urspr\u00fcngliche Versammlung, die das Seiende als das Seiende, das es ist, verwahrt. Dieser logos<\/em> ist das Sein selbst, worin alles Seiende west. Diesen logos<\/em> nachdenken ist freilich nicht mehr Logik im \u00fcblichen Sinne\u201d.[14]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nDincolo de reticen\u021bele sale fa\u021b\u0103 de Sein und Zeit<\/em>, se poate, a\u0219adar, afirma c\u0103 Heidegger nu renun\u021b\u0103 la c\u0103utarea principiului ce face Fiin\u021ba (Sein<\/em>) posibil\u0103 \u0219i, implicit, cele ce sunt (Seiende<\/em>, \u201efiinduri\u201d). Cu alte cuvinte, Heidegger pune \u00een con\u00adti\u00adnuare pre\u021b pe importan\u021ba diferen\u021bei ontologice dintre Sein<\/em> (Fiin\u021b\u0103) \u0219i Seiende<\/em> (cele-ce-sunt, fiinduri), numai c\u0103 alege s\u0103 o re-g\u00e2ndeasc\u0103 printr-o mai bun\u0103 anco\u00adrare \u00een limb\u0103 ca loc de rostire a unui Logos<\/em> originar, a acelui Logos<\/em> ce face lucrurile s\u0103 fie. Cum anume reu\u0219e\u0219te limba s\u0103 deschid\u0103 un spa\u021biu pentru ac\u021biunea acestui Logos<\/em>? Un posibil r\u0103spuns ar fi: printr-o rostire ce nu seam\u0103n\u0103 cu nicio spus\u0103 omeneasc\u0103, ci mai degrab\u0103 cu t\u0103cerea (Schweigen<\/em>)[15]<\/sup><\/a> \u0219i cu ascultarea (Hor\u00adchen<\/em>, Gehorsam<\/em>)[16]<\/sup><\/a>, dar pe care oamenii sunt datori s\u0103 o g\u00e2ndeasc\u0103 \u00een limit\u0103rile ce le sunt date.<\/p>\n\n\n\nPrin urmare, \u0219i \u00een opera sa de dup\u0103 Sein und Zeit<\/em> Heidegger aspir\u0103 c\u0103tre o dimensiune pre-logic\u0103 a g\u00e2ndirii a c\u0103rei circularitate s\u0103 nu constituie un cerc vicios \u00een sensul logicii tradi\u021bionale. G\u00e2ndire a g\u00e2ndirii ce \u00eens\u0103 nu mai poate fi separat\u0103 de limb\u0103, limb\u0103 devenit\u0103 acum \u201ecas\u0103 a Fiin\u021bei\u201d (Haus des Seins<\/em>)[17]<\/sup><\/a> \u00een \u201eScrisoarea c\u0103tre umanism\u201d (1947), scris\u0103 aproximativ \u00een aceea\u0219i perioad\u0103.<\/p>\n\n\n\n2. Concep\u021bia despre limb\u0103 prin prisma raport\u0103rii lui Heidegger fa\u021b\u0103 de \u0219tiin\u021be. <\/em>\u00cen mod normal, o sec\u021biune care s\u0103 explice rela\u021bia lui Heidegger sau a lui Noica cu \u0219tiin\u021bele \u00een general ar fi trebuit \u00eenlocuit\u0103, \u00een contextul lucr\u0103rii de fa\u021b\u0103, cu \u00eencercarea de a vedea \u00een ce m\u0103sur\u0103 concep\u021bia despre limb\u0103 a celor doi este sau nu compatibil\u0103 cu filologia sau, mai precis, cu lingvistica. O asemenea restr\u00e2ngere ar fi ignorat \u00eens\u0103 faptul c\u0103 atitudinea ambilor g\u00e2nditori fa\u021b\u0103 de limb\u0103 este str\u00e2ns legat\u0103 de atitudinea lor fa\u021b\u0103 de \u0219tiin\u021be \u00een general. \u00cen cazul lui Heidegger, aceast\u0103 leg\u0103tur\u0103 se vede c\u00e2t se poate de clar \u00een obser\u00adva\u021bia c\u0103 \u0219tiin\u021bele actuale, tributare at\u00e2t revo\u00adlu\u00ad\u021biei copernicane din secolul al 16-lea, c\u00e2t \u0219i logicii tradi\u021bional-aristotelice, ajung s\u0103 conceap\u0103 cunoa\u0219terea exclusiv \u00een termenii rela\u021biei dintre un subiect rupt de lume \u0219i un obiect la r\u00e2ndul s\u0103u artificial, delimitat de fondul originar al lumii pentru a fi ana\u00adlizat. Acest g\u00e2nd \u2013 nevoia de a concepe o filo\u00adsofie dincolo de rela\u021bia subiect\u2013obi\u00adect ce \u00eentemeiaz\u0103 cunoa\u0219terea \u0219tiin\u021bific\u0103 \u2013 repre\u00adzint\u0103 una dintre preocu\u00adp\u0103rile majore \u0219i durabile ale lui Heidegger indiferent de perioad\u0103. Distinc\u021bia dintre \u201eontic\u201d (ceea ce vizeaz\u0103 lucrurile ce sunt la plural pentru a fi cunos\u00adcute empiric) \u0219i \u201eonto\u00adlogic\u201d (privitor la fiin\u021ba lucrurilor cu pricina) este crucial\u0103 \u00een acest sens \u00een Sein und Zeit<\/em>, acolo unde Heidegger remarc\u0103 faptul c\u0103 fizica tinde s\u0103 reduc\u0103 lumea la materie pentru a \u00eei analiza propriet\u0103\u021bile[18]<\/sup><\/a>, sau c\u0103 istoria ca \u0219tiin\u021b\u0103 (Historie<\/em>) tinde s\u0103 fac\u0103 un obiect din ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat omului \u00een lume pentru a tematiza posi\u00adbilit\u0103\u021bile din trecut ale fiin\u021bei umane.[19]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nChiar dac\u0103 distinc\u021bia ontic-ontologic este abandonat\u0103 ulterior de filosoful ger\u00adman, tendin\u021ba de a evita capcana rela\u021biei subiect\u2013obiect \u00een procesul de g\u00e2ndire a feno\u00admenelor originare pe care se \u00eentemeiaz\u0103 \u0219tiin\u021bele persist\u0103 \u0219i este extins\u0103 \u0219i asupra limbii ca fenomen lingvistic. Exemplar\u0103 aici este lucrarea Unterwegs zur Sprache<\/em> (\u00cen drum spre limb\u0103<\/em>), unde Heidegger afirm\u0103 negru pe alb c\u0103 limba repre\u00adzint\u0103 pentru lingvi\u0219ti un simplu instrument de comunicare \u0219i at\u00e2t: \u201e[D]ie Metalinguistik ist die Metaphysik der durchg\u00e4ngigen Technifizierung aller Spra\u00adchen zum allein funktionie\u00adrenden interplane\u00adta\u00adri\u00adschen Informationsinstrument. Metasprache und Sputnik, Metalin\u00adguistik und Rake\u00adten\u00adtechnik sind das Selbe\u201d.[20]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nFormalizarea excesiv\u0103 a limbii este de fapt consecin\u021ba obiectific\u0103rii ei, a reducerii ei la un instrument de comunicare sau la seturi de aser\u021biuni menite a fi disecate; or, tocmai o asemenea obiectificare este ceea ce Heidegger vrea cu orice pre\u021b s\u0103 evite, cu riscul de a scandaliza filosofi precum Carnap sau lingvi\u0219ti precum Ewald Standop. A\u0219a cum remarc\u0103 just Duane Williams, cuvintele pentru Heidegger nu reprezint\u0103 simple unelte sau vehicule de \u00een\u021belesuri, ci chiar acele instan\u021be care fac lucrurile s\u0103 fie.[21]<\/sup><\/a> Hei\u00addeg\u00adger \u00eensu\u0219i folose\u0219te cuv\u00e2ntul be-dingen<\/em> (\u201ea condi\u00ad\u021biona\u201d, de la dingen<\/em>, \u201ea trata asupra unei chestiuni juridice\u201d, \u0219i de la Ding<\/em>, \u201elucru\u201d) cu sensul de \u201ea conferi fiin\u021b\u0103 lucrurilor\u201d: \u201eDas Wort be-dingt das Ding zum Ding. Wir m\u00f6chten dieses Walten des Wortes die Bedingnis nennen\u201d.[22]<\/sup><\/a> Sau, pentru a cita o formul\u0103 \u0219i mai plastic\u0103 tot direct de la Hei\u00addeg\u00adger din textul intitulat \u201eWozu Dichter?\u201d (\u201eLa ce bun s\u0103 fii poet?\u201d): \u201eWenn wir zum Brunnen, wenn wir durch den Wald gehen, gehen wir schon immer durch das Wort \u201aBrunnen\u2019, durch das Wort \u201aWald\u2019 hindurch, auch wenn wir diese Worte nicht ausspre\u00adchen und nicht an Sprach\u00adliches denken\u201d.[23]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n\u00cen alt\u0103 ordine de idei, limba nu reprezint\u0103 pentru Heidegger un simplu sistem de semne cu rol de reprezentare, ci acel orizont \u00een care ne mi\u0219c\u0103m deja f\u0103r\u0103 s\u0103 o \u0219tim \u0219i dinspre care orice lucru \u00ee\u0219i cap\u0103t\u0103 statutul de existent. La fel ca \u00een fizica cuantic\u0103 unde un electron nu exist\u0103 dac\u0103 nu e observat (cu riscul ca observarea lui s\u0103 modifice \u00eensu\u0219i obiectul observat), la fel un lucru nu exist\u0103 at\u00e2ta vreme c\u00e2t \u00eenc\u0103 nu exist\u0103 cuv\u00e2ntul care \u00eel nume\u0219te \u2013 cu precizarea important\u0103 c\u0103 ceea ce se \u00eendep\u0103r\u00adteaz\u0103 de noi atunci c\u00e2nd rostim lucrul este mai degrab\u0103 limba dec\u00e2t lucrul. C\u0103ci limba, ca \u0219i g\u00e2ndirea, se afl\u0103 mereu cu un pas \u00eenaintea noastr\u0103 f\u0103r\u0103 a putea fi ajunse din urm\u0103, de unde \u0219i dificultatea de a pronun\u021ba adev\u0103ruri pozitive ultime de care s\u0103 ne ag\u0103\u021b\u0103m: \u201eDas, wovon wir sprechen, die Sprache, ist uns stets schon voraus. Wir sprechen ihr st\u00e4ndig nur nach\u201d.[24]<\/sup><\/a> Iar aceast\u0103 limb\u0103 \u00een urma c\u0103reia vorbim este una alc\u0103tuit\u0103 mai degrab\u0103 din t\u0103ceri \u0219i ascult\u0103ri, a\u0219a cum Heidegger o tot eviden\u021biaz\u0103 atunci c\u00e2nd nume\u0219te limba dintr-o poezie de Trakl \u201er\u0103sunet al lini\u0219tii\u201d (Ge-l\u00e4ut der Stille<\/em>)[25]<\/sup><\/a> sau c\u00e2nd spune \u00een acela\u0219i text c\u0103 \u201emuritorii vorbesc \u00een m\u0103sura \u00een care ascult\u0103\u201d: \u201eDie Sterblichen sprechen, insofern sie h\u00f6ren\u201d.[26]<\/sup><\/a> Ea nu este pur \u0219i simplu o spus\u0103 obi\u0219nuit\u0103, ci mai degrab\u0103 o \u201espus\u0103\u201d (Sage<\/em>) sau rostire cu caracter de eveni\u00adment (Er-eignis<\/em>), eveniment al c\u0103rui rost este de a scoate la iveal\u0103 ceea ce este pro\u00adpriu omului \u00een raport cu Fiin\u021ba, \u00een m\u0103sura \u00een care omul \u0219i Fiin\u021ba sunt puse \u00een leg\u0103\u00adtur\u0103 prin Sage<\/em>, prin spusa efectuat\u0103 de limb\u0103.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n3. Testarea limitelor limbii \u2013 varianta Heidegger<\/em>. Av\u00e2nd \u00een vedere radica\u00adli\u00adtatea cu care Heidegger prive\u0219te at\u00e2t logica\/metafizica occidental\u0103, c\u00e2t \u0219i fenome\u00adnul limbii, era de a\u0219teptat ca stilul s\u0103u de filosofare \u00een limba german\u0103 s\u0103 fie unul greoi \u0219i excentric. Pe scurt, practica rostirii filosofice la Heidegger este una radi\u00adcal\u0103, ce testeaz\u0103 \u0219i for\u021beaz\u0103 nu arareori p\u00e2n\u0103 la refuz limitele limbii. \u00cent\u00e2lnim astfel la g\u00e2nditorul german:<\/p>\n\n\n\n\u2013 (cvasi-)tautologii de tipul Die Welt weltet<\/em>, Die Gegend gegnet<\/em>, Die Sprache spricht<\/em> sau Das Nichts nichtet<\/em>[28]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 abateri semnificative de la etimologia cuvintelor, un bun exemplu \u00een acest sens constituindu-l cuv\u00e2ntul Er\u00f6rterung<\/em> (\u201eexplicare\u201d, \u201ediscutare \u00een detaliu a unui caz\u201d), cuv\u00e2nt juridic rezultat din traducerea cuv\u00e2ntului latin determinare <\/em>\u0219i pe care Heidegger \u00eel asociaz\u0103 cu cuv\u00e2ntul Ort<\/em> (loc) f\u0103r\u0103 vreun temei de ordin lingvistic[29]<\/sup><\/a>; un alt exemplu la \u00eendem\u00e2n\u0103 este asocierea cuv\u00e2ntului Ereignis<\/em> (\u201eeveniment\u201d) cu cuv\u00e2ntul eigen<\/em> (\u201epropriu\u201d), cele dou\u0103 cuvinte nefiind \u00eenrudite etimologic[30]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 recursul la traduceri mai mult sau mai pu\u021bin creative, cum ar fi deja men\u021bionata asociere a cuv\u00e2ntului legein<\/em> (gr. \u201ea culege\u201d, \u201ea spune\u201d) cu cuv\u00e2ntul nem\u021besc lesen<\/em> (\u201ea citi\u201d, \u201ea aduna\u201d, \u201ea culege\u201d) sau faimoasa traducere a termenului grecesc vechi a-l\u0113theia <\/em>ca Unverborgenheit<\/em> (\u201eneascundere\u201d) \u00een Sein und Zeit<\/em>; acest recurs frecvent la traduceri (unele discutabile, altele nu neap\u0103rat) poate fi \u0219i el socotit drept component\u0103 a practicii excentrice de etimologizare cultivat\u0103 de Heidegger[31]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 construc\u021bii alambicate, ocazionale, de termeni compu\u0219i precum faimoasa sintagm\u0103 \u201ea-fi-\u00een-lume\u201d (In-der-Welt-Sein<\/em>); la un moment dat, \u00een Sein und Zeit<\/em> sen\u00adsul fiin\u021bei umane (Dasein<\/em>) ca grij\u0103 (Sorge<\/em>) este explicitat prin referire la doi ter\u00admeni com\u00adpu\u0219i: \u201eSich-vorweg-schon-sein-in-(der-Welt-) als Sein-bei (innerwelt\u00adlich begegnendem Seienden)\u201d, rom. \u201efaptul-de-a-fi-\u00eenaintea-lui-\u00eensu\u0219i-s\u0103l\u0103\u0219luind-deja-\u00een(lume) ca fapt-de-a-fi-\u00een-preajma (fiin\u021b\u0103rii \u00een interiorul lumii\u201d[32]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 inventarea de cuvinte intraductibile sau valorificarea unor cuvinte vechi, ie\u0219ite din uz, cuvinte precum Bedingnis<\/em>, Nahnis<\/em>, gegnen<\/em>, welten<\/em>, Gestell<\/em> etc.<\/p>\n\n\n\nPentru toate abaterile de mai sus, justificarea lui Heidegger ar fi aceea c\u0103 vrea s\u0103 accead\u0103 la un nou temei, un nou Logos situat dincolo de distinc\u021bia dintre ra\u021bional \u0219i ira\u021bional, adev\u0103rat \u0219i fals. Acest Logos<\/em> ar putea fi unul al experien\u021bei tr\u0103ite \u2013 fie al experien\u021bei Dasein<\/em>-ului de a-fi-\u00een-lume \u00een opera timpurie, fie pur \u0219i simplu al tr\u0103irii limbii ca fenomen ce se sustrage g\u00e2ndirii conceptuale \u2013, experien\u021b\u0103 care s\u0103 articuleze ceea ce ce nu se poate articula la nivel logico-propozi\u021bional. Deja \u00een anul 1919, ca asistent al lui Husserl, Heidegger remarca faptul c\u0103 \u201elimba noastr\u0103 nu face fa\u021b\u0103 noii tipicit\u0103\u021bi fundamentale a tr\u0103irii\u201d: \u201eUnsere Sprache ist der neuen Grund\u00adtypik des Erle\u00adbens nicht gewachsen\u201d.[33]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 remarc\u0103 era f\u0103cut\u0103 \u00een contextul criticilor la adresa metodei critic-teleologice axate pe adev\u0103rul unui ideal normativ (Sollen<\/em>) ca valoare \u00eentemeietoare a oric\u0103rui act de cunoa\u0219tere, Heidegger contraca\u00adr\u00e2nd aici prin observa\u021bia c\u0103 o bun\u0103 parte din valoarea \u0219i valabilitatea experien\u021belor tr\u0103ite care con\u00adsti\u00adtuie materia\u00adlul unui Sollen <\/em>nu sunt obligatoriu \u00eentemeiate \u00eentr-un Sollen<\/em>. Un exemplu \u00een cauz\u0103 furnizat de Heidegger ar fi aici bucuria (neutr\u0103 fa\u021b\u0103 de un ideal valoric-normativ) ce cuprin\u00adde o persoan\u0103 atunci c\u00e2nd intr\u0103 \u00een camera de studiu \u0219i vede lumina soarelui c\u0103\u00adz\u00e2nd pe c\u0103r\u021bi.[34]<\/sup><\/a> Prin urmare, Heidegger nu are de ales dec\u00e2t s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 n\u0103sco\u00adceasc\u0103 cuvinte \u0219i expresii alambicate pentru a \u201esalva fenomenele\u201d. Iar \u00een acest scop, nici limba german\u0103 curent\u0103 \u0219i nici bunul-sim\u021b \u0219tiin\u00ad\u021bific nu mai constituie opreli\u0219ti.<\/p>\n\n\n\nCu toate acestea, Heidegger este perfect con\u0219tient de abaterile sale. De exem\u00adplu, el atrage explicit aten\u021bia asupra limit\u0103rilor unui dic\u021bionar, suger\u00e2nd c\u0103 nu este interesat de \u00een\u021belesul de dic\u021bionar al cuvintelor, ci de lumea pe care o deschide un cuv\u00e2nt sau un altul, de spiritul viu al unei limbi la care dic\u021bionarul, ca instru\u00adment ce face din limba \u00eens\u0103\u0219i un instrument, nu poate oferi acces:<\/p>\n\n\n\n\nEin W\u00f6rterbuch wird in den meisten F\u00e4llen eine richtige Auskunft geben \u00fcber die Wortbedeutung. Es verb\u00fcrgt aber durch diese Richtigkeit noch nicht die Einsicht in die Wahrheit dessen, was das Wort bedeutet und bedeuten kann, sofern wir dem im Wort genannten Wesensbereich nachfragen. Ein \u201eW\u00f6rterbuch\u201d kann Hinweise geben f\u00fcr das Wortverst\u00e4ndnis, aber es ist niemals eine schlechthin und im voraus verbindliche In\u00adstanz. Die Berufung auf das W\u00f6rterbuch bleibt immer nur die Berufung auf eine in ihrer Art und ihren Grenzen meist gar nicht fa\u00dfbare Auslegung einer Sprache. Sobald wir freilich die Sprache nur als Verkehrsmittel betrachten, ist das auf die Technik des Ver\u00adkehrs und des Austausches zugeschnittene W\u00f6rterbuch \u201eohne weiteres\u201d \u201ein der Ord\u00adnung\u201d und verbindlich. Auf den geschichtlichen Geist einer Sprache im Ganzen hin ge\u00adsehen, fehlt dagegen jedem W\u00f6rterbuch die unmittelbare Ma\u00dfst\u00e4blichkeit und Ver\u00adbindlichkeit.[35]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00centr-o manier\u0103 comparabil\u0103 se pot justifica \u0219i mult-hulitele construc\u021bii tauto\u00adlo\u00adgice ale lui Heidegger. \u0218i ele sunt menite s\u0103 salveze fenomene precum limba, lumea sau Logos<\/em>-ul, protej\u00e2ndu-le de g\u00e2ndirea care obiectific\u0103. (Cva\u00adsi\u2011)Tau\u00adtologiile lui Heidegger pot fi astfel \u00een\u021belese ca un prag zero al g\u00e2ndirii ce articu\u00adleaz\u0103 adev\u0103ruri (sau, mai bine zis, fenomene) inaccesibile logicii tradi\u021bionale. Ele sunt menite s\u0103 ilustreze at\u00e2t \u00eenc\u0103p\u0103\u00ad\u021b\u00e2narea g\u00e2nditorului german de a-\u0219i sustrage propriile fraze unei \u00een\u021belegeri perfecte, totalizante, care s\u0103 epuizeze sensul frazelor pe care chiar el le desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een procesul g\u00e2ndirii, c\u00e2t \u0219i ca o tentativ\u0103 de a exprima \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea limbii \u00eense\u0219i de a nu se l\u0103sa reificat\u0103 \u0219i \u00eengr\u0103dit\u0103 prin transformarea cuvintelor \u00een semne \u0219i con\u00adcepte. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, ar mai putea fi avansat \u0219i argumentul lui Michel Haar potrivit c\u0103ruia a\u0219a-zisele tautologii heideggeriene nu constituie ni\u0219te tautologii \u00een sens strict c\u00e2t mai degrab\u0103 \u00eencerc\u0103ri \u201ede a \u00abconsolida\u00bb ponderea verbului, a fenomenului, \u0219i de a diminua subiectul, substan\u021ba\u201d.[36]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nOricum ar fi, cert este c\u0103 practica de rostire filosofic\u0103 a lui Heidegger, \u00een m\u0103sura \u00een care putem vorbi de o asemenea practic\u0103, este una radical\u0103, ce \u00eempinge limitele lim\u00adbii p\u00e2n\u0103 la extrem. Scopul lui Heidegger este \u00eens\u0103, dincolo de \u00eendrept\u0103\u021bitele critici ce i se pot aduce, unul legitim: acela de a dob\u00e2ndi acces la un domeniu \u201einfra\u201d-logic al tr\u0103irii \u0219i g\u00e2ndirii unor Absoluturi (Fiin\u021b\u0103, Logos, Adev\u0103r) ce nu pot fi surprinse prin inter\u00admediul g\u00e2ndirii conceptual-logice obi\u0219nuite, g\u00e2ndire care \u00eemparte lumea fie \u00een subiect \u0219i predicat, fie \u00een semnificant \u0219i semnificat, fie \u00een subiect \u0219i obiect \u0219.a.m.d.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\nRostire filosofic\u0103 (II): Constantin Noica \u0219i valorificarea limbii ca dat<\/strong><\/h5>\n\n\n\nSpre deosebire de cazul lui Heidegger, Constantin Noica \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 demersul de conturare a unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti de pe pozi\u021bia inte\u00adlec\u00adtua\u00adlului apar\u021bin\u00e2nd de o cultur\u0103 a\u0219a-zis \u201eminor\u0103\u201d, lipsit\u0103 de o tradi\u021bie filosofic\u0103 solid\u0103. Dac\u0103 Heidegger ajunge s\u0103 inventeze cuvinte pentru a revigora o limb\u0103 \u00een care se filosofa riguros de secole bune, Noica se afl\u0103 \u00een situa\u021bia de a \u00eentemeia \u0219i justifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, adesea redus\u0103 la statutul unei limbi fruste de p\u0103stori, care \u00eenc\u0103 nu a dat m\u0103sura propriei ra\u021bionalit\u0103\u021bi. F\u0103r\u0103 a dispre\u021bui cultura folcloric-\u021b\u0103r\u0103neasc\u0103, Noica \u00ee\u0219i exprima, de exemplu, la un moment dat regretul c\u0103, \u00een presupusul proiect al unui dic\u021bio\u00adnar de termeni literari din toate limbile ini\u021biat de UNESCO, limba rom\u00e2n\u0103 ar fi urmat s\u0103 figureze doar cu trei termeni mai degrab\u0103 \u00eenc\u0103rca\u021bi afectiv: \u201edor\u201d, \u201edoin\u0103\u201d \u0219i \u201ecolind\u0103\u201d.[37]<\/sup><\/a> Scopul lui Noica (cel pu\u021bin \u00een ce prive\u0219te rostirea filosofic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103) este, a\u0219adar, unul mai modest: spre deose\u00adbire de Heidegger, el nu urm\u0103re\u0219te o r\u0103stur\u00adnare a g\u00e2ndirii filosofice occidentale \u0219i nici nu dore\u0219te s\u0103 fac\u0103 din limba rom\u00e2n\u0103 limba cea mai de soi a filosofiei, a\u0219a cum ar putea-o crede, \u00een mod paradoxal, nu doar na\u021bio\u00adna\u00adli\u0219tii de tavern\u0103 tenta\u021bi s\u0103 cread\u0103 c\u0103 \u021bara lor este deasupra tuturor celorlalte, ci \u0219i acei interpre\u021bi care, absolutiz\u00e2nd criteriul politic (fie adeziunea lui Noica la legionarism de la sf\u00e2r\u0219itul anilor \u201930, fie presupusa lui \u00eenclina\u021bie c\u0103tre protocronismul de tip ceau\u0219ist), acuz\u0103 demersul filosofic al lui Noica de na\u021bionalism.[38]<\/sup><\/a> Dac\u0103 exist\u0103 un \u201ena\u021bionalism\u201d care anim\u0103 proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti, acela const\u0103 \u00een dorin\u021ba de a valorifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, capacitatea acesteia de a conceptualiza \u0219i genera probleme filosofice unice prin intermediul cuvintelor ei. Datoria de a expli\u00adcita acest poten\u021bial filosofic al limbii unei na\u021biuni sau culturi reprezint\u0103 nu (sau nu numai) o simpl\u0103 datorie fa\u021b\u0103 de \u021bara de apartenen\u021b\u0103 \u00een sensul benign, non-limitativ al cuv\u00e2ntului \u201edatorie\u201d, ci o datorie fa\u021b\u0103 de \u00eentreaga lume; altfel spus \u2013 o deschidere c\u0103tre universal: \u201eDac\u0103 graiul nostru spune \u00eentr-adev\u0103r lucruri ce nu s-au rostit \u00eentotdeauna \u00een alte limbi \u0219i care le-ar putea \u00eendemna pe acestea s\u0103 se ml\u0103dieze dup\u0103 cuv\u00e2ntul nostru, atunci, \u00een m\u0103sura \u00een care exist\u0103 un rest rom\u00e2nesc \u00een cele ale g\u00e2ndu\u00adlui, suntem datori lumii cu acest rest\u201d.[39]<\/sup><\/a> Mai mult, Noica admite posibilitatea ca alte limbi mai obscure precum limbile bantu s\u0103 fie mai atractive filosofic dec\u00e2t ro\u00adm\u00e2\u00adna[40]<\/sup><\/a>, la fel cum tot Noica are grij\u0103 s\u0103 noteze \u0219i anumite insuficien\u021be ale limbii rom\u00e2ne precum lipsa unui termen antitetic la termenul de \u201efiin\u021b\u0103\u201d (\u201edevenire\u201d necom\u00adpar\u00e2ndu-se cu nem\u021bescul Werden<\/em>) sau degra\u00adda\u00adrea unor cuvinte precum \u201epetre\u00adcere\u201d, limitat \u00eentre timp la sensul de eveniment dis\u00adtractiv.[41]<\/sup><\/a> Pe scurt, proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti este o tentativ\u0103 legitim\u0103 de a fi \u201ena\u021bional cu fa\u021ba spre universalitate\u201d (Titu Maiorescu)[42]<\/sup><\/a>, Noica folosindu-se de datul acci\u00addental al limbii natale pentru a exprima universalul, dup\u0103 cum o recunoa\u0219te \u0219i \u00een modelul unei prefe\u021be la Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em> din jurnalul s\u0103u de idei:<\/p>\n\n\n\n\nPentru Prefa\u021ba la Df..\/\/ Nu am c\u0103utat rom\u00e2nescul, ci universalul. Am \u00eent\u00e2lnit rom\u00e2\u00adnescul pentru c\u0103 nu putem g\u00e2ndi dec\u00e2t \u00een limita\u021bia ce nu limiteaz\u0103 a limbii noastre.\/\/ Dac\u0103 \u00eens\u0103 nu am \u00eent\u00e2lnit universalul, atunci cartea aceasta [Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>] r\u0103m\u00e2ne \u00een devenirea \u00eentru devenire a culturii.\/\/ [\u00cen margine:] Rom\u00e2nescul mi-a fost un kairos<\/em>, at\u00e2ta tot.[43]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAcestea fiind spuse, sursele principale de inspira\u021bie pentru proiectul noician al unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti par a fi trei. Un prim impuls important ar veni de la Mircea Vulc\u0103nescu \u0219i al s\u0103u eseu Dimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u021bei<\/em>, un al doilea, de la ontologia lui Heidegger, ce face din limb\u0103 casa Fiin\u021bei, iar un al trei\u00adlea, de la teoria relativismului lingvistic atribuit\u0103 antropologului Edward Sapir \u0219i asistentului s\u0103u, Benjamin Lee Whorf, teorie care sus\u021bine c\u0103 raportarea la lume a indi\u00advi\u00adzilor \u0219i obiceiurile lor sunt direct influen\u021bate de structurile logico-gramaticale ale limbii natale \u0219i c\u0103 concep\u021biile despre lume mediate de limbile omene\u0219ti sunt inco\u00admensurabile \u00eentre ele din punct de vedere valoric, \u00een m\u0103sura \u00een care fiecare limb\u0103 are avantajele \u0219i dezavantajele ei.[44]<\/sup><\/a> Dintre ace\u0219ti trei factori, cel mai relevant din punct de vedere intracultural\/na\u021bional este impulsul venit de la Vulc\u0103nescu, \u00een timp ce factorul de relevan\u021b\u0103 intercultural\u0103 \u2013 de deschidere c\u0103tre universal \u2013 este al treilea. C\u00e2t prive\u0219te influen\u021ba lui Heidegger, ea exist\u0103 f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate, \u00eens\u0103 analiza de mai jos va scoate la iveal\u0103 \u0219i ni\u0219te diferen\u021be fundamentale \u00eentre Noica \u0219i Heidegger, diferen\u021be ce transpar at\u00e2t \u00een plan teoretic, c\u00e2t \u0219i \u00een plan practic. C\u0103 avem de-a face cu dou\u0103 feluri diferite de rostire filosofic\u0103, se va adeveri analiz\u00e2nd abor\u00addarea lui Noica prin prisma acelora\u0219i trei criterii stabilite \u0219i \u00een capitolul anterior. S\u0103 trecem, a\u0219adar, la analiza propriu-zis\u0103.<\/p>\n\n\n\n1. Atitudinea fa\u021b\u0103 de logic\u0103 \u0219i logos<\/em>. C\u0103 Noica face ontologie inspirat de Heidegger, nu se poate t\u0103g\u0103dui. Cu toate acestea, deosebiri notabile dintre Noica \u0219i Heidegger transpar \u00eenc\u0103 de la nivelul fundamental al g\u00e2ndirii filosofice \u2013 acela al logicii. Dac\u0103 inten\u021bia lui Heidegger este de a accede la o logic\u0103 a fenomenelor, o logic\u0103 \u201epre-propozi\u021bional\u0103\u201d capabil\u0103 s\u0103 articuleze ba Fiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i \u0219i rela\u021bia omului cu ea, ba orizontul limbii \u0219i situarea omului \u00een el, Noica e mai pu\u021bin radical. \u00cen primul r\u00e2nd, el nu este interesat de revizuirea fundamentelor metafizice ale \u0219tiin\u021belor \u0219i ale filosofiei \u00eense\u0219i. Este adev\u0103rat c\u0103 \u0219i el caut\u0103 s\u0103 articuleze o logic\u0103 a vie\u021bii, a experien\u021bei tr\u0103ite, una care s\u0103 se sustrag\u0103 celei aristotelice.[45]<\/sup><\/a> Cu toate acestea, el \u00eei repro\u0219eaz\u0103 lui Heidegger cel pu\u021bin dou\u0103 lucruri majore: tendin\u021ba de a submina logica f\u0103r\u0103 a ajunge la o alta[46]<\/sup><\/a> \u0219i \u00eendr\u0103zneala de a fi c\u0103utat s\u0103 rezolve pro\u00adble\u00adma insolubil\u0103 a timpului (sau a tempora\u00adli\u00adt\u0103\u021bii): \u201eDezastrul celor care g\u00e2ndesc fiin\u021ba prin temporalitate (Heidegger). Dar ideea de spa\u00ad\u021bialitate (de n\u2011dimen\u00adsio\u00adna\u00adli\u00adtate a realului, de \u00eencruci\u0219are a generalurilor sau elemen\u00adtelor \u00een el), aceasta spune ceva despre fiin\u021b\u0103; spa\u021bialitate configurativ\u0103, nu temporalitate dizolvant\u0103. \u00cen proble\u00adma timpului to\u021bi filosofii \u0219i-au fr\u00e2nt g\u00e2tul\u201d.[47]<\/sup><\/a> Or, ontologia lui Noica pare a fi, prin compara\u021bie cu cea a lui Heidegger, una ra\u021bional\u0103<\/em>, bazat\u0103 \u00een con\u00adti\u00adnuare pe concep\u021bia omului ca animal ra\u021bional, pe care Heidegger o desconsidera drept metafizic\u0103.[48]<\/sup><\/a> \u00cen ce m\u0103sur\u0103 pledoaria lui Noica pentru ra\u021bionalitate \u0219i reu\u0219e\u0219te, este de dis\u00adcutat; inten\u021bia lui pare a fi \u00eens\u0103 aceea de a spa\u021bializa logica \u2013 \u0219i chiar de a o \u201espa\u00ad\u021bio\u2011tem\u00ad\u00adpo\u00adraliza\u201d, cel pu\u021bin \u00een tratatul s\u0103u de ontologie din Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>[49]<\/sup><\/a> \u2013 prin eviden\u021bierea orizonturilor pe care anumite cuvinte le deschid. Un asemenea cuv\u00e2nt este prepozi\u021bia \u201e\u00eentru\u201d, cuv\u00e2nt desemnat \u00een diverse contexte ca \u201espa\u021bializator nespa\u00ad\u021bia\u00adlizat\u201d[50]<\/sup><\/a> \u0219i \u201eoperator ontologic\u201d.[51]<\/sup><\/a> A\u0219adar, se poate spune c\u0103 Noica \u00eencearc\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u s\u0103 accead\u0103 la un Logos<\/em> ce transcende logica tradi\u00ad\u021bional\u0103 (aristotelic\u0103 \u0219i modern\u0103, ce \u021bin de \u201elogica lui \u00een<\/em>\u201d), un Logos <\/em>al lui \u201ea fi \u00eentru\u201d care s\u0103 nu creeze \u00eens\u0103 o ruptur\u0103 radi\u00adcal\u0103 cu metafizica occidental\u0103[52]<\/sup><\/a> (categoriile lui Kant \u0219i dialectica lui Hegel juc\u00e2nd totu\u0219i un rol important \u00een ontologia lui Noica
\u00cen Sein und Zeit<\/em>, fenomenologia va fi, desigur, re\u00een\u021beleas\u0103 ca \u201eontologie fenomenologic\u0103\u201d sau \u201eontologie fundamental\u0103\u201d (Fundamentalontologie<\/em>)[11]<\/sup><\/a> menit\u0103 a servi drept \u201e\u0219tiin\u021b\u0103 a \u0219tiin\u021belor\u201d ce se sustrage rela\u021biei de tip subiect\u2013obiect. Cate\u00adgo\u00adriile logice \u0219i epistemologice prin care lucrurile erau procesate ca obiecte cu \u00eensu\u0219iri sunt \u00eenlocuite acum de categorii ontologice numite existen\u021biali<\/em>. De aseme\u00adnea, \u00een loc de subiect cunosc\u0103tor, statutul fiin\u021bei umane este acum cel de Dasein<\/em> pentru care lumea \u00eens\u0103\u0219i este o presupozi\u021bie \u00eend\u0103r\u0103tul c\u0103reia nu se poate trece. \u00cen vederea realiz\u0103rii posibilit\u0103\u021bilor sale de a fi, Dasein<\/em>-ul practic\u0103 \u00een permanen\u021b\u0103 o \u00een\u021belegere de tip circular ce abia ulterior este explicitat\u0103 prin limb\u0103, prin articularea verbal\u0103 ca derivat al explicit\u0103rii (Auslegung<\/em>).[12]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nAcest statut secundar al limbii (fenomen care ne intereseaz\u0103 aici) \u0219i care constituia unul din punctele nevralgice din Sein und Zeit<\/em> va fi ulterior revizuit de Heidegger \u00een anii 1940, rela\u021bia dintre Logos-<\/em>ul logicii originare \u0219i limb\u0103 c\u0103p\u0103t\u00e2nd o articulare coerent\u0103 \u00een prelegerile despre Heraclit. Nici aici Heidegger nu renun\u021b\u0103 la c\u0103utarea unei filosofii originare, \u00eens\u0103 aceast\u0103 filosofie nu mai este \u00een\u021beleas\u0103 ca onto\u00adlo\u00adgie fundamental\u0103, ci ca logic\u0103 \u00een stare de a articula Logos-<\/em>ul originar, ca o adu\u00adna\u00adre\u2011laolalt\u0103 (Ver-sammlung<\/em>) ce con\u021bine \u00een ea at\u00e2t un moment de extindere-\u00een-afar\u0103 (Ausholen<\/em>), c\u00e2t \u0219i un moment al replierii, al aducerii-\u00een\u0103untru (Einholen<\/em>): \u201eVer-samm\u00adlung ist das urspr\u00fcngliche Einbehalten in einer Gesammeltheit, welches Ein\u00adbe\u00adhal\u00adten erst alles Ausholen und Einholen bestimmt, aber auch alle Verstreuung und Zerstreuung erst zul\u00e4\u00dft\u201d.[13]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 adunare laolalt\u0103 (logos <\/em>scris ini\u021bial cu l <\/em>mic, urm\u00e2nd a fi scris apoi cu L mare pentru a \u00eel diferen\u021bia de logos<\/em>-ul uman) este ceea ce \u00een opinia lui Heidegger reprezint\u0103 chiar Fiin\u021ba, principiul \u00een care fiin\u021beaz\u0103 tot ceea ce este: \u201eDieser logos<\/em> ist die urspr\u00fcngliche Versammlung, die das Seiende als das Seiende, das es ist, verwahrt. Dieser logos<\/em> ist das Sein selbst, worin alles Seiende west. Diesen logos<\/em> nachdenken ist freilich nicht mehr Logik im \u00fcblichen Sinne\u201d.[14]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nDincolo de reticen\u021bele sale fa\u021b\u0103 de Sein und Zeit<\/em>, se poate, a\u0219adar, afirma c\u0103 Heidegger nu renun\u021b\u0103 la c\u0103utarea principiului ce face Fiin\u021ba (Sein<\/em>) posibil\u0103 \u0219i, implicit, cele ce sunt (Seiende<\/em>, \u201efiinduri\u201d). Cu alte cuvinte, Heidegger pune \u00een con\u00adti\u00adnuare pre\u021b pe importan\u021ba diferen\u021bei ontologice dintre Sein<\/em> (Fiin\u021b\u0103) \u0219i Seiende<\/em> (cele-ce-sunt, fiinduri), numai c\u0103 alege s\u0103 o re-g\u00e2ndeasc\u0103 printr-o mai bun\u0103 anco\u00adrare \u00een limb\u0103 ca loc de rostire a unui Logos<\/em> originar, a acelui Logos<\/em> ce face lucrurile s\u0103 fie. Cum anume reu\u0219e\u0219te limba s\u0103 deschid\u0103 un spa\u021biu pentru ac\u021biunea acestui Logos<\/em>? Un posibil r\u0103spuns ar fi: printr-o rostire ce nu seam\u0103n\u0103 cu nicio spus\u0103 omeneasc\u0103, ci mai degrab\u0103 cu t\u0103cerea (Schweigen<\/em>)[15]<\/sup><\/a> \u0219i cu ascultarea (Hor\u00adchen<\/em>, Gehorsam<\/em>)[16]<\/sup><\/a>, dar pe care oamenii sunt datori s\u0103 o g\u00e2ndeasc\u0103 \u00een limit\u0103rile ce le sunt date.<\/p>\n\n\n\nPrin urmare, \u0219i \u00een opera sa de dup\u0103 Sein und Zeit<\/em> Heidegger aspir\u0103 c\u0103tre o dimensiune pre-logic\u0103 a g\u00e2ndirii a c\u0103rei circularitate s\u0103 nu constituie un cerc vicios \u00een sensul logicii tradi\u021bionale. G\u00e2ndire a g\u00e2ndirii ce \u00eens\u0103 nu mai poate fi separat\u0103 de limb\u0103, limb\u0103 devenit\u0103 acum \u201ecas\u0103 a Fiin\u021bei\u201d (Haus des Seins<\/em>)[17]<\/sup><\/a> \u00een \u201eScrisoarea c\u0103tre umanism\u201d (1947), scris\u0103 aproximativ \u00een aceea\u0219i perioad\u0103.<\/p>\n\n\n\n2. Concep\u021bia despre limb\u0103 prin prisma raport\u0103rii lui Heidegger fa\u021b\u0103 de \u0219tiin\u021be. <\/em>\u00cen mod normal, o sec\u021biune care s\u0103 explice rela\u021bia lui Heidegger sau a lui Noica cu \u0219tiin\u021bele \u00een general ar fi trebuit \u00eenlocuit\u0103, \u00een contextul lucr\u0103rii de fa\u021b\u0103, cu \u00eencercarea de a vedea \u00een ce m\u0103sur\u0103 concep\u021bia despre limb\u0103 a celor doi este sau nu compatibil\u0103 cu filologia sau, mai precis, cu lingvistica. O asemenea restr\u00e2ngere ar fi ignorat \u00eens\u0103 faptul c\u0103 atitudinea ambilor g\u00e2nditori fa\u021b\u0103 de limb\u0103 este str\u00e2ns legat\u0103 de atitudinea lor fa\u021b\u0103 de \u0219tiin\u021be \u00een general. \u00cen cazul lui Heidegger, aceast\u0103 leg\u0103tur\u0103 se vede c\u00e2t se poate de clar \u00een obser\u00adva\u021bia c\u0103 \u0219tiin\u021bele actuale, tributare at\u00e2t revo\u00adlu\u00ad\u021biei copernicane din secolul al 16-lea, c\u00e2t \u0219i logicii tradi\u021bional-aristotelice, ajung s\u0103 conceap\u0103 cunoa\u0219terea exclusiv \u00een termenii rela\u021biei dintre un subiect rupt de lume \u0219i un obiect la r\u00e2ndul s\u0103u artificial, delimitat de fondul originar al lumii pentru a fi ana\u00adlizat. Acest g\u00e2nd \u2013 nevoia de a concepe o filo\u00adsofie dincolo de rela\u021bia subiect\u2013obi\u00adect ce \u00eentemeiaz\u0103 cunoa\u0219terea \u0219tiin\u021bific\u0103 \u2013 repre\u00adzint\u0103 una dintre preocu\u00adp\u0103rile majore \u0219i durabile ale lui Heidegger indiferent de perioad\u0103. Distinc\u021bia dintre \u201eontic\u201d (ceea ce vizeaz\u0103 lucrurile ce sunt la plural pentru a fi cunos\u00adcute empiric) \u0219i \u201eonto\u00adlogic\u201d (privitor la fiin\u021ba lucrurilor cu pricina) este crucial\u0103 \u00een acest sens \u00een Sein und Zeit<\/em>, acolo unde Heidegger remarc\u0103 faptul c\u0103 fizica tinde s\u0103 reduc\u0103 lumea la materie pentru a \u00eei analiza propriet\u0103\u021bile[18]<\/sup><\/a>, sau c\u0103 istoria ca \u0219tiin\u021b\u0103 (Historie<\/em>) tinde s\u0103 fac\u0103 un obiect din ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat omului \u00een lume pentru a tematiza posi\u00adbilit\u0103\u021bile din trecut ale fiin\u021bei umane.[19]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nChiar dac\u0103 distinc\u021bia ontic-ontologic este abandonat\u0103 ulterior de filosoful ger\u00adman, tendin\u021ba de a evita capcana rela\u021biei subiect\u2013obiect \u00een procesul de g\u00e2ndire a feno\u00admenelor originare pe care se \u00eentemeiaz\u0103 \u0219tiin\u021bele persist\u0103 \u0219i este extins\u0103 \u0219i asupra limbii ca fenomen lingvistic. Exemplar\u0103 aici este lucrarea Unterwegs zur Sprache<\/em> (\u00cen drum spre limb\u0103<\/em>), unde Heidegger afirm\u0103 negru pe alb c\u0103 limba repre\u00adzint\u0103 pentru lingvi\u0219ti un simplu instrument de comunicare \u0219i at\u00e2t: \u201e[D]ie Metalinguistik ist die Metaphysik der durchg\u00e4ngigen Technifizierung aller Spra\u00adchen zum allein funktionie\u00adrenden interplane\u00adta\u00adri\u00adschen Informationsinstrument. Metasprache und Sputnik, Metalin\u00adguistik und Rake\u00adten\u00adtechnik sind das Selbe\u201d.[20]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nFormalizarea excesiv\u0103 a limbii este de fapt consecin\u021ba obiectific\u0103rii ei, a reducerii ei la un instrument de comunicare sau la seturi de aser\u021biuni menite a fi disecate; or, tocmai o asemenea obiectificare este ceea ce Heidegger vrea cu orice pre\u021b s\u0103 evite, cu riscul de a scandaliza filosofi precum Carnap sau lingvi\u0219ti precum Ewald Standop. A\u0219a cum remarc\u0103 just Duane Williams, cuvintele pentru Heidegger nu reprezint\u0103 simple unelte sau vehicule de \u00een\u021belesuri, ci chiar acele instan\u021be care fac lucrurile s\u0103 fie.[21]<\/sup><\/a> Hei\u00addeg\u00adger \u00eensu\u0219i folose\u0219te cuv\u00e2ntul be-dingen<\/em> (\u201ea condi\u00ad\u021biona\u201d, de la dingen<\/em>, \u201ea trata asupra unei chestiuni juridice\u201d, \u0219i de la Ding<\/em>, \u201elucru\u201d) cu sensul de \u201ea conferi fiin\u021b\u0103 lucrurilor\u201d: \u201eDas Wort be-dingt das Ding zum Ding. Wir m\u00f6chten dieses Walten des Wortes die Bedingnis nennen\u201d.[22]<\/sup><\/a> Sau, pentru a cita o formul\u0103 \u0219i mai plastic\u0103 tot direct de la Hei\u00addeg\u00adger din textul intitulat \u201eWozu Dichter?\u201d (\u201eLa ce bun s\u0103 fii poet?\u201d): \u201eWenn wir zum Brunnen, wenn wir durch den Wald gehen, gehen wir schon immer durch das Wort \u201aBrunnen\u2019, durch das Wort \u201aWald\u2019 hindurch, auch wenn wir diese Worte nicht ausspre\u00adchen und nicht an Sprach\u00adliches denken\u201d.[23]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n\u00cen alt\u0103 ordine de idei, limba nu reprezint\u0103 pentru Heidegger un simplu sistem de semne cu rol de reprezentare, ci acel orizont \u00een care ne mi\u0219c\u0103m deja f\u0103r\u0103 s\u0103 o \u0219tim \u0219i dinspre care orice lucru \u00ee\u0219i cap\u0103t\u0103 statutul de existent. La fel ca \u00een fizica cuantic\u0103 unde un electron nu exist\u0103 dac\u0103 nu e observat (cu riscul ca observarea lui s\u0103 modifice \u00eensu\u0219i obiectul observat), la fel un lucru nu exist\u0103 at\u00e2ta vreme c\u00e2t \u00eenc\u0103 nu exist\u0103 cuv\u00e2ntul care \u00eel nume\u0219te \u2013 cu precizarea important\u0103 c\u0103 ceea ce se \u00eendep\u0103r\u00adteaz\u0103 de noi atunci c\u00e2nd rostim lucrul este mai degrab\u0103 limba dec\u00e2t lucrul. C\u0103ci limba, ca \u0219i g\u00e2ndirea, se afl\u0103 mereu cu un pas \u00eenaintea noastr\u0103 f\u0103r\u0103 a putea fi ajunse din urm\u0103, de unde \u0219i dificultatea de a pronun\u021ba adev\u0103ruri pozitive ultime de care s\u0103 ne ag\u0103\u021b\u0103m: \u201eDas, wovon wir sprechen, die Sprache, ist uns stets schon voraus. Wir sprechen ihr st\u00e4ndig nur nach\u201d.[24]<\/sup><\/a> Iar aceast\u0103 limb\u0103 \u00een urma c\u0103reia vorbim este una alc\u0103tuit\u0103 mai degrab\u0103 din t\u0103ceri \u0219i ascult\u0103ri, a\u0219a cum Heidegger o tot eviden\u021biaz\u0103 atunci c\u00e2nd nume\u0219te limba dintr-o poezie de Trakl \u201er\u0103sunet al lini\u0219tii\u201d (Ge-l\u00e4ut der Stille<\/em>)[25]<\/sup><\/a> sau c\u00e2nd spune \u00een acela\u0219i text c\u0103 \u201emuritorii vorbesc \u00een m\u0103sura \u00een care ascult\u0103\u201d: \u201eDie Sterblichen sprechen, insofern sie h\u00f6ren\u201d.[26]<\/sup><\/a> Ea nu este pur \u0219i simplu o spus\u0103 obi\u0219nuit\u0103, ci mai degrab\u0103 o \u201espus\u0103\u201d (Sage<\/em>) sau rostire cu caracter de eveni\u00adment (Er-eignis<\/em>), eveniment al c\u0103rui rost este de a scoate la iveal\u0103 ceea ce este pro\u00adpriu omului \u00een raport cu Fiin\u021ba, \u00een m\u0103sura \u00een care omul \u0219i Fiin\u021ba sunt puse \u00een leg\u0103\u00adtur\u0103 prin Sage<\/em>, prin spusa efectuat\u0103 de limb\u0103.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n3. Testarea limitelor limbii \u2013 varianta Heidegger<\/em>. Av\u00e2nd \u00een vedere radica\u00adli\u00adtatea cu care Heidegger prive\u0219te at\u00e2t logica\/metafizica occidental\u0103, c\u00e2t \u0219i fenome\u00adnul limbii, era de a\u0219teptat ca stilul s\u0103u de filosofare \u00een limba german\u0103 s\u0103 fie unul greoi \u0219i excentric. Pe scurt, practica rostirii filosofice la Heidegger este una radi\u00adcal\u0103, ce testeaz\u0103 \u0219i for\u021beaz\u0103 nu arareori p\u00e2n\u0103 la refuz limitele limbii. \u00cent\u00e2lnim astfel la g\u00e2nditorul german:<\/p>\n\n\n\n\u2013 (cvasi-)tautologii de tipul Die Welt weltet<\/em>, Die Gegend gegnet<\/em>, Die Sprache spricht<\/em> sau Das Nichts nichtet<\/em>[28]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 abateri semnificative de la etimologia cuvintelor, un bun exemplu \u00een acest sens constituindu-l cuv\u00e2ntul Er\u00f6rterung<\/em> (\u201eexplicare\u201d, \u201ediscutare \u00een detaliu a unui caz\u201d), cuv\u00e2nt juridic rezultat din traducerea cuv\u00e2ntului latin determinare <\/em>\u0219i pe care Heidegger \u00eel asociaz\u0103 cu cuv\u00e2ntul Ort<\/em> (loc) f\u0103r\u0103 vreun temei de ordin lingvistic[29]<\/sup><\/a>; un alt exemplu la \u00eendem\u00e2n\u0103 este asocierea cuv\u00e2ntului Ereignis<\/em> (\u201eeveniment\u201d) cu cuv\u00e2ntul eigen<\/em> (\u201epropriu\u201d), cele dou\u0103 cuvinte nefiind \u00eenrudite etimologic[30]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 recursul la traduceri mai mult sau mai pu\u021bin creative, cum ar fi deja men\u021bionata asociere a cuv\u00e2ntului legein<\/em> (gr. \u201ea culege\u201d, \u201ea spune\u201d) cu cuv\u00e2ntul nem\u021besc lesen<\/em> (\u201ea citi\u201d, \u201ea aduna\u201d, \u201ea culege\u201d) sau faimoasa traducere a termenului grecesc vechi a-l\u0113theia <\/em>ca Unverborgenheit<\/em> (\u201eneascundere\u201d) \u00een Sein und Zeit<\/em>; acest recurs frecvent la traduceri (unele discutabile, altele nu neap\u0103rat) poate fi \u0219i el socotit drept component\u0103 a practicii excentrice de etimologizare cultivat\u0103 de Heidegger[31]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 construc\u021bii alambicate, ocazionale, de termeni compu\u0219i precum faimoasa sintagm\u0103 \u201ea-fi-\u00een-lume\u201d (In-der-Welt-Sein<\/em>); la un moment dat, \u00een Sein und Zeit<\/em> sen\u00adsul fiin\u021bei umane (Dasein<\/em>) ca grij\u0103 (Sorge<\/em>) este explicitat prin referire la doi ter\u00admeni com\u00adpu\u0219i: \u201eSich-vorweg-schon-sein-in-(der-Welt-) als Sein-bei (innerwelt\u00adlich begegnendem Seienden)\u201d, rom. \u201efaptul-de-a-fi-\u00eenaintea-lui-\u00eensu\u0219i-s\u0103l\u0103\u0219luind-deja-\u00een(lume) ca fapt-de-a-fi-\u00een-preajma (fiin\u021b\u0103rii \u00een interiorul lumii\u201d[32]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 inventarea de cuvinte intraductibile sau valorificarea unor cuvinte vechi, ie\u0219ite din uz, cuvinte precum Bedingnis<\/em>, Nahnis<\/em>, gegnen<\/em>, welten<\/em>, Gestell<\/em> etc.<\/p>\n\n\n\nPentru toate abaterile de mai sus, justificarea lui Heidegger ar fi aceea c\u0103 vrea s\u0103 accead\u0103 la un nou temei, un nou Logos situat dincolo de distinc\u021bia dintre ra\u021bional \u0219i ira\u021bional, adev\u0103rat \u0219i fals. Acest Logos<\/em> ar putea fi unul al experien\u021bei tr\u0103ite \u2013 fie al experien\u021bei Dasein<\/em>-ului de a-fi-\u00een-lume \u00een opera timpurie, fie pur \u0219i simplu al tr\u0103irii limbii ca fenomen ce se sustrage g\u00e2ndirii conceptuale \u2013, experien\u021b\u0103 care s\u0103 articuleze ceea ce ce nu se poate articula la nivel logico-propozi\u021bional. Deja \u00een anul 1919, ca asistent al lui Husserl, Heidegger remarca faptul c\u0103 \u201elimba noastr\u0103 nu face fa\u021b\u0103 noii tipicit\u0103\u021bi fundamentale a tr\u0103irii\u201d: \u201eUnsere Sprache ist der neuen Grund\u00adtypik des Erle\u00adbens nicht gewachsen\u201d.[33]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 remarc\u0103 era f\u0103cut\u0103 \u00een contextul criticilor la adresa metodei critic-teleologice axate pe adev\u0103rul unui ideal normativ (Sollen<\/em>) ca valoare \u00eentemeietoare a oric\u0103rui act de cunoa\u0219tere, Heidegger contraca\u00adr\u00e2nd aici prin observa\u021bia c\u0103 o bun\u0103 parte din valoarea \u0219i valabilitatea experien\u021belor tr\u0103ite care con\u00adsti\u00adtuie materia\u00adlul unui Sollen <\/em>nu sunt obligatoriu \u00eentemeiate \u00eentr-un Sollen<\/em>. Un exemplu \u00een cauz\u0103 furnizat de Heidegger ar fi aici bucuria (neutr\u0103 fa\u021b\u0103 de un ideal valoric-normativ) ce cuprin\u00adde o persoan\u0103 atunci c\u00e2nd intr\u0103 \u00een camera de studiu \u0219i vede lumina soarelui c\u0103\u00adz\u00e2nd pe c\u0103r\u021bi.[34]<\/sup><\/a> Prin urmare, Heidegger nu are de ales dec\u00e2t s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 n\u0103sco\u00adceasc\u0103 cuvinte \u0219i expresii alambicate pentru a \u201esalva fenomenele\u201d. Iar \u00een acest scop, nici limba german\u0103 curent\u0103 \u0219i nici bunul-sim\u021b \u0219tiin\u00ad\u021bific nu mai constituie opreli\u0219ti.<\/p>\n\n\n\nCu toate acestea, Heidegger este perfect con\u0219tient de abaterile sale. De exem\u00adplu, el atrage explicit aten\u021bia asupra limit\u0103rilor unui dic\u021bionar, suger\u00e2nd c\u0103 nu este interesat de \u00een\u021belesul de dic\u021bionar al cuvintelor, ci de lumea pe care o deschide un cuv\u00e2nt sau un altul, de spiritul viu al unei limbi la care dic\u021bionarul, ca instru\u00adment ce face din limba \u00eens\u0103\u0219i un instrument, nu poate oferi acces:<\/p>\n\n\n\n\nEin W\u00f6rterbuch wird in den meisten F\u00e4llen eine richtige Auskunft geben \u00fcber die Wortbedeutung. Es verb\u00fcrgt aber durch diese Richtigkeit noch nicht die Einsicht in die Wahrheit dessen, was das Wort bedeutet und bedeuten kann, sofern wir dem im Wort genannten Wesensbereich nachfragen. Ein \u201eW\u00f6rterbuch\u201d kann Hinweise geben f\u00fcr das Wortverst\u00e4ndnis, aber es ist niemals eine schlechthin und im voraus verbindliche In\u00adstanz. Die Berufung auf das W\u00f6rterbuch bleibt immer nur die Berufung auf eine in ihrer Art und ihren Grenzen meist gar nicht fa\u00dfbare Auslegung einer Sprache. Sobald wir freilich die Sprache nur als Verkehrsmittel betrachten, ist das auf die Technik des Ver\u00adkehrs und des Austausches zugeschnittene W\u00f6rterbuch \u201eohne weiteres\u201d \u201ein der Ord\u00adnung\u201d und verbindlich. Auf den geschichtlichen Geist einer Sprache im Ganzen hin ge\u00adsehen, fehlt dagegen jedem W\u00f6rterbuch die unmittelbare Ma\u00dfst\u00e4blichkeit und Ver\u00adbindlichkeit.[35]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00centr-o manier\u0103 comparabil\u0103 se pot justifica \u0219i mult-hulitele construc\u021bii tauto\u00adlo\u00adgice ale lui Heidegger. \u0218i ele sunt menite s\u0103 salveze fenomene precum limba, lumea sau Logos<\/em>-ul, protej\u00e2ndu-le de g\u00e2ndirea care obiectific\u0103. (Cva\u00adsi\u2011)Tau\u00adtologiile lui Heidegger pot fi astfel \u00een\u021belese ca un prag zero al g\u00e2ndirii ce articu\u00adleaz\u0103 adev\u0103ruri (sau, mai bine zis, fenomene) inaccesibile logicii tradi\u021bionale. Ele sunt menite s\u0103 ilustreze at\u00e2t \u00eenc\u0103p\u0103\u00ad\u021b\u00e2narea g\u00e2nditorului german de a-\u0219i sustrage propriile fraze unei \u00een\u021belegeri perfecte, totalizante, care s\u0103 epuizeze sensul frazelor pe care chiar el le desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een procesul g\u00e2ndirii, c\u00e2t \u0219i ca o tentativ\u0103 de a exprima \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea limbii \u00eense\u0219i de a nu se l\u0103sa reificat\u0103 \u0219i \u00eengr\u0103dit\u0103 prin transformarea cuvintelor \u00een semne \u0219i con\u00adcepte. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, ar mai putea fi avansat \u0219i argumentul lui Michel Haar potrivit c\u0103ruia a\u0219a-zisele tautologii heideggeriene nu constituie ni\u0219te tautologii \u00een sens strict c\u00e2t mai degrab\u0103 \u00eencerc\u0103ri \u201ede a \u00abconsolida\u00bb ponderea verbului, a fenomenului, \u0219i de a diminua subiectul, substan\u021ba\u201d.[36]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nOricum ar fi, cert este c\u0103 practica de rostire filosofic\u0103 a lui Heidegger, \u00een m\u0103sura \u00een care putem vorbi de o asemenea practic\u0103, este una radical\u0103, ce \u00eempinge limitele lim\u00adbii p\u00e2n\u0103 la extrem. Scopul lui Heidegger este \u00eens\u0103, dincolo de \u00eendrept\u0103\u021bitele critici ce i se pot aduce, unul legitim: acela de a dob\u00e2ndi acces la un domeniu \u201einfra\u201d-logic al tr\u0103irii \u0219i g\u00e2ndirii unor Absoluturi (Fiin\u021b\u0103, Logos, Adev\u0103r) ce nu pot fi surprinse prin inter\u00admediul g\u00e2ndirii conceptual-logice obi\u0219nuite, g\u00e2ndire care \u00eemparte lumea fie \u00een subiect \u0219i predicat, fie \u00een semnificant \u0219i semnificat, fie \u00een subiect \u0219i obiect \u0219.a.m.d.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\nRostire filosofic\u0103 (II): Constantin Noica \u0219i valorificarea limbii ca dat<\/strong><\/h5>\n\n\n\nSpre deosebire de cazul lui Heidegger, Constantin Noica \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 demersul de conturare a unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti de pe pozi\u021bia inte\u00adlec\u00adtua\u00adlului apar\u021bin\u00e2nd de o cultur\u0103 a\u0219a-zis \u201eminor\u0103\u201d, lipsit\u0103 de o tradi\u021bie filosofic\u0103 solid\u0103. Dac\u0103 Heidegger ajunge s\u0103 inventeze cuvinte pentru a revigora o limb\u0103 \u00een care se filosofa riguros de secole bune, Noica se afl\u0103 \u00een situa\u021bia de a \u00eentemeia \u0219i justifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, adesea redus\u0103 la statutul unei limbi fruste de p\u0103stori, care \u00eenc\u0103 nu a dat m\u0103sura propriei ra\u021bionalit\u0103\u021bi. F\u0103r\u0103 a dispre\u021bui cultura folcloric-\u021b\u0103r\u0103neasc\u0103, Noica \u00ee\u0219i exprima, de exemplu, la un moment dat regretul c\u0103, \u00een presupusul proiect al unui dic\u021bio\u00adnar de termeni literari din toate limbile ini\u021biat de UNESCO, limba rom\u00e2n\u0103 ar fi urmat s\u0103 figureze doar cu trei termeni mai degrab\u0103 \u00eenc\u0103rca\u021bi afectiv: \u201edor\u201d, \u201edoin\u0103\u201d \u0219i \u201ecolind\u0103\u201d.[37]<\/sup><\/a> Scopul lui Noica (cel pu\u021bin \u00een ce prive\u0219te rostirea filosofic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103) este, a\u0219adar, unul mai modest: spre deose\u00adbire de Heidegger, el nu urm\u0103re\u0219te o r\u0103stur\u00adnare a g\u00e2ndirii filosofice occidentale \u0219i nici nu dore\u0219te s\u0103 fac\u0103 din limba rom\u00e2n\u0103 limba cea mai de soi a filosofiei, a\u0219a cum ar putea-o crede, \u00een mod paradoxal, nu doar na\u021bio\u00adna\u00adli\u0219tii de tavern\u0103 tenta\u021bi s\u0103 cread\u0103 c\u0103 \u021bara lor este deasupra tuturor celorlalte, ci \u0219i acei interpre\u021bi care, absolutiz\u00e2nd criteriul politic (fie adeziunea lui Noica la legionarism de la sf\u00e2r\u0219itul anilor \u201930, fie presupusa lui \u00eenclina\u021bie c\u0103tre protocronismul de tip ceau\u0219ist), acuz\u0103 demersul filosofic al lui Noica de na\u021bionalism.[38]<\/sup><\/a> Dac\u0103 exist\u0103 un \u201ena\u021bionalism\u201d care anim\u0103 proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti, acela const\u0103 \u00een dorin\u021ba de a valorifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, capacitatea acesteia de a conceptualiza \u0219i genera probleme filosofice unice prin intermediul cuvintelor ei. Datoria de a expli\u00adcita acest poten\u021bial filosofic al limbii unei na\u021biuni sau culturi reprezint\u0103 nu (sau nu numai) o simpl\u0103 datorie fa\u021b\u0103 de \u021bara de apartenen\u021b\u0103 \u00een sensul benign, non-limitativ al cuv\u00e2ntului \u201edatorie\u201d, ci o datorie fa\u021b\u0103 de \u00eentreaga lume; altfel spus \u2013 o deschidere c\u0103tre universal: \u201eDac\u0103 graiul nostru spune \u00eentr-adev\u0103r lucruri ce nu s-au rostit \u00eentotdeauna \u00een alte limbi \u0219i care le-ar putea \u00eendemna pe acestea s\u0103 se ml\u0103dieze dup\u0103 cuv\u00e2ntul nostru, atunci, \u00een m\u0103sura \u00een care exist\u0103 un rest rom\u00e2nesc \u00een cele ale g\u00e2ndu\u00adlui, suntem datori lumii cu acest rest\u201d.[39]<\/sup><\/a> Mai mult, Noica admite posibilitatea ca alte limbi mai obscure precum limbile bantu s\u0103 fie mai atractive filosofic dec\u00e2t ro\u00adm\u00e2\u00adna[40]<\/sup><\/a>, la fel cum tot Noica are grij\u0103 s\u0103 noteze \u0219i anumite insuficien\u021be ale limbii rom\u00e2ne precum lipsa unui termen antitetic la termenul de \u201efiin\u021b\u0103\u201d (\u201edevenire\u201d necom\u00adpar\u00e2ndu-se cu nem\u021bescul Werden<\/em>) sau degra\u00adda\u00adrea unor cuvinte precum \u201epetre\u00adcere\u201d, limitat \u00eentre timp la sensul de eveniment dis\u00adtractiv.[41]<\/sup><\/a> Pe scurt, proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti este o tentativ\u0103 legitim\u0103 de a fi \u201ena\u021bional cu fa\u021ba spre universalitate\u201d (Titu Maiorescu)[42]<\/sup><\/a>, Noica folosindu-se de datul acci\u00addental al limbii natale pentru a exprima universalul, dup\u0103 cum o recunoa\u0219te \u0219i \u00een modelul unei prefe\u021be la Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em> din jurnalul s\u0103u de idei:<\/p>\n\n\n\n\nPentru Prefa\u021ba la Df..\/\/ Nu am c\u0103utat rom\u00e2nescul, ci universalul. Am \u00eent\u00e2lnit rom\u00e2\u00adnescul pentru c\u0103 nu putem g\u00e2ndi dec\u00e2t \u00een limita\u021bia ce nu limiteaz\u0103 a limbii noastre.\/\/ Dac\u0103 \u00eens\u0103 nu am \u00eent\u00e2lnit universalul, atunci cartea aceasta [Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>] r\u0103m\u00e2ne \u00een devenirea \u00eentru devenire a culturii.\/\/ [\u00cen margine:] Rom\u00e2nescul mi-a fost un kairos<\/em>, at\u00e2ta tot.[43]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAcestea fiind spuse, sursele principale de inspira\u021bie pentru proiectul noician al unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti par a fi trei. Un prim impuls important ar veni de la Mircea Vulc\u0103nescu \u0219i al s\u0103u eseu Dimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u021bei<\/em>, un al doilea, de la ontologia lui Heidegger, ce face din limb\u0103 casa Fiin\u021bei, iar un al trei\u00adlea, de la teoria relativismului lingvistic atribuit\u0103 antropologului Edward Sapir \u0219i asistentului s\u0103u, Benjamin Lee Whorf, teorie care sus\u021bine c\u0103 raportarea la lume a indi\u00advi\u00adzilor \u0219i obiceiurile lor sunt direct influen\u021bate de structurile logico-gramaticale ale limbii natale \u0219i c\u0103 concep\u021biile despre lume mediate de limbile omene\u0219ti sunt inco\u00admensurabile \u00eentre ele din punct de vedere valoric, \u00een m\u0103sura \u00een care fiecare limb\u0103 are avantajele \u0219i dezavantajele ei.[44]<\/sup><\/a> Dintre ace\u0219ti trei factori, cel mai relevant din punct de vedere intracultural\/na\u021bional este impulsul venit de la Vulc\u0103nescu, \u00een timp ce factorul de relevan\u021b\u0103 intercultural\u0103 \u2013 de deschidere c\u0103tre universal \u2013 este al treilea. C\u00e2t prive\u0219te influen\u021ba lui Heidegger, ea exist\u0103 f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate, \u00eens\u0103 analiza de mai jos va scoate la iveal\u0103 \u0219i ni\u0219te diferen\u021be fundamentale \u00eentre Noica \u0219i Heidegger, diferen\u021be ce transpar at\u00e2t \u00een plan teoretic, c\u00e2t \u0219i \u00een plan practic. C\u0103 avem de-a face cu dou\u0103 feluri diferite de rostire filosofic\u0103, se va adeveri analiz\u00e2nd abor\u00addarea lui Noica prin prisma acelora\u0219i trei criterii stabilite \u0219i \u00een capitolul anterior. S\u0103 trecem, a\u0219adar, la analiza propriu-zis\u0103.<\/p>\n\n\n\n1. Atitudinea fa\u021b\u0103 de logic\u0103 \u0219i logos<\/em>. C\u0103 Noica face ontologie inspirat de Heidegger, nu se poate t\u0103g\u0103dui. Cu toate acestea, deosebiri notabile dintre Noica \u0219i Heidegger transpar \u00eenc\u0103 de la nivelul fundamental al g\u00e2ndirii filosofice \u2013 acela al logicii. Dac\u0103 inten\u021bia lui Heidegger este de a accede la o logic\u0103 a fenomenelor, o logic\u0103 \u201epre-propozi\u021bional\u0103\u201d capabil\u0103 s\u0103 articuleze ba Fiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i \u0219i rela\u021bia omului cu ea, ba orizontul limbii \u0219i situarea omului \u00een el, Noica e mai pu\u021bin radical. \u00cen primul r\u00e2nd, el nu este interesat de revizuirea fundamentelor metafizice ale \u0219tiin\u021belor \u0219i ale filosofiei \u00eense\u0219i. Este adev\u0103rat c\u0103 \u0219i el caut\u0103 s\u0103 articuleze o logic\u0103 a vie\u021bii, a experien\u021bei tr\u0103ite, una care s\u0103 se sustrag\u0103 celei aristotelice.[45]<\/sup><\/a> Cu toate acestea, el \u00eei repro\u0219eaz\u0103 lui Heidegger cel pu\u021bin dou\u0103 lucruri majore: tendin\u021ba de a submina logica f\u0103r\u0103 a ajunge la o alta[46]<\/sup><\/a> \u0219i \u00eendr\u0103zneala de a fi c\u0103utat s\u0103 rezolve pro\u00adble\u00adma insolubil\u0103 a timpului (sau a tempora\u00adli\u00adt\u0103\u021bii): \u201eDezastrul celor care g\u00e2ndesc fiin\u021ba prin temporalitate (Heidegger). Dar ideea de spa\u00ad\u021bialitate (de n\u2011dimen\u00adsio\u00adna\u00adli\u00adtate a realului, de \u00eencruci\u0219are a generalurilor sau elemen\u00adtelor \u00een el), aceasta spune ceva despre fiin\u021b\u0103; spa\u021bialitate configurativ\u0103, nu temporalitate dizolvant\u0103. \u00cen proble\u00adma timpului to\u021bi filosofii \u0219i-au fr\u00e2nt g\u00e2tul\u201d.[47]<\/sup><\/a> Or, ontologia lui Noica pare a fi, prin compara\u021bie cu cea a lui Heidegger, una ra\u021bional\u0103<\/em>, bazat\u0103 \u00een con\u00adti\u00adnuare pe concep\u021bia omului ca animal ra\u021bional, pe care Heidegger o desconsidera drept metafizic\u0103.[48]<\/sup><\/a> \u00cen ce m\u0103sur\u0103 pledoaria lui Noica pentru ra\u021bionalitate \u0219i reu\u0219e\u0219te, este de dis\u00adcutat; inten\u021bia lui pare a fi \u00eens\u0103 aceea de a spa\u021bializa logica \u2013 \u0219i chiar de a o \u201espa\u00ad\u021bio\u2011tem\u00ad\u00adpo\u00adraliza\u201d, cel pu\u021bin \u00een tratatul s\u0103u de ontologie din Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>[49]<\/sup><\/a> \u2013 prin eviden\u021bierea orizonturilor pe care anumite cuvinte le deschid. Un asemenea cuv\u00e2nt este prepozi\u021bia \u201e\u00eentru\u201d, cuv\u00e2nt desemnat \u00een diverse contexte ca \u201espa\u021bializator nespa\u00ad\u021bia\u00adlizat\u201d[50]<\/sup><\/a> \u0219i \u201eoperator ontologic\u201d.[51]<\/sup><\/a> A\u0219adar, se poate spune c\u0103 Noica \u00eencearc\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u s\u0103 accead\u0103 la un Logos<\/em> ce transcende logica tradi\u00ad\u021bional\u0103 (aristotelic\u0103 \u0219i modern\u0103, ce \u021bin de \u201elogica lui \u00een<\/em>\u201d), un Logos <\/em>al lui \u201ea fi \u00eentru\u201d care s\u0103 nu creeze \u00eens\u0103 o ruptur\u0103 radi\u00adcal\u0103 cu metafizica occidental\u0103[52]<\/sup><\/a> (categoriile lui Kant \u0219i dialectica lui Hegel juc\u00e2nd totu\u0219i un rol important \u00een ontologia lui Noica
Acest statut secundar al limbii (fenomen care ne intereseaz\u0103 aici) \u0219i care constituia unul din punctele nevralgice din Sein und Zeit<\/em> va fi ulterior revizuit de Heidegger \u00een anii 1940, rela\u021bia dintre Logos-<\/em>ul logicii originare \u0219i limb\u0103 c\u0103p\u0103t\u00e2nd o articulare coerent\u0103 \u00een prelegerile despre Heraclit. Nici aici Heidegger nu renun\u021b\u0103 la c\u0103utarea unei filosofii originare, \u00eens\u0103 aceast\u0103 filosofie nu mai este \u00een\u021beleas\u0103 ca onto\u00adlo\u00adgie fundamental\u0103, ci ca logic\u0103 \u00een stare de a articula Logos-<\/em>ul originar, ca o adu\u00adna\u00adre\u2011laolalt\u0103 (Ver-sammlung<\/em>) ce con\u021bine \u00een ea at\u00e2t un moment de extindere-\u00een-afar\u0103 (Ausholen<\/em>), c\u00e2t \u0219i un moment al replierii, al aducerii-\u00een\u0103untru (Einholen<\/em>): \u201eVer-samm\u00adlung ist das urspr\u00fcngliche Einbehalten in einer Gesammeltheit, welches Ein\u00adbe\u00adhal\u00adten erst alles Ausholen und Einholen bestimmt, aber auch alle Verstreuung und Zerstreuung erst zul\u00e4\u00dft\u201d.[13]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 adunare laolalt\u0103 (logos <\/em>scris ini\u021bial cu l <\/em>mic, urm\u00e2nd a fi scris apoi cu L mare pentru a \u00eel diferen\u021bia de logos<\/em>-ul uman) este ceea ce \u00een opinia lui Heidegger reprezint\u0103 chiar Fiin\u021ba, principiul \u00een care fiin\u021beaz\u0103 tot ceea ce este: \u201eDieser logos<\/em> ist die urspr\u00fcngliche Versammlung, die das Seiende als das Seiende, das es ist, verwahrt. Dieser logos<\/em> ist das Sein selbst, worin alles Seiende west. Diesen logos<\/em> nachdenken ist freilich nicht mehr Logik im \u00fcblichen Sinne\u201d.[14]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nDincolo de reticen\u021bele sale fa\u021b\u0103 de Sein und Zeit<\/em>, se poate, a\u0219adar, afirma c\u0103 Heidegger nu renun\u021b\u0103 la c\u0103utarea principiului ce face Fiin\u021ba (Sein<\/em>) posibil\u0103 \u0219i, implicit, cele ce sunt (Seiende<\/em>, \u201efiinduri\u201d). Cu alte cuvinte, Heidegger pune \u00een con\u00adti\u00adnuare pre\u021b pe importan\u021ba diferen\u021bei ontologice dintre Sein<\/em> (Fiin\u021b\u0103) \u0219i Seiende<\/em> (cele-ce-sunt, fiinduri), numai c\u0103 alege s\u0103 o re-g\u00e2ndeasc\u0103 printr-o mai bun\u0103 anco\u00adrare \u00een limb\u0103 ca loc de rostire a unui Logos<\/em> originar, a acelui Logos<\/em> ce face lucrurile s\u0103 fie. Cum anume reu\u0219e\u0219te limba s\u0103 deschid\u0103 un spa\u021biu pentru ac\u021biunea acestui Logos<\/em>? Un posibil r\u0103spuns ar fi: printr-o rostire ce nu seam\u0103n\u0103 cu nicio spus\u0103 omeneasc\u0103, ci mai degrab\u0103 cu t\u0103cerea (Schweigen<\/em>)[15]<\/sup><\/a> \u0219i cu ascultarea (Hor\u00adchen<\/em>, Gehorsam<\/em>)[16]<\/sup><\/a>, dar pe care oamenii sunt datori s\u0103 o g\u00e2ndeasc\u0103 \u00een limit\u0103rile ce le sunt date.<\/p>\n\n\n\nPrin urmare, \u0219i \u00een opera sa de dup\u0103 Sein und Zeit<\/em> Heidegger aspir\u0103 c\u0103tre o dimensiune pre-logic\u0103 a g\u00e2ndirii a c\u0103rei circularitate s\u0103 nu constituie un cerc vicios \u00een sensul logicii tradi\u021bionale. G\u00e2ndire a g\u00e2ndirii ce \u00eens\u0103 nu mai poate fi separat\u0103 de limb\u0103, limb\u0103 devenit\u0103 acum \u201ecas\u0103 a Fiin\u021bei\u201d (Haus des Seins<\/em>)[17]<\/sup><\/a> \u00een \u201eScrisoarea c\u0103tre umanism\u201d (1947), scris\u0103 aproximativ \u00een aceea\u0219i perioad\u0103.<\/p>\n\n\n\n2. Concep\u021bia despre limb\u0103 prin prisma raport\u0103rii lui Heidegger fa\u021b\u0103 de \u0219tiin\u021be. <\/em>\u00cen mod normal, o sec\u021biune care s\u0103 explice rela\u021bia lui Heidegger sau a lui Noica cu \u0219tiin\u021bele \u00een general ar fi trebuit \u00eenlocuit\u0103, \u00een contextul lucr\u0103rii de fa\u021b\u0103, cu \u00eencercarea de a vedea \u00een ce m\u0103sur\u0103 concep\u021bia despre limb\u0103 a celor doi este sau nu compatibil\u0103 cu filologia sau, mai precis, cu lingvistica. O asemenea restr\u00e2ngere ar fi ignorat \u00eens\u0103 faptul c\u0103 atitudinea ambilor g\u00e2nditori fa\u021b\u0103 de limb\u0103 este str\u00e2ns legat\u0103 de atitudinea lor fa\u021b\u0103 de \u0219tiin\u021be \u00een general. \u00cen cazul lui Heidegger, aceast\u0103 leg\u0103tur\u0103 se vede c\u00e2t se poate de clar \u00een obser\u00adva\u021bia c\u0103 \u0219tiin\u021bele actuale, tributare at\u00e2t revo\u00adlu\u00ad\u021biei copernicane din secolul al 16-lea, c\u00e2t \u0219i logicii tradi\u021bional-aristotelice, ajung s\u0103 conceap\u0103 cunoa\u0219terea exclusiv \u00een termenii rela\u021biei dintre un subiect rupt de lume \u0219i un obiect la r\u00e2ndul s\u0103u artificial, delimitat de fondul originar al lumii pentru a fi ana\u00adlizat. Acest g\u00e2nd \u2013 nevoia de a concepe o filo\u00adsofie dincolo de rela\u021bia subiect\u2013obi\u00adect ce \u00eentemeiaz\u0103 cunoa\u0219terea \u0219tiin\u021bific\u0103 \u2013 repre\u00adzint\u0103 una dintre preocu\u00adp\u0103rile majore \u0219i durabile ale lui Heidegger indiferent de perioad\u0103. Distinc\u021bia dintre \u201eontic\u201d (ceea ce vizeaz\u0103 lucrurile ce sunt la plural pentru a fi cunos\u00adcute empiric) \u0219i \u201eonto\u00adlogic\u201d (privitor la fiin\u021ba lucrurilor cu pricina) este crucial\u0103 \u00een acest sens \u00een Sein und Zeit<\/em>, acolo unde Heidegger remarc\u0103 faptul c\u0103 fizica tinde s\u0103 reduc\u0103 lumea la materie pentru a \u00eei analiza propriet\u0103\u021bile[18]<\/sup><\/a>, sau c\u0103 istoria ca \u0219tiin\u021b\u0103 (Historie<\/em>) tinde s\u0103 fac\u0103 un obiect din ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat omului \u00een lume pentru a tematiza posi\u00adbilit\u0103\u021bile din trecut ale fiin\u021bei umane.[19]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nChiar dac\u0103 distinc\u021bia ontic-ontologic este abandonat\u0103 ulterior de filosoful ger\u00adman, tendin\u021ba de a evita capcana rela\u021biei subiect\u2013obiect \u00een procesul de g\u00e2ndire a feno\u00admenelor originare pe care se \u00eentemeiaz\u0103 \u0219tiin\u021bele persist\u0103 \u0219i este extins\u0103 \u0219i asupra limbii ca fenomen lingvistic. Exemplar\u0103 aici este lucrarea Unterwegs zur Sprache<\/em> (\u00cen drum spre limb\u0103<\/em>), unde Heidegger afirm\u0103 negru pe alb c\u0103 limba repre\u00adzint\u0103 pentru lingvi\u0219ti un simplu instrument de comunicare \u0219i at\u00e2t: \u201e[D]ie Metalinguistik ist die Metaphysik der durchg\u00e4ngigen Technifizierung aller Spra\u00adchen zum allein funktionie\u00adrenden interplane\u00adta\u00adri\u00adschen Informationsinstrument. Metasprache und Sputnik, Metalin\u00adguistik und Rake\u00adten\u00adtechnik sind das Selbe\u201d.[20]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nFormalizarea excesiv\u0103 a limbii este de fapt consecin\u021ba obiectific\u0103rii ei, a reducerii ei la un instrument de comunicare sau la seturi de aser\u021biuni menite a fi disecate; or, tocmai o asemenea obiectificare este ceea ce Heidegger vrea cu orice pre\u021b s\u0103 evite, cu riscul de a scandaliza filosofi precum Carnap sau lingvi\u0219ti precum Ewald Standop. A\u0219a cum remarc\u0103 just Duane Williams, cuvintele pentru Heidegger nu reprezint\u0103 simple unelte sau vehicule de \u00een\u021belesuri, ci chiar acele instan\u021be care fac lucrurile s\u0103 fie.[21]<\/sup><\/a> Hei\u00addeg\u00adger \u00eensu\u0219i folose\u0219te cuv\u00e2ntul be-dingen<\/em> (\u201ea condi\u00ad\u021biona\u201d, de la dingen<\/em>, \u201ea trata asupra unei chestiuni juridice\u201d, \u0219i de la Ding<\/em>, \u201elucru\u201d) cu sensul de \u201ea conferi fiin\u021b\u0103 lucrurilor\u201d: \u201eDas Wort be-dingt das Ding zum Ding. Wir m\u00f6chten dieses Walten des Wortes die Bedingnis nennen\u201d.[22]<\/sup><\/a> Sau, pentru a cita o formul\u0103 \u0219i mai plastic\u0103 tot direct de la Hei\u00addeg\u00adger din textul intitulat \u201eWozu Dichter?\u201d (\u201eLa ce bun s\u0103 fii poet?\u201d): \u201eWenn wir zum Brunnen, wenn wir durch den Wald gehen, gehen wir schon immer durch das Wort \u201aBrunnen\u2019, durch das Wort \u201aWald\u2019 hindurch, auch wenn wir diese Worte nicht ausspre\u00adchen und nicht an Sprach\u00adliches denken\u201d.[23]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n\u00cen alt\u0103 ordine de idei, limba nu reprezint\u0103 pentru Heidegger un simplu sistem de semne cu rol de reprezentare, ci acel orizont \u00een care ne mi\u0219c\u0103m deja f\u0103r\u0103 s\u0103 o \u0219tim \u0219i dinspre care orice lucru \u00ee\u0219i cap\u0103t\u0103 statutul de existent. La fel ca \u00een fizica cuantic\u0103 unde un electron nu exist\u0103 dac\u0103 nu e observat (cu riscul ca observarea lui s\u0103 modifice \u00eensu\u0219i obiectul observat), la fel un lucru nu exist\u0103 at\u00e2ta vreme c\u00e2t \u00eenc\u0103 nu exist\u0103 cuv\u00e2ntul care \u00eel nume\u0219te \u2013 cu precizarea important\u0103 c\u0103 ceea ce se \u00eendep\u0103r\u00adteaz\u0103 de noi atunci c\u00e2nd rostim lucrul este mai degrab\u0103 limba dec\u00e2t lucrul. C\u0103ci limba, ca \u0219i g\u00e2ndirea, se afl\u0103 mereu cu un pas \u00eenaintea noastr\u0103 f\u0103r\u0103 a putea fi ajunse din urm\u0103, de unde \u0219i dificultatea de a pronun\u021ba adev\u0103ruri pozitive ultime de care s\u0103 ne ag\u0103\u021b\u0103m: \u201eDas, wovon wir sprechen, die Sprache, ist uns stets schon voraus. Wir sprechen ihr st\u00e4ndig nur nach\u201d.[24]<\/sup><\/a> Iar aceast\u0103 limb\u0103 \u00een urma c\u0103reia vorbim este una alc\u0103tuit\u0103 mai degrab\u0103 din t\u0103ceri \u0219i ascult\u0103ri, a\u0219a cum Heidegger o tot eviden\u021biaz\u0103 atunci c\u00e2nd nume\u0219te limba dintr-o poezie de Trakl \u201er\u0103sunet al lini\u0219tii\u201d (Ge-l\u00e4ut der Stille<\/em>)[25]<\/sup><\/a> sau c\u00e2nd spune \u00een acela\u0219i text c\u0103 \u201emuritorii vorbesc \u00een m\u0103sura \u00een care ascult\u0103\u201d: \u201eDie Sterblichen sprechen, insofern sie h\u00f6ren\u201d.[26]<\/sup><\/a> Ea nu este pur \u0219i simplu o spus\u0103 obi\u0219nuit\u0103, ci mai degrab\u0103 o \u201espus\u0103\u201d (Sage<\/em>) sau rostire cu caracter de eveni\u00adment (Er-eignis<\/em>), eveniment al c\u0103rui rost este de a scoate la iveal\u0103 ceea ce este pro\u00adpriu omului \u00een raport cu Fiin\u021ba, \u00een m\u0103sura \u00een care omul \u0219i Fiin\u021ba sunt puse \u00een leg\u0103\u00adtur\u0103 prin Sage<\/em>, prin spusa efectuat\u0103 de limb\u0103.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n3. Testarea limitelor limbii \u2013 varianta Heidegger<\/em>. Av\u00e2nd \u00een vedere radica\u00adli\u00adtatea cu care Heidegger prive\u0219te at\u00e2t logica\/metafizica occidental\u0103, c\u00e2t \u0219i fenome\u00adnul limbii, era de a\u0219teptat ca stilul s\u0103u de filosofare \u00een limba german\u0103 s\u0103 fie unul greoi \u0219i excentric. Pe scurt, practica rostirii filosofice la Heidegger este una radi\u00adcal\u0103, ce testeaz\u0103 \u0219i for\u021beaz\u0103 nu arareori p\u00e2n\u0103 la refuz limitele limbii. \u00cent\u00e2lnim astfel la g\u00e2nditorul german:<\/p>\n\n\n\n\u2013 (cvasi-)tautologii de tipul Die Welt weltet<\/em>, Die Gegend gegnet<\/em>, Die Sprache spricht<\/em> sau Das Nichts nichtet<\/em>[28]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 abateri semnificative de la etimologia cuvintelor, un bun exemplu \u00een acest sens constituindu-l cuv\u00e2ntul Er\u00f6rterung<\/em> (\u201eexplicare\u201d, \u201ediscutare \u00een detaliu a unui caz\u201d), cuv\u00e2nt juridic rezultat din traducerea cuv\u00e2ntului latin determinare <\/em>\u0219i pe care Heidegger \u00eel asociaz\u0103 cu cuv\u00e2ntul Ort<\/em> (loc) f\u0103r\u0103 vreun temei de ordin lingvistic[29]<\/sup><\/a>; un alt exemplu la \u00eendem\u00e2n\u0103 este asocierea cuv\u00e2ntului Ereignis<\/em> (\u201eeveniment\u201d) cu cuv\u00e2ntul eigen<\/em> (\u201epropriu\u201d), cele dou\u0103 cuvinte nefiind \u00eenrudite etimologic[30]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 recursul la traduceri mai mult sau mai pu\u021bin creative, cum ar fi deja men\u021bionata asociere a cuv\u00e2ntului legein<\/em> (gr. \u201ea culege\u201d, \u201ea spune\u201d) cu cuv\u00e2ntul nem\u021besc lesen<\/em> (\u201ea citi\u201d, \u201ea aduna\u201d, \u201ea culege\u201d) sau faimoasa traducere a termenului grecesc vechi a-l\u0113theia <\/em>ca Unverborgenheit<\/em> (\u201eneascundere\u201d) \u00een Sein und Zeit<\/em>; acest recurs frecvent la traduceri (unele discutabile, altele nu neap\u0103rat) poate fi \u0219i el socotit drept component\u0103 a practicii excentrice de etimologizare cultivat\u0103 de Heidegger[31]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 construc\u021bii alambicate, ocazionale, de termeni compu\u0219i precum faimoasa sintagm\u0103 \u201ea-fi-\u00een-lume\u201d (In-der-Welt-Sein<\/em>); la un moment dat, \u00een Sein und Zeit<\/em> sen\u00adsul fiin\u021bei umane (Dasein<\/em>) ca grij\u0103 (Sorge<\/em>) este explicitat prin referire la doi ter\u00admeni com\u00adpu\u0219i: \u201eSich-vorweg-schon-sein-in-(der-Welt-) als Sein-bei (innerwelt\u00adlich begegnendem Seienden)\u201d, rom. \u201efaptul-de-a-fi-\u00eenaintea-lui-\u00eensu\u0219i-s\u0103l\u0103\u0219luind-deja-\u00een(lume) ca fapt-de-a-fi-\u00een-preajma (fiin\u021b\u0103rii \u00een interiorul lumii\u201d[32]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 inventarea de cuvinte intraductibile sau valorificarea unor cuvinte vechi, ie\u0219ite din uz, cuvinte precum Bedingnis<\/em>, Nahnis<\/em>, gegnen<\/em>, welten<\/em>, Gestell<\/em> etc.<\/p>\n\n\n\nPentru toate abaterile de mai sus, justificarea lui Heidegger ar fi aceea c\u0103 vrea s\u0103 accead\u0103 la un nou temei, un nou Logos situat dincolo de distinc\u021bia dintre ra\u021bional \u0219i ira\u021bional, adev\u0103rat \u0219i fals. Acest Logos<\/em> ar putea fi unul al experien\u021bei tr\u0103ite \u2013 fie al experien\u021bei Dasein<\/em>-ului de a-fi-\u00een-lume \u00een opera timpurie, fie pur \u0219i simplu al tr\u0103irii limbii ca fenomen ce se sustrage g\u00e2ndirii conceptuale \u2013, experien\u021b\u0103 care s\u0103 articuleze ceea ce ce nu se poate articula la nivel logico-propozi\u021bional. Deja \u00een anul 1919, ca asistent al lui Husserl, Heidegger remarca faptul c\u0103 \u201elimba noastr\u0103 nu face fa\u021b\u0103 noii tipicit\u0103\u021bi fundamentale a tr\u0103irii\u201d: \u201eUnsere Sprache ist der neuen Grund\u00adtypik des Erle\u00adbens nicht gewachsen\u201d.[33]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 remarc\u0103 era f\u0103cut\u0103 \u00een contextul criticilor la adresa metodei critic-teleologice axate pe adev\u0103rul unui ideal normativ (Sollen<\/em>) ca valoare \u00eentemeietoare a oric\u0103rui act de cunoa\u0219tere, Heidegger contraca\u00adr\u00e2nd aici prin observa\u021bia c\u0103 o bun\u0103 parte din valoarea \u0219i valabilitatea experien\u021belor tr\u0103ite care con\u00adsti\u00adtuie materia\u00adlul unui Sollen <\/em>nu sunt obligatoriu \u00eentemeiate \u00eentr-un Sollen<\/em>. Un exemplu \u00een cauz\u0103 furnizat de Heidegger ar fi aici bucuria (neutr\u0103 fa\u021b\u0103 de un ideal valoric-normativ) ce cuprin\u00adde o persoan\u0103 atunci c\u00e2nd intr\u0103 \u00een camera de studiu \u0219i vede lumina soarelui c\u0103\u00adz\u00e2nd pe c\u0103r\u021bi.[34]<\/sup><\/a> Prin urmare, Heidegger nu are de ales dec\u00e2t s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 n\u0103sco\u00adceasc\u0103 cuvinte \u0219i expresii alambicate pentru a \u201esalva fenomenele\u201d. Iar \u00een acest scop, nici limba german\u0103 curent\u0103 \u0219i nici bunul-sim\u021b \u0219tiin\u00ad\u021bific nu mai constituie opreli\u0219ti.<\/p>\n\n\n\nCu toate acestea, Heidegger este perfect con\u0219tient de abaterile sale. De exem\u00adplu, el atrage explicit aten\u021bia asupra limit\u0103rilor unui dic\u021bionar, suger\u00e2nd c\u0103 nu este interesat de \u00een\u021belesul de dic\u021bionar al cuvintelor, ci de lumea pe care o deschide un cuv\u00e2nt sau un altul, de spiritul viu al unei limbi la care dic\u021bionarul, ca instru\u00adment ce face din limba \u00eens\u0103\u0219i un instrument, nu poate oferi acces:<\/p>\n\n\n\n\nEin W\u00f6rterbuch wird in den meisten F\u00e4llen eine richtige Auskunft geben \u00fcber die Wortbedeutung. Es verb\u00fcrgt aber durch diese Richtigkeit noch nicht die Einsicht in die Wahrheit dessen, was das Wort bedeutet und bedeuten kann, sofern wir dem im Wort genannten Wesensbereich nachfragen. Ein \u201eW\u00f6rterbuch\u201d kann Hinweise geben f\u00fcr das Wortverst\u00e4ndnis, aber es ist niemals eine schlechthin und im voraus verbindliche In\u00adstanz. Die Berufung auf das W\u00f6rterbuch bleibt immer nur die Berufung auf eine in ihrer Art und ihren Grenzen meist gar nicht fa\u00dfbare Auslegung einer Sprache. Sobald wir freilich die Sprache nur als Verkehrsmittel betrachten, ist das auf die Technik des Ver\u00adkehrs und des Austausches zugeschnittene W\u00f6rterbuch \u201eohne weiteres\u201d \u201ein der Ord\u00adnung\u201d und verbindlich. Auf den geschichtlichen Geist einer Sprache im Ganzen hin ge\u00adsehen, fehlt dagegen jedem W\u00f6rterbuch die unmittelbare Ma\u00dfst\u00e4blichkeit und Ver\u00adbindlichkeit.[35]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00centr-o manier\u0103 comparabil\u0103 se pot justifica \u0219i mult-hulitele construc\u021bii tauto\u00adlo\u00adgice ale lui Heidegger. \u0218i ele sunt menite s\u0103 salveze fenomene precum limba, lumea sau Logos<\/em>-ul, protej\u00e2ndu-le de g\u00e2ndirea care obiectific\u0103. (Cva\u00adsi\u2011)Tau\u00adtologiile lui Heidegger pot fi astfel \u00een\u021belese ca un prag zero al g\u00e2ndirii ce articu\u00adleaz\u0103 adev\u0103ruri (sau, mai bine zis, fenomene) inaccesibile logicii tradi\u021bionale. Ele sunt menite s\u0103 ilustreze at\u00e2t \u00eenc\u0103p\u0103\u00ad\u021b\u00e2narea g\u00e2nditorului german de a-\u0219i sustrage propriile fraze unei \u00een\u021belegeri perfecte, totalizante, care s\u0103 epuizeze sensul frazelor pe care chiar el le desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een procesul g\u00e2ndirii, c\u00e2t \u0219i ca o tentativ\u0103 de a exprima \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea limbii \u00eense\u0219i de a nu se l\u0103sa reificat\u0103 \u0219i \u00eengr\u0103dit\u0103 prin transformarea cuvintelor \u00een semne \u0219i con\u00adcepte. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, ar mai putea fi avansat \u0219i argumentul lui Michel Haar potrivit c\u0103ruia a\u0219a-zisele tautologii heideggeriene nu constituie ni\u0219te tautologii \u00een sens strict c\u00e2t mai degrab\u0103 \u00eencerc\u0103ri \u201ede a \u00abconsolida\u00bb ponderea verbului, a fenomenului, \u0219i de a diminua subiectul, substan\u021ba\u201d.[36]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nOricum ar fi, cert este c\u0103 practica de rostire filosofic\u0103 a lui Heidegger, \u00een m\u0103sura \u00een care putem vorbi de o asemenea practic\u0103, este una radical\u0103, ce \u00eempinge limitele lim\u00adbii p\u00e2n\u0103 la extrem. Scopul lui Heidegger este \u00eens\u0103, dincolo de \u00eendrept\u0103\u021bitele critici ce i se pot aduce, unul legitim: acela de a dob\u00e2ndi acces la un domeniu \u201einfra\u201d-logic al tr\u0103irii \u0219i g\u00e2ndirii unor Absoluturi (Fiin\u021b\u0103, Logos, Adev\u0103r) ce nu pot fi surprinse prin inter\u00admediul g\u00e2ndirii conceptual-logice obi\u0219nuite, g\u00e2ndire care \u00eemparte lumea fie \u00een subiect \u0219i predicat, fie \u00een semnificant \u0219i semnificat, fie \u00een subiect \u0219i obiect \u0219.a.m.d.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\nRostire filosofic\u0103 (II): Constantin Noica \u0219i valorificarea limbii ca dat<\/strong><\/h5>\n\n\n\nSpre deosebire de cazul lui Heidegger, Constantin Noica \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 demersul de conturare a unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti de pe pozi\u021bia inte\u00adlec\u00adtua\u00adlului apar\u021bin\u00e2nd de o cultur\u0103 a\u0219a-zis \u201eminor\u0103\u201d, lipsit\u0103 de o tradi\u021bie filosofic\u0103 solid\u0103. Dac\u0103 Heidegger ajunge s\u0103 inventeze cuvinte pentru a revigora o limb\u0103 \u00een care se filosofa riguros de secole bune, Noica se afl\u0103 \u00een situa\u021bia de a \u00eentemeia \u0219i justifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, adesea redus\u0103 la statutul unei limbi fruste de p\u0103stori, care \u00eenc\u0103 nu a dat m\u0103sura propriei ra\u021bionalit\u0103\u021bi. F\u0103r\u0103 a dispre\u021bui cultura folcloric-\u021b\u0103r\u0103neasc\u0103, Noica \u00ee\u0219i exprima, de exemplu, la un moment dat regretul c\u0103, \u00een presupusul proiect al unui dic\u021bio\u00adnar de termeni literari din toate limbile ini\u021biat de UNESCO, limba rom\u00e2n\u0103 ar fi urmat s\u0103 figureze doar cu trei termeni mai degrab\u0103 \u00eenc\u0103rca\u021bi afectiv: \u201edor\u201d, \u201edoin\u0103\u201d \u0219i \u201ecolind\u0103\u201d.[37]<\/sup><\/a> Scopul lui Noica (cel pu\u021bin \u00een ce prive\u0219te rostirea filosofic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103) este, a\u0219adar, unul mai modest: spre deose\u00adbire de Heidegger, el nu urm\u0103re\u0219te o r\u0103stur\u00adnare a g\u00e2ndirii filosofice occidentale \u0219i nici nu dore\u0219te s\u0103 fac\u0103 din limba rom\u00e2n\u0103 limba cea mai de soi a filosofiei, a\u0219a cum ar putea-o crede, \u00een mod paradoxal, nu doar na\u021bio\u00adna\u00adli\u0219tii de tavern\u0103 tenta\u021bi s\u0103 cread\u0103 c\u0103 \u021bara lor este deasupra tuturor celorlalte, ci \u0219i acei interpre\u021bi care, absolutiz\u00e2nd criteriul politic (fie adeziunea lui Noica la legionarism de la sf\u00e2r\u0219itul anilor \u201930, fie presupusa lui \u00eenclina\u021bie c\u0103tre protocronismul de tip ceau\u0219ist), acuz\u0103 demersul filosofic al lui Noica de na\u021bionalism.[38]<\/sup><\/a> Dac\u0103 exist\u0103 un \u201ena\u021bionalism\u201d care anim\u0103 proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti, acela const\u0103 \u00een dorin\u021ba de a valorifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, capacitatea acesteia de a conceptualiza \u0219i genera probleme filosofice unice prin intermediul cuvintelor ei. Datoria de a expli\u00adcita acest poten\u021bial filosofic al limbii unei na\u021biuni sau culturi reprezint\u0103 nu (sau nu numai) o simpl\u0103 datorie fa\u021b\u0103 de \u021bara de apartenen\u021b\u0103 \u00een sensul benign, non-limitativ al cuv\u00e2ntului \u201edatorie\u201d, ci o datorie fa\u021b\u0103 de \u00eentreaga lume; altfel spus \u2013 o deschidere c\u0103tre universal: \u201eDac\u0103 graiul nostru spune \u00eentr-adev\u0103r lucruri ce nu s-au rostit \u00eentotdeauna \u00een alte limbi \u0219i care le-ar putea \u00eendemna pe acestea s\u0103 se ml\u0103dieze dup\u0103 cuv\u00e2ntul nostru, atunci, \u00een m\u0103sura \u00een care exist\u0103 un rest rom\u00e2nesc \u00een cele ale g\u00e2ndu\u00adlui, suntem datori lumii cu acest rest\u201d.[39]<\/sup><\/a> Mai mult, Noica admite posibilitatea ca alte limbi mai obscure precum limbile bantu s\u0103 fie mai atractive filosofic dec\u00e2t ro\u00adm\u00e2\u00adna[40]<\/sup><\/a>, la fel cum tot Noica are grij\u0103 s\u0103 noteze \u0219i anumite insuficien\u021be ale limbii rom\u00e2ne precum lipsa unui termen antitetic la termenul de \u201efiin\u021b\u0103\u201d (\u201edevenire\u201d necom\u00adpar\u00e2ndu-se cu nem\u021bescul Werden<\/em>) sau degra\u00adda\u00adrea unor cuvinte precum \u201epetre\u00adcere\u201d, limitat \u00eentre timp la sensul de eveniment dis\u00adtractiv.[41]<\/sup><\/a> Pe scurt, proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti este o tentativ\u0103 legitim\u0103 de a fi \u201ena\u021bional cu fa\u021ba spre universalitate\u201d (Titu Maiorescu)[42]<\/sup><\/a>, Noica folosindu-se de datul acci\u00addental al limbii natale pentru a exprima universalul, dup\u0103 cum o recunoa\u0219te \u0219i \u00een modelul unei prefe\u021be la Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em> din jurnalul s\u0103u de idei:<\/p>\n\n\n\n\nPentru Prefa\u021ba la Df..\/\/ Nu am c\u0103utat rom\u00e2nescul, ci universalul. Am \u00eent\u00e2lnit rom\u00e2\u00adnescul pentru c\u0103 nu putem g\u00e2ndi dec\u00e2t \u00een limita\u021bia ce nu limiteaz\u0103 a limbii noastre.\/\/ Dac\u0103 \u00eens\u0103 nu am \u00eent\u00e2lnit universalul, atunci cartea aceasta [Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>] r\u0103m\u00e2ne \u00een devenirea \u00eentru devenire a culturii.\/\/ [\u00cen margine:] Rom\u00e2nescul mi-a fost un kairos<\/em>, at\u00e2ta tot.[43]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAcestea fiind spuse, sursele principale de inspira\u021bie pentru proiectul noician al unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti par a fi trei. Un prim impuls important ar veni de la Mircea Vulc\u0103nescu \u0219i al s\u0103u eseu Dimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u021bei<\/em>, un al doilea, de la ontologia lui Heidegger, ce face din limb\u0103 casa Fiin\u021bei, iar un al trei\u00adlea, de la teoria relativismului lingvistic atribuit\u0103 antropologului Edward Sapir \u0219i asistentului s\u0103u, Benjamin Lee Whorf, teorie care sus\u021bine c\u0103 raportarea la lume a indi\u00advi\u00adzilor \u0219i obiceiurile lor sunt direct influen\u021bate de structurile logico-gramaticale ale limbii natale \u0219i c\u0103 concep\u021biile despre lume mediate de limbile omene\u0219ti sunt inco\u00admensurabile \u00eentre ele din punct de vedere valoric, \u00een m\u0103sura \u00een care fiecare limb\u0103 are avantajele \u0219i dezavantajele ei.[44]<\/sup><\/a> Dintre ace\u0219ti trei factori, cel mai relevant din punct de vedere intracultural\/na\u021bional este impulsul venit de la Vulc\u0103nescu, \u00een timp ce factorul de relevan\u021b\u0103 intercultural\u0103 \u2013 de deschidere c\u0103tre universal \u2013 este al treilea. C\u00e2t prive\u0219te influen\u021ba lui Heidegger, ea exist\u0103 f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate, \u00eens\u0103 analiza de mai jos va scoate la iveal\u0103 \u0219i ni\u0219te diferen\u021be fundamentale \u00eentre Noica \u0219i Heidegger, diferen\u021be ce transpar at\u00e2t \u00een plan teoretic, c\u00e2t \u0219i \u00een plan practic. C\u0103 avem de-a face cu dou\u0103 feluri diferite de rostire filosofic\u0103, se va adeveri analiz\u00e2nd abor\u00addarea lui Noica prin prisma acelora\u0219i trei criterii stabilite \u0219i \u00een capitolul anterior. S\u0103 trecem, a\u0219adar, la analiza propriu-zis\u0103.<\/p>\n\n\n\n1. Atitudinea fa\u021b\u0103 de logic\u0103 \u0219i logos<\/em>. C\u0103 Noica face ontologie inspirat de Heidegger, nu se poate t\u0103g\u0103dui. Cu toate acestea, deosebiri notabile dintre Noica \u0219i Heidegger transpar \u00eenc\u0103 de la nivelul fundamental al g\u00e2ndirii filosofice \u2013 acela al logicii. Dac\u0103 inten\u021bia lui Heidegger este de a accede la o logic\u0103 a fenomenelor, o logic\u0103 \u201epre-propozi\u021bional\u0103\u201d capabil\u0103 s\u0103 articuleze ba Fiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i \u0219i rela\u021bia omului cu ea, ba orizontul limbii \u0219i situarea omului \u00een el, Noica e mai pu\u021bin radical. \u00cen primul r\u00e2nd, el nu este interesat de revizuirea fundamentelor metafizice ale \u0219tiin\u021belor \u0219i ale filosofiei \u00eense\u0219i. Este adev\u0103rat c\u0103 \u0219i el caut\u0103 s\u0103 articuleze o logic\u0103 a vie\u021bii, a experien\u021bei tr\u0103ite, una care s\u0103 se sustrag\u0103 celei aristotelice.[45]<\/sup><\/a> Cu toate acestea, el \u00eei repro\u0219eaz\u0103 lui Heidegger cel pu\u021bin dou\u0103 lucruri majore: tendin\u021ba de a submina logica f\u0103r\u0103 a ajunge la o alta[46]<\/sup><\/a> \u0219i \u00eendr\u0103zneala de a fi c\u0103utat s\u0103 rezolve pro\u00adble\u00adma insolubil\u0103 a timpului (sau a tempora\u00adli\u00adt\u0103\u021bii): \u201eDezastrul celor care g\u00e2ndesc fiin\u021ba prin temporalitate (Heidegger). Dar ideea de spa\u00ad\u021bialitate (de n\u2011dimen\u00adsio\u00adna\u00adli\u00adtate a realului, de \u00eencruci\u0219are a generalurilor sau elemen\u00adtelor \u00een el), aceasta spune ceva despre fiin\u021b\u0103; spa\u021bialitate configurativ\u0103, nu temporalitate dizolvant\u0103. \u00cen proble\u00adma timpului to\u021bi filosofii \u0219i-au fr\u00e2nt g\u00e2tul\u201d.[47]<\/sup><\/a> Or, ontologia lui Noica pare a fi, prin compara\u021bie cu cea a lui Heidegger, una ra\u021bional\u0103<\/em>, bazat\u0103 \u00een con\u00adti\u00adnuare pe concep\u021bia omului ca animal ra\u021bional, pe care Heidegger o desconsidera drept metafizic\u0103.[48]<\/sup><\/a> \u00cen ce m\u0103sur\u0103 pledoaria lui Noica pentru ra\u021bionalitate \u0219i reu\u0219e\u0219te, este de dis\u00adcutat; inten\u021bia lui pare a fi \u00eens\u0103 aceea de a spa\u021bializa logica \u2013 \u0219i chiar de a o \u201espa\u00ad\u021bio\u2011tem\u00ad\u00adpo\u00adraliza\u201d, cel pu\u021bin \u00een tratatul s\u0103u de ontologie din Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>[49]<\/sup><\/a> \u2013 prin eviden\u021bierea orizonturilor pe care anumite cuvinte le deschid. Un asemenea cuv\u00e2nt este prepozi\u021bia \u201e\u00eentru\u201d, cuv\u00e2nt desemnat \u00een diverse contexte ca \u201espa\u021bializator nespa\u00ad\u021bia\u00adlizat\u201d[50]<\/sup><\/a> \u0219i \u201eoperator ontologic\u201d.[51]<\/sup><\/a> A\u0219adar, se poate spune c\u0103 Noica \u00eencearc\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u s\u0103 accead\u0103 la un Logos<\/em> ce transcende logica tradi\u00ad\u021bional\u0103 (aristotelic\u0103 \u0219i modern\u0103, ce \u021bin de \u201elogica lui \u00een<\/em>\u201d), un Logos <\/em>al lui \u201ea fi \u00eentru\u201d care s\u0103 nu creeze \u00eens\u0103 o ruptur\u0103 radi\u00adcal\u0103 cu metafizica occidental\u0103[52]<\/sup><\/a> (categoriile lui Kant \u0219i dialectica lui Hegel juc\u00e2nd totu\u0219i un rol important \u00een ontologia lui Noica
Dincolo de reticen\u021bele sale fa\u021b\u0103 de Sein und Zeit<\/em>, se poate, a\u0219adar, afirma c\u0103 Heidegger nu renun\u021b\u0103 la c\u0103utarea principiului ce face Fiin\u021ba (Sein<\/em>) posibil\u0103 \u0219i, implicit, cele ce sunt (Seiende<\/em>, \u201efiinduri\u201d). Cu alte cuvinte, Heidegger pune \u00een con\u00adti\u00adnuare pre\u021b pe importan\u021ba diferen\u021bei ontologice dintre Sein<\/em> (Fiin\u021b\u0103) \u0219i Seiende<\/em> (cele-ce-sunt, fiinduri), numai c\u0103 alege s\u0103 o re-g\u00e2ndeasc\u0103 printr-o mai bun\u0103 anco\u00adrare \u00een limb\u0103 ca loc de rostire a unui Logos<\/em> originar, a acelui Logos<\/em> ce face lucrurile s\u0103 fie. Cum anume reu\u0219e\u0219te limba s\u0103 deschid\u0103 un spa\u021biu pentru ac\u021biunea acestui Logos<\/em>? Un posibil r\u0103spuns ar fi: printr-o rostire ce nu seam\u0103n\u0103 cu nicio spus\u0103 omeneasc\u0103, ci mai degrab\u0103 cu t\u0103cerea (Schweigen<\/em>)[15]<\/sup><\/a> \u0219i cu ascultarea (Hor\u00adchen<\/em>, Gehorsam<\/em>)[16]<\/sup><\/a>, dar pe care oamenii sunt datori s\u0103 o g\u00e2ndeasc\u0103 \u00een limit\u0103rile ce le sunt date.<\/p>\n\n\n\nPrin urmare, \u0219i \u00een opera sa de dup\u0103 Sein und Zeit<\/em> Heidegger aspir\u0103 c\u0103tre o dimensiune pre-logic\u0103 a g\u00e2ndirii a c\u0103rei circularitate s\u0103 nu constituie un cerc vicios \u00een sensul logicii tradi\u021bionale. G\u00e2ndire a g\u00e2ndirii ce \u00eens\u0103 nu mai poate fi separat\u0103 de limb\u0103, limb\u0103 devenit\u0103 acum \u201ecas\u0103 a Fiin\u021bei\u201d (Haus des Seins<\/em>)[17]<\/sup><\/a> \u00een \u201eScrisoarea c\u0103tre umanism\u201d (1947), scris\u0103 aproximativ \u00een aceea\u0219i perioad\u0103.<\/p>\n\n\n\n2. Concep\u021bia despre limb\u0103 prin prisma raport\u0103rii lui Heidegger fa\u021b\u0103 de \u0219tiin\u021be. <\/em>\u00cen mod normal, o sec\u021biune care s\u0103 explice rela\u021bia lui Heidegger sau a lui Noica cu \u0219tiin\u021bele \u00een general ar fi trebuit \u00eenlocuit\u0103, \u00een contextul lucr\u0103rii de fa\u021b\u0103, cu \u00eencercarea de a vedea \u00een ce m\u0103sur\u0103 concep\u021bia despre limb\u0103 a celor doi este sau nu compatibil\u0103 cu filologia sau, mai precis, cu lingvistica. O asemenea restr\u00e2ngere ar fi ignorat \u00eens\u0103 faptul c\u0103 atitudinea ambilor g\u00e2nditori fa\u021b\u0103 de limb\u0103 este str\u00e2ns legat\u0103 de atitudinea lor fa\u021b\u0103 de \u0219tiin\u021be \u00een general. \u00cen cazul lui Heidegger, aceast\u0103 leg\u0103tur\u0103 se vede c\u00e2t se poate de clar \u00een obser\u00adva\u021bia c\u0103 \u0219tiin\u021bele actuale, tributare at\u00e2t revo\u00adlu\u00ad\u021biei copernicane din secolul al 16-lea, c\u00e2t \u0219i logicii tradi\u021bional-aristotelice, ajung s\u0103 conceap\u0103 cunoa\u0219terea exclusiv \u00een termenii rela\u021biei dintre un subiect rupt de lume \u0219i un obiect la r\u00e2ndul s\u0103u artificial, delimitat de fondul originar al lumii pentru a fi ana\u00adlizat. Acest g\u00e2nd \u2013 nevoia de a concepe o filo\u00adsofie dincolo de rela\u021bia subiect\u2013obi\u00adect ce \u00eentemeiaz\u0103 cunoa\u0219terea \u0219tiin\u021bific\u0103 \u2013 repre\u00adzint\u0103 una dintre preocu\u00adp\u0103rile majore \u0219i durabile ale lui Heidegger indiferent de perioad\u0103. Distinc\u021bia dintre \u201eontic\u201d (ceea ce vizeaz\u0103 lucrurile ce sunt la plural pentru a fi cunos\u00adcute empiric) \u0219i \u201eonto\u00adlogic\u201d (privitor la fiin\u021ba lucrurilor cu pricina) este crucial\u0103 \u00een acest sens \u00een Sein und Zeit<\/em>, acolo unde Heidegger remarc\u0103 faptul c\u0103 fizica tinde s\u0103 reduc\u0103 lumea la materie pentru a \u00eei analiza propriet\u0103\u021bile[18]<\/sup><\/a>, sau c\u0103 istoria ca \u0219tiin\u021b\u0103 (Historie<\/em>) tinde s\u0103 fac\u0103 un obiect din ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat omului \u00een lume pentru a tematiza posi\u00adbilit\u0103\u021bile din trecut ale fiin\u021bei umane.[19]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nChiar dac\u0103 distinc\u021bia ontic-ontologic este abandonat\u0103 ulterior de filosoful ger\u00adman, tendin\u021ba de a evita capcana rela\u021biei subiect\u2013obiect \u00een procesul de g\u00e2ndire a feno\u00admenelor originare pe care se \u00eentemeiaz\u0103 \u0219tiin\u021bele persist\u0103 \u0219i este extins\u0103 \u0219i asupra limbii ca fenomen lingvistic. Exemplar\u0103 aici este lucrarea Unterwegs zur Sprache<\/em> (\u00cen drum spre limb\u0103<\/em>), unde Heidegger afirm\u0103 negru pe alb c\u0103 limba repre\u00adzint\u0103 pentru lingvi\u0219ti un simplu instrument de comunicare \u0219i at\u00e2t: \u201e[D]ie Metalinguistik ist die Metaphysik der durchg\u00e4ngigen Technifizierung aller Spra\u00adchen zum allein funktionie\u00adrenden interplane\u00adta\u00adri\u00adschen Informationsinstrument. Metasprache und Sputnik, Metalin\u00adguistik und Rake\u00adten\u00adtechnik sind das Selbe\u201d.[20]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nFormalizarea excesiv\u0103 a limbii este de fapt consecin\u021ba obiectific\u0103rii ei, a reducerii ei la un instrument de comunicare sau la seturi de aser\u021biuni menite a fi disecate; or, tocmai o asemenea obiectificare este ceea ce Heidegger vrea cu orice pre\u021b s\u0103 evite, cu riscul de a scandaliza filosofi precum Carnap sau lingvi\u0219ti precum Ewald Standop. A\u0219a cum remarc\u0103 just Duane Williams, cuvintele pentru Heidegger nu reprezint\u0103 simple unelte sau vehicule de \u00een\u021belesuri, ci chiar acele instan\u021be care fac lucrurile s\u0103 fie.[21]<\/sup><\/a> Hei\u00addeg\u00adger \u00eensu\u0219i folose\u0219te cuv\u00e2ntul be-dingen<\/em> (\u201ea condi\u00ad\u021biona\u201d, de la dingen<\/em>, \u201ea trata asupra unei chestiuni juridice\u201d, \u0219i de la Ding<\/em>, \u201elucru\u201d) cu sensul de \u201ea conferi fiin\u021b\u0103 lucrurilor\u201d: \u201eDas Wort be-dingt das Ding zum Ding. Wir m\u00f6chten dieses Walten des Wortes die Bedingnis nennen\u201d.[22]<\/sup><\/a> Sau, pentru a cita o formul\u0103 \u0219i mai plastic\u0103 tot direct de la Hei\u00addeg\u00adger din textul intitulat \u201eWozu Dichter?\u201d (\u201eLa ce bun s\u0103 fii poet?\u201d): \u201eWenn wir zum Brunnen, wenn wir durch den Wald gehen, gehen wir schon immer durch das Wort \u201aBrunnen\u2019, durch das Wort \u201aWald\u2019 hindurch, auch wenn wir diese Worte nicht ausspre\u00adchen und nicht an Sprach\u00adliches denken\u201d.[23]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n\u00cen alt\u0103 ordine de idei, limba nu reprezint\u0103 pentru Heidegger un simplu sistem de semne cu rol de reprezentare, ci acel orizont \u00een care ne mi\u0219c\u0103m deja f\u0103r\u0103 s\u0103 o \u0219tim \u0219i dinspre care orice lucru \u00ee\u0219i cap\u0103t\u0103 statutul de existent. La fel ca \u00een fizica cuantic\u0103 unde un electron nu exist\u0103 dac\u0103 nu e observat (cu riscul ca observarea lui s\u0103 modifice \u00eensu\u0219i obiectul observat), la fel un lucru nu exist\u0103 at\u00e2ta vreme c\u00e2t \u00eenc\u0103 nu exist\u0103 cuv\u00e2ntul care \u00eel nume\u0219te \u2013 cu precizarea important\u0103 c\u0103 ceea ce se \u00eendep\u0103r\u00adteaz\u0103 de noi atunci c\u00e2nd rostim lucrul este mai degrab\u0103 limba dec\u00e2t lucrul. C\u0103ci limba, ca \u0219i g\u00e2ndirea, se afl\u0103 mereu cu un pas \u00eenaintea noastr\u0103 f\u0103r\u0103 a putea fi ajunse din urm\u0103, de unde \u0219i dificultatea de a pronun\u021ba adev\u0103ruri pozitive ultime de care s\u0103 ne ag\u0103\u021b\u0103m: \u201eDas, wovon wir sprechen, die Sprache, ist uns stets schon voraus. Wir sprechen ihr st\u00e4ndig nur nach\u201d.[24]<\/sup><\/a> Iar aceast\u0103 limb\u0103 \u00een urma c\u0103reia vorbim este una alc\u0103tuit\u0103 mai degrab\u0103 din t\u0103ceri \u0219i ascult\u0103ri, a\u0219a cum Heidegger o tot eviden\u021biaz\u0103 atunci c\u00e2nd nume\u0219te limba dintr-o poezie de Trakl \u201er\u0103sunet al lini\u0219tii\u201d (Ge-l\u00e4ut der Stille<\/em>)[25]<\/sup><\/a> sau c\u00e2nd spune \u00een acela\u0219i text c\u0103 \u201emuritorii vorbesc \u00een m\u0103sura \u00een care ascult\u0103\u201d: \u201eDie Sterblichen sprechen, insofern sie h\u00f6ren\u201d.[26]<\/sup><\/a> Ea nu este pur \u0219i simplu o spus\u0103 obi\u0219nuit\u0103, ci mai degrab\u0103 o \u201espus\u0103\u201d (Sage<\/em>) sau rostire cu caracter de eveni\u00adment (Er-eignis<\/em>), eveniment al c\u0103rui rost este de a scoate la iveal\u0103 ceea ce este pro\u00adpriu omului \u00een raport cu Fiin\u021ba, \u00een m\u0103sura \u00een care omul \u0219i Fiin\u021ba sunt puse \u00een leg\u0103\u00adtur\u0103 prin Sage<\/em>, prin spusa efectuat\u0103 de limb\u0103.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n3. Testarea limitelor limbii \u2013 varianta Heidegger<\/em>. Av\u00e2nd \u00een vedere radica\u00adli\u00adtatea cu care Heidegger prive\u0219te at\u00e2t logica\/metafizica occidental\u0103, c\u00e2t \u0219i fenome\u00adnul limbii, era de a\u0219teptat ca stilul s\u0103u de filosofare \u00een limba german\u0103 s\u0103 fie unul greoi \u0219i excentric. Pe scurt, practica rostirii filosofice la Heidegger este una radi\u00adcal\u0103, ce testeaz\u0103 \u0219i for\u021beaz\u0103 nu arareori p\u00e2n\u0103 la refuz limitele limbii. \u00cent\u00e2lnim astfel la g\u00e2nditorul german:<\/p>\n\n\n\n\u2013 (cvasi-)tautologii de tipul Die Welt weltet<\/em>, Die Gegend gegnet<\/em>, Die Sprache spricht<\/em> sau Das Nichts nichtet<\/em>[28]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 abateri semnificative de la etimologia cuvintelor, un bun exemplu \u00een acest sens constituindu-l cuv\u00e2ntul Er\u00f6rterung<\/em> (\u201eexplicare\u201d, \u201ediscutare \u00een detaliu a unui caz\u201d), cuv\u00e2nt juridic rezultat din traducerea cuv\u00e2ntului latin determinare <\/em>\u0219i pe care Heidegger \u00eel asociaz\u0103 cu cuv\u00e2ntul Ort<\/em> (loc) f\u0103r\u0103 vreun temei de ordin lingvistic[29]<\/sup><\/a>; un alt exemplu la \u00eendem\u00e2n\u0103 este asocierea cuv\u00e2ntului Ereignis<\/em> (\u201eeveniment\u201d) cu cuv\u00e2ntul eigen<\/em> (\u201epropriu\u201d), cele dou\u0103 cuvinte nefiind \u00eenrudite etimologic[30]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 recursul la traduceri mai mult sau mai pu\u021bin creative, cum ar fi deja men\u021bionata asociere a cuv\u00e2ntului legein<\/em> (gr. \u201ea culege\u201d, \u201ea spune\u201d) cu cuv\u00e2ntul nem\u021besc lesen<\/em> (\u201ea citi\u201d, \u201ea aduna\u201d, \u201ea culege\u201d) sau faimoasa traducere a termenului grecesc vechi a-l\u0113theia <\/em>ca Unverborgenheit<\/em> (\u201eneascundere\u201d) \u00een Sein und Zeit<\/em>; acest recurs frecvent la traduceri (unele discutabile, altele nu neap\u0103rat) poate fi \u0219i el socotit drept component\u0103 a practicii excentrice de etimologizare cultivat\u0103 de Heidegger[31]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 construc\u021bii alambicate, ocazionale, de termeni compu\u0219i precum faimoasa sintagm\u0103 \u201ea-fi-\u00een-lume\u201d (In-der-Welt-Sein<\/em>); la un moment dat, \u00een Sein und Zeit<\/em> sen\u00adsul fiin\u021bei umane (Dasein<\/em>) ca grij\u0103 (Sorge<\/em>) este explicitat prin referire la doi ter\u00admeni com\u00adpu\u0219i: \u201eSich-vorweg-schon-sein-in-(der-Welt-) als Sein-bei (innerwelt\u00adlich begegnendem Seienden)\u201d, rom. \u201efaptul-de-a-fi-\u00eenaintea-lui-\u00eensu\u0219i-s\u0103l\u0103\u0219luind-deja-\u00een(lume) ca fapt-de-a-fi-\u00een-preajma (fiin\u021b\u0103rii \u00een interiorul lumii\u201d[32]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 inventarea de cuvinte intraductibile sau valorificarea unor cuvinte vechi, ie\u0219ite din uz, cuvinte precum Bedingnis<\/em>, Nahnis<\/em>, gegnen<\/em>, welten<\/em>, Gestell<\/em> etc.<\/p>\n\n\n\nPentru toate abaterile de mai sus, justificarea lui Heidegger ar fi aceea c\u0103 vrea s\u0103 accead\u0103 la un nou temei, un nou Logos situat dincolo de distinc\u021bia dintre ra\u021bional \u0219i ira\u021bional, adev\u0103rat \u0219i fals. Acest Logos<\/em> ar putea fi unul al experien\u021bei tr\u0103ite \u2013 fie al experien\u021bei Dasein<\/em>-ului de a-fi-\u00een-lume \u00een opera timpurie, fie pur \u0219i simplu al tr\u0103irii limbii ca fenomen ce se sustrage g\u00e2ndirii conceptuale \u2013, experien\u021b\u0103 care s\u0103 articuleze ceea ce ce nu se poate articula la nivel logico-propozi\u021bional. Deja \u00een anul 1919, ca asistent al lui Husserl, Heidegger remarca faptul c\u0103 \u201elimba noastr\u0103 nu face fa\u021b\u0103 noii tipicit\u0103\u021bi fundamentale a tr\u0103irii\u201d: \u201eUnsere Sprache ist der neuen Grund\u00adtypik des Erle\u00adbens nicht gewachsen\u201d.[33]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 remarc\u0103 era f\u0103cut\u0103 \u00een contextul criticilor la adresa metodei critic-teleologice axate pe adev\u0103rul unui ideal normativ (Sollen<\/em>) ca valoare \u00eentemeietoare a oric\u0103rui act de cunoa\u0219tere, Heidegger contraca\u00adr\u00e2nd aici prin observa\u021bia c\u0103 o bun\u0103 parte din valoarea \u0219i valabilitatea experien\u021belor tr\u0103ite care con\u00adsti\u00adtuie materia\u00adlul unui Sollen <\/em>nu sunt obligatoriu \u00eentemeiate \u00eentr-un Sollen<\/em>. Un exemplu \u00een cauz\u0103 furnizat de Heidegger ar fi aici bucuria (neutr\u0103 fa\u021b\u0103 de un ideal valoric-normativ) ce cuprin\u00adde o persoan\u0103 atunci c\u00e2nd intr\u0103 \u00een camera de studiu \u0219i vede lumina soarelui c\u0103\u00adz\u00e2nd pe c\u0103r\u021bi.[34]<\/sup><\/a> Prin urmare, Heidegger nu are de ales dec\u00e2t s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 n\u0103sco\u00adceasc\u0103 cuvinte \u0219i expresii alambicate pentru a \u201esalva fenomenele\u201d. Iar \u00een acest scop, nici limba german\u0103 curent\u0103 \u0219i nici bunul-sim\u021b \u0219tiin\u00ad\u021bific nu mai constituie opreli\u0219ti.<\/p>\n\n\n\nCu toate acestea, Heidegger este perfect con\u0219tient de abaterile sale. De exem\u00adplu, el atrage explicit aten\u021bia asupra limit\u0103rilor unui dic\u021bionar, suger\u00e2nd c\u0103 nu este interesat de \u00een\u021belesul de dic\u021bionar al cuvintelor, ci de lumea pe care o deschide un cuv\u00e2nt sau un altul, de spiritul viu al unei limbi la care dic\u021bionarul, ca instru\u00adment ce face din limba \u00eens\u0103\u0219i un instrument, nu poate oferi acces:<\/p>\n\n\n\n\nEin W\u00f6rterbuch wird in den meisten F\u00e4llen eine richtige Auskunft geben \u00fcber die Wortbedeutung. Es verb\u00fcrgt aber durch diese Richtigkeit noch nicht die Einsicht in die Wahrheit dessen, was das Wort bedeutet und bedeuten kann, sofern wir dem im Wort genannten Wesensbereich nachfragen. Ein \u201eW\u00f6rterbuch\u201d kann Hinweise geben f\u00fcr das Wortverst\u00e4ndnis, aber es ist niemals eine schlechthin und im voraus verbindliche In\u00adstanz. Die Berufung auf das W\u00f6rterbuch bleibt immer nur die Berufung auf eine in ihrer Art und ihren Grenzen meist gar nicht fa\u00dfbare Auslegung einer Sprache. Sobald wir freilich die Sprache nur als Verkehrsmittel betrachten, ist das auf die Technik des Ver\u00adkehrs und des Austausches zugeschnittene W\u00f6rterbuch \u201eohne weiteres\u201d \u201ein der Ord\u00adnung\u201d und verbindlich. Auf den geschichtlichen Geist einer Sprache im Ganzen hin ge\u00adsehen, fehlt dagegen jedem W\u00f6rterbuch die unmittelbare Ma\u00dfst\u00e4blichkeit und Ver\u00adbindlichkeit.[35]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00centr-o manier\u0103 comparabil\u0103 se pot justifica \u0219i mult-hulitele construc\u021bii tauto\u00adlo\u00adgice ale lui Heidegger. \u0218i ele sunt menite s\u0103 salveze fenomene precum limba, lumea sau Logos<\/em>-ul, protej\u00e2ndu-le de g\u00e2ndirea care obiectific\u0103. (Cva\u00adsi\u2011)Tau\u00adtologiile lui Heidegger pot fi astfel \u00een\u021belese ca un prag zero al g\u00e2ndirii ce articu\u00adleaz\u0103 adev\u0103ruri (sau, mai bine zis, fenomene) inaccesibile logicii tradi\u021bionale. Ele sunt menite s\u0103 ilustreze at\u00e2t \u00eenc\u0103p\u0103\u00ad\u021b\u00e2narea g\u00e2nditorului german de a-\u0219i sustrage propriile fraze unei \u00een\u021belegeri perfecte, totalizante, care s\u0103 epuizeze sensul frazelor pe care chiar el le desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een procesul g\u00e2ndirii, c\u00e2t \u0219i ca o tentativ\u0103 de a exprima \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea limbii \u00eense\u0219i de a nu se l\u0103sa reificat\u0103 \u0219i \u00eengr\u0103dit\u0103 prin transformarea cuvintelor \u00een semne \u0219i con\u00adcepte. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, ar mai putea fi avansat \u0219i argumentul lui Michel Haar potrivit c\u0103ruia a\u0219a-zisele tautologii heideggeriene nu constituie ni\u0219te tautologii \u00een sens strict c\u00e2t mai degrab\u0103 \u00eencerc\u0103ri \u201ede a \u00abconsolida\u00bb ponderea verbului, a fenomenului, \u0219i de a diminua subiectul, substan\u021ba\u201d.[36]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nOricum ar fi, cert este c\u0103 practica de rostire filosofic\u0103 a lui Heidegger, \u00een m\u0103sura \u00een care putem vorbi de o asemenea practic\u0103, este una radical\u0103, ce \u00eempinge limitele lim\u00adbii p\u00e2n\u0103 la extrem. Scopul lui Heidegger este \u00eens\u0103, dincolo de \u00eendrept\u0103\u021bitele critici ce i se pot aduce, unul legitim: acela de a dob\u00e2ndi acces la un domeniu \u201einfra\u201d-logic al tr\u0103irii \u0219i g\u00e2ndirii unor Absoluturi (Fiin\u021b\u0103, Logos, Adev\u0103r) ce nu pot fi surprinse prin inter\u00admediul g\u00e2ndirii conceptual-logice obi\u0219nuite, g\u00e2ndire care \u00eemparte lumea fie \u00een subiect \u0219i predicat, fie \u00een semnificant \u0219i semnificat, fie \u00een subiect \u0219i obiect \u0219.a.m.d.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\nRostire filosofic\u0103 (II): Constantin Noica \u0219i valorificarea limbii ca dat<\/strong><\/h5>\n\n\n\nSpre deosebire de cazul lui Heidegger, Constantin Noica \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 demersul de conturare a unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti de pe pozi\u021bia inte\u00adlec\u00adtua\u00adlului apar\u021bin\u00e2nd de o cultur\u0103 a\u0219a-zis \u201eminor\u0103\u201d, lipsit\u0103 de o tradi\u021bie filosofic\u0103 solid\u0103. Dac\u0103 Heidegger ajunge s\u0103 inventeze cuvinte pentru a revigora o limb\u0103 \u00een care se filosofa riguros de secole bune, Noica se afl\u0103 \u00een situa\u021bia de a \u00eentemeia \u0219i justifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, adesea redus\u0103 la statutul unei limbi fruste de p\u0103stori, care \u00eenc\u0103 nu a dat m\u0103sura propriei ra\u021bionalit\u0103\u021bi. F\u0103r\u0103 a dispre\u021bui cultura folcloric-\u021b\u0103r\u0103neasc\u0103, Noica \u00ee\u0219i exprima, de exemplu, la un moment dat regretul c\u0103, \u00een presupusul proiect al unui dic\u021bio\u00adnar de termeni literari din toate limbile ini\u021biat de UNESCO, limba rom\u00e2n\u0103 ar fi urmat s\u0103 figureze doar cu trei termeni mai degrab\u0103 \u00eenc\u0103rca\u021bi afectiv: \u201edor\u201d, \u201edoin\u0103\u201d \u0219i \u201ecolind\u0103\u201d.[37]<\/sup><\/a> Scopul lui Noica (cel pu\u021bin \u00een ce prive\u0219te rostirea filosofic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103) este, a\u0219adar, unul mai modest: spre deose\u00adbire de Heidegger, el nu urm\u0103re\u0219te o r\u0103stur\u00adnare a g\u00e2ndirii filosofice occidentale \u0219i nici nu dore\u0219te s\u0103 fac\u0103 din limba rom\u00e2n\u0103 limba cea mai de soi a filosofiei, a\u0219a cum ar putea-o crede, \u00een mod paradoxal, nu doar na\u021bio\u00adna\u00adli\u0219tii de tavern\u0103 tenta\u021bi s\u0103 cread\u0103 c\u0103 \u021bara lor este deasupra tuturor celorlalte, ci \u0219i acei interpre\u021bi care, absolutiz\u00e2nd criteriul politic (fie adeziunea lui Noica la legionarism de la sf\u00e2r\u0219itul anilor \u201930, fie presupusa lui \u00eenclina\u021bie c\u0103tre protocronismul de tip ceau\u0219ist), acuz\u0103 demersul filosofic al lui Noica de na\u021bionalism.[38]<\/sup><\/a> Dac\u0103 exist\u0103 un \u201ena\u021bionalism\u201d care anim\u0103 proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti, acela const\u0103 \u00een dorin\u021ba de a valorifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, capacitatea acesteia de a conceptualiza \u0219i genera probleme filosofice unice prin intermediul cuvintelor ei. Datoria de a expli\u00adcita acest poten\u021bial filosofic al limbii unei na\u021biuni sau culturi reprezint\u0103 nu (sau nu numai) o simpl\u0103 datorie fa\u021b\u0103 de \u021bara de apartenen\u021b\u0103 \u00een sensul benign, non-limitativ al cuv\u00e2ntului \u201edatorie\u201d, ci o datorie fa\u021b\u0103 de \u00eentreaga lume; altfel spus \u2013 o deschidere c\u0103tre universal: \u201eDac\u0103 graiul nostru spune \u00eentr-adev\u0103r lucruri ce nu s-au rostit \u00eentotdeauna \u00een alte limbi \u0219i care le-ar putea \u00eendemna pe acestea s\u0103 se ml\u0103dieze dup\u0103 cuv\u00e2ntul nostru, atunci, \u00een m\u0103sura \u00een care exist\u0103 un rest rom\u00e2nesc \u00een cele ale g\u00e2ndu\u00adlui, suntem datori lumii cu acest rest\u201d.[39]<\/sup><\/a> Mai mult, Noica admite posibilitatea ca alte limbi mai obscure precum limbile bantu s\u0103 fie mai atractive filosofic dec\u00e2t ro\u00adm\u00e2\u00adna[40]<\/sup><\/a>, la fel cum tot Noica are grij\u0103 s\u0103 noteze \u0219i anumite insuficien\u021be ale limbii rom\u00e2ne precum lipsa unui termen antitetic la termenul de \u201efiin\u021b\u0103\u201d (\u201edevenire\u201d necom\u00adpar\u00e2ndu-se cu nem\u021bescul Werden<\/em>) sau degra\u00adda\u00adrea unor cuvinte precum \u201epetre\u00adcere\u201d, limitat \u00eentre timp la sensul de eveniment dis\u00adtractiv.[41]<\/sup><\/a> Pe scurt, proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti este o tentativ\u0103 legitim\u0103 de a fi \u201ena\u021bional cu fa\u021ba spre universalitate\u201d (Titu Maiorescu)[42]<\/sup><\/a>, Noica folosindu-se de datul acci\u00addental al limbii natale pentru a exprima universalul, dup\u0103 cum o recunoa\u0219te \u0219i \u00een modelul unei prefe\u021be la Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em> din jurnalul s\u0103u de idei:<\/p>\n\n\n\n\nPentru Prefa\u021ba la Df..\/\/ Nu am c\u0103utat rom\u00e2nescul, ci universalul. Am \u00eent\u00e2lnit rom\u00e2\u00adnescul pentru c\u0103 nu putem g\u00e2ndi dec\u00e2t \u00een limita\u021bia ce nu limiteaz\u0103 a limbii noastre.\/\/ Dac\u0103 \u00eens\u0103 nu am \u00eent\u00e2lnit universalul, atunci cartea aceasta [Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>] r\u0103m\u00e2ne \u00een devenirea \u00eentru devenire a culturii.\/\/ [\u00cen margine:] Rom\u00e2nescul mi-a fost un kairos<\/em>, at\u00e2ta tot.[43]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAcestea fiind spuse, sursele principale de inspira\u021bie pentru proiectul noician al unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti par a fi trei. Un prim impuls important ar veni de la Mircea Vulc\u0103nescu \u0219i al s\u0103u eseu Dimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u021bei<\/em>, un al doilea, de la ontologia lui Heidegger, ce face din limb\u0103 casa Fiin\u021bei, iar un al trei\u00adlea, de la teoria relativismului lingvistic atribuit\u0103 antropologului Edward Sapir \u0219i asistentului s\u0103u, Benjamin Lee Whorf, teorie care sus\u021bine c\u0103 raportarea la lume a indi\u00advi\u00adzilor \u0219i obiceiurile lor sunt direct influen\u021bate de structurile logico-gramaticale ale limbii natale \u0219i c\u0103 concep\u021biile despre lume mediate de limbile omene\u0219ti sunt inco\u00admensurabile \u00eentre ele din punct de vedere valoric, \u00een m\u0103sura \u00een care fiecare limb\u0103 are avantajele \u0219i dezavantajele ei.[44]<\/sup><\/a> Dintre ace\u0219ti trei factori, cel mai relevant din punct de vedere intracultural\/na\u021bional este impulsul venit de la Vulc\u0103nescu, \u00een timp ce factorul de relevan\u021b\u0103 intercultural\u0103 \u2013 de deschidere c\u0103tre universal \u2013 este al treilea. C\u00e2t prive\u0219te influen\u021ba lui Heidegger, ea exist\u0103 f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate, \u00eens\u0103 analiza de mai jos va scoate la iveal\u0103 \u0219i ni\u0219te diferen\u021be fundamentale \u00eentre Noica \u0219i Heidegger, diferen\u021be ce transpar at\u00e2t \u00een plan teoretic, c\u00e2t \u0219i \u00een plan practic. C\u0103 avem de-a face cu dou\u0103 feluri diferite de rostire filosofic\u0103, se va adeveri analiz\u00e2nd abor\u00addarea lui Noica prin prisma acelora\u0219i trei criterii stabilite \u0219i \u00een capitolul anterior. S\u0103 trecem, a\u0219adar, la analiza propriu-zis\u0103.<\/p>\n\n\n\n1. Atitudinea fa\u021b\u0103 de logic\u0103 \u0219i logos<\/em>. C\u0103 Noica face ontologie inspirat de Heidegger, nu se poate t\u0103g\u0103dui. Cu toate acestea, deosebiri notabile dintre Noica \u0219i Heidegger transpar \u00eenc\u0103 de la nivelul fundamental al g\u00e2ndirii filosofice \u2013 acela al logicii. Dac\u0103 inten\u021bia lui Heidegger este de a accede la o logic\u0103 a fenomenelor, o logic\u0103 \u201epre-propozi\u021bional\u0103\u201d capabil\u0103 s\u0103 articuleze ba Fiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i \u0219i rela\u021bia omului cu ea, ba orizontul limbii \u0219i situarea omului \u00een el, Noica e mai pu\u021bin radical. \u00cen primul r\u00e2nd, el nu este interesat de revizuirea fundamentelor metafizice ale \u0219tiin\u021belor \u0219i ale filosofiei \u00eense\u0219i. Este adev\u0103rat c\u0103 \u0219i el caut\u0103 s\u0103 articuleze o logic\u0103 a vie\u021bii, a experien\u021bei tr\u0103ite, una care s\u0103 se sustrag\u0103 celei aristotelice.[45]<\/sup><\/a> Cu toate acestea, el \u00eei repro\u0219eaz\u0103 lui Heidegger cel pu\u021bin dou\u0103 lucruri majore: tendin\u021ba de a submina logica f\u0103r\u0103 a ajunge la o alta[46]<\/sup><\/a> \u0219i \u00eendr\u0103zneala de a fi c\u0103utat s\u0103 rezolve pro\u00adble\u00adma insolubil\u0103 a timpului (sau a tempora\u00adli\u00adt\u0103\u021bii): \u201eDezastrul celor care g\u00e2ndesc fiin\u021ba prin temporalitate (Heidegger). Dar ideea de spa\u00ad\u021bialitate (de n\u2011dimen\u00adsio\u00adna\u00adli\u00adtate a realului, de \u00eencruci\u0219are a generalurilor sau elemen\u00adtelor \u00een el), aceasta spune ceva despre fiin\u021b\u0103; spa\u021bialitate configurativ\u0103, nu temporalitate dizolvant\u0103. \u00cen proble\u00adma timpului to\u021bi filosofii \u0219i-au fr\u00e2nt g\u00e2tul\u201d.[47]<\/sup><\/a> Or, ontologia lui Noica pare a fi, prin compara\u021bie cu cea a lui Heidegger, una ra\u021bional\u0103<\/em>, bazat\u0103 \u00een con\u00adti\u00adnuare pe concep\u021bia omului ca animal ra\u021bional, pe care Heidegger o desconsidera drept metafizic\u0103.[48]<\/sup><\/a> \u00cen ce m\u0103sur\u0103 pledoaria lui Noica pentru ra\u021bionalitate \u0219i reu\u0219e\u0219te, este de dis\u00adcutat; inten\u021bia lui pare a fi \u00eens\u0103 aceea de a spa\u021bializa logica \u2013 \u0219i chiar de a o \u201espa\u00ad\u021bio\u2011tem\u00ad\u00adpo\u00adraliza\u201d, cel pu\u021bin \u00een tratatul s\u0103u de ontologie din Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>[49]<\/sup><\/a> \u2013 prin eviden\u021bierea orizonturilor pe care anumite cuvinte le deschid. Un asemenea cuv\u00e2nt este prepozi\u021bia \u201e\u00eentru\u201d, cuv\u00e2nt desemnat \u00een diverse contexte ca \u201espa\u021bializator nespa\u00ad\u021bia\u00adlizat\u201d[50]<\/sup><\/a> \u0219i \u201eoperator ontologic\u201d.[51]<\/sup><\/a> A\u0219adar, se poate spune c\u0103 Noica \u00eencearc\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u s\u0103 accead\u0103 la un Logos<\/em> ce transcende logica tradi\u00ad\u021bional\u0103 (aristotelic\u0103 \u0219i modern\u0103, ce \u021bin de \u201elogica lui \u00een<\/em>\u201d), un Logos <\/em>al lui \u201ea fi \u00eentru\u201d care s\u0103 nu creeze \u00eens\u0103 o ruptur\u0103 radi\u00adcal\u0103 cu metafizica occidental\u0103[52]<\/sup><\/a> (categoriile lui Kant \u0219i dialectica lui Hegel juc\u00e2nd totu\u0219i un rol important \u00een ontologia lui Noica
Prin urmare, \u0219i \u00een opera sa de dup\u0103 Sein und Zeit<\/em> Heidegger aspir\u0103 c\u0103tre o dimensiune pre-logic\u0103 a g\u00e2ndirii a c\u0103rei circularitate s\u0103 nu constituie un cerc vicios \u00een sensul logicii tradi\u021bionale. G\u00e2ndire a g\u00e2ndirii ce \u00eens\u0103 nu mai poate fi separat\u0103 de limb\u0103, limb\u0103 devenit\u0103 acum \u201ecas\u0103 a Fiin\u021bei\u201d (Haus des Seins<\/em>)[17]<\/sup><\/a> \u00een \u201eScrisoarea c\u0103tre umanism\u201d (1947), scris\u0103 aproximativ \u00een aceea\u0219i perioad\u0103.<\/p>\n\n\n\n2. Concep\u021bia despre limb\u0103 prin prisma raport\u0103rii lui Heidegger fa\u021b\u0103 de \u0219tiin\u021be. <\/em>\u00cen mod normal, o sec\u021biune care s\u0103 explice rela\u021bia lui Heidegger sau a lui Noica cu \u0219tiin\u021bele \u00een general ar fi trebuit \u00eenlocuit\u0103, \u00een contextul lucr\u0103rii de fa\u021b\u0103, cu \u00eencercarea de a vedea \u00een ce m\u0103sur\u0103 concep\u021bia despre limb\u0103 a celor doi este sau nu compatibil\u0103 cu filologia sau, mai precis, cu lingvistica. O asemenea restr\u00e2ngere ar fi ignorat \u00eens\u0103 faptul c\u0103 atitudinea ambilor g\u00e2nditori fa\u021b\u0103 de limb\u0103 este str\u00e2ns legat\u0103 de atitudinea lor fa\u021b\u0103 de \u0219tiin\u021be \u00een general. \u00cen cazul lui Heidegger, aceast\u0103 leg\u0103tur\u0103 se vede c\u00e2t se poate de clar \u00een obser\u00adva\u021bia c\u0103 \u0219tiin\u021bele actuale, tributare at\u00e2t revo\u00adlu\u00ad\u021biei copernicane din secolul al 16-lea, c\u00e2t \u0219i logicii tradi\u021bional-aristotelice, ajung s\u0103 conceap\u0103 cunoa\u0219terea exclusiv \u00een termenii rela\u021biei dintre un subiect rupt de lume \u0219i un obiect la r\u00e2ndul s\u0103u artificial, delimitat de fondul originar al lumii pentru a fi ana\u00adlizat. Acest g\u00e2nd \u2013 nevoia de a concepe o filo\u00adsofie dincolo de rela\u021bia subiect\u2013obi\u00adect ce \u00eentemeiaz\u0103 cunoa\u0219terea \u0219tiin\u021bific\u0103 \u2013 repre\u00adzint\u0103 una dintre preocu\u00adp\u0103rile majore \u0219i durabile ale lui Heidegger indiferent de perioad\u0103. Distinc\u021bia dintre \u201eontic\u201d (ceea ce vizeaz\u0103 lucrurile ce sunt la plural pentru a fi cunos\u00adcute empiric) \u0219i \u201eonto\u00adlogic\u201d (privitor la fiin\u021ba lucrurilor cu pricina) este crucial\u0103 \u00een acest sens \u00een Sein und Zeit<\/em>, acolo unde Heidegger remarc\u0103 faptul c\u0103 fizica tinde s\u0103 reduc\u0103 lumea la materie pentru a \u00eei analiza propriet\u0103\u021bile[18]<\/sup><\/a>, sau c\u0103 istoria ca \u0219tiin\u021b\u0103 (Historie<\/em>) tinde s\u0103 fac\u0103 un obiect din ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat omului \u00een lume pentru a tematiza posi\u00adbilit\u0103\u021bile din trecut ale fiin\u021bei umane.[19]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nChiar dac\u0103 distinc\u021bia ontic-ontologic este abandonat\u0103 ulterior de filosoful ger\u00adman, tendin\u021ba de a evita capcana rela\u021biei subiect\u2013obiect \u00een procesul de g\u00e2ndire a feno\u00admenelor originare pe care se \u00eentemeiaz\u0103 \u0219tiin\u021bele persist\u0103 \u0219i este extins\u0103 \u0219i asupra limbii ca fenomen lingvistic. Exemplar\u0103 aici este lucrarea Unterwegs zur Sprache<\/em> (\u00cen drum spre limb\u0103<\/em>), unde Heidegger afirm\u0103 negru pe alb c\u0103 limba repre\u00adzint\u0103 pentru lingvi\u0219ti un simplu instrument de comunicare \u0219i at\u00e2t: \u201e[D]ie Metalinguistik ist die Metaphysik der durchg\u00e4ngigen Technifizierung aller Spra\u00adchen zum allein funktionie\u00adrenden interplane\u00adta\u00adri\u00adschen Informationsinstrument. Metasprache und Sputnik, Metalin\u00adguistik und Rake\u00adten\u00adtechnik sind das Selbe\u201d.[20]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nFormalizarea excesiv\u0103 a limbii este de fapt consecin\u021ba obiectific\u0103rii ei, a reducerii ei la un instrument de comunicare sau la seturi de aser\u021biuni menite a fi disecate; or, tocmai o asemenea obiectificare este ceea ce Heidegger vrea cu orice pre\u021b s\u0103 evite, cu riscul de a scandaliza filosofi precum Carnap sau lingvi\u0219ti precum Ewald Standop. A\u0219a cum remarc\u0103 just Duane Williams, cuvintele pentru Heidegger nu reprezint\u0103 simple unelte sau vehicule de \u00een\u021belesuri, ci chiar acele instan\u021be care fac lucrurile s\u0103 fie.[21]<\/sup><\/a> Hei\u00addeg\u00adger \u00eensu\u0219i folose\u0219te cuv\u00e2ntul be-dingen<\/em> (\u201ea condi\u00ad\u021biona\u201d, de la dingen<\/em>, \u201ea trata asupra unei chestiuni juridice\u201d, \u0219i de la Ding<\/em>, \u201elucru\u201d) cu sensul de \u201ea conferi fiin\u021b\u0103 lucrurilor\u201d: \u201eDas Wort be-dingt das Ding zum Ding. Wir m\u00f6chten dieses Walten des Wortes die Bedingnis nennen\u201d.[22]<\/sup><\/a> Sau, pentru a cita o formul\u0103 \u0219i mai plastic\u0103 tot direct de la Hei\u00addeg\u00adger din textul intitulat \u201eWozu Dichter?\u201d (\u201eLa ce bun s\u0103 fii poet?\u201d): \u201eWenn wir zum Brunnen, wenn wir durch den Wald gehen, gehen wir schon immer durch das Wort \u201aBrunnen\u2019, durch das Wort \u201aWald\u2019 hindurch, auch wenn wir diese Worte nicht ausspre\u00adchen und nicht an Sprach\u00adliches denken\u201d.[23]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n\u00cen alt\u0103 ordine de idei, limba nu reprezint\u0103 pentru Heidegger un simplu sistem de semne cu rol de reprezentare, ci acel orizont \u00een care ne mi\u0219c\u0103m deja f\u0103r\u0103 s\u0103 o \u0219tim \u0219i dinspre care orice lucru \u00ee\u0219i cap\u0103t\u0103 statutul de existent. La fel ca \u00een fizica cuantic\u0103 unde un electron nu exist\u0103 dac\u0103 nu e observat (cu riscul ca observarea lui s\u0103 modifice \u00eensu\u0219i obiectul observat), la fel un lucru nu exist\u0103 at\u00e2ta vreme c\u00e2t \u00eenc\u0103 nu exist\u0103 cuv\u00e2ntul care \u00eel nume\u0219te \u2013 cu precizarea important\u0103 c\u0103 ceea ce se \u00eendep\u0103r\u00adteaz\u0103 de noi atunci c\u00e2nd rostim lucrul este mai degrab\u0103 limba dec\u00e2t lucrul. C\u0103ci limba, ca \u0219i g\u00e2ndirea, se afl\u0103 mereu cu un pas \u00eenaintea noastr\u0103 f\u0103r\u0103 a putea fi ajunse din urm\u0103, de unde \u0219i dificultatea de a pronun\u021ba adev\u0103ruri pozitive ultime de care s\u0103 ne ag\u0103\u021b\u0103m: \u201eDas, wovon wir sprechen, die Sprache, ist uns stets schon voraus. Wir sprechen ihr st\u00e4ndig nur nach\u201d.[24]<\/sup><\/a> Iar aceast\u0103 limb\u0103 \u00een urma c\u0103reia vorbim este una alc\u0103tuit\u0103 mai degrab\u0103 din t\u0103ceri \u0219i ascult\u0103ri, a\u0219a cum Heidegger o tot eviden\u021biaz\u0103 atunci c\u00e2nd nume\u0219te limba dintr-o poezie de Trakl \u201er\u0103sunet al lini\u0219tii\u201d (Ge-l\u00e4ut der Stille<\/em>)[25]<\/sup><\/a> sau c\u00e2nd spune \u00een acela\u0219i text c\u0103 \u201emuritorii vorbesc \u00een m\u0103sura \u00een care ascult\u0103\u201d: \u201eDie Sterblichen sprechen, insofern sie h\u00f6ren\u201d.[26]<\/sup><\/a> Ea nu este pur \u0219i simplu o spus\u0103 obi\u0219nuit\u0103, ci mai degrab\u0103 o \u201espus\u0103\u201d (Sage<\/em>) sau rostire cu caracter de eveni\u00adment (Er-eignis<\/em>), eveniment al c\u0103rui rost este de a scoate la iveal\u0103 ceea ce este pro\u00adpriu omului \u00een raport cu Fiin\u021ba, \u00een m\u0103sura \u00een care omul \u0219i Fiin\u021ba sunt puse \u00een leg\u0103\u00adtur\u0103 prin Sage<\/em>, prin spusa efectuat\u0103 de limb\u0103.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n3. Testarea limitelor limbii \u2013 varianta Heidegger<\/em>. Av\u00e2nd \u00een vedere radica\u00adli\u00adtatea cu care Heidegger prive\u0219te at\u00e2t logica\/metafizica occidental\u0103, c\u00e2t \u0219i fenome\u00adnul limbii, era de a\u0219teptat ca stilul s\u0103u de filosofare \u00een limba german\u0103 s\u0103 fie unul greoi \u0219i excentric. Pe scurt, practica rostirii filosofice la Heidegger este una radi\u00adcal\u0103, ce testeaz\u0103 \u0219i for\u021beaz\u0103 nu arareori p\u00e2n\u0103 la refuz limitele limbii. \u00cent\u00e2lnim astfel la g\u00e2nditorul german:<\/p>\n\n\n\n\u2013 (cvasi-)tautologii de tipul Die Welt weltet<\/em>, Die Gegend gegnet<\/em>, Die Sprache spricht<\/em> sau Das Nichts nichtet<\/em>[28]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 abateri semnificative de la etimologia cuvintelor, un bun exemplu \u00een acest sens constituindu-l cuv\u00e2ntul Er\u00f6rterung<\/em> (\u201eexplicare\u201d, \u201ediscutare \u00een detaliu a unui caz\u201d), cuv\u00e2nt juridic rezultat din traducerea cuv\u00e2ntului latin determinare <\/em>\u0219i pe care Heidegger \u00eel asociaz\u0103 cu cuv\u00e2ntul Ort<\/em> (loc) f\u0103r\u0103 vreun temei de ordin lingvistic[29]<\/sup><\/a>; un alt exemplu la \u00eendem\u00e2n\u0103 este asocierea cuv\u00e2ntului Ereignis<\/em> (\u201eeveniment\u201d) cu cuv\u00e2ntul eigen<\/em> (\u201epropriu\u201d), cele dou\u0103 cuvinte nefiind \u00eenrudite etimologic[30]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 recursul la traduceri mai mult sau mai pu\u021bin creative, cum ar fi deja men\u021bionata asociere a cuv\u00e2ntului legein<\/em> (gr. \u201ea culege\u201d, \u201ea spune\u201d) cu cuv\u00e2ntul nem\u021besc lesen<\/em> (\u201ea citi\u201d, \u201ea aduna\u201d, \u201ea culege\u201d) sau faimoasa traducere a termenului grecesc vechi a-l\u0113theia <\/em>ca Unverborgenheit<\/em> (\u201eneascundere\u201d) \u00een Sein und Zeit<\/em>; acest recurs frecvent la traduceri (unele discutabile, altele nu neap\u0103rat) poate fi \u0219i el socotit drept component\u0103 a practicii excentrice de etimologizare cultivat\u0103 de Heidegger[31]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 construc\u021bii alambicate, ocazionale, de termeni compu\u0219i precum faimoasa sintagm\u0103 \u201ea-fi-\u00een-lume\u201d (In-der-Welt-Sein<\/em>); la un moment dat, \u00een Sein und Zeit<\/em> sen\u00adsul fiin\u021bei umane (Dasein<\/em>) ca grij\u0103 (Sorge<\/em>) este explicitat prin referire la doi ter\u00admeni com\u00adpu\u0219i: \u201eSich-vorweg-schon-sein-in-(der-Welt-) als Sein-bei (innerwelt\u00adlich begegnendem Seienden)\u201d, rom. \u201efaptul-de-a-fi-\u00eenaintea-lui-\u00eensu\u0219i-s\u0103l\u0103\u0219luind-deja-\u00een(lume) ca fapt-de-a-fi-\u00een-preajma (fiin\u021b\u0103rii \u00een interiorul lumii\u201d[32]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 inventarea de cuvinte intraductibile sau valorificarea unor cuvinte vechi, ie\u0219ite din uz, cuvinte precum Bedingnis<\/em>, Nahnis<\/em>, gegnen<\/em>, welten<\/em>, Gestell<\/em> etc.<\/p>\n\n\n\nPentru toate abaterile de mai sus, justificarea lui Heidegger ar fi aceea c\u0103 vrea s\u0103 accead\u0103 la un nou temei, un nou Logos situat dincolo de distinc\u021bia dintre ra\u021bional \u0219i ira\u021bional, adev\u0103rat \u0219i fals. Acest Logos<\/em> ar putea fi unul al experien\u021bei tr\u0103ite \u2013 fie al experien\u021bei Dasein<\/em>-ului de a-fi-\u00een-lume \u00een opera timpurie, fie pur \u0219i simplu al tr\u0103irii limbii ca fenomen ce se sustrage g\u00e2ndirii conceptuale \u2013, experien\u021b\u0103 care s\u0103 articuleze ceea ce ce nu se poate articula la nivel logico-propozi\u021bional. Deja \u00een anul 1919, ca asistent al lui Husserl, Heidegger remarca faptul c\u0103 \u201elimba noastr\u0103 nu face fa\u021b\u0103 noii tipicit\u0103\u021bi fundamentale a tr\u0103irii\u201d: \u201eUnsere Sprache ist der neuen Grund\u00adtypik des Erle\u00adbens nicht gewachsen\u201d.[33]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 remarc\u0103 era f\u0103cut\u0103 \u00een contextul criticilor la adresa metodei critic-teleologice axate pe adev\u0103rul unui ideal normativ (Sollen<\/em>) ca valoare \u00eentemeietoare a oric\u0103rui act de cunoa\u0219tere, Heidegger contraca\u00adr\u00e2nd aici prin observa\u021bia c\u0103 o bun\u0103 parte din valoarea \u0219i valabilitatea experien\u021belor tr\u0103ite care con\u00adsti\u00adtuie materia\u00adlul unui Sollen <\/em>nu sunt obligatoriu \u00eentemeiate \u00eentr-un Sollen<\/em>. Un exemplu \u00een cauz\u0103 furnizat de Heidegger ar fi aici bucuria (neutr\u0103 fa\u021b\u0103 de un ideal valoric-normativ) ce cuprin\u00adde o persoan\u0103 atunci c\u00e2nd intr\u0103 \u00een camera de studiu \u0219i vede lumina soarelui c\u0103\u00adz\u00e2nd pe c\u0103r\u021bi.[34]<\/sup><\/a> Prin urmare, Heidegger nu are de ales dec\u00e2t s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 n\u0103sco\u00adceasc\u0103 cuvinte \u0219i expresii alambicate pentru a \u201esalva fenomenele\u201d. Iar \u00een acest scop, nici limba german\u0103 curent\u0103 \u0219i nici bunul-sim\u021b \u0219tiin\u00ad\u021bific nu mai constituie opreli\u0219ti.<\/p>\n\n\n\nCu toate acestea, Heidegger este perfect con\u0219tient de abaterile sale. De exem\u00adplu, el atrage explicit aten\u021bia asupra limit\u0103rilor unui dic\u021bionar, suger\u00e2nd c\u0103 nu este interesat de \u00een\u021belesul de dic\u021bionar al cuvintelor, ci de lumea pe care o deschide un cuv\u00e2nt sau un altul, de spiritul viu al unei limbi la care dic\u021bionarul, ca instru\u00adment ce face din limba \u00eens\u0103\u0219i un instrument, nu poate oferi acces:<\/p>\n\n\n\n\nEin W\u00f6rterbuch wird in den meisten F\u00e4llen eine richtige Auskunft geben \u00fcber die Wortbedeutung. Es verb\u00fcrgt aber durch diese Richtigkeit noch nicht die Einsicht in die Wahrheit dessen, was das Wort bedeutet und bedeuten kann, sofern wir dem im Wort genannten Wesensbereich nachfragen. Ein \u201eW\u00f6rterbuch\u201d kann Hinweise geben f\u00fcr das Wortverst\u00e4ndnis, aber es ist niemals eine schlechthin und im voraus verbindliche In\u00adstanz. Die Berufung auf das W\u00f6rterbuch bleibt immer nur die Berufung auf eine in ihrer Art und ihren Grenzen meist gar nicht fa\u00dfbare Auslegung einer Sprache. Sobald wir freilich die Sprache nur als Verkehrsmittel betrachten, ist das auf die Technik des Ver\u00adkehrs und des Austausches zugeschnittene W\u00f6rterbuch \u201eohne weiteres\u201d \u201ein der Ord\u00adnung\u201d und verbindlich. Auf den geschichtlichen Geist einer Sprache im Ganzen hin ge\u00adsehen, fehlt dagegen jedem W\u00f6rterbuch die unmittelbare Ma\u00dfst\u00e4blichkeit und Ver\u00adbindlichkeit.[35]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00centr-o manier\u0103 comparabil\u0103 se pot justifica \u0219i mult-hulitele construc\u021bii tauto\u00adlo\u00adgice ale lui Heidegger. \u0218i ele sunt menite s\u0103 salveze fenomene precum limba, lumea sau Logos<\/em>-ul, protej\u00e2ndu-le de g\u00e2ndirea care obiectific\u0103. (Cva\u00adsi\u2011)Tau\u00adtologiile lui Heidegger pot fi astfel \u00een\u021belese ca un prag zero al g\u00e2ndirii ce articu\u00adleaz\u0103 adev\u0103ruri (sau, mai bine zis, fenomene) inaccesibile logicii tradi\u021bionale. Ele sunt menite s\u0103 ilustreze at\u00e2t \u00eenc\u0103p\u0103\u00ad\u021b\u00e2narea g\u00e2nditorului german de a-\u0219i sustrage propriile fraze unei \u00een\u021belegeri perfecte, totalizante, care s\u0103 epuizeze sensul frazelor pe care chiar el le desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een procesul g\u00e2ndirii, c\u00e2t \u0219i ca o tentativ\u0103 de a exprima \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea limbii \u00eense\u0219i de a nu se l\u0103sa reificat\u0103 \u0219i \u00eengr\u0103dit\u0103 prin transformarea cuvintelor \u00een semne \u0219i con\u00adcepte. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, ar mai putea fi avansat \u0219i argumentul lui Michel Haar potrivit c\u0103ruia a\u0219a-zisele tautologii heideggeriene nu constituie ni\u0219te tautologii \u00een sens strict c\u00e2t mai degrab\u0103 \u00eencerc\u0103ri \u201ede a \u00abconsolida\u00bb ponderea verbului, a fenomenului, \u0219i de a diminua subiectul, substan\u021ba\u201d.[36]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nOricum ar fi, cert este c\u0103 practica de rostire filosofic\u0103 a lui Heidegger, \u00een m\u0103sura \u00een care putem vorbi de o asemenea practic\u0103, este una radical\u0103, ce \u00eempinge limitele lim\u00adbii p\u00e2n\u0103 la extrem. Scopul lui Heidegger este \u00eens\u0103, dincolo de \u00eendrept\u0103\u021bitele critici ce i se pot aduce, unul legitim: acela de a dob\u00e2ndi acces la un domeniu \u201einfra\u201d-logic al tr\u0103irii \u0219i g\u00e2ndirii unor Absoluturi (Fiin\u021b\u0103, Logos, Adev\u0103r) ce nu pot fi surprinse prin inter\u00admediul g\u00e2ndirii conceptual-logice obi\u0219nuite, g\u00e2ndire care \u00eemparte lumea fie \u00een subiect \u0219i predicat, fie \u00een semnificant \u0219i semnificat, fie \u00een subiect \u0219i obiect \u0219.a.m.d.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\nRostire filosofic\u0103 (II): Constantin Noica \u0219i valorificarea limbii ca dat<\/strong><\/h5>\n\n\n\nSpre deosebire de cazul lui Heidegger, Constantin Noica \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 demersul de conturare a unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti de pe pozi\u021bia inte\u00adlec\u00adtua\u00adlului apar\u021bin\u00e2nd de o cultur\u0103 a\u0219a-zis \u201eminor\u0103\u201d, lipsit\u0103 de o tradi\u021bie filosofic\u0103 solid\u0103. Dac\u0103 Heidegger ajunge s\u0103 inventeze cuvinte pentru a revigora o limb\u0103 \u00een care se filosofa riguros de secole bune, Noica se afl\u0103 \u00een situa\u021bia de a \u00eentemeia \u0219i justifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, adesea redus\u0103 la statutul unei limbi fruste de p\u0103stori, care \u00eenc\u0103 nu a dat m\u0103sura propriei ra\u021bionalit\u0103\u021bi. F\u0103r\u0103 a dispre\u021bui cultura folcloric-\u021b\u0103r\u0103neasc\u0103, Noica \u00ee\u0219i exprima, de exemplu, la un moment dat regretul c\u0103, \u00een presupusul proiect al unui dic\u021bio\u00adnar de termeni literari din toate limbile ini\u021biat de UNESCO, limba rom\u00e2n\u0103 ar fi urmat s\u0103 figureze doar cu trei termeni mai degrab\u0103 \u00eenc\u0103rca\u021bi afectiv: \u201edor\u201d, \u201edoin\u0103\u201d \u0219i \u201ecolind\u0103\u201d.[37]<\/sup><\/a> Scopul lui Noica (cel pu\u021bin \u00een ce prive\u0219te rostirea filosofic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103) este, a\u0219adar, unul mai modest: spre deose\u00adbire de Heidegger, el nu urm\u0103re\u0219te o r\u0103stur\u00adnare a g\u00e2ndirii filosofice occidentale \u0219i nici nu dore\u0219te s\u0103 fac\u0103 din limba rom\u00e2n\u0103 limba cea mai de soi a filosofiei, a\u0219a cum ar putea-o crede, \u00een mod paradoxal, nu doar na\u021bio\u00adna\u00adli\u0219tii de tavern\u0103 tenta\u021bi s\u0103 cread\u0103 c\u0103 \u021bara lor este deasupra tuturor celorlalte, ci \u0219i acei interpre\u021bi care, absolutiz\u00e2nd criteriul politic (fie adeziunea lui Noica la legionarism de la sf\u00e2r\u0219itul anilor \u201930, fie presupusa lui \u00eenclina\u021bie c\u0103tre protocronismul de tip ceau\u0219ist), acuz\u0103 demersul filosofic al lui Noica de na\u021bionalism.[38]<\/sup><\/a> Dac\u0103 exist\u0103 un \u201ena\u021bionalism\u201d care anim\u0103 proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti, acela const\u0103 \u00een dorin\u021ba de a valorifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, capacitatea acesteia de a conceptualiza \u0219i genera probleme filosofice unice prin intermediul cuvintelor ei. Datoria de a expli\u00adcita acest poten\u021bial filosofic al limbii unei na\u021biuni sau culturi reprezint\u0103 nu (sau nu numai) o simpl\u0103 datorie fa\u021b\u0103 de \u021bara de apartenen\u021b\u0103 \u00een sensul benign, non-limitativ al cuv\u00e2ntului \u201edatorie\u201d, ci o datorie fa\u021b\u0103 de \u00eentreaga lume; altfel spus \u2013 o deschidere c\u0103tre universal: \u201eDac\u0103 graiul nostru spune \u00eentr-adev\u0103r lucruri ce nu s-au rostit \u00eentotdeauna \u00een alte limbi \u0219i care le-ar putea \u00eendemna pe acestea s\u0103 se ml\u0103dieze dup\u0103 cuv\u00e2ntul nostru, atunci, \u00een m\u0103sura \u00een care exist\u0103 un rest rom\u00e2nesc \u00een cele ale g\u00e2ndu\u00adlui, suntem datori lumii cu acest rest\u201d.[39]<\/sup><\/a> Mai mult, Noica admite posibilitatea ca alte limbi mai obscure precum limbile bantu s\u0103 fie mai atractive filosofic dec\u00e2t ro\u00adm\u00e2\u00adna[40]<\/sup><\/a>, la fel cum tot Noica are grij\u0103 s\u0103 noteze \u0219i anumite insuficien\u021be ale limbii rom\u00e2ne precum lipsa unui termen antitetic la termenul de \u201efiin\u021b\u0103\u201d (\u201edevenire\u201d necom\u00adpar\u00e2ndu-se cu nem\u021bescul Werden<\/em>) sau degra\u00adda\u00adrea unor cuvinte precum \u201epetre\u00adcere\u201d, limitat \u00eentre timp la sensul de eveniment dis\u00adtractiv.[41]<\/sup><\/a> Pe scurt, proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti este o tentativ\u0103 legitim\u0103 de a fi \u201ena\u021bional cu fa\u021ba spre universalitate\u201d (Titu Maiorescu)[42]<\/sup><\/a>, Noica folosindu-se de datul acci\u00addental al limbii natale pentru a exprima universalul, dup\u0103 cum o recunoa\u0219te \u0219i \u00een modelul unei prefe\u021be la Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em> din jurnalul s\u0103u de idei:<\/p>\n\n\n\n\nPentru Prefa\u021ba la Df..\/\/ Nu am c\u0103utat rom\u00e2nescul, ci universalul. Am \u00eent\u00e2lnit rom\u00e2\u00adnescul pentru c\u0103 nu putem g\u00e2ndi dec\u00e2t \u00een limita\u021bia ce nu limiteaz\u0103 a limbii noastre.\/\/ Dac\u0103 \u00eens\u0103 nu am \u00eent\u00e2lnit universalul, atunci cartea aceasta [Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>] r\u0103m\u00e2ne \u00een devenirea \u00eentru devenire a culturii.\/\/ [\u00cen margine:] Rom\u00e2nescul mi-a fost un kairos<\/em>, at\u00e2ta tot.[43]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAcestea fiind spuse, sursele principale de inspira\u021bie pentru proiectul noician al unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti par a fi trei. Un prim impuls important ar veni de la Mircea Vulc\u0103nescu \u0219i al s\u0103u eseu Dimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u021bei<\/em>, un al doilea, de la ontologia lui Heidegger, ce face din limb\u0103 casa Fiin\u021bei, iar un al trei\u00adlea, de la teoria relativismului lingvistic atribuit\u0103 antropologului Edward Sapir \u0219i asistentului s\u0103u, Benjamin Lee Whorf, teorie care sus\u021bine c\u0103 raportarea la lume a indi\u00advi\u00adzilor \u0219i obiceiurile lor sunt direct influen\u021bate de structurile logico-gramaticale ale limbii natale \u0219i c\u0103 concep\u021biile despre lume mediate de limbile omene\u0219ti sunt inco\u00admensurabile \u00eentre ele din punct de vedere valoric, \u00een m\u0103sura \u00een care fiecare limb\u0103 are avantajele \u0219i dezavantajele ei.[44]<\/sup><\/a> Dintre ace\u0219ti trei factori, cel mai relevant din punct de vedere intracultural\/na\u021bional este impulsul venit de la Vulc\u0103nescu, \u00een timp ce factorul de relevan\u021b\u0103 intercultural\u0103 \u2013 de deschidere c\u0103tre universal \u2013 este al treilea. C\u00e2t prive\u0219te influen\u021ba lui Heidegger, ea exist\u0103 f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate, \u00eens\u0103 analiza de mai jos va scoate la iveal\u0103 \u0219i ni\u0219te diferen\u021be fundamentale \u00eentre Noica \u0219i Heidegger, diferen\u021be ce transpar at\u00e2t \u00een plan teoretic, c\u00e2t \u0219i \u00een plan practic. C\u0103 avem de-a face cu dou\u0103 feluri diferite de rostire filosofic\u0103, se va adeveri analiz\u00e2nd abor\u00addarea lui Noica prin prisma acelora\u0219i trei criterii stabilite \u0219i \u00een capitolul anterior. S\u0103 trecem, a\u0219adar, la analiza propriu-zis\u0103.<\/p>\n\n\n\n1. Atitudinea fa\u021b\u0103 de logic\u0103 \u0219i logos<\/em>. C\u0103 Noica face ontologie inspirat de Heidegger, nu se poate t\u0103g\u0103dui. Cu toate acestea, deosebiri notabile dintre Noica \u0219i Heidegger transpar \u00eenc\u0103 de la nivelul fundamental al g\u00e2ndirii filosofice \u2013 acela al logicii. Dac\u0103 inten\u021bia lui Heidegger este de a accede la o logic\u0103 a fenomenelor, o logic\u0103 \u201epre-propozi\u021bional\u0103\u201d capabil\u0103 s\u0103 articuleze ba Fiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i \u0219i rela\u021bia omului cu ea, ba orizontul limbii \u0219i situarea omului \u00een el, Noica e mai pu\u021bin radical. \u00cen primul r\u00e2nd, el nu este interesat de revizuirea fundamentelor metafizice ale \u0219tiin\u021belor \u0219i ale filosofiei \u00eense\u0219i. Este adev\u0103rat c\u0103 \u0219i el caut\u0103 s\u0103 articuleze o logic\u0103 a vie\u021bii, a experien\u021bei tr\u0103ite, una care s\u0103 se sustrag\u0103 celei aristotelice.[45]<\/sup><\/a> Cu toate acestea, el \u00eei repro\u0219eaz\u0103 lui Heidegger cel pu\u021bin dou\u0103 lucruri majore: tendin\u021ba de a submina logica f\u0103r\u0103 a ajunge la o alta[46]<\/sup><\/a> \u0219i \u00eendr\u0103zneala de a fi c\u0103utat s\u0103 rezolve pro\u00adble\u00adma insolubil\u0103 a timpului (sau a tempora\u00adli\u00adt\u0103\u021bii): \u201eDezastrul celor care g\u00e2ndesc fiin\u021ba prin temporalitate (Heidegger). Dar ideea de spa\u00ad\u021bialitate (de n\u2011dimen\u00adsio\u00adna\u00adli\u00adtate a realului, de \u00eencruci\u0219are a generalurilor sau elemen\u00adtelor \u00een el), aceasta spune ceva despre fiin\u021b\u0103; spa\u021bialitate configurativ\u0103, nu temporalitate dizolvant\u0103. \u00cen proble\u00adma timpului to\u021bi filosofii \u0219i-au fr\u00e2nt g\u00e2tul\u201d.[47]<\/sup><\/a> Or, ontologia lui Noica pare a fi, prin compara\u021bie cu cea a lui Heidegger, una ra\u021bional\u0103<\/em>, bazat\u0103 \u00een con\u00adti\u00adnuare pe concep\u021bia omului ca animal ra\u021bional, pe care Heidegger o desconsidera drept metafizic\u0103.[48]<\/sup><\/a> \u00cen ce m\u0103sur\u0103 pledoaria lui Noica pentru ra\u021bionalitate \u0219i reu\u0219e\u0219te, este de dis\u00adcutat; inten\u021bia lui pare a fi \u00eens\u0103 aceea de a spa\u021bializa logica \u2013 \u0219i chiar de a o \u201espa\u00ad\u021bio\u2011tem\u00ad\u00adpo\u00adraliza\u201d, cel pu\u021bin \u00een tratatul s\u0103u de ontologie din Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>[49]<\/sup><\/a> \u2013 prin eviden\u021bierea orizonturilor pe care anumite cuvinte le deschid. Un asemenea cuv\u00e2nt este prepozi\u021bia \u201e\u00eentru\u201d, cuv\u00e2nt desemnat \u00een diverse contexte ca \u201espa\u021bializator nespa\u00ad\u021bia\u00adlizat\u201d[50]<\/sup><\/a> \u0219i \u201eoperator ontologic\u201d.[51]<\/sup><\/a> A\u0219adar, se poate spune c\u0103 Noica \u00eencearc\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u s\u0103 accead\u0103 la un Logos<\/em> ce transcende logica tradi\u00ad\u021bional\u0103 (aristotelic\u0103 \u0219i modern\u0103, ce \u021bin de \u201elogica lui \u00een<\/em>\u201d), un Logos <\/em>al lui \u201ea fi \u00eentru\u201d care s\u0103 nu creeze \u00eens\u0103 o ruptur\u0103 radi\u00adcal\u0103 cu metafizica occidental\u0103[52]<\/sup><\/a> (categoriile lui Kant \u0219i dialectica lui Hegel juc\u00e2nd totu\u0219i un rol important \u00een ontologia lui Noica
2. Concep\u021bia despre limb\u0103 prin prisma raport\u0103rii lui Heidegger fa\u021b\u0103 de \u0219tiin\u021be. <\/em>\u00cen mod normal, o sec\u021biune care s\u0103 explice rela\u021bia lui Heidegger sau a lui Noica cu \u0219tiin\u021bele \u00een general ar fi trebuit \u00eenlocuit\u0103, \u00een contextul lucr\u0103rii de fa\u021b\u0103, cu \u00eencercarea de a vedea \u00een ce m\u0103sur\u0103 concep\u021bia despre limb\u0103 a celor doi este sau nu compatibil\u0103 cu filologia sau, mai precis, cu lingvistica. O asemenea restr\u00e2ngere ar fi ignorat \u00eens\u0103 faptul c\u0103 atitudinea ambilor g\u00e2nditori fa\u021b\u0103 de limb\u0103 este str\u00e2ns legat\u0103 de atitudinea lor fa\u021b\u0103 de \u0219tiin\u021be \u00een general. \u00cen cazul lui Heidegger, aceast\u0103 leg\u0103tur\u0103 se vede c\u00e2t se poate de clar \u00een obser\u00adva\u021bia c\u0103 \u0219tiin\u021bele actuale, tributare at\u00e2t revo\u00adlu\u00ad\u021biei copernicane din secolul al 16-lea, c\u00e2t \u0219i logicii tradi\u021bional-aristotelice, ajung s\u0103 conceap\u0103 cunoa\u0219terea exclusiv \u00een termenii rela\u021biei dintre un subiect rupt de lume \u0219i un obiect la r\u00e2ndul s\u0103u artificial, delimitat de fondul originar al lumii pentru a fi ana\u00adlizat. Acest g\u00e2nd \u2013 nevoia de a concepe o filo\u00adsofie dincolo de rela\u021bia subiect\u2013obi\u00adect ce \u00eentemeiaz\u0103 cunoa\u0219terea \u0219tiin\u021bific\u0103 \u2013 repre\u00adzint\u0103 una dintre preocu\u00adp\u0103rile majore \u0219i durabile ale lui Heidegger indiferent de perioad\u0103. Distinc\u021bia dintre \u201eontic\u201d (ceea ce vizeaz\u0103 lucrurile ce sunt la plural pentru a fi cunos\u00adcute empiric) \u0219i \u201eonto\u00adlogic\u201d (privitor la fiin\u021ba lucrurilor cu pricina) este crucial\u0103 \u00een acest sens \u00een Sein und Zeit<\/em>, acolo unde Heidegger remarc\u0103 faptul c\u0103 fizica tinde s\u0103 reduc\u0103 lumea la materie pentru a \u00eei analiza propriet\u0103\u021bile[18]<\/sup><\/a>, sau c\u0103 istoria ca \u0219tiin\u021b\u0103 (Historie<\/em>) tinde s\u0103 fac\u0103 un obiect din ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat omului \u00een lume pentru a tematiza posi\u00adbilit\u0103\u021bile din trecut ale fiin\u021bei umane.[19]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nChiar dac\u0103 distinc\u021bia ontic-ontologic este abandonat\u0103 ulterior de filosoful ger\u00adman, tendin\u021ba de a evita capcana rela\u021biei subiect\u2013obiect \u00een procesul de g\u00e2ndire a feno\u00admenelor originare pe care se \u00eentemeiaz\u0103 \u0219tiin\u021bele persist\u0103 \u0219i este extins\u0103 \u0219i asupra limbii ca fenomen lingvistic. Exemplar\u0103 aici este lucrarea Unterwegs zur Sprache<\/em> (\u00cen drum spre limb\u0103<\/em>), unde Heidegger afirm\u0103 negru pe alb c\u0103 limba repre\u00adzint\u0103 pentru lingvi\u0219ti un simplu instrument de comunicare \u0219i at\u00e2t: \u201e[D]ie Metalinguistik ist die Metaphysik der durchg\u00e4ngigen Technifizierung aller Spra\u00adchen zum allein funktionie\u00adrenden interplane\u00adta\u00adri\u00adschen Informationsinstrument. Metasprache und Sputnik, Metalin\u00adguistik und Rake\u00adten\u00adtechnik sind das Selbe\u201d.[20]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nFormalizarea excesiv\u0103 a limbii este de fapt consecin\u021ba obiectific\u0103rii ei, a reducerii ei la un instrument de comunicare sau la seturi de aser\u021biuni menite a fi disecate; or, tocmai o asemenea obiectificare este ceea ce Heidegger vrea cu orice pre\u021b s\u0103 evite, cu riscul de a scandaliza filosofi precum Carnap sau lingvi\u0219ti precum Ewald Standop. A\u0219a cum remarc\u0103 just Duane Williams, cuvintele pentru Heidegger nu reprezint\u0103 simple unelte sau vehicule de \u00een\u021belesuri, ci chiar acele instan\u021be care fac lucrurile s\u0103 fie.[21]<\/sup><\/a> Hei\u00addeg\u00adger \u00eensu\u0219i folose\u0219te cuv\u00e2ntul be-dingen<\/em> (\u201ea condi\u00ad\u021biona\u201d, de la dingen<\/em>, \u201ea trata asupra unei chestiuni juridice\u201d, \u0219i de la Ding<\/em>, \u201elucru\u201d) cu sensul de \u201ea conferi fiin\u021b\u0103 lucrurilor\u201d: \u201eDas Wort be-dingt das Ding zum Ding. Wir m\u00f6chten dieses Walten des Wortes die Bedingnis nennen\u201d.[22]<\/sup><\/a> Sau, pentru a cita o formul\u0103 \u0219i mai plastic\u0103 tot direct de la Hei\u00addeg\u00adger din textul intitulat \u201eWozu Dichter?\u201d (\u201eLa ce bun s\u0103 fii poet?\u201d): \u201eWenn wir zum Brunnen, wenn wir durch den Wald gehen, gehen wir schon immer durch das Wort \u201aBrunnen\u2019, durch das Wort \u201aWald\u2019 hindurch, auch wenn wir diese Worte nicht ausspre\u00adchen und nicht an Sprach\u00adliches denken\u201d.[23]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n\u00cen alt\u0103 ordine de idei, limba nu reprezint\u0103 pentru Heidegger un simplu sistem de semne cu rol de reprezentare, ci acel orizont \u00een care ne mi\u0219c\u0103m deja f\u0103r\u0103 s\u0103 o \u0219tim \u0219i dinspre care orice lucru \u00ee\u0219i cap\u0103t\u0103 statutul de existent. La fel ca \u00een fizica cuantic\u0103 unde un electron nu exist\u0103 dac\u0103 nu e observat (cu riscul ca observarea lui s\u0103 modifice \u00eensu\u0219i obiectul observat), la fel un lucru nu exist\u0103 at\u00e2ta vreme c\u00e2t \u00eenc\u0103 nu exist\u0103 cuv\u00e2ntul care \u00eel nume\u0219te \u2013 cu precizarea important\u0103 c\u0103 ceea ce se \u00eendep\u0103r\u00adteaz\u0103 de noi atunci c\u00e2nd rostim lucrul este mai degrab\u0103 limba dec\u00e2t lucrul. C\u0103ci limba, ca \u0219i g\u00e2ndirea, se afl\u0103 mereu cu un pas \u00eenaintea noastr\u0103 f\u0103r\u0103 a putea fi ajunse din urm\u0103, de unde \u0219i dificultatea de a pronun\u021ba adev\u0103ruri pozitive ultime de care s\u0103 ne ag\u0103\u021b\u0103m: \u201eDas, wovon wir sprechen, die Sprache, ist uns stets schon voraus. Wir sprechen ihr st\u00e4ndig nur nach\u201d.[24]<\/sup><\/a> Iar aceast\u0103 limb\u0103 \u00een urma c\u0103reia vorbim este una alc\u0103tuit\u0103 mai degrab\u0103 din t\u0103ceri \u0219i ascult\u0103ri, a\u0219a cum Heidegger o tot eviden\u021biaz\u0103 atunci c\u00e2nd nume\u0219te limba dintr-o poezie de Trakl \u201er\u0103sunet al lini\u0219tii\u201d (Ge-l\u00e4ut der Stille<\/em>)[25]<\/sup><\/a> sau c\u00e2nd spune \u00een acela\u0219i text c\u0103 \u201emuritorii vorbesc \u00een m\u0103sura \u00een care ascult\u0103\u201d: \u201eDie Sterblichen sprechen, insofern sie h\u00f6ren\u201d.[26]<\/sup><\/a> Ea nu este pur \u0219i simplu o spus\u0103 obi\u0219nuit\u0103, ci mai degrab\u0103 o \u201espus\u0103\u201d (Sage<\/em>) sau rostire cu caracter de eveni\u00adment (Er-eignis<\/em>), eveniment al c\u0103rui rost este de a scoate la iveal\u0103 ceea ce este pro\u00adpriu omului \u00een raport cu Fiin\u021ba, \u00een m\u0103sura \u00een care omul \u0219i Fiin\u021ba sunt puse \u00een leg\u0103\u00adtur\u0103 prin Sage<\/em>, prin spusa efectuat\u0103 de limb\u0103.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n3. Testarea limitelor limbii \u2013 varianta Heidegger<\/em>. Av\u00e2nd \u00een vedere radica\u00adli\u00adtatea cu care Heidegger prive\u0219te at\u00e2t logica\/metafizica occidental\u0103, c\u00e2t \u0219i fenome\u00adnul limbii, era de a\u0219teptat ca stilul s\u0103u de filosofare \u00een limba german\u0103 s\u0103 fie unul greoi \u0219i excentric. Pe scurt, practica rostirii filosofice la Heidegger este una radi\u00adcal\u0103, ce testeaz\u0103 \u0219i for\u021beaz\u0103 nu arareori p\u00e2n\u0103 la refuz limitele limbii. \u00cent\u00e2lnim astfel la g\u00e2nditorul german:<\/p>\n\n\n\n\u2013 (cvasi-)tautologii de tipul Die Welt weltet<\/em>, Die Gegend gegnet<\/em>, Die Sprache spricht<\/em> sau Das Nichts nichtet<\/em>[28]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 abateri semnificative de la etimologia cuvintelor, un bun exemplu \u00een acest sens constituindu-l cuv\u00e2ntul Er\u00f6rterung<\/em> (\u201eexplicare\u201d, \u201ediscutare \u00een detaliu a unui caz\u201d), cuv\u00e2nt juridic rezultat din traducerea cuv\u00e2ntului latin determinare <\/em>\u0219i pe care Heidegger \u00eel asociaz\u0103 cu cuv\u00e2ntul Ort<\/em> (loc) f\u0103r\u0103 vreun temei de ordin lingvistic[29]<\/sup><\/a>; un alt exemplu la \u00eendem\u00e2n\u0103 este asocierea cuv\u00e2ntului Ereignis<\/em> (\u201eeveniment\u201d) cu cuv\u00e2ntul eigen<\/em> (\u201epropriu\u201d), cele dou\u0103 cuvinte nefiind \u00eenrudite etimologic[30]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 recursul la traduceri mai mult sau mai pu\u021bin creative, cum ar fi deja men\u021bionata asociere a cuv\u00e2ntului legein<\/em> (gr. \u201ea culege\u201d, \u201ea spune\u201d) cu cuv\u00e2ntul nem\u021besc lesen<\/em> (\u201ea citi\u201d, \u201ea aduna\u201d, \u201ea culege\u201d) sau faimoasa traducere a termenului grecesc vechi a-l\u0113theia <\/em>ca Unverborgenheit<\/em> (\u201eneascundere\u201d) \u00een Sein und Zeit<\/em>; acest recurs frecvent la traduceri (unele discutabile, altele nu neap\u0103rat) poate fi \u0219i el socotit drept component\u0103 a practicii excentrice de etimologizare cultivat\u0103 de Heidegger[31]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 construc\u021bii alambicate, ocazionale, de termeni compu\u0219i precum faimoasa sintagm\u0103 \u201ea-fi-\u00een-lume\u201d (In-der-Welt-Sein<\/em>); la un moment dat, \u00een Sein und Zeit<\/em> sen\u00adsul fiin\u021bei umane (Dasein<\/em>) ca grij\u0103 (Sorge<\/em>) este explicitat prin referire la doi ter\u00admeni com\u00adpu\u0219i: \u201eSich-vorweg-schon-sein-in-(der-Welt-) als Sein-bei (innerwelt\u00adlich begegnendem Seienden)\u201d, rom. \u201efaptul-de-a-fi-\u00eenaintea-lui-\u00eensu\u0219i-s\u0103l\u0103\u0219luind-deja-\u00een(lume) ca fapt-de-a-fi-\u00een-preajma (fiin\u021b\u0103rii \u00een interiorul lumii\u201d[32]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 inventarea de cuvinte intraductibile sau valorificarea unor cuvinte vechi, ie\u0219ite din uz, cuvinte precum Bedingnis<\/em>, Nahnis<\/em>, gegnen<\/em>, welten<\/em>, Gestell<\/em> etc.<\/p>\n\n\n\nPentru toate abaterile de mai sus, justificarea lui Heidegger ar fi aceea c\u0103 vrea s\u0103 accead\u0103 la un nou temei, un nou Logos situat dincolo de distinc\u021bia dintre ra\u021bional \u0219i ira\u021bional, adev\u0103rat \u0219i fals. Acest Logos<\/em> ar putea fi unul al experien\u021bei tr\u0103ite \u2013 fie al experien\u021bei Dasein<\/em>-ului de a-fi-\u00een-lume \u00een opera timpurie, fie pur \u0219i simplu al tr\u0103irii limbii ca fenomen ce se sustrage g\u00e2ndirii conceptuale \u2013, experien\u021b\u0103 care s\u0103 articuleze ceea ce ce nu se poate articula la nivel logico-propozi\u021bional. Deja \u00een anul 1919, ca asistent al lui Husserl, Heidegger remarca faptul c\u0103 \u201elimba noastr\u0103 nu face fa\u021b\u0103 noii tipicit\u0103\u021bi fundamentale a tr\u0103irii\u201d: \u201eUnsere Sprache ist der neuen Grund\u00adtypik des Erle\u00adbens nicht gewachsen\u201d.[33]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 remarc\u0103 era f\u0103cut\u0103 \u00een contextul criticilor la adresa metodei critic-teleologice axate pe adev\u0103rul unui ideal normativ (Sollen<\/em>) ca valoare \u00eentemeietoare a oric\u0103rui act de cunoa\u0219tere, Heidegger contraca\u00adr\u00e2nd aici prin observa\u021bia c\u0103 o bun\u0103 parte din valoarea \u0219i valabilitatea experien\u021belor tr\u0103ite care con\u00adsti\u00adtuie materia\u00adlul unui Sollen <\/em>nu sunt obligatoriu \u00eentemeiate \u00eentr-un Sollen<\/em>. Un exemplu \u00een cauz\u0103 furnizat de Heidegger ar fi aici bucuria (neutr\u0103 fa\u021b\u0103 de un ideal valoric-normativ) ce cuprin\u00adde o persoan\u0103 atunci c\u00e2nd intr\u0103 \u00een camera de studiu \u0219i vede lumina soarelui c\u0103\u00adz\u00e2nd pe c\u0103r\u021bi.[34]<\/sup><\/a> Prin urmare, Heidegger nu are de ales dec\u00e2t s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 n\u0103sco\u00adceasc\u0103 cuvinte \u0219i expresii alambicate pentru a \u201esalva fenomenele\u201d. Iar \u00een acest scop, nici limba german\u0103 curent\u0103 \u0219i nici bunul-sim\u021b \u0219tiin\u00ad\u021bific nu mai constituie opreli\u0219ti.<\/p>\n\n\n\nCu toate acestea, Heidegger este perfect con\u0219tient de abaterile sale. De exem\u00adplu, el atrage explicit aten\u021bia asupra limit\u0103rilor unui dic\u021bionar, suger\u00e2nd c\u0103 nu este interesat de \u00een\u021belesul de dic\u021bionar al cuvintelor, ci de lumea pe care o deschide un cuv\u00e2nt sau un altul, de spiritul viu al unei limbi la care dic\u021bionarul, ca instru\u00adment ce face din limba \u00eens\u0103\u0219i un instrument, nu poate oferi acces:<\/p>\n\n\n\n\nEin W\u00f6rterbuch wird in den meisten F\u00e4llen eine richtige Auskunft geben \u00fcber die Wortbedeutung. Es verb\u00fcrgt aber durch diese Richtigkeit noch nicht die Einsicht in die Wahrheit dessen, was das Wort bedeutet und bedeuten kann, sofern wir dem im Wort genannten Wesensbereich nachfragen. Ein \u201eW\u00f6rterbuch\u201d kann Hinweise geben f\u00fcr das Wortverst\u00e4ndnis, aber es ist niemals eine schlechthin und im voraus verbindliche In\u00adstanz. Die Berufung auf das W\u00f6rterbuch bleibt immer nur die Berufung auf eine in ihrer Art und ihren Grenzen meist gar nicht fa\u00dfbare Auslegung einer Sprache. Sobald wir freilich die Sprache nur als Verkehrsmittel betrachten, ist das auf die Technik des Ver\u00adkehrs und des Austausches zugeschnittene W\u00f6rterbuch \u201eohne weiteres\u201d \u201ein der Ord\u00adnung\u201d und verbindlich. Auf den geschichtlichen Geist einer Sprache im Ganzen hin ge\u00adsehen, fehlt dagegen jedem W\u00f6rterbuch die unmittelbare Ma\u00dfst\u00e4blichkeit und Ver\u00adbindlichkeit.[35]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00centr-o manier\u0103 comparabil\u0103 se pot justifica \u0219i mult-hulitele construc\u021bii tauto\u00adlo\u00adgice ale lui Heidegger. \u0218i ele sunt menite s\u0103 salveze fenomene precum limba, lumea sau Logos<\/em>-ul, protej\u00e2ndu-le de g\u00e2ndirea care obiectific\u0103. (Cva\u00adsi\u2011)Tau\u00adtologiile lui Heidegger pot fi astfel \u00een\u021belese ca un prag zero al g\u00e2ndirii ce articu\u00adleaz\u0103 adev\u0103ruri (sau, mai bine zis, fenomene) inaccesibile logicii tradi\u021bionale. Ele sunt menite s\u0103 ilustreze at\u00e2t \u00eenc\u0103p\u0103\u00ad\u021b\u00e2narea g\u00e2nditorului german de a-\u0219i sustrage propriile fraze unei \u00een\u021belegeri perfecte, totalizante, care s\u0103 epuizeze sensul frazelor pe care chiar el le desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een procesul g\u00e2ndirii, c\u00e2t \u0219i ca o tentativ\u0103 de a exprima \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea limbii \u00eense\u0219i de a nu se l\u0103sa reificat\u0103 \u0219i \u00eengr\u0103dit\u0103 prin transformarea cuvintelor \u00een semne \u0219i con\u00adcepte. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, ar mai putea fi avansat \u0219i argumentul lui Michel Haar potrivit c\u0103ruia a\u0219a-zisele tautologii heideggeriene nu constituie ni\u0219te tautologii \u00een sens strict c\u00e2t mai degrab\u0103 \u00eencerc\u0103ri \u201ede a \u00abconsolida\u00bb ponderea verbului, a fenomenului, \u0219i de a diminua subiectul, substan\u021ba\u201d.[36]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nOricum ar fi, cert este c\u0103 practica de rostire filosofic\u0103 a lui Heidegger, \u00een m\u0103sura \u00een care putem vorbi de o asemenea practic\u0103, este una radical\u0103, ce \u00eempinge limitele lim\u00adbii p\u00e2n\u0103 la extrem. Scopul lui Heidegger este \u00eens\u0103, dincolo de \u00eendrept\u0103\u021bitele critici ce i se pot aduce, unul legitim: acela de a dob\u00e2ndi acces la un domeniu \u201einfra\u201d-logic al tr\u0103irii \u0219i g\u00e2ndirii unor Absoluturi (Fiin\u021b\u0103, Logos, Adev\u0103r) ce nu pot fi surprinse prin inter\u00admediul g\u00e2ndirii conceptual-logice obi\u0219nuite, g\u00e2ndire care \u00eemparte lumea fie \u00een subiect \u0219i predicat, fie \u00een semnificant \u0219i semnificat, fie \u00een subiect \u0219i obiect \u0219.a.m.d.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\nRostire filosofic\u0103 (II): Constantin Noica \u0219i valorificarea limbii ca dat<\/strong><\/h5>\n\n\n\nSpre deosebire de cazul lui Heidegger, Constantin Noica \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 demersul de conturare a unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti de pe pozi\u021bia inte\u00adlec\u00adtua\u00adlului apar\u021bin\u00e2nd de o cultur\u0103 a\u0219a-zis \u201eminor\u0103\u201d, lipsit\u0103 de o tradi\u021bie filosofic\u0103 solid\u0103. Dac\u0103 Heidegger ajunge s\u0103 inventeze cuvinte pentru a revigora o limb\u0103 \u00een care se filosofa riguros de secole bune, Noica se afl\u0103 \u00een situa\u021bia de a \u00eentemeia \u0219i justifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, adesea redus\u0103 la statutul unei limbi fruste de p\u0103stori, care \u00eenc\u0103 nu a dat m\u0103sura propriei ra\u021bionalit\u0103\u021bi. F\u0103r\u0103 a dispre\u021bui cultura folcloric-\u021b\u0103r\u0103neasc\u0103, Noica \u00ee\u0219i exprima, de exemplu, la un moment dat regretul c\u0103, \u00een presupusul proiect al unui dic\u021bio\u00adnar de termeni literari din toate limbile ini\u021biat de UNESCO, limba rom\u00e2n\u0103 ar fi urmat s\u0103 figureze doar cu trei termeni mai degrab\u0103 \u00eenc\u0103rca\u021bi afectiv: \u201edor\u201d, \u201edoin\u0103\u201d \u0219i \u201ecolind\u0103\u201d.[37]<\/sup><\/a> Scopul lui Noica (cel pu\u021bin \u00een ce prive\u0219te rostirea filosofic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103) este, a\u0219adar, unul mai modest: spre deose\u00adbire de Heidegger, el nu urm\u0103re\u0219te o r\u0103stur\u00adnare a g\u00e2ndirii filosofice occidentale \u0219i nici nu dore\u0219te s\u0103 fac\u0103 din limba rom\u00e2n\u0103 limba cea mai de soi a filosofiei, a\u0219a cum ar putea-o crede, \u00een mod paradoxal, nu doar na\u021bio\u00adna\u00adli\u0219tii de tavern\u0103 tenta\u021bi s\u0103 cread\u0103 c\u0103 \u021bara lor este deasupra tuturor celorlalte, ci \u0219i acei interpre\u021bi care, absolutiz\u00e2nd criteriul politic (fie adeziunea lui Noica la legionarism de la sf\u00e2r\u0219itul anilor \u201930, fie presupusa lui \u00eenclina\u021bie c\u0103tre protocronismul de tip ceau\u0219ist), acuz\u0103 demersul filosofic al lui Noica de na\u021bionalism.[38]<\/sup><\/a> Dac\u0103 exist\u0103 un \u201ena\u021bionalism\u201d care anim\u0103 proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti, acela const\u0103 \u00een dorin\u021ba de a valorifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, capacitatea acesteia de a conceptualiza \u0219i genera probleme filosofice unice prin intermediul cuvintelor ei. Datoria de a expli\u00adcita acest poten\u021bial filosofic al limbii unei na\u021biuni sau culturi reprezint\u0103 nu (sau nu numai) o simpl\u0103 datorie fa\u021b\u0103 de \u021bara de apartenen\u021b\u0103 \u00een sensul benign, non-limitativ al cuv\u00e2ntului \u201edatorie\u201d, ci o datorie fa\u021b\u0103 de \u00eentreaga lume; altfel spus \u2013 o deschidere c\u0103tre universal: \u201eDac\u0103 graiul nostru spune \u00eentr-adev\u0103r lucruri ce nu s-au rostit \u00eentotdeauna \u00een alte limbi \u0219i care le-ar putea \u00eendemna pe acestea s\u0103 se ml\u0103dieze dup\u0103 cuv\u00e2ntul nostru, atunci, \u00een m\u0103sura \u00een care exist\u0103 un rest rom\u00e2nesc \u00een cele ale g\u00e2ndu\u00adlui, suntem datori lumii cu acest rest\u201d.[39]<\/sup><\/a> Mai mult, Noica admite posibilitatea ca alte limbi mai obscure precum limbile bantu s\u0103 fie mai atractive filosofic dec\u00e2t ro\u00adm\u00e2\u00adna[40]<\/sup><\/a>, la fel cum tot Noica are grij\u0103 s\u0103 noteze \u0219i anumite insuficien\u021be ale limbii rom\u00e2ne precum lipsa unui termen antitetic la termenul de \u201efiin\u021b\u0103\u201d (\u201edevenire\u201d necom\u00adpar\u00e2ndu-se cu nem\u021bescul Werden<\/em>) sau degra\u00adda\u00adrea unor cuvinte precum \u201epetre\u00adcere\u201d, limitat \u00eentre timp la sensul de eveniment dis\u00adtractiv.[41]<\/sup><\/a> Pe scurt, proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti este o tentativ\u0103 legitim\u0103 de a fi \u201ena\u021bional cu fa\u021ba spre universalitate\u201d (Titu Maiorescu)[42]<\/sup><\/a>, Noica folosindu-se de datul acci\u00addental al limbii natale pentru a exprima universalul, dup\u0103 cum o recunoa\u0219te \u0219i \u00een modelul unei prefe\u021be la Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em> din jurnalul s\u0103u de idei:<\/p>\n\n\n\n\nPentru Prefa\u021ba la Df..\/\/ Nu am c\u0103utat rom\u00e2nescul, ci universalul. Am \u00eent\u00e2lnit rom\u00e2\u00adnescul pentru c\u0103 nu putem g\u00e2ndi dec\u00e2t \u00een limita\u021bia ce nu limiteaz\u0103 a limbii noastre.\/\/ Dac\u0103 \u00eens\u0103 nu am \u00eent\u00e2lnit universalul, atunci cartea aceasta [Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>] r\u0103m\u00e2ne \u00een devenirea \u00eentru devenire a culturii.\/\/ [\u00cen margine:] Rom\u00e2nescul mi-a fost un kairos<\/em>, at\u00e2ta tot.[43]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAcestea fiind spuse, sursele principale de inspira\u021bie pentru proiectul noician al unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti par a fi trei. Un prim impuls important ar veni de la Mircea Vulc\u0103nescu \u0219i al s\u0103u eseu Dimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u021bei<\/em>, un al doilea, de la ontologia lui Heidegger, ce face din limb\u0103 casa Fiin\u021bei, iar un al trei\u00adlea, de la teoria relativismului lingvistic atribuit\u0103 antropologului Edward Sapir \u0219i asistentului s\u0103u, Benjamin Lee Whorf, teorie care sus\u021bine c\u0103 raportarea la lume a indi\u00advi\u00adzilor \u0219i obiceiurile lor sunt direct influen\u021bate de structurile logico-gramaticale ale limbii natale \u0219i c\u0103 concep\u021biile despre lume mediate de limbile omene\u0219ti sunt inco\u00admensurabile \u00eentre ele din punct de vedere valoric, \u00een m\u0103sura \u00een care fiecare limb\u0103 are avantajele \u0219i dezavantajele ei.[44]<\/sup><\/a> Dintre ace\u0219ti trei factori, cel mai relevant din punct de vedere intracultural\/na\u021bional este impulsul venit de la Vulc\u0103nescu, \u00een timp ce factorul de relevan\u021b\u0103 intercultural\u0103 \u2013 de deschidere c\u0103tre universal \u2013 este al treilea. C\u00e2t prive\u0219te influen\u021ba lui Heidegger, ea exist\u0103 f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate, \u00eens\u0103 analiza de mai jos va scoate la iveal\u0103 \u0219i ni\u0219te diferen\u021be fundamentale \u00eentre Noica \u0219i Heidegger, diferen\u021be ce transpar at\u00e2t \u00een plan teoretic, c\u00e2t \u0219i \u00een plan practic. C\u0103 avem de-a face cu dou\u0103 feluri diferite de rostire filosofic\u0103, se va adeveri analiz\u00e2nd abor\u00addarea lui Noica prin prisma acelora\u0219i trei criterii stabilite \u0219i \u00een capitolul anterior. S\u0103 trecem, a\u0219adar, la analiza propriu-zis\u0103.<\/p>\n\n\n\n1. Atitudinea fa\u021b\u0103 de logic\u0103 \u0219i logos<\/em>. C\u0103 Noica face ontologie inspirat de Heidegger, nu se poate t\u0103g\u0103dui. Cu toate acestea, deosebiri notabile dintre Noica \u0219i Heidegger transpar \u00eenc\u0103 de la nivelul fundamental al g\u00e2ndirii filosofice \u2013 acela al logicii. Dac\u0103 inten\u021bia lui Heidegger este de a accede la o logic\u0103 a fenomenelor, o logic\u0103 \u201epre-propozi\u021bional\u0103\u201d capabil\u0103 s\u0103 articuleze ba Fiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i \u0219i rela\u021bia omului cu ea, ba orizontul limbii \u0219i situarea omului \u00een el, Noica e mai pu\u021bin radical. \u00cen primul r\u00e2nd, el nu este interesat de revizuirea fundamentelor metafizice ale \u0219tiin\u021belor \u0219i ale filosofiei \u00eense\u0219i. Este adev\u0103rat c\u0103 \u0219i el caut\u0103 s\u0103 articuleze o logic\u0103 a vie\u021bii, a experien\u021bei tr\u0103ite, una care s\u0103 se sustrag\u0103 celei aristotelice.[45]<\/sup><\/a> Cu toate acestea, el \u00eei repro\u0219eaz\u0103 lui Heidegger cel pu\u021bin dou\u0103 lucruri majore: tendin\u021ba de a submina logica f\u0103r\u0103 a ajunge la o alta[46]<\/sup><\/a> \u0219i \u00eendr\u0103zneala de a fi c\u0103utat s\u0103 rezolve pro\u00adble\u00adma insolubil\u0103 a timpului (sau a tempora\u00adli\u00adt\u0103\u021bii): \u201eDezastrul celor care g\u00e2ndesc fiin\u021ba prin temporalitate (Heidegger). Dar ideea de spa\u00ad\u021bialitate (de n\u2011dimen\u00adsio\u00adna\u00adli\u00adtate a realului, de \u00eencruci\u0219are a generalurilor sau elemen\u00adtelor \u00een el), aceasta spune ceva despre fiin\u021b\u0103; spa\u021bialitate configurativ\u0103, nu temporalitate dizolvant\u0103. \u00cen proble\u00adma timpului to\u021bi filosofii \u0219i-au fr\u00e2nt g\u00e2tul\u201d.[47]<\/sup><\/a> Or, ontologia lui Noica pare a fi, prin compara\u021bie cu cea a lui Heidegger, una ra\u021bional\u0103<\/em>, bazat\u0103 \u00een con\u00adti\u00adnuare pe concep\u021bia omului ca animal ra\u021bional, pe care Heidegger o desconsidera drept metafizic\u0103.[48]<\/sup><\/a> \u00cen ce m\u0103sur\u0103 pledoaria lui Noica pentru ra\u021bionalitate \u0219i reu\u0219e\u0219te, este de dis\u00adcutat; inten\u021bia lui pare a fi \u00eens\u0103 aceea de a spa\u021bializa logica \u2013 \u0219i chiar de a o \u201espa\u00ad\u021bio\u2011tem\u00ad\u00adpo\u00adraliza\u201d, cel pu\u021bin \u00een tratatul s\u0103u de ontologie din Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>[49]<\/sup><\/a> \u2013 prin eviden\u021bierea orizonturilor pe care anumite cuvinte le deschid. Un asemenea cuv\u00e2nt este prepozi\u021bia \u201e\u00eentru\u201d, cuv\u00e2nt desemnat \u00een diverse contexte ca \u201espa\u021bializator nespa\u00ad\u021bia\u00adlizat\u201d[50]<\/sup><\/a> \u0219i \u201eoperator ontologic\u201d.[51]<\/sup><\/a> A\u0219adar, se poate spune c\u0103 Noica \u00eencearc\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u s\u0103 accead\u0103 la un Logos<\/em> ce transcende logica tradi\u00ad\u021bional\u0103 (aristotelic\u0103 \u0219i modern\u0103, ce \u021bin de \u201elogica lui \u00een<\/em>\u201d), un Logos <\/em>al lui \u201ea fi \u00eentru\u201d care s\u0103 nu creeze \u00eens\u0103 o ruptur\u0103 radi\u00adcal\u0103 cu metafizica occidental\u0103[52]<\/sup><\/a> (categoriile lui Kant \u0219i dialectica lui Hegel juc\u00e2nd totu\u0219i un rol important \u00een ontologia lui Noica
Chiar dac\u0103 distinc\u021bia ontic-ontologic este abandonat\u0103 ulterior de filosoful ger\u00adman, tendin\u021ba de a evita capcana rela\u021biei subiect\u2013obiect \u00een procesul de g\u00e2ndire a feno\u00admenelor originare pe care se \u00eentemeiaz\u0103 \u0219tiin\u021bele persist\u0103 \u0219i este extins\u0103 \u0219i asupra limbii ca fenomen lingvistic. Exemplar\u0103 aici este lucrarea Unterwegs zur Sprache<\/em> (\u00cen drum spre limb\u0103<\/em>), unde Heidegger afirm\u0103 negru pe alb c\u0103 limba repre\u00adzint\u0103 pentru lingvi\u0219ti un simplu instrument de comunicare \u0219i at\u00e2t: \u201e[D]ie Metalinguistik ist die Metaphysik der durchg\u00e4ngigen Technifizierung aller Spra\u00adchen zum allein funktionie\u00adrenden interplane\u00adta\u00adri\u00adschen Informationsinstrument. Metasprache und Sputnik, Metalin\u00adguistik und Rake\u00adten\u00adtechnik sind das Selbe\u201d.[20]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nFormalizarea excesiv\u0103 a limbii este de fapt consecin\u021ba obiectific\u0103rii ei, a reducerii ei la un instrument de comunicare sau la seturi de aser\u021biuni menite a fi disecate; or, tocmai o asemenea obiectificare este ceea ce Heidegger vrea cu orice pre\u021b s\u0103 evite, cu riscul de a scandaliza filosofi precum Carnap sau lingvi\u0219ti precum Ewald Standop. A\u0219a cum remarc\u0103 just Duane Williams, cuvintele pentru Heidegger nu reprezint\u0103 simple unelte sau vehicule de \u00een\u021belesuri, ci chiar acele instan\u021be care fac lucrurile s\u0103 fie.[21]<\/sup><\/a> Hei\u00addeg\u00adger \u00eensu\u0219i folose\u0219te cuv\u00e2ntul be-dingen<\/em> (\u201ea condi\u00ad\u021biona\u201d, de la dingen<\/em>, \u201ea trata asupra unei chestiuni juridice\u201d, \u0219i de la Ding<\/em>, \u201elucru\u201d) cu sensul de \u201ea conferi fiin\u021b\u0103 lucrurilor\u201d: \u201eDas Wort be-dingt das Ding zum Ding. Wir m\u00f6chten dieses Walten des Wortes die Bedingnis nennen\u201d.[22]<\/sup><\/a> Sau, pentru a cita o formul\u0103 \u0219i mai plastic\u0103 tot direct de la Hei\u00addeg\u00adger din textul intitulat \u201eWozu Dichter?\u201d (\u201eLa ce bun s\u0103 fii poet?\u201d): \u201eWenn wir zum Brunnen, wenn wir durch den Wald gehen, gehen wir schon immer durch das Wort \u201aBrunnen\u2019, durch das Wort \u201aWald\u2019 hindurch, auch wenn wir diese Worte nicht ausspre\u00adchen und nicht an Sprach\u00adliches denken\u201d.[23]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n\u00cen alt\u0103 ordine de idei, limba nu reprezint\u0103 pentru Heidegger un simplu sistem de semne cu rol de reprezentare, ci acel orizont \u00een care ne mi\u0219c\u0103m deja f\u0103r\u0103 s\u0103 o \u0219tim \u0219i dinspre care orice lucru \u00ee\u0219i cap\u0103t\u0103 statutul de existent. La fel ca \u00een fizica cuantic\u0103 unde un electron nu exist\u0103 dac\u0103 nu e observat (cu riscul ca observarea lui s\u0103 modifice \u00eensu\u0219i obiectul observat), la fel un lucru nu exist\u0103 at\u00e2ta vreme c\u00e2t \u00eenc\u0103 nu exist\u0103 cuv\u00e2ntul care \u00eel nume\u0219te \u2013 cu precizarea important\u0103 c\u0103 ceea ce se \u00eendep\u0103r\u00adteaz\u0103 de noi atunci c\u00e2nd rostim lucrul este mai degrab\u0103 limba dec\u00e2t lucrul. C\u0103ci limba, ca \u0219i g\u00e2ndirea, se afl\u0103 mereu cu un pas \u00eenaintea noastr\u0103 f\u0103r\u0103 a putea fi ajunse din urm\u0103, de unde \u0219i dificultatea de a pronun\u021ba adev\u0103ruri pozitive ultime de care s\u0103 ne ag\u0103\u021b\u0103m: \u201eDas, wovon wir sprechen, die Sprache, ist uns stets schon voraus. Wir sprechen ihr st\u00e4ndig nur nach\u201d.[24]<\/sup><\/a> Iar aceast\u0103 limb\u0103 \u00een urma c\u0103reia vorbim este una alc\u0103tuit\u0103 mai degrab\u0103 din t\u0103ceri \u0219i ascult\u0103ri, a\u0219a cum Heidegger o tot eviden\u021biaz\u0103 atunci c\u00e2nd nume\u0219te limba dintr-o poezie de Trakl \u201er\u0103sunet al lini\u0219tii\u201d (Ge-l\u00e4ut der Stille<\/em>)[25]<\/sup><\/a> sau c\u00e2nd spune \u00een acela\u0219i text c\u0103 \u201emuritorii vorbesc \u00een m\u0103sura \u00een care ascult\u0103\u201d: \u201eDie Sterblichen sprechen, insofern sie h\u00f6ren\u201d.[26]<\/sup><\/a> Ea nu este pur \u0219i simplu o spus\u0103 obi\u0219nuit\u0103, ci mai degrab\u0103 o \u201espus\u0103\u201d (Sage<\/em>) sau rostire cu caracter de eveni\u00adment (Er-eignis<\/em>), eveniment al c\u0103rui rost este de a scoate la iveal\u0103 ceea ce este pro\u00adpriu omului \u00een raport cu Fiin\u021ba, \u00een m\u0103sura \u00een care omul \u0219i Fiin\u021ba sunt puse \u00een leg\u0103\u00adtur\u0103 prin Sage<\/em>, prin spusa efectuat\u0103 de limb\u0103.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n3. Testarea limitelor limbii \u2013 varianta Heidegger<\/em>. Av\u00e2nd \u00een vedere radica\u00adli\u00adtatea cu care Heidegger prive\u0219te at\u00e2t logica\/metafizica occidental\u0103, c\u00e2t \u0219i fenome\u00adnul limbii, era de a\u0219teptat ca stilul s\u0103u de filosofare \u00een limba german\u0103 s\u0103 fie unul greoi \u0219i excentric. Pe scurt, practica rostirii filosofice la Heidegger este una radi\u00adcal\u0103, ce testeaz\u0103 \u0219i for\u021beaz\u0103 nu arareori p\u00e2n\u0103 la refuz limitele limbii. \u00cent\u00e2lnim astfel la g\u00e2nditorul german:<\/p>\n\n\n\n\u2013 (cvasi-)tautologii de tipul Die Welt weltet<\/em>, Die Gegend gegnet<\/em>, Die Sprache spricht<\/em> sau Das Nichts nichtet<\/em>[28]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 abateri semnificative de la etimologia cuvintelor, un bun exemplu \u00een acest sens constituindu-l cuv\u00e2ntul Er\u00f6rterung<\/em> (\u201eexplicare\u201d, \u201ediscutare \u00een detaliu a unui caz\u201d), cuv\u00e2nt juridic rezultat din traducerea cuv\u00e2ntului latin determinare <\/em>\u0219i pe care Heidegger \u00eel asociaz\u0103 cu cuv\u00e2ntul Ort<\/em> (loc) f\u0103r\u0103 vreun temei de ordin lingvistic[29]<\/sup><\/a>; un alt exemplu la \u00eendem\u00e2n\u0103 este asocierea cuv\u00e2ntului Ereignis<\/em> (\u201eeveniment\u201d) cu cuv\u00e2ntul eigen<\/em> (\u201epropriu\u201d), cele dou\u0103 cuvinte nefiind \u00eenrudite etimologic[30]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 recursul la traduceri mai mult sau mai pu\u021bin creative, cum ar fi deja men\u021bionata asociere a cuv\u00e2ntului legein<\/em> (gr. \u201ea culege\u201d, \u201ea spune\u201d) cu cuv\u00e2ntul nem\u021besc lesen<\/em> (\u201ea citi\u201d, \u201ea aduna\u201d, \u201ea culege\u201d) sau faimoasa traducere a termenului grecesc vechi a-l\u0113theia <\/em>ca Unverborgenheit<\/em> (\u201eneascundere\u201d) \u00een Sein und Zeit<\/em>; acest recurs frecvent la traduceri (unele discutabile, altele nu neap\u0103rat) poate fi \u0219i el socotit drept component\u0103 a practicii excentrice de etimologizare cultivat\u0103 de Heidegger[31]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 construc\u021bii alambicate, ocazionale, de termeni compu\u0219i precum faimoasa sintagm\u0103 \u201ea-fi-\u00een-lume\u201d (In-der-Welt-Sein<\/em>); la un moment dat, \u00een Sein und Zeit<\/em> sen\u00adsul fiin\u021bei umane (Dasein<\/em>) ca grij\u0103 (Sorge<\/em>) este explicitat prin referire la doi ter\u00admeni com\u00adpu\u0219i: \u201eSich-vorweg-schon-sein-in-(der-Welt-) als Sein-bei (innerwelt\u00adlich begegnendem Seienden)\u201d, rom. \u201efaptul-de-a-fi-\u00eenaintea-lui-\u00eensu\u0219i-s\u0103l\u0103\u0219luind-deja-\u00een(lume) ca fapt-de-a-fi-\u00een-preajma (fiin\u021b\u0103rii \u00een interiorul lumii\u201d[32]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 inventarea de cuvinte intraductibile sau valorificarea unor cuvinte vechi, ie\u0219ite din uz, cuvinte precum Bedingnis<\/em>, Nahnis<\/em>, gegnen<\/em>, welten<\/em>, Gestell<\/em> etc.<\/p>\n\n\n\nPentru toate abaterile de mai sus, justificarea lui Heidegger ar fi aceea c\u0103 vrea s\u0103 accead\u0103 la un nou temei, un nou Logos situat dincolo de distinc\u021bia dintre ra\u021bional \u0219i ira\u021bional, adev\u0103rat \u0219i fals. Acest Logos<\/em> ar putea fi unul al experien\u021bei tr\u0103ite \u2013 fie al experien\u021bei Dasein<\/em>-ului de a-fi-\u00een-lume \u00een opera timpurie, fie pur \u0219i simplu al tr\u0103irii limbii ca fenomen ce se sustrage g\u00e2ndirii conceptuale \u2013, experien\u021b\u0103 care s\u0103 articuleze ceea ce ce nu se poate articula la nivel logico-propozi\u021bional. Deja \u00een anul 1919, ca asistent al lui Husserl, Heidegger remarca faptul c\u0103 \u201elimba noastr\u0103 nu face fa\u021b\u0103 noii tipicit\u0103\u021bi fundamentale a tr\u0103irii\u201d: \u201eUnsere Sprache ist der neuen Grund\u00adtypik des Erle\u00adbens nicht gewachsen\u201d.[33]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 remarc\u0103 era f\u0103cut\u0103 \u00een contextul criticilor la adresa metodei critic-teleologice axate pe adev\u0103rul unui ideal normativ (Sollen<\/em>) ca valoare \u00eentemeietoare a oric\u0103rui act de cunoa\u0219tere, Heidegger contraca\u00adr\u00e2nd aici prin observa\u021bia c\u0103 o bun\u0103 parte din valoarea \u0219i valabilitatea experien\u021belor tr\u0103ite care con\u00adsti\u00adtuie materia\u00adlul unui Sollen <\/em>nu sunt obligatoriu \u00eentemeiate \u00eentr-un Sollen<\/em>. Un exemplu \u00een cauz\u0103 furnizat de Heidegger ar fi aici bucuria (neutr\u0103 fa\u021b\u0103 de un ideal valoric-normativ) ce cuprin\u00adde o persoan\u0103 atunci c\u00e2nd intr\u0103 \u00een camera de studiu \u0219i vede lumina soarelui c\u0103\u00adz\u00e2nd pe c\u0103r\u021bi.[34]<\/sup><\/a> Prin urmare, Heidegger nu are de ales dec\u00e2t s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 n\u0103sco\u00adceasc\u0103 cuvinte \u0219i expresii alambicate pentru a \u201esalva fenomenele\u201d. Iar \u00een acest scop, nici limba german\u0103 curent\u0103 \u0219i nici bunul-sim\u021b \u0219tiin\u00ad\u021bific nu mai constituie opreli\u0219ti.<\/p>\n\n\n\nCu toate acestea, Heidegger este perfect con\u0219tient de abaterile sale. De exem\u00adplu, el atrage explicit aten\u021bia asupra limit\u0103rilor unui dic\u021bionar, suger\u00e2nd c\u0103 nu este interesat de \u00een\u021belesul de dic\u021bionar al cuvintelor, ci de lumea pe care o deschide un cuv\u00e2nt sau un altul, de spiritul viu al unei limbi la care dic\u021bionarul, ca instru\u00adment ce face din limba \u00eens\u0103\u0219i un instrument, nu poate oferi acces:<\/p>\n\n\n\n\nEin W\u00f6rterbuch wird in den meisten F\u00e4llen eine richtige Auskunft geben \u00fcber die Wortbedeutung. Es verb\u00fcrgt aber durch diese Richtigkeit noch nicht die Einsicht in die Wahrheit dessen, was das Wort bedeutet und bedeuten kann, sofern wir dem im Wort genannten Wesensbereich nachfragen. Ein \u201eW\u00f6rterbuch\u201d kann Hinweise geben f\u00fcr das Wortverst\u00e4ndnis, aber es ist niemals eine schlechthin und im voraus verbindliche In\u00adstanz. Die Berufung auf das W\u00f6rterbuch bleibt immer nur die Berufung auf eine in ihrer Art und ihren Grenzen meist gar nicht fa\u00dfbare Auslegung einer Sprache. Sobald wir freilich die Sprache nur als Verkehrsmittel betrachten, ist das auf die Technik des Ver\u00adkehrs und des Austausches zugeschnittene W\u00f6rterbuch \u201eohne weiteres\u201d \u201ein der Ord\u00adnung\u201d und verbindlich. Auf den geschichtlichen Geist einer Sprache im Ganzen hin ge\u00adsehen, fehlt dagegen jedem W\u00f6rterbuch die unmittelbare Ma\u00dfst\u00e4blichkeit und Ver\u00adbindlichkeit.[35]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00centr-o manier\u0103 comparabil\u0103 se pot justifica \u0219i mult-hulitele construc\u021bii tauto\u00adlo\u00adgice ale lui Heidegger. \u0218i ele sunt menite s\u0103 salveze fenomene precum limba, lumea sau Logos<\/em>-ul, protej\u00e2ndu-le de g\u00e2ndirea care obiectific\u0103. (Cva\u00adsi\u2011)Tau\u00adtologiile lui Heidegger pot fi astfel \u00een\u021belese ca un prag zero al g\u00e2ndirii ce articu\u00adleaz\u0103 adev\u0103ruri (sau, mai bine zis, fenomene) inaccesibile logicii tradi\u021bionale. Ele sunt menite s\u0103 ilustreze at\u00e2t \u00eenc\u0103p\u0103\u00ad\u021b\u00e2narea g\u00e2nditorului german de a-\u0219i sustrage propriile fraze unei \u00een\u021belegeri perfecte, totalizante, care s\u0103 epuizeze sensul frazelor pe care chiar el le desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een procesul g\u00e2ndirii, c\u00e2t \u0219i ca o tentativ\u0103 de a exprima \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea limbii \u00eense\u0219i de a nu se l\u0103sa reificat\u0103 \u0219i \u00eengr\u0103dit\u0103 prin transformarea cuvintelor \u00een semne \u0219i con\u00adcepte. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, ar mai putea fi avansat \u0219i argumentul lui Michel Haar potrivit c\u0103ruia a\u0219a-zisele tautologii heideggeriene nu constituie ni\u0219te tautologii \u00een sens strict c\u00e2t mai degrab\u0103 \u00eencerc\u0103ri \u201ede a \u00abconsolida\u00bb ponderea verbului, a fenomenului, \u0219i de a diminua subiectul, substan\u021ba\u201d.[36]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nOricum ar fi, cert este c\u0103 practica de rostire filosofic\u0103 a lui Heidegger, \u00een m\u0103sura \u00een care putem vorbi de o asemenea practic\u0103, este una radical\u0103, ce \u00eempinge limitele lim\u00adbii p\u00e2n\u0103 la extrem. Scopul lui Heidegger este \u00eens\u0103, dincolo de \u00eendrept\u0103\u021bitele critici ce i se pot aduce, unul legitim: acela de a dob\u00e2ndi acces la un domeniu \u201einfra\u201d-logic al tr\u0103irii \u0219i g\u00e2ndirii unor Absoluturi (Fiin\u021b\u0103, Logos, Adev\u0103r) ce nu pot fi surprinse prin inter\u00admediul g\u00e2ndirii conceptual-logice obi\u0219nuite, g\u00e2ndire care \u00eemparte lumea fie \u00een subiect \u0219i predicat, fie \u00een semnificant \u0219i semnificat, fie \u00een subiect \u0219i obiect \u0219.a.m.d.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\nRostire filosofic\u0103 (II): Constantin Noica \u0219i valorificarea limbii ca dat<\/strong><\/h5>\n\n\n\nSpre deosebire de cazul lui Heidegger, Constantin Noica \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 demersul de conturare a unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti de pe pozi\u021bia inte\u00adlec\u00adtua\u00adlului apar\u021bin\u00e2nd de o cultur\u0103 a\u0219a-zis \u201eminor\u0103\u201d, lipsit\u0103 de o tradi\u021bie filosofic\u0103 solid\u0103. Dac\u0103 Heidegger ajunge s\u0103 inventeze cuvinte pentru a revigora o limb\u0103 \u00een care se filosofa riguros de secole bune, Noica se afl\u0103 \u00een situa\u021bia de a \u00eentemeia \u0219i justifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, adesea redus\u0103 la statutul unei limbi fruste de p\u0103stori, care \u00eenc\u0103 nu a dat m\u0103sura propriei ra\u021bionalit\u0103\u021bi. F\u0103r\u0103 a dispre\u021bui cultura folcloric-\u021b\u0103r\u0103neasc\u0103, Noica \u00ee\u0219i exprima, de exemplu, la un moment dat regretul c\u0103, \u00een presupusul proiect al unui dic\u021bio\u00adnar de termeni literari din toate limbile ini\u021biat de UNESCO, limba rom\u00e2n\u0103 ar fi urmat s\u0103 figureze doar cu trei termeni mai degrab\u0103 \u00eenc\u0103rca\u021bi afectiv: \u201edor\u201d, \u201edoin\u0103\u201d \u0219i \u201ecolind\u0103\u201d.[37]<\/sup><\/a> Scopul lui Noica (cel pu\u021bin \u00een ce prive\u0219te rostirea filosofic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103) este, a\u0219adar, unul mai modest: spre deose\u00adbire de Heidegger, el nu urm\u0103re\u0219te o r\u0103stur\u00adnare a g\u00e2ndirii filosofice occidentale \u0219i nici nu dore\u0219te s\u0103 fac\u0103 din limba rom\u00e2n\u0103 limba cea mai de soi a filosofiei, a\u0219a cum ar putea-o crede, \u00een mod paradoxal, nu doar na\u021bio\u00adna\u00adli\u0219tii de tavern\u0103 tenta\u021bi s\u0103 cread\u0103 c\u0103 \u021bara lor este deasupra tuturor celorlalte, ci \u0219i acei interpre\u021bi care, absolutiz\u00e2nd criteriul politic (fie adeziunea lui Noica la legionarism de la sf\u00e2r\u0219itul anilor \u201930, fie presupusa lui \u00eenclina\u021bie c\u0103tre protocronismul de tip ceau\u0219ist), acuz\u0103 demersul filosofic al lui Noica de na\u021bionalism.[38]<\/sup><\/a> Dac\u0103 exist\u0103 un \u201ena\u021bionalism\u201d care anim\u0103 proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti, acela const\u0103 \u00een dorin\u021ba de a valorifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, capacitatea acesteia de a conceptualiza \u0219i genera probleme filosofice unice prin intermediul cuvintelor ei. Datoria de a expli\u00adcita acest poten\u021bial filosofic al limbii unei na\u021biuni sau culturi reprezint\u0103 nu (sau nu numai) o simpl\u0103 datorie fa\u021b\u0103 de \u021bara de apartenen\u021b\u0103 \u00een sensul benign, non-limitativ al cuv\u00e2ntului \u201edatorie\u201d, ci o datorie fa\u021b\u0103 de \u00eentreaga lume; altfel spus \u2013 o deschidere c\u0103tre universal: \u201eDac\u0103 graiul nostru spune \u00eentr-adev\u0103r lucruri ce nu s-au rostit \u00eentotdeauna \u00een alte limbi \u0219i care le-ar putea \u00eendemna pe acestea s\u0103 se ml\u0103dieze dup\u0103 cuv\u00e2ntul nostru, atunci, \u00een m\u0103sura \u00een care exist\u0103 un rest rom\u00e2nesc \u00een cele ale g\u00e2ndu\u00adlui, suntem datori lumii cu acest rest\u201d.[39]<\/sup><\/a> Mai mult, Noica admite posibilitatea ca alte limbi mai obscure precum limbile bantu s\u0103 fie mai atractive filosofic dec\u00e2t ro\u00adm\u00e2\u00adna[40]<\/sup><\/a>, la fel cum tot Noica are grij\u0103 s\u0103 noteze \u0219i anumite insuficien\u021be ale limbii rom\u00e2ne precum lipsa unui termen antitetic la termenul de \u201efiin\u021b\u0103\u201d (\u201edevenire\u201d necom\u00adpar\u00e2ndu-se cu nem\u021bescul Werden<\/em>) sau degra\u00adda\u00adrea unor cuvinte precum \u201epetre\u00adcere\u201d, limitat \u00eentre timp la sensul de eveniment dis\u00adtractiv.[41]<\/sup><\/a> Pe scurt, proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti este o tentativ\u0103 legitim\u0103 de a fi \u201ena\u021bional cu fa\u021ba spre universalitate\u201d (Titu Maiorescu)[42]<\/sup><\/a>, Noica folosindu-se de datul acci\u00addental al limbii natale pentru a exprima universalul, dup\u0103 cum o recunoa\u0219te \u0219i \u00een modelul unei prefe\u021be la Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em> din jurnalul s\u0103u de idei:<\/p>\n\n\n\n\nPentru Prefa\u021ba la Df..\/\/ Nu am c\u0103utat rom\u00e2nescul, ci universalul. Am \u00eent\u00e2lnit rom\u00e2\u00adnescul pentru c\u0103 nu putem g\u00e2ndi dec\u00e2t \u00een limita\u021bia ce nu limiteaz\u0103 a limbii noastre.\/\/ Dac\u0103 \u00eens\u0103 nu am \u00eent\u00e2lnit universalul, atunci cartea aceasta [Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>] r\u0103m\u00e2ne \u00een devenirea \u00eentru devenire a culturii.\/\/ [\u00cen margine:] Rom\u00e2nescul mi-a fost un kairos<\/em>, at\u00e2ta tot.[43]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAcestea fiind spuse, sursele principale de inspira\u021bie pentru proiectul noician al unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti par a fi trei. Un prim impuls important ar veni de la Mircea Vulc\u0103nescu \u0219i al s\u0103u eseu Dimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u021bei<\/em>, un al doilea, de la ontologia lui Heidegger, ce face din limb\u0103 casa Fiin\u021bei, iar un al trei\u00adlea, de la teoria relativismului lingvistic atribuit\u0103 antropologului Edward Sapir \u0219i asistentului s\u0103u, Benjamin Lee Whorf, teorie care sus\u021bine c\u0103 raportarea la lume a indi\u00advi\u00adzilor \u0219i obiceiurile lor sunt direct influen\u021bate de structurile logico-gramaticale ale limbii natale \u0219i c\u0103 concep\u021biile despre lume mediate de limbile omene\u0219ti sunt inco\u00admensurabile \u00eentre ele din punct de vedere valoric, \u00een m\u0103sura \u00een care fiecare limb\u0103 are avantajele \u0219i dezavantajele ei.[44]<\/sup><\/a> Dintre ace\u0219ti trei factori, cel mai relevant din punct de vedere intracultural\/na\u021bional este impulsul venit de la Vulc\u0103nescu, \u00een timp ce factorul de relevan\u021b\u0103 intercultural\u0103 \u2013 de deschidere c\u0103tre universal \u2013 este al treilea. C\u00e2t prive\u0219te influen\u021ba lui Heidegger, ea exist\u0103 f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate, \u00eens\u0103 analiza de mai jos va scoate la iveal\u0103 \u0219i ni\u0219te diferen\u021be fundamentale \u00eentre Noica \u0219i Heidegger, diferen\u021be ce transpar at\u00e2t \u00een plan teoretic, c\u00e2t \u0219i \u00een plan practic. C\u0103 avem de-a face cu dou\u0103 feluri diferite de rostire filosofic\u0103, se va adeveri analiz\u00e2nd abor\u00addarea lui Noica prin prisma acelora\u0219i trei criterii stabilite \u0219i \u00een capitolul anterior. S\u0103 trecem, a\u0219adar, la analiza propriu-zis\u0103.<\/p>\n\n\n\n1. Atitudinea fa\u021b\u0103 de logic\u0103 \u0219i logos<\/em>. C\u0103 Noica face ontologie inspirat de Heidegger, nu se poate t\u0103g\u0103dui. Cu toate acestea, deosebiri notabile dintre Noica \u0219i Heidegger transpar \u00eenc\u0103 de la nivelul fundamental al g\u00e2ndirii filosofice \u2013 acela al logicii. Dac\u0103 inten\u021bia lui Heidegger este de a accede la o logic\u0103 a fenomenelor, o logic\u0103 \u201epre-propozi\u021bional\u0103\u201d capabil\u0103 s\u0103 articuleze ba Fiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i \u0219i rela\u021bia omului cu ea, ba orizontul limbii \u0219i situarea omului \u00een el, Noica e mai pu\u021bin radical. \u00cen primul r\u00e2nd, el nu este interesat de revizuirea fundamentelor metafizice ale \u0219tiin\u021belor \u0219i ale filosofiei \u00eense\u0219i. Este adev\u0103rat c\u0103 \u0219i el caut\u0103 s\u0103 articuleze o logic\u0103 a vie\u021bii, a experien\u021bei tr\u0103ite, una care s\u0103 se sustrag\u0103 celei aristotelice.[45]<\/sup><\/a> Cu toate acestea, el \u00eei repro\u0219eaz\u0103 lui Heidegger cel pu\u021bin dou\u0103 lucruri majore: tendin\u021ba de a submina logica f\u0103r\u0103 a ajunge la o alta[46]<\/sup><\/a> \u0219i \u00eendr\u0103zneala de a fi c\u0103utat s\u0103 rezolve pro\u00adble\u00adma insolubil\u0103 a timpului (sau a tempora\u00adli\u00adt\u0103\u021bii): \u201eDezastrul celor care g\u00e2ndesc fiin\u021ba prin temporalitate (Heidegger). Dar ideea de spa\u00ad\u021bialitate (de n\u2011dimen\u00adsio\u00adna\u00adli\u00adtate a realului, de \u00eencruci\u0219are a generalurilor sau elemen\u00adtelor \u00een el), aceasta spune ceva despre fiin\u021b\u0103; spa\u021bialitate configurativ\u0103, nu temporalitate dizolvant\u0103. \u00cen proble\u00adma timpului to\u021bi filosofii \u0219i-au fr\u00e2nt g\u00e2tul\u201d.[47]<\/sup><\/a> Or, ontologia lui Noica pare a fi, prin compara\u021bie cu cea a lui Heidegger, una ra\u021bional\u0103<\/em>, bazat\u0103 \u00een con\u00adti\u00adnuare pe concep\u021bia omului ca animal ra\u021bional, pe care Heidegger o desconsidera drept metafizic\u0103.[48]<\/sup><\/a> \u00cen ce m\u0103sur\u0103 pledoaria lui Noica pentru ra\u021bionalitate \u0219i reu\u0219e\u0219te, este de dis\u00adcutat; inten\u021bia lui pare a fi \u00eens\u0103 aceea de a spa\u021bializa logica \u2013 \u0219i chiar de a o \u201espa\u00ad\u021bio\u2011tem\u00ad\u00adpo\u00adraliza\u201d, cel pu\u021bin \u00een tratatul s\u0103u de ontologie din Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>[49]<\/sup><\/a> \u2013 prin eviden\u021bierea orizonturilor pe care anumite cuvinte le deschid. Un asemenea cuv\u00e2nt este prepozi\u021bia \u201e\u00eentru\u201d, cuv\u00e2nt desemnat \u00een diverse contexte ca \u201espa\u021bializator nespa\u00ad\u021bia\u00adlizat\u201d[50]<\/sup><\/a> \u0219i \u201eoperator ontologic\u201d.[51]<\/sup><\/a> A\u0219adar, se poate spune c\u0103 Noica \u00eencearc\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u s\u0103 accead\u0103 la un Logos<\/em> ce transcende logica tradi\u00ad\u021bional\u0103 (aristotelic\u0103 \u0219i modern\u0103, ce \u021bin de \u201elogica lui \u00een<\/em>\u201d), un Logos <\/em>al lui \u201ea fi \u00eentru\u201d care s\u0103 nu creeze \u00eens\u0103 o ruptur\u0103 radi\u00adcal\u0103 cu metafizica occidental\u0103[52]<\/sup><\/a> (categoriile lui Kant \u0219i dialectica lui Hegel juc\u00e2nd totu\u0219i un rol important \u00een ontologia lui Noica
Formalizarea excesiv\u0103 a limbii este de fapt consecin\u021ba obiectific\u0103rii ei, a reducerii ei la un instrument de comunicare sau la seturi de aser\u021biuni menite a fi disecate; or, tocmai o asemenea obiectificare este ceea ce Heidegger vrea cu orice pre\u021b s\u0103 evite, cu riscul de a scandaliza filosofi precum Carnap sau lingvi\u0219ti precum Ewald Standop. A\u0219a cum remarc\u0103 just Duane Williams, cuvintele pentru Heidegger nu reprezint\u0103 simple unelte sau vehicule de \u00een\u021belesuri, ci chiar acele instan\u021be care fac lucrurile s\u0103 fie.[21]<\/sup><\/a> Hei\u00addeg\u00adger \u00eensu\u0219i folose\u0219te cuv\u00e2ntul be-dingen<\/em> (\u201ea condi\u00ad\u021biona\u201d, de la dingen<\/em>, \u201ea trata asupra unei chestiuni juridice\u201d, \u0219i de la Ding<\/em>, \u201elucru\u201d) cu sensul de \u201ea conferi fiin\u021b\u0103 lucrurilor\u201d: \u201eDas Wort be-dingt das Ding zum Ding. Wir m\u00f6chten dieses Walten des Wortes die Bedingnis nennen\u201d.[22]<\/sup><\/a> Sau, pentru a cita o formul\u0103 \u0219i mai plastic\u0103 tot direct de la Hei\u00addeg\u00adger din textul intitulat \u201eWozu Dichter?\u201d (\u201eLa ce bun s\u0103 fii poet?\u201d): \u201eWenn wir zum Brunnen, wenn wir durch den Wald gehen, gehen wir schon immer durch das Wort \u201aBrunnen\u2019, durch das Wort \u201aWald\u2019 hindurch, auch wenn wir diese Worte nicht ausspre\u00adchen und nicht an Sprach\u00adliches denken\u201d.[23]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n\u00cen alt\u0103 ordine de idei, limba nu reprezint\u0103 pentru Heidegger un simplu sistem de semne cu rol de reprezentare, ci acel orizont \u00een care ne mi\u0219c\u0103m deja f\u0103r\u0103 s\u0103 o \u0219tim \u0219i dinspre care orice lucru \u00ee\u0219i cap\u0103t\u0103 statutul de existent. La fel ca \u00een fizica cuantic\u0103 unde un electron nu exist\u0103 dac\u0103 nu e observat (cu riscul ca observarea lui s\u0103 modifice \u00eensu\u0219i obiectul observat), la fel un lucru nu exist\u0103 at\u00e2ta vreme c\u00e2t \u00eenc\u0103 nu exist\u0103 cuv\u00e2ntul care \u00eel nume\u0219te \u2013 cu precizarea important\u0103 c\u0103 ceea ce se \u00eendep\u0103r\u00adteaz\u0103 de noi atunci c\u00e2nd rostim lucrul este mai degrab\u0103 limba dec\u00e2t lucrul. C\u0103ci limba, ca \u0219i g\u00e2ndirea, se afl\u0103 mereu cu un pas \u00eenaintea noastr\u0103 f\u0103r\u0103 a putea fi ajunse din urm\u0103, de unde \u0219i dificultatea de a pronun\u021ba adev\u0103ruri pozitive ultime de care s\u0103 ne ag\u0103\u021b\u0103m: \u201eDas, wovon wir sprechen, die Sprache, ist uns stets schon voraus. Wir sprechen ihr st\u00e4ndig nur nach\u201d.[24]<\/sup><\/a> Iar aceast\u0103 limb\u0103 \u00een urma c\u0103reia vorbim este una alc\u0103tuit\u0103 mai degrab\u0103 din t\u0103ceri \u0219i ascult\u0103ri, a\u0219a cum Heidegger o tot eviden\u021biaz\u0103 atunci c\u00e2nd nume\u0219te limba dintr-o poezie de Trakl \u201er\u0103sunet al lini\u0219tii\u201d (Ge-l\u00e4ut der Stille<\/em>)[25]<\/sup><\/a> sau c\u00e2nd spune \u00een acela\u0219i text c\u0103 \u201emuritorii vorbesc \u00een m\u0103sura \u00een care ascult\u0103\u201d: \u201eDie Sterblichen sprechen, insofern sie h\u00f6ren\u201d.[26]<\/sup><\/a> Ea nu este pur \u0219i simplu o spus\u0103 obi\u0219nuit\u0103, ci mai degrab\u0103 o \u201espus\u0103\u201d (Sage<\/em>) sau rostire cu caracter de eveni\u00adment (Er-eignis<\/em>), eveniment al c\u0103rui rost este de a scoate la iveal\u0103 ceea ce este pro\u00adpriu omului \u00een raport cu Fiin\u021ba, \u00een m\u0103sura \u00een care omul \u0219i Fiin\u021ba sunt puse \u00een leg\u0103\u00adtur\u0103 prin Sage<\/em>, prin spusa efectuat\u0103 de limb\u0103.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n3. Testarea limitelor limbii \u2013 varianta Heidegger<\/em>. Av\u00e2nd \u00een vedere radica\u00adli\u00adtatea cu care Heidegger prive\u0219te at\u00e2t logica\/metafizica occidental\u0103, c\u00e2t \u0219i fenome\u00adnul limbii, era de a\u0219teptat ca stilul s\u0103u de filosofare \u00een limba german\u0103 s\u0103 fie unul greoi \u0219i excentric. Pe scurt, practica rostirii filosofice la Heidegger este una radi\u00adcal\u0103, ce testeaz\u0103 \u0219i for\u021beaz\u0103 nu arareori p\u00e2n\u0103 la refuz limitele limbii. \u00cent\u00e2lnim astfel la g\u00e2nditorul german:<\/p>\n\n\n\n\u2013 (cvasi-)tautologii de tipul Die Welt weltet<\/em>, Die Gegend gegnet<\/em>, Die Sprache spricht<\/em> sau Das Nichts nichtet<\/em>[28]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 abateri semnificative de la etimologia cuvintelor, un bun exemplu \u00een acest sens constituindu-l cuv\u00e2ntul Er\u00f6rterung<\/em> (\u201eexplicare\u201d, \u201ediscutare \u00een detaliu a unui caz\u201d), cuv\u00e2nt juridic rezultat din traducerea cuv\u00e2ntului latin determinare <\/em>\u0219i pe care Heidegger \u00eel asociaz\u0103 cu cuv\u00e2ntul Ort<\/em> (loc) f\u0103r\u0103 vreun temei de ordin lingvistic[29]<\/sup><\/a>; un alt exemplu la \u00eendem\u00e2n\u0103 este asocierea cuv\u00e2ntului Ereignis<\/em> (\u201eeveniment\u201d) cu cuv\u00e2ntul eigen<\/em> (\u201epropriu\u201d), cele dou\u0103 cuvinte nefiind \u00eenrudite etimologic[30]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 recursul la traduceri mai mult sau mai pu\u021bin creative, cum ar fi deja men\u021bionata asociere a cuv\u00e2ntului legein<\/em> (gr. \u201ea culege\u201d, \u201ea spune\u201d) cu cuv\u00e2ntul nem\u021besc lesen<\/em> (\u201ea citi\u201d, \u201ea aduna\u201d, \u201ea culege\u201d) sau faimoasa traducere a termenului grecesc vechi a-l\u0113theia <\/em>ca Unverborgenheit<\/em> (\u201eneascundere\u201d) \u00een Sein und Zeit<\/em>; acest recurs frecvent la traduceri (unele discutabile, altele nu neap\u0103rat) poate fi \u0219i el socotit drept component\u0103 a practicii excentrice de etimologizare cultivat\u0103 de Heidegger[31]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 construc\u021bii alambicate, ocazionale, de termeni compu\u0219i precum faimoasa sintagm\u0103 \u201ea-fi-\u00een-lume\u201d (In-der-Welt-Sein<\/em>); la un moment dat, \u00een Sein und Zeit<\/em> sen\u00adsul fiin\u021bei umane (Dasein<\/em>) ca grij\u0103 (Sorge<\/em>) este explicitat prin referire la doi ter\u00admeni com\u00adpu\u0219i: \u201eSich-vorweg-schon-sein-in-(der-Welt-) als Sein-bei (innerwelt\u00adlich begegnendem Seienden)\u201d, rom. \u201efaptul-de-a-fi-\u00eenaintea-lui-\u00eensu\u0219i-s\u0103l\u0103\u0219luind-deja-\u00een(lume) ca fapt-de-a-fi-\u00een-preajma (fiin\u021b\u0103rii \u00een interiorul lumii\u201d[32]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 inventarea de cuvinte intraductibile sau valorificarea unor cuvinte vechi, ie\u0219ite din uz, cuvinte precum Bedingnis<\/em>, Nahnis<\/em>, gegnen<\/em>, welten<\/em>, Gestell<\/em> etc.<\/p>\n\n\n\nPentru toate abaterile de mai sus, justificarea lui Heidegger ar fi aceea c\u0103 vrea s\u0103 accead\u0103 la un nou temei, un nou Logos situat dincolo de distinc\u021bia dintre ra\u021bional \u0219i ira\u021bional, adev\u0103rat \u0219i fals. Acest Logos<\/em> ar putea fi unul al experien\u021bei tr\u0103ite \u2013 fie al experien\u021bei Dasein<\/em>-ului de a-fi-\u00een-lume \u00een opera timpurie, fie pur \u0219i simplu al tr\u0103irii limbii ca fenomen ce se sustrage g\u00e2ndirii conceptuale \u2013, experien\u021b\u0103 care s\u0103 articuleze ceea ce ce nu se poate articula la nivel logico-propozi\u021bional. Deja \u00een anul 1919, ca asistent al lui Husserl, Heidegger remarca faptul c\u0103 \u201elimba noastr\u0103 nu face fa\u021b\u0103 noii tipicit\u0103\u021bi fundamentale a tr\u0103irii\u201d: \u201eUnsere Sprache ist der neuen Grund\u00adtypik des Erle\u00adbens nicht gewachsen\u201d.[33]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 remarc\u0103 era f\u0103cut\u0103 \u00een contextul criticilor la adresa metodei critic-teleologice axate pe adev\u0103rul unui ideal normativ (Sollen<\/em>) ca valoare \u00eentemeietoare a oric\u0103rui act de cunoa\u0219tere, Heidegger contraca\u00adr\u00e2nd aici prin observa\u021bia c\u0103 o bun\u0103 parte din valoarea \u0219i valabilitatea experien\u021belor tr\u0103ite care con\u00adsti\u00adtuie materia\u00adlul unui Sollen <\/em>nu sunt obligatoriu \u00eentemeiate \u00eentr-un Sollen<\/em>. Un exemplu \u00een cauz\u0103 furnizat de Heidegger ar fi aici bucuria (neutr\u0103 fa\u021b\u0103 de un ideal valoric-normativ) ce cuprin\u00adde o persoan\u0103 atunci c\u00e2nd intr\u0103 \u00een camera de studiu \u0219i vede lumina soarelui c\u0103\u00adz\u00e2nd pe c\u0103r\u021bi.[34]<\/sup><\/a> Prin urmare, Heidegger nu are de ales dec\u00e2t s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 n\u0103sco\u00adceasc\u0103 cuvinte \u0219i expresii alambicate pentru a \u201esalva fenomenele\u201d. Iar \u00een acest scop, nici limba german\u0103 curent\u0103 \u0219i nici bunul-sim\u021b \u0219tiin\u00ad\u021bific nu mai constituie opreli\u0219ti.<\/p>\n\n\n\nCu toate acestea, Heidegger este perfect con\u0219tient de abaterile sale. De exem\u00adplu, el atrage explicit aten\u021bia asupra limit\u0103rilor unui dic\u021bionar, suger\u00e2nd c\u0103 nu este interesat de \u00een\u021belesul de dic\u021bionar al cuvintelor, ci de lumea pe care o deschide un cuv\u00e2nt sau un altul, de spiritul viu al unei limbi la care dic\u021bionarul, ca instru\u00adment ce face din limba \u00eens\u0103\u0219i un instrument, nu poate oferi acces:<\/p>\n\n\n\n\nEin W\u00f6rterbuch wird in den meisten F\u00e4llen eine richtige Auskunft geben \u00fcber die Wortbedeutung. Es verb\u00fcrgt aber durch diese Richtigkeit noch nicht die Einsicht in die Wahrheit dessen, was das Wort bedeutet und bedeuten kann, sofern wir dem im Wort genannten Wesensbereich nachfragen. Ein \u201eW\u00f6rterbuch\u201d kann Hinweise geben f\u00fcr das Wortverst\u00e4ndnis, aber es ist niemals eine schlechthin und im voraus verbindliche In\u00adstanz. Die Berufung auf das W\u00f6rterbuch bleibt immer nur die Berufung auf eine in ihrer Art und ihren Grenzen meist gar nicht fa\u00dfbare Auslegung einer Sprache. Sobald wir freilich die Sprache nur als Verkehrsmittel betrachten, ist das auf die Technik des Ver\u00adkehrs und des Austausches zugeschnittene W\u00f6rterbuch \u201eohne weiteres\u201d \u201ein der Ord\u00adnung\u201d und verbindlich. Auf den geschichtlichen Geist einer Sprache im Ganzen hin ge\u00adsehen, fehlt dagegen jedem W\u00f6rterbuch die unmittelbare Ma\u00dfst\u00e4blichkeit und Ver\u00adbindlichkeit.[35]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00centr-o manier\u0103 comparabil\u0103 se pot justifica \u0219i mult-hulitele construc\u021bii tauto\u00adlo\u00adgice ale lui Heidegger. \u0218i ele sunt menite s\u0103 salveze fenomene precum limba, lumea sau Logos<\/em>-ul, protej\u00e2ndu-le de g\u00e2ndirea care obiectific\u0103. (Cva\u00adsi\u2011)Tau\u00adtologiile lui Heidegger pot fi astfel \u00een\u021belese ca un prag zero al g\u00e2ndirii ce articu\u00adleaz\u0103 adev\u0103ruri (sau, mai bine zis, fenomene) inaccesibile logicii tradi\u021bionale. Ele sunt menite s\u0103 ilustreze at\u00e2t \u00eenc\u0103p\u0103\u00ad\u021b\u00e2narea g\u00e2nditorului german de a-\u0219i sustrage propriile fraze unei \u00een\u021belegeri perfecte, totalizante, care s\u0103 epuizeze sensul frazelor pe care chiar el le desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een procesul g\u00e2ndirii, c\u00e2t \u0219i ca o tentativ\u0103 de a exprima \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea limbii \u00eense\u0219i de a nu se l\u0103sa reificat\u0103 \u0219i \u00eengr\u0103dit\u0103 prin transformarea cuvintelor \u00een semne \u0219i con\u00adcepte. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, ar mai putea fi avansat \u0219i argumentul lui Michel Haar potrivit c\u0103ruia a\u0219a-zisele tautologii heideggeriene nu constituie ni\u0219te tautologii \u00een sens strict c\u00e2t mai degrab\u0103 \u00eencerc\u0103ri \u201ede a \u00abconsolida\u00bb ponderea verbului, a fenomenului, \u0219i de a diminua subiectul, substan\u021ba\u201d.[36]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nOricum ar fi, cert este c\u0103 practica de rostire filosofic\u0103 a lui Heidegger, \u00een m\u0103sura \u00een care putem vorbi de o asemenea practic\u0103, este una radical\u0103, ce \u00eempinge limitele lim\u00adbii p\u00e2n\u0103 la extrem. Scopul lui Heidegger este \u00eens\u0103, dincolo de \u00eendrept\u0103\u021bitele critici ce i se pot aduce, unul legitim: acela de a dob\u00e2ndi acces la un domeniu \u201einfra\u201d-logic al tr\u0103irii \u0219i g\u00e2ndirii unor Absoluturi (Fiin\u021b\u0103, Logos, Adev\u0103r) ce nu pot fi surprinse prin inter\u00admediul g\u00e2ndirii conceptual-logice obi\u0219nuite, g\u00e2ndire care \u00eemparte lumea fie \u00een subiect \u0219i predicat, fie \u00een semnificant \u0219i semnificat, fie \u00een subiect \u0219i obiect \u0219.a.m.d.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\nRostire filosofic\u0103 (II): Constantin Noica \u0219i valorificarea limbii ca dat<\/strong><\/h5>\n\n\n\nSpre deosebire de cazul lui Heidegger, Constantin Noica \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 demersul de conturare a unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti de pe pozi\u021bia inte\u00adlec\u00adtua\u00adlului apar\u021bin\u00e2nd de o cultur\u0103 a\u0219a-zis \u201eminor\u0103\u201d, lipsit\u0103 de o tradi\u021bie filosofic\u0103 solid\u0103. Dac\u0103 Heidegger ajunge s\u0103 inventeze cuvinte pentru a revigora o limb\u0103 \u00een care se filosofa riguros de secole bune, Noica se afl\u0103 \u00een situa\u021bia de a \u00eentemeia \u0219i justifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, adesea redus\u0103 la statutul unei limbi fruste de p\u0103stori, care \u00eenc\u0103 nu a dat m\u0103sura propriei ra\u021bionalit\u0103\u021bi. F\u0103r\u0103 a dispre\u021bui cultura folcloric-\u021b\u0103r\u0103neasc\u0103, Noica \u00ee\u0219i exprima, de exemplu, la un moment dat regretul c\u0103, \u00een presupusul proiect al unui dic\u021bio\u00adnar de termeni literari din toate limbile ini\u021biat de UNESCO, limba rom\u00e2n\u0103 ar fi urmat s\u0103 figureze doar cu trei termeni mai degrab\u0103 \u00eenc\u0103rca\u021bi afectiv: \u201edor\u201d, \u201edoin\u0103\u201d \u0219i \u201ecolind\u0103\u201d.[37]<\/sup><\/a> Scopul lui Noica (cel pu\u021bin \u00een ce prive\u0219te rostirea filosofic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103) este, a\u0219adar, unul mai modest: spre deose\u00adbire de Heidegger, el nu urm\u0103re\u0219te o r\u0103stur\u00adnare a g\u00e2ndirii filosofice occidentale \u0219i nici nu dore\u0219te s\u0103 fac\u0103 din limba rom\u00e2n\u0103 limba cea mai de soi a filosofiei, a\u0219a cum ar putea-o crede, \u00een mod paradoxal, nu doar na\u021bio\u00adna\u00adli\u0219tii de tavern\u0103 tenta\u021bi s\u0103 cread\u0103 c\u0103 \u021bara lor este deasupra tuturor celorlalte, ci \u0219i acei interpre\u021bi care, absolutiz\u00e2nd criteriul politic (fie adeziunea lui Noica la legionarism de la sf\u00e2r\u0219itul anilor \u201930, fie presupusa lui \u00eenclina\u021bie c\u0103tre protocronismul de tip ceau\u0219ist), acuz\u0103 demersul filosofic al lui Noica de na\u021bionalism.[38]<\/sup><\/a> Dac\u0103 exist\u0103 un \u201ena\u021bionalism\u201d care anim\u0103 proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti, acela const\u0103 \u00een dorin\u021ba de a valorifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, capacitatea acesteia de a conceptualiza \u0219i genera probleme filosofice unice prin intermediul cuvintelor ei. Datoria de a expli\u00adcita acest poten\u021bial filosofic al limbii unei na\u021biuni sau culturi reprezint\u0103 nu (sau nu numai) o simpl\u0103 datorie fa\u021b\u0103 de \u021bara de apartenen\u021b\u0103 \u00een sensul benign, non-limitativ al cuv\u00e2ntului \u201edatorie\u201d, ci o datorie fa\u021b\u0103 de \u00eentreaga lume; altfel spus \u2013 o deschidere c\u0103tre universal: \u201eDac\u0103 graiul nostru spune \u00eentr-adev\u0103r lucruri ce nu s-au rostit \u00eentotdeauna \u00een alte limbi \u0219i care le-ar putea \u00eendemna pe acestea s\u0103 se ml\u0103dieze dup\u0103 cuv\u00e2ntul nostru, atunci, \u00een m\u0103sura \u00een care exist\u0103 un rest rom\u00e2nesc \u00een cele ale g\u00e2ndu\u00adlui, suntem datori lumii cu acest rest\u201d.[39]<\/sup><\/a> Mai mult, Noica admite posibilitatea ca alte limbi mai obscure precum limbile bantu s\u0103 fie mai atractive filosofic dec\u00e2t ro\u00adm\u00e2\u00adna[40]<\/sup><\/a>, la fel cum tot Noica are grij\u0103 s\u0103 noteze \u0219i anumite insuficien\u021be ale limbii rom\u00e2ne precum lipsa unui termen antitetic la termenul de \u201efiin\u021b\u0103\u201d (\u201edevenire\u201d necom\u00adpar\u00e2ndu-se cu nem\u021bescul Werden<\/em>) sau degra\u00adda\u00adrea unor cuvinte precum \u201epetre\u00adcere\u201d, limitat \u00eentre timp la sensul de eveniment dis\u00adtractiv.[41]<\/sup><\/a> Pe scurt, proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti este o tentativ\u0103 legitim\u0103 de a fi \u201ena\u021bional cu fa\u021ba spre universalitate\u201d (Titu Maiorescu)[42]<\/sup><\/a>, Noica folosindu-se de datul acci\u00addental al limbii natale pentru a exprima universalul, dup\u0103 cum o recunoa\u0219te \u0219i \u00een modelul unei prefe\u021be la Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em> din jurnalul s\u0103u de idei:<\/p>\n\n\n\n\nPentru Prefa\u021ba la Df..\/\/ Nu am c\u0103utat rom\u00e2nescul, ci universalul. Am \u00eent\u00e2lnit rom\u00e2\u00adnescul pentru c\u0103 nu putem g\u00e2ndi dec\u00e2t \u00een limita\u021bia ce nu limiteaz\u0103 a limbii noastre.\/\/ Dac\u0103 \u00eens\u0103 nu am \u00eent\u00e2lnit universalul, atunci cartea aceasta [Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>] r\u0103m\u00e2ne \u00een devenirea \u00eentru devenire a culturii.\/\/ [\u00cen margine:] Rom\u00e2nescul mi-a fost un kairos<\/em>, at\u00e2ta tot.[43]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAcestea fiind spuse, sursele principale de inspira\u021bie pentru proiectul noician al unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti par a fi trei. Un prim impuls important ar veni de la Mircea Vulc\u0103nescu \u0219i al s\u0103u eseu Dimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u021bei<\/em>, un al doilea, de la ontologia lui Heidegger, ce face din limb\u0103 casa Fiin\u021bei, iar un al trei\u00adlea, de la teoria relativismului lingvistic atribuit\u0103 antropologului Edward Sapir \u0219i asistentului s\u0103u, Benjamin Lee Whorf, teorie care sus\u021bine c\u0103 raportarea la lume a indi\u00advi\u00adzilor \u0219i obiceiurile lor sunt direct influen\u021bate de structurile logico-gramaticale ale limbii natale \u0219i c\u0103 concep\u021biile despre lume mediate de limbile omene\u0219ti sunt inco\u00admensurabile \u00eentre ele din punct de vedere valoric, \u00een m\u0103sura \u00een care fiecare limb\u0103 are avantajele \u0219i dezavantajele ei.[44]<\/sup><\/a> Dintre ace\u0219ti trei factori, cel mai relevant din punct de vedere intracultural\/na\u021bional este impulsul venit de la Vulc\u0103nescu, \u00een timp ce factorul de relevan\u021b\u0103 intercultural\u0103 \u2013 de deschidere c\u0103tre universal \u2013 este al treilea. C\u00e2t prive\u0219te influen\u021ba lui Heidegger, ea exist\u0103 f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate, \u00eens\u0103 analiza de mai jos va scoate la iveal\u0103 \u0219i ni\u0219te diferen\u021be fundamentale \u00eentre Noica \u0219i Heidegger, diferen\u021be ce transpar at\u00e2t \u00een plan teoretic, c\u00e2t \u0219i \u00een plan practic. C\u0103 avem de-a face cu dou\u0103 feluri diferite de rostire filosofic\u0103, se va adeveri analiz\u00e2nd abor\u00addarea lui Noica prin prisma acelora\u0219i trei criterii stabilite \u0219i \u00een capitolul anterior. S\u0103 trecem, a\u0219adar, la analiza propriu-zis\u0103.<\/p>\n\n\n\n1. Atitudinea fa\u021b\u0103 de logic\u0103 \u0219i logos<\/em>. C\u0103 Noica face ontologie inspirat de Heidegger, nu se poate t\u0103g\u0103dui. Cu toate acestea, deosebiri notabile dintre Noica \u0219i Heidegger transpar \u00eenc\u0103 de la nivelul fundamental al g\u00e2ndirii filosofice \u2013 acela al logicii. Dac\u0103 inten\u021bia lui Heidegger este de a accede la o logic\u0103 a fenomenelor, o logic\u0103 \u201epre-propozi\u021bional\u0103\u201d capabil\u0103 s\u0103 articuleze ba Fiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i \u0219i rela\u021bia omului cu ea, ba orizontul limbii \u0219i situarea omului \u00een el, Noica e mai pu\u021bin radical. \u00cen primul r\u00e2nd, el nu este interesat de revizuirea fundamentelor metafizice ale \u0219tiin\u021belor \u0219i ale filosofiei \u00eense\u0219i. Este adev\u0103rat c\u0103 \u0219i el caut\u0103 s\u0103 articuleze o logic\u0103 a vie\u021bii, a experien\u021bei tr\u0103ite, una care s\u0103 se sustrag\u0103 celei aristotelice.[45]<\/sup><\/a> Cu toate acestea, el \u00eei repro\u0219eaz\u0103 lui Heidegger cel pu\u021bin dou\u0103 lucruri majore: tendin\u021ba de a submina logica f\u0103r\u0103 a ajunge la o alta[46]<\/sup><\/a> \u0219i \u00eendr\u0103zneala de a fi c\u0103utat s\u0103 rezolve pro\u00adble\u00adma insolubil\u0103 a timpului (sau a tempora\u00adli\u00adt\u0103\u021bii): \u201eDezastrul celor care g\u00e2ndesc fiin\u021ba prin temporalitate (Heidegger). Dar ideea de spa\u00ad\u021bialitate (de n\u2011dimen\u00adsio\u00adna\u00adli\u00adtate a realului, de \u00eencruci\u0219are a generalurilor sau elemen\u00adtelor \u00een el), aceasta spune ceva despre fiin\u021b\u0103; spa\u021bialitate configurativ\u0103, nu temporalitate dizolvant\u0103. \u00cen proble\u00adma timpului to\u021bi filosofii \u0219i-au fr\u00e2nt g\u00e2tul\u201d.[47]<\/sup><\/a> Or, ontologia lui Noica pare a fi, prin compara\u021bie cu cea a lui Heidegger, una ra\u021bional\u0103<\/em>, bazat\u0103 \u00een con\u00adti\u00adnuare pe concep\u021bia omului ca animal ra\u021bional, pe care Heidegger o desconsidera drept metafizic\u0103.[48]<\/sup><\/a> \u00cen ce m\u0103sur\u0103 pledoaria lui Noica pentru ra\u021bionalitate \u0219i reu\u0219e\u0219te, este de dis\u00adcutat; inten\u021bia lui pare a fi \u00eens\u0103 aceea de a spa\u021bializa logica \u2013 \u0219i chiar de a o \u201espa\u00ad\u021bio\u2011tem\u00ad\u00adpo\u00adraliza\u201d, cel pu\u021bin \u00een tratatul s\u0103u de ontologie din Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>[49]<\/sup><\/a> \u2013 prin eviden\u021bierea orizonturilor pe care anumite cuvinte le deschid. Un asemenea cuv\u00e2nt este prepozi\u021bia \u201e\u00eentru\u201d, cuv\u00e2nt desemnat \u00een diverse contexte ca \u201espa\u021bializator nespa\u00ad\u021bia\u00adlizat\u201d[50]<\/sup><\/a> \u0219i \u201eoperator ontologic\u201d.[51]<\/sup><\/a> A\u0219adar, se poate spune c\u0103 Noica \u00eencearc\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u s\u0103 accead\u0103 la un Logos<\/em> ce transcende logica tradi\u00ad\u021bional\u0103 (aristotelic\u0103 \u0219i modern\u0103, ce \u021bin de \u201elogica lui \u00een<\/em>\u201d), un Logos <\/em>al lui \u201ea fi \u00eentru\u201d care s\u0103 nu creeze \u00eens\u0103 o ruptur\u0103 radi\u00adcal\u0103 cu metafizica occidental\u0103[52]<\/sup><\/a> (categoriile lui Kant \u0219i dialectica lui Hegel juc\u00e2nd totu\u0219i un rol important \u00een ontologia lui Noica
\u00cen alt\u0103 ordine de idei, limba nu reprezint\u0103 pentru Heidegger un simplu sistem de semne cu rol de reprezentare, ci acel orizont \u00een care ne mi\u0219c\u0103m deja f\u0103r\u0103 s\u0103 o \u0219tim \u0219i dinspre care orice lucru \u00ee\u0219i cap\u0103t\u0103 statutul de existent. La fel ca \u00een fizica cuantic\u0103 unde un electron nu exist\u0103 dac\u0103 nu e observat (cu riscul ca observarea lui s\u0103 modifice \u00eensu\u0219i obiectul observat), la fel un lucru nu exist\u0103 at\u00e2ta vreme c\u00e2t \u00eenc\u0103 nu exist\u0103 cuv\u00e2ntul care \u00eel nume\u0219te \u2013 cu precizarea important\u0103 c\u0103 ceea ce se \u00eendep\u0103r\u00adteaz\u0103 de noi atunci c\u00e2nd rostim lucrul este mai degrab\u0103 limba dec\u00e2t lucrul. C\u0103ci limba, ca \u0219i g\u00e2ndirea, se afl\u0103 mereu cu un pas \u00eenaintea noastr\u0103 f\u0103r\u0103 a putea fi ajunse din urm\u0103, de unde \u0219i dificultatea de a pronun\u021ba adev\u0103ruri pozitive ultime de care s\u0103 ne ag\u0103\u021b\u0103m: \u201eDas, wovon wir sprechen, die Sprache, ist uns stets schon voraus. Wir sprechen ihr st\u00e4ndig nur nach\u201d.[24]<\/sup><\/a> Iar aceast\u0103 limb\u0103 \u00een urma c\u0103reia vorbim este una alc\u0103tuit\u0103 mai degrab\u0103 din t\u0103ceri \u0219i ascult\u0103ri, a\u0219a cum Heidegger o tot eviden\u021biaz\u0103 atunci c\u00e2nd nume\u0219te limba dintr-o poezie de Trakl \u201er\u0103sunet al lini\u0219tii\u201d (Ge-l\u00e4ut der Stille<\/em>)[25]<\/sup><\/a> sau c\u00e2nd spune \u00een acela\u0219i text c\u0103 \u201emuritorii vorbesc \u00een m\u0103sura \u00een care ascult\u0103\u201d: \u201eDie Sterblichen sprechen, insofern sie h\u00f6ren\u201d.[26]<\/sup><\/a> Ea nu este pur \u0219i simplu o spus\u0103 obi\u0219nuit\u0103, ci mai degrab\u0103 o \u201espus\u0103\u201d (Sage<\/em>) sau rostire cu caracter de eveni\u00adment (Er-eignis<\/em>), eveniment al c\u0103rui rost este de a scoate la iveal\u0103 ceea ce este pro\u00adpriu omului \u00een raport cu Fiin\u021ba, \u00een m\u0103sura \u00een care omul \u0219i Fiin\u021ba sunt puse \u00een leg\u0103\u00adtur\u0103 prin Sage<\/em>, prin spusa efectuat\u0103 de limb\u0103.[27]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n3. Testarea limitelor limbii \u2013 varianta Heidegger<\/em>. Av\u00e2nd \u00een vedere radica\u00adli\u00adtatea cu care Heidegger prive\u0219te at\u00e2t logica\/metafizica occidental\u0103, c\u00e2t \u0219i fenome\u00adnul limbii, era de a\u0219teptat ca stilul s\u0103u de filosofare \u00een limba german\u0103 s\u0103 fie unul greoi \u0219i excentric. Pe scurt, practica rostirii filosofice la Heidegger este una radi\u00adcal\u0103, ce testeaz\u0103 \u0219i for\u021beaz\u0103 nu arareori p\u00e2n\u0103 la refuz limitele limbii. \u00cent\u00e2lnim astfel la g\u00e2nditorul german:<\/p>\n\n\n\n\u2013 (cvasi-)tautologii de tipul Die Welt weltet<\/em>, Die Gegend gegnet<\/em>, Die Sprache spricht<\/em> sau Das Nichts nichtet<\/em>[28]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 abateri semnificative de la etimologia cuvintelor, un bun exemplu \u00een acest sens constituindu-l cuv\u00e2ntul Er\u00f6rterung<\/em> (\u201eexplicare\u201d, \u201ediscutare \u00een detaliu a unui caz\u201d), cuv\u00e2nt juridic rezultat din traducerea cuv\u00e2ntului latin determinare <\/em>\u0219i pe care Heidegger \u00eel asociaz\u0103 cu cuv\u00e2ntul Ort<\/em> (loc) f\u0103r\u0103 vreun temei de ordin lingvistic[29]<\/sup><\/a>; un alt exemplu la \u00eendem\u00e2n\u0103 este asocierea cuv\u00e2ntului Ereignis<\/em> (\u201eeveniment\u201d) cu cuv\u00e2ntul eigen<\/em> (\u201epropriu\u201d), cele dou\u0103 cuvinte nefiind \u00eenrudite etimologic[30]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 recursul la traduceri mai mult sau mai pu\u021bin creative, cum ar fi deja men\u021bionata asociere a cuv\u00e2ntului legein<\/em> (gr. \u201ea culege\u201d, \u201ea spune\u201d) cu cuv\u00e2ntul nem\u021besc lesen<\/em> (\u201ea citi\u201d, \u201ea aduna\u201d, \u201ea culege\u201d) sau faimoasa traducere a termenului grecesc vechi a-l\u0113theia <\/em>ca Unverborgenheit<\/em> (\u201eneascundere\u201d) \u00een Sein und Zeit<\/em>; acest recurs frecvent la traduceri (unele discutabile, altele nu neap\u0103rat) poate fi \u0219i el socotit drept component\u0103 a practicii excentrice de etimologizare cultivat\u0103 de Heidegger[31]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 construc\u021bii alambicate, ocazionale, de termeni compu\u0219i precum faimoasa sintagm\u0103 \u201ea-fi-\u00een-lume\u201d (In-der-Welt-Sein<\/em>); la un moment dat, \u00een Sein und Zeit<\/em> sen\u00adsul fiin\u021bei umane (Dasein<\/em>) ca grij\u0103 (Sorge<\/em>) este explicitat prin referire la doi ter\u00admeni com\u00adpu\u0219i: \u201eSich-vorweg-schon-sein-in-(der-Welt-) als Sein-bei (innerwelt\u00adlich begegnendem Seienden)\u201d, rom. \u201efaptul-de-a-fi-\u00eenaintea-lui-\u00eensu\u0219i-s\u0103l\u0103\u0219luind-deja-\u00een(lume) ca fapt-de-a-fi-\u00een-preajma (fiin\u021b\u0103rii \u00een interiorul lumii\u201d[32]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 inventarea de cuvinte intraductibile sau valorificarea unor cuvinte vechi, ie\u0219ite din uz, cuvinte precum Bedingnis<\/em>, Nahnis<\/em>, gegnen<\/em>, welten<\/em>, Gestell<\/em> etc.<\/p>\n\n\n\nPentru toate abaterile de mai sus, justificarea lui Heidegger ar fi aceea c\u0103 vrea s\u0103 accead\u0103 la un nou temei, un nou Logos situat dincolo de distinc\u021bia dintre ra\u021bional \u0219i ira\u021bional, adev\u0103rat \u0219i fals. Acest Logos<\/em> ar putea fi unul al experien\u021bei tr\u0103ite \u2013 fie al experien\u021bei Dasein<\/em>-ului de a-fi-\u00een-lume \u00een opera timpurie, fie pur \u0219i simplu al tr\u0103irii limbii ca fenomen ce se sustrage g\u00e2ndirii conceptuale \u2013, experien\u021b\u0103 care s\u0103 articuleze ceea ce ce nu se poate articula la nivel logico-propozi\u021bional. Deja \u00een anul 1919, ca asistent al lui Husserl, Heidegger remarca faptul c\u0103 \u201elimba noastr\u0103 nu face fa\u021b\u0103 noii tipicit\u0103\u021bi fundamentale a tr\u0103irii\u201d: \u201eUnsere Sprache ist der neuen Grund\u00adtypik des Erle\u00adbens nicht gewachsen\u201d.[33]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 remarc\u0103 era f\u0103cut\u0103 \u00een contextul criticilor la adresa metodei critic-teleologice axate pe adev\u0103rul unui ideal normativ (Sollen<\/em>) ca valoare \u00eentemeietoare a oric\u0103rui act de cunoa\u0219tere, Heidegger contraca\u00adr\u00e2nd aici prin observa\u021bia c\u0103 o bun\u0103 parte din valoarea \u0219i valabilitatea experien\u021belor tr\u0103ite care con\u00adsti\u00adtuie materia\u00adlul unui Sollen <\/em>nu sunt obligatoriu \u00eentemeiate \u00eentr-un Sollen<\/em>. Un exemplu \u00een cauz\u0103 furnizat de Heidegger ar fi aici bucuria (neutr\u0103 fa\u021b\u0103 de un ideal valoric-normativ) ce cuprin\u00adde o persoan\u0103 atunci c\u00e2nd intr\u0103 \u00een camera de studiu \u0219i vede lumina soarelui c\u0103\u00adz\u00e2nd pe c\u0103r\u021bi.[34]<\/sup><\/a> Prin urmare, Heidegger nu are de ales dec\u00e2t s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 n\u0103sco\u00adceasc\u0103 cuvinte \u0219i expresii alambicate pentru a \u201esalva fenomenele\u201d. Iar \u00een acest scop, nici limba german\u0103 curent\u0103 \u0219i nici bunul-sim\u021b \u0219tiin\u00ad\u021bific nu mai constituie opreli\u0219ti.<\/p>\n\n\n\nCu toate acestea, Heidegger este perfect con\u0219tient de abaterile sale. De exem\u00adplu, el atrage explicit aten\u021bia asupra limit\u0103rilor unui dic\u021bionar, suger\u00e2nd c\u0103 nu este interesat de \u00een\u021belesul de dic\u021bionar al cuvintelor, ci de lumea pe care o deschide un cuv\u00e2nt sau un altul, de spiritul viu al unei limbi la care dic\u021bionarul, ca instru\u00adment ce face din limba \u00eens\u0103\u0219i un instrument, nu poate oferi acces:<\/p>\n\n\n\n\nEin W\u00f6rterbuch wird in den meisten F\u00e4llen eine richtige Auskunft geben \u00fcber die Wortbedeutung. Es verb\u00fcrgt aber durch diese Richtigkeit noch nicht die Einsicht in die Wahrheit dessen, was das Wort bedeutet und bedeuten kann, sofern wir dem im Wort genannten Wesensbereich nachfragen. Ein \u201eW\u00f6rterbuch\u201d kann Hinweise geben f\u00fcr das Wortverst\u00e4ndnis, aber es ist niemals eine schlechthin und im voraus verbindliche In\u00adstanz. Die Berufung auf das W\u00f6rterbuch bleibt immer nur die Berufung auf eine in ihrer Art und ihren Grenzen meist gar nicht fa\u00dfbare Auslegung einer Sprache. Sobald wir freilich die Sprache nur als Verkehrsmittel betrachten, ist das auf die Technik des Ver\u00adkehrs und des Austausches zugeschnittene W\u00f6rterbuch \u201eohne weiteres\u201d \u201ein der Ord\u00adnung\u201d und verbindlich. Auf den geschichtlichen Geist einer Sprache im Ganzen hin ge\u00adsehen, fehlt dagegen jedem W\u00f6rterbuch die unmittelbare Ma\u00dfst\u00e4blichkeit und Ver\u00adbindlichkeit.[35]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00centr-o manier\u0103 comparabil\u0103 se pot justifica \u0219i mult-hulitele construc\u021bii tauto\u00adlo\u00adgice ale lui Heidegger. \u0218i ele sunt menite s\u0103 salveze fenomene precum limba, lumea sau Logos<\/em>-ul, protej\u00e2ndu-le de g\u00e2ndirea care obiectific\u0103. (Cva\u00adsi\u2011)Tau\u00adtologiile lui Heidegger pot fi astfel \u00een\u021belese ca un prag zero al g\u00e2ndirii ce articu\u00adleaz\u0103 adev\u0103ruri (sau, mai bine zis, fenomene) inaccesibile logicii tradi\u021bionale. Ele sunt menite s\u0103 ilustreze at\u00e2t \u00eenc\u0103p\u0103\u00ad\u021b\u00e2narea g\u00e2nditorului german de a-\u0219i sustrage propriile fraze unei \u00een\u021belegeri perfecte, totalizante, care s\u0103 epuizeze sensul frazelor pe care chiar el le desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een procesul g\u00e2ndirii, c\u00e2t \u0219i ca o tentativ\u0103 de a exprima \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea limbii \u00eense\u0219i de a nu se l\u0103sa reificat\u0103 \u0219i \u00eengr\u0103dit\u0103 prin transformarea cuvintelor \u00een semne \u0219i con\u00adcepte. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, ar mai putea fi avansat \u0219i argumentul lui Michel Haar potrivit c\u0103ruia a\u0219a-zisele tautologii heideggeriene nu constituie ni\u0219te tautologii \u00een sens strict c\u00e2t mai degrab\u0103 \u00eencerc\u0103ri \u201ede a \u00abconsolida\u00bb ponderea verbului, a fenomenului, \u0219i de a diminua subiectul, substan\u021ba\u201d.[36]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nOricum ar fi, cert este c\u0103 practica de rostire filosofic\u0103 a lui Heidegger, \u00een m\u0103sura \u00een care putem vorbi de o asemenea practic\u0103, este una radical\u0103, ce \u00eempinge limitele lim\u00adbii p\u00e2n\u0103 la extrem. Scopul lui Heidegger este \u00eens\u0103, dincolo de \u00eendrept\u0103\u021bitele critici ce i se pot aduce, unul legitim: acela de a dob\u00e2ndi acces la un domeniu \u201einfra\u201d-logic al tr\u0103irii \u0219i g\u00e2ndirii unor Absoluturi (Fiin\u021b\u0103, Logos, Adev\u0103r) ce nu pot fi surprinse prin inter\u00admediul g\u00e2ndirii conceptual-logice obi\u0219nuite, g\u00e2ndire care \u00eemparte lumea fie \u00een subiect \u0219i predicat, fie \u00een semnificant \u0219i semnificat, fie \u00een subiect \u0219i obiect \u0219.a.m.d.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\nRostire filosofic\u0103 (II): Constantin Noica \u0219i valorificarea limbii ca dat<\/strong><\/h5>\n\n\n\nSpre deosebire de cazul lui Heidegger, Constantin Noica \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 demersul de conturare a unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti de pe pozi\u021bia inte\u00adlec\u00adtua\u00adlului apar\u021bin\u00e2nd de o cultur\u0103 a\u0219a-zis \u201eminor\u0103\u201d, lipsit\u0103 de o tradi\u021bie filosofic\u0103 solid\u0103. Dac\u0103 Heidegger ajunge s\u0103 inventeze cuvinte pentru a revigora o limb\u0103 \u00een care se filosofa riguros de secole bune, Noica se afl\u0103 \u00een situa\u021bia de a \u00eentemeia \u0219i justifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, adesea redus\u0103 la statutul unei limbi fruste de p\u0103stori, care \u00eenc\u0103 nu a dat m\u0103sura propriei ra\u021bionalit\u0103\u021bi. F\u0103r\u0103 a dispre\u021bui cultura folcloric-\u021b\u0103r\u0103neasc\u0103, Noica \u00ee\u0219i exprima, de exemplu, la un moment dat regretul c\u0103, \u00een presupusul proiect al unui dic\u021bio\u00adnar de termeni literari din toate limbile ini\u021biat de UNESCO, limba rom\u00e2n\u0103 ar fi urmat s\u0103 figureze doar cu trei termeni mai degrab\u0103 \u00eenc\u0103rca\u021bi afectiv: \u201edor\u201d, \u201edoin\u0103\u201d \u0219i \u201ecolind\u0103\u201d.[37]<\/sup><\/a> Scopul lui Noica (cel pu\u021bin \u00een ce prive\u0219te rostirea filosofic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103) este, a\u0219adar, unul mai modest: spre deose\u00adbire de Heidegger, el nu urm\u0103re\u0219te o r\u0103stur\u00adnare a g\u00e2ndirii filosofice occidentale \u0219i nici nu dore\u0219te s\u0103 fac\u0103 din limba rom\u00e2n\u0103 limba cea mai de soi a filosofiei, a\u0219a cum ar putea-o crede, \u00een mod paradoxal, nu doar na\u021bio\u00adna\u00adli\u0219tii de tavern\u0103 tenta\u021bi s\u0103 cread\u0103 c\u0103 \u021bara lor este deasupra tuturor celorlalte, ci \u0219i acei interpre\u021bi care, absolutiz\u00e2nd criteriul politic (fie adeziunea lui Noica la legionarism de la sf\u00e2r\u0219itul anilor \u201930, fie presupusa lui \u00eenclina\u021bie c\u0103tre protocronismul de tip ceau\u0219ist), acuz\u0103 demersul filosofic al lui Noica de na\u021bionalism.[38]<\/sup><\/a> Dac\u0103 exist\u0103 un \u201ena\u021bionalism\u201d care anim\u0103 proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti, acela const\u0103 \u00een dorin\u021ba de a valorifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, capacitatea acesteia de a conceptualiza \u0219i genera probleme filosofice unice prin intermediul cuvintelor ei. Datoria de a expli\u00adcita acest poten\u021bial filosofic al limbii unei na\u021biuni sau culturi reprezint\u0103 nu (sau nu numai) o simpl\u0103 datorie fa\u021b\u0103 de \u021bara de apartenen\u021b\u0103 \u00een sensul benign, non-limitativ al cuv\u00e2ntului \u201edatorie\u201d, ci o datorie fa\u021b\u0103 de \u00eentreaga lume; altfel spus \u2013 o deschidere c\u0103tre universal: \u201eDac\u0103 graiul nostru spune \u00eentr-adev\u0103r lucruri ce nu s-au rostit \u00eentotdeauna \u00een alte limbi \u0219i care le-ar putea \u00eendemna pe acestea s\u0103 se ml\u0103dieze dup\u0103 cuv\u00e2ntul nostru, atunci, \u00een m\u0103sura \u00een care exist\u0103 un rest rom\u00e2nesc \u00een cele ale g\u00e2ndu\u00adlui, suntem datori lumii cu acest rest\u201d.[39]<\/sup><\/a> Mai mult, Noica admite posibilitatea ca alte limbi mai obscure precum limbile bantu s\u0103 fie mai atractive filosofic dec\u00e2t ro\u00adm\u00e2\u00adna[40]<\/sup><\/a>, la fel cum tot Noica are grij\u0103 s\u0103 noteze \u0219i anumite insuficien\u021be ale limbii rom\u00e2ne precum lipsa unui termen antitetic la termenul de \u201efiin\u021b\u0103\u201d (\u201edevenire\u201d necom\u00adpar\u00e2ndu-se cu nem\u021bescul Werden<\/em>) sau degra\u00adda\u00adrea unor cuvinte precum \u201epetre\u00adcere\u201d, limitat \u00eentre timp la sensul de eveniment dis\u00adtractiv.[41]<\/sup><\/a> Pe scurt, proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti este o tentativ\u0103 legitim\u0103 de a fi \u201ena\u021bional cu fa\u021ba spre universalitate\u201d (Titu Maiorescu)[42]<\/sup><\/a>, Noica folosindu-se de datul acci\u00addental al limbii natale pentru a exprima universalul, dup\u0103 cum o recunoa\u0219te \u0219i \u00een modelul unei prefe\u021be la Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em> din jurnalul s\u0103u de idei:<\/p>\n\n\n\n\nPentru Prefa\u021ba la Df..\/\/ Nu am c\u0103utat rom\u00e2nescul, ci universalul. Am \u00eent\u00e2lnit rom\u00e2\u00adnescul pentru c\u0103 nu putem g\u00e2ndi dec\u00e2t \u00een limita\u021bia ce nu limiteaz\u0103 a limbii noastre.\/\/ Dac\u0103 \u00eens\u0103 nu am \u00eent\u00e2lnit universalul, atunci cartea aceasta [Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>] r\u0103m\u00e2ne \u00een devenirea \u00eentru devenire a culturii.\/\/ [\u00cen margine:] Rom\u00e2nescul mi-a fost un kairos<\/em>, at\u00e2ta tot.[43]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAcestea fiind spuse, sursele principale de inspira\u021bie pentru proiectul noician al unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti par a fi trei. Un prim impuls important ar veni de la Mircea Vulc\u0103nescu \u0219i al s\u0103u eseu Dimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u021bei<\/em>, un al doilea, de la ontologia lui Heidegger, ce face din limb\u0103 casa Fiin\u021bei, iar un al trei\u00adlea, de la teoria relativismului lingvistic atribuit\u0103 antropologului Edward Sapir \u0219i asistentului s\u0103u, Benjamin Lee Whorf, teorie care sus\u021bine c\u0103 raportarea la lume a indi\u00advi\u00adzilor \u0219i obiceiurile lor sunt direct influen\u021bate de structurile logico-gramaticale ale limbii natale \u0219i c\u0103 concep\u021biile despre lume mediate de limbile omene\u0219ti sunt inco\u00admensurabile \u00eentre ele din punct de vedere valoric, \u00een m\u0103sura \u00een care fiecare limb\u0103 are avantajele \u0219i dezavantajele ei.[44]<\/sup><\/a> Dintre ace\u0219ti trei factori, cel mai relevant din punct de vedere intracultural\/na\u021bional este impulsul venit de la Vulc\u0103nescu, \u00een timp ce factorul de relevan\u021b\u0103 intercultural\u0103 \u2013 de deschidere c\u0103tre universal \u2013 este al treilea. C\u00e2t prive\u0219te influen\u021ba lui Heidegger, ea exist\u0103 f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate, \u00eens\u0103 analiza de mai jos va scoate la iveal\u0103 \u0219i ni\u0219te diferen\u021be fundamentale \u00eentre Noica \u0219i Heidegger, diferen\u021be ce transpar at\u00e2t \u00een plan teoretic, c\u00e2t \u0219i \u00een plan practic. C\u0103 avem de-a face cu dou\u0103 feluri diferite de rostire filosofic\u0103, se va adeveri analiz\u00e2nd abor\u00addarea lui Noica prin prisma acelora\u0219i trei criterii stabilite \u0219i \u00een capitolul anterior. S\u0103 trecem, a\u0219adar, la analiza propriu-zis\u0103.<\/p>\n\n\n\n1. Atitudinea fa\u021b\u0103 de logic\u0103 \u0219i logos<\/em>. C\u0103 Noica face ontologie inspirat de Heidegger, nu se poate t\u0103g\u0103dui. Cu toate acestea, deosebiri notabile dintre Noica \u0219i Heidegger transpar \u00eenc\u0103 de la nivelul fundamental al g\u00e2ndirii filosofice \u2013 acela al logicii. Dac\u0103 inten\u021bia lui Heidegger este de a accede la o logic\u0103 a fenomenelor, o logic\u0103 \u201epre-propozi\u021bional\u0103\u201d capabil\u0103 s\u0103 articuleze ba Fiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i \u0219i rela\u021bia omului cu ea, ba orizontul limbii \u0219i situarea omului \u00een el, Noica e mai pu\u021bin radical. \u00cen primul r\u00e2nd, el nu este interesat de revizuirea fundamentelor metafizice ale \u0219tiin\u021belor \u0219i ale filosofiei \u00eense\u0219i. Este adev\u0103rat c\u0103 \u0219i el caut\u0103 s\u0103 articuleze o logic\u0103 a vie\u021bii, a experien\u021bei tr\u0103ite, una care s\u0103 se sustrag\u0103 celei aristotelice.[45]<\/sup><\/a> Cu toate acestea, el \u00eei repro\u0219eaz\u0103 lui Heidegger cel pu\u021bin dou\u0103 lucruri majore: tendin\u021ba de a submina logica f\u0103r\u0103 a ajunge la o alta[46]<\/sup><\/a> \u0219i \u00eendr\u0103zneala de a fi c\u0103utat s\u0103 rezolve pro\u00adble\u00adma insolubil\u0103 a timpului (sau a tempora\u00adli\u00adt\u0103\u021bii): \u201eDezastrul celor care g\u00e2ndesc fiin\u021ba prin temporalitate (Heidegger). Dar ideea de spa\u00ad\u021bialitate (de n\u2011dimen\u00adsio\u00adna\u00adli\u00adtate a realului, de \u00eencruci\u0219are a generalurilor sau elemen\u00adtelor \u00een el), aceasta spune ceva despre fiin\u021b\u0103; spa\u021bialitate configurativ\u0103, nu temporalitate dizolvant\u0103. \u00cen proble\u00adma timpului to\u021bi filosofii \u0219i-au fr\u00e2nt g\u00e2tul\u201d.[47]<\/sup><\/a> Or, ontologia lui Noica pare a fi, prin compara\u021bie cu cea a lui Heidegger, una ra\u021bional\u0103<\/em>, bazat\u0103 \u00een con\u00adti\u00adnuare pe concep\u021bia omului ca animal ra\u021bional, pe care Heidegger o desconsidera drept metafizic\u0103.[48]<\/sup><\/a> \u00cen ce m\u0103sur\u0103 pledoaria lui Noica pentru ra\u021bionalitate \u0219i reu\u0219e\u0219te, este de dis\u00adcutat; inten\u021bia lui pare a fi \u00eens\u0103 aceea de a spa\u021bializa logica \u2013 \u0219i chiar de a o \u201espa\u00ad\u021bio\u2011tem\u00ad\u00adpo\u00adraliza\u201d, cel pu\u021bin \u00een tratatul s\u0103u de ontologie din Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>[49]<\/sup><\/a> \u2013 prin eviden\u021bierea orizonturilor pe care anumite cuvinte le deschid. Un asemenea cuv\u00e2nt este prepozi\u021bia \u201e\u00eentru\u201d, cuv\u00e2nt desemnat \u00een diverse contexte ca \u201espa\u021bializator nespa\u00ad\u021bia\u00adlizat\u201d[50]<\/sup><\/a> \u0219i \u201eoperator ontologic\u201d.[51]<\/sup><\/a> A\u0219adar, se poate spune c\u0103 Noica \u00eencearc\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u s\u0103 accead\u0103 la un Logos<\/em> ce transcende logica tradi\u00ad\u021bional\u0103 (aristotelic\u0103 \u0219i modern\u0103, ce \u021bin de \u201elogica lui \u00een<\/em>\u201d), un Logos <\/em>al lui \u201ea fi \u00eentru\u201d care s\u0103 nu creeze \u00eens\u0103 o ruptur\u0103 radi\u00adcal\u0103 cu metafizica occidental\u0103[52]<\/sup><\/a> (categoriile lui Kant \u0219i dialectica lui Hegel juc\u00e2nd totu\u0219i un rol important \u00een ontologia lui Noica
3. Testarea limitelor limbii \u2013 varianta Heidegger<\/em>. Av\u00e2nd \u00een vedere radica\u00adli\u00adtatea cu care Heidegger prive\u0219te at\u00e2t logica\/metafizica occidental\u0103, c\u00e2t \u0219i fenome\u00adnul limbii, era de a\u0219teptat ca stilul s\u0103u de filosofare \u00een limba german\u0103 s\u0103 fie unul greoi \u0219i excentric. Pe scurt, practica rostirii filosofice la Heidegger este una radi\u00adcal\u0103, ce testeaz\u0103 \u0219i for\u021beaz\u0103 nu arareori p\u00e2n\u0103 la refuz limitele limbii. \u00cent\u00e2lnim astfel la g\u00e2nditorul german:<\/p>\n\n\n\n\u2013 (cvasi-)tautologii de tipul Die Welt weltet<\/em>, Die Gegend gegnet<\/em>, Die Sprache spricht<\/em> sau Das Nichts nichtet<\/em>[28]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 abateri semnificative de la etimologia cuvintelor, un bun exemplu \u00een acest sens constituindu-l cuv\u00e2ntul Er\u00f6rterung<\/em> (\u201eexplicare\u201d, \u201ediscutare \u00een detaliu a unui caz\u201d), cuv\u00e2nt juridic rezultat din traducerea cuv\u00e2ntului latin determinare <\/em>\u0219i pe care Heidegger \u00eel asociaz\u0103 cu cuv\u00e2ntul Ort<\/em> (loc) f\u0103r\u0103 vreun temei de ordin lingvistic[29]<\/sup><\/a>; un alt exemplu la \u00eendem\u00e2n\u0103 este asocierea cuv\u00e2ntului Ereignis<\/em> (\u201eeveniment\u201d) cu cuv\u00e2ntul eigen<\/em> (\u201epropriu\u201d), cele dou\u0103 cuvinte nefiind \u00eenrudite etimologic[30]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 recursul la traduceri mai mult sau mai pu\u021bin creative, cum ar fi deja men\u021bionata asociere a cuv\u00e2ntului legein<\/em> (gr. \u201ea culege\u201d, \u201ea spune\u201d) cu cuv\u00e2ntul nem\u021besc lesen<\/em> (\u201ea citi\u201d, \u201ea aduna\u201d, \u201ea culege\u201d) sau faimoasa traducere a termenului grecesc vechi a-l\u0113theia <\/em>ca Unverborgenheit<\/em> (\u201eneascundere\u201d) \u00een Sein und Zeit<\/em>; acest recurs frecvent la traduceri (unele discutabile, altele nu neap\u0103rat) poate fi \u0219i el socotit drept component\u0103 a practicii excentrice de etimologizare cultivat\u0103 de Heidegger[31]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 construc\u021bii alambicate, ocazionale, de termeni compu\u0219i precum faimoasa sintagm\u0103 \u201ea-fi-\u00een-lume\u201d (In-der-Welt-Sein<\/em>); la un moment dat, \u00een Sein und Zeit<\/em> sen\u00adsul fiin\u021bei umane (Dasein<\/em>) ca grij\u0103 (Sorge<\/em>) este explicitat prin referire la doi ter\u00admeni com\u00adpu\u0219i: \u201eSich-vorweg-schon-sein-in-(der-Welt-) als Sein-bei (innerwelt\u00adlich begegnendem Seienden)\u201d, rom. \u201efaptul-de-a-fi-\u00eenaintea-lui-\u00eensu\u0219i-s\u0103l\u0103\u0219luind-deja-\u00een(lume) ca fapt-de-a-fi-\u00een-preajma (fiin\u021b\u0103rii \u00een interiorul lumii\u201d[32]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 inventarea de cuvinte intraductibile sau valorificarea unor cuvinte vechi, ie\u0219ite din uz, cuvinte precum Bedingnis<\/em>, Nahnis<\/em>, gegnen<\/em>, welten<\/em>, Gestell<\/em> etc.<\/p>\n\n\n\nPentru toate abaterile de mai sus, justificarea lui Heidegger ar fi aceea c\u0103 vrea s\u0103 accead\u0103 la un nou temei, un nou Logos situat dincolo de distinc\u021bia dintre ra\u021bional \u0219i ira\u021bional, adev\u0103rat \u0219i fals. Acest Logos<\/em> ar putea fi unul al experien\u021bei tr\u0103ite \u2013 fie al experien\u021bei Dasein<\/em>-ului de a-fi-\u00een-lume \u00een opera timpurie, fie pur \u0219i simplu al tr\u0103irii limbii ca fenomen ce se sustrage g\u00e2ndirii conceptuale \u2013, experien\u021b\u0103 care s\u0103 articuleze ceea ce ce nu se poate articula la nivel logico-propozi\u021bional. Deja \u00een anul 1919, ca asistent al lui Husserl, Heidegger remarca faptul c\u0103 \u201elimba noastr\u0103 nu face fa\u021b\u0103 noii tipicit\u0103\u021bi fundamentale a tr\u0103irii\u201d: \u201eUnsere Sprache ist der neuen Grund\u00adtypik des Erle\u00adbens nicht gewachsen\u201d.[33]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 remarc\u0103 era f\u0103cut\u0103 \u00een contextul criticilor la adresa metodei critic-teleologice axate pe adev\u0103rul unui ideal normativ (Sollen<\/em>) ca valoare \u00eentemeietoare a oric\u0103rui act de cunoa\u0219tere, Heidegger contraca\u00adr\u00e2nd aici prin observa\u021bia c\u0103 o bun\u0103 parte din valoarea \u0219i valabilitatea experien\u021belor tr\u0103ite care con\u00adsti\u00adtuie materia\u00adlul unui Sollen <\/em>nu sunt obligatoriu \u00eentemeiate \u00eentr-un Sollen<\/em>. Un exemplu \u00een cauz\u0103 furnizat de Heidegger ar fi aici bucuria (neutr\u0103 fa\u021b\u0103 de un ideal valoric-normativ) ce cuprin\u00adde o persoan\u0103 atunci c\u00e2nd intr\u0103 \u00een camera de studiu \u0219i vede lumina soarelui c\u0103\u00adz\u00e2nd pe c\u0103r\u021bi.[34]<\/sup><\/a> Prin urmare, Heidegger nu are de ales dec\u00e2t s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 n\u0103sco\u00adceasc\u0103 cuvinte \u0219i expresii alambicate pentru a \u201esalva fenomenele\u201d. Iar \u00een acest scop, nici limba german\u0103 curent\u0103 \u0219i nici bunul-sim\u021b \u0219tiin\u00ad\u021bific nu mai constituie opreli\u0219ti.<\/p>\n\n\n\nCu toate acestea, Heidegger este perfect con\u0219tient de abaterile sale. De exem\u00adplu, el atrage explicit aten\u021bia asupra limit\u0103rilor unui dic\u021bionar, suger\u00e2nd c\u0103 nu este interesat de \u00een\u021belesul de dic\u021bionar al cuvintelor, ci de lumea pe care o deschide un cuv\u00e2nt sau un altul, de spiritul viu al unei limbi la care dic\u021bionarul, ca instru\u00adment ce face din limba \u00eens\u0103\u0219i un instrument, nu poate oferi acces:<\/p>\n\n\n\n\nEin W\u00f6rterbuch wird in den meisten F\u00e4llen eine richtige Auskunft geben \u00fcber die Wortbedeutung. Es verb\u00fcrgt aber durch diese Richtigkeit noch nicht die Einsicht in die Wahrheit dessen, was das Wort bedeutet und bedeuten kann, sofern wir dem im Wort genannten Wesensbereich nachfragen. Ein \u201eW\u00f6rterbuch\u201d kann Hinweise geben f\u00fcr das Wortverst\u00e4ndnis, aber es ist niemals eine schlechthin und im voraus verbindliche In\u00adstanz. Die Berufung auf das W\u00f6rterbuch bleibt immer nur die Berufung auf eine in ihrer Art und ihren Grenzen meist gar nicht fa\u00dfbare Auslegung einer Sprache. Sobald wir freilich die Sprache nur als Verkehrsmittel betrachten, ist das auf die Technik des Ver\u00adkehrs und des Austausches zugeschnittene W\u00f6rterbuch \u201eohne weiteres\u201d \u201ein der Ord\u00adnung\u201d und verbindlich. Auf den geschichtlichen Geist einer Sprache im Ganzen hin ge\u00adsehen, fehlt dagegen jedem W\u00f6rterbuch die unmittelbare Ma\u00dfst\u00e4blichkeit und Ver\u00adbindlichkeit.[35]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00centr-o manier\u0103 comparabil\u0103 se pot justifica \u0219i mult-hulitele construc\u021bii tauto\u00adlo\u00adgice ale lui Heidegger. \u0218i ele sunt menite s\u0103 salveze fenomene precum limba, lumea sau Logos<\/em>-ul, protej\u00e2ndu-le de g\u00e2ndirea care obiectific\u0103. (Cva\u00adsi\u2011)Tau\u00adtologiile lui Heidegger pot fi astfel \u00een\u021belese ca un prag zero al g\u00e2ndirii ce articu\u00adleaz\u0103 adev\u0103ruri (sau, mai bine zis, fenomene) inaccesibile logicii tradi\u021bionale. Ele sunt menite s\u0103 ilustreze at\u00e2t \u00eenc\u0103p\u0103\u00ad\u021b\u00e2narea g\u00e2nditorului german de a-\u0219i sustrage propriile fraze unei \u00een\u021belegeri perfecte, totalizante, care s\u0103 epuizeze sensul frazelor pe care chiar el le desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een procesul g\u00e2ndirii, c\u00e2t \u0219i ca o tentativ\u0103 de a exprima \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea limbii \u00eense\u0219i de a nu se l\u0103sa reificat\u0103 \u0219i \u00eengr\u0103dit\u0103 prin transformarea cuvintelor \u00een semne \u0219i con\u00adcepte. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, ar mai putea fi avansat \u0219i argumentul lui Michel Haar potrivit c\u0103ruia a\u0219a-zisele tautologii heideggeriene nu constituie ni\u0219te tautologii \u00een sens strict c\u00e2t mai degrab\u0103 \u00eencerc\u0103ri \u201ede a \u00abconsolida\u00bb ponderea verbului, a fenomenului, \u0219i de a diminua subiectul, substan\u021ba\u201d.[36]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nOricum ar fi, cert este c\u0103 practica de rostire filosofic\u0103 a lui Heidegger, \u00een m\u0103sura \u00een care putem vorbi de o asemenea practic\u0103, este una radical\u0103, ce \u00eempinge limitele lim\u00adbii p\u00e2n\u0103 la extrem. Scopul lui Heidegger este \u00eens\u0103, dincolo de \u00eendrept\u0103\u021bitele critici ce i se pot aduce, unul legitim: acela de a dob\u00e2ndi acces la un domeniu \u201einfra\u201d-logic al tr\u0103irii \u0219i g\u00e2ndirii unor Absoluturi (Fiin\u021b\u0103, Logos, Adev\u0103r) ce nu pot fi surprinse prin inter\u00admediul g\u00e2ndirii conceptual-logice obi\u0219nuite, g\u00e2ndire care \u00eemparte lumea fie \u00een subiect \u0219i predicat, fie \u00een semnificant \u0219i semnificat, fie \u00een subiect \u0219i obiect \u0219.a.m.d.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\nRostire filosofic\u0103 (II): Constantin Noica \u0219i valorificarea limbii ca dat<\/strong><\/h5>\n\n\n\nSpre deosebire de cazul lui Heidegger, Constantin Noica \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 demersul de conturare a unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti de pe pozi\u021bia inte\u00adlec\u00adtua\u00adlului apar\u021bin\u00e2nd de o cultur\u0103 a\u0219a-zis \u201eminor\u0103\u201d, lipsit\u0103 de o tradi\u021bie filosofic\u0103 solid\u0103. Dac\u0103 Heidegger ajunge s\u0103 inventeze cuvinte pentru a revigora o limb\u0103 \u00een care se filosofa riguros de secole bune, Noica se afl\u0103 \u00een situa\u021bia de a \u00eentemeia \u0219i justifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, adesea redus\u0103 la statutul unei limbi fruste de p\u0103stori, care \u00eenc\u0103 nu a dat m\u0103sura propriei ra\u021bionalit\u0103\u021bi. F\u0103r\u0103 a dispre\u021bui cultura folcloric-\u021b\u0103r\u0103neasc\u0103, Noica \u00ee\u0219i exprima, de exemplu, la un moment dat regretul c\u0103, \u00een presupusul proiect al unui dic\u021bio\u00adnar de termeni literari din toate limbile ini\u021biat de UNESCO, limba rom\u00e2n\u0103 ar fi urmat s\u0103 figureze doar cu trei termeni mai degrab\u0103 \u00eenc\u0103rca\u021bi afectiv: \u201edor\u201d, \u201edoin\u0103\u201d \u0219i \u201ecolind\u0103\u201d.[37]<\/sup><\/a> Scopul lui Noica (cel pu\u021bin \u00een ce prive\u0219te rostirea filosofic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103) este, a\u0219adar, unul mai modest: spre deose\u00adbire de Heidegger, el nu urm\u0103re\u0219te o r\u0103stur\u00adnare a g\u00e2ndirii filosofice occidentale \u0219i nici nu dore\u0219te s\u0103 fac\u0103 din limba rom\u00e2n\u0103 limba cea mai de soi a filosofiei, a\u0219a cum ar putea-o crede, \u00een mod paradoxal, nu doar na\u021bio\u00adna\u00adli\u0219tii de tavern\u0103 tenta\u021bi s\u0103 cread\u0103 c\u0103 \u021bara lor este deasupra tuturor celorlalte, ci \u0219i acei interpre\u021bi care, absolutiz\u00e2nd criteriul politic (fie adeziunea lui Noica la legionarism de la sf\u00e2r\u0219itul anilor \u201930, fie presupusa lui \u00eenclina\u021bie c\u0103tre protocronismul de tip ceau\u0219ist), acuz\u0103 demersul filosofic al lui Noica de na\u021bionalism.[38]<\/sup><\/a> Dac\u0103 exist\u0103 un \u201ena\u021bionalism\u201d care anim\u0103 proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti, acela const\u0103 \u00een dorin\u021ba de a valorifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, capacitatea acesteia de a conceptualiza \u0219i genera probleme filosofice unice prin intermediul cuvintelor ei. Datoria de a expli\u00adcita acest poten\u021bial filosofic al limbii unei na\u021biuni sau culturi reprezint\u0103 nu (sau nu numai) o simpl\u0103 datorie fa\u021b\u0103 de \u021bara de apartenen\u021b\u0103 \u00een sensul benign, non-limitativ al cuv\u00e2ntului \u201edatorie\u201d, ci o datorie fa\u021b\u0103 de \u00eentreaga lume; altfel spus \u2013 o deschidere c\u0103tre universal: \u201eDac\u0103 graiul nostru spune \u00eentr-adev\u0103r lucruri ce nu s-au rostit \u00eentotdeauna \u00een alte limbi \u0219i care le-ar putea \u00eendemna pe acestea s\u0103 se ml\u0103dieze dup\u0103 cuv\u00e2ntul nostru, atunci, \u00een m\u0103sura \u00een care exist\u0103 un rest rom\u00e2nesc \u00een cele ale g\u00e2ndu\u00adlui, suntem datori lumii cu acest rest\u201d.[39]<\/sup><\/a> Mai mult, Noica admite posibilitatea ca alte limbi mai obscure precum limbile bantu s\u0103 fie mai atractive filosofic dec\u00e2t ro\u00adm\u00e2\u00adna[40]<\/sup><\/a>, la fel cum tot Noica are grij\u0103 s\u0103 noteze \u0219i anumite insuficien\u021be ale limbii rom\u00e2ne precum lipsa unui termen antitetic la termenul de \u201efiin\u021b\u0103\u201d (\u201edevenire\u201d necom\u00adpar\u00e2ndu-se cu nem\u021bescul Werden<\/em>) sau degra\u00adda\u00adrea unor cuvinte precum \u201epetre\u00adcere\u201d, limitat \u00eentre timp la sensul de eveniment dis\u00adtractiv.[41]<\/sup><\/a> Pe scurt, proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti este o tentativ\u0103 legitim\u0103 de a fi \u201ena\u021bional cu fa\u021ba spre universalitate\u201d (Titu Maiorescu)[42]<\/sup><\/a>, Noica folosindu-se de datul acci\u00addental al limbii natale pentru a exprima universalul, dup\u0103 cum o recunoa\u0219te \u0219i \u00een modelul unei prefe\u021be la Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em> din jurnalul s\u0103u de idei:<\/p>\n\n\n\n\nPentru Prefa\u021ba la Df..\/\/ Nu am c\u0103utat rom\u00e2nescul, ci universalul. Am \u00eent\u00e2lnit rom\u00e2\u00adnescul pentru c\u0103 nu putem g\u00e2ndi dec\u00e2t \u00een limita\u021bia ce nu limiteaz\u0103 a limbii noastre.\/\/ Dac\u0103 \u00eens\u0103 nu am \u00eent\u00e2lnit universalul, atunci cartea aceasta [Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>] r\u0103m\u00e2ne \u00een devenirea \u00eentru devenire a culturii.\/\/ [\u00cen margine:] Rom\u00e2nescul mi-a fost un kairos<\/em>, at\u00e2ta tot.[43]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAcestea fiind spuse, sursele principale de inspira\u021bie pentru proiectul noician al unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti par a fi trei. Un prim impuls important ar veni de la Mircea Vulc\u0103nescu \u0219i al s\u0103u eseu Dimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u021bei<\/em>, un al doilea, de la ontologia lui Heidegger, ce face din limb\u0103 casa Fiin\u021bei, iar un al trei\u00adlea, de la teoria relativismului lingvistic atribuit\u0103 antropologului Edward Sapir \u0219i asistentului s\u0103u, Benjamin Lee Whorf, teorie care sus\u021bine c\u0103 raportarea la lume a indi\u00advi\u00adzilor \u0219i obiceiurile lor sunt direct influen\u021bate de structurile logico-gramaticale ale limbii natale \u0219i c\u0103 concep\u021biile despre lume mediate de limbile omene\u0219ti sunt inco\u00admensurabile \u00eentre ele din punct de vedere valoric, \u00een m\u0103sura \u00een care fiecare limb\u0103 are avantajele \u0219i dezavantajele ei.[44]<\/sup><\/a> Dintre ace\u0219ti trei factori, cel mai relevant din punct de vedere intracultural\/na\u021bional este impulsul venit de la Vulc\u0103nescu, \u00een timp ce factorul de relevan\u021b\u0103 intercultural\u0103 \u2013 de deschidere c\u0103tre universal \u2013 este al treilea. C\u00e2t prive\u0219te influen\u021ba lui Heidegger, ea exist\u0103 f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate, \u00eens\u0103 analiza de mai jos va scoate la iveal\u0103 \u0219i ni\u0219te diferen\u021be fundamentale \u00eentre Noica \u0219i Heidegger, diferen\u021be ce transpar at\u00e2t \u00een plan teoretic, c\u00e2t \u0219i \u00een plan practic. C\u0103 avem de-a face cu dou\u0103 feluri diferite de rostire filosofic\u0103, se va adeveri analiz\u00e2nd abor\u00addarea lui Noica prin prisma acelora\u0219i trei criterii stabilite \u0219i \u00een capitolul anterior. S\u0103 trecem, a\u0219adar, la analiza propriu-zis\u0103.<\/p>\n\n\n\n1. Atitudinea fa\u021b\u0103 de logic\u0103 \u0219i logos<\/em>. C\u0103 Noica face ontologie inspirat de Heidegger, nu se poate t\u0103g\u0103dui. Cu toate acestea, deosebiri notabile dintre Noica \u0219i Heidegger transpar \u00eenc\u0103 de la nivelul fundamental al g\u00e2ndirii filosofice \u2013 acela al logicii. Dac\u0103 inten\u021bia lui Heidegger este de a accede la o logic\u0103 a fenomenelor, o logic\u0103 \u201epre-propozi\u021bional\u0103\u201d capabil\u0103 s\u0103 articuleze ba Fiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i \u0219i rela\u021bia omului cu ea, ba orizontul limbii \u0219i situarea omului \u00een el, Noica e mai pu\u021bin radical. \u00cen primul r\u00e2nd, el nu este interesat de revizuirea fundamentelor metafizice ale \u0219tiin\u021belor \u0219i ale filosofiei \u00eense\u0219i. Este adev\u0103rat c\u0103 \u0219i el caut\u0103 s\u0103 articuleze o logic\u0103 a vie\u021bii, a experien\u021bei tr\u0103ite, una care s\u0103 se sustrag\u0103 celei aristotelice.[45]<\/sup><\/a> Cu toate acestea, el \u00eei repro\u0219eaz\u0103 lui Heidegger cel pu\u021bin dou\u0103 lucruri majore: tendin\u021ba de a submina logica f\u0103r\u0103 a ajunge la o alta[46]<\/sup><\/a> \u0219i \u00eendr\u0103zneala de a fi c\u0103utat s\u0103 rezolve pro\u00adble\u00adma insolubil\u0103 a timpului (sau a tempora\u00adli\u00adt\u0103\u021bii): \u201eDezastrul celor care g\u00e2ndesc fiin\u021ba prin temporalitate (Heidegger). Dar ideea de spa\u00ad\u021bialitate (de n\u2011dimen\u00adsio\u00adna\u00adli\u00adtate a realului, de \u00eencruci\u0219are a generalurilor sau elemen\u00adtelor \u00een el), aceasta spune ceva despre fiin\u021b\u0103; spa\u021bialitate configurativ\u0103, nu temporalitate dizolvant\u0103. \u00cen proble\u00adma timpului to\u021bi filosofii \u0219i-au fr\u00e2nt g\u00e2tul\u201d.[47]<\/sup><\/a> Or, ontologia lui Noica pare a fi, prin compara\u021bie cu cea a lui Heidegger, una ra\u021bional\u0103<\/em>, bazat\u0103 \u00een con\u00adti\u00adnuare pe concep\u021bia omului ca animal ra\u021bional, pe care Heidegger o desconsidera drept metafizic\u0103.[48]<\/sup><\/a> \u00cen ce m\u0103sur\u0103 pledoaria lui Noica pentru ra\u021bionalitate \u0219i reu\u0219e\u0219te, este de dis\u00adcutat; inten\u021bia lui pare a fi \u00eens\u0103 aceea de a spa\u021bializa logica \u2013 \u0219i chiar de a o \u201espa\u00ad\u021bio\u2011tem\u00ad\u00adpo\u00adraliza\u201d, cel pu\u021bin \u00een tratatul s\u0103u de ontologie din Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>[49]<\/sup><\/a> \u2013 prin eviden\u021bierea orizonturilor pe care anumite cuvinte le deschid. Un asemenea cuv\u00e2nt este prepozi\u021bia \u201e\u00eentru\u201d, cuv\u00e2nt desemnat \u00een diverse contexte ca \u201espa\u021bializator nespa\u00ad\u021bia\u00adlizat\u201d[50]<\/sup><\/a> \u0219i \u201eoperator ontologic\u201d.[51]<\/sup><\/a> A\u0219adar, se poate spune c\u0103 Noica \u00eencearc\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u s\u0103 accead\u0103 la un Logos<\/em> ce transcende logica tradi\u00ad\u021bional\u0103 (aristotelic\u0103 \u0219i modern\u0103, ce \u021bin de \u201elogica lui \u00een<\/em>\u201d), un Logos <\/em>al lui \u201ea fi \u00eentru\u201d care s\u0103 nu creeze \u00eens\u0103 o ruptur\u0103 radi\u00adcal\u0103 cu metafizica occidental\u0103[52]<\/sup><\/a> (categoriile lui Kant \u0219i dialectica lui Hegel juc\u00e2nd totu\u0219i un rol important \u00een ontologia lui Noica
\u2013 (cvasi-)tautologii de tipul Die Welt weltet<\/em>, Die Gegend gegnet<\/em>, Die Sprache spricht<\/em> sau Das Nichts nichtet<\/em>[28]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 abateri semnificative de la etimologia cuvintelor, un bun exemplu \u00een acest sens constituindu-l cuv\u00e2ntul Er\u00f6rterung<\/em> (\u201eexplicare\u201d, \u201ediscutare \u00een detaliu a unui caz\u201d), cuv\u00e2nt juridic rezultat din traducerea cuv\u00e2ntului latin determinare <\/em>\u0219i pe care Heidegger \u00eel asociaz\u0103 cu cuv\u00e2ntul Ort<\/em> (loc) f\u0103r\u0103 vreun temei de ordin lingvistic[29]<\/sup><\/a>; un alt exemplu la \u00eendem\u00e2n\u0103 este asocierea cuv\u00e2ntului Ereignis<\/em> (\u201eeveniment\u201d) cu cuv\u00e2ntul eigen<\/em> (\u201epropriu\u201d), cele dou\u0103 cuvinte nefiind \u00eenrudite etimologic[30]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 recursul la traduceri mai mult sau mai pu\u021bin creative, cum ar fi deja men\u021bionata asociere a cuv\u00e2ntului legein<\/em> (gr. \u201ea culege\u201d, \u201ea spune\u201d) cu cuv\u00e2ntul nem\u021besc lesen<\/em> (\u201ea citi\u201d, \u201ea aduna\u201d, \u201ea culege\u201d) sau faimoasa traducere a termenului grecesc vechi a-l\u0113theia <\/em>ca Unverborgenheit<\/em> (\u201eneascundere\u201d) \u00een Sein und Zeit<\/em>; acest recurs frecvent la traduceri (unele discutabile, altele nu neap\u0103rat) poate fi \u0219i el socotit drept component\u0103 a practicii excentrice de etimologizare cultivat\u0103 de Heidegger[31]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 construc\u021bii alambicate, ocazionale, de termeni compu\u0219i precum faimoasa sintagm\u0103 \u201ea-fi-\u00een-lume\u201d (In-der-Welt-Sein<\/em>); la un moment dat, \u00een Sein und Zeit<\/em> sen\u00adsul fiin\u021bei umane (Dasein<\/em>) ca grij\u0103 (Sorge<\/em>) este explicitat prin referire la doi ter\u00admeni com\u00adpu\u0219i: \u201eSich-vorweg-schon-sein-in-(der-Welt-) als Sein-bei (innerwelt\u00adlich begegnendem Seienden)\u201d, rom. \u201efaptul-de-a-fi-\u00eenaintea-lui-\u00eensu\u0219i-s\u0103l\u0103\u0219luind-deja-\u00een(lume) ca fapt-de-a-fi-\u00een-preajma (fiin\u021b\u0103rii \u00een interiorul lumii\u201d[32]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 inventarea de cuvinte intraductibile sau valorificarea unor cuvinte vechi, ie\u0219ite din uz, cuvinte precum Bedingnis<\/em>, Nahnis<\/em>, gegnen<\/em>, welten<\/em>, Gestell<\/em> etc.<\/p>\n\n\n\nPentru toate abaterile de mai sus, justificarea lui Heidegger ar fi aceea c\u0103 vrea s\u0103 accead\u0103 la un nou temei, un nou Logos situat dincolo de distinc\u021bia dintre ra\u021bional \u0219i ira\u021bional, adev\u0103rat \u0219i fals. Acest Logos<\/em> ar putea fi unul al experien\u021bei tr\u0103ite \u2013 fie al experien\u021bei Dasein<\/em>-ului de a-fi-\u00een-lume \u00een opera timpurie, fie pur \u0219i simplu al tr\u0103irii limbii ca fenomen ce se sustrage g\u00e2ndirii conceptuale \u2013, experien\u021b\u0103 care s\u0103 articuleze ceea ce ce nu se poate articula la nivel logico-propozi\u021bional. Deja \u00een anul 1919, ca asistent al lui Husserl, Heidegger remarca faptul c\u0103 \u201elimba noastr\u0103 nu face fa\u021b\u0103 noii tipicit\u0103\u021bi fundamentale a tr\u0103irii\u201d: \u201eUnsere Sprache ist der neuen Grund\u00adtypik des Erle\u00adbens nicht gewachsen\u201d.[33]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 remarc\u0103 era f\u0103cut\u0103 \u00een contextul criticilor la adresa metodei critic-teleologice axate pe adev\u0103rul unui ideal normativ (Sollen<\/em>) ca valoare \u00eentemeietoare a oric\u0103rui act de cunoa\u0219tere, Heidegger contraca\u00adr\u00e2nd aici prin observa\u021bia c\u0103 o bun\u0103 parte din valoarea \u0219i valabilitatea experien\u021belor tr\u0103ite care con\u00adsti\u00adtuie materia\u00adlul unui Sollen <\/em>nu sunt obligatoriu \u00eentemeiate \u00eentr-un Sollen<\/em>. Un exemplu \u00een cauz\u0103 furnizat de Heidegger ar fi aici bucuria (neutr\u0103 fa\u021b\u0103 de un ideal valoric-normativ) ce cuprin\u00adde o persoan\u0103 atunci c\u00e2nd intr\u0103 \u00een camera de studiu \u0219i vede lumina soarelui c\u0103\u00adz\u00e2nd pe c\u0103r\u021bi.[34]<\/sup><\/a> Prin urmare, Heidegger nu are de ales dec\u00e2t s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 n\u0103sco\u00adceasc\u0103 cuvinte \u0219i expresii alambicate pentru a \u201esalva fenomenele\u201d. Iar \u00een acest scop, nici limba german\u0103 curent\u0103 \u0219i nici bunul-sim\u021b \u0219tiin\u00ad\u021bific nu mai constituie opreli\u0219ti.<\/p>\n\n\n\nCu toate acestea, Heidegger este perfect con\u0219tient de abaterile sale. De exem\u00adplu, el atrage explicit aten\u021bia asupra limit\u0103rilor unui dic\u021bionar, suger\u00e2nd c\u0103 nu este interesat de \u00een\u021belesul de dic\u021bionar al cuvintelor, ci de lumea pe care o deschide un cuv\u00e2nt sau un altul, de spiritul viu al unei limbi la care dic\u021bionarul, ca instru\u00adment ce face din limba \u00eens\u0103\u0219i un instrument, nu poate oferi acces:<\/p>\n\n\n\n\nEin W\u00f6rterbuch wird in den meisten F\u00e4llen eine richtige Auskunft geben \u00fcber die Wortbedeutung. Es verb\u00fcrgt aber durch diese Richtigkeit noch nicht die Einsicht in die Wahrheit dessen, was das Wort bedeutet und bedeuten kann, sofern wir dem im Wort genannten Wesensbereich nachfragen. Ein \u201eW\u00f6rterbuch\u201d kann Hinweise geben f\u00fcr das Wortverst\u00e4ndnis, aber es ist niemals eine schlechthin und im voraus verbindliche In\u00adstanz. Die Berufung auf das W\u00f6rterbuch bleibt immer nur die Berufung auf eine in ihrer Art und ihren Grenzen meist gar nicht fa\u00dfbare Auslegung einer Sprache. Sobald wir freilich die Sprache nur als Verkehrsmittel betrachten, ist das auf die Technik des Ver\u00adkehrs und des Austausches zugeschnittene W\u00f6rterbuch \u201eohne weiteres\u201d \u201ein der Ord\u00adnung\u201d und verbindlich. Auf den geschichtlichen Geist einer Sprache im Ganzen hin ge\u00adsehen, fehlt dagegen jedem W\u00f6rterbuch die unmittelbare Ma\u00dfst\u00e4blichkeit und Ver\u00adbindlichkeit.[35]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00centr-o manier\u0103 comparabil\u0103 se pot justifica \u0219i mult-hulitele construc\u021bii tauto\u00adlo\u00adgice ale lui Heidegger. \u0218i ele sunt menite s\u0103 salveze fenomene precum limba, lumea sau Logos<\/em>-ul, protej\u00e2ndu-le de g\u00e2ndirea care obiectific\u0103. (Cva\u00adsi\u2011)Tau\u00adtologiile lui Heidegger pot fi astfel \u00een\u021belese ca un prag zero al g\u00e2ndirii ce articu\u00adleaz\u0103 adev\u0103ruri (sau, mai bine zis, fenomene) inaccesibile logicii tradi\u021bionale. Ele sunt menite s\u0103 ilustreze at\u00e2t \u00eenc\u0103p\u0103\u00ad\u021b\u00e2narea g\u00e2nditorului german de a-\u0219i sustrage propriile fraze unei \u00een\u021belegeri perfecte, totalizante, care s\u0103 epuizeze sensul frazelor pe care chiar el le desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een procesul g\u00e2ndirii, c\u00e2t \u0219i ca o tentativ\u0103 de a exprima \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea limbii \u00eense\u0219i de a nu se l\u0103sa reificat\u0103 \u0219i \u00eengr\u0103dit\u0103 prin transformarea cuvintelor \u00een semne \u0219i con\u00adcepte. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, ar mai putea fi avansat \u0219i argumentul lui Michel Haar potrivit c\u0103ruia a\u0219a-zisele tautologii heideggeriene nu constituie ni\u0219te tautologii \u00een sens strict c\u00e2t mai degrab\u0103 \u00eencerc\u0103ri \u201ede a \u00abconsolida\u00bb ponderea verbului, a fenomenului, \u0219i de a diminua subiectul, substan\u021ba\u201d.[36]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nOricum ar fi, cert este c\u0103 practica de rostire filosofic\u0103 a lui Heidegger, \u00een m\u0103sura \u00een care putem vorbi de o asemenea practic\u0103, este una radical\u0103, ce \u00eempinge limitele lim\u00adbii p\u00e2n\u0103 la extrem. Scopul lui Heidegger este \u00eens\u0103, dincolo de \u00eendrept\u0103\u021bitele critici ce i se pot aduce, unul legitim: acela de a dob\u00e2ndi acces la un domeniu \u201einfra\u201d-logic al tr\u0103irii \u0219i g\u00e2ndirii unor Absoluturi (Fiin\u021b\u0103, Logos, Adev\u0103r) ce nu pot fi surprinse prin inter\u00admediul g\u00e2ndirii conceptual-logice obi\u0219nuite, g\u00e2ndire care \u00eemparte lumea fie \u00een subiect \u0219i predicat, fie \u00een semnificant \u0219i semnificat, fie \u00een subiect \u0219i obiect \u0219.a.m.d.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\nRostire filosofic\u0103 (II): Constantin Noica \u0219i valorificarea limbii ca dat<\/strong><\/h5>\n\n\n\nSpre deosebire de cazul lui Heidegger, Constantin Noica \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 demersul de conturare a unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti de pe pozi\u021bia inte\u00adlec\u00adtua\u00adlului apar\u021bin\u00e2nd de o cultur\u0103 a\u0219a-zis \u201eminor\u0103\u201d, lipsit\u0103 de o tradi\u021bie filosofic\u0103 solid\u0103. Dac\u0103 Heidegger ajunge s\u0103 inventeze cuvinte pentru a revigora o limb\u0103 \u00een care se filosofa riguros de secole bune, Noica se afl\u0103 \u00een situa\u021bia de a \u00eentemeia \u0219i justifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, adesea redus\u0103 la statutul unei limbi fruste de p\u0103stori, care \u00eenc\u0103 nu a dat m\u0103sura propriei ra\u021bionalit\u0103\u021bi. F\u0103r\u0103 a dispre\u021bui cultura folcloric-\u021b\u0103r\u0103neasc\u0103, Noica \u00ee\u0219i exprima, de exemplu, la un moment dat regretul c\u0103, \u00een presupusul proiect al unui dic\u021bio\u00adnar de termeni literari din toate limbile ini\u021biat de UNESCO, limba rom\u00e2n\u0103 ar fi urmat s\u0103 figureze doar cu trei termeni mai degrab\u0103 \u00eenc\u0103rca\u021bi afectiv: \u201edor\u201d, \u201edoin\u0103\u201d \u0219i \u201ecolind\u0103\u201d.[37]<\/sup><\/a> Scopul lui Noica (cel pu\u021bin \u00een ce prive\u0219te rostirea filosofic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103) este, a\u0219adar, unul mai modest: spre deose\u00adbire de Heidegger, el nu urm\u0103re\u0219te o r\u0103stur\u00adnare a g\u00e2ndirii filosofice occidentale \u0219i nici nu dore\u0219te s\u0103 fac\u0103 din limba rom\u00e2n\u0103 limba cea mai de soi a filosofiei, a\u0219a cum ar putea-o crede, \u00een mod paradoxal, nu doar na\u021bio\u00adna\u00adli\u0219tii de tavern\u0103 tenta\u021bi s\u0103 cread\u0103 c\u0103 \u021bara lor este deasupra tuturor celorlalte, ci \u0219i acei interpre\u021bi care, absolutiz\u00e2nd criteriul politic (fie adeziunea lui Noica la legionarism de la sf\u00e2r\u0219itul anilor \u201930, fie presupusa lui \u00eenclina\u021bie c\u0103tre protocronismul de tip ceau\u0219ist), acuz\u0103 demersul filosofic al lui Noica de na\u021bionalism.[38]<\/sup><\/a> Dac\u0103 exist\u0103 un \u201ena\u021bionalism\u201d care anim\u0103 proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti, acela const\u0103 \u00een dorin\u021ba de a valorifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, capacitatea acesteia de a conceptualiza \u0219i genera probleme filosofice unice prin intermediul cuvintelor ei. Datoria de a expli\u00adcita acest poten\u021bial filosofic al limbii unei na\u021biuni sau culturi reprezint\u0103 nu (sau nu numai) o simpl\u0103 datorie fa\u021b\u0103 de \u021bara de apartenen\u021b\u0103 \u00een sensul benign, non-limitativ al cuv\u00e2ntului \u201edatorie\u201d, ci o datorie fa\u021b\u0103 de \u00eentreaga lume; altfel spus \u2013 o deschidere c\u0103tre universal: \u201eDac\u0103 graiul nostru spune \u00eentr-adev\u0103r lucruri ce nu s-au rostit \u00eentotdeauna \u00een alte limbi \u0219i care le-ar putea \u00eendemna pe acestea s\u0103 se ml\u0103dieze dup\u0103 cuv\u00e2ntul nostru, atunci, \u00een m\u0103sura \u00een care exist\u0103 un rest rom\u00e2nesc \u00een cele ale g\u00e2ndu\u00adlui, suntem datori lumii cu acest rest\u201d.[39]<\/sup><\/a> Mai mult, Noica admite posibilitatea ca alte limbi mai obscure precum limbile bantu s\u0103 fie mai atractive filosofic dec\u00e2t ro\u00adm\u00e2\u00adna[40]<\/sup><\/a>, la fel cum tot Noica are grij\u0103 s\u0103 noteze \u0219i anumite insuficien\u021be ale limbii rom\u00e2ne precum lipsa unui termen antitetic la termenul de \u201efiin\u021b\u0103\u201d (\u201edevenire\u201d necom\u00adpar\u00e2ndu-se cu nem\u021bescul Werden<\/em>) sau degra\u00adda\u00adrea unor cuvinte precum \u201epetre\u00adcere\u201d, limitat \u00eentre timp la sensul de eveniment dis\u00adtractiv.[41]<\/sup><\/a> Pe scurt, proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti este o tentativ\u0103 legitim\u0103 de a fi \u201ena\u021bional cu fa\u021ba spre universalitate\u201d (Titu Maiorescu)[42]<\/sup><\/a>, Noica folosindu-se de datul acci\u00addental al limbii natale pentru a exprima universalul, dup\u0103 cum o recunoa\u0219te \u0219i \u00een modelul unei prefe\u021be la Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em> din jurnalul s\u0103u de idei:<\/p>\n\n\n\n\nPentru Prefa\u021ba la Df..\/\/ Nu am c\u0103utat rom\u00e2nescul, ci universalul. Am \u00eent\u00e2lnit rom\u00e2\u00adnescul pentru c\u0103 nu putem g\u00e2ndi dec\u00e2t \u00een limita\u021bia ce nu limiteaz\u0103 a limbii noastre.\/\/ Dac\u0103 \u00eens\u0103 nu am \u00eent\u00e2lnit universalul, atunci cartea aceasta [Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>] r\u0103m\u00e2ne \u00een devenirea \u00eentru devenire a culturii.\/\/ [\u00cen margine:] Rom\u00e2nescul mi-a fost un kairos<\/em>, at\u00e2ta tot.[43]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAcestea fiind spuse, sursele principale de inspira\u021bie pentru proiectul noician al unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti par a fi trei. Un prim impuls important ar veni de la Mircea Vulc\u0103nescu \u0219i al s\u0103u eseu Dimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u021bei<\/em>, un al doilea, de la ontologia lui Heidegger, ce face din limb\u0103 casa Fiin\u021bei, iar un al trei\u00adlea, de la teoria relativismului lingvistic atribuit\u0103 antropologului Edward Sapir \u0219i asistentului s\u0103u, Benjamin Lee Whorf, teorie care sus\u021bine c\u0103 raportarea la lume a indi\u00advi\u00adzilor \u0219i obiceiurile lor sunt direct influen\u021bate de structurile logico-gramaticale ale limbii natale \u0219i c\u0103 concep\u021biile despre lume mediate de limbile omene\u0219ti sunt inco\u00admensurabile \u00eentre ele din punct de vedere valoric, \u00een m\u0103sura \u00een care fiecare limb\u0103 are avantajele \u0219i dezavantajele ei.[44]<\/sup><\/a> Dintre ace\u0219ti trei factori, cel mai relevant din punct de vedere intracultural\/na\u021bional este impulsul venit de la Vulc\u0103nescu, \u00een timp ce factorul de relevan\u021b\u0103 intercultural\u0103 \u2013 de deschidere c\u0103tre universal \u2013 este al treilea. C\u00e2t prive\u0219te influen\u021ba lui Heidegger, ea exist\u0103 f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate, \u00eens\u0103 analiza de mai jos va scoate la iveal\u0103 \u0219i ni\u0219te diferen\u021be fundamentale \u00eentre Noica \u0219i Heidegger, diferen\u021be ce transpar at\u00e2t \u00een plan teoretic, c\u00e2t \u0219i \u00een plan practic. C\u0103 avem de-a face cu dou\u0103 feluri diferite de rostire filosofic\u0103, se va adeveri analiz\u00e2nd abor\u00addarea lui Noica prin prisma acelora\u0219i trei criterii stabilite \u0219i \u00een capitolul anterior. S\u0103 trecem, a\u0219adar, la analiza propriu-zis\u0103.<\/p>\n\n\n\n1. Atitudinea fa\u021b\u0103 de logic\u0103 \u0219i logos<\/em>. C\u0103 Noica face ontologie inspirat de Heidegger, nu se poate t\u0103g\u0103dui. Cu toate acestea, deosebiri notabile dintre Noica \u0219i Heidegger transpar \u00eenc\u0103 de la nivelul fundamental al g\u00e2ndirii filosofice \u2013 acela al logicii. Dac\u0103 inten\u021bia lui Heidegger este de a accede la o logic\u0103 a fenomenelor, o logic\u0103 \u201epre-propozi\u021bional\u0103\u201d capabil\u0103 s\u0103 articuleze ba Fiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i \u0219i rela\u021bia omului cu ea, ba orizontul limbii \u0219i situarea omului \u00een el, Noica e mai pu\u021bin radical. \u00cen primul r\u00e2nd, el nu este interesat de revizuirea fundamentelor metafizice ale \u0219tiin\u021belor \u0219i ale filosofiei \u00eense\u0219i. Este adev\u0103rat c\u0103 \u0219i el caut\u0103 s\u0103 articuleze o logic\u0103 a vie\u021bii, a experien\u021bei tr\u0103ite, una care s\u0103 se sustrag\u0103 celei aristotelice.[45]<\/sup><\/a> Cu toate acestea, el \u00eei repro\u0219eaz\u0103 lui Heidegger cel pu\u021bin dou\u0103 lucruri majore: tendin\u021ba de a submina logica f\u0103r\u0103 a ajunge la o alta[46]<\/sup><\/a> \u0219i \u00eendr\u0103zneala de a fi c\u0103utat s\u0103 rezolve pro\u00adble\u00adma insolubil\u0103 a timpului (sau a tempora\u00adli\u00adt\u0103\u021bii): \u201eDezastrul celor care g\u00e2ndesc fiin\u021ba prin temporalitate (Heidegger). Dar ideea de spa\u00ad\u021bialitate (de n\u2011dimen\u00adsio\u00adna\u00adli\u00adtate a realului, de \u00eencruci\u0219are a generalurilor sau elemen\u00adtelor \u00een el), aceasta spune ceva despre fiin\u021b\u0103; spa\u021bialitate configurativ\u0103, nu temporalitate dizolvant\u0103. \u00cen proble\u00adma timpului to\u021bi filosofii \u0219i-au fr\u00e2nt g\u00e2tul\u201d.[47]<\/sup><\/a> Or, ontologia lui Noica pare a fi, prin compara\u021bie cu cea a lui Heidegger, una ra\u021bional\u0103<\/em>, bazat\u0103 \u00een con\u00adti\u00adnuare pe concep\u021bia omului ca animal ra\u021bional, pe care Heidegger o desconsidera drept metafizic\u0103.[48]<\/sup><\/a> \u00cen ce m\u0103sur\u0103 pledoaria lui Noica pentru ra\u021bionalitate \u0219i reu\u0219e\u0219te, este de dis\u00adcutat; inten\u021bia lui pare a fi \u00eens\u0103 aceea de a spa\u021bializa logica \u2013 \u0219i chiar de a o \u201espa\u00ad\u021bio\u2011tem\u00ad\u00adpo\u00adraliza\u201d, cel pu\u021bin \u00een tratatul s\u0103u de ontologie din Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>[49]<\/sup><\/a> \u2013 prin eviden\u021bierea orizonturilor pe care anumite cuvinte le deschid. Un asemenea cuv\u00e2nt este prepozi\u021bia \u201e\u00eentru\u201d, cuv\u00e2nt desemnat \u00een diverse contexte ca \u201espa\u021bializator nespa\u00ad\u021bia\u00adlizat\u201d[50]<\/sup><\/a> \u0219i \u201eoperator ontologic\u201d.[51]<\/sup><\/a> A\u0219adar, se poate spune c\u0103 Noica \u00eencearc\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u s\u0103 accead\u0103 la un Logos<\/em> ce transcende logica tradi\u00ad\u021bional\u0103 (aristotelic\u0103 \u0219i modern\u0103, ce \u021bin de \u201elogica lui \u00een<\/em>\u201d), un Logos <\/em>al lui \u201ea fi \u00eentru\u201d care s\u0103 nu creeze \u00eens\u0103 o ruptur\u0103 radi\u00adcal\u0103 cu metafizica occidental\u0103[52]<\/sup><\/a> (categoriile lui Kant \u0219i dialectica lui Hegel juc\u00e2nd totu\u0219i un rol important \u00een ontologia lui Noica
\u2013 abateri semnificative de la etimologia cuvintelor, un bun exemplu \u00een acest sens constituindu-l cuv\u00e2ntul Er\u00f6rterung<\/em> (\u201eexplicare\u201d, \u201ediscutare \u00een detaliu a unui caz\u201d), cuv\u00e2nt juridic rezultat din traducerea cuv\u00e2ntului latin determinare <\/em>\u0219i pe care Heidegger \u00eel asociaz\u0103 cu cuv\u00e2ntul Ort<\/em> (loc) f\u0103r\u0103 vreun temei de ordin lingvistic[29]<\/sup><\/a>; un alt exemplu la \u00eendem\u00e2n\u0103 este asocierea cuv\u00e2ntului Ereignis<\/em> (\u201eeveniment\u201d) cu cuv\u00e2ntul eigen<\/em> (\u201epropriu\u201d), cele dou\u0103 cuvinte nefiind \u00eenrudite etimologic[30]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 recursul la traduceri mai mult sau mai pu\u021bin creative, cum ar fi deja men\u021bionata asociere a cuv\u00e2ntului legein<\/em> (gr. \u201ea culege\u201d, \u201ea spune\u201d) cu cuv\u00e2ntul nem\u021besc lesen<\/em> (\u201ea citi\u201d, \u201ea aduna\u201d, \u201ea culege\u201d) sau faimoasa traducere a termenului grecesc vechi a-l\u0113theia <\/em>ca Unverborgenheit<\/em> (\u201eneascundere\u201d) \u00een Sein und Zeit<\/em>; acest recurs frecvent la traduceri (unele discutabile, altele nu neap\u0103rat) poate fi \u0219i el socotit drept component\u0103 a practicii excentrice de etimologizare cultivat\u0103 de Heidegger[31]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 construc\u021bii alambicate, ocazionale, de termeni compu\u0219i precum faimoasa sintagm\u0103 \u201ea-fi-\u00een-lume\u201d (In-der-Welt-Sein<\/em>); la un moment dat, \u00een Sein und Zeit<\/em> sen\u00adsul fiin\u021bei umane (Dasein<\/em>) ca grij\u0103 (Sorge<\/em>) este explicitat prin referire la doi ter\u00admeni com\u00adpu\u0219i: \u201eSich-vorweg-schon-sein-in-(der-Welt-) als Sein-bei (innerwelt\u00adlich begegnendem Seienden)\u201d, rom. \u201efaptul-de-a-fi-\u00eenaintea-lui-\u00eensu\u0219i-s\u0103l\u0103\u0219luind-deja-\u00een(lume) ca fapt-de-a-fi-\u00een-preajma (fiin\u021b\u0103rii \u00een interiorul lumii\u201d[32]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 inventarea de cuvinte intraductibile sau valorificarea unor cuvinte vechi, ie\u0219ite din uz, cuvinte precum Bedingnis<\/em>, Nahnis<\/em>, gegnen<\/em>, welten<\/em>, Gestell<\/em> etc.<\/p>\n\n\n\nPentru toate abaterile de mai sus, justificarea lui Heidegger ar fi aceea c\u0103 vrea s\u0103 accead\u0103 la un nou temei, un nou Logos situat dincolo de distinc\u021bia dintre ra\u021bional \u0219i ira\u021bional, adev\u0103rat \u0219i fals. Acest Logos<\/em> ar putea fi unul al experien\u021bei tr\u0103ite \u2013 fie al experien\u021bei Dasein<\/em>-ului de a-fi-\u00een-lume \u00een opera timpurie, fie pur \u0219i simplu al tr\u0103irii limbii ca fenomen ce se sustrage g\u00e2ndirii conceptuale \u2013, experien\u021b\u0103 care s\u0103 articuleze ceea ce ce nu se poate articula la nivel logico-propozi\u021bional. Deja \u00een anul 1919, ca asistent al lui Husserl, Heidegger remarca faptul c\u0103 \u201elimba noastr\u0103 nu face fa\u021b\u0103 noii tipicit\u0103\u021bi fundamentale a tr\u0103irii\u201d: \u201eUnsere Sprache ist der neuen Grund\u00adtypik des Erle\u00adbens nicht gewachsen\u201d.[33]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 remarc\u0103 era f\u0103cut\u0103 \u00een contextul criticilor la adresa metodei critic-teleologice axate pe adev\u0103rul unui ideal normativ (Sollen<\/em>) ca valoare \u00eentemeietoare a oric\u0103rui act de cunoa\u0219tere, Heidegger contraca\u00adr\u00e2nd aici prin observa\u021bia c\u0103 o bun\u0103 parte din valoarea \u0219i valabilitatea experien\u021belor tr\u0103ite care con\u00adsti\u00adtuie materia\u00adlul unui Sollen <\/em>nu sunt obligatoriu \u00eentemeiate \u00eentr-un Sollen<\/em>. Un exemplu \u00een cauz\u0103 furnizat de Heidegger ar fi aici bucuria (neutr\u0103 fa\u021b\u0103 de un ideal valoric-normativ) ce cuprin\u00adde o persoan\u0103 atunci c\u00e2nd intr\u0103 \u00een camera de studiu \u0219i vede lumina soarelui c\u0103\u00adz\u00e2nd pe c\u0103r\u021bi.[34]<\/sup><\/a> Prin urmare, Heidegger nu are de ales dec\u00e2t s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 n\u0103sco\u00adceasc\u0103 cuvinte \u0219i expresii alambicate pentru a \u201esalva fenomenele\u201d. Iar \u00een acest scop, nici limba german\u0103 curent\u0103 \u0219i nici bunul-sim\u021b \u0219tiin\u00ad\u021bific nu mai constituie opreli\u0219ti.<\/p>\n\n\n\nCu toate acestea, Heidegger este perfect con\u0219tient de abaterile sale. De exem\u00adplu, el atrage explicit aten\u021bia asupra limit\u0103rilor unui dic\u021bionar, suger\u00e2nd c\u0103 nu este interesat de \u00een\u021belesul de dic\u021bionar al cuvintelor, ci de lumea pe care o deschide un cuv\u00e2nt sau un altul, de spiritul viu al unei limbi la care dic\u021bionarul, ca instru\u00adment ce face din limba \u00eens\u0103\u0219i un instrument, nu poate oferi acces:<\/p>\n\n\n\n\nEin W\u00f6rterbuch wird in den meisten F\u00e4llen eine richtige Auskunft geben \u00fcber die Wortbedeutung. Es verb\u00fcrgt aber durch diese Richtigkeit noch nicht die Einsicht in die Wahrheit dessen, was das Wort bedeutet und bedeuten kann, sofern wir dem im Wort genannten Wesensbereich nachfragen. Ein \u201eW\u00f6rterbuch\u201d kann Hinweise geben f\u00fcr das Wortverst\u00e4ndnis, aber es ist niemals eine schlechthin und im voraus verbindliche In\u00adstanz. Die Berufung auf das W\u00f6rterbuch bleibt immer nur die Berufung auf eine in ihrer Art und ihren Grenzen meist gar nicht fa\u00dfbare Auslegung einer Sprache. Sobald wir freilich die Sprache nur als Verkehrsmittel betrachten, ist das auf die Technik des Ver\u00adkehrs und des Austausches zugeschnittene W\u00f6rterbuch \u201eohne weiteres\u201d \u201ein der Ord\u00adnung\u201d und verbindlich. Auf den geschichtlichen Geist einer Sprache im Ganzen hin ge\u00adsehen, fehlt dagegen jedem W\u00f6rterbuch die unmittelbare Ma\u00dfst\u00e4blichkeit und Ver\u00adbindlichkeit.[35]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00centr-o manier\u0103 comparabil\u0103 se pot justifica \u0219i mult-hulitele construc\u021bii tauto\u00adlo\u00adgice ale lui Heidegger. \u0218i ele sunt menite s\u0103 salveze fenomene precum limba, lumea sau Logos<\/em>-ul, protej\u00e2ndu-le de g\u00e2ndirea care obiectific\u0103. (Cva\u00adsi\u2011)Tau\u00adtologiile lui Heidegger pot fi astfel \u00een\u021belese ca un prag zero al g\u00e2ndirii ce articu\u00adleaz\u0103 adev\u0103ruri (sau, mai bine zis, fenomene) inaccesibile logicii tradi\u021bionale. Ele sunt menite s\u0103 ilustreze at\u00e2t \u00eenc\u0103p\u0103\u00ad\u021b\u00e2narea g\u00e2nditorului german de a-\u0219i sustrage propriile fraze unei \u00een\u021belegeri perfecte, totalizante, care s\u0103 epuizeze sensul frazelor pe care chiar el le desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een procesul g\u00e2ndirii, c\u00e2t \u0219i ca o tentativ\u0103 de a exprima \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea limbii \u00eense\u0219i de a nu se l\u0103sa reificat\u0103 \u0219i \u00eengr\u0103dit\u0103 prin transformarea cuvintelor \u00een semne \u0219i con\u00adcepte. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, ar mai putea fi avansat \u0219i argumentul lui Michel Haar potrivit c\u0103ruia a\u0219a-zisele tautologii heideggeriene nu constituie ni\u0219te tautologii \u00een sens strict c\u00e2t mai degrab\u0103 \u00eencerc\u0103ri \u201ede a \u00abconsolida\u00bb ponderea verbului, a fenomenului, \u0219i de a diminua subiectul, substan\u021ba\u201d.[36]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nOricum ar fi, cert este c\u0103 practica de rostire filosofic\u0103 a lui Heidegger, \u00een m\u0103sura \u00een care putem vorbi de o asemenea practic\u0103, este una radical\u0103, ce \u00eempinge limitele lim\u00adbii p\u00e2n\u0103 la extrem. Scopul lui Heidegger este \u00eens\u0103, dincolo de \u00eendrept\u0103\u021bitele critici ce i se pot aduce, unul legitim: acela de a dob\u00e2ndi acces la un domeniu \u201einfra\u201d-logic al tr\u0103irii \u0219i g\u00e2ndirii unor Absoluturi (Fiin\u021b\u0103, Logos, Adev\u0103r) ce nu pot fi surprinse prin inter\u00admediul g\u00e2ndirii conceptual-logice obi\u0219nuite, g\u00e2ndire care \u00eemparte lumea fie \u00een subiect \u0219i predicat, fie \u00een semnificant \u0219i semnificat, fie \u00een subiect \u0219i obiect \u0219.a.m.d.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\nRostire filosofic\u0103 (II): Constantin Noica \u0219i valorificarea limbii ca dat<\/strong><\/h5>\n\n\n\nSpre deosebire de cazul lui Heidegger, Constantin Noica \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 demersul de conturare a unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti de pe pozi\u021bia inte\u00adlec\u00adtua\u00adlului apar\u021bin\u00e2nd de o cultur\u0103 a\u0219a-zis \u201eminor\u0103\u201d, lipsit\u0103 de o tradi\u021bie filosofic\u0103 solid\u0103. Dac\u0103 Heidegger ajunge s\u0103 inventeze cuvinte pentru a revigora o limb\u0103 \u00een care se filosofa riguros de secole bune, Noica se afl\u0103 \u00een situa\u021bia de a \u00eentemeia \u0219i justifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, adesea redus\u0103 la statutul unei limbi fruste de p\u0103stori, care \u00eenc\u0103 nu a dat m\u0103sura propriei ra\u021bionalit\u0103\u021bi. F\u0103r\u0103 a dispre\u021bui cultura folcloric-\u021b\u0103r\u0103neasc\u0103, Noica \u00ee\u0219i exprima, de exemplu, la un moment dat regretul c\u0103, \u00een presupusul proiect al unui dic\u021bio\u00adnar de termeni literari din toate limbile ini\u021biat de UNESCO, limba rom\u00e2n\u0103 ar fi urmat s\u0103 figureze doar cu trei termeni mai degrab\u0103 \u00eenc\u0103rca\u021bi afectiv: \u201edor\u201d, \u201edoin\u0103\u201d \u0219i \u201ecolind\u0103\u201d.[37]<\/sup><\/a> Scopul lui Noica (cel pu\u021bin \u00een ce prive\u0219te rostirea filosofic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103) este, a\u0219adar, unul mai modest: spre deose\u00adbire de Heidegger, el nu urm\u0103re\u0219te o r\u0103stur\u00adnare a g\u00e2ndirii filosofice occidentale \u0219i nici nu dore\u0219te s\u0103 fac\u0103 din limba rom\u00e2n\u0103 limba cea mai de soi a filosofiei, a\u0219a cum ar putea-o crede, \u00een mod paradoxal, nu doar na\u021bio\u00adna\u00adli\u0219tii de tavern\u0103 tenta\u021bi s\u0103 cread\u0103 c\u0103 \u021bara lor este deasupra tuturor celorlalte, ci \u0219i acei interpre\u021bi care, absolutiz\u00e2nd criteriul politic (fie adeziunea lui Noica la legionarism de la sf\u00e2r\u0219itul anilor \u201930, fie presupusa lui \u00eenclina\u021bie c\u0103tre protocronismul de tip ceau\u0219ist), acuz\u0103 demersul filosofic al lui Noica de na\u021bionalism.[38]<\/sup><\/a> Dac\u0103 exist\u0103 un \u201ena\u021bionalism\u201d care anim\u0103 proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti, acela const\u0103 \u00een dorin\u021ba de a valorifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, capacitatea acesteia de a conceptualiza \u0219i genera probleme filosofice unice prin intermediul cuvintelor ei. Datoria de a expli\u00adcita acest poten\u021bial filosofic al limbii unei na\u021biuni sau culturi reprezint\u0103 nu (sau nu numai) o simpl\u0103 datorie fa\u021b\u0103 de \u021bara de apartenen\u021b\u0103 \u00een sensul benign, non-limitativ al cuv\u00e2ntului \u201edatorie\u201d, ci o datorie fa\u021b\u0103 de \u00eentreaga lume; altfel spus \u2013 o deschidere c\u0103tre universal: \u201eDac\u0103 graiul nostru spune \u00eentr-adev\u0103r lucruri ce nu s-au rostit \u00eentotdeauna \u00een alte limbi \u0219i care le-ar putea \u00eendemna pe acestea s\u0103 se ml\u0103dieze dup\u0103 cuv\u00e2ntul nostru, atunci, \u00een m\u0103sura \u00een care exist\u0103 un rest rom\u00e2nesc \u00een cele ale g\u00e2ndu\u00adlui, suntem datori lumii cu acest rest\u201d.[39]<\/sup><\/a> Mai mult, Noica admite posibilitatea ca alte limbi mai obscure precum limbile bantu s\u0103 fie mai atractive filosofic dec\u00e2t ro\u00adm\u00e2\u00adna[40]<\/sup><\/a>, la fel cum tot Noica are grij\u0103 s\u0103 noteze \u0219i anumite insuficien\u021be ale limbii rom\u00e2ne precum lipsa unui termen antitetic la termenul de \u201efiin\u021b\u0103\u201d (\u201edevenire\u201d necom\u00adpar\u00e2ndu-se cu nem\u021bescul Werden<\/em>) sau degra\u00adda\u00adrea unor cuvinte precum \u201epetre\u00adcere\u201d, limitat \u00eentre timp la sensul de eveniment dis\u00adtractiv.[41]<\/sup><\/a> Pe scurt, proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti este o tentativ\u0103 legitim\u0103 de a fi \u201ena\u021bional cu fa\u021ba spre universalitate\u201d (Titu Maiorescu)[42]<\/sup><\/a>, Noica folosindu-se de datul acci\u00addental al limbii natale pentru a exprima universalul, dup\u0103 cum o recunoa\u0219te \u0219i \u00een modelul unei prefe\u021be la Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em> din jurnalul s\u0103u de idei:<\/p>\n\n\n\n\nPentru Prefa\u021ba la Df..\/\/ Nu am c\u0103utat rom\u00e2nescul, ci universalul. Am \u00eent\u00e2lnit rom\u00e2\u00adnescul pentru c\u0103 nu putem g\u00e2ndi dec\u00e2t \u00een limita\u021bia ce nu limiteaz\u0103 a limbii noastre.\/\/ Dac\u0103 \u00eens\u0103 nu am \u00eent\u00e2lnit universalul, atunci cartea aceasta [Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>] r\u0103m\u00e2ne \u00een devenirea \u00eentru devenire a culturii.\/\/ [\u00cen margine:] Rom\u00e2nescul mi-a fost un kairos<\/em>, at\u00e2ta tot.[43]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAcestea fiind spuse, sursele principale de inspira\u021bie pentru proiectul noician al unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti par a fi trei. Un prim impuls important ar veni de la Mircea Vulc\u0103nescu \u0219i al s\u0103u eseu Dimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u021bei<\/em>, un al doilea, de la ontologia lui Heidegger, ce face din limb\u0103 casa Fiin\u021bei, iar un al trei\u00adlea, de la teoria relativismului lingvistic atribuit\u0103 antropologului Edward Sapir \u0219i asistentului s\u0103u, Benjamin Lee Whorf, teorie care sus\u021bine c\u0103 raportarea la lume a indi\u00advi\u00adzilor \u0219i obiceiurile lor sunt direct influen\u021bate de structurile logico-gramaticale ale limbii natale \u0219i c\u0103 concep\u021biile despre lume mediate de limbile omene\u0219ti sunt inco\u00admensurabile \u00eentre ele din punct de vedere valoric, \u00een m\u0103sura \u00een care fiecare limb\u0103 are avantajele \u0219i dezavantajele ei.[44]<\/sup><\/a> Dintre ace\u0219ti trei factori, cel mai relevant din punct de vedere intracultural\/na\u021bional este impulsul venit de la Vulc\u0103nescu, \u00een timp ce factorul de relevan\u021b\u0103 intercultural\u0103 \u2013 de deschidere c\u0103tre universal \u2013 este al treilea. C\u00e2t prive\u0219te influen\u021ba lui Heidegger, ea exist\u0103 f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate, \u00eens\u0103 analiza de mai jos va scoate la iveal\u0103 \u0219i ni\u0219te diferen\u021be fundamentale \u00eentre Noica \u0219i Heidegger, diferen\u021be ce transpar at\u00e2t \u00een plan teoretic, c\u00e2t \u0219i \u00een plan practic. C\u0103 avem de-a face cu dou\u0103 feluri diferite de rostire filosofic\u0103, se va adeveri analiz\u00e2nd abor\u00addarea lui Noica prin prisma acelora\u0219i trei criterii stabilite \u0219i \u00een capitolul anterior. S\u0103 trecem, a\u0219adar, la analiza propriu-zis\u0103.<\/p>\n\n\n\n1. Atitudinea fa\u021b\u0103 de logic\u0103 \u0219i logos<\/em>. C\u0103 Noica face ontologie inspirat de Heidegger, nu se poate t\u0103g\u0103dui. Cu toate acestea, deosebiri notabile dintre Noica \u0219i Heidegger transpar \u00eenc\u0103 de la nivelul fundamental al g\u00e2ndirii filosofice \u2013 acela al logicii. Dac\u0103 inten\u021bia lui Heidegger este de a accede la o logic\u0103 a fenomenelor, o logic\u0103 \u201epre-propozi\u021bional\u0103\u201d capabil\u0103 s\u0103 articuleze ba Fiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i \u0219i rela\u021bia omului cu ea, ba orizontul limbii \u0219i situarea omului \u00een el, Noica e mai pu\u021bin radical. \u00cen primul r\u00e2nd, el nu este interesat de revizuirea fundamentelor metafizice ale \u0219tiin\u021belor \u0219i ale filosofiei \u00eense\u0219i. Este adev\u0103rat c\u0103 \u0219i el caut\u0103 s\u0103 articuleze o logic\u0103 a vie\u021bii, a experien\u021bei tr\u0103ite, una care s\u0103 se sustrag\u0103 celei aristotelice.[45]<\/sup><\/a> Cu toate acestea, el \u00eei repro\u0219eaz\u0103 lui Heidegger cel pu\u021bin dou\u0103 lucruri majore: tendin\u021ba de a submina logica f\u0103r\u0103 a ajunge la o alta[46]<\/sup><\/a> \u0219i \u00eendr\u0103zneala de a fi c\u0103utat s\u0103 rezolve pro\u00adble\u00adma insolubil\u0103 a timpului (sau a tempora\u00adli\u00adt\u0103\u021bii): \u201eDezastrul celor care g\u00e2ndesc fiin\u021ba prin temporalitate (Heidegger). Dar ideea de spa\u00ad\u021bialitate (de n\u2011dimen\u00adsio\u00adna\u00adli\u00adtate a realului, de \u00eencruci\u0219are a generalurilor sau elemen\u00adtelor \u00een el), aceasta spune ceva despre fiin\u021b\u0103; spa\u021bialitate configurativ\u0103, nu temporalitate dizolvant\u0103. \u00cen proble\u00adma timpului to\u021bi filosofii \u0219i-au fr\u00e2nt g\u00e2tul\u201d.[47]<\/sup><\/a> Or, ontologia lui Noica pare a fi, prin compara\u021bie cu cea a lui Heidegger, una ra\u021bional\u0103<\/em>, bazat\u0103 \u00een con\u00adti\u00adnuare pe concep\u021bia omului ca animal ra\u021bional, pe care Heidegger o desconsidera drept metafizic\u0103.[48]<\/sup><\/a> \u00cen ce m\u0103sur\u0103 pledoaria lui Noica pentru ra\u021bionalitate \u0219i reu\u0219e\u0219te, este de dis\u00adcutat; inten\u021bia lui pare a fi \u00eens\u0103 aceea de a spa\u021bializa logica \u2013 \u0219i chiar de a o \u201espa\u00ad\u021bio\u2011tem\u00ad\u00adpo\u00adraliza\u201d, cel pu\u021bin \u00een tratatul s\u0103u de ontologie din Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>[49]<\/sup><\/a> \u2013 prin eviden\u021bierea orizonturilor pe care anumite cuvinte le deschid. Un asemenea cuv\u00e2nt este prepozi\u021bia \u201e\u00eentru\u201d, cuv\u00e2nt desemnat \u00een diverse contexte ca \u201espa\u021bializator nespa\u00ad\u021bia\u00adlizat\u201d[50]<\/sup><\/a> \u0219i \u201eoperator ontologic\u201d.[51]<\/sup><\/a> A\u0219adar, se poate spune c\u0103 Noica \u00eencearc\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u s\u0103 accead\u0103 la un Logos<\/em> ce transcende logica tradi\u00ad\u021bional\u0103 (aristotelic\u0103 \u0219i modern\u0103, ce \u021bin de \u201elogica lui \u00een<\/em>\u201d), un Logos <\/em>al lui \u201ea fi \u00eentru\u201d care s\u0103 nu creeze \u00eens\u0103 o ruptur\u0103 radi\u00adcal\u0103 cu metafizica occidental\u0103[52]<\/sup><\/a> (categoriile lui Kant \u0219i dialectica lui Hegel juc\u00e2nd totu\u0219i un rol important \u00een ontologia lui Noica
\u2013 recursul la traduceri mai mult sau mai pu\u021bin creative, cum ar fi deja men\u021bionata asociere a cuv\u00e2ntului legein<\/em> (gr. \u201ea culege\u201d, \u201ea spune\u201d) cu cuv\u00e2ntul nem\u021besc lesen<\/em> (\u201ea citi\u201d, \u201ea aduna\u201d, \u201ea culege\u201d) sau faimoasa traducere a termenului grecesc vechi a-l\u0113theia <\/em>ca Unverborgenheit<\/em> (\u201eneascundere\u201d) \u00een Sein und Zeit<\/em>; acest recurs frecvent la traduceri (unele discutabile, altele nu neap\u0103rat) poate fi \u0219i el socotit drept component\u0103 a practicii excentrice de etimologizare cultivat\u0103 de Heidegger[31]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 construc\u021bii alambicate, ocazionale, de termeni compu\u0219i precum faimoasa sintagm\u0103 \u201ea-fi-\u00een-lume\u201d (In-der-Welt-Sein<\/em>); la un moment dat, \u00een Sein und Zeit<\/em> sen\u00adsul fiin\u021bei umane (Dasein<\/em>) ca grij\u0103 (Sorge<\/em>) este explicitat prin referire la doi ter\u00admeni com\u00adpu\u0219i: \u201eSich-vorweg-schon-sein-in-(der-Welt-) als Sein-bei (innerwelt\u00adlich begegnendem Seienden)\u201d, rom. \u201efaptul-de-a-fi-\u00eenaintea-lui-\u00eensu\u0219i-s\u0103l\u0103\u0219luind-deja-\u00een(lume) ca fapt-de-a-fi-\u00een-preajma (fiin\u021b\u0103rii \u00een interiorul lumii\u201d[32]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 inventarea de cuvinte intraductibile sau valorificarea unor cuvinte vechi, ie\u0219ite din uz, cuvinte precum Bedingnis<\/em>, Nahnis<\/em>, gegnen<\/em>, welten<\/em>, Gestell<\/em> etc.<\/p>\n\n\n\nPentru toate abaterile de mai sus, justificarea lui Heidegger ar fi aceea c\u0103 vrea s\u0103 accead\u0103 la un nou temei, un nou Logos situat dincolo de distinc\u021bia dintre ra\u021bional \u0219i ira\u021bional, adev\u0103rat \u0219i fals. Acest Logos<\/em> ar putea fi unul al experien\u021bei tr\u0103ite \u2013 fie al experien\u021bei Dasein<\/em>-ului de a-fi-\u00een-lume \u00een opera timpurie, fie pur \u0219i simplu al tr\u0103irii limbii ca fenomen ce se sustrage g\u00e2ndirii conceptuale \u2013, experien\u021b\u0103 care s\u0103 articuleze ceea ce ce nu se poate articula la nivel logico-propozi\u021bional. Deja \u00een anul 1919, ca asistent al lui Husserl, Heidegger remarca faptul c\u0103 \u201elimba noastr\u0103 nu face fa\u021b\u0103 noii tipicit\u0103\u021bi fundamentale a tr\u0103irii\u201d: \u201eUnsere Sprache ist der neuen Grund\u00adtypik des Erle\u00adbens nicht gewachsen\u201d.[33]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 remarc\u0103 era f\u0103cut\u0103 \u00een contextul criticilor la adresa metodei critic-teleologice axate pe adev\u0103rul unui ideal normativ (Sollen<\/em>) ca valoare \u00eentemeietoare a oric\u0103rui act de cunoa\u0219tere, Heidegger contraca\u00adr\u00e2nd aici prin observa\u021bia c\u0103 o bun\u0103 parte din valoarea \u0219i valabilitatea experien\u021belor tr\u0103ite care con\u00adsti\u00adtuie materia\u00adlul unui Sollen <\/em>nu sunt obligatoriu \u00eentemeiate \u00eentr-un Sollen<\/em>. Un exemplu \u00een cauz\u0103 furnizat de Heidegger ar fi aici bucuria (neutr\u0103 fa\u021b\u0103 de un ideal valoric-normativ) ce cuprin\u00adde o persoan\u0103 atunci c\u00e2nd intr\u0103 \u00een camera de studiu \u0219i vede lumina soarelui c\u0103\u00adz\u00e2nd pe c\u0103r\u021bi.[34]<\/sup><\/a> Prin urmare, Heidegger nu are de ales dec\u00e2t s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 n\u0103sco\u00adceasc\u0103 cuvinte \u0219i expresii alambicate pentru a \u201esalva fenomenele\u201d. Iar \u00een acest scop, nici limba german\u0103 curent\u0103 \u0219i nici bunul-sim\u021b \u0219tiin\u00ad\u021bific nu mai constituie opreli\u0219ti.<\/p>\n\n\n\nCu toate acestea, Heidegger este perfect con\u0219tient de abaterile sale. De exem\u00adplu, el atrage explicit aten\u021bia asupra limit\u0103rilor unui dic\u021bionar, suger\u00e2nd c\u0103 nu este interesat de \u00een\u021belesul de dic\u021bionar al cuvintelor, ci de lumea pe care o deschide un cuv\u00e2nt sau un altul, de spiritul viu al unei limbi la care dic\u021bionarul, ca instru\u00adment ce face din limba \u00eens\u0103\u0219i un instrument, nu poate oferi acces:<\/p>\n\n\n\n\nEin W\u00f6rterbuch wird in den meisten F\u00e4llen eine richtige Auskunft geben \u00fcber die Wortbedeutung. Es verb\u00fcrgt aber durch diese Richtigkeit noch nicht die Einsicht in die Wahrheit dessen, was das Wort bedeutet und bedeuten kann, sofern wir dem im Wort genannten Wesensbereich nachfragen. Ein \u201eW\u00f6rterbuch\u201d kann Hinweise geben f\u00fcr das Wortverst\u00e4ndnis, aber es ist niemals eine schlechthin und im voraus verbindliche In\u00adstanz. Die Berufung auf das W\u00f6rterbuch bleibt immer nur die Berufung auf eine in ihrer Art und ihren Grenzen meist gar nicht fa\u00dfbare Auslegung einer Sprache. Sobald wir freilich die Sprache nur als Verkehrsmittel betrachten, ist das auf die Technik des Ver\u00adkehrs und des Austausches zugeschnittene W\u00f6rterbuch \u201eohne weiteres\u201d \u201ein der Ord\u00adnung\u201d und verbindlich. Auf den geschichtlichen Geist einer Sprache im Ganzen hin ge\u00adsehen, fehlt dagegen jedem W\u00f6rterbuch die unmittelbare Ma\u00dfst\u00e4blichkeit und Ver\u00adbindlichkeit.[35]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00centr-o manier\u0103 comparabil\u0103 se pot justifica \u0219i mult-hulitele construc\u021bii tauto\u00adlo\u00adgice ale lui Heidegger. \u0218i ele sunt menite s\u0103 salveze fenomene precum limba, lumea sau Logos<\/em>-ul, protej\u00e2ndu-le de g\u00e2ndirea care obiectific\u0103. (Cva\u00adsi\u2011)Tau\u00adtologiile lui Heidegger pot fi astfel \u00een\u021belese ca un prag zero al g\u00e2ndirii ce articu\u00adleaz\u0103 adev\u0103ruri (sau, mai bine zis, fenomene) inaccesibile logicii tradi\u021bionale. Ele sunt menite s\u0103 ilustreze at\u00e2t \u00eenc\u0103p\u0103\u00ad\u021b\u00e2narea g\u00e2nditorului german de a-\u0219i sustrage propriile fraze unei \u00een\u021belegeri perfecte, totalizante, care s\u0103 epuizeze sensul frazelor pe care chiar el le desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een procesul g\u00e2ndirii, c\u00e2t \u0219i ca o tentativ\u0103 de a exprima \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea limbii \u00eense\u0219i de a nu se l\u0103sa reificat\u0103 \u0219i \u00eengr\u0103dit\u0103 prin transformarea cuvintelor \u00een semne \u0219i con\u00adcepte. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, ar mai putea fi avansat \u0219i argumentul lui Michel Haar potrivit c\u0103ruia a\u0219a-zisele tautologii heideggeriene nu constituie ni\u0219te tautologii \u00een sens strict c\u00e2t mai degrab\u0103 \u00eencerc\u0103ri \u201ede a \u00abconsolida\u00bb ponderea verbului, a fenomenului, \u0219i de a diminua subiectul, substan\u021ba\u201d.[36]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nOricum ar fi, cert este c\u0103 practica de rostire filosofic\u0103 a lui Heidegger, \u00een m\u0103sura \u00een care putem vorbi de o asemenea practic\u0103, este una radical\u0103, ce \u00eempinge limitele lim\u00adbii p\u00e2n\u0103 la extrem. Scopul lui Heidegger este \u00eens\u0103, dincolo de \u00eendrept\u0103\u021bitele critici ce i se pot aduce, unul legitim: acela de a dob\u00e2ndi acces la un domeniu \u201einfra\u201d-logic al tr\u0103irii \u0219i g\u00e2ndirii unor Absoluturi (Fiin\u021b\u0103, Logos, Adev\u0103r) ce nu pot fi surprinse prin inter\u00admediul g\u00e2ndirii conceptual-logice obi\u0219nuite, g\u00e2ndire care \u00eemparte lumea fie \u00een subiect \u0219i predicat, fie \u00een semnificant \u0219i semnificat, fie \u00een subiect \u0219i obiect \u0219.a.m.d.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\nRostire filosofic\u0103 (II): Constantin Noica \u0219i valorificarea limbii ca dat<\/strong><\/h5>\n\n\n\nSpre deosebire de cazul lui Heidegger, Constantin Noica \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 demersul de conturare a unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti de pe pozi\u021bia inte\u00adlec\u00adtua\u00adlului apar\u021bin\u00e2nd de o cultur\u0103 a\u0219a-zis \u201eminor\u0103\u201d, lipsit\u0103 de o tradi\u021bie filosofic\u0103 solid\u0103. Dac\u0103 Heidegger ajunge s\u0103 inventeze cuvinte pentru a revigora o limb\u0103 \u00een care se filosofa riguros de secole bune, Noica se afl\u0103 \u00een situa\u021bia de a \u00eentemeia \u0219i justifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, adesea redus\u0103 la statutul unei limbi fruste de p\u0103stori, care \u00eenc\u0103 nu a dat m\u0103sura propriei ra\u021bionalit\u0103\u021bi. F\u0103r\u0103 a dispre\u021bui cultura folcloric-\u021b\u0103r\u0103neasc\u0103, Noica \u00ee\u0219i exprima, de exemplu, la un moment dat regretul c\u0103, \u00een presupusul proiect al unui dic\u021bio\u00adnar de termeni literari din toate limbile ini\u021biat de UNESCO, limba rom\u00e2n\u0103 ar fi urmat s\u0103 figureze doar cu trei termeni mai degrab\u0103 \u00eenc\u0103rca\u021bi afectiv: \u201edor\u201d, \u201edoin\u0103\u201d \u0219i \u201ecolind\u0103\u201d.[37]<\/sup><\/a> Scopul lui Noica (cel pu\u021bin \u00een ce prive\u0219te rostirea filosofic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103) este, a\u0219adar, unul mai modest: spre deose\u00adbire de Heidegger, el nu urm\u0103re\u0219te o r\u0103stur\u00adnare a g\u00e2ndirii filosofice occidentale \u0219i nici nu dore\u0219te s\u0103 fac\u0103 din limba rom\u00e2n\u0103 limba cea mai de soi a filosofiei, a\u0219a cum ar putea-o crede, \u00een mod paradoxal, nu doar na\u021bio\u00adna\u00adli\u0219tii de tavern\u0103 tenta\u021bi s\u0103 cread\u0103 c\u0103 \u021bara lor este deasupra tuturor celorlalte, ci \u0219i acei interpre\u021bi care, absolutiz\u00e2nd criteriul politic (fie adeziunea lui Noica la legionarism de la sf\u00e2r\u0219itul anilor \u201930, fie presupusa lui \u00eenclina\u021bie c\u0103tre protocronismul de tip ceau\u0219ist), acuz\u0103 demersul filosofic al lui Noica de na\u021bionalism.[38]<\/sup><\/a> Dac\u0103 exist\u0103 un \u201ena\u021bionalism\u201d care anim\u0103 proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti, acela const\u0103 \u00een dorin\u021ba de a valorifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, capacitatea acesteia de a conceptualiza \u0219i genera probleme filosofice unice prin intermediul cuvintelor ei. Datoria de a expli\u00adcita acest poten\u021bial filosofic al limbii unei na\u021biuni sau culturi reprezint\u0103 nu (sau nu numai) o simpl\u0103 datorie fa\u021b\u0103 de \u021bara de apartenen\u021b\u0103 \u00een sensul benign, non-limitativ al cuv\u00e2ntului \u201edatorie\u201d, ci o datorie fa\u021b\u0103 de \u00eentreaga lume; altfel spus \u2013 o deschidere c\u0103tre universal: \u201eDac\u0103 graiul nostru spune \u00eentr-adev\u0103r lucruri ce nu s-au rostit \u00eentotdeauna \u00een alte limbi \u0219i care le-ar putea \u00eendemna pe acestea s\u0103 se ml\u0103dieze dup\u0103 cuv\u00e2ntul nostru, atunci, \u00een m\u0103sura \u00een care exist\u0103 un rest rom\u00e2nesc \u00een cele ale g\u00e2ndu\u00adlui, suntem datori lumii cu acest rest\u201d.[39]<\/sup><\/a> Mai mult, Noica admite posibilitatea ca alte limbi mai obscure precum limbile bantu s\u0103 fie mai atractive filosofic dec\u00e2t ro\u00adm\u00e2\u00adna[40]<\/sup><\/a>, la fel cum tot Noica are grij\u0103 s\u0103 noteze \u0219i anumite insuficien\u021be ale limbii rom\u00e2ne precum lipsa unui termen antitetic la termenul de \u201efiin\u021b\u0103\u201d (\u201edevenire\u201d necom\u00adpar\u00e2ndu-se cu nem\u021bescul Werden<\/em>) sau degra\u00adda\u00adrea unor cuvinte precum \u201epetre\u00adcere\u201d, limitat \u00eentre timp la sensul de eveniment dis\u00adtractiv.[41]<\/sup><\/a> Pe scurt, proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti este o tentativ\u0103 legitim\u0103 de a fi \u201ena\u021bional cu fa\u021ba spre universalitate\u201d (Titu Maiorescu)[42]<\/sup><\/a>, Noica folosindu-se de datul acci\u00addental al limbii natale pentru a exprima universalul, dup\u0103 cum o recunoa\u0219te \u0219i \u00een modelul unei prefe\u021be la Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em> din jurnalul s\u0103u de idei:<\/p>\n\n\n\n\nPentru Prefa\u021ba la Df..\/\/ Nu am c\u0103utat rom\u00e2nescul, ci universalul. Am \u00eent\u00e2lnit rom\u00e2\u00adnescul pentru c\u0103 nu putem g\u00e2ndi dec\u00e2t \u00een limita\u021bia ce nu limiteaz\u0103 a limbii noastre.\/\/ Dac\u0103 \u00eens\u0103 nu am \u00eent\u00e2lnit universalul, atunci cartea aceasta [Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>] r\u0103m\u00e2ne \u00een devenirea \u00eentru devenire a culturii.\/\/ [\u00cen margine:] Rom\u00e2nescul mi-a fost un kairos<\/em>, at\u00e2ta tot.[43]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAcestea fiind spuse, sursele principale de inspira\u021bie pentru proiectul noician al unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti par a fi trei. Un prim impuls important ar veni de la Mircea Vulc\u0103nescu \u0219i al s\u0103u eseu Dimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u021bei<\/em>, un al doilea, de la ontologia lui Heidegger, ce face din limb\u0103 casa Fiin\u021bei, iar un al trei\u00adlea, de la teoria relativismului lingvistic atribuit\u0103 antropologului Edward Sapir \u0219i asistentului s\u0103u, Benjamin Lee Whorf, teorie care sus\u021bine c\u0103 raportarea la lume a indi\u00advi\u00adzilor \u0219i obiceiurile lor sunt direct influen\u021bate de structurile logico-gramaticale ale limbii natale \u0219i c\u0103 concep\u021biile despre lume mediate de limbile omene\u0219ti sunt inco\u00admensurabile \u00eentre ele din punct de vedere valoric, \u00een m\u0103sura \u00een care fiecare limb\u0103 are avantajele \u0219i dezavantajele ei.[44]<\/sup><\/a> Dintre ace\u0219ti trei factori, cel mai relevant din punct de vedere intracultural\/na\u021bional este impulsul venit de la Vulc\u0103nescu, \u00een timp ce factorul de relevan\u021b\u0103 intercultural\u0103 \u2013 de deschidere c\u0103tre universal \u2013 este al treilea. C\u00e2t prive\u0219te influen\u021ba lui Heidegger, ea exist\u0103 f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate, \u00eens\u0103 analiza de mai jos va scoate la iveal\u0103 \u0219i ni\u0219te diferen\u021be fundamentale \u00eentre Noica \u0219i Heidegger, diferen\u021be ce transpar at\u00e2t \u00een plan teoretic, c\u00e2t \u0219i \u00een plan practic. C\u0103 avem de-a face cu dou\u0103 feluri diferite de rostire filosofic\u0103, se va adeveri analiz\u00e2nd abor\u00addarea lui Noica prin prisma acelora\u0219i trei criterii stabilite \u0219i \u00een capitolul anterior. S\u0103 trecem, a\u0219adar, la analiza propriu-zis\u0103.<\/p>\n\n\n\n1. Atitudinea fa\u021b\u0103 de logic\u0103 \u0219i logos<\/em>. C\u0103 Noica face ontologie inspirat de Heidegger, nu se poate t\u0103g\u0103dui. Cu toate acestea, deosebiri notabile dintre Noica \u0219i Heidegger transpar \u00eenc\u0103 de la nivelul fundamental al g\u00e2ndirii filosofice \u2013 acela al logicii. Dac\u0103 inten\u021bia lui Heidegger este de a accede la o logic\u0103 a fenomenelor, o logic\u0103 \u201epre-propozi\u021bional\u0103\u201d capabil\u0103 s\u0103 articuleze ba Fiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i \u0219i rela\u021bia omului cu ea, ba orizontul limbii \u0219i situarea omului \u00een el, Noica e mai pu\u021bin radical. \u00cen primul r\u00e2nd, el nu este interesat de revizuirea fundamentelor metafizice ale \u0219tiin\u021belor \u0219i ale filosofiei \u00eense\u0219i. Este adev\u0103rat c\u0103 \u0219i el caut\u0103 s\u0103 articuleze o logic\u0103 a vie\u021bii, a experien\u021bei tr\u0103ite, una care s\u0103 se sustrag\u0103 celei aristotelice.[45]<\/sup><\/a> Cu toate acestea, el \u00eei repro\u0219eaz\u0103 lui Heidegger cel pu\u021bin dou\u0103 lucruri majore: tendin\u021ba de a submina logica f\u0103r\u0103 a ajunge la o alta[46]<\/sup><\/a> \u0219i \u00eendr\u0103zneala de a fi c\u0103utat s\u0103 rezolve pro\u00adble\u00adma insolubil\u0103 a timpului (sau a tempora\u00adli\u00adt\u0103\u021bii): \u201eDezastrul celor care g\u00e2ndesc fiin\u021ba prin temporalitate (Heidegger). Dar ideea de spa\u00ad\u021bialitate (de n\u2011dimen\u00adsio\u00adna\u00adli\u00adtate a realului, de \u00eencruci\u0219are a generalurilor sau elemen\u00adtelor \u00een el), aceasta spune ceva despre fiin\u021b\u0103; spa\u021bialitate configurativ\u0103, nu temporalitate dizolvant\u0103. \u00cen proble\u00adma timpului to\u021bi filosofii \u0219i-au fr\u00e2nt g\u00e2tul\u201d.[47]<\/sup><\/a> Or, ontologia lui Noica pare a fi, prin compara\u021bie cu cea a lui Heidegger, una ra\u021bional\u0103<\/em>, bazat\u0103 \u00een con\u00adti\u00adnuare pe concep\u021bia omului ca animal ra\u021bional, pe care Heidegger o desconsidera drept metafizic\u0103.[48]<\/sup><\/a> \u00cen ce m\u0103sur\u0103 pledoaria lui Noica pentru ra\u021bionalitate \u0219i reu\u0219e\u0219te, este de dis\u00adcutat; inten\u021bia lui pare a fi \u00eens\u0103 aceea de a spa\u021bializa logica \u2013 \u0219i chiar de a o \u201espa\u00ad\u021bio\u2011tem\u00ad\u00adpo\u00adraliza\u201d, cel pu\u021bin \u00een tratatul s\u0103u de ontologie din Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>[49]<\/sup><\/a> \u2013 prin eviden\u021bierea orizonturilor pe care anumite cuvinte le deschid. Un asemenea cuv\u00e2nt este prepozi\u021bia \u201e\u00eentru\u201d, cuv\u00e2nt desemnat \u00een diverse contexte ca \u201espa\u021bializator nespa\u00ad\u021bia\u00adlizat\u201d[50]<\/sup><\/a> \u0219i \u201eoperator ontologic\u201d.[51]<\/sup><\/a> A\u0219adar, se poate spune c\u0103 Noica \u00eencearc\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u s\u0103 accead\u0103 la un Logos<\/em> ce transcende logica tradi\u00ad\u021bional\u0103 (aristotelic\u0103 \u0219i modern\u0103, ce \u021bin de \u201elogica lui \u00een<\/em>\u201d), un Logos <\/em>al lui \u201ea fi \u00eentru\u201d care s\u0103 nu creeze \u00eens\u0103 o ruptur\u0103 radi\u00adcal\u0103 cu metafizica occidental\u0103[52]<\/sup><\/a> (categoriile lui Kant \u0219i dialectica lui Hegel juc\u00e2nd totu\u0219i un rol important \u00een ontologia lui Noica
\u2013 construc\u021bii alambicate, ocazionale, de termeni compu\u0219i precum faimoasa sintagm\u0103 \u201ea-fi-\u00een-lume\u201d (In-der-Welt-Sein<\/em>); la un moment dat, \u00een Sein und Zeit<\/em> sen\u00adsul fiin\u021bei umane (Dasein<\/em>) ca grij\u0103 (Sorge<\/em>) este explicitat prin referire la doi ter\u00admeni com\u00adpu\u0219i: \u201eSich-vorweg-schon-sein-in-(der-Welt-) als Sein-bei (innerwelt\u00adlich begegnendem Seienden)\u201d, rom. \u201efaptul-de-a-fi-\u00eenaintea-lui-\u00eensu\u0219i-s\u0103l\u0103\u0219luind-deja-\u00een(lume) ca fapt-de-a-fi-\u00een-preajma (fiin\u021b\u0103rii \u00een interiorul lumii\u201d[32]<\/sup><\/a>;<\/p>\n\n\n\n\u2013 inventarea de cuvinte intraductibile sau valorificarea unor cuvinte vechi, ie\u0219ite din uz, cuvinte precum Bedingnis<\/em>, Nahnis<\/em>, gegnen<\/em>, welten<\/em>, Gestell<\/em> etc.<\/p>\n\n\n\nPentru toate abaterile de mai sus, justificarea lui Heidegger ar fi aceea c\u0103 vrea s\u0103 accead\u0103 la un nou temei, un nou Logos situat dincolo de distinc\u021bia dintre ra\u021bional \u0219i ira\u021bional, adev\u0103rat \u0219i fals. Acest Logos<\/em> ar putea fi unul al experien\u021bei tr\u0103ite \u2013 fie al experien\u021bei Dasein<\/em>-ului de a-fi-\u00een-lume \u00een opera timpurie, fie pur \u0219i simplu al tr\u0103irii limbii ca fenomen ce se sustrage g\u00e2ndirii conceptuale \u2013, experien\u021b\u0103 care s\u0103 articuleze ceea ce ce nu se poate articula la nivel logico-propozi\u021bional. Deja \u00een anul 1919, ca asistent al lui Husserl, Heidegger remarca faptul c\u0103 \u201elimba noastr\u0103 nu face fa\u021b\u0103 noii tipicit\u0103\u021bi fundamentale a tr\u0103irii\u201d: \u201eUnsere Sprache ist der neuen Grund\u00adtypik des Erle\u00adbens nicht gewachsen\u201d.[33]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 remarc\u0103 era f\u0103cut\u0103 \u00een contextul criticilor la adresa metodei critic-teleologice axate pe adev\u0103rul unui ideal normativ (Sollen<\/em>) ca valoare \u00eentemeietoare a oric\u0103rui act de cunoa\u0219tere, Heidegger contraca\u00adr\u00e2nd aici prin observa\u021bia c\u0103 o bun\u0103 parte din valoarea \u0219i valabilitatea experien\u021belor tr\u0103ite care con\u00adsti\u00adtuie materia\u00adlul unui Sollen <\/em>nu sunt obligatoriu \u00eentemeiate \u00eentr-un Sollen<\/em>. Un exemplu \u00een cauz\u0103 furnizat de Heidegger ar fi aici bucuria (neutr\u0103 fa\u021b\u0103 de un ideal valoric-normativ) ce cuprin\u00adde o persoan\u0103 atunci c\u00e2nd intr\u0103 \u00een camera de studiu \u0219i vede lumina soarelui c\u0103\u00adz\u00e2nd pe c\u0103r\u021bi.[34]<\/sup><\/a> Prin urmare, Heidegger nu are de ales dec\u00e2t s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 n\u0103sco\u00adceasc\u0103 cuvinte \u0219i expresii alambicate pentru a \u201esalva fenomenele\u201d. Iar \u00een acest scop, nici limba german\u0103 curent\u0103 \u0219i nici bunul-sim\u021b \u0219tiin\u00ad\u021bific nu mai constituie opreli\u0219ti.<\/p>\n\n\n\nCu toate acestea, Heidegger este perfect con\u0219tient de abaterile sale. De exem\u00adplu, el atrage explicit aten\u021bia asupra limit\u0103rilor unui dic\u021bionar, suger\u00e2nd c\u0103 nu este interesat de \u00een\u021belesul de dic\u021bionar al cuvintelor, ci de lumea pe care o deschide un cuv\u00e2nt sau un altul, de spiritul viu al unei limbi la care dic\u021bionarul, ca instru\u00adment ce face din limba \u00eens\u0103\u0219i un instrument, nu poate oferi acces:<\/p>\n\n\n\n\nEin W\u00f6rterbuch wird in den meisten F\u00e4llen eine richtige Auskunft geben \u00fcber die Wortbedeutung. Es verb\u00fcrgt aber durch diese Richtigkeit noch nicht die Einsicht in die Wahrheit dessen, was das Wort bedeutet und bedeuten kann, sofern wir dem im Wort genannten Wesensbereich nachfragen. Ein \u201eW\u00f6rterbuch\u201d kann Hinweise geben f\u00fcr das Wortverst\u00e4ndnis, aber es ist niemals eine schlechthin und im voraus verbindliche In\u00adstanz. Die Berufung auf das W\u00f6rterbuch bleibt immer nur die Berufung auf eine in ihrer Art und ihren Grenzen meist gar nicht fa\u00dfbare Auslegung einer Sprache. Sobald wir freilich die Sprache nur als Verkehrsmittel betrachten, ist das auf die Technik des Ver\u00adkehrs und des Austausches zugeschnittene W\u00f6rterbuch \u201eohne weiteres\u201d \u201ein der Ord\u00adnung\u201d und verbindlich. Auf den geschichtlichen Geist einer Sprache im Ganzen hin ge\u00adsehen, fehlt dagegen jedem W\u00f6rterbuch die unmittelbare Ma\u00dfst\u00e4blichkeit und Ver\u00adbindlichkeit.[35]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00centr-o manier\u0103 comparabil\u0103 se pot justifica \u0219i mult-hulitele construc\u021bii tauto\u00adlo\u00adgice ale lui Heidegger. \u0218i ele sunt menite s\u0103 salveze fenomene precum limba, lumea sau Logos<\/em>-ul, protej\u00e2ndu-le de g\u00e2ndirea care obiectific\u0103. (Cva\u00adsi\u2011)Tau\u00adtologiile lui Heidegger pot fi astfel \u00een\u021belese ca un prag zero al g\u00e2ndirii ce articu\u00adleaz\u0103 adev\u0103ruri (sau, mai bine zis, fenomene) inaccesibile logicii tradi\u021bionale. Ele sunt menite s\u0103 ilustreze at\u00e2t \u00eenc\u0103p\u0103\u00ad\u021b\u00e2narea g\u00e2nditorului german de a-\u0219i sustrage propriile fraze unei \u00een\u021belegeri perfecte, totalizante, care s\u0103 epuizeze sensul frazelor pe care chiar el le desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een procesul g\u00e2ndirii, c\u00e2t \u0219i ca o tentativ\u0103 de a exprima \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea limbii \u00eense\u0219i de a nu se l\u0103sa reificat\u0103 \u0219i \u00eengr\u0103dit\u0103 prin transformarea cuvintelor \u00een semne \u0219i con\u00adcepte. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, ar mai putea fi avansat \u0219i argumentul lui Michel Haar potrivit c\u0103ruia a\u0219a-zisele tautologii heideggeriene nu constituie ni\u0219te tautologii \u00een sens strict c\u00e2t mai degrab\u0103 \u00eencerc\u0103ri \u201ede a \u00abconsolida\u00bb ponderea verbului, a fenomenului, \u0219i de a diminua subiectul, substan\u021ba\u201d.[36]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nOricum ar fi, cert este c\u0103 practica de rostire filosofic\u0103 a lui Heidegger, \u00een m\u0103sura \u00een care putem vorbi de o asemenea practic\u0103, este una radical\u0103, ce \u00eempinge limitele lim\u00adbii p\u00e2n\u0103 la extrem. Scopul lui Heidegger este \u00eens\u0103, dincolo de \u00eendrept\u0103\u021bitele critici ce i se pot aduce, unul legitim: acela de a dob\u00e2ndi acces la un domeniu \u201einfra\u201d-logic al tr\u0103irii \u0219i g\u00e2ndirii unor Absoluturi (Fiin\u021b\u0103, Logos, Adev\u0103r) ce nu pot fi surprinse prin inter\u00admediul g\u00e2ndirii conceptual-logice obi\u0219nuite, g\u00e2ndire care \u00eemparte lumea fie \u00een subiect \u0219i predicat, fie \u00een semnificant \u0219i semnificat, fie \u00een subiect \u0219i obiect \u0219.a.m.d.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\nRostire filosofic\u0103 (II): Constantin Noica \u0219i valorificarea limbii ca dat<\/strong><\/h5>\n\n\n\nSpre deosebire de cazul lui Heidegger, Constantin Noica \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 demersul de conturare a unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti de pe pozi\u021bia inte\u00adlec\u00adtua\u00adlului apar\u021bin\u00e2nd de o cultur\u0103 a\u0219a-zis \u201eminor\u0103\u201d, lipsit\u0103 de o tradi\u021bie filosofic\u0103 solid\u0103. Dac\u0103 Heidegger ajunge s\u0103 inventeze cuvinte pentru a revigora o limb\u0103 \u00een care se filosofa riguros de secole bune, Noica se afl\u0103 \u00een situa\u021bia de a \u00eentemeia \u0219i justifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, adesea redus\u0103 la statutul unei limbi fruste de p\u0103stori, care \u00eenc\u0103 nu a dat m\u0103sura propriei ra\u021bionalit\u0103\u021bi. F\u0103r\u0103 a dispre\u021bui cultura folcloric-\u021b\u0103r\u0103neasc\u0103, Noica \u00ee\u0219i exprima, de exemplu, la un moment dat regretul c\u0103, \u00een presupusul proiect al unui dic\u021bio\u00adnar de termeni literari din toate limbile ini\u021biat de UNESCO, limba rom\u00e2n\u0103 ar fi urmat s\u0103 figureze doar cu trei termeni mai degrab\u0103 \u00eenc\u0103rca\u021bi afectiv: \u201edor\u201d, \u201edoin\u0103\u201d \u0219i \u201ecolind\u0103\u201d.[37]<\/sup><\/a> Scopul lui Noica (cel pu\u021bin \u00een ce prive\u0219te rostirea filosofic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103) este, a\u0219adar, unul mai modest: spre deose\u00adbire de Heidegger, el nu urm\u0103re\u0219te o r\u0103stur\u00adnare a g\u00e2ndirii filosofice occidentale \u0219i nici nu dore\u0219te s\u0103 fac\u0103 din limba rom\u00e2n\u0103 limba cea mai de soi a filosofiei, a\u0219a cum ar putea-o crede, \u00een mod paradoxal, nu doar na\u021bio\u00adna\u00adli\u0219tii de tavern\u0103 tenta\u021bi s\u0103 cread\u0103 c\u0103 \u021bara lor este deasupra tuturor celorlalte, ci \u0219i acei interpre\u021bi care, absolutiz\u00e2nd criteriul politic (fie adeziunea lui Noica la legionarism de la sf\u00e2r\u0219itul anilor \u201930, fie presupusa lui \u00eenclina\u021bie c\u0103tre protocronismul de tip ceau\u0219ist), acuz\u0103 demersul filosofic al lui Noica de na\u021bionalism.[38]<\/sup><\/a> Dac\u0103 exist\u0103 un \u201ena\u021bionalism\u201d care anim\u0103 proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti, acela const\u0103 \u00een dorin\u021ba de a valorifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, capacitatea acesteia de a conceptualiza \u0219i genera probleme filosofice unice prin intermediul cuvintelor ei. Datoria de a expli\u00adcita acest poten\u021bial filosofic al limbii unei na\u021biuni sau culturi reprezint\u0103 nu (sau nu numai) o simpl\u0103 datorie fa\u021b\u0103 de \u021bara de apartenen\u021b\u0103 \u00een sensul benign, non-limitativ al cuv\u00e2ntului \u201edatorie\u201d, ci o datorie fa\u021b\u0103 de \u00eentreaga lume; altfel spus \u2013 o deschidere c\u0103tre universal: \u201eDac\u0103 graiul nostru spune \u00eentr-adev\u0103r lucruri ce nu s-au rostit \u00eentotdeauna \u00een alte limbi \u0219i care le-ar putea \u00eendemna pe acestea s\u0103 se ml\u0103dieze dup\u0103 cuv\u00e2ntul nostru, atunci, \u00een m\u0103sura \u00een care exist\u0103 un rest rom\u00e2nesc \u00een cele ale g\u00e2ndu\u00adlui, suntem datori lumii cu acest rest\u201d.[39]<\/sup><\/a> Mai mult, Noica admite posibilitatea ca alte limbi mai obscure precum limbile bantu s\u0103 fie mai atractive filosofic dec\u00e2t ro\u00adm\u00e2\u00adna[40]<\/sup><\/a>, la fel cum tot Noica are grij\u0103 s\u0103 noteze \u0219i anumite insuficien\u021be ale limbii rom\u00e2ne precum lipsa unui termen antitetic la termenul de \u201efiin\u021b\u0103\u201d (\u201edevenire\u201d necom\u00adpar\u00e2ndu-se cu nem\u021bescul Werden<\/em>) sau degra\u00adda\u00adrea unor cuvinte precum \u201epetre\u00adcere\u201d, limitat \u00eentre timp la sensul de eveniment dis\u00adtractiv.[41]<\/sup><\/a> Pe scurt, proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti este o tentativ\u0103 legitim\u0103 de a fi \u201ena\u021bional cu fa\u021ba spre universalitate\u201d (Titu Maiorescu)[42]<\/sup><\/a>, Noica folosindu-se de datul acci\u00addental al limbii natale pentru a exprima universalul, dup\u0103 cum o recunoa\u0219te \u0219i \u00een modelul unei prefe\u021be la Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em> din jurnalul s\u0103u de idei:<\/p>\n\n\n\n\nPentru Prefa\u021ba la Df..\/\/ Nu am c\u0103utat rom\u00e2nescul, ci universalul. Am \u00eent\u00e2lnit rom\u00e2\u00adnescul pentru c\u0103 nu putem g\u00e2ndi dec\u00e2t \u00een limita\u021bia ce nu limiteaz\u0103 a limbii noastre.\/\/ Dac\u0103 \u00eens\u0103 nu am \u00eent\u00e2lnit universalul, atunci cartea aceasta [Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>] r\u0103m\u00e2ne \u00een devenirea \u00eentru devenire a culturii.\/\/ [\u00cen margine:] Rom\u00e2nescul mi-a fost un kairos<\/em>, at\u00e2ta tot.[43]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAcestea fiind spuse, sursele principale de inspira\u021bie pentru proiectul noician al unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti par a fi trei. Un prim impuls important ar veni de la Mircea Vulc\u0103nescu \u0219i al s\u0103u eseu Dimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u021bei<\/em>, un al doilea, de la ontologia lui Heidegger, ce face din limb\u0103 casa Fiin\u021bei, iar un al trei\u00adlea, de la teoria relativismului lingvistic atribuit\u0103 antropologului Edward Sapir \u0219i asistentului s\u0103u, Benjamin Lee Whorf, teorie care sus\u021bine c\u0103 raportarea la lume a indi\u00advi\u00adzilor \u0219i obiceiurile lor sunt direct influen\u021bate de structurile logico-gramaticale ale limbii natale \u0219i c\u0103 concep\u021biile despre lume mediate de limbile omene\u0219ti sunt inco\u00admensurabile \u00eentre ele din punct de vedere valoric, \u00een m\u0103sura \u00een care fiecare limb\u0103 are avantajele \u0219i dezavantajele ei.[44]<\/sup><\/a> Dintre ace\u0219ti trei factori, cel mai relevant din punct de vedere intracultural\/na\u021bional este impulsul venit de la Vulc\u0103nescu, \u00een timp ce factorul de relevan\u021b\u0103 intercultural\u0103 \u2013 de deschidere c\u0103tre universal \u2013 este al treilea. C\u00e2t prive\u0219te influen\u021ba lui Heidegger, ea exist\u0103 f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate, \u00eens\u0103 analiza de mai jos va scoate la iveal\u0103 \u0219i ni\u0219te diferen\u021be fundamentale \u00eentre Noica \u0219i Heidegger, diferen\u021be ce transpar at\u00e2t \u00een plan teoretic, c\u00e2t \u0219i \u00een plan practic. C\u0103 avem de-a face cu dou\u0103 feluri diferite de rostire filosofic\u0103, se va adeveri analiz\u00e2nd abor\u00addarea lui Noica prin prisma acelora\u0219i trei criterii stabilite \u0219i \u00een capitolul anterior. S\u0103 trecem, a\u0219adar, la analiza propriu-zis\u0103.<\/p>\n\n\n\n1. Atitudinea fa\u021b\u0103 de logic\u0103 \u0219i logos<\/em>. C\u0103 Noica face ontologie inspirat de Heidegger, nu se poate t\u0103g\u0103dui. Cu toate acestea, deosebiri notabile dintre Noica \u0219i Heidegger transpar \u00eenc\u0103 de la nivelul fundamental al g\u00e2ndirii filosofice \u2013 acela al logicii. Dac\u0103 inten\u021bia lui Heidegger este de a accede la o logic\u0103 a fenomenelor, o logic\u0103 \u201epre-propozi\u021bional\u0103\u201d capabil\u0103 s\u0103 articuleze ba Fiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i \u0219i rela\u021bia omului cu ea, ba orizontul limbii \u0219i situarea omului \u00een el, Noica e mai pu\u021bin radical. \u00cen primul r\u00e2nd, el nu este interesat de revizuirea fundamentelor metafizice ale \u0219tiin\u021belor \u0219i ale filosofiei \u00eense\u0219i. Este adev\u0103rat c\u0103 \u0219i el caut\u0103 s\u0103 articuleze o logic\u0103 a vie\u021bii, a experien\u021bei tr\u0103ite, una care s\u0103 se sustrag\u0103 celei aristotelice.[45]<\/sup><\/a> Cu toate acestea, el \u00eei repro\u0219eaz\u0103 lui Heidegger cel pu\u021bin dou\u0103 lucruri majore: tendin\u021ba de a submina logica f\u0103r\u0103 a ajunge la o alta[46]<\/sup><\/a> \u0219i \u00eendr\u0103zneala de a fi c\u0103utat s\u0103 rezolve pro\u00adble\u00adma insolubil\u0103 a timpului (sau a tempora\u00adli\u00adt\u0103\u021bii): \u201eDezastrul celor care g\u00e2ndesc fiin\u021ba prin temporalitate (Heidegger). Dar ideea de spa\u00ad\u021bialitate (de n\u2011dimen\u00adsio\u00adna\u00adli\u00adtate a realului, de \u00eencruci\u0219are a generalurilor sau elemen\u00adtelor \u00een el), aceasta spune ceva despre fiin\u021b\u0103; spa\u021bialitate configurativ\u0103, nu temporalitate dizolvant\u0103. \u00cen proble\u00adma timpului to\u021bi filosofii \u0219i-au fr\u00e2nt g\u00e2tul\u201d.[47]<\/sup><\/a> Or, ontologia lui Noica pare a fi, prin compara\u021bie cu cea a lui Heidegger, una ra\u021bional\u0103<\/em>, bazat\u0103 \u00een con\u00adti\u00adnuare pe concep\u021bia omului ca animal ra\u021bional, pe care Heidegger o desconsidera drept metafizic\u0103.[48]<\/sup><\/a> \u00cen ce m\u0103sur\u0103 pledoaria lui Noica pentru ra\u021bionalitate \u0219i reu\u0219e\u0219te, este de dis\u00adcutat; inten\u021bia lui pare a fi \u00eens\u0103 aceea de a spa\u021bializa logica \u2013 \u0219i chiar de a o \u201espa\u00ad\u021bio\u2011tem\u00ad\u00adpo\u00adraliza\u201d, cel pu\u021bin \u00een tratatul s\u0103u de ontologie din Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>[49]<\/sup><\/a> \u2013 prin eviden\u021bierea orizonturilor pe care anumite cuvinte le deschid. Un asemenea cuv\u00e2nt este prepozi\u021bia \u201e\u00eentru\u201d, cuv\u00e2nt desemnat \u00een diverse contexte ca \u201espa\u021bializator nespa\u00ad\u021bia\u00adlizat\u201d[50]<\/sup><\/a> \u0219i \u201eoperator ontologic\u201d.[51]<\/sup><\/a> A\u0219adar, se poate spune c\u0103 Noica \u00eencearc\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u s\u0103 accead\u0103 la un Logos<\/em> ce transcende logica tradi\u00ad\u021bional\u0103 (aristotelic\u0103 \u0219i modern\u0103, ce \u021bin de \u201elogica lui \u00een<\/em>\u201d), un Logos <\/em>al lui \u201ea fi \u00eentru\u201d care s\u0103 nu creeze \u00eens\u0103 o ruptur\u0103 radi\u00adcal\u0103 cu metafizica occidental\u0103[52]<\/sup><\/a> (categoriile lui Kant \u0219i dialectica lui Hegel juc\u00e2nd totu\u0219i un rol important \u00een ontologia lui Noica
\u2013 inventarea de cuvinte intraductibile sau valorificarea unor cuvinte vechi, ie\u0219ite din uz, cuvinte precum Bedingnis<\/em>, Nahnis<\/em>, gegnen<\/em>, welten<\/em>, Gestell<\/em> etc.<\/p>\n\n\n\nPentru toate abaterile de mai sus, justificarea lui Heidegger ar fi aceea c\u0103 vrea s\u0103 accead\u0103 la un nou temei, un nou Logos situat dincolo de distinc\u021bia dintre ra\u021bional \u0219i ira\u021bional, adev\u0103rat \u0219i fals. Acest Logos<\/em> ar putea fi unul al experien\u021bei tr\u0103ite \u2013 fie al experien\u021bei Dasein<\/em>-ului de a-fi-\u00een-lume \u00een opera timpurie, fie pur \u0219i simplu al tr\u0103irii limbii ca fenomen ce se sustrage g\u00e2ndirii conceptuale \u2013, experien\u021b\u0103 care s\u0103 articuleze ceea ce ce nu se poate articula la nivel logico-propozi\u021bional. Deja \u00een anul 1919, ca asistent al lui Husserl, Heidegger remarca faptul c\u0103 \u201elimba noastr\u0103 nu face fa\u021b\u0103 noii tipicit\u0103\u021bi fundamentale a tr\u0103irii\u201d: \u201eUnsere Sprache ist der neuen Grund\u00adtypik des Erle\u00adbens nicht gewachsen\u201d.[33]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 remarc\u0103 era f\u0103cut\u0103 \u00een contextul criticilor la adresa metodei critic-teleologice axate pe adev\u0103rul unui ideal normativ (Sollen<\/em>) ca valoare \u00eentemeietoare a oric\u0103rui act de cunoa\u0219tere, Heidegger contraca\u00adr\u00e2nd aici prin observa\u021bia c\u0103 o bun\u0103 parte din valoarea \u0219i valabilitatea experien\u021belor tr\u0103ite care con\u00adsti\u00adtuie materia\u00adlul unui Sollen <\/em>nu sunt obligatoriu \u00eentemeiate \u00eentr-un Sollen<\/em>. Un exemplu \u00een cauz\u0103 furnizat de Heidegger ar fi aici bucuria (neutr\u0103 fa\u021b\u0103 de un ideal valoric-normativ) ce cuprin\u00adde o persoan\u0103 atunci c\u00e2nd intr\u0103 \u00een camera de studiu \u0219i vede lumina soarelui c\u0103\u00adz\u00e2nd pe c\u0103r\u021bi.[34]<\/sup><\/a> Prin urmare, Heidegger nu are de ales dec\u00e2t s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 n\u0103sco\u00adceasc\u0103 cuvinte \u0219i expresii alambicate pentru a \u201esalva fenomenele\u201d. Iar \u00een acest scop, nici limba german\u0103 curent\u0103 \u0219i nici bunul-sim\u021b \u0219tiin\u00ad\u021bific nu mai constituie opreli\u0219ti.<\/p>\n\n\n\nCu toate acestea, Heidegger este perfect con\u0219tient de abaterile sale. De exem\u00adplu, el atrage explicit aten\u021bia asupra limit\u0103rilor unui dic\u021bionar, suger\u00e2nd c\u0103 nu este interesat de \u00een\u021belesul de dic\u021bionar al cuvintelor, ci de lumea pe care o deschide un cuv\u00e2nt sau un altul, de spiritul viu al unei limbi la care dic\u021bionarul, ca instru\u00adment ce face din limba \u00eens\u0103\u0219i un instrument, nu poate oferi acces:<\/p>\n\n\n\n\nEin W\u00f6rterbuch wird in den meisten F\u00e4llen eine richtige Auskunft geben \u00fcber die Wortbedeutung. Es verb\u00fcrgt aber durch diese Richtigkeit noch nicht die Einsicht in die Wahrheit dessen, was das Wort bedeutet und bedeuten kann, sofern wir dem im Wort genannten Wesensbereich nachfragen. Ein \u201eW\u00f6rterbuch\u201d kann Hinweise geben f\u00fcr das Wortverst\u00e4ndnis, aber es ist niemals eine schlechthin und im voraus verbindliche In\u00adstanz. Die Berufung auf das W\u00f6rterbuch bleibt immer nur die Berufung auf eine in ihrer Art und ihren Grenzen meist gar nicht fa\u00dfbare Auslegung einer Sprache. Sobald wir freilich die Sprache nur als Verkehrsmittel betrachten, ist das auf die Technik des Ver\u00adkehrs und des Austausches zugeschnittene W\u00f6rterbuch \u201eohne weiteres\u201d \u201ein der Ord\u00adnung\u201d und verbindlich. Auf den geschichtlichen Geist einer Sprache im Ganzen hin ge\u00adsehen, fehlt dagegen jedem W\u00f6rterbuch die unmittelbare Ma\u00dfst\u00e4blichkeit und Ver\u00adbindlichkeit.[35]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00centr-o manier\u0103 comparabil\u0103 se pot justifica \u0219i mult-hulitele construc\u021bii tauto\u00adlo\u00adgice ale lui Heidegger. \u0218i ele sunt menite s\u0103 salveze fenomene precum limba, lumea sau Logos<\/em>-ul, protej\u00e2ndu-le de g\u00e2ndirea care obiectific\u0103. (Cva\u00adsi\u2011)Tau\u00adtologiile lui Heidegger pot fi astfel \u00een\u021belese ca un prag zero al g\u00e2ndirii ce articu\u00adleaz\u0103 adev\u0103ruri (sau, mai bine zis, fenomene) inaccesibile logicii tradi\u021bionale. Ele sunt menite s\u0103 ilustreze at\u00e2t \u00eenc\u0103p\u0103\u00ad\u021b\u00e2narea g\u00e2nditorului german de a-\u0219i sustrage propriile fraze unei \u00een\u021belegeri perfecte, totalizante, care s\u0103 epuizeze sensul frazelor pe care chiar el le desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een procesul g\u00e2ndirii, c\u00e2t \u0219i ca o tentativ\u0103 de a exprima \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea limbii \u00eense\u0219i de a nu se l\u0103sa reificat\u0103 \u0219i \u00eengr\u0103dit\u0103 prin transformarea cuvintelor \u00een semne \u0219i con\u00adcepte. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, ar mai putea fi avansat \u0219i argumentul lui Michel Haar potrivit c\u0103ruia a\u0219a-zisele tautologii heideggeriene nu constituie ni\u0219te tautologii \u00een sens strict c\u00e2t mai degrab\u0103 \u00eencerc\u0103ri \u201ede a \u00abconsolida\u00bb ponderea verbului, a fenomenului, \u0219i de a diminua subiectul, substan\u021ba\u201d.[36]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nOricum ar fi, cert este c\u0103 practica de rostire filosofic\u0103 a lui Heidegger, \u00een m\u0103sura \u00een care putem vorbi de o asemenea practic\u0103, este una radical\u0103, ce \u00eempinge limitele lim\u00adbii p\u00e2n\u0103 la extrem. Scopul lui Heidegger este \u00eens\u0103, dincolo de \u00eendrept\u0103\u021bitele critici ce i se pot aduce, unul legitim: acela de a dob\u00e2ndi acces la un domeniu \u201einfra\u201d-logic al tr\u0103irii \u0219i g\u00e2ndirii unor Absoluturi (Fiin\u021b\u0103, Logos, Adev\u0103r) ce nu pot fi surprinse prin inter\u00admediul g\u00e2ndirii conceptual-logice obi\u0219nuite, g\u00e2ndire care \u00eemparte lumea fie \u00een subiect \u0219i predicat, fie \u00een semnificant \u0219i semnificat, fie \u00een subiect \u0219i obiect \u0219.a.m.d.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\nRostire filosofic\u0103 (II): Constantin Noica \u0219i valorificarea limbii ca dat<\/strong><\/h5>\n\n\n\nSpre deosebire de cazul lui Heidegger, Constantin Noica \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 demersul de conturare a unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti de pe pozi\u021bia inte\u00adlec\u00adtua\u00adlului apar\u021bin\u00e2nd de o cultur\u0103 a\u0219a-zis \u201eminor\u0103\u201d, lipsit\u0103 de o tradi\u021bie filosofic\u0103 solid\u0103. Dac\u0103 Heidegger ajunge s\u0103 inventeze cuvinte pentru a revigora o limb\u0103 \u00een care se filosofa riguros de secole bune, Noica se afl\u0103 \u00een situa\u021bia de a \u00eentemeia \u0219i justifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, adesea redus\u0103 la statutul unei limbi fruste de p\u0103stori, care \u00eenc\u0103 nu a dat m\u0103sura propriei ra\u021bionalit\u0103\u021bi. F\u0103r\u0103 a dispre\u021bui cultura folcloric-\u021b\u0103r\u0103neasc\u0103, Noica \u00ee\u0219i exprima, de exemplu, la un moment dat regretul c\u0103, \u00een presupusul proiect al unui dic\u021bio\u00adnar de termeni literari din toate limbile ini\u021biat de UNESCO, limba rom\u00e2n\u0103 ar fi urmat s\u0103 figureze doar cu trei termeni mai degrab\u0103 \u00eenc\u0103rca\u021bi afectiv: \u201edor\u201d, \u201edoin\u0103\u201d \u0219i \u201ecolind\u0103\u201d.[37]<\/sup><\/a> Scopul lui Noica (cel pu\u021bin \u00een ce prive\u0219te rostirea filosofic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103) este, a\u0219adar, unul mai modest: spre deose\u00adbire de Heidegger, el nu urm\u0103re\u0219te o r\u0103stur\u00adnare a g\u00e2ndirii filosofice occidentale \u0219i nici nu dore\u0219te s\u0103 fac\u0103 din limba rom\u00e2n\u0103 limba cea mai de soi a filosofiei, a\u0219a cum ar putea-o crede, \u00een mod paradoxal, nu doar na\u021bio\u00adna\u00adli\u0219tii de tavern\u0103 tenta\u021bi s\u0103 cread\u0103 c\u0103 \u021bara lor este deasupra tuturor celorlalte, ci \u0219i acei interpre\u021bi care, absolutiz\u00e2nd criteriul politic (fie adeziunea lui Noica la legionarism de la sf\u00e2r\u0219itul anilor \u201930, fie presupusa lui \u00eenclina\u021bie c\u0103tre protocronismul de tip ceau\u0219ist), acuz\u0103 demersul filosofic al lui Noica de na\u021bionalism.[38]<\/sup><\/a> Dac\u0103 exist\u0103 un \u201ena\u021bionalism\u201d care anim\u0103 proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti, acela const\u0103 \u00een dorin\u021ba de a valorifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, capacitatea acesteia de a conceptualiza \u0219i genera probleme filosofice unice prin intermediul cuvintelor ei. Datoria de a expli\u00adcita acest poten\u021bial filosofic al limbii unei na\u021biuni sau culturi reprezint\u0103 nu (sau nu numai) o simpl\u0103 datorie fa\u021b\u0103 de \u021bara de apartenen\u021b\u0103 \u00een sensul benign, non-limitativ al cuv\u00e2ntului \u201edatorie\u201d, ci o datorie fa\u021b\u0103 de \u00eentreaga lume; altfel spus \u2013 o deschidere c\u0103tre universal: \u201eDac\u0103 graiul nostru spune \u00eentr-adev\u0103r lucruri ce nu s-au rostit \u00eentotdeauna \u00een alte limbi \u0219i care le-ar putea \u00eendemna pe acestea s\u0103 se ml\u0103dieze dup\u0103 cuv\u00e2ntul nostru, atunci, \u00een m\u0103sura \u00een care exist\u0103 un rest rom\u00e2nesc \u00een cele ale g\u00e2ndu\u00adlui, suntem datori lumii cu acest rest\u201d.[39]<\/sup><\/a> Mai mult, Noica admite posibilitatea ca alte limbi mai obscure precum limbile bantu s\u0103 fie mai atractive filosofic dec\u00e2t ro\u00adm\u00e2\u00adna[40]<\/sup><\/a>, la fel cum tot Noica are grij\u0103 s\u0103 noteze \u0219i anumite insuficien\u021be ale limbii rom\u00e2ne precum lipsa unui termen antitetic la termenul de \u201efiin\u021b\u0103\u201d (\u201edevenire\u201d necom\u00adpar\u00e2ndu-se cu nem\u021bescul Werden<\/em>) sau degra\u00adda\u00adrea unor cuvinte precum \u201epetre\u00adcere\u201d, limitat \u00eentre timp la sensul de eveniment dis\u00adtractiv.[41]<\/sup><\/a> Pe scurt, proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti este o tentativ\u0103 legitim\u0103 de a fi \u201ena\u021bional cu fa\u021ba spre universalitate\u201d (Titu Maiorescu)[42]<\/sup><\/a>, Noica folosindu-se de datul acci\u00addental al limbii natale pentru a exprima universalul, dup\u0103 cum o recunoa\u0219te \u0219i \u00een modelul unei prefe\u021be la Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em> din jurnalul s\u0103u de idei:<\/p>\n\n\n\n\nPentru Prefa\u021ba la Df..\/\/ Nu am c\u0103utat rom\u00e2nescul, ci universalul. Am \u00eent\u00e2lnit rom\u00e2\u00adnescul pentru c\u0103 nu putem g\u00e2ndi dec\u00e2t \u00een limita\u021bia ce nu limiteaz\u0103 a limbii noastre.\/\/ Dac\u0103 \u00eens\u0103 nu am \u00eent\u00e2lnit universalul, atunci cartea aceasta [Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>] r\u0103m\u00e2ne \u00een devenirea \u00eentru devenire a culturii.\/\/ [\u00cen margine:] Rom\u00e2nescul mi-a fost un kairos<\/em>, at\u00e2ta tot.[43]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAcestea fiind spuse, sursele principale de inspira\u021bie pentru proiectul noician al unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti par a fi trei. Un prim impuls important ar veni de la Mircea Vulc\u0103nescu \u0219i al s\u0103u eseu Dimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u021bei<\/em>, un al doilea, de la ontologia lui Heidegger, ce face din limb\u0103 casa Fiin\u021bei, iar un al trei\u00adlea, de la teoria relativismului lingvistic atribuit\u0103 antropologului Edward Sapir \u0219i asistentului s\u0103u, Benjamin Lee Whorf, teorie care sus\u021bine c\u0103 raportarea la lume a indi\u00advi\u00adzilor \u0219i obiceiurile lor sunt direct influen\u021bate de structurile logico-gramaticale ale limbii natale \u0219i c\u0103 concep\u021biile despre lume mediate de limbile omene\u0219ti sunt inco\u00admensurabile \u00eentre ele din punct de vedere valoric, \u00een m\u0103sura \u00een care fiecare limb\u0103 are avantajele \u0219i dezavantajele ei.[44]<\/sup><\/a> Dintre ace\u0219ti trei factori, cel mai relevant din punct de vedere intracultural\/na\u021bional este impulsul venit de la Vulc\u0103nescu, \u00een timp ce factorul de relevan\u021b\u0103 intercultural\u0103 \u2013 de deschidere c\u0103tre universal \u2013 este al treilea. C\u00e2t prive\u0219te influen\u021ba lui Heidegger, ea exist\u0103 f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate, \u00eens\u0103 analiza de mai jos va scoate la iveal\u0103 \u0219i ni\u0219te diferen\u021be fundamentale \u00eentre Noica \u0219i Heidegger, diferen\u021be ce transpar at\u00e2t \u00een plan teoretic, c\u00e2t \u0219i \u00een plan practic. C\u0103 avem de-a face cu dou\u0103 feluri diferite de rostire filosofic\u0103, se va adeveri analiz\u00e2nd abor\u00addarea lui Noica prin prisma acelora\u0219i trei criterii stabilite \u0219i \u00een capitolul anterior. S\u0103 trecem, a\u0219adar, la analiza propriu-zis\u0103.<\/p>\n\n\n\n1. Atitudinea fa\u021b\u0103 de logic\u0103 \u0219i logos<\/em>. C\u0103 Noica face ontologie inspirat de Heidegger, nu se poate t\u0103g\u0103dui. Cu toate acestea, deosebiri notabile dintre Noica \u0219i Heidegger transpar \u00eenc\u0103 de la nivelul fundamental al g\u00e2ndirii filosofice \u2013 acela al logicii. Dac\u0103 inten\u021bia lui Heidegger este de a accede la o logic\u0103 a fenomenelor, o logic\u0103 \u201epre-propozi\u021bional\u0103\u201d capabil\u0103 s\u0103 articuleze ba Fiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i \u0219i rela\u021bia omului cu ea, ba orizontul limbii \u0219i situarea omului \u00een el, Noica e mai pu\u021bin radical. \u00cen primul r\u00e2nd, el nu este interesat de revizuirea fundamentelor metafizice ale \u0219tiin\u021belor \u0219i ale filosofiei \u00eense\u0219i. Este adev\u0103rat c\u0103 \u0219i el caut\u0103 s\u0103 articuleze o logic\u0103 a vie\u021bii, a experien\u021bei tr\u0103ite, una care s\u0103 se sustrag\u0103 celei aristotelice.[45]<\/sup><\/a> Cu toate acestea, el \u00eei repro\u0219eaz\u0103 lui Heidegger cel pu\u021bin dou\u0103 lucruri majore: tendin\u021ba de a submina logica f\u0103r\u0103 a ajunge la o alta[46]<\/sup><\/a> \u0219i \u00eendr\u0103zneala de a fi c\u0103utat s\u0103 rezolve pro\u00adble\u00adma insolubil\u0103 a timpului (sau a tempora\u00adli\u00adt\u0103\u021bii): \u201eDezastrul celor care g\u00e2ndesc fiin\u021ba prin temporalitate (Heidegger). Dar ideea de spa\u00ad\u021bialitate (de n\u2011dimen\u00adsio\u00adna\u00adli\u00adtate a realului, de \u00eencruci\u0219are a generalurilor sau elemen\u00adtelor \u00een el), aceasta spune ceva despre fiin\u021b\u0103; spa\u021bialitate configurativ\u0103, nu temporalitate dizolvant\u0103. \u00cen proble\u00adma timpului to\u021bi filosofii \u0219i-au fr\u00e2nt g\u00e2tul\u201d.[47]<\/sup><\/a> Or, ontologia lui Noica pare a fi, prin compara\u021bie cu cea a lui Heidegger, una ra\u021bional\u0103<\/em>, bazat\u0103 \u00een con\u00adti\u00adnuare pe concep\u021bia omului ca animal ra\u021bional, pe care Heidegger o desconsidera drept metafizic\u0103.[48]<\/sup><\/a> \u00cen ce m\u0103sur\u0103 pledoaria lui Noica pentru ra\u021bionalitate \u0219i reu\u0219e\u0219te, este de dis\u00adcutat; inten\u021bia lui pare a fi \u00eens\u0103 aceea de a spa\u021bializa logica \u2013 \u0219i chiar de a o \u201espa\u00ad\u021bio\u2011tem\u00ad\u00adpo\u00adraliza\u201d, cel pu\u021bin \u00een tratatul s\u0103u de ontologie din Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>[49]<\/sup><\/a> \u2013 prin eviden\u021bierea orizonturilor pe care anumite cuvinte le deschid. Un asemenea cuv\u00e2nt este prepozi\u021bia \u201e\u00eentru\u201d, cuv\u00e2nt desemnat \u00een diverse contexte ca \u201espa\u021bializator nespa\u00ad\u021bia\u00adlizat\u201d[50]<\/sup><\/a> \u0219i \u201eoperator ontologic\u201d.[51]<\/sup><\/a> A\u0219adar, se poate spune c\u0103 Noica \u00eencearc\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u s\u0103 accead\u0103 la un Logos<\/em> ce transcende logica tradi\u00ad\u021bional\u0103 (aristotelic\u0103 \u0219i modern\u0103, ce \u021bin de \u201elogica lui \u00een<\/em>\u201d), un Logos <\/em>al lui \u201ea fi \u00eentru\u201d care s\u0103 nu creeze \u00eens\u0103 o ruptur\u0103 radi\u00adcal\u0103 cu metafizica occidental\u0103[52]<\/sup><\/a> (categoriile lui Kant \u0219i dialectica lui Hegel juc\u00e2nd totu\u0219i un rol important \u00een ontologia lui Noica
Pentru toate abaterile de mai sus, justificarea lui Heidegger ar fi aceea c\u0103 vrea s\u0103 accead\u0103 la un nou temei, un nou Logos situat dincolo de distinc\u021bia dintre ra\u021bional \u0219i ira\u021bional, adev\u0103rat \u0219i fals. Acest Logos<\/em> ar putea fi unul al experien\u021bei tr\u0103ite \u2013 fie al experien\u021bei Dasein<\/em>-ului de a-fi-\u00een-lume \u00een opera timpurie, fie pur \u0219i simplu al tr\u0103irii limbii ca fenomen ce se sustrage g\u00e2ndirii conceptuale \u2013, experien\u021b\u0103 care s\u0103 articuleze ceea ce ce nu se poate articula la nivel logico-propozi\u021bional. Deja \u00een anul 1919, ca asistent al lui Husserl, Heidegger remarca faptul c\u0103 \u201elimba noastr\u0103 nu face fa\u021b\u0103 noii tipicit\u0103\u021bi fundamentale a tr\u0103irii\u201d: \u201eUnsere Sprache ist der neuen Grund\u00adtypik des Erle\u00adbens nicht gewachsen\u201d.[33]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 remarc\u0103 era f\u0103cut\u0103 \u00een contextul criticilor la adresa metodei critic-teleologice axate pe adev\u0103rul unui ideal normativ (Sollen<\/em>) ca valoare \u00eentemeietoare a oric\u0103rui act de cunoa\u0219tere, Heidegger contraca\u00adr\u00e2nd aici prin observa\u021bia c\u0103 o bun\u0103 parte din valoarea \u0219i valabilitatea experien\u021belor tr\u0103ite care con\u00adsti\u00adtuie materia\u00adlul unui Sollen <\/em>nu sunt obligatoriu \u00eentemeiate \u00eentr-un Sollen<\/em>. Un exemplu \u00een cauz\u0103 furnizat de Heidegger ar fi aici bucuria (neutr\u0103 fa\u021b\u0103 de un ideal valoric-normativ) ce cuprin\u00adde o persoan\u0103 atunci c\u00e2nd intr\u0103 \u00een camera de studiu \u0219i vede lumina soarelui c\u0103\u00adz\u00e2nd pe c\u0103r\u021bi.[34]<\/sup><\/a> Prin urmare, Heidegger nu are de ales dec\u00e2t s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 n\u0103sco\u00adceasc\u0103 cuvinte \u0219i expresii alambicate pentru a \u201esalva fenomenele\u201d. Iar \u00een acest scop, nici limba german\u0103 curent\u0103 \u0219i nici bunul-sim\u021b \u0219tiin\u00ad\u021bific nu mai constituie opreli\u0219ti.<\/p>\n\n\n\nCu toate acestea, Heidegger este perfect con\u0219tient de abaterile sale. De exem\u00adplu, el atrage explicit aten\u021bia asupra limit\u0103rilor unui dic\u021bionar, suger\u00e2nd c\u0103 nu este interesat de \u00een\u021belesul de dic\u021bionar al cuvintelor, ci de lumea pe care o deschide un cuv\u00e2nt sau un altul, de spiritul viu al unei limbi la care dic\u021bionarul, ca instru\u00adment ce face din limba \u00eens\u0103\u0219i un instrument, nu poate oferi acces:<\/p>\n\n\n\n\nEin W\u00f6rterbuch wird in den meisten F\u00e4llen eine richtige Auskunft geben \u00fcber die Wortbedeutung. Es verb\u00fcrgt aber durch diese Richtigkeit noch nicht die Einsicht in die Wahrheit dessen, was das Wort bedeutet und bedeuten kann, sofern wir dem im Wort genannten Wesensbereich nachfragen. Ein \u201eW\u00f6rterbuch\u201d kann Hinweise geben f\u00fcr das Wortverst\u00e4ndnis, aber es ist niemals eine schlechthin und im voraus verbindliche In\u00adstanz. Die Berufung auf das W\u00f6rterbuch bleibt immer nur die Berufung auf eine in ihrer Art und ihren Grenzen meist gar nicht fa\u00dfbare Auslegung einer Sprache. Sobald wir freilich die Sprache nur als Verkehrsmittel betrachten, ist das auf die Technik des Ver\u00adkehrs und des Austausches zugeschnittene W\u00f6rterbuch \u201eohne weiteres\u201d \u201ein der Ord\u00adnung\u201d und verbindlich. Auf den geschichtlichen Geist einer Sprache im Ganzen hin ge\u00adsehen, fehlt dagegen jedem W\u00f6rterbuch die unmittelbare Ma\u00dfst\u00e4blichkeit und Ver\u00adbindlichkeit.[35]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00centr-o manier\u0103 comparabil\u0103 se pot justifica \u0219i mult-hulitele construc\u021bii tauto\u00adlo\u00adgice ale lui Heidegger. \u0218i ele sunt menite s\u0103 salveze fenomene precum limba, lumea sau Logos<\/em>-ul, protej\u00e2ndu-le de g\u00e2ndirea care obiectific\u0103. (Cva\u00adsi\u2011)Tau\u00adtologiile lui Heidegger pot fi astfel \u00een\u021belese ca un prag zero al g\u00e2ndirii ce articu\u00adleaz\u0103 adev\u0103ruri (sau, mai bine zis, fenomene) inaccesibile logicii tradi\u021bionale. Ele sunt menite s\u0103 ilustreze at\u00e2t \u00eenc\u0103p\u0103\u00ad\u021b\u00e2narea g\u00e2nditorului german de a-\u0219i sustrage propriile fraze unei \u00een\u021belegeri perfecte, totalizante, care s\u0103 epuizeze sensul frazelor pe care chiar el le desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een procesul g\u00e2ndirii, c\u00e2t \u0219i ca o tentativ\u0103 de a exprima \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea limbii \u00eense\u0219i de a nu se l\u0103sa reificat\u0103 \u0219i \u00eengr\u0103dit\u0103 prin transformarea cuvintelor \u00een semne \u0219i con\u00adcepte. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, ar mai putea fi avansat \u0219i argumentul lui Michel Haar potrivit c\u0103ruia a\u0219a-zisele tautologii heideggeriene nu constituie ni\u0219te tautologii \u00een sens strict c\u00e2t mai degrab\u0103 \u00eencerc\u0103ri \u201ede a \u00abconsolida\u00bb ponderea verbului, a fenomenului, \u0219i de a diminua subiectul, substan\u021ba\u201d.[36]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nOricum ar fi, cert este c\u0103 practica de rostire filosofic\u0103 a lui Heidegger, \u00een m\u0103sura \u00een care putem vorbi de o asemenea practic\u0103, este una radical\u0103, ce \u00eempinge limitele lim\u00adbii p\u00e2n\u0103 la extrem. Scopul lui Heidegger este \u00eens\u0103, dincolo de \u00eendrept\u0103\u021bitele critici ce i se pot aduce, unul legitim: acela de a dob\u00e2ndi acces la un domeniu \u201einfra\u201d-logic al tr\u0103irii \u0219i g\u00e2ndirii unor Absoluturi (Fiin\u021b\u0103, Logos, Adev\u0103r) ce nu pot fi surprinse prin inter\u00admediul g\u00e2ndirii conceptual-logice obi\u0219nuite, g\u00e2ndire care \u00eemparte lumea fie \u00een subiect \u0219i predicat, fie \u00een semnificant \u0219i semnificat, fie \u00een subiect \u0219i obiect \u0219.a.m.d.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\nRostire filosofic\u0103 (II): Constantin Noica \u0219i valorificarea limbii ca dat<\/strong><\/h5>\n\n\n\nSpre deosebire de cazul lui Heidegger, Constantin Noica \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 demersul de conturare a unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti de pe pozi\u021bia inte\u00adlec\u00adtua\u00adlului apar\u021bin\u00e2nd de o cultur\u0103 a\u0219a-zis \u201eminor\u0103\u201d, lipsit\u0103 de o tradi\u021bie filosofic\u0103 solid\u0103. Dac\u0103 Heidegger ajunge s\u0103 inventeze cuvinte pentru a revigora o limb\u0103 \u00een care se filosofa riguros de secole bune, Noica se afl\u0103 \u00een situa\u021bia de a \u00eentemeia \u0219i justifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, adesea redus\u0103 la statutul unei limbi fruste de p\u0103stori, care \u00eenc\u0103 nu a dat m\u0103sura propriei ra\u021bionalit\u0103\u021bi. F\u0103r\u0103 a dispre\u021bui cultura folcloric-\u021b\u0103r\u0103neasc\u0103, Noica \u00ee\u0219i exprima, de exemplu, la un moment dat regretul c\u0103, \u00een presupusul proiect al unui dic\u021bio\u00adnar de termeni literari din toate limbile ini\u021biat de UNESCO, limba rom\u00e2n\u0103 ar fi urmat s\u0103 figureze doar cu trei termeni mai degrab\u0103 \u00eenc\u0103rca\u021bi afectiv: \u201edor\u201d, \u201edoin\u0103\u201d \u0219i \u201ecolind\u0103\u201d.[37]<\/sup><\/a> Scopul lui Noica (cel pu\u021bin \u00een ce prive\u0219te rostirea filosofic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103) este, a\u0219adar, unul mai modest: spre deose\u00adbire de Heidegger, el nu urm\u0103re\u0219te o r\u0103stur\u00adnare a g\u00e2ndirii filosofice occidentale \u0219i nici nu dore\u0219te s\u0103 fac\u0103 din limba rom\u00e2n\u0103 limba cea mai de soi a filosofiei, a\u0219a cum ar putea-o crede, \u00een mod paradoxal, nu doar na\u021bio\u00adna\u00adli\u0219tii de tavern\u0103 tenta\u021bi s\u0103 cread\u0103 c\u0103 \u021bara lor este deasupra tuturor celorlalte, ci \u0219i acei interpre\u021bi care, absolutiz\u00e2nd criteriul politic (fie adeziunea lui Noica la legionarism de la sf\u00e2r\u0219itul anilor \u201930, fie presupusa lui \u00eenclina\u021bie c\u0103tre protocronismul de tip ceau\u0219ist), acuz\u0103 demersul filosofic al lui Noica de na\u021bionalism.[38]<\/sup><\/a> Dac\u0103 exist\u0103 un \u201ena\u021bionalism\u201d care anim\u0103 proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti, acela const\u0103 \u00een dorin\u021ba de a valorifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, capacitatea acesteia de a conceptualiza \u0219i genera probleme filosofice unice prin intermediul cuvintelor ei. Datoria de a expli\u00adcita acest poten\u021bial filosofic al limbii unei na\u021biuni sau culturi reprezint\u0103 nu (sau nu numai) o simpl\u0103 datorie fa\u021b\u0103 de \u021bara de apartenen\u021b\u0103 \u00een sensul benign, non-limitativ al cuv\u00e2ntului \u201edatorie\u201d, ci o datorie fa\u021b\u0103 de \u00eentreaga lume; altfel spus \u2013 o deschidere c\u0103tre universal: \u201eDac\u0103 graiul nostru spune \u00eentr-adev\u0103r lucruri ce nu s-au rostit \u00eentotdeauna \u00een alte limbi \u0219i care le-ar putea \u00eendemna pe acestea s\u0103 se ml\u0103dieze dup\u0103 cuv\u00e2ntul nostru, atunci, \u00een m\u0103sura \u00een care exist\u0103 un rest rom\u00e2nesc \u00een cele ale g\u00e2ndu\u00adlui, suntem datori lumii cu acest rest\u201d.[39]<\/sup><\/a> Mai mult, Noica admite posibilitatea ca alte limbi mai obscure precum limbile bantu s\u0103 fie mai atractive filosofic dec\u00e2t ro\u00adm\u00e2\u00adna[40]<\/sup><\/a>, la fel cum tot Noica are grij\u0103 s\u0103 noteze \u0219i anumite insuficien\u021be ale limbii rom\u00e2ne precum lipsa unui termen antitetic la termenul de \u201efiin\u021b\u0103\u201d (\u201edevenire\u201d necom\u00adpar\u00e2ndu-se cu nem\u021bescul Werden<\/em>) sau degra\u00adda\u00adrea unor cuvinte precum \u201epetre\u00adcere\u201d, limitat \u00eentre timp la sensul de eveniment dis\u00adtractiv.[41]<\/sup><\/a> Pe scurt, proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti este o tentativ\u0103 legitim\u0103 de a fi \u201ena\u021bional cu fa\u021ba spre universalitate\u201d (Titu Maiorescu)[42]<\/sup><\/a>, Noica folosindu-se de datul acci\u00addental al limbii natale pentru a exprima universalul, dup\u0103 cum o recunoa\u0219te \u0219i \u00een modelul unei prefe\u021be la Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em> din jurnalul s\u0103u de idei:<\/p>\n\n\n\n\nPentru Prefa\u021ba la Df..\/\/ Nu am c\u0103utat rom\u00e2nescul, ci universalul. Am \u00eent\u00e2lnit rom\u00e2\u00adnescul pentru c\u0103 nu putem g\u00e2ndi dec\u00e2t \u00een limita\u021bia ce nu limiteaz\u0103 a limbii noastre.\/\/ Dac\u0103 \u00eens\u0103 nu am \u00eent\u00e2lnit universalul, atunci cartea aceasta [Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>] r\u0103m\u00e2ne \u00een devenirea \u00eentru devenire a culturii.\/\/ [\u00cen margine:] Rom\u00e2nescul mi-a fost un kairos<\/em>, at\u00e2ta tot.[43]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAcestea fiind spuse, sursele principale de inspira\u021bie pentru proiectul noician al unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti par a fi trei. Un prim impuls important ar veni de la Mircea Vulc\u0103nescu \u0219i al s\u0103u eseu Dimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u021bei<\/em>, un al doilea, de la ontologia lui Heidegger, ce face din limb\u0103 casa Fiin\u021bei, iar un al trei\u00adlea, de la teoria relativismului lingvistic atribuit\u0103 antropologului Edward Sapir \u0219i asistentului s\u0103u, Benjamin Lee Whorf, teorie care sus\u021bine c\u0103 raportarea la lume a indi\u00advi\u00adzilor \u0219i obiceiurile lor sunt direct influen\u021bate de structurile logico-gramaticale ale limbii natale \u0219i c\u0103 concep\u021biile despre lume mediate de limbile omene\u0219ti sunt inco\u00admensurabile \u00eentre ele din punct de vedere valoric, \u00een m\u0103sura \u00een care fiecare limb\u0103 are avantajele \u0219i dezavantajele ei.[44]<\/sup><\/a> Dintre ace\u0219ti trei factori, cel mai relevant din punct de vedere intracultural\/na\u021bional este impulsul venit de la Vulc\u0103nescu, \u00een timp ce factorul de relevan\u021b\u0103 intercultural\u0103 \u2013 de deschidere c\u0103tre universal \u2013 este al treilea. C\u00e2t prive\u0219te influen\u021ba lui Heidegger, ea exist\u0103 f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate, \u00eens\u0103 analiza de mai jos va scoate la iveal\u0103 \u0219i ni\u0219te diferen\u021be fundamentale \u00eentre Noica \u0219i Heidegger, diferen\u021be ce transpar at\u00e2t \u00een plan teoretic, c\u00e2t \u0219i \u00een plan practic. C\u0103 avem de-a face cu dou\u0103 feluri diferite de rostire filosofic\u0103, se va adeveri analiz\u00e2nd abor\u00addarea lui Noica prin prisma acelora\u0219i trei criterii stabilite \u0219i \u00een capitolul anterior. S\u0103 trecem, a\u0219adar, la analiza propriu-zis\u0103.<\/p>\n\n\n\n1. Atitudinea fa\u021b\u0103 de logic\u0103 \u0219i logos<\/em>. C\u0103 Noica face ontologie inspirat de Heidegger, nu se poate t\u0103g\u0103dui. Cu toate acestea, deosebiri notabile dintre Noica \u0219i Heidegger transpar \u00eenc\u0103 de la nivelul fundamental al g\u00e2ndirii filosofice \u2013 acela al logicii. Dac\u0103 inten\u021bia lui Heidegger este de a accede la o logic\u0103 a fenomenelor, o logic\u0103 \u201epre-propozi\u021bional\u0103\u201d capabil\u0103 s\u0103 articuleze ba Fiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i \u0219i rela\u021bia omului cu ea, ba orizontul limbii \u0219i situarea omului \u00een el, Noica e mai pu\u021bin radical. \u00cen primul r\u00e2nd, el nu este interesat de revizuirea fundamentelor metafizice ale \u0219tiin\u021belor \u0219i ale filosofiei \u00eense\u0219i. Este adev\u0103rat c\u0103 \u0219i el caut\u0103 s\u0103 articuleze o logic\u0103 a vie\u021bii, a experien\u021bei tr\u0103ite, una care s\u0103 se sustrag\u0103 celei aristotelice.[45]<\/sup><\/a> Cu toate acestea, el \u00eei repro\u0219eaz\u0103 lui Heidegger cel pu\u021bin dou\u0103 lucruri majore: tendin\u021ba de a submina logica f\u0103r\u0103 a ajunge la o alta[46]<\/sup><\/a> \u0219i \u00eendr\u0103zneala de a fi c\u0103utat s\u0103 rezolve pro\u00adble\u00adma insolubil\u0103 a timpului (sau a tempora\u00adli\u00adt\u0103\u021bii): \u201eDezastrul celor care g\u00e2ndesc fiin\u021ba prin temporalitate (Heidegger). Dar ideea de spa\u00ad\u021bialitate (de n\u2011dimen\u00adsio\u00adna\u00adli\u00adtate a realului, de \u00eencruci\u0219are a generalurilor sau elemen\u00adtelor \u00een el), aceasta spune ceva despre fiin\u021b\u0103; spa\u021bialitate configurativ\u0103, nu temporalitate dizolvant\u0103. \u00cen proble\u00adma timpului to\u021bi filosofii \u0219i-au fr\u00e2nt g\u00e2tul\u201d.[47]<\/sup><\/a> Or, ontologia lui Noica pare a fi, prin compara\u021bie cu cea a lui Heidegger, una ra\u021bional\u0103<\/em>, bazat\u0103 \u00een con\u00adti\u00adnuare pe concep\u021bia omului ca animal ra\u021bional, pe care Heidegger o desconsidera drept metafizic\u0103.[48]<\/sup><\/a> \u00cen ce m\u0103sur\u0103 pledoaria lui Noica pentru ra\u021bionalitate \u0219i reu\u0219e\u0219te, este de dis\u00adcutat; inten\u021bia lui pare a fi \u00eens\u0103 aceea de a spa\u021bializa logica \u2013 \u0219i chiar de a o \u201espa\u00ad\u021bio\u2011tem\u00ad\u00adpo\u00adraliza\u201d, cel pu\u021bin \u00een tratatul s\u0103u de ontologie din Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>[49]<\/sup><\/a> \u2013 prin eviden\u021bierea orizonturilor pe care anumite cuvinte le deschid. Un asemenea cuv\u00e2nt este prepozi\u021bia \u201e\u00eentru\u201d, cuv\u00e2nt desemnat \u00een diverse contexte ca \u201espa\u021bializator nespa\u00ad\u021bia\u00adlizat\u201d[50]<\/sup><\/a> \u0219i \u201eoperator ontologic\u201d.[51]<\/sup><\/a> A\u0219adar, se poate spune c\u0103 Noica \u00eencearc\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u s\u0103 accead\u0103 la un Logos<\/em> ce transcende logica tradi\u00ad\u021bional\u0103 (aristotelic\u0103 \u0219i modern\u0103, ce \u021bin de \u201elogica lui \u00een<\/em>\u201d), un Logos <\/em>al lui \u201ea fi \u00eentru\u201d care s\u0103 nu creeze \u00eens\u0103 o ruptur\u0103 radi\u00adcal\u0103 cu metafizica occidental\u0103[52]<\/sup><\/a> (categoriile lui Kant \u0219i dialectica lui Hegel juc\u00e2nd totu\u0219i un rol important \u00een ontologia lui Noica
Cu toate acestea, Heidegger este perfect con\u0219tient de abaterile sale. De exem\u00adplu, el atrage explicit aten\u021bia asupra limit\u0103rilor unui dic\u021bionar, suger\u00e2nd c\u0103 nu este interesat de \u00een\u021belesul de dic\u021bionar al cuvintelor, ci de lumea pe care o deschide un cuv\u00e2nt sau un altul, de spiritul viu al unei limbi la care dic\u021bionarul, ca instru\u00adment ce face din limba \u00eens\u0103\u0219i un instrument, nu poate oferi acces:<\/p>\n\n\n\n
\nEin W\u00f6rterbuch wird in den meisten F\u00e4llen eine richtige Auskunft geben \u00fcber die Wortbedeutung. Es verb\u00fcrgt aber durch diese Richtigkeit noch nicht die Einsicht in die Wahrheit dessen, was das Wort bedeutet und bedeuten kann, sofern wir dem im Wort genannten Wesensbereich nachfragen. Ein \u201eW\u00f6rterbuch\u201d kann Hinweise geben f\u00fcr das Wortverst\u00e4ndnis, aber es ist niemals eine schlechthin und im voraus verbindliche In\u00adstanz. Die Berufung auf das W\u00f6rterbuch bleibt immer nur die Berufung auf eine in ihrer Art und ihren Grenzen meist gar nicht fa\u00dfbare Auslegung einer Sprache. Sobald wir freilich die Sprache nur als Verkehrsmittel betrachten, ist das auf die Technik des Ver\u00adkehrs und des Austausches zugeschnittene W\u00f6rterbuch \u201eohne weiteres\u201d \u201ein der Ord\u00adnung\u201d und verbindlich. Auf den geschichtlichen Geist einer Sprache im Ganzen hin ge\u00adsehen, fehlt dagegen jedem W\u00f6rterbuch die unmittelbare Ma\u00dfst\u00e4blichkeit und Ver\u00adbindlichkeit.[35]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00centr-o manier\u0103 comparabil\u0103 se pot justifica \u0219i mult-hulitele construc\u021bii tauto\u00adlo\u00adgice ale lui Heidegger. \u0218i ele sunt menite s\u0103 salveze fenomene precum limba, lumea sau Logos<\/em>-ul, protej\u00e2ndu-le de g\u00e2ndirea care obiectific\u0103. (Cva\u00adsi\u2011)Tau\u00adtologiile lui Heidegger pot fi astfel \u00een\u021belese ca un prag zero al g\u00e2ndirii ce articu\u00adleaz\u0103 adev\u0103ruri (sau, mai bine zis, fenomene) inaccesibile logicii tradi\u021bionale. Ele sunt menite s\u0103 ilustreze at\u00e2t \u00eenc\u0103p\u0103\u00ad\u021b\u00e2narea g\u00e2nditorului german de a-\u0219i sustrage propriile fraze unei \u00een\u021belegeri perfecte, totalizante, care s\u0103 epuizeze sensul frazelor pe care chiar el le desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een procesul g\u00e2ndirii, c\u00e2t \u0219i ca o tentativ\u0103 de a exprima \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea limbii \u00eense\u0219i de a nu se l\u0103sa reificat\u0103 \u0219i \u00eengr\u0103dit\u0103 prin transformarea cuvintelor \u00een semne \u0219i con\u00adcepte. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, ar mai putea fi avansat \u0219i argumentul lui Michel Haar potrivit c\u0103ruia a\u0219a-zisele tautologii heideggeriene nu constituie ni\u0219te tautologii \u00een sens strict c\u00e2t mai degrab\u0103 \u00eencerc\u0103ri \u201ede a \u00abconsolida\u00bb ponderea verbului, a fenomenului, \u0219i de a diminua subiectul, substan\u021ba\u201d.[36]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nOricum ar fi, cert este c\u0103 practica de rostire filosofic\u0103 a lui Heidegger, \u00een m\u0103sura \u00een care putem vorbi de o asemenea practic\u0103, este una radical\u0103, ce \u00eempinge limitele lim\u00adbii p\u00e2n\u0103 la extrem. Scopul lui Heidegger este \u00eens\u0103, dincolo de \u00eendrept\u0103\u021bitele critici ce i se pot aduce, unul legitim: acela de a dob\u00e2ndi acces la un domeniu \u201einfra\u201d-logic al tr\u0103irii \u0219i g\u00e2ndirii unor Absoluturi (Fiin\u021b\u0103, Logos, Adev\u0103r) ce nu pot fi surprinse prin inter\u00admediul g\u00e2ndirii conceptual-logice obi\u0219nuite, g\u00e2ndire care \u00eemparte lumea fie \u00een subiect \u0219i predicat, fie \u00een semnificant \u0219i semnificat, fie \u00een subiect \u0219i obiect \u0219.a.m.d.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\nRostire filosofic\u0103 (II): Constantin Noica \u0219i valorificarea limbii ca dat<\/strong><\/h5>\n\n\n\nSpre deosebire de cazul lui Heidegger, Constantin Noica \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 demersul de conturare a unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti de pe pozi\u021bia inte\u00adlec\u00adtua\u00adlului apar\u021bin\u00e2nd de o cultur\u0103 a\u0219a-zis \u201eminor\u0103\u201d, lipsit\u0103 de o tradi\u021bie filosofic\u0103 solid\u0103. Dac\u0103 Heidegger ajunge s\u0103 inventeze cuvinte pentru a revigora o limb\u0103 \u00een care se filosofa riguros de secole bune, Noica se afl\u0103 \u00een situa\u021bia de a \u00eentemeia \u0219i justifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, adesea redus\u0103 la statutul unei limbi fruste de p\u0103stori, care \u00eenc\u0103 nu a dat m\u0103sura propriei ra\u021bionalit\u0103\u021bi. F\u0103r\u0103 a dispre\u021bui cultura folcloric-\u021b\u0103r\u0103neasc\u0103, Noica \u00ee\u0219i exprima, de exemplu, la un moment dat regretul c\u0103, \u00een presupusul proiect al unui dic\u021bio\u00adnar de termeni literari din toate limbile ini\u021biat de UNESCO, limba rom\u00e2n\u0103 ar fi urmat s\u0103 figureze doar cu trei termeni mai degrab\u0103 \u00eenc\u0103rca\u021bi afectiv: \u201edor\u201d, \u201edoin\u0103\u201d \u0219i \u201ecolind\u0103\u201d.[37]<\/sup><\/a> Scopul lui Noica (cel pu\u021bin \u00een ce prive\u0219te rostirea filosofic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103) este, a\u0219adar, unul mai modest: spre deose\u00adbire de Heidegger, el nu urm\u0103re\u0219te o r\u0103stur\u00adnare a g\u00e2ndirii filosofice occidentale \u0219i nici nu dore\u0219te s\u0103 fac\u0103 din limba rom\u00e2n\u0103 limba cea mai de soi a filosofiei, a\u0219a cum ar putea-o crede, \u00een mod paradoxal, nu doar na\u021bio\u00adna\u00adli\u0219tii de tavern\u0103 tenta\u021bi s\u0103 cread\u0103 c\u0103 \u021bara lor este deasupra tuturor celorlalte, ci \u0219i acei interpre\u021bi care, absolutiz\u00e2nd criteriul politic (fie adeziunea lui Noica la legionarism de la sf\u00e2r\u0219itul anilor \u201930, fie presupusa lui \u00eenclina\u021bie c\u0103tre protocronismul de tip ceau\u0219ist), acuz\u0103 demersul filosofic al lui Noica de na\u021bionalism.[38]<\/sup><\/a> Dac\u0103 exist\u0103 un \u201ena\u021bionalism\u201d care anim\u0103 proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti, acela const\u0103 \u00een dorin\u021ba de a valorifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, capacitatea acesteia de a conceptualiza \u0219i genera probleme filosofice unice prin intermediul cuvintelor ei. Datoria de a expli\u00adcita acest poten\u021bial filosofic al limbii unei na\u021biuni sau culturi reprezint\u0103 nu (sau nu numai) o simpl\u0103 datorie fa\u021b\u0103 de \u021bara de apartenen\u021b\u0103 \u00een sensul benign, non-limitativ al cuv\u00e2ntului \u201edatorie\u201d, ci o datorie fa\u021b\u0103 de \u00eentreaga lume; altfel spus \u2013 o deschidere c\u0103tre universal: \u201eDac\u0103 graiul nostru spune \u00eentr-adev\u0103r lucruri ce nu s-au rostit \u00eentotdeauna \u00een alte limbi \u0219i care le-ar putea \u00eendemna pe acestea s\u0103 se ml\u0103dieze dup\u0103 cuv\u00e2ntul nostru, atunci, \u00een m\u0103sura \u00een care exist\u0103 un rest rom\u00e2nesc \u00een cele ale g\u00e2ndu\u00adlui, suntem datori lumii cu acest rest\u201d.[39]<\/sup><\/a> Mai mult, Noica admite posibilitatea ca alte limbi mai obscure precum limbile bantu s\u0103 fie mai atractive filosofic dec\u00e2t ro\u00adm\u00e2\u00adna[40]<\/sup><\/a>, la fel cum tot Noica are grij\u0103 s\u0103 noteze \u0219i anumite insuficien\u021be ale limbii rom\u00e2ne precum lipsa unui termen antitetic la termenul de \u201efiin\u021b\u0103\u201d (\u201edevenire\u201d necom\u00adpar\u00e2ndu-se cu nem\u021bescul Werden<\/em>) sau degra\u00adda\u00adrea unor cuvinte precum \u201epetre\u00adcere\u201d, limitat \u00eentre timp la sensul de eveniment dis\u00adtractiv.[41]<\/sup><\/a> Pe scurt, proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti este o tentativ\u0103 legitim\u0103 de a fi \u201ena\u021bional cu fa\u021ba spre universalitate\u201d (Titu Maiorescu)[42]<\/sup><\/a>, Noica folosindu-se de datul acci\u00addental al limbii natale pentru a exprima universalul, dup\u0103 cum o recunoa\u0219te \u0219i \u00een modelul unei prefe\u021be la Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em> din jurnalul s\u0103u de idei:<\/p>\n\n\n\n\nPentru Prefa\u021ba la Df..\/\/ Nu am c\u0103utat rom\u00e2nescul, ci universalul. Am \u00eent\u00e2lnit rom\u00e2\u00adnescul pentru c\u0103 nu putem g\u00e2ndi dec\u00e2t \u00een limita\u021bia ce nu limiteaz\u0103 a limbii noastre.\/\/ Dac\u0103 \u00eens\u0103 nu am \u00eent\u00e2lnit universalul, atunci cartea aceasta [Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>] r\u0103m\u00e2ne \u00een devenirea \u00eentru devenire a culturii.\/\/ [\u00cen margine:] Rom\u00e2nescul mi-a fost un kairos<\/em>, at\u00e2ta tot.[43]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAcestea fiind spuse, sursele principale de inspira\u021bie pentru proiectul noician al unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti par a fi trei. Un prim impuls important ar veni de la Mircea Vulc\u0103nescu \u0219i al s\u0103u eseu Dimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u021bei<\/em>, un al doilea, de la ontologia lui Heidegger, ce face din limb\u0103 casa Fiin\u021bei, iar un al trei\u00adlea, de la teoria relativismului lingvistic atribuit\u0103 antropologului Edward Sapir \u0219i asistentului s\u0103u, Benjamin Lee Whorf, teorie care sus\u021bine c\u0103 raportarea la lume a indi\u00advi\u00adzilor \u0219i obiceiurile lor sunt direct influen\u021bate de structurile logico-gramaticale ale limbii natale \u0219i c\u0103 concep\u021biile despre lume mediate de limbile omene\u0219ti sunt inco\u00admensurabile \u00eentre ele din punct de vedere valoric, \u00een m\u0103sura \u00een care fiecare limb\u0103 are avantajele \u0219i dezavantajele ei.[44]<\/sup><\/a> Dintre ace\u0219ti trei factori, cel mai relevant din punct de vedere intracultural\/na\u021bional este impulsul venit de la Vulc\u0103nescu, \u00een timp ce factorul de relevan\u021b\u0103 intercultural\u0103 \u2013 de deschidere c\u0103tre universal \u2013 este al treilea. C\u00e2t prive\u0219te influen\u021ba lui Heidegger, ea exist\u0103 f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate, \u00eens\u0103 analiza de mai jos va scoate la iveal\u0103 \u0219i ni\u0219te diferen\u021be fundamentale \u00eentre Noica \u0219i Heidegger, diferen\u021be ce transpar at\u00e2t \u00een plan teoretic, c\u00e2t \u0219i \u00een plan practic. C\u0103 avem de-a face cu dou\u0103 feluri diferite de rostire filosofic\u0103, se va adeveri analiz\u00e2nd abor\u00addarea lui Noica prin prisma acelora\u0219i trei criterii stabilite \u0219i \u00een capitolul anterior. S\u0103 trecem, a\u0219adar, la analiza propriu-zis\u0103.<\/p>\n\n\n\n1. Atitudinea fa\u021b\u0103 de logic\u0103 \u0219i logos<\/em>. C\u0103 Noica face ontologie inspirat de Heidegger, nu se poate t\u0103g\u0103dui. Cu toate acestea, deosebiri notabile dintre Noica \u0219i Heidegger transpar \u00eenc\u0103 de la nivelul fundamental al g\u00e2ndirii filosofice \u2013 acela al logicii. Dac\u0103 inten\u021bia lui Heidegger este de a accede la o logic\u0103 a fenomenelor, o logic\u0103 \u201epre-propozi\u021bional\u0103\u201d capabil\u0103 s\u0103 articuleze ba Fiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i \u0219i rela\u021bia omului cu ea, ba orizontul limbii \u0219i situarea omului \u00een el, Noica e mai pu\u021bin radical. \u00cen primul r\u00e2nd, el nu este interesat de revizuirea fundamentelor metafizice ale \u0219tiin\u021belor \u0219i ale filosofiei \u00eense\u0219i. Este adev\u0103rat c\u0103 \u0219i el caut\u0103 s\u0103 articuleze o logic\u0103 a vie\u021bii, a experien\u021bei tr\u0103ite, una care s\u0103 se sustrag\u0103 celei aristotelice.[45]<\/sup><\/a> Cu toate acestea, el \u00eei repro\u0219eaz\u0103 lui Heidegger cel pu\u021bin dou\u0103 lucruri majore: tendin\u021ba de a submina logica f\u0103r\u0103 a ajunge la o alta[46]<\/sup><\/a> \u0219i \u00eendr\u0103zneala de a fi c\u0103utat s\u0103 rezolve pro\u00adble\u00adma insolubil\u0103 a timpului (sau a tempora\u00adli\u00adt\u0103\u021bii): \u201eDezastrul celor care g\u00e2ndesc fiin\u021ba prin temporalitate (Heidegger). Dar ideea de spa\u00ad\u021bialitate (de n\u2011dimen\u00adsio\u00adna\u00adli\u00adtate a realului, de \u00eencruci\u0219are a generalurilor sau elemen\u00adtelor \u00een el), aceasta spune ceva despre fiin\u021b\u0103; spa\u021bialitate configurativ\u0103, nu temporalitate dizolvant\u0103. \u00cen proble\u00adma timpului to\u021bi filosofii \u0219i-au fr\u00e2nt g\u00e2tul\u201d.[47]<\/sup><\/a> Or, ontologia lui Noica pare a fi, prin compara\u021bie cu cea a lui Heidegger, una ra\u021bional\u0103<\/em>, bazat\u0103 \u00een con\u00adti\u00adnuare pe concep\u021bia omului ca animal ra\u021bional, pe care Heidegger o desconsidera drept metafizic\u0103.[48]<\/sup><\/a> \u00cen ce m\u0103sur\u0103 pledoaria lui Noica pentru ra\u021bionalitate \u0219i reu\u0219e\u0219te, este de dis\u00adcutat; inten\u021bia lui pare a fi \u00eens\u0103 aceea de a spa\u021bializa logica \u2013 \u0219i chiar de a o \u201espa\u00ad\u021bio\u2011tem\u00ad\u00adpo\u00adraliza\u201d, cel pu\u021bin \u00een tratatul s\u0103u de ontologie din Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>[49]<\/sup><\/a> \u2013 prin eviden\u021bierea orizonturilor pe care anumite cuvinte le deschid. Un asemenea cuv\u00e2nt este prepozi\u021bia \u201e\u00eentru\u201d, cuv\u00e2nt desemnat \u00een diverse contexte ca \u201espa\u021bializator nespa\u00ad\u021bia\u00adlizat\u201d[50]<\/sup><\/a> \u0219i \u201eoperator ontologic\u201d.[51]<\/sup><\/a> A\u0219adar, se poate spune c\u0103 Noica \u00eencearc\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u s\u0103 accead\u0103 la un Logos<\/em> ce transcende logica tradi\u00ad\u021bional\u0103 (aristotelic\u0103 \u0219i modern\u0103, ce \u021bin de \u201elogica lui \u00een<\/em>\u201d), un Logos <\/em>al lui \u201ea fi \u00eentru\u201d care s\u0103 nu creeze \u00eens\u0103 o ruptur\u0103 radi\u00adcal\u0103 cu metafizica occidental\u0103[52]<\/sup><\/a> (categoriile lui Kant \u0219i dialectica lui Hegel juc\u00e2nd totu\u0219i un rol important \u00een ontologia lui Noica
Ein W\u00f6rterbuch wird in den meisten F\u00e4llen eine richtige Auskunft geben \u00fcber die Wortbedeutung. Es verb\u00fcrgt aber durch diese Richtigkeit noch nicht die Einsicht in die Wahrheit dessen, was das Wort bedeutet und bedeuten kann, sofern wir dem im Wort genannten Wesensbereich nachfragen. Ein \u201eW\u00f6rterbuch\u201d kann Hinweise geben f\u00fcr das Wortverst\u00e4ndnis, aber es ist niemals eine schlechthin und im voraus verbindliche In\u00adstanz. Die Berufung auf das W\u00f6rterbuch bleibt immer nur die Berufung auf eine in ihrer Art und ihren Grenzen meist gar nicht fa\u00dfbare Auslegung einer Sprache. Sobald wir freilich die Sprache nur als Verkehrsmittel betrachten, ist das auf die Technik des Ver\u00adkehrs und des Austausches zugeschnittene W\u00f6rterbuch \u201eohne weiteres\u201d \u201ein der Ord\u00adnung\u201d und verbindlich. Auf den geschichtlichen Geist einer Sprache im Ganzen hin ge\u00adsehen, fehlt dagegen jedem W\u00f6rterbuch die unmittelbare Ma\u00dfst\u00e4blichkeit und Ver\u00adbindlichkeit.[35]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n\u00centr-o manier\u0103 comparabil\u0103 se pot justifica \u0219i mult-hulitele construc\u021bii tauto\u00adlo\u00adgice ale lui Heidegger. \u0218i ele sunt menite s\u0103 salveze fenomene precum limba, lumea sau Logos<\/em>-ul, protej\u00e2ndu-le de g\u00e2ndirea care obiectific\u0103. (Cva\u00adsi\u2011)Tau\u00adtologiile lui Heidegger pot fi astfel \u00een\u021belese ca un prag zero al g\u00e2ndirii ce articu\u00adleaz\u0103 adev\u0103ruri (sau, mai bine zis, fenomene) inaccesibile logicii tradi\u021bionale. Ele sunt menite s\u0103 ilustreze at\u00e2t \u00eenc\u0103p\u0103\u00ad\u021b\u00e2narea g\u00e2nditorului german de a-\u0219i sustrage propriile fraze unei \u00een\u021belegeri perfecte, totalizante, care s\u0103 epuizeze sensul frazelor pe care chiar el le desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een procesul g\u00e2ndirii, c\u00e2t \u0219i ca o tentativ\u0103 de a exprima \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea limbii \u00eense\u0219i de a nu se l\u0103sa reificat\u0103 \u0219i \u00eengr\u0103dit\u0103 prin transformarea cuvintelor \u00een semne \u0219i con\u00adcepte. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, ar mai putea fi avansat \u0219i argumentul lui Michel Haar potrivit c\u0103ruia a\u0219a-zisele tautologii heideggeriene nu constituie ni\u0219te tautologii \u00een sens strict c\u00e2t mai degrab\u0103 \u00eencerc\u0103ri \u201ede a \u00abconsolida\u00bb ponderea verbului, a fenomenului, \u0219i de a diminua subiectul, substan\u021ba\u201d.[36]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nOricum ar fi, cert este c\u0103 practica de rostire filosofic\u0103 a lui Heidegger, \u00een m\u0103sura \u00een care putem vorbi de o asemenea practic\u0103, este una radical\u0103, ce \u00eempinge limitele lim\u00adbii p\u00e2n\u0103 la extrem. Scopul lui Heidegger este \u00eens\u0103, dincolo de \u00eendrept\u0103\u021bitele critici ce i se pot aduce, unul legitim: acela de a dob\u00e2ndi acces la un domeniu \u201einfra\u201d-logic al tr\u0103irii \u0219i g\u00e2ndirii unor Absoluturi (Fiin\u021b\u0103, Logos, Adev\u0103r) ce nu pot fi surprinse prin inter\u00admediul g\u00e2ndirii conceptual-logice obi\u0219nuite, g\u00e2ndire care \u00eemparte lumea fie \u00een subiect \u0219i predicat, fie \u00een semnificant \u0219i semnificat, fie \u00een subiect \u0219i obiect \u0219.a.m.d.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\nRostire filosofic\u0103 (II): Constantin Noica \u0219i valorificarea limbii ca dat<\/strong><\/h5>\n\n\n\nSpre deosebire de cazul lui Heidegger, Constantin Noica \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 demersul de conturare a unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti de pe pozi\u021bia inte\u00adlec\u00adtua\u00adlului apar\u021bin\u00e2nd de o cultur\u0103 a\u0219a-zis \u201eminor\u0103\u201d, lipsit\u0103 de o tradi\u021bie filosofic\u0103 solid\u0103. Dac\u0103 Heidegger ajunge s\u0103 inventeze cuvinte pentru a revigora o limb\u0103 \u00een care se filosofa riguros de secole bune, Noica se afl\u0103 \u00een situa\u021bia de a \u00eentemeia \u0219i justifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, adesea redus\u0103 la statutul unei limbi fruste de p\u0103stori, care \u00eenc\u0103 nu a dat m\u0103sura propriei ra\u021bionalit\u0103\u021bi. F\u0103r\u0103 a dispre\u021bui cultura folcloric-\u021b\u0103r\u0103neasc\u0103, Noica \u00ee\u0219i exprima, de exemplu, la un moment dat regretul c\u0103, \u00een presupusul proiect al unui dic\u021bio\u00adnar de termeni literari din toate limbile ini\u021biat de UNESCO, limba rom\u00e2n\u0103 ar fi urmat s\u0103 figureze doar cu trei termeni mai degrab\u0103 \u00eenc\u0103rca\u021bi afectiv: \u201edor\u201d, \u201edoin\u0103\u201d \u0219i \u201ecolind\u0103\u201d.[37]<\/sup><\/a> Scopul lui Noica (cel pu\u021bin \u00een ce prive\u0219te rostirea filosofic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103) este, a\u0219adar, unul mai modest: spre deose\u00adbire de Heidegger, el nu urm\u0103re\u0219te o r\u0103stur\u00adnare a g\u00e2ndirii filosofice occidentale \u0219i nici nu dore\u0219te s\u0103 fac\u0103 din limba rom\u00e2n\u0103 limba cea mai de soi a filosofiei, a\u0219a cum ar putea-o crede, \u00een mod paradoxal, nu doar na\u021bio\u00adna\u00adli\u0219tii de tavern\u0103 tenta\u021bi s\u0103 cread\u0103 c\u0103 \u021bara lor este deasupra tuturor celorlalte, ci \u0219i acei interpre\u021bi care, absolutiz\u00e2nd criteriul politic (fie adeziunea lui Noica la legionarism de la sf\u00e2r\u0219itul anilor \u201930, fie presupusa lui \u00eenclina\u021bie c\u0103tre protocronismul de tip ceau\u0219ist), acuz\u0103 demersul filosofic al lui Noica de na\u021bionalism.[38]<\/sup><\/a> Dac\u0103 exist\u0103 un \u201ena\u021bionalism\u201d care anim\u0103 proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti, acela const\u0103 \u00een dorin\u021ba de a valorifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, capacitatea acesteia de a conceptualiza \u0219i genera probleme filosofice unice prin intermediul cuvintelor ei. Datoria de a expli\u00adcita acest poten\u021bial filosofic al limbii unei na\u021biuni sau culturi reprezint\u0103 nu (sau nu numai) o simpl\u0103 datorie fa\u021b\u0103 de \u021bara de apartenen\u021b\u0103 \u00een sensul benign, non-limitativ al cuv\u00e2ntului \u201edatorie\u201d, ci o datorie fa\u021b\u0103 de \u00eentreaga lume; altfel spus \u2013 o deschidere c\u0103tre universal: \u201eDac\u0103 graiul nostru spune \u00eentr-adev\u0103r lucruri ce nu s-au rostit \u00eentotdeauna \u00een alte limbi \u0219i care le-ar putea \u00eendemna pe acestea s\u0103 se ml\u0103dieze dup\u0103 cuv\u00e2ntul nostru, atunci, \u00een m\u0103sura \u00een care exist\u0103 un rest rom\u00e2nesc \u00een cele ale g\u00e2ndu\u00adlui, suntem datori lumii cu acest rest\u201d.[39]<\/sup><\/a> Mai mult, Noica admite posibilitatea ca alte limbi mai obscure precum limbile bantu s\u0103 fie mai atractive filosofic dec\u00e2t ro\u00adm\u00e2\u00adna[40]<\/sup><\/a>, la fel cum tot Noica are grij\u0103 s\u0103 noteze \u0219i anumite insuficien\u021be ale limbii rom\u00e2ne precum lipsa unui termen antitetic la termenul de \u201efiin\u021b\u0103\u201d (\u201edevenire\u201d necom\u00adpar\u00e2ndu-se cu nem\u021bescul Werden<\/em>) sau degra\u00adda\u00adrea unor cuvinte precum \u201epetre\u00adcere\u201d, limitat \u00eentre timp la sensul de eveniment dis\u00adtractiv.[41]<\/sup><\/a> Pe scurt, proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti este o tentativ\u0103 legitim\u0103 de a fi \u201ena\u021bional cu fa\u021ba spre universalitate\u201d (Titu Maiorescu)[42]<\/sup><\/a>, Noica folosindu-se de datul acci\u00addental al limbii natale pentru a exprima universalul, dup\u0103 cum o recunoa\u0219te \u0219i \u00een modelul unei prefe\u021be la Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em> din jurnalul s\u0103u de idei:<\/p>\n\n\n\n\nPentru Prefa\u021ba la Df..\/\/ Nu am c\u0103utat rom\u00e2nescul, ci universalul. Am \u00eent\u00e2lnit rom\u00e2\u00adnescul pentru c\u0103 nu putem g\u00e2ndi dec\u00e2t \u00een limita\u021bia ce nu limiteaz\u0103 a limbii noastre.\/\/ Dac\u0103 \u00eens\u0103 nu am \u00eent\u00e2lnit universalul, atunci cartea aceasta [Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>] r\u0103m\u00e2ne \u00een devenirea \u00eentru devenire a culturii.\/\/ [\u00cen margine:] Rom\u00e2nescul mi-a fost un kairos<\/em>, at\u00e2ta tot.[43]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAcestea fiind spuse, sursele principale de inspira\u021bie pentru proiectul noician al unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti par a fi trei. Un prim impuls important ar veni de la Mircea Vulc\u0103nescu \u0219i al s\u0103u eseu Dimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u021bei<\/em>, un al doilea, de la ontologia lui Heidegger, ce face din limb\u0103 casa Fiin\u021bei, iar un al trei\u00adlea, de la teoria relativismului lingvistic atribuit\u0103 antropologului Edward Sapir \u0219i asistentului s\u0103u, Benjamin Lee Whorf, teorie care sus\u021bine c\u0103 raportarea la lume a indi\u00advi\u00adzilor \u0219i obiceiurile lor sunt direct influen\u021bate de structurile logico-gramaticale ale limbii natale \u0219i c\u0103 concep\u021biile despre lume mediate de limbile omene\u0219ti sunt inco\u00admensurabile \u00eentre ele din punct de vedere valoric, \u00een m\u0103sura \u00een care fiecare limb\u0103 are avantajele \u0219i dezavantajele ei.[44]<\/sup><\/a> Dintre ace\u0219ti trei factori, cel mai relevant din punct de vedere intracultural\/na\u021bional este impulsul venit de la Vulc\u0103nescu, \u00een timp ce factorul de relevan\u021b\u0103 intercultural\u0103 \u2013 de deschidere c\u0103tre universal \u2013 este al treilea. C\u00e2t prive\u0219te influen\u021ba lui Heidegger, ea exist\u0103 f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate, \u00eens\u0103 analiza de mai jos va scoate la iveal\u0103 \u0219i ni\u0219te diferen\u021be fundamentale \u00eentre Noica \u0219i Heidegger, diferen\u021be ce transpar at\u00e2t \u00een plan teoretic, c\u00e2t \u0219i \u00een plan practic. C\u0103 avem de-a face cu dou\u0103 feluri diferite de rostire filosofic\u0103, se va adeveri analiz\u00e2nd abor\u00addarea lui Noica prin prisma acelora\u0219i trei criterii stabilite \u0219i \u00een capitolul anterior. S\u0103 trecem, a\u0219adar, la analiza propriu-zis\u0103.<\/p>\n\n\n\n1. Atitudinea fa\u021b\u0103 de logic\u0103 \u0219i logos<\/em>. C\u0103 Noica face ontologie inspirat de Heidegger, nu se poate t\u0103g\u0103dui. Cu toate acestea, deosebiri notabile dintre Noica \u0219i Heidegger transpar \u00eenc\u0103 de la nivelul fundamental al g\u00e2ndirii filosofice \u2013 acela al logicii. Dac\u0103 inten\u021bia lui Heidegger este de a accede la o logic\u0103 a fenomenelor, o logic\u0103 \u201epre-propozi\u021bional\u0103\u201d capabil\u0103 s\u0103 articuleze ba Fiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i \u0219i rela\u021bia omului cu ea, ba orizontul limbii \u0219i situarea omului \u00een el, Noica e mai pu\u021bin radical. \u00cen primul r\u00e2nd, el nu este interesat de revizuirea fundamentelor metafizice ale \u0219tiin\u021belor \u0219i ale filosofiei \u00eense\u0219i. Este adev\u0103rat c\u0103 \u0219i el caut\u0103 s\u0103 articuleze o logic\u0103 a vie\u021bii, a experien\u021bei tr\u0103ite, una care s\u0103 se sustrag\u0103 celei aristotelice.[45]<\/sup><\/a> Cu toate acestea, el \u00eei repro\u0219eaz\u0103 lui Heidegger cel pu\u021bin dou\u0103 lucruri majore: tendin\u021ba de a submina logica f\u0103r\u0103 a ajunge la o alta[46]<\/sup><\/a> \u0219i \u00eendr\u0103zneala de a fi c\u0103utat s\u0103 rezolve pro\u00adble\u00adma insolubil\u0103 a timpului (sau a tempora\u00adli\u00adt\u0103\u021bii): \u201eDezastrul celor care g\u00e2ndesc fiin\u021ba prin temporalitate (Heidegger). Dar ideea de spa\u00ad\u021bialitate (de n\u2011dimen\u00adsio\u00adna\u00adli\u00adtate a realului, de \u00eencruci\u0219are a generalurilor sau elemen\u00adtelor \u00een el), aceasta spune ceva despre fiin\u021b\u0103; spa\u021bialitate configurativ\u0103, nu temporalitate dizolvant\u0103. \u00cen proble\u00adma timpului to\u021bi filosofii \u0219i-au fr\u00e2nt g\u00e2tul\u201d.[47]<\/sup><\/a> Or, ontologia lui Noica pare a fi, prin compara\u021bie cu cea a lui Heidegger, una ra\u021bional\u0103<\/em>, bazat\u0103 \u00een con\u00adti\u00adnuare pe concep\u021bia omului ca animal ra\u021bional, pe care Heidegger o desconsidera drept metafizic\u0103.[48]<\/sup><\/a> \u00cen ce m\u0103sur\u0103 pledoaria lui Noica pentru ra\u021bionalitate \u0219i reu\u0219e\u0219te, este de dis\u00adcutat; inten\u021bia lui pare a fi \u00eens\u0103 aceea de a spa\u021bializa logica \u2013 \u0219i chiar de a o \u201espa\u00ad\u021bio\u2011tem\u00ad\u00adpo\u00adraliza\u201d, cel pu\u021bin \u00een tratatul s\u0103u de ontologie din Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>[49]<\/sup><\/a> \u2013 prin eviden\u021bierea orizonturilor pe care anumite cuvinte le deschid. Un asemenea cuv\u00e2nt este prepozi\u021bia \u201e\u00eentru\u201d, cuv\u00e2nt desemnat \u00een diverse contexte ca \u201espa\u021bializator nespa\u00ad\u021bia\u00adlizat\u201d[50]<\/sup><\/a> \u0219i \u201eoperator ontologic\u201d.[51]<\/sup><\/a> A\u0219adar, se poate spune c\u0103 Noica \u00eencearc\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u s\u0103 accead\u0103 la un Logos<\/em> ce transcende logica tradi\u00ad\u021bional\u0103 (aristotelic\u0103 \u0219i modern\u0103, ce \u021bin de \u201elogica lui \u00een<\/em>\u201d), un Logos <\/em>al lui \u201ea fi \u00eentru\u201d care s\u0103 nu creeze \u00eens\u0103 o ruptur\u0103 radi\u00adcal\u0103 cu metafizica occidental\u0103[52]<\/sup><\/a> (categoriile lui Kant \u0219i dialectica lui Hegel juc\u00e2nd totu\u0219i un rol important \u00een ontologia lui Noica
\u00centr-o manier\u0103 comparabil\u0103 se pot justifica \u0219i mult-hulitele construc\u021bii tauto\u00adlo\u00adgice ale lui Heidegger. \u0218i ele sunt menite s\u0103 salveze fenomene precum limba, lumea sau Logos<\/em>-ul, protej\u00e2ndu-le de g\u00e2ndirea care obiectific\u0103. (Cva\u00adsi\u2011)Tau\u00adtologiile lui Heidegger pot fi astfel \u00een\u021belese ca un prag zero al g\u00e2ndirii ce articu\u00adleaz\u0103 adev\u0103ruri (sau, mai bine zis, fenomene) inaccesibile logicii tradi\u021bionale. Ele sunt menite s\u0103 ilustreze at\u00e2t \u00eenc\u0103p\u0103\u00ad\u021b\u00e2narea g\u00e2nditorului german de a-\u0219i sustrage propriile fraze unei \u00een\u021belegeri perfecte, totalizante, care s\u0103 epuizeze sensul frazelor pe care chiar el le desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een procesul g\u00e2ndirii, c\u00e2t \u0219i ca o tentativ\u0103 de a exprima \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea limbii \u00eense\u0219i de a nu se l\u0103sa reificat\u0103 \u0219i \u00eengr\u0103dit\u0103 prin transformarea cuvintelor \u00een semne \u0219i con\u00adcepte. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, ar mai putea fi avansat \u0219i argumentul lui Michel Haar potrivit c\u0103ruia a\u0219a-zisele tautologii heideggeriene nu constituie ni\u0219te tautologii \u00een sens strict c\u00e2t mai degrab\u0103 \u00eencerc\u0103ri \u201ede a \u00abconsolida\u00bb ponderea verbului, a fenomenului, \u0219i de a diminua subiectul, substan\u021ba\u201d.[36]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\nOricum ar fi, cert este c\u0103 practica de rostire filosofic\u0103 a lui Heidegger, \u00een m\u0103sura \u00een care putem vorbi de o asemenea practic\u0103, este una radical\u0103, ce \u00eempinge limitele lim\u00adbii p\u00e2n\u0103 la extrem. Scopul lui Heidegger este \u00eens\u0103, dincolo de \u00eendrept\u0103\u021bitele critici ce i se pot aduce, unul legitim: acela de a dob\u00e2ndi acces la un domeniu \u201einfra\u201d-logic al tr\u0103irii \u0219i g\u00e2ndirii unor Absoluturi (Fiin\u021b\u0103, Logos, Adev\u0103r) ce nu pot fi surprinse prin inter\u00admediul g\u00e2ndirii conceptual-logice obi\u0219nuite, g\u00e2ndire care \u00eemparte lumea fie \u00een subiect \u0219i predicat, fie \u00een semnificant \u0219i semnificat, fie \u00een subiect \u0219i obiect \u0219.a.m.d.<\/p>\n\n\n\n<\/div>\n\n\n\nRostire filosofic\u0103 (II): Constantin Noica \u0219i valorificarea limbii ca dat<\/strong><\/h5>\n\n\n\nSpre deosebire de cazul lui Heidegger, Constantin Noica \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 demersul de conturare a unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti de pe pozi\u021bia inte\u00adlec\u00adtua\u00adlului apar\u021bin\u00e2nd de o cultur\u0103 a\u0219a-zis \u201eminor\u0103\u201d, lipsit\u0103 de o tradi\u021bie filosofic\u0103 solid\u0103. Dac\u0103 Heidegger ajunge s\u0103 inventeze cuvinte pentru a revigora o limb\u0103 \u00een care se filosofa riguros de secole bune, Noica se afl\u0103 \u00een situa\u021bia de a \u00eentemeia \u0219i justifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, adesea redus\u0103 la statutul unei limbi fruste de p\u0103stori, care \u00eenc\u0103 nu a dat m\u0103sura propriei ra\u021bionalit\u0103\u021bi. F\u0103r\u0103 a dispre\u021bui cultura folcloric-\u021b\u0103r\u0103neasc\u0103, Noica \u00ee\u0219i exprima, de exemplu, la un moment dat regretul c\u0103, \u00een presupusul proiect al unui dic\u021bio\u00adnar de termeni literari din toate limbile ini\u021biat de UNESCO, limba rom\u00e2n\u0103 ar fi urmat s\u0103 figureze doar cu trei termeni mai degrab\u0103 \u00eenc\u0103rca\u021bi afectiv: \u201edor\u201d, \u201edoin\u0103\u201d \u0219i \u201ecolind\u0103\u201d.[37]<\/sup><\/a> Scopul lui Noica (cel pu\u021bin \u00een ce prive\u0219te rostirea filosofic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103) este, a\u0219adar, unul mai modest: spre deose\u00adbire de Heidegger, el nu urm\u0103re\u0219te o r\u0103stur\u00adnare a g\u00e2ndirii filosofice occidentale \u0219i nici nu dore\u0219te s\u0103 fac\u0103 din limba rom\u00e2n\u0103 limba cea mai de soi a filosofiei, a\u0219a cum ar putea-o crede, \u00een mod paradoxal, nu doar na\u021bio\u00adna\u00adli\u0219tii de tavern\u0103 tenta\u021bi s\u0103 cread\u0103 c\u0103 \u021bara lor este deasupra tuturor celorlalte, ci \u0219i acei interpre\u021bi care, absolutiz\u00e2nd criteriul politic (fie adeziunea lui Noica la legionarism de la sf\u00e2r\u0219itul anilor \u201930, fie presupusa lui \u00eenclina\u021bie c\u0103tre protocronismul de tip ceau\u0219ist), acuz\u0103 demersul filosofic al lui Noica de na\u021bionalism.[38]<\/sup><\/a> Dac\u0103 exist\u0103 un \u201ena\u021bionalism\u201d care anim\u0103 proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti, acela const\u0103 \u00een dorin\u021ba de a valorifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, capacitatea acesteia de a conceptualiza \u0219i genera probleme filosofice unice prin intermediul cuvintelor ei. Datoria de a expli\u00adcita acest poten\u021bial filosofic al limbii unei na\u021biuni sau culturi reprezint\u0103 nu (sau nu numai) o simpl\u0103 datorie fa\u021b\u0103 de \u021bara de apartenen\u021b\u0103 \u00een sensul benign, non-limitativ al cuv\u00e2ntului \u201edatorie\u201d, ci o datorie fa\u021b\u0103 de \u00eentreaga lume; altfel spus \u2013 o deschidere c\u0103tre universal: \u201eDac\u0103 graiul nostru spune \u00eentr-adev\u0103r lucruri ce nu s-au rostit \u00eentotdeauna \u00een alte limbi \u0219i care le-ar putea \u00eendemna pe acestea s\u0103 se ml\u0103dieze dup\u0103 cuv\u00e2ntul nostru, atunci, \u00een m\u0103sura \u00een care exist\u0103 un rest rom\u00e2nesc \u00een cele ale g\u00e2ndu\u00adlui, suntem datori lumii cu acest rest\u201d.[39]<\/sup><\/a> Mai mult, Noica admite posibilitatea ca alte limbi mai obscure precum limbile bantu s\u0103 fie mai atractive filosofic dec\u00e2t ro\u00adm\u00e2\u00adna[40]<\/sup><\/a>, la fel cum tot Noica are grij\u0103 s\u0103 noteze \u0219i anumite insuficien\u021be ale limbii rom\u00e2ne precum lipsa unui termen antitetic la termenul de \u201efiin\u021b\u0103\u201d (\u201edevenire\u201d necom\u00adpar\u00e2ndu-se cu nem\u021bescul Werden<\/em>) sau degra\u00adda\u00adrea unor cuvinte precum \u201epetre\u00adcere\u201d, limitat \u00eentre timp la sensul de eveniment dis\u00adtractiv.[41]<\/sup><\/a> Pe scurt, proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti este o tentativ\u0103 legitim\u0103 de a fi \u201ena\u021bional cu fa\u021ba spre universalitate\u201d (Titu Maiorescu)[42]<\/sup><\/a>, Noica folosindu-se de datul acci\u00addental al limbii natale pentru a exprima universalul, dup\u0103 cum o recunoa\u0219te \u0219i \u00een modelul unei prefe\u021be la Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em> din jurnalul s\u0103u de idei:<\/p>\n\n\n\n\nPentru Prefa\u021ba la Df..\/\/ Nu am c\u0103utat rom\u00e2nescul, ci universalul. Am \u00eent\u00e2lnit rom\u00e2\u00adnescul pentru c\u0103 nu putem g\u00e2ndi dec\u00e2t \u00een limita\u021bia ce nu limiteaz\u0103 a limbii noastre.\/\/ Dac\u0103 \u00eens\u0103 nu am \u00eent\u00e2lnit universalul, atunci cartea aceasta [Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>] r\u0103m\u00e2ne \u00een devenirea \u00eentru devenire a culturii.\/\/ [\u00cen margine:] Rom\u00e2nescul mi-a fost un kairos<\/em>, at\u00e2ta tot.[43]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAcestea fiind spuse, sursele principale de inspira\u021bie pentru proiectul noician al unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti par a fi trei. Un prim impuls important ar veni de la Mircea Vulc\u0103nescu \u0219i al s\u0103u eseu Dimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u021bei<\/em>, un al doilea, de la ontologia lui Heidegger, ce face din limb\u0103 casa Fiin\u021bei, iar un al trei\u00adlea, de la teoria relativismului lingvistic atribuit\u0103 antropologului Edward Sapir \u0219i asistentului s\u0103u, Benjamin Lee Whorf, teorie care sus\u021bine c\u0103 raportarea la lume a indi\u00advi\u00adzilor \u0219i obiceiurile lor sunt direct influen\u021bate de structurile logico-gramaticale ale limbii natale \u0219i c\u0103 concep\u021biile despre lume mediate de limbile omene\u0219ti sunt inco\u00admensurabile \u00eentre ele din punct de vedere valoric, \u00een m\u0103sura \u00een care fiecare limb\u0103 are avantajele \u0219i dezavantajele ei.[44]<\/sup><\/a> Dintre ace\u0219ti trei factori, cel mai relevant din punct de vedere intracultural\/na\u021bional este impulsul venit de la Vulc\u0103nescu, \u00een timp ce factorul de relevan\u021b\u0103 intercultural\u0103 \u2013 de deschidere c\u0103tre universal \u2013 este al treilea. C\u00e2t prive\u0219te influen\u021ba lui Heidegger, ea exist\u0103 f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate, \u00eens\u0103 analiza de mai jos va scoate la iveal\u0103 \u0219i ni\u0219te diferen\u021be fundamentale \u00eentre Noica \u0219i Heidegger, diferen\u021be ce transpar at\u00e2t \u00een plan teoretic, c\u00e2t \u0219i \u00een plan practic. C\u0103 avem de-a face cu dou\u0103 feluri diferite de rostire filosofic\u0103, se va adeveri analiz\u00e2nd abor\u00addarea lui Noica prin prisma acelora\u0219i trei criterii stabilite \u0219i \u00een capitolul anterior. S\u0103 trecem, a\u0219adar, la analiza propriu-zis\u0103.<\/p>\n\n\n\n1. Atitudinea fa\u021b\u0103 de logic\u0103 \u0219i logos<\/em>. C\u0103 Noica face ontologie inspirat de Heidegger, nu se poate t\u0103g\u0103dui. Cu toate acestea, deosebiri notabile dintre Noica \u0219i Heidegger transpar \u00eenc\u0103 de la nivelul fundamental al g\u00e2ndirii filosofice \u2013 acela al logicii. Dac\u0103 inten\u021bia lui Heidegger este de a accede la o logic\u0103 a fenomenelor, o logic\u0103 \u201epre-propozi\u021bional\u0103\u201d capabil\u0103 s\u0103 articuleze ba Fiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i \u0219i rela\u021bia omului cu ea, ba orizontul limbii \u0219i situarea omului \u00een el, Noica e mai pu\u021bin radical. \u00cen primul r\u00e2nd, el nu este interesat de revizuirea fundamentelor metafizice ale \u0219tiin\u021belor \u0219i ale filosofiei \u00eense\u0219i. Este adev\u0103rat c\u0103 \u0219i el caut\u0103 s\u0103 articuleze o logic\u0103 a vie\u021bii, a experien\u021bei tr\u0103ite, una care s\u0103 se sustrag\u0103 celei aristotelice.[45]<\/sup><\/a> Cu toate acestea, el \u00eei repro\u0219eaz\u0103 lui Heidegger cel pu\u021bin dou\u0103 lucruri majore: tendin\u021ba de a submina logica f\u0103r\u0103 a ajunge la o alta[46]<\/sup><\/a> \u0219i \u00eendr\u0103zneala de a fi c\u0103utat s\u0103 rezolve pro\u00adble\u00adma insolubil\u0103 a timpului (sau a tempora\u00adli\u00adt\u0103\u021bii): \u201eDezastrul celor care g\u00e2ndesc fiin\u021ba prin temporalitate (Heidegger). Dar ideea de spa\u00ad\u021bialitate (de n\u2011dimen\u00adsio\u00adna\u00adli\u00adtate a realului, de \u00eencruci\u0219are a generalurilor sau elemen\u00adtelor \u00een el), aceasta spune ceva despre fiin\u021b\u0103; spa\u021bialitate configurativ\u0103, nu temporalitate dizolvant\u0103. \u00cen proble\u00adma timpului to\u021bi filosofii \u0219i-au fr\u00e2nt g\u00e2tul\u201d.[47]<\/sup><\/a> Or, ontologia lui Noica pare a fi, prin compara\u021bie cu cea a lui Heidegger, una ra\u021bional\u0103<\/em>, bazat\u0103 \u00een con\u00adti\u00adnuare pe concep\u021bia omului ca animal ra\u021bional, pe care Heidegger o desconsidera drept metafizic\u0103.[48]<\/sup><\/a> \u00cen ce m\u0103sur\u0103 pledoaria lui Noica pentru ra\u021bionalitate \u0219i reu\u0219e\u0219te, este de dis\u00adcutat; inten\u021bia lui pare a fi \u00eens\u0103 aceea de a spa\u021bializa logica \u2013 \u0219i chiar de a o \u201espa\u00ad\u021bio\u2011tem\u00ad\u00adpo\u00adraliza\u201d, cel pu\u021bin \u00een tratatul s\u0103u de ontologie din Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>[49]<\/sup><\/a> \u2013 prin eviden\u021bierea orizonturilor pe care anumite cuvinte le deschid. Un asemenea cuv\u00e2nt este prepozi\u021bia \u201e\u00eentru\u201d, cuv\u00e2nt desemnat \u00een diverse contexte ca \u201espa\u021bializator nespa\u00ad\u021bia\u00adlizat\u201d[50]<\/sup><\/a> \u0219i \u201eoperator ontologic\u201d.[51]<\/sup><\/a> A\u0219adar, se poate spune c\u0103 Noica \u00eencearc\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u s\u0103 accead\u0103 la un Logos<\/em> ce transcende logica tradi\u00ad\u021bional\u0103 (aristotelic\u0103 \u0219i modern\u0103, ce \u021bin de \u201elogica lui \u00een<\/em>\u201d), un Logos <\/em>al lui \u201ea fi \u00eentru\u201d care s\u0103 nu creeze \u00eens\u0103 o ruptur\u0103 radi\u00adcal\u0103 cu metafizica occidental\u0103[52]<\/sup><\/a> (categoriile lui Kant \u0219i dialectica lui Hegel juc\u00e2nd totu\u0219i un rol important \u00een ontologia lui Noica
Oricum ar fi, cert este c\u0103 practica de rostire filosofic\u0103 a lui Heidegger, \u00een m\u0103sura \u00een care putem vorbi de o asemenea practic\u0103, este una radical\u0103, ce \u00eempinge limitele lim\u00adbii p\u00e2n\u0103 la extrem. Scopul lui Heidegger este \u00eens\u0103, dincolo de \u00eendrept\u0103\u021bitele critici ce i se pot aduce, unul legitim: acela de a dob\u00e2ndi acces la un domeniu \u201einfra\u201d-logic al tr\u0103irii \u0219i g\u00e2ndirii unor Absoluturi (Fiin\u021b\u0103, Logos, Adev\u0103r) ce nu pot fi surprinse prin inter\u00admediul g\u00e2ndirii conceptual-logice obi\u0219nuite, g\u00e2ndire care \u00eemparte lumea fie \u00een subiect \u0219i predicat, fie \u00een semnificant \u0219i semnificat, fie \u00een subiect \u0219i obiect \u0219.a.m.d.<\/p>\n\n\n\n
Spre deosebire de cazul lui Heidegger, Constantin Noica \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 demersul de conturare a unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti de pe pozi\u021bia inte\u00adlec\u00adtua\u00adlului apar\u021bin\u00e2nd de o cultur\u0103 a\u0219a-zis \u201eminor\u0103\u201d, lipsit\u0103 de o tradi\u021bie filosofic\u0103 solid\u0103. Dac\u0103 Heidegger ajunge s\u0103 inventeze cuvinte pentru a revigora o limb\u0103 \u00een care se filosofa riguros de secole bune, Noica se afl\u0103 \u00een situa\u021bia de a \u00eentemeia \u0219i justifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, adesea redus\u0103 la statutul unei limbi fruste de p\u0103stori, care \u00eenc\u0103 nu a dat m\u0103sura propriei ra\u021bionalit\u0103\u021bi. F\u0103r\u0103 a dispre\u021bui cultura folcloric-\u021b\u0103r\u0103neasc\u0103, Noica \u00ee\u0219i exprima, de exemplu, la un moment dat regretul c\u0103, \u00een presupusul proiect al unui dic\u021bio\u00adnar de termeni literari din toate limbile ini\u021biat de UNESCO, limba rom\u00e2n\u0103 ar fi urmat s\u0103 figureze doar cu trei termeni mai degrab\u0103 \u00eenc\u0103rca\u021bi afectiv: \u201edor\u201d, \u201edoin\u0103\u201d \u0219i \u201ecolind\u0103\u201d.[37]<\/sup><\/a> Scopul lui Noica (cel pu\u021bin \u00een ce prive\u0219te rostirea filosofic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103) este, a\u0219adar, unul mai modest: spre deose\u00adbire de Heidegger, el nu urm\u0103re\u0219te o r\u0103stur\u00adnare a g\u00e2ndirii filosofice occidentale \u0219i nici nu dore\u0219te s\u0103 fac\u0103 din limba rom\u00e2n\u0103 limba cea mai de soi a filosofiei, a\u0219a cum ar putea-o crede, \u00een mod paradoxal, nu doar na\u021bio\u00adna\u00adli\u0219tii de tavern\u0103 tenta\u021bi s\u0103 cread\u0103 c\u0103 \u021bara lor este deasupra tuturor celorlalte, ci \u0219i acei interpre\u021bi care, absolutiz\u00e2nd criteriul politic (fie adeziunea lui Noica la legionarism de la sf\u00e2r\u0219itul anilor \u201930, fie presupusa lui \u00eenclina\u021bie c\u0103tre protocronismul de tip ceau\u0219ist), acuz\u0103 demersul filosofic al lui Noica de na\u021bionalism.[38]<\/sup><\/a> Dac\u0103 exist\u0103 un \u201ena\u021bionalism\u201d care anim\u0103 proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti, acela const\u0103 \u00een dorin\u021ba de a valorifica poten\u021bialul filosofic al limbii rom\u00e2ne, capacitatea acesteia de a conceptualiza \u0219i genera probleme filosofice unice prin intermediul cuvintelor ei. Datoria de a expli\u00adcita acest poten\u021bial filosofic al limbii unei na\u021biuni sau culturi reprezint\u0103 nu (sau nu numai) o simpl\u0103 datorie fa\u021b\u0103 de \u021bara de apartenen\u021b\u0103 \u00een sensul benign, non-limitativ al cuv\u00e2ntului \u201edatorie\u201d, ci o datorie fa\u021b\u0103 de \u00eentreaga lume; altfel spus \u2013 o deschidere c\u0103tre universal: \u201eDac\u0103 graiul nostru spune \u00eentr-adev\u0103r lucruri ce nu s-au rostit \u00eentotdeauna \u00een alte limbi \u0219i care le-ar putea \u00eendemna pe acestea s\u0103 se ml\u0103dieze dup\u0103 cuv\u00e2ntul nostru, atunci, \u00een m\u0103sura \u00een care exist\u0103 un rest rom\u00e2nesc \u00een cele ale g\u00e2ndu\u00adlui, suntem datori lumii cu acest rest\u201d.[39]<\/sup><\/a> Mai mult, Noica admite posibilitatea ca alte limbi mai obscure precum limbile bantu s\u0103 fie mai atractive filosofic dec\u00e2t ro\u00adm\u00e2\u00adna[40]<\/sup><\/a>, la fel cum tot Noica are grij\u0103 s\u0103 noteze \u0219i anumite insuficien\u021be ale limbii rom\u00e2ne precum lipsa unui termen antitetic la termenul de \u201efiin\u021b\u0103\u201d (\u201edevenire\u201d necom\u00adpar\u00e2ndu-se cu nem\u021bescul Werden<\/em>) sau degra\u00adda\u00adrea unor cuvinte precum \u201epetre\u00adcere\u201d, limitat \u00eentre timp la sensul de eveniment dis\u00adtractiv.[41]<\/sup><\/a> Pe scurt, proiectul rostirii filosofice rom\u00e2ne\u0219ti este o tentativ\u0103 legitim\u0103 de a fi \u201ena\u021bional cu fa\u021ba spre universalitate\u201d (Titu Maiorescu)[42]<\/sup><\/a>, Noica folosindu-se de datul acci\u00addental al limbii natale pentru a exprima universalul, dup\u0103 cum o recunoa\u0219te \u0219i \u00een modelul unei prefe\u021be la Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em> din jurnalul s\u0103u de idei:<\/p>\n\n\n\n\nPentru Prefa\u021ba la Df..\/\/ Nu am c\u0103utat rom\u00e2nescul, ci universalul. Am \u00eent\u00e2lnit rom\u00e2\u00adnescul pentru c\u0103 nu putem g\u00e2ndi dec\u00e2t \u00een limita\u021bia ce nu limiteaz\u0103 a limbii noastre.\/\/ Dac\u0103 \u00eens\u0103 nu am \u00eent\u00e2lnit universalul, atunci cartea aceasta [Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>] r\u0103m\u00e2ne \u00een devenirea \u00eentru devenire a culturii.\/\/ [\u00cen margine:] Rom\u00e2nescul mi-a fost un kairos<\/em>, at\u00e2ta tot.[43]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAcestea fiind spuse, sursele principale de inspira\u021bie pentru proiectul noician al unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti par a fi trei. Un prim impuls important ar veni de la Mircea Vulc\u0103nescu \u0219i al s\u0103u eseu Dimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u021bei<\/em>, un al doilea, de la ontologia lui Heidegger, ce face din limb\u0103 casa Fiin\u021bei, iar un al trei\u00adlea, de la teoria relativismului lingvistic atribuit\u0103 antropologului Edward Sapir \u0219i asistentului s\u0103u, Benjamin Lee Whorf, teorie care sus\u021bine c\u0103 raportarea la lume a indi\u00advi\u00adzilor \u0219i obiceiurile lor sunt direct influen\u021bate de structurile logico-gramaticale ale limbii natale \u0219i c\u0103 concep\u021biile despre lume mediate de limbile omene\u0219ti sunt inco\u00admensurabile \u00eentre ele din punct de vedere valoric, \u00een m\u0103sura \u00een care fiecare limb\u0103 are avantajele \u0219i dezavantajele ei.[44]<\/sup><\/a> Dintre ace\u0219ti trei factori, cel mai relevant din punct de vedere intracultural\/na\u021bional este impulsul venit de la Vulc\u0103nescu, \u00een timp ce factorul de relevan\u021b\u0103 intercultural\u0103 \u2013 de deschidere c\u0103tre universal \u2013 este al treilea. C\u00e2t prive\u0219te influen\u021ba lui Heidegger, ea exist\u0103 f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate, \u00eens\u0103 analiza de mai jos va scoate la iveal\u0103 \u0219i ni\u0219te diferen\u021be fundamentale \u00eentre Noica \u0219i Heidegger, diferen\u021be ce transpar at\u00e2t \u00een plan teoretic, c\u00e2t \u0219i \u00een plan practic. C\u0103 avem de-a face cu dou\u0103 feluri diferite de rostire filosofic\u0103, se va adeveri analiz\u00e2nd abor\u00addarea lui Noica prin prisma acelora\u0219i trei criterii stabilite \u0219i \u00een capitolul anterior. S\u0103 trecem, a\u0219adar, la analiza propriu-zis\u0103.<\/p>\n\n\n\n1. Atitudinea fa\u021b\u0103 de logic\u0103 \u0219i logos<\/em>. C\u0103 Noica face ontologie inspirat de Heidegger, nu se poate t\u0103g\u0103dui. Cu toate acestea, deosebiri notabile dintre Noica \u0219i Heidegger transpar \u00eenc\u0103 de la nivelul fundamental al g\u00e2ndirii filosofice \u2013 acela al logicii. Dac\u0103 inten\u021bia lui Heidegger este de a accede la o logic\u0103 a fenomenelor, o logic\u0103 \u201epre-propozi\u021bional\u0103\u201d capabil\u0103 s\u0103 articuleze ba Fiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i \u0219i rela\u021bia omului cu ea, ba orizontul limbii \u0219i situarea omului \u00een el, Noica e mai pu\u021bin radical. \u00cen primul r\u00e2nd, el nu este interesat de revizuirea fundamentelor metafizice ale \u0219tiin\u021belor \u0219i ale filosofiei \u00eense\u0219i. Este adev\u0103rat c\u0103 \u0219i el caut\u0103 s\u0103 articuleze o logic\u0103 a vie\u021bii, a experien\u021bei tr\u0103ite, una care s\u0103 se sustrag\u0103 celei aristotelice.[45]<\/sup><\/a> Cu toate acestea, el \u00eei repro\u0219eaz\u0103 lui Heidegger cel pu\u021bin dou\u0103 lucruri majore: tendin\u021ba de a submina logica f\u0103r\u0103 a ajunge la o alta[46]<\/sup><\/a> \u0219i \u00eendr\u0103zneala de a fi c\u0103utat s\u0103 rezolve pro\u00adble\u00adma insolubil\u0103 a timpului (sau a tempora\u00adli\u00adt\u0103\u021bii): \u201eDezastrul celor care g\u00e2ndesc fiin\u021ba prin temporalitate (Heidegger). Dar ideea de spa\u00ad\u021bialitate (de n\u2011dimen\u00adsio\u00adna\u00adli\u00adtate a realului, de \u00eencruci\u0219are a generalurilor sau elemen\u00adtelor \u00een el), aceasta spune ceva despre fiin\u021b\u0103; spa\u021bialitate configurativ\u0103, nu temporalitate dizolvant\u0103. \u00cen proble\u00adma timpului to\u021bi filosofii \u0219i-au fr\u00e2nt g\u00e2tul\u201d.[47]<\/sup><\/a> Or, ontologia lui Noica pare a fi, prin compara\u021bie cu cea a lui Heidegger, una ra\u021bional\u0103<\/em>, bazat\u0103 \u00een con\u00adti\u00adnuare pe concep\u021bia omului ca animal ra\u021bional, pe care Heidegger o desconsidera drept metafizic\u0103.[48]<\/sup><\/a> \u00cen ce m\u0103sur\u0103 pledoaria lui Noica pentru ra\u021bionalitate \u0219i reu\u0219e\u0219te, este de dis\u00adcutat; inten\u021bia lui pare a fi \u00eens\u0103 aceea de a spa\u021bializa logica \u2013 \u0219i chiar de a o \u201espa\u00ad\u021bio\u2011tem\u00ad\u00adpo\u00adraliza\u201d, cel pu\u021bin \u00een tratatul s\u0103u de ontologie din Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>[49]<\/sup><\/a> \u2013 prin eviden\u021bierea orizonturilor pe care anumite cuvinte le deschid. Un asemenea cuv\u00e2nt este prepozi\u021bia \u201e\u00eentru\u201d, cuv\u00e2nt desemnat \u00een diverse contexte ca \u201espa\u021bializator nespa\u00ad\u021bia\u00adlizat\u201d[50]<\/sup><\/a> \u0219i \u201eoperator ontologic\u201d.[51]<\/sup><\/a> A\u0219adar, se poate spune c\u0103 Noica \u00eencearc\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u s\u0103 accead\u0103 la un Logos<\/em> ce transcende logica tradi\u00ad\u021bional\u0103 (aristotelic\u0103 \u0219i modern\u0103, ce \u021bin de \u201elogica lui \u00een<\/em>\u201d), un Logos <\/em>al lui \u201ea fi \u00eentru\u201d care s\u0103 nu creeze \u00eens\u0103 o ruptur\u0103 radi\u00adcal\u0103 cu metafizica occidental\u0103[52]<\/sup><\/a> (categoriile lui Kant \u0219i dialectica lui Hegel juc\u00e2nd totu\u0219i un rol important \u00een ontologia lui Noica
\nPentru Prefa\u021ba la Df..\/\/ Nu am c\u0103utat rom\u00e2nescul, ci universalul. Am \u00eent\u00e2lnit rom\u00e2\u00adnescul pentru c\u0103 nu putem g\u00e2ndi dec\u00e2t \u00een limita\u021bia ce nu limiteaz\u0103 a limbii noastre.\/\/ Dac\u0103 \u00eens\u0103 nu am \u00eent\u00e2lnit universalul, atunci cartea aceasta [Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>] r\u0103m\u00e2ne \u00een devenirea \u00eentru devenire a culturii.\/\/ [\u00cen margine:] Rom\u00e2nescul mi-a fost un kairos<\/em>, at\u00e2ta tot.[43]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAcestea fiind spuse, sursele principale de inspira\u021bie pentru proiectul noician al unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti par a fi trei. Un prim impuls important ar veni de la Mircea Vulc\u0103nescu \u0219i al s\u0103u eseu Dimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u021bei<\/em>, un al doilea, de la ontologia lui Heidegger, ce face din limb\u0103 casa Fiin\u021bei, iar un al trei\u00adlea, de la teoria relativismului lingvistic atribuit\u0103 antropologului Edward Sapir \u0219i asistentului s\u0103u, Benjamin Lee Whorf, teorie care sus\u021bine c\u0103 raportarea la lume a indi\u00advi\u00adzilor \u0219i obiceiurile lor sunt direct influen\u021bate de structurile logico-gramaticale ale limbii natale \u0219i c\u0103 concep\u021biile despre lume mediate de limbile omene\u0219ti sunt inco\u00admensurabile \u00eentre ele din punct de vedere valoric, \u00een m\u0103sura \u00een care fiecare limb\u0103 are avantajele \u0219i dezavantajele ei.[44]<\/sup><\/a> Dintre ace\u0219ti trei factori, cel mai relevant din punct de vedere intracultural\/na\u021bional este impulsul venit de la Vulc\u0103nescu, \u00een timp ce factorul de relevan\u021b\u0103 intercultural\u0103 \u2013 de deschidere c\u0103tre universal \u2013 este al treilea. C\u00e2t prive\u0219te influen\u021ba lui Heidegger, ea exist\u0103 f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate, \u00eens\u0103 analiza de mai jos va scoate la iveal\u0103 \u0219i ni\u0219te diferen\u021be fundamentale \u00eentre Noica \u0219i Heidegger, diferen\u021be ce transpar at\u00e2t \u00een plan teoretic, c\u00e2t \u0219i \u00een plan practic. C\u0103 avem de-a face cu dou\u0103 feluri diferite de rostire filosofic\u0103, se va adeveri analiz\u00e2nd abor\u00addarea lui Noica prin prisma acelora\u0219i trei criterii stabilite \u0219i \u00een capitolul anterior. S\u0103 trecem, a\u0219adar, la analiza propriu-zis\u0103.<\/p>\n\n\n\n1. Atitudinea fa\u021b\u0103 de logic\u0103 \u0219i logos<\/em>. C\u0103 Noica face ontologie inspirat de Heidegger, nu se poate t\u0103g\u0103dui. Cu toate acestea, deosebiri notabile dintre Noica \u0219i Heidegger transpar \u00eenc\u0103 de la nivelul fundamental al g\u00e2ndirii filosofice \u2013 acela al logicii. Dac\u0103 inten\u021bia lui Heidegger este de a accede la o logic\u0103 a fenomenelor, o logic\u0103 \u201epre-propozi\u021bional\u0103\u201d capabil\u0103 s\u0103 articuleze ba Fiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i \u0219i rela\u021bia omului cu ea, ba orizontul limbii \u0219i situarea omului \u00een el, Noica e mai pu\u021bin radical. \u00cen primul r\u00e2nd, el nu este interesat de revizuirea fundamentelor metafizice ale \u0219tiin\u021belor \u0219i ale filosofiei \u00eense\u0219i. Este adev\u0103rat c\u0103 \u0219i el caut\u0103 s\u0103 articuleze o logic\u0103 a vie\u021bii, a experien\u021bei tr\u0103ite, una care s\u0103 se sustrag\u0103 celei aristotelice.[45]<\/sup><\/a> Cu toate acestea, el \u00eei repro\u0219eaz\u0103 lui Heidegger cel pu\u021bin dou\u0103 lucruri majore: tendin\u021ba de a submina logica f\u0103r\u0103 a ajunge la o alta[46]<\/sup><\/a> \u0219i \u00eendr\u0103zneala de a fi c\u0103utat s\u0103 rezolve pro\u00adble\u00adma insolubil\u0103 a timpului (sau a tempora\u00adli\u00adt\u0103\u021bii): \u201eDezastrul celor care g\u00e2ndesc fiin\u021ba prin temporalitate (Heidegger). Dar ideea de spa\u00ad\u021bialitate (de n\u2011dimen\u00adsio\u00adna\u00adli\u00adtate a realului, de \u00eencruci\u0219are a generalurilor sau elemen\u00adtelor \u00een el), aceasta spune ceva despre fiin\u021b\u0103; spa\u021bialitate configurativ\u0103, nu temporalitate dizolvant\u0103. \u00cen proble\u00adma timpului to\u021bi filosofii \u0219i-au fr\u00e2nt g\u00e2tul\u201d.[47]<\/sup><\/a> Or, ontologia lui Noica pare a fi, prin compara\u021bie cu cea a lui Heidegger, una ra\u021bional\u0103<\/em>, bazat\u0103 \u00een con\u00adti\u00adnuare pe concep\u021bia omului ca animal ra\u021bional, pe care Heidegger o desconsidera drept metafizic\u0103.[48]<\/sup><\/a> \u00cen ce m\u0103sur\u0103 pledoaria lui Noica pentru ra\u021bionalitate \u0219i reu\u0219e\u0219te, este de dis\u00adcutat; inten\u021bia lui pare a fi \u00eens\u0103 aceea de a spa\u021bializa logica \u2013 \u0219i chiar de a o \u201espa\u00ad\u021bio\u2011tem\u00ad\u00adpo\u00adraliza\u201d, cel pu\u021bin \u00een tratatul s\u0103u de ontologie din Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>[49]<\/sup><\/a> \u2013 prin eviden\u021bierea orizonturilor pe care anumite cuvinte le deschid. Un asemenea cuv\u00e2nt este prepozi\u021bia \u201e\u00eentru\u201d, cuv\u00e2nt desemnat \u00een diverse contexte ca \u201espa\u021bializator nespa\u00ad\u021bia\u00adlizat\u201d[50]<\/sup><\/a> \u0219i \u201eoperator ontologic\u201d.[51]<\/sup><\/a> A\u0219adar, se poate spune c\u0103 Noica \u00eencearc\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u s\u0103 accead\u0103 la un Logos<\/em> ce transcende logica tradi\u00ad\u021bional\u0103 (aristotelic\u0103 \u0219i modern\u0103, ce \u021bin de \u201elogica lui \u00een<\/em>\u201d), un Logos <\/em>al lui \u201ea fi \u00eentru\u201d care s\u0103 nu creeze \u00eens\u0103 o ruptur\u0103 radi\u00adcal\u0103 cu metafizica occidental\u0103[52]<\/sup><\/a> (categoriile lui Kant \u0219i dialectica lui Hegel juc\u00e2nd totu\u0219i un rol important \u00een ontologia lui Noica
Pentru Prefa\u021ba la Df..\/\/ Nu am c\u0103utat rom\u00e2nescul, ci universalul. Am \u00eent\u00e2lnit rom\u00e2\u00adnescul pentru c\u0103 nu putem g\u00e2ndi dec\u00e2t \u00een limita\u021bia ce nu limiteaz\u0103 a limbii noastre.\/\/ Dac\u0103 \u00eens\u0103 nu am \u00eent\u00e2lnit universalul, atunci cartea aceasta [Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>] r\u0103m\u00e2ne \u00een devenirea \u00eentru devenire a culturii.\/\/ [\u00cen margine:] Rom\u00e2nescul mi-a fost un kairos<\/em>, at\u00e2ta tot.[43]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\nAcestea fiind spuse, sursele principale de inspira\u021bie pentru proiectul noician al unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti par a fi trei. Un prim impuls important ar veni de la Mircea Vulc\u0103nescu \u0219i al s\u0103u eseu Dimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u021bei<\/em>, un al doilea, de la ontologia lui Heidegger, ce face din limb\u0103 casa Fiin\u021bei, iar un al trei\u00adlea, de la teoria relativismului lingvistic atribuit\u0103 antropologului Edward Sapir \u0219i asistentului s\u0103u, Benjamin Lee Whorf, teorie care sus\u021bine c\u0103 raportarea la lume a indi\u00advi\u00adzilor \u0219i obiceiurile lor sunt direct influen\u021bate de structurile logico-gramaticale ale limbii natale \u0219i c\u0103 concep\u021biile despre lume mediate de limbile omene\u0219ti sunt inco\u00admensurabile \u00eentre ele din punct de vedere valoric, \u00een m\u0103sura \u00een care fiecare limb\u0103 are avantajele \u0219i dezavantajele ei.[44]<\/sup><\/a> Dintre ace\u0219ti trei factori, cel mai relevant din punct de vedere intracultural\/na\u021bional este impulsul venit de la Vulc\u0103nescu, \u00een timp ce factorul de relevan\u021b\u0103 intercultural\u0103 \u2013 de deschidere c\u0103tre universal \u2013 este al treilea. C\u00e2t prive\u0219te influen\u021ba lui Heidegger, ea exist\u0103 f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate, \u00eens\u0103 analiza de mai jos va scoate la iveal\u0103 \u0219i ni\u0219te diferen\u021be fundamentale \u00eentre Noica \u0219i Heidegger, diferen\u021be ce transpar at\u00e2t \u00een plan teoretic, c\u00e2t \u0219i \u00een plan practic. C\u0103 avem de-a face cu dou\u0103 feluri diferite de rostire filosofic\u0103, se va adeveri analiz\u00e2nd abor\u00addarea lui Noica prin prisma acelora\u0219i trei criterii stabilite \u0219i \u00een capitolul anterior. S\u0103 trecem, a\u0219adar, la analiza propriu-zis\u0103.<\/p>\n\n\n\n1. Atitudinea fa\u021b\u0103 de logic\u0103 \u0219i logos<\/em>. C\u0103 Noica face ontologie inspirat de Heidegger, nu se poate t\u0103g\u0103dui. Cu toate acestea, deosebiri notabile dintre Noica \u0219i Heidegger transpar \u00eenc\u0103 de la nivelul fundamental al g\u00e2ndirii filosofice \u2013 acela al logicii. Dac\u0103 inten\u021bia lui Heidegger este de a accede la o logic\u0103 a fenomenelor, o logic\u0103 \u201epre-propozi\u021bional\u0103\u201d capabil\u0103 s\u0103 articuleze ba Fiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i \u0219i rela\u021bia omului cu ea, ba orizontul limbii \u0219i situarea omului \u00een el, Noica e mai pu\u021bin radical. \u00cen primul r\u00e2nd, el nu este interesat de revizuirea fundamentelor metafizice ale \u0219tiin\u021belor \u0219i ale filosofiei \u00eense\u0219i. Este adev\u0103rat c\u0103 \u0219i el caut\u0103 s\u0103 articuleze o logic\u0103 a vie\u021bii, a experien\u021bei tr\u0103ite, una care s\u0103 se sustrag\u0103 celei aristotelice.[45]<\/sup><\/a> Cu toate acestea, el \u00eei repro\u0219eaz\u0103 lui Heidegger cel pu\u021bin dou\u0103 lucruri majore: tendin\u021ba de a submina logica f\u0103r\u0103 a ajunge la o alta[46]<\/sup><\/a> \u0219i \u00eendr\u0103zneala de a fi c\u0103utat s\u0103 rezolve pro\u00adble\u00adma insolubil\u0103 a timpului (sau a tempora\u00adli\u00adt\u0103\u021bii): \u201eDezastrul celor care g\u00e2ndesc fiin\u021ba prin temporalitate (Heidegger). Dar ideea de spa\u00ad\u021bialitate (de n\u2011dimen\u00adsio\u00adna\u00adli\u00adtate a realului, de \u00eencruci\u0219are a generalurilor sau elemen\u00adtelor \u00een el), aceasta spune ceva despre fiin\u021b\u0103; spa\u021bialitate configurativ\u0103, nu temporalitate dizolvant\u0103. \u00cen proble\u00adma timpului to\u021bi filosofii \u0219i-au fr\u00e2nt g\u00e2tul\u201d.[47]<\/sup><\/a> Or, ontologia lui Noica pare a fi, prin compara\u021bie cu cea a lui Heidegger, una ra\u021bional\u0103<\/em>, bazat\u0103 \u00een con\u00adti\u00adnuare pe concep\u021bia omului ca animal ra\u021bional, pe care Heidegger o desconsidera drept metafizic\u0103.[48]<\/sup><\/a> \u00cen ce m\u0103sur\u0103 pledoaria lui Noica pentru ra\u021bionalitate \u0219i reu\u0219e\u0219te, este de dis\u00adcutat; inten\u021bia lui pare a fi \u00eens\u0103 aceea de a spa\u021bializa logica \u2013 \u0219i chiar de a o \u201espa\u00ad\u021bio\u2011tem\u00ad\u00adpo\u00adraliza\u201d, cel pu\u021bin \u00een tratatul s\u0103u de ontologie din Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>[49]<\/sup><\/a> \u2013 prin eviden\u021bierea orizonturilor pe care anumite cuvinte le deschid. Un asemenea cuv\u00e2nt este prepozi\u021bia \u201e\u00eentru\u201d, cuv\u00e2nt desemnat \u00een diverse contexte ca \u201espa\u021bializator nespa\u00ad\u021bia\u00adlizat\u201d[50]<\/sup><\/a> \u0219i \u201eoperator ontologic\u201d.[51]<\/sup><\/a> A\u0219adar, se poate spune c\u0103 Noica \u00eencearc\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u s\u0103 accead\u0103 la un Logos<\/em> ce transcende logica tradi\u00ad\u021bional\u0103 (aristotelic\u0103 \u0219i modern\u0103, ce \u021bin de \u201elogica lui \u00een<\/em>\u201d), un Logos <\/em>al lui \u201ea fi \u00eentru\u201d care s\u0103 nu creeze \u00eens\u0103 o ruptur\u0103 radi\u00adcal\u0103 cu metafizica occidental\u0103[52]<\/sup><\/a> (categoriile lui Kant \u0219i dialectica lui Hegel juc\u00e2nd totu\u0219i un rol important \u00een ontologia lui Noica
Acestea fiind spuse, sursele principale de inspira\u021bie pentru proiectul noician al unei rostiri filosofice rom\u00e2ne\u0219ti par a fi trei. Un prim impuls important ar veni de la Mircea Vulc\u0103nescu \u0219i al s\u0103u eseu Dimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u021bei<\/em>, un al doilea, de la ontologia lui Heidegger, ce face din limb\u0103 casa Fiin\u021bei, iar un al trei\u00adlea, de la teoria relativismului lingvistic atribuit\u0103 antropologului Edward Sapir \u0219i asistentului s\u0103u, Benjamin Lee Whorf, teorie care sus\u021bine c\u0103 raportarea la lume a indi\u00advi\u00adzilor \u0219i obiceiurile lor sunt direct influen\u021bate de structurile logico-gramaticale ale limbii natale \u0219i c\u0103 concep\u021biile despre lume mediate de limbile omene\u0219ti sunt inco\u00admensurabile \u00eentre ele din punct de vedere valoric, \u00een m\u0103sura \u00een care fiecare limb\u0103 are avantajele \u0219i dezavantajele ei.[44]<\/sup><\/a> Dintre ace\u0219ti trei factori, cel mai relevant din punct de vedere intracultural\/na\u021bional este impulsul venit de la Vulc\u0103nescu, \u00een timp ce factorul de relevan\u021b\u0103 intercultural\u0103 \u2013 de deschidere c\u0103tre universal \u2013 este al treilea. C\u00e2t prive\u0219te influen\u021ba lui Heidegger, ea exist\u0103 f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate, \u00eens\u0103 analiza de mai jos va scoate la iveal\u0103 \u0219i ni\u0219te diferen\u021be fundamentale \u00eentre Noica \u0219i Heidegger, diferen\u021be ce transpar at\u00e2t \u00een plan teoretic, c\u00e2t \u0219i \u00een plan practic. C\u0103 avem de-a face cu dou\u0103 feluri diferite de rostire filosofic\u0103, se va adeveri analiz\u00e2nd abor\u00addarea lui Noica prin prisma acelora\u0219i trei criterii stabilite \u0219i \u00een capitolul anterior. S\u0103 trecem, a\u0219adar, la analiza propriu-zis\u0103.<\/p>\n\n\n\n1. Atitudinea fa\u021b\u0103 de logic\u0103 \u0219i logos<\/em>. C\u0103 Noica face ontologie inspirat de Heidegger, nu se poate t\u0103g\u0103dui. Cu toate acestea, deosebiri notabile dintre Noica \u0219i Heidegger transpar \u00eenc\u0103 de la nivelul fundamental al g\u00e2ndirii filosofice \u2013 acela al logicii. Dac\u0103 inten\u021bia lui Heidegger este de a accede la o logic\u0103 a fenomenelor, o logic\u0103 \u201epre-propozi\u021bional\u0103\u201d capabil\u0103 s\u0103 articuleze ba Fiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i \u0219i rela\u021bia omului cu ea, ba orizontul limbii \u0219i situarea omului \u00een el, Noica e mai pu\u021bin radical. \u00cen primul r\u00e2nd, el nu este interesat de revizuirea fundamentelor metafizice ale \u0219tiin\u021belor \u0219i ale filosofiei \u00eense\u0219i. Este adev\u0103rat c\u0103 \u0219i el caut\u0103 s\u0103 articuleze o logic\u0103 a vie\u021bii, a experien\u021bei tr\u0103ite, una care s\u0103 se sustrag\u0103 celei aristotelice.[45]<\/sup><\/a> Cu toate acestea, el \u00eei repro\u0219eaz\u0103 lui Heidegger cel pu\u021bin dou\u0103 lucruri majore: tendin\u021ba de a submina logica f\u0103r\u0103 a ajunge la o alta[46]<\/sup><\/a> \u0219i \u00eendr\u0103zneala de a fi c\u0103utat s\u0103 rezolve pro\u00adble\u00adma insolubil\u0103 a timpului (sau a tempora\u00adli\u00adt\u0103\u021bii): \u201eDezastrul celor care g\u00e2ndesc fiin\u021ba prin temporalitate (Heidegger). Dar ideea de spa\u00ad\u021bialitate (de n\u2011dimen\u00adsio\u00adna\u00adli\u00adtate a realului, de \u00eencruci\u0219are a generalurilor sau elemen\u00adtelor \u00een el), aceasta spune ceva despre fiin\u021b\u0103; spa\u021bialitate configurativ\u0103, nu temporalitate dizolvant\u0103. \u00cen proble\u00adma timpului to\u021bi filosofii \u0219i-au fr\u00e2nt g\u00e2tul\u201d.[47]<\/sup><\/a> Or, ontologia lui Noica pare a fi, prin compara\u021bie cu cea a lui Heidegger, una ra\u021bional\u0103<\/em>, bazat\u0103 \u00een con\u00adti\u00adnuare pe concep\u021bia omului ca animal ra\u021bional, pe care Heidegger o desconsidera drept metafizic\u0103.[48]<\/sup><\/a> \u00cen ce m\u0103sur\u0103 pledoaria lui Noica pentru ra\u021bionalitate \u0219i reu\u0219e\u0219te, este de dis\u00adcutat; inten\u021bia lui pare a fi \u00eens\u0103 aceea de a spa\u021bializa logica \u2013 \u0219i chiar de a o \u201espa\u00ad\u021bio\u2011tem\u00ad\u00adpo\u00adraliza\u201d, cel pu\u021bin \u00een tratatul s\u0103u de ontologie din Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>[49]<\/sup><\/a> \u2013 prin eviden\u021bierea orizonturilor pe care anumite cuvinte le deschid. Un asemenea cuv\u00e2nt este prepozi\u021bia \u201e\u00eentru\u201d, cuv\u00e2nt desemnat \u00een diverse contexte ca \u201espa\u021bializator nespa\u00ad\u021bia\u00adlizat\u201d[50]<\/sup><\/a> \u0219i \u201eoperator ontologic\u201d.[51]<\/sup><\/a> A\u0219adar, se poate spune c\u0103 Noica \u00eencearc\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u s\u0103 accead\u0103 la un Logos<\/em> ce transcende logica tradi\u00ad\u021bional\u0103 (aristotelic\u0103 \u0219i modern\u0103, ce \u021bin de \u201elogica lui \u00een<\/em>\u201d), un Logos <\/em>al lui \u201ea fi \u00eentru\u201d care s\u0103 nu creeze \u00eens\u0103 o ruptur\u0103 radi\u00adcal\u0103 cu metafizica occidental\u0103[52]<\/sup><\/a> (categoriile lui Kant \u0219i dialectica lui Hegel juc\u00e2nd totu\u0219i un rol important \u00een ontologia lui Noica
1. Atitudinea fa\u021b\u0103 de logic\u0103 \u0219i logos<\/em>. C\u0103 Noica face ontologie inspirat de Heidegger, nu se poate t\u0103g\u0103dui. Cu toate acestea, deosebiri notabile dintre Noica \u0219i Heidegger transpar \u00eenc\u0103 de la nivelul fundamental al g\u00e2ndirii filosofice \u2013 acela al logicii. Dac\u0103 inten\u021bia lui Heidegger este de a accede la o logic\u0103 a fenomenelor, o logic\u0103 \u201epre-propozi\u021bional\u0103\u201d capabil\u0103 s\u0103 articuleze ba Fiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i \u0219i rela\u021bia omului cu ea, ba orizontul limbii \u0219i situarea omului \u00een el, Noica e mai pu\u021bin radical. \u00cen primul r\u00e2nd, el nu este interesat de revizuirea fundamentelor metafizice ale \u0219tiin\u021belor \u0219i ale filosofiei \u00eense\u0219i. Este adev\u0103rat c\u0103 \u0219i el caut\u0103 s\u0103 articuleze o logic\u0103 a vie\u021bii, a experien\u021bei tr\u0103ite, una care s\u0103 se sustrag\u0103 celei aristotelice.[45]<\/sup><\/a> Cu toate acestea, el \u00eei repro\u0219eaz\u0103 lui Heidegger cel pu\u021bin dou\u0103 lucruri majore: tendin\u021ba de a submina logica f\u0103r\u0103 a ajunge la o alta[46]<\/sup><\/a> \u0219i \u00eendr\u0103zneala de a fi c\u0103utat s\u0103 rezolve pro\u00adble\u00adma insolubil\u0103 a timpului (sau a tempora\u00adli\u00adt\u0103\u021bii): \u201eDezastrul celor care g\u00e2ndesc fiin\u021ba prin temporalitate (Heidegger). Dar ideea de spa\u00ad\u021bialitate (de n\u2011dimen\u00adsio\u00adna\u00adli\u00adtate a realului, de \u00eencruci\u0219are a generalurilor sau elemen\u00adtelor \u00een el), aceasta spune ceva despre fiin\u021b\u0103; spa\u021bialitate configurativ\u0103, nu temporalitate dizolvant\u0103. \u00cen proble\u00adma timpului to\u021bi filosofii \u0219i-au fr\u00e2nt g\u00e2tul\u201d.[47]<\/sup><\/a> Or, ontologia lui Noica pare a fi, prin compara\u021bie cu cea a lui Heidegger, una ra\u021bional\u0103<\/em>, bazat\u0103 \u00een con\u00adti\u00adnuare pe concep\u021bia omului ca animal ra\u021bional, pe care Heidegger o desconsidera drept metafizic\u0103.[48]<\/sup><\/a> \u00cen ce m\u0103sur\u0103 pledoaria lui Noica pentru ra\u021bionalitate \u0219i reu\u0219e\u0219te, este de dis\u00adcutat; inten\u021bia lui pare a fi \u00eens\u0103 aceea de a spa\u021bializa logica \u2013 \u0219i chiar de a o \u201espa\u00ad\u021bio\u2011tem\u00ad\u00adpo\u00adraliza\u201d, cel pu\u021bin \u00een tratatul s\u0103u de ontologie din Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>[49]<\/sup><\/a> \u2013 prin eviden\u021bierea orizonturilor pe care anumite cuvinte le deschid. Un asemenea cuv\u00e2nt este prepozi\u021bia \u201e\u00eentru\u201d, cuv\u00e2nt desemnat \u00een diverse contexte ca \u201espa\u021bializator nespa\u00ad\u021bia\u00adlizat\u201d[50]<\/sup><\/a> \u0219i \u201eoperator ontologic\u201d.[51]<\/sup><\/a> A\u0219adar, se poate spune c\u0103 Noica \u00eencearc\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u s\u0103 accead\u0103 la un Logos<\/em> ce transcende logica tradi\u00ad\u021bional\u0103 (aristotelic\u0103 \u0219i modern\u0103, ce \u021bin de \u201elogica lui \u00een<\/em>\u201d), un Logos <\/em>al lui \u201ea fi \u00eentru\u201d care s\u0103 nu creeze \u00eens\u0103 o ruptur\u0103 radi\u00adcal\u0103 cu metafizica occidental\u0103[52]<\/sup><\/a> (categoriile lui Kant \u0219i dialectica lui Hegel juc\u00e2nd totu\u0219i un rol important \u00een ontologia lui Noica