{"id":8989,"date":"2025-11-29T12:39:14","date_gmt":"2025-11-29T10:39:14","guid":{"rendered":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/?page_id=8989"},"modified":"2025-12-02T09:21:08","modified_gmt":"2025-12-02T07:21:08","slug":"dincolo-de-canoane-sistemul-atoatecuprinzator-al-lui-g-d-scraba-mona-mamulea","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/volumul-21-2025\/dincolo-de-canoane-sistemul-atoatecuprinzator-al-lui-g-d-scraba-mona-mamulea\/","title":{"rendered":"Dincolo de canoane: Sistemul atoatecuprinz\u0103tor al lui G. D. Scraba | Mona Mamulea"},"content":{"rendered":"\n

DOI: 10.59277\/SIFR.202521.09<\/p>\n\n\n\n

Dincolo de canoane: Sistemul atoatecuprinz\u0103tor al lui G. D. Scraba<\/h2><\/div>\n\n\n\n

Mona Mamulea<\/h5>\n\n\n\n

Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne<\/p>\n\n\n\n

\n
<\/path><\/svg><\/span>
Descarc\u0103<\/div><\/a><\/div><\/div>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
Beyond the canons: The all-encompassing system of G. D. Scraba<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

Abstract<\/strong>:<\/strong> <\/strong>The following article reassesses the intellectual profile of G. D. Scraba, a thinker situated outside the dominant Maiorescu-centered paradigm of his time. Influenced by the unconventional dialectics of Jean-Jacques Gourd and by the speculative constructions of Heliade-R\u0103dulescu and Vasile Conta, Scraba developed a system whose reach far sur\u00adpassed the disciplinary status quo. The study reconstructs the unifying vision behind this het\u00aderogeneous architecture and argues that Scraba pursued a massive project of reorganizing the entire world of experience, aiming at a universal science grounded in a serial structuring of being.<\/p>\n\n\n\n

Since Scraba operated within conceptual frameworks fundamentally distinct from stand\u00adard philosophical and sociological categories, his system cannot be adequately treated through familiar methodological lens. Its non-conformist architecture requires an explicitly outside the box approach.<\/p>\n\n\n\n

Keywords<\/strong>:<\/strong> Romanian philosophy; ontological system; ontology of language; dialec\u00adtics; Vasile Conta; Ion Heliade-R\u0103dulescu; Jean-Jacques Gourd.<\/strong><\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n

G. D. Scraba apar\u021bine aceleia\u0219i genera\u021bii care i-a dat pe R\u0103dulescu-Motru, Simion Mehedin\u021bi, Mihail Dragomirescu, P. P. Negulescu (cu primii trei av\u00e2nd \u00een comun chiar anul na\u0219terii, 1868[1]<\/sup><\/a>), dar apartenen\u021ba sa la aceast\u0103 genera\u021bie este mai degrab\u0103 biologic\u0103 dec\u00e2t spiritual\u0103. Scraba nu a urmat filosofia, nu a frecventat, din c\u00e2te \u0219tiu, prelegerile lui Maiorescu, ba chiar s-a pus \u00een serviciul unei mi\u0219c\u0103ri concu\u00adrente, cea animat\u0103 de Nicolae Iorga la Liga Cultural\u0103[2]<\/sup><\/a>. Nu a colaborat la Revista de filosofie<\/em>, dar nici aceasta nu i-a semnalat lucr\u0103rile \u2013 \u0219i, \u00een general, a fost tratat drept \u201eamator\u201d at\u00e2t \u00een filosofie, c\u00e2t \u0219i \u00een sociologie, de\u0219i era licen\u021biat \u00een \u0219tiin\u021be sociale la Geneva (1904) \u0219i a fost singurul re\u00adpre\u00adzentant al Rom\u00e2niei la Cel de-al IV-lea Con\u00adgres Interna\u021bional de Filosofie (Bo\u00adlogna, 1911), c\u00e2nd a fost ales chiar membru \u00een comisia interna\u021bional\u0103 de filosofie. M\u0103car aceast\u0103 pozi\u021bie ar fi putut s\u0103 atrag\u0103 aten\u021bia filosofiei \u201ecentrale\u201d, dac\u0103 nu comuni\u00adcarea ca atare, despre \u201eLa sociologie par rapport \u00e0 la philosophie\u201d. Este adev\u0103rat c\u0103 Scraba avea un Umwelt <\/em>diferit de cel al elevilor lui Maiorescu \u2013 \u0219i nu at\u00e2t prin aceea c\u0103 tr\u0103ia \u00een \u201ebula alternativ\u0103\u201d a lui Iorga \u0219i a lui Con\u00ad\u00adstantin Istrati (la ale c\u0103ror \u00eenf\u0103ptuiri a pus um\u0103rul din greu \u0219i oarecum din um\u00adbr\u0103), ci mai ales pentru c\u0103 avea repere <\/em>diferite, deopotriv\u0103 culturale \u0219i teoretice. \u00cen vreme ce elevii lui Maiorescu se str\u0103duiau s\u0103 \u00ee\u0219i sincronizeze concep\u021biile cu direc\u021biile domi\u00adnante ale Europei \u0219i s\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103 noul \u00een prelungirea acelora, Scraba era com\u00adplet dezinteresat de mainstream<\/em> sau de paradigmele c\u00e2\u0219tig\u0103toare \u2013 urm\u00e2ndu-l \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103 (\u0219i \u00een altele) pe profesorul Jean-Jacques Gourd de la Universitatea din Gene\u00adva, pastor protestant, care a reconceptualizat duali\u00adtatea platonician\u0103 to auto <\/em>\u2013 to hete\u00adron<\/em> \u00eentr-o dialectic\u0103 neconven\u021bional\u0103 prin care voia s\u0103 repozi\u021bioneze mintea \u00een fa\u021ba rea\u00adlului fenomenal. Modelul oferit de dialectica lui Gourd, dar \u0219i de realiz\u0103rile lui Conta \u0219i Heliade-R\u0103dulescu au fost repere autentice, formatoare, pentru Scraba. La acestea se adaug\u0103 un num\u0103r at\u00e2t de mare de piese omogene, eterogene \u0219i chiar diver\u00adgente, de rezisten\u021b\u0103 sau periferice (\u00een bun\u0103 parte identificabile istoric), \u00eenc\u00e2t la o prim\u0103 vedere par imposibil de armonizat, pentru autor, sau de gestionat, pentru isto\u00adricul filosofiei. \u0218i totu\u0219i, obiectivul pe care mi-l sugereaz\u0103 structura (pu\u021bin zis) poli\u00adfonic\u0103 a sistemu\u00adlui s\u0103u (care e simultan<\/em> ontologic, gnoseologic \u0219i disciplinar) este rea\u00adli\u00adzarea<\/em> unei<\/em> \u0219tiin\u021be univer\u00adsale<\/em> \u2013 c\u0103ci ce altceva putea s\u0103 aib\u0103 \u00een vedere prin anali\u00adza\u00adrea \u0219i reordonarea serial\u0103 a tuturor<\/em> lucrurilor din lume dac\u0103 nu acea mathesis uni\u00adver\u00adsalis<\/em> la care a visat Des\u00adcartes. \u00cen tot timpul acesta, elevii lui Maiorescu erau preo\u00adcu\u00adpa\u021bi s\u0103 de\u00adcon\u00ad\u00adstruiasc\u0103 mici teze kantiene pentru a face loc unor construc\u021bii meta\u00adfizice proprii, cum e cazul personalismului energetic pe care Scraba l-ar fi demis pe loc ca pars pro toto<\/em>, a\u0219a cum a f\u0103cut-o cu Spencer \u0219i cu al\u021bii. Explicarea \u00eentregii lumii prin doar o parte a ei (for\u021b\u0103, energie sau altceva) ridicat\u0103 la rang de principiu nu era o \u00eentre\u00adprindere solid\u0103 pentru Scraba, cu at\u00e2t mai pu\u021bin credibil\u0103 cu c\u00e2t a\u0219a-zisul prin\u00adci\u00adpiu era derivat din organizarea \u0219tiin\u021bific\u0103 a materiei, iar materia \u00eens\u0103\u0219i dispare la ulti\u00adm\u0103 analiz\u0103. Dar mai exist\u0103 un punct de discontinuitate \u00eentre el \u0219i maiorescieni care ar merita m\u0103car men\u00ad\u021bio\u00adnat aici. \u00cen vreme ce elevii lui Maiorescu erau antrena\u021bi \u00een con\u00adstituirea unor \u0219tiin\u021be par\u00adti\u00adculare, a\u0219a cum a fost cazul lui R\u0103dulescu-Motru cu psiho\u00adlo\u00adgia \u0219tiin\u021bific\u0103, deci lu\u00adcrau la consolida\u00adrea grani\u021belor interdisciplinare, Scraba, dim\u00adpo\u00adtriv\u0103, \u0219tergea cu non\u00ad\u0219alan\u021b\u0103 orice grani\u021b\u0103 care st\u0103tea \u00een calea reconstruc\u021biei sale \u00een perspectiva univer\u00adsalului \u0219i a uni\u00adt\u0103\u021bii. Asta explic\u0103 cel pu\u021bin motivul pentru care lucrarea sa de Socio\u00adlogie <\/em>(1914) nu a sus\u00adcitat entuziasm la vremea ei. De fapt, cam tot ce f\u0103cea Scraba la nivel teoretic mergea \u00eempo\u00adtriva curentului, inclusiv \u00eencercarea de a-l impune pe Heli\u00adade-R\u0103dulescu ca filosof (\u0219i chiar promotor al filosofiei rom\u00e2\u00adne\u0219ti \u2013 ceea ce era de-a dreptul un hybris<\/em>) sau pe Con\u00adta (care oricum nu era agreat de maiorescieni) \u2013 ca pe cel dint\u00e2i creator ori\u00adginal \u00een do\u00admeniul metafizicii. Scraba s-a mi\u0219cat mereu \u00eentre aceste dou\u0103 repere inte\u00adlec\u00adtuale \u0219i afective \u2013 care pe atunci erau mai mult ale sale, prin urmare \u0219i-a propus s\u0103 le ridice pe cerul culturii, ca s\u0103 fie ale tuturor. Despre succesele \u0219i e\u0219ecurile acestui efort va fi vorba \u00een continuare. (Trebuie \u00eens\u0103 men\u021bionat c\u0103 Scraba mai avea un reper cardinal, \u0219i anume Eminescu. Prin acesta nu se diferen\u021bia de maio\u00adrescieni; totu\u0219i, c\u00e2\u021bi dintre ei sau c\u00e2\u021bi admiratori ai lui Eminescu, \u00een general, s-au dus la el \u00een data de 16 iunie 1889 s\u0103-i \u00eem\u00adplineasc\u0103 dorin\u021ba din \u201eDesp\u0103r\u021bire\u201d [\u201eCi eu a\u0219 vrea ca unul venind de mine-aproape\/ S\u0103\u2011mi spun\u0103 al t\u0103u nume pe-nchisele pleoape\u201d], a\u0219a cum a f\u0103cut elevul Scraba?[3]<\/sup><\/a>)<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
1. Dou\u0103 fapte de cultur\u0103 sau despre reformatori \u0219i sacrifica\u021bi<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

Cele dou\u0103 monografii, despre Heliade \u0219i Conta, ambele publicate \u00een 1921, abun\u00add\u0103 \u00een interpret\u0103ri, \u00eencadr\u0103ri istorice \u0219i delimit\u0103ri critice, dar pe deasupra acestor exe\u00adgeze muncite planeaz\u0103 ni\u0219te entit\u0103\u021bi formale susceptibile a se impune ca moduri de recep\u00adtare<\/em>. Heliade nu este doar p\u0103rintele literaturii rom\u00e2ne<\/em> sau p\u0103rintele tiparului rom\u00e2\u00adnesc<\/em>; el este \u0219i p\u0103rintele filosofiei rom\u00e2ne\u0219ti<\/em>; mai mult: p\u0103rintele sociologiei rom\u00e2ne\u0219ti<\/em>. La Conta, determinantele formale se cristalizeaz\u0103 \u00een jurul originalit\u0103\u021bii<\/em>. Conta este g\u00e2nditorul original<\/em> exemplar, care trebuie recunoscut drept o glorie na\u021bional\u0103<\/em>. Sc\u0103de\u00adrile celor doi, de\u0219i nu sunt pu\u021bine \u0219i nu sunt nici trecute cu vederea, vor fi iertate \u00een temeiul faptului c\u0103 au lucrat pentru neam. Chiar materialismul lui Conta p\u0103le\u0219te atunci c\u00e2nd e confruntat cu marele merit de a fi \u00eenfruntat \u201evremurile, mijloacele, natura \u0219i via\u021ba, pentru a pune filosofiei rom\u00e2ne\u0219ti o temelie modern\u0103\u201d.[4]<\/sup><\/a> \u00cen acela\u0219i mod a fost sublimat \u0219i fatalismul, care, \u201ede altfel, are r\u0103d\u0103cini ad\u00e2nci \u00een via\u021ba poporului nostru, c\u0103ruia asprimile vremurilor i-au dat \u0219i moravuri dulci, dar \u0219i idei deterministe. Conta, ca \u0219i Eliad, nu sunt oare unii dintre reprezentan\u021bii s\u0103i cei mai indica\u021bi, prin firea \u0219i prin via\u021ba lor?\u201d[5]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Opera filosofic\u0103 fundamental\u0103 a lui Heliade este, dup\u0103 Scraba, Historia critic\u0103 universal\u0103<\/em> (ap\u0103rut\u0103 postum)[6]<\/sup><\/a>, iar cea sociologic\u0103 \u2013 Issachar sau Laboratorul<\/em>, conce\u00adput\u0103 la Paris \u0219i publicat\u0103 mai apoi \u00een foileton (1859\u20131869) \u00een Curierul rom\u00e2nesc<\/em>.[7]<\/sup><\/a> Pre\u00adsupun c\u0103 Scraba a acordat \u00eent\u00e2ietate filosofic\u0103 Historiei critice universale<\/em> mai ales datorit\u0103 subiectului ei de relevan\u021b\u0103 ontologic\u0103, fiind o analiz\u0103 ampl\u0103 \u00een care Heliade aplica grila doctrinei sale trintariste, schi\u021bat\u0103 \u00een Issachar<\/em>, tuturor credin\u021belor religioase, adic\u0103 vechilor ontologii, pentru a vedea \u201ede unde a provenit r\u0103ul \u00een fiecare loc \u0219i se\u00adcol\u201d.[8]<\/sup><\/a> Pe de alt\u0103 parte, Issachar<\/em>, a\u0219a cum remarc\u0103 \u0219i Scraba, este o colec\u021bie neomogen\u0103 de articole cu mize diferite, mai ales sociale. Scraba a rezonat teoretic cu ceea ce credea c\u0103 g\u0103se\u0219te \u00een Heliade: un evolu\u021bionism bazat pe dualitatea static\/dinamic:<\/p>\n\n\n\n

\n

A\u0219adar, Eliad \u00ee\u0219i bazeaz\u0103 teoria sa filosofic\u0103 pe un dualism, al activului \u0219i al pasivului, ori cum spunem noi ast\u0103zi, al staticului \u0219i al dinamicului, fondamentul \u00eensu\u0219i al \u0219tiin\u021bei moderne.[9]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

O s\u0103 revin mai t\u00e2rziu asupra acestui \u201efundament\u201d al \u0219tiin\u021bei moderne. Vedea, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, \u00een Heliade un spirit congener, iar doctrina acestuia era cu at\u00e2t mai valoroas\u0103 cu c\u00e2t a reu\u0219it s\u0103 dep\u0103\u0219easc\u0103 monismul[10]<\/sup><\/a> lui Hegel, Fichte sau Spencer (pe care l-ar fi cunoscut prin intermediari[11]<\/sup><\/a>).<\/p>\n\n\n\n

Cu adev\u0103rat interesant este \u00eens\u0103 faptul c\u0103 Scraba \u00eel plaseaz\u0103 pe Conta \u00eentr-o con\u00adti\u00adnuitate <\/em>teoretic\u0103 cu Heliade.[12]<\/sup><\/a> Mi\u0219carea onduliform\u0103 despre care ar fi vorba la ambii, modul comun de \u00een\u021belegere a fatalit\u0103\u021bii (\u201elegile scrise materiei\u201d, la Heliade; determi\u00adnism, la Conta), faptul c\u0103 am\u00e2ndoi au vorbit despre o lege a asimila\u021biei \u00eel \u00eendrept\u0103\u021besc pe Scraba s\u0103 afirme c\u0103 teoriile lui Heliade au primit, cu Conta, o \u201estr\u0103lucire nou\u0103, \u0219tiin\u021bific\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n

A spune despre Conta c\u0103 s-a dezvoltat sub influen\u021ba lui Heliade, c\u0103 a elaborat \u00eentr-o form\u0103 \u0219tiin\u021bific\u0103 teorii ale acestuia poate s\u0103 \u00eensemne mai multe lucruri. \u00cen inter\u00adpre\u00adtarea cea mai rigid\u0103, ar putea s\u0103 \u00eensemne c\u0103 acesta ar fi pornit \u00een mod con\u0219tient de la idei pe care le-a identificat \u00een Heliade; \u00eentr-o interpretare mai lax\u0103, c\u0103 s-a format \u00een ori\u00adzontul unui Zeitgeist<\/em> dominat de ideile lui Heliade. Prima sugereaz\u0103 o filia\u021bie personal\u0103; cea de-a doua, o continuitate cultural\u0103<\/em>. Prima variant\u0103 pare \u00eens\u0103 improbabil\u0103, c\u0103ci Scra\u00adba nu a furnizat vreo dovad\u0103 c\u0103 ideea lui Heliade de \u201eascindere \u0219i descindere\u201d prin \u201ecurbe ondulante\u201d[13]<\/sup><\/a> (care era o rectificare explicit\u0103 a ideii lui Michelet de \u00eenaintare \u00een spiral\u0103, strecurat\u0103 \u00een volumul din 1866 \u0219i av\u00e2nd o ocuren\u021b\u0103 unic\u0103) a ajuns \u00een vreun fel la Conta, dup\u0103 cum nu se poate g\u0103si la acesta din urm\u0103 vreo men\u021bionare a lui Heliade. A\u0219 crede c\u0103 Scraba avea \u00een vedere mai degrab\u0103 continuitatea cultural\u0103. \u021ain\u00e2nd \u00eens\u0103 cont de faptul c\u0103 fizica secolului al 19-lea a dezvoltat teorii ondulatorii (Thomas Young, Augustin-Jean Fresnel, James Clerk Maxwell) \u0219i c\u0103 Vasile Conta f\u0103cuse \u00een\u00adsem\u00adn\u0103ri pe o lucrare de fizic\u0103 ce explica pe larg teoria ondula\u021biilor[14]<\/sup><\/a>, pare mai plau\u00adzi\u00adbil\u0103 o ipotez\u0103 conform c\u0103reia Conta a \u00eemprumutat de aici ideea de und\u0103. Dincolo de Spencer, despre care Scraba \u00eensu\u0219i a remarcat c\u0103 alterneaz\u0103 faze de progres \u0219i disolu\u021bie (\u201eaceasta fiind teoria predominatoare \u0219i azi \u00een \u0219tiin\u021b\u0103<\/em>\u201d[15]<\/sup><\/a>), Conta a citit \u0219i metafizici intens speculative, integratoare, care de asemenea puneau \u00een joc principii \u00eemprumutate din fizic\u0103. O alt\u0103 lucrare adnotat\u0103 de el, Principe universel du mouvement et des actions de la mati\u00e8re <\/em>a lui Pierre Tr\u00e9maux[16]<\/sup><\/a>, aducea \u0219i ea \u00een discu\u021bie teorii ondulatorii (cea a lui Fresnel, dar \u0219i bro\u0219ura Sur les diverses mani\u00e8res de pr\u00e9senter la th\u00e9orie des ondes lumi\u00adneuses<\/em>, 1872, a lui Saint-Venant)[17]<\/sup><\/a> \u0219i descria tot ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 la nivel fizic \u0219i biologic \u00een termeni de vibra\u021bie<\/em>. Pierre Tr\u00e9maux (1818\u20131895) a fost citat de Conta \u0219i \u00een Teoria ondula\u021biunii universale<\/em>, \u0219i \u00een Int\u00e2iele principii care alc\u0103tuiesc lumea<\/em>.[18]<\/sup><\/a> Heliade, deloc. Inten\u021bia mea nu e de a stabili aici sursele precise ale ondula\u021biunii la Conta, ci de a ar\u0103ta c\u0103, a\u0219a cum remarcase de altfel \u0219i Scraba, evolu\u021bia prin \u00eenaintare \u0219i disolu\u021bie era o tem\u0103 a epocii; \u0219i tot de specificul epocii \u021binea, adaug eu, tendin\u021ba de a pune la baza acestei evolu\u021bii un principiu inspirat de o realitate a fizicii (\u00een cazul lui Spencer, for\u021ba). Am adus \u00een plus constatarea c\u0103 ideea de und\u0103 fusese deja discutat\u0103 \u00een secolul al 19-lea \u2013 \u0219i nu doar discutat\u0103, dac\u0103 ne g\u00e2ndim la experimentul celor dou\u0103 fante, condus de Young, care este explicat \u00een manualul de fizic\u0103 adnotat de Conta. Dac\u0103 Scraba, de alt\u00admin\u00adteri destul de riguros \u00een identificarea surselor, a pus ondula\u021biunea acestuia \u00een suc\u00adce\u00adsiunea lui Heliade, faptul nu se explic\u0103, dup\u0103 p\u0103rerea mea, dec\u00e2t prin spiritul s\u0103u uni\u00adfi\u00adcator (vizibil \u00een tot ce a scris), actualizat \u00een acest context \u00een tenta\u021bia de a g\u00e2ndi filosofia din Rom\u00e2nia ca pe un \u00eentreg ale c\u0103rui piese se afl\u0103 \u00een mod necesar \u00een coeren\u021b\u0103 diacronic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Probabil c\u0103 interesul lui Scraba pentru Heliade \u0219i Conta nu provine doar din ata\u00ad\u0219ament cultural \u0219i convergen\u021be teoretice, ci \u0219i din consonan\u021be afective. \u0218i Heliade, \u0219i Conta au fost reformatori ne\u00een\u021bele\u0219i, sacrifica\u021bi, a\u0219a cum se vedea \u0219i Scraba pe el \u00eensu\u0219i; fiecare \u00een felul lui a fost un proscris \u2013 o figur\u0103 tragic\u0103. \u00centors din exil \u00een 1859, \u00eentr-o societate pe care n-o mai \u00een\u021belegea (de\u0219i, cum spune Scraba, el \u00eensu\u0219i contribuise la crearea ei), Heliade, p\u00e2n\u0103 nu demult mentorul na\u021biunii, s-a sim\u021bit ignorat, marginalizat, batjocorit, dup\u0103 cum se poate vedea din discursul \u201evizionar\u201d, \u021binut \u00een Camer\u0103 \u00eenainte de alegerea lui Carol I. Reproduc un fragment din acest discurs, dup\u0103 Scraba: \u201eM\u0103 oc\u0103r\u00e2\u021bi, m\u0103 crede\u021bi un vis\u0103tor \u0219i smintit; v\u0103d r\u00e2sul pe fe\u021bele d-voastr\u0103 ca recompens\u0103 a b\u0103tr\u00e2\u00adne\u00ad\u021belor mele, dar s\u0103 nu vie o zi c\u00e2nd s\u0103 v\u0103 aduce\u021bi aminte de cuvintele mele \u0219i s\u0103-mi da\u021bi dreptate. Atunci cel pu\u021bin s\u0103 veni\u021bi la morm\u00e2ntul vis\u0103torului de ast\u0103zi. Oric\u00e2t ve\u021bi striga spun\u00e2ndu-mi c\u0103 adev\u0103r a zis glasul meu, oasele-mi nu v\u0103 vor r\u0103spunde. Eu nu voi mai fi, ci ve\u021bi g\u0103si scris pe o lespede: \u00abUnul din cei de la 1848<\/em>\u00bb\u201d. \u201eEliad nu mai avea vigoa\u00adrea de alt\u0103dat\u0103\u201d, remarc\u0103 Scraba. La alegerea principelui Carol, \u201e[i] s-a strig\u0103t nebunul<\/em>, Eliad a c\u0103zut \u00een genunchi \u0219i ar fi le\u0219inat\u201d.[19]<\/sup><\/a> Nici Conta nu a fost validat de liderii de opinie ai epocii sale, nici el nu s-a aliniat direc\u021biei dominante. George Panu vorbea des\u00adpre refuzul constant al acestuia de a accepta s\u0103 frecventeze cenaclul de la \u201eJunimea\u201d (\u201eConta nu iubea Junimea, mai ales pe d. Maiorescu\u201d), unde a ajuns abia dup\u0103 ce Maio\u00adrescu s-a mutat la Bucure\u0219ti[20]<\/sup><\/a>, iar C. S\u0103teanu a descris \u00een detaliu t\u0103cerea ostil\u0103 cu care a fost \u00eent\u00e2mpinat la lectura celui dint\u00e2i studiu al s\u0103u din Convorbiri literare<\/em>, \u201eTeo\u00adria fatalismului\u201d (1875\u20131876), c\u00e2nd doar Eminescu s-a ar\u0103tat cordial \u0219i interesat. \u201eDe\u0219i singurul filosof de ras\u0103<\/em>, el nu s-a bucurat prea mult de considera\u021biunea marelui pontif al societ\u0103\u021bii, Maiorescu, \u0219i nici de a celorlal\u021bi junimi\u0219ti de marc\u0103, diletan\u021bi \u00een ale filosofiei<\/em>\u201d \u2013 scria S\u0103teanu.[21]<\/sup><\/a> P\u00e2n\u0103 \u0219i pu\u021binii prieteni l-au tr\u0103dat \u00een cele din urm\u0103: Panu, care ar fi pus la dispozi\u021bia lui Eminescu scrisoarea prin care Conta, ajuns ministru, \u00eel anun\u021ba c\u0103 \u00eel va sprijini \u00een apari\u021bia unei gazete; Eminescu, care a publicat aceast\u0103 scrisoare \u00een Tim\u00adpul<\/em>; Creang\u0103, care a adunat semn\u0103turi \u00eempotriva proiectului s\u0103u de lege pentru reorga\u00adni\u00adzarea \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului (1880), fapt care a contribuit la retragerea sa din Minister.[22]<\/sup><\/a> Pro\u00adiec\u00adtul, modern, ambi\u021bios \u0219i complex, redactat \u00een \u00eentregime de Conta, con\u021binea regle\u00adment\u0103ri care ar fi trebuit s\u0103 conduc\u0103 la crearea unei industrii \u0219i agriculturi competitive, la specializarea popula\u021biei \u00een domenii teoretice \u0219i practice dintre cele mai diverse, la o edu\u00adca\u021bie solid\u0103 \u0219i formarea spiritului civic \u2013 prin introducerea de materii relevante, prac\u00adtic\u0103 obligatorie, crearea de noi \u0219coli profesionale de tot felul (inclusiv pentru fe\u00admei) \u0219.a. Prevedea \u00eens\u0103 \u0219i centralizarea \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului, supunerea cadrelor didactice unui control riguros de sus \u00een jos, pedepsirea oric\u0103rei forme de corup\u021bie, prevenirea situa\u021biilor de conflict de interese[23]<\/sup><\/a>, fapt ce explic\u0103 peti\u021bia care a dus la c\u0103derea lui. Cu siguran\u021b\u0103 c\u0103 aceast\u0103 ini\u021biativ\u0103 a c\u00e2nt\u0103rit destul de mult \u00een admira\u021bia pe care i-o purta Scraba, el \u00eensu\u0219i dornic de reformarea \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului \u2013 dar \u0219i de alte reforme (motiv pen\u00adtru care a fost pentru scurt timp \u00een Camer\u0103 din partea partidului na\u021bionalist-demo\u00adcrat), \u00eent\u00e2mpinate, \u00een general, cu ostilitate. Iorga i-a schi\u021bat \u00een c\u00e2teva cuvinte un portret destul de expresiv. \u00cel reproduc integral:<\/p>\n\n\n\n

\n

Ni se anun\u021b\u0103 moartea lui Gh. D. Scraba.
A fost unul dintre cei mai devota\u021bi vechi ajut\u0103tori ai ideilor noastre, pe care le-a servit f\u0103r\u0103 s\u0103 ajung\u0103 m\u0103car la r\u0103splata care se d\u0103dea din bel\u0219ug \u0219i celor mai \u0219ter\u0219i compar\u0219i ai unei vie\u021bi politice care nu ignora meritul, ci-l respingea. A fost numai, c\u00e2teva luni de zile, \u00een Camera guvern\u0103rii de la 1918\u20139.
Om de mig\u0103los lucru metodic, pe care-l deprinsese \u00een lungile sale osteneli de institutor, el sc\u0103pa din leg\u0103turile ocupa\u021biei de toate zilele pe care \u0219i-o g\u0103sise, timp de mul\u021bi ani de zile, la Liga Cultural\u0103, pentru a se av\u00e2nta \u00een domeniul cercet\u0103rilor teoretice, pentru care avea o real\u0103 aplicare, dovedit\u0103 \u0219i prin contribu\u021bia sa la unele congrese de filosofie.
Sociolog diletant, el avea un deosebit interes pentru teoriile \u00een care se compl\u0103cea un Eliad \u0219i, \u00een anii din urm\u0103, ajunsese la planul unui dic\u021bionar ideologic al limbii rom\u00e2ne\u0219ti, plin de ipotese anti-linguistice, de care vorbia cu aierul misterios al unui alchimist din evul mediu, care a g\u0103sit \u00een sf\u00e2r\u0219it taina fabric\u0103rii aurului.
Ne\u0219tiut, \u0219i nevr\u00e2nd s\u0103 fie \u0219tiut, \u0219i-a petrecut anii din urm\u0103 cu credin\u021ba c\u0103 \u00een toate a r\u0103mas un ne\u00een\u021beles.[24]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Punctul cel mai delicat al rela\u021biei lui Scraba cu Conta a fost materialismul aces\u00adtuia (dup\u0103 cum, \u00een rela\u021bia cu Heliade, punctul nevralgic a fost \u201ereforma\u201d latinist\u2011ita\u00adlie\u00adnist\u0103 a limbii pentru care a pledat Heliade, mai ales \u00een ultima parte a vie\u021bii). Nu l-a putut absolvi de materialism pe Conta, dar a \u00eencercat s\u0103 g\u0103seasc\u0103, \u00een special \u00een opera postum\u0103 (neterminat\u0103), argumente pe baza c\u0103rora s\u0103 poat\u0103 trage concluzia c\u0103, \u00een cele din urm\u0103, Conta s-a \u00eendep\u0103rtat de metafizica materialist\u0103. \u0218i avea dreptate, cel pu\u021bin \u00een parte. Spun \u201e\u00een parte\u201d, c\u0103ci \u00eenainte de a se \u00eendep\u0103rta Conta de metafizica materialist\u0103, metafizica \u00eens\u0103\u0219i, pentru a supravie\u021bui al\u0103turi de \u0219tiin\u021b\u0103, \u00eencepuse s\u0103 se reconsidere ca o metafizic\u0103 a \u0219tiin\u021bei, abandon\u00e2nd construc\u021biile grandioase bazate, \u00een secolul al 19-lea, pe no\u021biuni ale \u0219tiin\u021bei precum materia, for\u021ba sau energia \u0219i prelu\u00e2nd sarcina de a explica, de a examina sau de a pune \u00een acord rezultatele diferitelor \u0219tiin\u021be (toate cele trei direc\u021bii se reg\u0103sesc \u00een scrierile lui Conta publicate postum). Metafizica a trecut de la construc\u021bii ontologice la epistemologie. Conta \u00eensu\u0219i a abandonat undele universale \u0219i a \u00eenceput s\u0103 se ocupe de modul \u00een care func\u021bioneaz\u0103 mintea \u00een formarea ideilor, despre modul \u00een care se produce cunoa\u0219terea. Vorbind despre piramida ideilor\/cuno\u0219tin\u021belor, \u00een care se oglinde\u0219te piramida \u0219tiin\u021belor, Conta a plasat metafizica \u00een v\u00e2rf \u0219i i-a dat sarcina de a \u201eexplica cele mai \u00eenalte \u0219i mai generale adev\u0103ruri \u0219tiin\u021bifice\u201d. Metafizica avea de asem\u00ade\u00ad\u00adnea misiunea de a g\u0103si prin ra\u021bionament logic principiul universal \u0219i de a-l face inte\u00adli\u00adgibil.[25]<\/sup><\/a> \u201eC\u00e2t de departe suntem de metafizica materialist\u0103!\u201d, exclama Scraba.[26]<\/sup><\/a> Aceasta, \u00eempreun\u0103 cu observa\u021bia despre scepticismul lui Conta (pe care nu doar Scraba l-a re\u00admar\u00adcat, ci \u0219i Conta \u00eensu\u0219i[27]<\/sup><\/a>) au f\u0103cut din Scraba \u021binta atacurilor marxiste.[28]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

\u00cen epoc\u0103, cele dou\u0103 monografii nu au trecut chiar neobservate, dar nici nu au fost discutate serios, a\u0219a cum ar fi meritat. Cartea despre Heliade a fost recenzat\u0103 \u00een termeni pozitivi de Iorga \u00een Revista istoric\u0103<\/em>[29]<\/sup><\/a>, dar istoricul a fost atent doar la fapte (a \u0219i sem\u00adnalat, de altfel, c\u00e2teva inadverten\u021be), nu la idei sau interpret\u0103ri. Hane\u0219 a preluat f\u0103r\u0103 co\u00admen\u00adtarii considera\u021biile generale despre sistemul lui Conta \u00een Istoria literaturii rom\u00e2\u00adne\u0219ti<\/em>[30]<\/sup><\/a>, ceea ce echivaleaz\u0103 cu o adeziune. Zece ani mai t\u00e2rziu, cartea despre Conta mai era \u00eenc\u0103 amintit\u0103 prin reviste. Cu prilejul semicentenarului Conta (1932), Nicolae Cher\u00adtic se ar\u0103ta revoltat c\u0103 \u201eprimul nostru filosof\u201d nu este studiat, predat la universitate, c\u0103 nu are edi\u021bii critice. \u201eP\u00e2n\u0103 \u00een prezent unicul studiu onorabil e acela al D-lui G. D. Scra\u00adba\u201d[31]<\/sup><\/a> \u2013 scrie el, de unde se vede c\u0103 etichetele lui Scraba au atins uneori c\u00e2te o \u021bint\u0103. Au existat \u0219i recenzii mai pu\u021bin caritabile, cum a fost cea a lui Ion \u0218iadbei \u00een Via\u021ba Rom\u00e2neasc\u0103<\/em>, foarte t\u00e2n\u0103r pe atunci, care a \u00eenceput prin a spune c\u0103: \u201e[o]pera celor doi promotori ai culturii rom\u00e2ne din veacul trecut, a lui Eliade \u0219i Asachi, se consider\u0103 mare mai mult prin suprafa\u021b\u0103 dec\u00e2t prin profunzime\u201d. L-a certat pe Scraba c\u0103 nu a dat trimi\u00adteri la pagin\u0103, ceea ce este adev\u0103rat (neajunsul acesta fusese \u00eens\u0103 explicat de Iorga)[32]<\/sup><\/a>, c\u0103 a l\u0103sat s\u0103 treac\u0103 unele inexactit\u0103\u021bi, de asemenea adev\u0103rat, c\u0103 nu a fost exhaustiv, dar a apreciat analiza filosofic\u0103 extins\u0103. La urm\u0103, \u0218iadbei informeaz\u0103 c\u0103 nu \u0219i-a schimbat p\u0103rerea despre Heliade, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd la ideea exprimat\u0103 de Hasdeu: \u201eHeliade nu era poet, nu era filosof, nu era istoric; dar totu\u0219i era un om de geniu\u201d.[33]<\/sup><\/a> Nu s-ar zice c\u0103 mono\u00adgrafia lui Scraba a reu\u0219it s\u0103 clinteasc\u0103 mun\u021bii din loc. Trei ani mai t\u00e2rziu, \u0218iadbei revine asupra acesteia, preocupat fiind de data aceasta s\u0103 demoleze o nou\u0103 \u00eencercare asupra lui Heliade, cea a lui G. Oprescu din \u201eEliade \u0219i Fran\u021ba\u201d (1923): \u201ePentru a dovedi c\u0103 Eliade n-a cunoscut direct ideile lui Hegel \u0219i c\u0103 a fost influen\u021bat de \u0219coala saint-simonian\u0103, autorul combate pe d. Buricescu, \u00een loc s\u0103 aprobe pe d. Scraba, care cu c\u00e2\u021biva ani \u00eena\u00adinte a dovedit acela\u0219i lucru: influen\u021ba lui Proudhon, Esquiros, Pierre Leroux, J. Rey\u00adnaud \u0219i \u2013 foarte neprecis \u2013 a lui Fourier (de ce nu citeaz\u0103 autorul pe d. Scraba, m\u0103car odat\u0103, la bibliografie?)\u201d.[34]<\/sup><\/a> C\u00e2teva referiri la monografia lui Scraba despre Heliade face Dumitru Popovici \u00een documentata sa carte din 1935 (Ideologia literar\u0103 a lui I. Heliade R\u0103dulescu<\/em>). Popovici a amendat c\u00e2teva filia\u021bii pe care le stabilise Scraba, precum leg\u0103\u00adtura direct\u0103<\/em> cu Vico (La scienza nuova<\/em>), asta \u00een condi\u021biile \u00een care cercetarea sa l-a con\u00addus la concluzia c\u0103 Heliade a preluat idei ale lui Vico prin intermediari.[35]<\/sup><\/a> Pe de alt\u0103 parte, trebuie precizat c\u0103 fragmentul \u00een care Scraba \u00eel invoc\u0103 pe Vico este suficient de neclar \u00eenc\u00e2t s\u0103 putem spune c\u0103 stabilirea unei leg\u0103turi directe \u00eentre Heliade \u0219i Vico r\u0103m\u00e2ne o chestiune de interpretare \u0219i c\u0103, la urma urmei, acest pasaj ar putea fi \u00een\u021beles mai lax, \u00een sensul c\u0103 Heliade s-a mi\u0219cat \u00eentr-un mediu puternic influen\u021bat de Vico.[36]<\/sup><\/a> D. Popovici nu l-a uitat nici pe \u0218iadbei: \u201eNu poate provoca dec\u00e2t surprindere p\u0103rerea expri\u00admat\u0103 de I. \u0218iadbei, care \u00een recensia f\u0103cut\u0103 lucr\u0103rii lui Scraba [\u2026] nu vede \u00een Issachar<\/em>, Biblice <\/em>\u0219i Istoria critic\u0103 universal\u0103<\/em> dec\u00e2t injurii proferate de Heliade la adre\u00adsa contimporanilor s\u0103i \u0219i-o obositoare st\u0103ruin\u021b\u0103 de apoteozare.[37]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Cele dou\u0103 monografii ale lui Scraba au fost \u00een primul r\u00e2nd acte de cultur\u0103<\/em> \u0219i abia apoi \u00eencerc\u0103ri de exegez\u0103, iar acest aspect ar trebui s\u0103 conteze \u00een abordarea lor. Dar a reu\u0219it Scraba s\u0103-\u0219i impun\u0103, m\u0103car peste timp, \u00eencadrarea istoric\u0103 pe care a propus-o? Heliade era deja considerat \u201ep\u0103rintele literaturii rom\u00e2ne\u201d[38]<\/sup><\/a>, dar acceptarea lui ca filosof a \u00eent\u00e2mpinat rezisten\u021b\u0103. G. Oprescu, de pild\u0103, \u00een textul din 1923 amintit mai sus, folo\u00adse\u0219te ghilimele de c\u00e2te ori este vorba despre \u201efilosofie\u201d la Heliade.[39]<\/sup><\/a> Cum p\u00e2n\u0103 atunci doar Hane\u0219[40]<\/sup><\/a>, Scraba \u0219i Marin \u0218tef\u0103nescu \u00eel asociaser\u0103 pe Heliade cu filosofia, comen\u00adt\u00e2nd doctrina trinitarist\u0103 a acestuia, putem presupune c\u0103 prin ei (sau cel pu\u021bin prin unul dintre ei) a ajuns la concluzia c\u0103 Heliade a \u00eenceput s\u0103 fie perceput ca filosof, viziune pe care las\u0103 impresia c\u0103 o dezaprob\u0103. G. Oprescu nu l-a men\u021bionat pe Scraba, dup\u0103 cum nu a men\u021bio\u00adnat nici prefa\u021ba lui Hane\u0219; \u00een schimb cartea lui Marin \u0218tef\u0103nescu figureaz\u0103 \u00een bibliografie. Monografia lui Scraba a contribuit cu siguran\u021b\u0103 la modul \u00een care Marin \u0218tef\u0103nescu l-a tratat pe Heliade \u00een Filosofia rom\u00e2neasc\u0103<\/em> (1922), unde aceasta este intens folosit\u0103 \u0219i citat\u0103. Calitatea de filosof a lui Heliade nu este pus\u0103 la \u00eendoial\u0103, chiar dac\u0103, zice autorul, \u201enu este un filosof specialist\u201d.[41]<\/sup><\/a> Heliade va fi ignorat \u00eens\u0103 \u00een urm\u0103\u00adtoarea istorie a filo\u00adso\u00adfiei rom\u00e2ne\u0219ti, cea a lui Bagdasar, cu toate c\u0103 deja fuseser\u0103 cel pu\u021bin trei autori care au pus \u00een eviden\u021b\u0103 aspectele filosofice ale doctrinei trinitariste. Revista de filosofie<\/em>, care \u0219i-a reluat apari\u021bia \u00een 1923, nu men\u021bioneaz\u0103 nic\u0103ieri mono\u00adgrafia lui Scraba despre Heliade, iar Heliade \u00eensu\u0219i este amintit abia \u00een articolul lui R\u0103du\u00adlescu-Motru din 1933, \u201eCentenarul lui Hegel\u201d, unde putem citi urm\u0103toarele r\u00e2nduri:<\/p>\n\n\n\n

\n

Ion Heliade-R\u0103dulescu, de asemenea, un publicist \u0219i b\u0103rbat politic de mare prestigiu \u00een epoca rena\u0219terii noastre politice, a stat indirect sub influen\u021ba hegelianismului, a\u0219a cum acest hege\u00adlia\u00adnism era \u00eenf\u0103\u021bi\u0219at prin francezul Proudhon. Dela el avem cartea cu titlu ce nu las\u0103 nimic de dorit ca form\u0103 hegelian\u0103: Echilibrul \u00eentre antiteze<\/em>, unde al\u0103turi de p\u0103reri eronate sunt multe intui\u021bii p\u0103trunz\u0103toare asupra sufletului rom\u00e2nesc.[42]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Revista de filosofie <\/em>a fost complet opac\u0103 la ideea unui Heliade filosof. Poate c\u0103 de vin\u0103 pentru aceast\u0103 t\u0103cere este \u0219i imaginea pe care o treze\u0219te Issachar<\/em> cercet\u0103torilor \u2013 de creuzet alchimic \u00een care, \u00eentr-un fel inexplicabil pentru mintea profan\u0103, sunt topite cele mai eterogene ingrediente.<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2t despre Conta, acesta mai degrab\u0103 s-a autoimpus \u00een istoria filosofiei rom\u00e2\u00adne\u0219ti, mai ales \u00een a doua jum\u0103tate a secolului 20, gra\u021bie concep\u021biei sale materialiste (adic\u0103 exact ceea ce Scraba voise s\u0103 atenueze). Optica lui Scraba privind accentele idea\u00adliste, sau cel pu\u021bin non-materialiste, din opera postum\u0103 a lui Conta nu ar fi putut fi preluat\u0103 \u00een interpret\u0103rile marxiste, a\u0219a cum de la bun \u00eenceput a stabilit P\u0103tr\u0103\u0219canu. Dar numele lui Conta, ca \u0219i numele lui Heliade, de altfel, nu au lipsit din istoriile ulte\u00adrioare ale sociologiei din Rom\u00e2nia, odat\u0103 cu ei fiind amintit \u0219i Scraba. \u00cen sec\u021biu\u00adnea dedicat\u0103 sociologiei din Istoria filosofiei moderne <\/em>(V), Traian Herseni men\u021bio\u00adneaz\u0103 explicit meritul lui Scraba de a fi atras aten\u021bia cercet\u0103torilor asupra unei socio\u00adlogii rom\u00e2ne\u0219ti<\/em>, \u201emerit care \u00eei apar\u021bine \u00een \u00eentregime\u201d.[43]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
2. \u201e\u00cenv\u0103\u021b\u0103torii neamului\u201d sau despre educa\u021bie<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

\u00cenc\u0103 de c\u00e2nd era elev la \u0219coala din Trei-Ierarhi (\u0218coala normal\u0103 \u201eVasile Lupu\u201d), unde mai \u00eenainte fusese director \u0219i profesor Titu Maiorescu (1863\u20131867), Scraba a fost fascinat de spiritul pedagogic. Prima lui \u201e\u00eent\u00e2lnire\u201d cu Creang\u0103 dateaz\u0103 din acea vreme (1875), c\u00e2nd, amestec\u00e2ndu-se printre curio\u0219i, l-a v\u0103zut pe dasc\u0103l urc\u00e2nd spre Copou al\u0103turi de ceata sa de elevi, pentru a pune \u00een practic\u0103 metoda didactic\u0103 a lui Rousseau \u2013 \u201ecopilul s\u0103 \u00eenve\u021be \u00een mijlocul naturii\u201d.[44]<\/sup><\/a> Elocvent este mai ales pasajul \u00een care Scraba evoc\u0103 imaginea unui b\u0103tr\u00e2n dasc\u0103l evreu care i-a r\u0103mas \u00een minte pentru perseveren\u021ba lui de neclintit. Reproduc mai jos fragmentul \u2013 semnificativ pentru felul \u00een care \u00een\u021belegea Scraba menirea \u00eenv\u0103\u021b\u0103torului \u00een peisajul mai vast al unei culturi na\u021bionale:<\/p>\n\n\n\n

\n

\u00cen mijlocul Ia\u0219ilor de pe atunci, pe o strad\u0103 \u00eengust\u0103, \u00eenc\u00e2t dac\u0103 \u00eentindeai, din mijlocul ei, m\u00e2i\u00adnele \u00een dreapta \u0219i st\u00e2nga, aproape atingeai casele de pe cele dou\u0103 laturi ale ei am cunoscut o cocioab\u0103 joas\u0103, cu o singur\u0103 od\u0103i\u021b\u0103, care servia \u00een acela\u0219 timp at\u00e2t de locuin\u021b\u0103 \u00eenv\u0103\u021b\u0103torului din ea, belferul \u2013 c\u0103ci \u0219coala era evreiasc\u0103 \u2013 c\u00e2t \u0219i copiilor mici de evrei pe cari belferul avea grija ca \u00een fiecare diminea\u021b\u0103 s\u0103-i aduc\u0103 \u00een spinare, c\u00e2te vre-o doi deodat\u0103 \u0219i s\u0103-i lase pe rogo\u00adji\u00adnele de jos ale \u201eheiderei\u201d[45]<\/sup><\/a> \u2013 a\u0219a se numea \u0219coala, gr\u0103dina de copii a lui<\/em>.
\u0218i toat\u0103 ziua ie\u0219ia din acea \u00eenc\u0103pere un zgomot de glasuri, unul gros \u0219i celelalte pi\u021big\u0103iate \u00een \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura rug\u0103ciunilor pe care le turna belferul \u00een sufletele discipolilor lui \u2013 dar cu aceia\u0219i tenacite<\/em> \u0219i \u00eensufle\u021bire<\/em>, pic\u0103tur\u0103 cu pic\u0103tur\u0103, zi de zi, f\u0103r\u0103 s\u0103 se obosiasc\u0103 \u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103 se nec\u0103\u00adjeasc\u0103, pentruc\u0103 scris este \u00een c\u0103r\u021bile evree\u0219ti, c\u0103 \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura dela omul b\u0103tr\u00e2n este ca vinul vechi care nu spumeaz\u0103\u2026 iar c\u0103 verigele pe care se f\u0103ure\u0219te, alc\u0103tuesc lan\u021bul puternic al nea\u00admu\u00adlui s\u0103u, iar nu al altora. Acolo este \u0219i puterea neamului evreesc.[46]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Av\u00e2nd \u00een minte o astfel de reprezentare care asociaz\u0103 \u0219coala elementar\u0103 bine f\u0103cut\u0103 cu m\u0103re\u021bia unei na\u021bii, traseul educa\u021bional \u0219i profesional al lui Scraba devine el \u00eensu\u0219i mai inteligibil. I se deschideau perspective atr\u0103g\u0103toare ca elev al Liceului Na\u021bional din Ia\u0219i (fosta Academie Mih\u0103ilean\u0103), unde era coleg de banc\u0103 \u0219i prieten cu viitorul chimist Gheorghe Longinescu[47]<\/sup><\/a>, dar a p\u0103r\u0103sit capitala Moldovei \u0219i s-a \u00eenscris la nou \u00eenfiin\u021bata \u0218coal\u0103 Normal\u0103 de Institutori din Bucure\u0219ti. Ascensiunea lui ca institutor a fost uluitor de rapid\u0103. A terminat \u0219coala \u00een 1889, f\u0103c\u00e2nd parte din prima genera\u021bie de absolven\u021bi. Numit institutor provizoriu \u00een 1890[48]<\/sup><\/a> \u0219i definitiv \u00een 1893[49]<\/sup><\/a>, \u00een 1894 era deja directorul \u0219colii \u0219i autorul unicului manual de citire pentru clasa a doua aprobat \u2013 \u0219i pre\u00admiat, totodat\u0103 \u2013 de Minister.[50]<\/sup><\/a> Iar acesta a fost doar un \u00eenceput timid, dac\u0103 ne g\u00e2n\u00addim la seria lung\u0103 de c\u0103r\u021bi didactice care au urmat (ultima, publicat\u0103 \u00een 1931), aprobate \u0219i reeditate an dup\u0103 an. Prima sa carte de citire, din 1894, ajunsese dup\u0103 numai doi ani la cea de-a 16-a edi\u021bie. Motto-urile cu care \u00ee\u0219i \u00eenso\u021bea lucr\u0103rile didactice (evaluarea f\u0103\u00adc\u00e2n\u00addu-se, teoretic, \u00een regim de anonimitate) sunt deosebit de gr\u0103itoare pentru tipul de edu\u00adca\u021bie pe care \u00eel avea \u00een vedere: \u201eMai presus de toate s\u0103 predomneasc\u0103 ideea de patrie\u201d[51]<\/sup><\/a>; sau, la un manual scris \u00een colaborare: \u201eVirtute, \u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i patriotism, iat\u0103 idea\u00adlul nostru\u201d[52]<\/sup><\/a>. C\u0103tre sf\u00e2r\u0219itul secolului a publicat \u0219i o serie de eseuri care evocau figuri din trecut sau vechile cet\u0103\u021bi domne\u0219ti, toate str\u0103b\u0103tute de un aer educativ; dintre aces\u00adtea, \u201eSuceava\u201d (1898) se num\u0103r\u0103 printre textele alese de Co\u0219buc pentru antologia sa Fapte \u0219i vorbe rom\u00e2nesci. Carte de cetire pentru to\u021bi rom\u00e2nii<\/em>.[53]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Educa\u021bia promovat\u0103 de Scraba, dup\u0103 cum reiese din conferin\u021ba sus\u021binut\u0103 \u00een 1901 (Religia \u0219i poezia<\/em>), se \u00eentemeiaz\u0103 pe un ideal holist care pune accent pe formare<\/em>, iar nu pe informare<\/em>. Scopul \u0219colii nu este acumularea de cuno\u0219tin\u021be reci, abstracte, ci trezirea unei vie\u021bi interioare \u00een care cuno\u0219tin\u021bele se \u00eempletesc \u00een mod organic cu sentimentele, cu ima\u00adgi\u00adna\u021bia, cu sensibilitatea moral\u0103 \u0219i religioas\u0103. Pentru Scraba, cunoa\u0219terea lipsit\u0103 de senti\u00adment este un fel de mecanic\u0103 intelectual\u0103, incapabil\u0103 s\u0103 formeze caractere, s\u0103 stimuleze voca\u021bia moral\u0103 sau s\u0103 cultive gustul estetic. \u00cen aceast\u0103 viziune, o carte de citire trebuie s\u0103 fie un instrument de formare spiritual\u0103 \u0219i \u2013 dat fiind acest scop \u2013 alege\u00adrea textelor este decisiv\u0103. Ar trebui deci s\u0103 renun\u021b\u0103m la materiale inadecvate precum fabulele lui La Fontaine, c\u0103ci ele reflect\u0103 mai degrab\u0103 \u201efilosofia dur\u0103, rece \u0219i egoist\u0103 a unul b\u0103tr\u00e2n\u201d, cum spunea Lamartine, dec\u00e2t \u201efilosofia iubitoare, generoas\u0103, naiv\u0103 \u0219i bun\u0103 a unui copil\u201d, cum spune Scraba. \u0218i fiindc\u0103 nu \u00een\u021belegerea logic\u0103 a lumii este pri\u00admul obiectiv \u00een educa\u021bie, ci trezirea inteligen\u021bei emo\u021bionale, o poezie precum \u201eEl Zorab\u201d a lui Co\u0219buc este mult mai potrivit\u0103, c\u0103ci dezvolt\u0103 sensibilitatea poetic\u0103 \u00een paralel cu tratarea unor subiecte de intui\u021bie precum \u201ecalul\u201d \u0219i \u201earabul\u201d, dar \u0219i a unor subiecte mai abstracte, precum rela\u021bia arabului cu calul.<\/p>\n\n\n\n

\n

Va trebui deci, mai \u00eent\u00e2i de toate, s\u0103 se desvolte \u00een copil sentimente religioase \u0219i poetice: c\u0103ci sentimentele sunt mai puternice ca adev\u0103rurile. [\u2026] S\u0103 nu d\u0103m deci copilului ceea-ce sufle\u00adtul s\u0103u nu voesce, ci s\u0103-l l\u0103s\u0103m s\u0103 aleag\u0103<\/em>. S\u0103-i de\u0219tept\u0103m mai \u00eent\u00e2i gustul de a studia \u0219i apoi s\u0103 punem sciin\u021ba la \u00eendem\u00e2na lui.[54]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Dup\u0103 cum se poate vedea, Scraba nu inten\u021biona s\u0103 \u00eenl\u0103ture \u0219tiin\u021ba din educa\u021bie, dar o considera inadecvat\u0103 claselor mici. \u00cen consecin\u021b\u0103, la primii doi ani de \u0219coal\u0103 ar trebui s\u0103 se predea doar limba, muzica, desenul \u0219i caligrafia, iar aritmetica, istoria, geografia \u0219i \u0219tiin\u021bele s\u0103 fie l\u0103sate pentru anii mai mari \u2013 excep\u021bie f\u0103c\u00e2nd c\u00e2teva no\u021biuni elementare. O influen\u021b\u0103 \u00een conturarea acestor idei au avut cuget\u0103rile pedagogice ale lui Chateaubriand (Le G\u00e9nie du christianisme<\/em>, 1802, \u00een special Partea III, Cartea II \u2013 Filosofia). Polemiz\u00e2nd cu educa\u021bia ra\u021bionalist\u0103 a epocii iluministe, Chateaubriand con\u00adsi\u00addera c\u0103 adev\u0103rata formare \u00eencepe cu educarea sentimentului moral, religios \u0219i estetic, nu cu exerci\u021biile ra\u021bionale. \u0218tiin\u021bele sunt instabile, c\u0103ci sistemele lor se schimb\u0103 de mai multe ori \u00eentr-un secol, ca atare \u0219i educa\u021bia \u00eentemeiat\u0103 \u00een mod exclusiv pe \u0219tiin\u021be este efemer\u0103. Pe de alt\u0103 parte, fermierul \u0219i p\u0103durarul nu au nevoie de cuno\u0219tin\u021be avansate asupra structurii p\u0103m\u00e2ntului sau a lemnului, dar au nevoie de no\u021biuni clare asupra dato\u00adriilor morale \u0219i religioase. \u00cen conferin\u021ba amintit\u0103 mai sus, Scraba insist\u0103 de asemenea pen\u00adtru eliminarea \u201emai peste tot\u201d a notelor \u00een \u0219colile primare \u2013 propunere care pare s\u0103 aib\u0103 \u00een vedere dou\u0103 obiective for\u00adma\u00adtoare: unul la nivel individual, c\u0103ci ar fi \u00eencurajat cunoa\u0219\u00adterea de dragul cunoa\u0219terii, iar nu pe baza unor motiva\u021bii nespecifice precum retribu\u021bia \u0219i pedeapsa; al doilea, la nivel colec\u00adtiv, c\u0103ci ar fi \u00eencurajat coeziunea, iar nu competi\u021bia.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen \u201ePov\u0103\u021buitorul\u201d ce \u00eenso\u021bea primul s\u0103u manual de citire, distribuit gratuit dasc\u0103\u00adlilor de c\u0103tre editura Socec, Scraba a enumerat sursele utilizate \u00een conceperea lucr\u0103rii. Printre acestea se afl\u0103 at\u00e2t teorii filosofice, precum cea a lui Jean-Marie Guyau (care tocmai publicase, \u00een 1889, \u00c9ducation et h\u00e9r\u00e9dit\u00e9<\/em>), c\u00e2t \u0219i manuale pentru \u0219coli primare, cum sunt cele ale scriitoarei Marie Robert Halt. G\u0103sim la Guyau urm\u0103toarea idee \u00een deschiderea capitolului despre \u0219coal\u0103:<\/p>\n\n\n\n

\n

\u00cenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntul primar se adreseaz\u0103 acelei mase care constituie \u00eensu\u0219i fondul na\u021biei<\/em>, fondul ei ereditar, cu calit\u0103\u021bile \u0219i defectele sale; este deci important s\u0103 se ac\u021bioneze \u00eentr-un sens favo\u00adra\u00adbil asupra acestor straturi profunde<\/em>. Or, tocmai aici este nevoie, dup\u0103 cuv\u00e2ntul lui Montes\u00adquieu, s\u0103 avem \u201ecapete bine formate\u201d, iar nu \u201ecapete bine umplute\u201d; trebuie de asemenea, trebuie mai ales s\u0103 avem inimi bine a\u0219ezate.[55]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Materialul brut asupra c\u0103ruia lucreaz\u0103 institutorul este, prin urmare, natur\u0103 in\u00adstinc\u00adtual\u0103, iar dezvoltarea acestei naturi \u00een cultur\u0103 trebuie g\u00e2ndit\u0103 cu aten\u021bie, mai ales dac\u0103 exist\u0103 o idee foarte clar\u0103 despre felul \u00een care arat\u0103 cultura pe care o avem \u00een vede\u00adre ca \u021bint\u0103 a educa\u021biei. Dasc\u0103lul devine, astfel, un \u00eenv\u0103\u021b\u0103tor al neamului<\/em>, dup\u0103 expresia fostului ministru al educa\u021biei, chimistul Constantin Istrati, pus\u0103 la lucru de Scraba:<\/p>\n\n\n\n

\n

Cel mai mare titlu de p\u00e2n\u0103 acum al nostru este acela pe care \u00een Congresul din anul trecut ni l\u2011a dat fostul ministru al instruc\u021biunii, Domnul D-r C. I. Istrate, c\u00e2nd ne-a numit: \u201e\u00eenv\u0103\u021b\u0103tori ai neamului\u201d.[56]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Acum cred c\u0103 este mai bine plasat\u0103 \u00een orizont semantic emo\u021bia cu care Scraba evoca figura belferului din Ia\u0219i. De\u0219i totul p\u0103rea cumva diminuat \u00een imagine: strada era \u00eengust\u0103<\/em>, casa \u2013 o cocioab\u0103 joas\u0103<\/em>, odaia era doar o od\u0103i\u021b\u0103<\/em>, acolo se producea, \u00een fond, o lucrare monumental\u0103, c\u0103ci b\u0103tr\u00e2nul \u00eenv\u0103\u021b\u0103tor care-\u0219i c\u0103ra zi de zi discipolii micu\u021bi<\/em> \u00een spate a c\u0103p\u0103tat dintr-o dat\u0103, prin ochii copilului care \u00eel urm\u0103rea, propor\u021biile unui Atlas care sus\u021bine gr\u0103dina neamului<\/em> s\u0103u<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Nici nu apucase \u00eenc\u0103 s\u0103 vad\u0103 tiparul prima carte de citire a lui Scraba (1894) c\u00e2nd au \u00eenceput s\u0103 curg\u0103 intrigile \u0219i calomniile. Sub titlul \u201eO aprobare misterioas\u0103\u201d, Adev\u0103\u00adrul<\/em> public\u0103 un articol nesemnat care insinueaz\u0103 c\u0103 la mijloc este un aranjament dubios, orches\u00adtrat de Minister, din care cel mai mult va avea de c\u00e2\u0219tigat editura care urmeaz\u0103 s\u0103 tip\u0103reasc\u0103 manualul \u0219i s\u0103 \u00eel v\u00e2nd\u0103 celor \u201eaproape dou\u0103 sute de mii\u201d de elevi. Arti\u00adco\u00adlul ofer\u0103 chiar cifre exacte \u2013 sumele fabuloase pe care le-ar fi oferit autorului editurile Socec \u0219i Carol M\u00fcller \u00een schimbul dreptului de a edita cartea, \u201eiar D. Scraba nu vrea s-o dea f\u0103r\u0103 100 000 de franci!\u201d[57]<\/sup><\/a> \u00cen replic\u0103, Lupta <\/em>public\u0103 un articol \u00een care citim c\u0103, de fapt, cartea lui Scraba nu era singura ce fusese aprobat\u0103 de Minister, cum scrisese Ade\u00adv\u0103\u00adrul<\/em> (era \u00eens\u0103 singura pentru clasa a doua), c\u0103 statisticile ar\u0103tau c\u0103 \u00een clasa a doua urmau s\u0103 \u00eenve\u021be 50 000, iar nu 200 000 de elevi, iar autorul \u00eencheiase deja un contract cu Socec pentru 4000 de lei.[58]<\/sup><\/a> Articolul anonim din Adev\u0103rul<\/em> pare \u00eens\u0103 un exemplu de benevolen\u021b\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 ceea ce urma s\u0103 publice acela\u0219i ziar sub titlul \u201eCultura oficial\u0103: cartea d-lui Scraba\u201d, cu semn\u0103tura Inot (probabil Anton C. Bacalba\u0219a[59]<\/sup><\/a>). Las la o parte comentariile care merg p\u00e2n\u0103 la ad hominem<\/em> \u0219i amintesc doar una dintre acele \u201emon\u00adstru\u00adoase inep\u021bii\u201d pe care i le imput\u0103 Inot autorului de manual: \u201eel [Scraba] adaog\u0103 c\u0103 \u00ab\u0219co\u00adlarii \u0219i profesorul sunt persoane, adic\u0103 fiin\u021be\u00bb, ceea ce ne convinge c\u0103 orice fiin\u021b\u0103 este persoan\u0103, a\u0219a c\u0103 putem zice: m\u0103garul este o fiin\u021b\u0103, adic\u0103 o persoan\u0103 foarte siman\u00addi\u00adcoas\u0103, ba chiar oficial\u0103\u201d.[60]<\/sup><\/a> Din c\u00e2te se vede, era totu\u0219i nevoie \u0219i de ceva logic\u0103 \u00een \u0219coa\u00adl\u0103. Nici Lupta<\/em> nu a capitulat, public\u00e2nd experien\u021ba in situ<\/em> a unui institutor cu cartea de citire aprobat\u0103 \u0219i premiat\u0103. Aceasta se v\u0103de\u0219te a fi \u201euna din lucr\u0103rile cele mai des\u0103\u00adv\u00e2r\u00ad\u0219ite [\u2026] \u00een care se \u00eentrupeaz\u0103 visul oric\u0103rui dasc\u0103l \u0219i al oric\u0103rui cunosc\u0103tor \u00een ale \u0219coa\u00adlei\u201d. Nu doar institu\u00adto\u00adrul e fericit cu manualul lui, dar \u201ee un fior de pl\u0103cere \u00een \u00eentreaga clas\u0103 c\u00e2nd micu\u021bii copi\u00adla\u0219i sunt \u00eendemna\u021bi s\u0103 scoat\u0103 c\u0103r\u021bile aceste de citire\u201d.[61]<\/a><\/p>\n\n\n\n

Manualul de clasa a doua \u00eencepuse s\u0103 fie instrumentat politic. Dar Scraba a conti\u00adnuat nestingherit s\u0103 propun\u0103 anual carte dup\u0103 carte, Ministerul a continuat s\u0103 le aprobe, iar presa a continuat s\u0103 le urasc\u0103 sau s\u0103 le iubeasc\u0103 p\u0103tima\u0219, \u00een func\u021bie de culoarea politic\u0103 a ziarului. O situa\u021bie mai delicat\u0103 s-a produs atunci c\u00e2nd Barbu \u0218tef\u0103nescu-Delavrancea (atunci deputat liberal de Prahova) l-a acuzat pe Scraba de plagiat \u00een plin\u0103 Camer\u0103. Fiind o chestiune de onoare, autorul, care altminteri a ignorat \u201edezbaterile\u201d, a trimis de data aceasta o scrisoare c\u0103tre redac\u021biile mai multor ziare, pe care au publicat-o Timpul<\/em> \u0219i Lupta<\/em> (acesta din urm\u0103, \u00een dou\u0103 numere consecutive), nu \u0219i Adev\u0103rul<\/em>. Pe scurt, situa\u021bia s-a rezolvat amiabil \u00eentre p\u00e2r\u00e2t \u0219i p\u00e2r\u00e2tor, c\u0103ci dl. Delavrancea nu avusese acces la biblio\u00adgrafia din \u201ePov\u0103\u021buitor\u201d \u2013 acesta fiind trimis doar institutorilor.[62]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

\u00cen 1898, Scraba a fost ales membru \u00een Consiliul general de instruc\u021biune din partea \u0219colilor urbane[63]<\/sup><\/a>, pozi\u021bie care i-ar fi putut permite, teoretic, s\u0103 participe direct la stabilirea programei \u0219colare. Se pare \u00eens\u0103 c\u0103 lucrurile nu s-au desf\u0103\u0219urat conform planului, c\u0103ci a demisionat \u00een 1902[64]<\/sup><\/a>, c\u00e2nd ministru al Instruc\u021biunii Publice era Spiru Haret (al doilea mandat, 1901\u20131904), cu care Scraba avea deja o rela\u021bie tensionat\u0103.[65]<\/sup><\/a> Dup\u0103 ce vreme de 12 ani a fost implicat total \u00een problemele \u0219colii \u0219i \u00een conturarea proiectului s\u0103u educativ care sem\u0103na destul de mult cu un program de encultura\u021bie, Scraba s-a reorientat profesio\u00adnal \u0219i, odat\u0103 cu asta, planurile sale au fost \u0219i ele redirec\u021bionate c\u0103tre alte domenii (rele\u00advante pentru cultura na\u021bional\u0103). Dintre acestea, organizarea Expozi\u021biei Generale a Rom\u00e2\u00adniei din 1906[66]<\/sup><\/a> (care aducea \u00een prim-plan unitatea cultural\u0103 a tuturor rom\u00e2nilor) \u0219i activi\u00adtatea la Liga Cultural\u0103 (Liga pentru unitatea cultural\u0103 a tuturor rom\u00e2nilor) merit\u0103 men\u021bio\u00adnate pe scurt, nu numai pentru c\u0103 indic\u0103 direc\u021bia \u00een care se \u00eendreptau eforturile lui Scraba, ci \u0219i pentru c\u0103 v\u0103desc acea remarcabil\u0103 aptitudine de organizator pe care urma s\u0103 o pun\u0103 la lucru \u0219i \u00een scopuri teoretice.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen cuvintele lui Iorga:<\/p>\n\n\n\n

\n

A trebuit toat\u0103 ingeniositatea nesf\u00e2r\u0219it\u0103 \u0219i continua munc\u0103 a casierului Ligei, d. Scraba, minte preocupat\u0103 de multe \u0219i \u00eenalte probleme \u0219i \u00een acela\u0219i timp cel mai desinteresat prieten \u0219i admi\u00adnis\u00adtratorul cel mai vigilent, pentru a se g\u0103si mijloacele de a continua: nu o dat\u0103 am crezut c\u0103 ne vom opri definitiv.[67]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

\u00cen cuvintele lui Longinescu:<\/p>\n\n\n\n

\n

A lucrat mult la organizarea expozi\u021biei Doctorului Istrati, din 1906<\/em>, a lucrat cu pricepere nea\u00adse\u00admuit\u0103 \u0219i mai ales f\u0103r\u0103 nici o plat\u0103. A lucrat la Liga Cultural\u0103 ca unul din cei mai buni sfet\u00adnici ai lui Niculai Iorga<\/em> \u0219i poate spune cu m\u00e2ndrie c\u0103 sub administra\u021bia lui cinstit\u0103 s-a \u00een\u0103l\u021bat o parte din palatul ei de azi.[68]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
3. Doar \u201emeritul preocup\u0103rii\u201d sau sociologia<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

C\u00e2nd Scraba \u0219i-a dat demisia din func\u021bia de consilier al educa\u021biei, el demarase deja un nou proiect care urma s\u0103 \u00eel pun\u0103 pe o cu totul alt\u0103 cale: \u00eencepuse de ceva vreme s\u0103 frecventeze cursurile Facult\u0103\u021bii de Litere \u0219i \u0218tiin\u021be Sociale de la Geneva, pe care a absolvit-o doi ani mai t\u00e2rziu, \u00een 1904.[69]<\/sup><\/a> Ca urmare a acestei preg\u0103tiri, a ajuns s\u0103 de\u021bin\u0103 func\u021bia de \u0219ef de sec\u021bie \u00een Ministerul Finan\u021belor[70]<\/sup><\/a> \u0219i de \u0219ef al biroului de statistic\u0103 \u00een cadrul Ministerului de Justi\u021bie. Activitatea desf\u0103\u0219urat\u0103 aici i-a adus o reputa\u021bie pe deplin meritat\u0103, c\u0103ci anchetele sociale \u0219i studiile statistice erau un domeniu \u00een care \u00eentr-adev\u0103r a excelat, datorit\u0103 acelora\u0219i calit\u0103\u021bi de organizator men\u021bionate mai devreme. Cum statis\u00adticile Rom\u00e2niei fuseser\u0103 l\u0103sate \u00een voia sor\u021bii, iar Scraba a reu\u0219it cu o vitez\u0103 notabil\u0103 s\u0103 recupereze restan\u021bele acumulate de-a lungul anilor, a fost numaidec\u00e2t privit ca o apa\u00adri\u00ad\u021bie providen\u021bial\u0103. Dintr-un studiu g\u0103zduit \u00een Noua Revist\u0103 Rom\u00e2n\u0103 <\/em>afl\u0103m c\u0103 \u00een 1908 \u201eabia se publicase statisticele p\u00e2n\u0103 la 1899\u201d, dar cu venirea d-lui Scraba, care deja a aco\u00adperit perioada 1900\u20131904, \u201eneajunsul neapari\u021biei la timp a publica\u021biilor statistice e pe cale de a fi \u00eenl\u0103turat\u201d.[71]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Rapoartele lui Scraba au fost adesea prezentate, utilizate \u0219i elogiate \u00een \u0219edin\u021be aca\u00adde\u00admice sau \u00een scrieri de specialitate[72]<\/sup><\/a>, dar nimic nu se compar\u0103 cu notorietatea pe care i-a adus-o extinsa anchet\u0103 \u00eentreprins\u0103 \u00een mediu rural cu scopul de a evalua situa\u021bia econo\u00admic\u0103 a \u021b\u0103ranilor, pe baza unor chestionare concepute de el \u00eensu\u0219i.[73]<\/sup><\/a> Ancheta, care dup\u0103 opinia lui Constantin Istrati ar trebui s\u0103 fie \u201eun fel de biblie pentru oamenii no\u0219tri poli\u00adtici\u201d[74]<\/sup><\/a>, s-a concretizat \u00een nu mai pu\u021bin de 38 de volume ale c\u0103ror concluzii le-a prezentat \u00eentr-un raport din 1906 (\u201eCondi\u021biile de trai ale s\u0103teanului\u201d).[75]<\/sup><\/a> Potrivit sociolo\u00adgilor, lucrul cu adev\u0103rat remarcabil este c\u0103, pe baza cercet\u0103rii sale, Scraba a emis predic\u021bii cu privire la marea r\u0103scoal\u0103 ce avea s\u0103 se produc\u0103 un an mai t\u00e2rziu, indic\u00e2nd cu precizie zonele rurale \u00een care aceasta urma s\u0103 izbucneasc\u0103. A propus, de asemenea, o serie de reforme (de sus \u00een jos, \u00een favoarea \u021b\u0103ranilor) ca m\u0103suri preventive, dar era deja prea t\u00e2rziu pentru punerea lor \u00een aplicare. \u00cens\u0103 m\u0103surile prev\u0103zute \u00een ampla reform\u0103 agrar\u0103 din 1921 ar fi fost \u00een bun\u0103 parte bazate pe aceast\u0103 cercetare.[76]<\/sup><\/a> Cartea pe care Scraba a publicat-o \u00een 1907 (Starea social\u0103 a s\u0103teanului<\/em>, 328 p., \u201ecu 34 tabele statistice \u0219i 24 tabele grafice\u201d[77]<\/sup><\/a>) marcheaz\u0103, con\u00adform unui punct de vedere de specialitate exprimat \u00een Natura<\/em>, un moment important al statisticii \u00een Rom\u00e2nia.[78]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

\u00cen 1941, Traian Herseni men\u021bioneaz\u0103 anchetele conduse de Scraba ca \u201edeoseb\u00edt de inte\u00adresante pentru istoria sociologiei rurale dela noi\u201d[79]<\/sup><\/a>, iar \u00eentr-o lucrare care trebuia s\u0103 fac\u0103 parte dintr-o istorie a sociologiei rom\u00e2ne\u0219ti la care Herseni a lucrat \u00eempreun\u0103 cu H. H. Stahl \u00een perioada 1975\u20131976[80]<\/sup><\/a>, ele sunt evaluate astfel de c\u0103tre Stahl:<\/p>\n\n\n\n

\n

Subliniem faptul c\u0103 lucrarea lui Scraba este de o real\u0103 valoare, fiind cea dint\u00e2i efectuat\u0103 \u00een colectiv \u0219i dus\u0103 p\u00e2n\u0103 la bun cap\u0103t, public\u00e2ndu-se un volum dens, cuprinz\u00e2nd o documenta\u021bie temei\u00adnic\u0103, bine \u00eenf\u0103\u021bi\u0219at\u0103 \u00een tabele \u0219i grafice, cu o antologie de texte str\u00e2nse cu ajutorul \u00eentre\u00adb\u0103\u00adrilor \u201edeschise\u201d din chestionar, precum \u0219i o colec\u021bie de \u201e\u00eenvoieli agricole\u201d tipice, toate for\u00adm\u00e2nd laolalt\u0103 un tezaur de informa\u021bii cu at\u00e2t mai pre\u021bioase cu c\u00e2t apar\u021bin anului 1906, deci cu un an \u00eenaintea r\u0103scoalei din 1907.[81]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Cum era de a\u0219teptat, ecourile acestei anchete se reg\u0103sesc de-a lungul timpului \u00een studii de specialitate, dar \u0219i \u00een publica\u021biile politice ale erei comuniste, ajung\u00e2nd p\u00e2n\u0103 \u0219i \u00een Sc\u00e2nteia<\/em>.[82]<\/sup><\/a> Prin contrast, realiz\u0103rile teoretice <\/em>ale lui Scraba au fost \u00een cel mai fericit caz ignorate. Nici Revista de studii sociale<\/em> pe care a editat-o el \u00eensu\u0219i \u00een perioada 1911\u20131912, nici Sociologia <\/em>sa din 1914 nu s-au bucurat de aceea\u0219i primire \u00een r\u00e2ndurile profesio\u00adni\u0219tilor. Chiar \u00een primul num\u0103r al revistei sale, Scraba publica un articol despre filosofia con\u0219tiin\u021bei a lui J. J. Gourd, dar \u0219i o critic\u0103 a mecanicii sociale a lui Spiru Haret. Dac\u0103 textul despre Gourd a r\u0103mas neobservat, cel despre Haret a atras asupra sa m\u00e2nia etern\u0103 a Revistei generale a \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului<\/em>, unde Scraba apare ca \u201elipsit de cele mai elementare no\u021biuni \u0219tiin\u021bifice\u201d[83]<\/sup><\/a>, iar acesta a fost doar \u00eenceputul. C\u00e2t despre lucra\u00adrea de Sociologie<\/em>, Traian Herseni i-a recunoscut doar \u201emeritul preocup\u0103rii\u201d[84]<\/sup><\/a>, c\u0103ci, zice el, nu a contribuit cu nimic la dezvoltarea disciplinei. Aceast\u0103 apreciere \u00eemi pare pe deplin \u00eentemeiat\u0103, dar nu pentru c\u0103 lucrarea nu ar avea valoare \u00een sine, ci pentru c\u0103 nu are o valoare sociologic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Lucrarea lui Scraba nu are nimic \u00een comun cu eforturile anterioare de constituire \u0219i fundamentare a sociologiei ca disciplin\u0103<\/em> \u0219tiin\u021bific\u0103 propriu-zis\u0103<\/em>, adic\u0103 pozitiv\u0103, empiric\u0103 \u2013 a\u0219a cum \u00eencepuse aceasta s\u0103 se institu\u021bionalizeze la sf\u00e2r\u0219itul secolului al 19-lea \u0219i \u00eenceputul secolului 20. Scraba cuno\u0219tea <\/em>aceste demersuri \u0219i nu le-a ignorat. Cu toate aces\u00adtea, a stabilit ca obiect al sociologiei ceva ce pare imposibil de studiat cu metode pozitive (valoarea de ordin social) \u0219i nici m\u0103car nu i-a recunoscut acesteia o metod\u0103 proprie. Se cuvi\u00adne \u00eens\u0103 s\u0103 adaug imediat c\u0103 el \u00een\u021belegea \u0219i sociologia, \u0219i \u0219tiin\u021ba, \u0219i filosofia, \u0219i valoa\u00adrea \u2013 \u0219i aproape tot ce asum\u0103m ca pe ceva deja fixat conceptual la \u00eenceputul secolului 20 \u2013 ca fiind cu totul altceva<\/em> dec\u00e2t ne \u00eenchipuim. Fire\u0219te c\u0103 i-a citit pe Comte \u0219i Durkheim \u2013 \u0219i nu s-ar zice c\u0103 era \u201elipsit de cele mai elementare no\u021biuni \u0219tiin\u021bifice\u201d dac\u0103 prin asta \u00een\u021be\u00adlegem c\u0103 era la curent cu vechile \u0219i noile dezvolt\u0103ri \u00een dome\u00adniu. Dar se poate spune c\u0103 el opera cu alte \u201eno\u021biuni \u0219tiin\u021bifice\u201d dec\u00e2t cele general acceptate \u0219i, \u00een plus, c\u0103 era com\u00adplet dez\u00adin\u00adteresat<\/em>, la fel ca profesorul Jean-Jacques Gourd, s\u0103 dea o m\u00e2n\u0103 de ajutor la emanci\u00adparea \u0219tiin\u021belor particulare. Se poate spune de asemenea c\u0103 ceea ce numea el socio\u00adlogie ocupa un loc crucial \u00een sistemul s\u0103u ontologic \u0219i gnoseo\u00adlogic, dar \u00een afar\u0103 de faptul c\u0103 avea o oarecare leg\u0103tur\u0103 cu societatea, prin ce consider\u0103m c\u0103 are ea mai general, nu se subsumeaz\u0103 niciunui cadru acceptat \u00een primele decenii ale se\u00adco\u00adlului 20. Acela\u0219i lucru se poate afirma despre \u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i despre filosofie \u2013 \u0219i nu numai. Sociologia lui Scraba este impenetrabil\u0103 \u00een grilele conceptuale obi\u0219nuite \u0219i numai o abor\u00addare outside the box<\/em> ar putea s\u0103 fac\u0103 pu\u021bin\u0103 lumin\u0103.<\/p>\n\n\n\n

La o privire mai atent\u0103, nici m\u0103car nu se poate sus\u021bine c\u0103 sociologia lui Scraba nu vine \u00een continuitatea str\u0103daniilor lui Durkheim de a elibera sociologia de filosofie, c\u0103ci o astfel de afirma\u021bie se bazeaz\u0103 pe presupozi\u021bia c\u0103 cei doi ar opera \u00een acela\u0219i univers de discurs. S\u0103 lu\u0103m de pild\u0103 modul straniu \u00een care Scraba a argumentat, la Cel de-al IV-lea Con\u00adgres Interna\u021bional de Filosofie, de la Bologna (1911), \u00eempotriva ideii centrale a lui Durk\u00adheim din Les R\u00e8gles de la m\u00e9thode sociologique <\/em>(1895). Durkheim observase c\u0103 socio\u00adlogia de p\u00e2n\u0103 atunci fusese preocupat\u0103 mai mult de concepte dec\u00e2t de lucruri, c\u0103ci primele \u00eencerc\u0103ri asupra vie\u021bii sociale erau parte a unor doctrine filosofice. Comte, ce-i drept, \u201ea proclamat c\u0103 fenomenele sociale sunt fapte naturale, supuse unor legi natu\u00adrale. Prin aceasta, el le-a recunoscut implicit caracterul de lucruri; c\u0103ci \u00een natur\u0103 nu exis\u00adt\u0103 dec\u00e2t lucruri\u201d. Dar imediat ce a \u00eenceput s\u0103-\u0219i aplice principiul, lucrurile s-au dema\u00adte\u00adria\u00adlizat \u0219i au r\u0103mas doar ideile \u2013 adev\u0103ratul lui obiect de studiu. Cu alte cuvinte, \u00eenteme\u00ad\u00adietorul sociologiei a f\u0103cut, de fapt, filosofie. \u0218i pentru c\u0103 sociologia s-a n\u0103scut \u00een interiorul filosofiei, ea a fost pe r\u00e2nd pozitivist\u0103, evolu\u021bionist\u0103, spiritualist\u0103 \u2013 \u00een condi\u00ad\u021biile \u00een care ea nu ar trebui s\u0103 fie dec\u00e2t sociologie pur \u0219i simplu. Durkheim a sus\u021binut, a\u0219adar, necesitatea ca sociologia s\u0103 se decupleze de la re\u021beaua de abstrac\u021biuni \u00een care a fost p\u00e2n\u0103 acum captiv\u0103 pentru a putea studia fenomenele sociale ca realit\u0103\u021bi obiective, iar nu ca idei. Fe\u00adno\u00admenele sociale \u201esunt lucruri \u0219i trebuie tratate ca lucruri\u201d, scria el, iar pen\u00adtru a ar\u0103ta aceasta nu este necesar s\u0103 filosof\u0103m asupra naturii<\/em> lor; este suficient s\u0103 con\u00adstat\u0103m c\u0103 reprezint\u0103 singurul dat <\/em>al acestei \u0219tiin\u021be. Via\u021ba social\u0103 se poate fun\u00adda\u00admenta, \u00eentr-adev\u0103r, pe no\u021biuni \u0219i poate presupune valori, dar acestea nu ne sunt date nemediat.[85]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

\u00cen comunicarea sa de la Bologna (\u201eLa sociologie par rapport \u00e0 la philosophie\u201d, 1911), Scraba \u00eencepe prin a spune c\u0103 sociologia s-a manifestat pe r\u00e2nd ca filosofie, \u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i istorie. Ne d\u0103m seama \u00eenc\u0103 de aici c\u0103 el se plaseaz\u0103 \u00eentr-un c\u00e2mp de referin\u021b\u0103 diferit, \u00een care sociologia a fost<\/em> deja \u0219tiin\u021b\u0103, ba chiar am apucat s\u0103 o vedem \u0219i ca istorie. Dar este o iluzie, continu\u0103 el, s\u0103 credem c\u0103 ar trebui s\u0103 o reducem la una dintre cele trei pentru sim\u00adplul motiv c\u0103 putem stabili o rela\u021bie. Pe de alt\u0103 parte, este o eroare s\u0103 limit\u0103m sociologia la studierea faptelor sociale ca \u201elucruri\u201d, independent de genealogia acestora. Pentru a putea argumenta cele de mai sus, era necesar s\u0103-\u0219i expun\u0103 mai \u00eent\u00e2i cadrele argument\u0103rii \u2013 \u0219i aici intervine straniul, c\u0103ci cadrele \u00een discu\u021bie s-au dovedit a fi scheletul unui \u00eentreg sistem ontologic \u0219i gnoseologic care pune la baz\u0103 un \u201ecuplu primordial\u201d, \u00een acela\u0219i timp fundament al realit\u0103\u021bii \u0219i surs\u0103 a cunoa\u0219terii: datul \u0219i valoarea. Datul nu este altceva dec\u00e2t fiin\u021ba. Ceea ce \u00een ordinea experien\u021bei ni se prezint\u0103 ca dat, plasat \u00een registru ontic devine ceea ce este<\/em> dat, adic\u0103 fiin\u021ba. Fiin\u021ba este corelat\u0103 cu valoarea, \u00een\u021beleas\u0103 neconven\u021bional ca principal constituent al tuturor no\u021biunilor noastre \u0219i, ca atare, principal determinant al fiin\u021bei. Valoarea are o func\u021bie ontologic\u0103<\/em>, \u00eentruc\u00e2t fiin\u021ba ni se prezint\u0103 doar prin valorile pe care i le atribuim. Fiin\u021ba f\u0103r\u0103 valoare este insesizabil\u0103, zice Scraba. Argumentul lui este foarte str\u00e2ns.<\/p>\n\n\n\n

Fundamentul valorii este de natur\u0103 psihic\u0103<\/em>. Activitatea uman\u0103 este guvernat\u0103 de trei factori psihici ireductibili: g\u00e2ndirea<\/em>, cunoa\u0219terea<\/em> \u0219i sociabilitatea<\/em>. \u200bAce\u0219ti factori co\u00adres\u00adpund unei necesit\u0103\u021bi practice primordiale a individului: satisfacerea celor trei ten\u00addin\u021be naturale de baz\u0103: de a se extinde<\/em>, de a predomina<\/em> \u0219i de a se conserva<\/em>. Aceste ten\u00addin\u021be primordiale nu pot fi satisf\u0103cute dec\u00e2t printr-un efort continuu \u0219i simultan de cre\u00ada\u021bie sin\u00adtetic\u0103 (filosofia)<\/em>, organizare sistematic\u0103 (\u0219tiin\u021ba)<\/em> \u0219i conservare practic\u0103 (orga\u00adnizarea so\u00adcial\u0103)<\/em>. Prin urmare, (1) filosofia<\/em> creeaz\u0103 sintetic no\u021biuni atribuind valori fiin\u00ad\u021bei, (2) \u0219ti\u00adin\u00ad\u021ba<\/em> sistematizeaz\u0103 aceste no\u021biuni, iar (3) organizarea social\u0103<\/em> conserv\u0103 rezul\u00adtatele filo\u00adsofiei \u0219i \u0219tiin\u021bei la nivelul institu\u021biilor.[86]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

\u00cenainte de a merge mai departe, s\u0103 clarific\u0103m perspectiva \u00een care g\u00e2nde\u0219te Scraba for\u00admarea no\u021biunilor. \u00cen general, credem c\u0103 acestea sunt ob\u021binute prin abstrac\u021bie formal\u0103: compar\u00e2nd mai multe obiecte, re\u021binem elementul comun \u0219i elimin\u0103m diferen\u021bele. Scraba consider\u0103 c\u0103 aceast\u0103 descriere este insuficient\u0103: orice no\u021biune este un raport, prin urmare \u00eenainte ca mintea s\u0103 fie capabil\u0103 s\u0103 pun\u0103 un raport oarecare, ea trebuie s\u0103 creeze termenii acelui raport. \u00cen scop ilustrativ, descrie modul \u00een care se formeaz\u0103 no\u021biunea individual\u0103 de alb:<\/p>\n\n\n\n

\n

F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, ideea de alb se dob\u00e2nde\u0219te elimin\u00e2nd tot ce este diferit \u00een diversitatea senza\u00ad\u021biilor relative la aceast\u0103 culoare, dar exist\u0103 ceva mai mult de at\u00e2t. Exist\u0103 activitatea spiritului care ajunge la ideea de alb. \u200bTrebuie deci s\u0103 presupunem c\u0103, dintre senza\u021bii, g\u00e2ndirea alege mai \u00eent\u00e2i una care \u00eei este util\u0103 \u0219i necesar\u0103: util\u0103 \u00een raport cu activitatea sa, necesar\u0103 \u00een raport cu celelalte senza\u021bii deja admise. Astfel, aceast\u0103 senza\u021bie cap\u0103t\u0103 o valoare particular\u0103.
\u200bOr, prin determinarea ei ca valoare, ea devine totodat\u0103 stabil\u0103 \u00een \u00eenl\u0103n\u021buirea total\u0103 a g\u00e2n\u00addirii: ea este. \u00cei spunem alb.
\u200bTrebuie deci s\u0103 admitem c\u0103 aceast\u0103 no\u021biune de alb nu se dob\u00e2nde\u0219te a\u0219a cum se crede \u00een ge\u00adne\u00adral, prin induc\u021bie sau prin deduc\u021bie. \u00cenaintea oric\u0103rei judec\u0103\u021bi logice, exist\u0103 o activitate prea\u00adla\u00adbil\u0103: crearea termenilor de organizat, crea\u021bie care se realizeaz\u0103 printr-o atribuire de va\u00adlori<\/em>. Va\u00adloa\u00adrea de utilitate a unui raport se transform\u0103 \u00een felul acesta \u00een valoare determinat\u0103, \u00een vre\u00adme ce raportul, lu\u00e2nd o form\u0103 fix\u0103, devine prin valoarea sa o no\u021biune de existen\u021b\u0103 a fiin\u021bei.[87]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Mintea nu g\u0103se\u0219te no\u021biunea de alb gata dat\u0103 \u00een senza\u021bii. Din tot fluxul datului, ea se\u00adlecteaz\u0103 o senza\u021bie (pe criterii de utilitate \u0219i necesitate) \u0219i \u00eei atribuie o valoare. Odat\u0103 stabi\u00adl\u0103, valoarea devine o calitate a fiin\u021bei. Desigur, g\u00e2ndirea nu se opre\u0219te aici. Dar de la for\u00admarea no\u021biunilor celor mai simple \u0219i p\u00e2n\u0103 la sistemele filosofice cele mai complexe, ea procedeaz\u0103 \u00een acela\u0219i mod: creeaz\u0103 raporturi prin atribuire de valori, lucru care se reali\u00adzeaz\u0103 prin analiz\u0103 \u0219i sintez\u0103: selecteaz\u0103 ceea ce este relevant printr-o reductio <\/em>care eli\u00admin\u0103 diferen\u021bele (analiz\u0103) \u0219i \u00een acela\u0219i timp acord\u0103 o valoare acestei alegeri, prin deter\u00admi\u00adnare (sintez\u0103). Odat\u0103 ce o no\u021biune a fost creat\u0103 \u0219i acceptat\u0103, valoarea ei poate fi atribuit\u0103 altor no\u021biuni acceptate, prilej cu care apare un nou raport \u0219i ia na\u0219tere o nou\u0103 no\u021biune, av\u00e2nd o valoare superioar\u0103. A g\u00e2ndi \u00eenseamn\u0103 deci a crea un raport, activitate care \u00een acela\u0219i timp afirm\u0103 fiin\u021ba<\/em>. Aceasta este func\u021bia ontic\u0103 a valorii.<\/p>\n\n\n\n

O a doua func\u021bie a valorii este epistemic\u0103, \u00eentruc\u00e2t permite trecerea de la filosofie la \u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i la organizare social\u0103. Crearea, organizarea \u0219i conservarea no\u021biunilor sunt conec\u00adtate printr-o bucl\u0103 de feedback. Orice nou\u0103 abstrac\u021biune poate fi conceput\u0103 doar cu aju\u00adtorul unor abstrac\u021biuni deja admise, acestea la r\u00e2ndul lor baz\u00e2ndu-se pe unele anterioare \u2013 \u0219i a\u0219a mai departe. Ca s\u0103 existe abstrac\u021biuni deja admise, ele trebuie s\u0103 fi fost deja con\u00adser\u00advate<\/em>. Mai mult, orice crea\u021bie \u00een abstract se bazeaz\u0103 pe o sistematizare preexistent\u0103. Pe scurt, rezultatul oric\u0103rei activit\u0103\u021bi specifice (la nivelul filosofiei, \u0219tiin\u021bei sau al organiz\u0103rii sociale) se constituie \u00eentr-un input al celorlalte dou\u0103 activit\u0103\u021bi specifice. \u00cen acest ansam\u00adblu, societatea ocup\u0103 un rol crucial, c\u0103ci \u00een lipsa institu\u021biilor pe care le produce, individul s-ar afla \u00een imposibilitatea de a-\u0219i satisface tendin\u021ba primordial\u0103 de a se conserva. Socie\u00adtatea, cu institu\u021biile ei, cap\u0103t\u0103 deci \u00een concep\u021bia lui Scraba o \u00eentemeiere natural\u0103. <\/em>Pentru a se putea conserva (tendin\u021b\u0103 natural\u0103 \u0219i primordial\u0103), indivizii trebuie s\u0103 lucreze la consoli\u00addarea institu\u021bional\u0103 a comunit\u0103\u021bii \u2013 iar prima dintre institu\u021biile astfel create este limba<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2\u021biva ani mai t\u00e2rziu, \u00een Sociologie<\/em>, va prezenta acest lan\u021b de feedback sub forma unui triunghi[88]<\/sup><\/a>:<\/p>\n\n\n\n

\"\"<\/figure>\n\n\n\n

Dar unde intervine sociologia? Lan\u021bul de feedback de mai sus este conceput di\u00adna\u00admic, evolutiv, \u00een desf\u0103\u0219urarea sa istoric\u0103. Astfel, orice no\u021biune de ordin filosofic, odat\u0103 aplicat\u0103 \u0219tiin\u021bei, cap\u0103t\u0103 o valoare mai extins\u0103<\/em> \u2013 care, concretizat\u0103 \u00een cadrul socie\u00adt\u0103\u021bilor umane, \u00ee\u0219i spore\u0219te de asemenea \u00eentinderea. De-a lungul timpului, no\u021biunile noas\u00adtre au devenit din ce \u00een ce mai extinse la nivelul valorilor pe care le con\u021bin. Scraba exem\u00adplific\u0103 aceast\u0103 idee recurg\u00e2nd la modul \u00een care s-a schimbat no\u021biunea de egalitate, trec\u00e2nd de la filosofie (unde se prezenta sub forma principiului identit\u0103\u021bii<\/em>) la \u0219tiin\u021b\u0103 (unde a ajuns s\u0103 de\u00adsem\u00adneze ceva de ordin moral<\/em>) \u0219i apoi la organizarea social\u0103:<\/p>\n\n\n\n

\n

[A]st\u0103zi, dac\u0103 se roste\u0219te cuv\u00e2ntul egalitate [\u2026], nu ne mai g\u00e2ndim nici la valoarea sa filo\u00adso\u00adfic\u0103, nici la valoarea sa \u0219tiin\u021bific\u0103, ci numai la valoarea sa social\u0103.
Oricum ar sta lucrurile, exist\u0103 un element cu o valoare special\u0103, socialul<\/em>, element re\u00adzul\u00adtat din aplicarea valorilor \u0219i constituit din ansamblul no\u021biunilor a c\u0103ror valoare a fost extins\u0103 la via\u021ba social\u0103, ca principiu pentru stabilirea raporturilor sociale. Pentru a desprinde \u0219i a pu\u00adne \u00een eviden\u021b\u0103 acest element, trebuie, \u00een mod evident, s\u0103 recurgem la o cercetare aparte: cea a sociologiei.[89]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Nu trebuie s\u0103 pierdem din vedere sensul \u00een care Scraba \u00een\u021belege filosofia \u0219i \u0219tiin\u021ba, ca fiind dou\u0103 activit\u0103\u021bi specifice (dar interdependente) ale g\u00e2ndirii. Prima creeaz\u0103 no\u021biuni, cea de-a doua le coordoneaz\u0103 (cauzal). Concretizate \u00een institu\u021bii \u0219i devenind principii ale activit\u0103\u021bii umane, aceste no\u021biuni intr\u0103 din nou \u00een circuitul crea\u021biei \u0219i coordon\u0103rii pentru ca \u00een cele din urm\u0103 s\u0103 fie din nou concretizate la nivelul activit\u0103\u021bii sociale. Acest parcurs dia\u00adlec\u00adtic le extinde<\/em> valoarea. Pentru filosof, egalitatea apare mai \u00eent\u00e2i ca principiu abstract, exprimat prin formula A = A \u2013 principiul identit\u0103\u021bii. \u00cen acest sens, valoarea ei const\u0103 \u00een faptul c\u0103 orice lucru este identic cu sine. Ridic\u00e2nd aceast\u0103 valoare la rang de principiu, ea poate orienta progresul g\u00e2ndirii (cum a procedat Fichte, postul\u00e2nd un \u201eeu universal\u201d iden\u00adtic cu eul individual). \u00cen \u0219tiin\u021b\u0103, adic\u0103 \u00een sfera coordon\u0103rii cauzale, aceast\u0103 no\u021biune ca\u00adp\u0103\u00adt\u0103 o valoare extins\u0103: afirmat\u0103 moral, egalitatea devine un scop al subiectului care caut\u0103 s\u0103 se des\u0103v\u00e2r\u0219easc\u0103 din punct de vedere moral (aluzie la Kant). Obliga\u021bia moral\u0103 im\u00adpune nu doar afirmarea acestei egalit\u0103\u021bi, ci \u0219i realizarea ei \u00een via\u021ba practic\u0103 indi\u00advi\u00addual\u0103. Astfel, no\u021biunea dob\u00e2nde\u0219te, pe l\u00e2ng\u0103 valoarea teoretic\u0103, \u0219i o valoare practic\u0103, legat\u0103 de ac\u021biune. \u00cen context social, egalitatea prime\u0219te o valoare \u0219i mai extins\u0103, devenind principiu al vie\u021bii sociale. Societatea o concretizeaz\u0103 \u00een diferitele ei institu\u021bii. Prin urmare, no\u021biunile apli\u00adcate raporturilor sociale au ajuns s\u0103 con\u021bin\u0103 o valoare specific\u0103 \u2013 valoarea social\u0103, distinct\u0103 de valorile lor filosofice sau \u0219tiin\u021bifice.<\/p>\n\n\n\n

Necesitatea sociologiei s-a ivit deci ca urmare a aplic\u0103rii succesive a valorilor, ceea ce a condus la apari\u021bia unor no\u021biuni cu valoare extins\u0103, specifice domeniului social. De ce nu se poate desprinde sociologia de filosofie? S\u0103 remarc\u0103m mai \u00eent\u00e2i c\u0103 aceast\u0103 \u00eentrebare nu are sens aici, c\u0103ci \u00een contextul schemei evolutive a lui Scraba sociologia nu a fost vreodat\u0103 o parte<\/em> a filosofiei \u0219i nici nu avea cum. Nevoia de sociologie a intervenit \u00een istorie ca urmare a apari\u021biei unui nou set de valori, cele de ordin social. Deci sociologia nu este o parte<\/em> a filosofiei, ci este ea \u00eens\u0103\u0219i o filosofie<\/em> sau o \u0219tiin\u021b\u0103 <\/em>\u00een func\u021bie de metoda pe care o aplic\u0103 obiectului ei specific. \u00cen calitatea ei de filosofie care creeaz\u0103 no\u021biuni, socio\u00adlogia este o metafizic\u0103 social\u0103. (Ulterior, Scraba va dezvolta el \u00eensu\u0219i o astfel de meta\u00adfizic\u0103 \u00een La dialectique historique<\/em>, 1922, care porne\u0219te tocmai de la acel \u201eelement esen\u021bial care condi\u021bioneaz\u0103 universalitatea lucrurilor\u201d.[90]<\/sup><\/a>)\u00cen calitatea ei de \u0219tiin\u021b\u0103 care orga\u00ad\u00adnizeaz\u0103 no\u021biuni, sociologia are un domeniu teoretic (al c\u0103rui obiect sunt valorile de ordin social) \u0219i un domeniu practic, care sistematizeaz\u0103 faptele sociale \u0219i care func\u021bio\u00adneaz\u0103 dup\u0103 modelul unei \u0219tiin\u021be a naturii. Doar aceasta din urm\u0103 ar fi putut s\u0103 aib\u0103 ceva \u00een comun cu ceea ce \u00een\u021belegea Durkheim prin sociologie. Marea relevan\u021b\u0103 a sociologiei con\u00adst\u0103 \u00eens\u0103 \u00een faptul c\u0103 este disciplina conservatoare<\/em> \u00een lipsa c\u0103reia nu ar fi posibil niciun progres. \u00cen termenii lui de mai t\u00e2rziu, sociologia este o \u201eoper\u0103 conservatoare a afirm\u0103rii lumii date \u0219i a sistematiz\u0103rii seriale a acestei afirm\u0103ri\u201d.[91]<\/sup><\/a>\u00cen consecin\u021b\u0103, a limita sociologia la cercetarea faptelor sociale privite ca lucruri \u00eenseamn\u0103, pentru Scraba, a o limita la o \u0219ti\u00adin\u00ad\u021b\u0103 a \u201enaturii\u201d \u2013 foarte necesar\u0103, de altfel, dar incapabil\u0103 s\u0103 creeze \u0219i s\u0103 organizeze cau\u00adzal no\u021biunile relevante pentru via\u021ba social\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Schi\u021ba de sistem expus\u0103 \u00een conferin\u021ba de la Bologna a fost dezvoltat\u0103 \u0219i rafinat\u0103 ulte\u00ad\u00adrior \u00een Sociologie<\/em> (1914), La dialectique historique<\/em> (1922), \u00een comunic\u0103rile: \u201eLa philo\u00ad\u00adsophie du langage\u201d (Cel de-al 7-lea Congres Interna\u021bional de Filosofie, Oxford, 1930); \u201eLa metaphysique du langage\u201d (Cel de-al 8-lea Congres Interna\u021bional de Filo\u00adso\u00adfie, Praga, 1934); \u201eLa valeur au point de vue de la philosophie du Langage\u201d (Cel de-al 9-lea Congres Interna\u021bional de Filosofie, Paris, 1937), precum \u0219i \u00een uria\u0219a cercetare din ulti\u00admii s\u0103i 15 ani care viza organizarea exhaustiv\u0103 a fiin\u021bei la nivelul institu\u021bional al lim\u00adbii, ceea ce a dat un tezaur al limbii rom\u00e2ne explicat \u00een Vorbirea \u0219i scrierea ro\u00adm\u00e2\u00adneasc\u0103. Studiu intro\u00adductiv \u00een filozofia limbii <\/em>(1926) \u0219i Filosofia limbii rom\u00e2ne <\/em>(ap\u0103rut\u0103 probabil \u00een 1938). Tezaurul propriu-zis, a c\u0103rui existen\u021b\u0103 a fost pentru prima dat\u0103 sem\u00adna\u00adlat\u0103 de Gri\u00adgore Traian Pop, este \u00eenc\u0103 nepublicat.[92]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
4. Un Dumnezeu la cap\u0103tul istoriei?<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

Am amintit mai sus c\u0103, \u00een perspectiva lui Scraba, obiectul de studiu al sociologiei \u0219tiin\u021bifice este valoarea de ordin social<\/em>. Nu avem \u00eens\u0103 de-a face cu o axiologie pro\u00adpriu\u2011zis\u0103, descriptiv\u0103 sau prescriptiv\u0103, \u00eentruc\u00e2t valoarea se prezint\u0103 aici ca un constituent al realului<\/em> sau ca o determina\u021bie a fiin\u021bei<\/em>. \u00cen orice tip de cercetare, omul urm\u0103re\u0219te s\u0103 sur\u00adprind\u0103 fiin\u021ba<\/em>, ziceScraba, dar aceasta nu se poate capta dec\u00e2t prin valorile atribuite mani\u00adfes\u00adt\u0103rilor ei. Modul \u00een care a v\u0103zut rela\u021bia dintre fiin\u021b\u0103 \u0219i valoare a suferit de-a lungul tim\u00adpu\u00adlui preciz\u0103ri \u0219i rectific\u0103ri care au dus la o explicare mai coerent\u0103 a procesului de consti\u00adtuire a realului. Totu\u0219i, faptul c\u0103 \u00een Sociologie <\/em>intervine \u00een discu\u021bie \u0219i fiin\u021ba ca fiin\u021b\u0103, nu doar fiin\u021ba determinat\u0103, conduce la dificult\u0103\u021bi.<\/p>\n\n\n\n

\n

Fiin\u021ba se \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 [\u2026] \u00een con\u0219tiin\u021b\u0103 \u00een dou\u0103 chipuri: pe deoparte ca existen\u021b\u0103 pur\u0103, nedeter\u00admi\u00adnat\u0103, ca o nefiin\u021b\u0103; iar pe de alt\u0103 parte ca existen\u021b\u0103 real\u0103, determinat\u0103: e ceea ce numim fiin\u00ad\u021b\u0103<\/em>, dar care \u00een ultim\u0103 analiz\u0103 nu e dec\u00e2t o simpl\u0103 creare \u0219i construc\u021bie fenomenal\u0103 pe de-a \u00eentre\u00adgul \u0219i care nu exist\u0103 dec\u00e2t prin valoarea ce se d\u0103 celei dint\u00e2i.
Aceia a\u0219adar, fiin\u021ba \u00een sine, scap\u0103 oric\u0103rei analize, pe c\u00e2nd, dimpotriv\u0103, forma sa, fiin\u021ba vizibil\u0103, adic\u0103 ceea ce nu exist\u0103, ne d\u0103 deplina realitate: fiin\u021ba stabil\u0103, fenomenul deter\u00admi\u00adnat.[93]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Nedeterminatul sau fiin\u021ba ca existen\u021b\u0103 pur\u0103 \u201ese \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103\u201d deci \u00een con\u0219tiin\u021b\u0103; aceasta din urm\u0103 \u00eei atribuie valori \u0219i constituie, astfel, fenomenul sau fiin\u021ba determinat\u0103. Circularitatea inerent\u0103 acestei afirma\u021bii devine evident\u0103 dac\u0103 o rescriem \u00een felul urm\u0103tor: con\u0219tiin\u021ba nu are acces la nedeterminat, prin urmare \u00eel determin\u0103 ca s\u0103 \u00ee\u0219i asigure accesul. Dac\u0103 con\u0219tiin\u021ba nu are acces la fiin\u021b\u0103 dec\u00e2t determin\u00e2nd-o prin intermediul valorilor atribuite, ce este acel \u201eceva\u201d pe care con\u0219tiin\u021ba a trebuit totu\u0219i s\u0103-l accead\u0103 pentru a-i putea atribui valori?<\/p>\n\n\n\n

Dificultatea \u00ee\u0219i are sursele, dup\u0103 p\u0103rerea mea, \u00een \u00eencercarea de a traduce \u00een termeni ontologici interdic\u021bia epistemologic\u0103 a \u201elucrului \u00een sine\u201d. Cu alte cuvinte, o limit\u0103 a cunoa\u0219\u00adterii \u2013 imposibilitatea subiectului de a g\u00e2ndi un obiect independent de formele sale cognitive \u2013 este tratat\u0103 ca \u0219i cum acel obiect exist\u0103<\/em>, ba chiar el este ceea ce exist\u0103 cu ade\u00adv\u0103\u00adrat, spre deosebire de fenomen, care nu exist\u0103<\/em>. Onticul \u0219i epistemicul sunt \u00een\u021belese sinop\u00adtic: fiin\u021ba (nivel ontic) este totuna cu datul (nivel epistemic) \u2013 iar acest lucru atrage dup\u0103 sine anumite consecin\u021be, c\u0103ci limita cunoa\u0219terii a devenit, astfel, un hotar \u00eentre nefiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021b\u0103, \u00eentre existen\u021b\u0103 \u0219i non-existen\u021b\u0103. De\u0219i \u00een La dialectique historique<\/em> (unde apare sintagma \u201eexisten\u021ba datului\u201d[94]<\/sup><\/a>) intervine un element nou: sugestia unui dat neme\u00addiat, auroral[95]<\/sup><\/a>, nici aceast\u0103 lucrare nu rezolv\u0103 problema, ci mai mult o ad\u00e2nce\u0219te, c\u0103ci finalitatea dialecticii istorice ne las\u0103 s\u0103 \u00eentrevedem posibilitatea unei finalit\u0103\u021bi superioare, care \u00eencalc\u0103 hotarul mai sus men\u021bionat pentru a \u201eunifica\u201d fiin\u021ba.<\/p>\n\n\n\n

\u0218i aici a surprinde fiin\u021ba \u00eenseamn\u0103 a-i atribui valori, calit\u0103\u021bi, deci a-i conferi reali\u00adtate.[96]<\/sup><\/a> Din faptul c\u0103 fiin\u021ba poate fi cercetat\u0103 sub trei aspecte diferite, au rezultat trei dialec\u00adtici, fiecare cu metodologia ei specific\u0103: (1) fiin\u021ba \u00een universalitatea ei, (2) fiin\u021ba \u00een exis\u00adten\u021ba ei \u0219i (3) fiin\u021ba \u00een devenire. De primul aspect al fiin\u021bei se ocup\u0103 dialectica filosofic\u0103, aceasta av\u00e2nd \u0219i o ramur\u0103 special\u0103, dialectica metafizic\u0103 \u2013 care cerceteaz\u0103 condi\u021biile sub care poate fi studiat\u0103 fiin\u021ba ca fiin\u021b\u0103, fiin\u021ba \u00een universalitatea ei. De cel de-al doilea se ocup\u0103 dialectica \u0219tiin\u021bific\u0103, iar de cel de-al treilea, dialectica istoric\u0103. Fiin\u021ba \u00een universalitatea ei, ca \u201edat imediat al con\u0219tiin\u021bei primordiale\u201d, este lipsit\u0103 de calit\u0103\u021bi, prin urmare este insesizabil\u0103. C\u0103ci, spune Scraba, de \u00eendat\u0103 ce \u00eei atribuim o valoare, deci o determin\u0103m, ea se particularizeaz\u0103 \u0219i \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 mai fie fiin\u021ba universalului, devenind fiin\u021ba unui particular anume.[97]<\/sup><\/a> A\u0219adar, despre datul nedeterminat nu se poate afirma nimic f\u0103r\u0103 a-l scoate din nedeterminarea sa. \u00cen cuvintele lui Scraba,<\/p>\n\n\n\n

\n

Pe scurt, dialectica metafizic\u0103 vizeaz\u0103 un element care, de\u0219i dep\u0103\u0219e\u0219te con\u0219tiin\u021ba individual\u0103, o determin\u0103; un element care, de\u0219i ne apare ini\u021bial ca fiind lipsit de orice calitate, este sursa acesteia, \u0219i care, de\u0219i r\u0103m\u00e2ne necunoscut, ne furnizeaz\u0103 cunoa\u0219terea.[98]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

A\u0219a cum am v\u0103zut mai devreme, activitatea de determinare a fiin\u021bei prin valori nu reprezint\u0103 un eveniment unic, primar. Mintea atribuie mereu noi valori datului, pe diferitele planuri ale dispozitivului dinamic filosofie\u2013\u0219tiin\u021b\u0103\u2013societate (\u201eAstfel, ni se pare c\u0103 noi cre\u0103m ne\u00eencetat fiin\u021ba<\/em>, sub impulsul afectiv al tendin\u021belor noastre\u201d[99]<\/sup><\/a>), valori care se reaplic\u0103 ne\u00eencetat no\u021biunilor acceptate pentru a genera no\u021biuni cu o valoare din ce \u00een ce mai extins\u0103. Dou\u0103 no\u021biuni par \u00eens\u0103 intim legate de ideea de fiin\u021b\u0103: existen\u021ba \u0219i devenirea \u2013 at\u00e2t de indisolubil legate \u00eenc\u00e2t dac\u0103 \u00eencerc\u0103m s\u0103 le \u00eenl\u0103tur\u0103m dispare g\u00e2ndul cu totul. Acestea sunt deci principalele ei \u201eatribute\u201d. \u00centruc\u00e2t de fiin\u021ba ca existen\u021b\u0103 am v\u0103zut c\u0103 se ocup\u0103 dialectica \u0219tiin\u021bific\u0103, La dialectique historique<\/em> este o tratare a fiin\u021bei \u00een perspectiva devenirii<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Punctul de plecare al acestei lucr\u0103ri l-a g\u0103sit \u00een Jean-Jacques Gourd (1850\u20131909), un g\u00e2nditor non-conformist care se bucura de notorietate \u00een mediul academic genovez, unde \u021binea prelegeri de istoria filosofiei \u00een perioada \u00een care Scraba era student. \u00cen aceea\u0219i perioad\u0103 (1902), un privat-docent<\/em>, Gr\u00e9goire Liwchitz, a \u021binut chiar un curs despre \u201eLes trois dialectiques de M. Gourd: lecture, interpr\u00e9tation, discussion\u201d[100]<\/sup><\/a> \u2013 de\u0219i cele trei studii fuseser\u0103 publicate \u00een urm\u0103 cu numai cinci ani, fapt care spune ceva despre impactul ideilor lui Gourd la Geneva. Dialectica lui Scraba este inspirat\u0103 mai ales de dialectica religioas\u0103 a lui Gourd[101]<\/sup><\/a>, dar \u0219i de lucrarea anterioar\u0103 a acestuia, Le<\/em> ph\u00e9\u00adno\u00adm\u00e8ne: Esquisse de philosophie g\u00e9n\u00e9rale<\/em> (1888), unde Gourd a reconceptualizat asem\u0103narea \u0219i diferen\u021ba \u0219i le-a postulat \u00een calitate de procedee prin care con\u0219tiin\u021ba primitiv\u0103 ordoneaz\u0103 realul. Scraba men\u021bioneaz\u0103 aceast\u0103 distinc\u021bie ca punct de plecare pentru dialectica sa istoric\u0103: \u201etocmai de la distinc\u021bia f\u0103cut\u0103 de ilustrul g\u00e2nditor \u00eentre ele\u00admen\u00adtul de asem\u0103nare \u0219i cel de diferen\u021b\u0103 pornim pentru a \u00eentemeia dialectica noastr\u0103 istoric\u0103\u201d.[102]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Sistemul lui Scraba are la baz\u0103 aceea\u0219i idee general\u0103 potrivit c\u0103reia mintea con\u00adtri\u00adbuie la realitatea fenomenal\u0103 prin procedee specifice bazate pe asem\u0103nare \u0219i diferen\u021b\u0103. Spre deosebire \u00eens\u0103 de Gourd, care vedea \u00een \u00eentreprinderile teoretice o \u00eendep\u0103rtare de sta\u00adrea originar\u0103 a con\u0219tiin\u021bei, adic\u0103 de \u201eadev\u0103rul de fapt\u201d, \u00een favoarea adev\u0103rului \u0219tiin\u021bific, adic\u0103 a \u201eadev\u0103rului de coordonare\u201d, ceea ce a imprimat realit\u0103\u021bii o direc\u021bie artificial\u0103, conotat\u0103 negativ, Scraba vede un sens pozitiv \u00een evolu\u021bia fiin\u021bei, la cap\u0103tul c\u0103reia plaseaz\u0103 fiin\u021ba universal\u0103. Spre deosebire de Gourd, care era preocupat de recuperarea con\u0219tiin\u021bei originare, pe Scraba \u00eel intereseaz\u0103 mai pu\u021bin ce se afl\u0103 la \u00eenceputul istoriei \u0219i mai mult ce s-ar putea afla la cap\u0103tul ei. Aparent, punctul de plecare al celor doi este diferit: demersul lui Gourd porne\u0219te de la con\u0219tiin\u021b\u0103<\/em>, \u00een vreme ce punctul de plecare al construc\u021biei lui Scraba este fiin\u021ba<\/em>. Este \u00eens\u0103 important de ad\u0103ugat aici c\u0103 Gourd echivaleaz\u0103<\/em> \u201econ\u0219tiin\u021ba primitiv\u0103\u201d cu datul acesteia, anume cu fiin\u021ba. Prin aceast\u0103 echivalare (pe care Scraba nu o opereaz\u0103 \u00een Sociologie<\/em>, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd la o dualitate originar\u0103 subiect\u2013obiect, dar o sugereaz\u0103 \u00een La dialectique historique<\/em>), Gourd a evitat dificultatea despre care am vorbit mai sus, const\u00e2nd \u00een postularea unei con\u0219tiin\u021be primordiale care are ca dat ceva nedeterminat.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen studiul dedicat dialecticii teoretice, Gourd explica astfel no\u021biunea sa de con\u00ad\u0219tiin\u021b\u0103:<\/p>\n\n\n\n

\n

\u00cen\u021beleg prin con\u0219tiin\u021b\u0103 o con\u0219tiin\u021b\u0103 oarecum spontan\u0103 [\u2026]; con\u0219tiin\u021ba dinaintea aranjamen\u00adte\u00adlor \u0219tiin\u021bei; chiar dinaintea simplei afirma\u021bii de existen\u021b\u0103, \u00een care se descoper\u0103 deja rezultatul unei ordon\u0103ri; dinaintea distinc\u021biei dintre subiect \u0219i obiect, adic\u0103 dintre con\u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i ceea ce nu este ea; con\u0219tiin\u021ba care \u00eenc\u0103 se confund\u0103 cu realitatea \u0219i care ofer\u0103 dialecticii punctul ei de plecare, materialul ei; con\u0219tiin\u021ba [\u2026] care nu a fost niciodat\u0103 negat\u0103, nici nu ar putea fi vreo\u00addat\u0103 negat\u0103, \u0219i care poate fi numit\u0103 \u201eadev\u0103rul de fapt\u201d, prin opozi\u021bie cu \u0219tiin\u021ba, care este \u201eade\u00adv\u0103\u00adrul de coordonare\u201d.[103]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Gourd afirm\u0103 deci un fel de \u201e\u00eenainte\u201d prelogic \u00een care realitatea \u0219i con\u0219tiin\u021ba reali\u00adt\u0103\u021bii erau unul \u0219i acela\u0219i lucru. \u201eDistinc\u021bia nu apare dec\u00e2t odat\u0103 cu aranjamentele \u0219tiin\u00ad\u021bei\u201d[104]<\/sup><\/a>, iar acestea au constituit doar \u00eenceputul procesului decadent care ne-a adus \u00een fa\u021ba unei lumi din ce \u00een ce mai abstracte \u0219i mai artificiale, o lume pe care nici m\u0103car nu avem dreptul s\u0103 o numim realitate, at\u00e2t de mult se abate de la con\u0219tiin\u021ba primitiv\u0103.[105]<\/sup><\/a> La aceast\u0103 con\u0219tiin\u021b\u0103 nu ne mai putem \u00eentoarce, dar o dialectic\u0103 bine condus\u0103, una care s\u0103 nu submi\u00adneze integritatea propriilor sale materiale, a\u0219a cum procedeaz\u0103 mai ales dia\u00adlec\u00adtica \u0219tiin\u00ad\u021bific\u0103[106]<\/sup><\/a>, ar putea \u00een principiu s\u0103 ne ajute s\u0103 recuper\u0103m experien\u021ba concret\u0103 a con\u0219tiin\u021bei l\u0103sate \u00een urm\u0103. Gourd nu afirm\u0103 c\u0103 mintea primitiv\u0103 s-ar fi aflat \u00een posesia absolutului, c\u0103ci avem de-a face, la acel nivel, cu o con\u0219tiin\u021b\u0103 precar\u0103, a c\u0103rei sl\u0103biciune a atras de la sine efortul organizator care ne-a \u00eenchis accesul la adev\u0103rata realitate. Drumul \u00eenapoi c\u0103tre con\u0219tiin\u021ba primitiv\u0103 este un drum care trebuie s\u0103 refac\u0103 \u00een sens in\u00advers drumul dialec\u00adticii teoretice, un drum de la abstract la concret, un proces de decon\u00adstruire \u0219i recon\u00adstruire pe baza elementelor incoordonabile<\/em> de care s-a debarasat dialec\u00adtica teoretic\u0103. Dac\u0103 lucru\u00adrile merg bine, la cap\u0103tul acestui drum s-ar putea afla o con\u00ad\u0219tiin\u021b\u0103 \u201eprimitiv\u0103\u201d \u00eembog\u0103\u021bit\u0103, mai puternic\u0103 dec\u00e2t cea care fusese falsificat\u0103 de \u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i pe care am putea-o plasa la \u00eenceputul unei noi dialectici, la r\u00e2ndul ei mai promi\u00ad\u021b\u0103toare.<\/p>\n\n\n\n

Constituit\u0103 parc\u0103 sub forma unui dialog cu Gourd[107]<\/sup><\/a>, ca un fel de solu\u021bie alternativ\u0103 mai optimist\u0103 la problemele puse de acesta, dialectica istoric\u0103 a lui Scraba are ca obiect \u0219i punct de plecare fiin\u021ba \u00een devenire. Supus\u0103 multiplelor determin\u0103ri succesive, aceasta evolueaz\u0103 grandios de la con\u0219tiin\u021ba individului la cea a societ\u0103\u021bii pentru a ajunge \u00een cele din urm\u0103 la con\u0219tiin\u021ba \u00eentregii umanit\u0103\u021bi. Am putea spune c\u0103 avem de-a face, \u00een climatul pozitivist al primelor decenii de secol 20, cu o \u00eencercare de a reanima obiectul tradi\u021bional al metafizicii? R\u0103spunsul la aceast\u0103 \u00eentrebare trebuie s\u0103 \u021bin\u0103 cont de faptul c\u0103 obiectul dialecticii lui Scraba nu \u00eel constituie acel \u201euniversal\u201d originar \u0219i nealterat, presupusa fiin\u021b\u0103 \u201epur\u0103\u201d pe care \u00een Sociologie<\/em> o numise de-a dreptul nefiin\u021b\u0103; pe aceasta o admite ca inac\u00adce\u00adsibil\u0103<\/em>. (Spun\u00e2nd \u00eens\u0103 c\u0103 este<\/em> inaccesibil\u0103, o admite totu\u0219i.) Fiin\u021ba accesi\u00adbil\u0103 este strict fenomenal\u0103: este datul. Cu toate acestea, vocabularul s\u0103u conserv\u0103 vestigii ale unei fiin\u021be misterioase care planeaz\u0103 deasupra fiin\u021bei date, o fiin\u021b\u0103 ale c\u0103rei<\/em> \u201emanifes\u00adt\u0103ri\u201d constituie datul \u2013 o fiin\u021b\u0103 care pare s\u0103 fie ea \u00eens\u0103\u0219i marele subiect inaccesibil al evolu\u021biei. \u00cen di\u00adver\u00adsele sale ipostaze (ca individ, comunitate sau umanitate), omul determin\u0103 la nesf\u00e2r\u0219it fiin\u00ad\u021ba \u0219i o creeaz\u0103 totodat\u0103. Chiar presupun\u00e2nd c\u0103 ceea ce este dincolo de fenomen e incog\u00adnos\u00adcibil, lucru pe care Scraba \u00eel subliniaz\u0103 de nenum\u0103rate ori, \u00een ce termeni putem g\u00e2ndi totu\u0219i acel \u201edincolo\u201d, sau acea fiin\u021b\u0103 care dob\u00e2nde\u0219te \u201ene\u00eencetat con\u0219tiin\u021b\u0103 \u00een noi\u201d, \u201eprin noi\u201d \u2013 \u0219i de care p\u0103rem poseda\u021bi de-a lungul unei istorii \u00een\u021belese ca o desf\u0103\u0219urare a ei?<\/p>\n\n\n\n

\n

Fiin\u021ba se manifest\u0103 prin noi; actele noastre sunt actele ei, aspira\u021biile noastre, aspira\u021biile ei, vo\u00adli\u00ad\u021biile, emo\u021biile noastre sunt ale ei, progresul nostru este progresul ei. \u00cen perfectibilitatea sa, ea \u00eenainteaz\u0103 prin dezvoltarea noastr\u0103, dob\u00e2ndind ne\u00eencetat con\u0219tiin\u021b\u0103 \u00een noi \u0219i prin noi. \u0218i deoa\u00adre\u00adce acelea\u0219i tendin\u021be se reg\u0103sesc la to\u021bi membrii uneia \u0219i aceleia\u0219i societ\u0103\u021bi, \u0219i deoarece orice so\u00adcietate are o unitate \u0219i o continuitate \u00een timp \u0219i \u00een spa\u021biu, este incontestabil c\u0103 fiin\u021ba se ma\u00adni\u00adfest\u0103 prin ansamblu; c\u0103 con\u0219tiin\u021ba social\u0103 reprezint\u0103, \u00een fiecare moment, treapta superioar\u0103 a \u00een\u0103l\u021b\u0103rii sale prin acel \u201econsensio omnium gentium\u201d al lui Cicero.[108]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Fiin\u021ba \u00een devenire este \u0219i obiect, dar mai presus de toate este subiect. Parcursul ei maiestuos aproape c\u0103 ne \u00eendeamn\u0103, \u00eempotriva tuturor limit\u0103rilor impuse de autor, s\u0103 o \u00een\u021be\u00adlegem ca un fel de Dumnezeu plasat la cap\u0103tul istoriei. Ea este \u0219i cunosc\u0103tor, \u0219i cunoscut, \u0219i determinant, \u0219i determinat, ea evolueaz\u0103 \u0219i \u00een acela\u0219i timp este \u0219i sursa, \u0219i sco\u00adpul acestei evolu\u021bii. O singur\u0103 problem\u0103 are ea \u2013 s\u0103-i zicem, \u00een tradi\u021bie \u0219tiin\u021bific\u0103: \u201epro\u00adblema m\u0103sur\u0103torii\u201d. Nu se poate cunoa\u0219te pe sine a\u0219a cum \u201eeste\u201d \u00een nedeterminarea ei. Dar \u0219i pentru aceast\u0103 problem\u0103 Scraba va g\u0103si o solu\u021bie.<\/p>\n\n\n\n

Am v\u0103zut c\u0103 traseul dialecticii religioase a lui Gourd urmeaz\u0103 o spiral\u0103: con\u0219tiin\u021ba corupt\u0103 de coordon\u0103rile \u0219tiin\u021bei se folose\u0219te de un vicle\u0219ug (utilizarea incoordonabilelor<\/em>, adic\u0103 a acelor elemente sacrificate de \u0219tiin\u021b\u0103 pentru c\u0103 sunt imposibil de coordonat, fiind legate de aspectele calitative ale experien\u021bei) pentru a recupera ceva din caracterul ei pri\u00admi\u00adtiv de realitate nealterat\u0103 \u0219i a re\u00eencepe dialectica de pe o pozi\u021bie ceva mai bun\u0103. Traseul dialecticii istorice a lui Scraba este un progres onduliform (c\u0103ci a \u00eencercat s\u0103 integreze \u0219i ondula\u021biunea lui Conta \u2013 ca determinism, nu ca fatalitate): fiin\u021ba se concre\u00adtizeaz\u0103 \u00een va\u00adlo\u00adrile care i se atribuie (sau \u0219i le atribuie); prin aceast\u0103 atribuire \u00ee\u0219i oculteaz\u0103 \u201e\u00een sinele\u201d, apoi se ramific\u0103, se dezvolt\u0103, odat\u0103 cu con\u0219tiin\u021ba omului, c\u0103tre o cauzalitate ultim\u0103 pe care o caut\u0103 ne\u00eencetat: unificarea<\/em>. Dac\u0103 Gourd avea nevoie de elementul inco\u00ador\u00addonabil pentru a face posibil\u0103 recuperarea adev\u0103rului de fapt, Scraba are nevoie de acela\u0219i ele\u00adment pentru a da fiin\u021bei posibilitatea unific\u0103rii. A identificat, astfel, \u00een orizontul finalit\u0103\u021bii (specific dialecticii istorice) \u201esuprasensibilul\u201d incoordonabil: judec\u0103\u00ad\u021bile<\/em> contem\u00adplative<\/em>. \u00cen cele din urm\u0103, pe baza acestora, dialectica istoric\u0103 se autodep\u0103\u0219e\u0219te printr-o dialectic\u0103 religioas\u0103 care ar putea permite transgresarea grani\u021bei ontologice, ie\u0219irea din realitatea stabil\u0103 \u0219i determinat\u0103 spre indeterminatul de dincolo, spre \u201efinali\u00adtatea suprem\u0103 pe care finalitatea cauzal\u0103 nu ne-a f\u0103cut dec\u00e2t s-o \u00eentrez\u0103rim\u201d.[109]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

\u00centr-o recenzie dedicat\u0103 acestei c\u0103r\u021bi, Gaston Richard a surprins \u00eentr-un mod foarte expresiv perplexitatea pe care o provoac\u0103 \u00eent\u00e2lnirea cu g\u00e2ndirea lui Scraba: \u201eDl. Scraba este unul dintre acei g\u00e2nditori care supun la cazne mintea cititorului, dar nu f\u0103r\u0103 folos pentru acesta\u201d.[110]<\/sup><\/a> Comentariile pe care le-am f\u0103cut mai sus nu ating nici pe departe articula\u021biile fiin\u021bei \u00een devenire din La dialectique historique<\/em>, dar sunt suficiente pentru a da o minim\u0103 inteligibilitate acelui uria\u0219 efort de cartografiere a limbii (de fapt, a fiin\u021bei), materializat \u00een \u201e4 600 de c\u0103r\u021bulii a\u0219ezate \u00een 24 mari cutii\u201d \u0219i care \u201epoart\u0103 denumirea de Tezaurul filosofic al limbii rom\u00e2ne\u201d.[111]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
5. De la limb\u0103 la fiin\u021b\u0103<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

Dac\u0103 limba este fiin\u021b\u0103 materializat\u0103 \u0219i dac\u0103 avem o idee despre mecanismele prin care omul \u0219i-a constituit limbajul, nu am putea ajunge, oare, prin procedee filosofice \u0219i \u0219tiin\u021bifice, la ceva fundamental privind fiin\u021ba <\/em>care se afl\u0103 captiv\u0103 \u00een limb\u0103? Desigur, nu la fiin\u021b\u0103 \u00een sine, dar poate la ceva privind modalit\u0103\u021bile originare de captare a ei ca ase\u00adm\u0103\u00adnare \u0219i diferen\u021b\u0103? \u00cen comunicarea de la Bologna comentat\u0103 mai sus, Scraba spusese c\u0103 insti\u00adtu\u00ad\u021biile nu sunt crea\u021bii artificiale, simple conven\u021bii, ci expresii concrete ale g\u00e2ndi\u00adrii colective. Acestea materializeaz\u0103 devenirea g\u00e2ndirii, iar prima dintre aceste mate\u00adria\u00adliz\u0103ri<\/em> este limbajul<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

\n

Dac\u0103 g\u00e2ndirea este creatoare \u0219i organizatoare de no\u021biuni, acest lucru nu este totu\u0219i suficient pentru a-i da posibilitatea s\u0103 \u00eenainteze. Trebuie ca ea s\u0103 \u0219i conserve no\u021biunile. Or, pentru a le conserva mai bine, ea se vede nevoit\u0103 s\u0103 le exteriorizeze, s\u0103 le concretizeze \u00eentr-un mod sau altul.
Ceea ce intervine mai \u00eent\u00e2i este limbajul. Iar din acest punct de vedere, limbajul ni se \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 ca o institu\u021bie social\u0103.[112]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Teza limbajului sau a limbii ca institu\u021bie social\u0103 se reg\u0103sea \u0219i \u00een Sociologie<\/em> sau \u00een La dialectique historique<\/em>, \u00een aceasta din urm\u0103 fiind destul de clar formulat\u0103 \u0219i ideea c\u0103 limba \u00eenfiin\u021beaz\u0103<\/em>:<\/p>\n\n\n\n

\n

Verbul este, \u00een primul r\u00e2nd, con\u0219tiin\u021ba social\u0103 care o dep\u0103\u0219e\u0219te pe cea individual\u0103, apoi, reali\u00adz\u00e2n\u00addu-se, devine primul organism social: vorbirea, limba ca institu\u021bie social\u0103 determinant\u0103 \u0219i pe care se sprijin\u0103 celelalte institu\u021bii care se concretizeaz\u0103, prin ansamblul lor, sub forma unui or\u00adga\u00adnism superior vie\u021bii individuale \u2013 via\u021ba uman\u0103 universal\u0103, ca manifestare \u0219i determinare a fiin\u021bei universale personificate.[113]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

S\u0103 remarc\u0103m utilizarea termenului evanghelic de \u201eVerb\u201d (In principio erat Ver\u00adbum<\/em>[114]<\/sup><\/a>), explicabil\u0103 prin faptul c\u0103 avem de-a face \u0219i aici cu un fel de genez\u0103. G\u00e2ndirea ajuns\u0103 la nivel social, superioar\u0103 celei de la nivel individual, concretizeaz\u0103 fiin\u021ba la nivelul limbii<\/em>. Fiin\u021ba \u00eencepe s\u0103 capete astfel forme stabile \u0219i durabile, fapt care \u00eei per\u00admite evolu\u021bia. Am observat c\u0103, potrivit lui Gourd, realitatea este ocultat\u0103<\/em> prin inter\u00adme\u00addiul procedeelor coordonatoare ale g\u00e2ndirii \u0219tiin\u021bifice. La Scraba, fiin\u021ba se dez\u00adv\u0103\u00adluie<\/em> prin procedeele specifice g\u00e2ndirii (filosofia \u0219i \u0219tiin\u021ba), exprimate prin limb\u0103. Scraba vedea jum\u0103tatea plin\u0103 a paharului. Am spus mai sus c\u0103 distinc\u021bia lui Gourd \u00eentre ase\u00adm\u0103\u00adnare \u0219i diferen\u021b\u0103 (Le ph\u00e9nom\u00e8ne<\/em>, 1888) a constituit punctul de plecare explicit al dialec\u00adticii istorice a lui Scraba. \u00cen toate fenomenele, zicea Gourd, apar simultan dou\u0103 ele\u00admente la fel de reale \u0219i la fel de primitive: un element care aseam\u0103n\u0103 \u0219i un element care deosebe\u0219te. Cele dou\u0103 elemente sunt fundamentale, preced\u0103 g\u00e2ndirea \u0219i au acela\u0219i rang ontic \u0219i epistemic. G\u00e2ndirea \u00eens\u0103\u0219i ar fi imposibil\u0103 \u00een lipsa asem\u0103n\u0103rii \u0219i a diferen\u021bei, c\u0103ci nu ar mai putea s\u0103 produc\u0103 niciun raport. Dar nu \u00een g\u00e2ndire \u00ee\u0219i au fundamentul asem\u0103n\u0103torul \u0219i diferitul:<\/p>\n\n\n\n

\n

Desigur, lucrurile nu sunt recunoscute ca asem\u0103n\u0103toare sau diferite dec\u00e2t prin g\u00e2ndire, c\u0103ci numai odat\u0103 cu aceasta \u00eencep ele s\u0103 intre \u00een raport \u0219i s\u0103 se compare. Dar ele trebuie s\u0103 fie astfel \u00eenainte de a fi recunoscute sau de a se recunoa\u0219te astfel<\/em>. Dac\u0103 ceva asem\u0103n\u0103tor sau dife\u00adrit nu ar preexista raportului intelectual, acesta cu siguran\u021b\u0103 nu l-ar produce. \u00cenc\u0103 o dat\u0103, raportul nu exist\u0103 dec\u00e2t prin termenii s\u0103i, iar g\u00e2ndirea \u2013 numai prin subiectul \u0219i obiectul a c\u0103ror rela\u021bie o exprim\u0103. Ceea ce cunoa\u0219tem este la originea cunoa\u0219terii<\/em>, iar \u00een lumea noastr\u0103 feno\u00admenal\u0103, ceea ce cunoa\u0219tem nu se deosebe\u0219te de caracteristicile sau calit\u0103\u021bile sale<\/em>.[115]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Reg\u0103sim \u00een cele de mai sus nu doar elemente de vocabular, ci \u0219i idei care constituie piese de rezisten\u021b\u0103 \u00een sistemul lui Scraba: g\u00e2ndirea ca raport \u00eentre doi termeni preexisten\u021bi, cunoa\u0219terea \u00een exclusivitate a calit\u0103\u021bilor pe care le instituie mintea, postularea unei \u201eante\u00adrio\u00adrit\u0103\u021bi\u201d prelogice \u0219.a. Aceste \u201emateriale\u201d anterioare g\u00e2ndirii reprezint\u0103 tocmai elemen\u00adtele de realitate pe seama c\u0103rora g\u00e2ndirea a edificat diversitatea abstract\u0103 a asem\u0103n\u0103\u00adto\u00adrului \u0219i diferitului, iar aceste elemente apar\u021bin con\u0219tiin\u021bei \u00eense\u0219i. Scraba s-a servit nu doar de distinc\u021bia \u00eentre asem\u0103nare \u0219i diferen\u021b\u0103 ca modalit\u0103\u021bi primare ale con\u0219tiin\u021bei, ci \u0219i de metoda aplicat\u0103 de Gourd: pornind de la fenomenalitatea abstract\u0103, el ajunge prin opera\u00ad\u021biuni inverse s\u0103 identifice elementele primitive \u0219i concrete pe care se bazeaz\u0103 aceast\u0103 fenomenalitate \u2013 cu alte cuvinte, pornind de la fenomen ajunge la o cunoa\u0219tere privind sursele fenomenului.<\/p>\n\n\n\n

Principiile pe care se bazeaz\u0103 filosofia limbii (rom\u00e2ne), la care Scraba a lucrat \u00een ultimii 15 ani de via\u021b\u0103, decurg din dialectica sa istoric\u0103. C\u00e2teva axiome generale \u0219i rezul\u00adtate ale cercet\u0103rii au fost expuse mai \u00eent\u00e2i la congresele interna\u021bionale amintite mai sus (vezi p. 156). Scraba p\u0103streaz\u0103 aici sensurile cu care a operat \u00een constituirea socio\u00adlogiei ca filosofie \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103: nici filosofia, nici \u0219tiin\u021ba nu sunt \u00een\u021belese disciplinar, ci ca activit\u0103\u021bi de creare \u0219i organizare a no\u021biunilor. \u201eEste posibil\u0103 o filosofie a limbajului?\u201d \u2013 astfel \u00ee\u0219i \u00eencepe Scraba comunicarea de la Oxford, unde a prezentat concluziile de ordin filosofic la care a ajuns \u00een urma clasific\u0103rii cuvintelor \u00een func\u021bie de sensul lor intrinsec. Filosofia limbii este posibil\u0103 doar \u00een condi\u021bii de ascez\u0103 teoretic\u0103<\/em>: cercet\u0103torul trebuie s\u0103 renun\u021be la orice teorie \u0219tiin\u021bific\u0103 sau filosofic\u0103, c\u0103ci limba s-a constituit \u00een mod natural, nu pe baza unor ipoteze, \u0219i s\u0103 se supun\u0103 dictatului acesteia. Prin urmare, cercet\u0103torul trebuie s\u0103 renun\u021be la tot ce \u0219tie \u0219i s\u0103 aplice materialului s\u0103u doar categoriile rezultate din con\u0219tiin\u021ba primar\u0103 a asem\u0103n\u0103torului \u0219i diferitului, iar \u00een rest \u2013 s\u0103 lase limba s\u0103-\u0219i dezv\u0103luie ea \u00eens\u0103\u0219i istoria \u0219i organizarea. Limbajul ne arat\u0103, spune el, c\u0103 primul \u0219i cel mai general dintre cuvinte este acela care afirm\u0103 fiin\u021ba constatat\u0103 prin sim\u021buri: \u201ea fi\u201d. \u00cen ansamblu, limba nu este dec\u00e2t rezultatul afirm\u0103rii sau neg\u0103rii fiin\u021bei, a\u0219a cum este aceasta dat\u0103 empiric sau cum este determinat\u0103 de g\u00e2ndire. Scraba arat\u0103 (o va face mult mai pe larg \u00een Filosofia lim\u00adbii rom\u00e2ne<\/em>) care sunt acele con\u021binuturi ale psihicului primitiv asociate sim\u021burilor care au condus la constituirea no\u021biunilor primare.[116]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Comunicarea \u201eLa m\u00e9taphysique du langage\u201d \u00eencepe cu o \u00eentrebare comple\u00admen\u00adtar\u0103, \u00een continuitatea celei de la Oxford: \u201e[e]ste posibil s\u0103 afirm\u0103m \u0219i o metafizic\u0103<\/em> a lim\u00adba\u00adjului?\u201d Posibilitatea unei astfel de metafizici reiese din chiar modul \u00een care se struc\u00adtu\u00adreaz\u0103 natural limba; clasificarea cuvintelor ne arat\u0103 c\u0103 aceasta \u201ese\u201d realizeaz\u0103 prin \u00eenl\u0103n\u021buire \u0219i suprapunere, de la primul p\u00e2n\u0103 la ultimul cuv\u00e2nt al limbii. Totodat\u0103, ne re\u00adle\u00adv\u0103 o cunoa\u0219tere la fel de unitar\u0103 ca datul.[117]<\/sup><\/a> Termenul de metafizic\u0103 are aici acela\u0219i sens de \u201e\u0219tiin\u021b\u0103 metafizic\u0103 pur\u0103\u201d din Sociologie<\/em>: o cercetare obiectiv\u0103 care \u00ee\u0219i asum\u0103 mai \u00eent\u00e2i (se \u201ecoboar\u0103\u201d la) sistematizarea datului, pentru ca mai apoi \u2013 pe baza \u201eorga\u00adni\u00adz\u0103rii seriale\u201d a constat\u0103rilor sale \u2013 s\u0103 treac\u0103 dincolo de ceea ce este dat, la principiul care \u00eel condi\u021bioneaz\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Dar de ce filosofia limbii rom\u00e2ne<\/em>? De\u0219i ideea de cultur\u0103 particular\u0103 a fost pus\u0103 la lucru \u00een dialectica lui Scraba, pe ea sprijinindu-se no\u021biunea de con\u0219tiin\u021b\u0103 colectiv\u0103[118]<\/sup><\/a>, nu trebuie s\u0103 ne a\u0219tept\u0103m s\u0103 g\u0103sim \u00een Filosofia limbii rom\u00e2ne<\/em> ceva care m\u0103car s\u0103 amin\u00adteasc\u0103 de \u201esentimentul rom\u00e2nesc al fiin\u021bei\u201d sau de \u201edimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a exis\u00adten\u021bei\u201d. Scraba nu este interesat aici de modul particular \u00een care un popor \u00een\u021belege<\/em> fiin\u021ba, ci de modul obiectiv \u00een care se manifest\u0103 <\/em>fiin\u021ba, indiferent de popor sau de specificul condi\u00ad\u021biilor lui. Simplul fapt c\u0103 materia prim\u0103 a acestei investiga\u021bii a fost furnizat\u0103 de limba rom\u00e2n\u0103 este ceea ce face din ea o filosofie a limbii rom\u00e2ne. (Nu trebuie \u00eens\u0103 s\u0103 credem c\u0103 aceast\u0103 cercetare nu a avut \u0219i o motiva\u021bie cultural\u0103: \u201e\u00cen interesul filosofiei \u0219i al socio\u00adlogiei, m-am \u00eencercat s\u0103 \u00eendeplinesc aceast\u0103 clasare \u2013 ad\u00e2nc convins c\u0103 ea va ar\u0103ta superioritatea limbii noastre \u2013 ponegrit\u0103 de multe ori chiar de unii cari aveau datoria s-o apere\u201d.[119]<\/sup><\/a>) \u00cen condi\u021biile \u00een care cuvintele afirm\u0103<\/em> \u0219i sunt o constatare <\/em>a tot ce ni se \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 prin sim\u021buri[120]<\/sup><\/a> \u2013 \u0219i dac\u0103 \u00eenso\u021bim aceast\u0103 opinie cu ideea c\u0103 modul \u00een care func\u021bioneaz\u0103 mintea uman\u0103 este pretutindeni acela\u0219i, pe linia tradi\u021biei univer\u00adsaliste, atunci este inevitabil s\u0103 vedem \u00een spatele tuturor limbilor substratul<\/em> lor comun care justific\u0103 o clasificare unitar\u0103. Exist\u0103, desigur, particularit\u0103\u021bi ale limbilor care reflect\u0103 particularit\u0103\u021bi ale vie\u021bii popoarelor (limba arab\u0103, de exemplu, are 5744 de termeni care desemneaz\u0103 c\u0103mila[121]<\/sup><\/a>), iar Scraba nu neag\u0103 aceste forme specifice. Dincolo de ele vede \u00eens\u0103 \u201eunitatea spiritual\u0103 de concep\u021bie a tuturor popoarelor asupra lumii date\u201d \u2013 unitate care nu \u00eenseamn\u0103 dec\u00e2t c\u0103 avem de-a face cu no\u021biuni identice transpuse diferit la nivelul expresiei lingvistice.[122]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Sistematizarea lui Scraba s-a concretizat \u00eentr-un tezaur al limbii rom\u00e2ne (r\u0103mas p\u00e2n\u0103 \u00een clipa de fa\u021b\u0103 inedit \u0219i necercetat) care grupeaz\u0103 cuvintele dup\u0103, zice el, \u201e\u00een\u021belesul \u0219i leg\u0103turile lor fire\u0219ti\u201d.[123]<\/sup><\/a> Concluziile cercet\u0103rii sale vizeaz\u0103 mai ales obiectivitatea, unitatea \u0219i universalitatea limbii \u2013 implicit \u0219i ale datului:<\/p>\n\n\n\n

\n

Limba era neiert\u0103toare pentru orice abatere de la legile ei, ne\u0219tiute \u00eenc\u0103 de mine. Dar odat\u0103 cla\u00adsa\u00adrea, \u00eendeplinit\u0103, am constatat, cu surprindere, chiar pentru mine care \u0219tiam cum m-a con\u00addus limba \u00eens\u0103\u0219i, c\u0103 ea este cu totul unitar\u0103, \u0219i c\u0103 nici o alt\u0103 clasare nu e posibil\u0103, nu numai pentru limba rom\u00e2neasc\u0103, ci \u0219i pentru oricare alt\u0103 limb\u0103 din lume.[124]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

\n

Clasarea cuvintelor din limb\u0103 ne d\u0103, prin o ultim\u0103 analiz\u0103, \u0219i \u00een chip absolut, c\u0103 no\u021biunea a fi<\/em> este cea mai general\u0103 dintre toate no\u021biunile existente ori posibile \u0219i cari \u00eei r\u0103m\u00e2n cu toatele subordonate.
\u00cen adev\u0103r, tot ce mintea noastr\u0103 prinde prin sim\u021buri, este<\/em>.[125]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Aceast\u0103 cercetare ini\u021bial pozitiv\u0103<\/em> (de ordonare \u0219i clasificare) asupra limbii l-a con\u00ad\u00addus pe Scraba la un set de concluzii mai mult sau mai pu\u021bin abstracte, pe care nu le voi discuta aici. Una dintre ele mi se pare \u00eens\u0103 de o importan\u021b\u0103 aparte pentru sistemul s\u0103u propriu, c\u0103ci a \u00eensemnat o modificare de structur\u0103 care nu putea r\u0103m\u00e2ne f\u0103r\u0103 conse\u00adcin\u021be \u2013 reconsiderarea dualit\u0103\u021bii fiin\u021b\u0103\u2013valoare:<\/p>\n\n\n\n

\n

Natura fiin\u021bii \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 dou\u0103 particularit\u0103\u021bi: existen\u021ba<\/em> \u0219i valoarea<\/em>, care reies din \u00eens\u0103\u0219i afir\u00adma\u00ad\u021biunile fiin\u021bii: a o determina \u0219i a o caracteriza \u00eenseamn\u0103 \u00een acela\u0219i timp a-i afirma existen\u021ba \u0219i valoarea ei. \u00cen adev\u0103r, fiin\u021ba \u00een sine fiind de necuprins cu mintea, noi nu o putem afirma dec\u00e2t par\u021bial prin determinare \u0219i caracterizare, adic\u0103 prin o limitare a ei, afirm\u00e2nd \u00een acela\u0219i timp existen\u021ba \u0219i valoarea ce-i d\u0103m. Mai mult \u00eenc\u0103, dualismul existen\u021bii \u0219i al valorii apare ca nedes\u00adp\u0103r\u021bit \u00een fenomenul cunoa\u0219terii. \u00cen adev\u0103r, nu se poate afirma o existen\u021b\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 i se dea o valoare, tot astfel cum nu e cu putin\u021b\u0103 a stabili o valoare f\u0103r\u0103 a presupune o existen\u021b\u0103 oare\u00adcare.[126]<\/sup><\/a><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Natura fiin\u021bei apare simultan ca existen\u021b\u0103<\/em> \u0219i valoare<\/em>. Termenul de valoare \u00ee\u0219i p\u0103s\u00adtreaz\u0103 aici sensul de atribuire din lucr\u0103rile precedente, dar dualitatea fundamental\u0103 nu mai este, ca p\u00e2n\u0103 aici, fiin\u021ba \u0219i valoarea, ci existen\u021ba \u0219i valoarea. Scraba \u0219i-a corectat \u00een mod explicit perspectiva anterioar\u0103: Cuv\u00e2ntul \u201evaloare\u201d a fost \u201egre\u0219it \u00eentrebuin\u021bat la \u00eence\u00adput, ca opus fin\u021bii \u00een loc de existen\u021bii, cum o cere hot\u0103r\u00e2tor clasarea cuvintelor din limb\u0103\u201d[127]<\/sup><\/a>. Aceast\u0103 reorganizare structural\u0103 permite \u00een\u021belegerea fiin\u021bei determinate prin doi constituen\u021bi de rang egal \u2013 unul av\u00e2ndu-\u0219i sursa \u00een minte (valoarea), iar cel\u0103lalt, \u00een afara min\u021bii (existen\u021ba), ambii diferi\u021bi de nedeterminatul incognoscibil. Revizuirea onto\u00adlo\u00adgic\u0103 pare s\u0103 preg\u0103teasc\u0103 terenul pentru un monism neutru la fel de excentric \u00een raport cu direc\u021biile canonice ale epocii, legitimate de Fechner, Wundt, Bain \u0219i al\u021bii (pentru care cele dou\u0103 aspecte ale realului fundamental erau determinate ca fizic \u0219i psihic) \u2013 o di\u00adrec\u021bie \u00een care presupun c\u0103 s-ar fi angajat Scraba dac\u0103 ar fi avut timpul necesar s\u0103-\u0219i duc\u0103 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t \u0219i metafizica limbii. Aceast\u0103 nou\u0103 direc\u021bie a presim\u021bit-o deja c\u00e2nd \u00ee\u0219i prezenta, la Praga, concluziile rezultate din clasificarea cuvintelor: \u201eEste vorba, a\u0219adar, de o concluzie monist\u0103? Da, dac\u0103 \u021binem neap\u0103rat; dar aceast\u0103 constatare nu este nici materialist\u0103, nici spiritualist\u0103. Ni se pare c\u0103 le dep\u0103\u0219e\u0219te pe ambele\u201d.[128]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
Note<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

[1]<\/sup><\/a> \u00cen lipsa oric\u0103rui act publicat, vezi pentru anul na\u0219terii lui Scraba: G. Bezviconi, Necropola Capita\u00adlei<\/em>, Bucure\u0219ti, Institutul de Istorie \u201eN. Iorga\u201d, 1972, p. 247.<\/p>\n\n\n\n

[2]<\/sup><\/a> Scraba s-a \u00eenscris \u00een Liga Cultural\u0103 \u00een anul 1912 (Minerva<\/em>, an IV, nr. 1129, 8 februarie 1912), unde a devenit \u201ecasier central\u201d \u0219i, apoi, \u201eadministrator delegat\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[3]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, \u201eAmintirea lui Eminescu\u201d, Neamul rom\u00e2nesc pentru popor<\/em>, an XX, nr. 12, 16 iunie 1932, pp. 314\u2013316.<\/p>\n\n\n\n

[4]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, Vasile Conta<\/em>, p. 19.<\/p>\n\n\n\n

[5]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, Vasile Conta<\/em>, p. 31.<\/p>\n\n\n\n

[6]<\/sup><\/a> Historia critic\u0103 universal\u0103 (Scriere posthum\u0103)<\/em>, 2 volume, Bucuresci, Typographia Statului, 1892.<\/p>\n\n\n\n

[7]<\/sup><\/a> Edi\u021bia princeps a fost realizat\u0103 de Heliade \u00eensu\u0219i, care a pus laolalt\u0103 paginile din Curierul rom\u00e2nesc<\/em> \u0219i a ad\u0103ugat o scurt\u0103 \u201ePrefa\u00e7a\u201d (J. Heliade Radulescul, Spiritul \u0219i materia sau Equilibru intre antithesi<\/em>, Bucu\u00adresci, Typographia Lucratorilor Associati, 1866). Mai t\u00e2rziu, lucrarea a fost reeditat\u0103 cu o ortografie lizibil\u0103 \u00een cele dou\u0103 volume \u00eengrijite de Petre V. Hane\u0219: I. Eliade-R\u0103dulescu, Echilibrul \u00eentre antiteze<\/em>, cu o prefa\u021b\u0103, indice de persoane, cuvinte \u0219i forme de Petre V. Hane\u0219, 2. vol, Bucure\u0219ti, \u201eMinerva\u201d, 1916. Prin Isahar, cel de-al 9-lea fiu al lui Iacob (Facerea<\/em> 49: 14\u201315), Heliade personifica poporul rom\u00e2n; vezi prefa\u021ba edi\u021biei din 1866, pp. V\u2013VI, care lipse\u0219te din edi\u021bia Hane\u0219, dup\u0103 cum remarc\u0103 \u0219i Scraba la p. 306.<\/p>\n\n\n\n

[8]<\/sup><\/a> I. Heliade-Radulescu, Historia critic\u0103 universal\u0103<\/em>, vol. 1, p. 9.<\/p>\n\n\n\n

[9]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, Ioan Heliade-R\u0103dulescu<\/em>, p. 135.<\/p>\n\n\n\n

[10]<\/sup><\/a> \u201eMonismul \u00eei avea \u00een oroare chiar: toat\u0103 activitatea lui practic\u0103 i-o ar\u0103tase; \u00eentotdeauna a dorit unire, iar nu unitate.\u201d G. D. Scraba, Ioan Heliade-R\u0103dulescu<\/em>, p. 140.<\/p>\n\n\n\n

[11]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, Ioan Heliade-R\u0103dulescu<\/em>, pp. 131\u2013132.<\/p>\n\n\n\n

[12]<\/sup><\/a> \u201e[\u00ce]n filosofie, Conta s-a desvoltat mai \u00eent\u00e2i \u0219i mai mult sub influen\u021ba dela noi a lui Eliad, ale c\u0103rui unele din teorii cap\u0103t\u0103 la el o str\u0103lucire nou\u0103, \u0219tiin\u021bific\u0103, c\u00e2t \u0219i o desvoltare de alt gen.\u201d G. D. Scraba, Vasile Conta<\/em>, p. 128.<\/p>\n\n\n\n

[13]<\/sup><\/a> J. Heliade Radulescul, Spiritul \u0219i materia<\/em>, p. 277.<\/p>\n\n\n\n

[14]<\/sup><\/a> \u00cen lista cu materialele ce i-au r\u0103mas de la Conta, Ana Conta Kernbach men\u021bioneaz\u0103 \u0219i o edi\u021bie ad\u00adno\u00adtat\u0103 din \u201eCours de Physigue, 2 vol., Boutan et d\u2019Almeida\u201d (Ana Conta Kernbach, Biografia lui Vasile Conta. Ad\u0103ugiri \u0219i \u00eendrept\u0103ri<\/em>, p. 46). Este vorba despre Augustin Boutan \u0219i Joseph-Charles d\u2019Almeida, Cours \u00e9l\u00e9\u00admen\u00adtaire de physique, pr\u00e9c\u00e9d\u00e9 de notions de m\u00e9canique et suivi de probl\u00e8mes<\/em>, Paris, Dunod, 1861.<\/p>\n\n\n\n

[15]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, Vasile Conta<\/em>, p. 34; subl. m.<\/p>\n\n\n\n

[16]<\/sup><\/a> Ana Conta Kernbach, Biografia lui Vasile Conta<\/em>, p. 4.<\/p>\n\n\n\n

[17]<\/sup><\/a> Vezi Pierre Tr\u00e9maux, Principe universel du mouvement et des actions de la mati\u00e8re<\/em>, p. 43.<\/p>\n\n\n\n

[18]<\/sup><\/a> Vezi Vasile Conta, Opere filosofice<\/em>, pp. 170, 519.<\/p>\n\n\n\n

[19]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, Ioan Heliade-R\u0103dulescu<\/em>, pp. 64\u201365.<\/p>\n\n\n\n

[20]<\/sup><\/a> G. Panu, Amintiri de la \u201eJunimea\u201d din Ia\u0219i<\/em>, II, p. 383.<\/p>\n\n\n\n

[21]<\/sup><\/a> C. S\u0103teanu, Figuri din \u201eJunimea\u201d<\/em>, p. 202; subl. m.<\/p>\n\n\n\n

[22]<\/sup><\/a> C. S\u0103teanu, Figuri din \u201eJunimea\u201d<\/em>, p. 205; Vezi \u0219i Ana Conta Kernbach, Biografia lui Vasile Con\u00adta<\/em>, p. 26.<\/p>\n\n\n\n

[23]<\/sup><\/a> Vezi B. Conta, \u201eProiect de lege asupra instruc\u021biunei publice \u0219i private\u201d, \u00een B. Conta, Discursuri parlamentare<\/em>, pp. 135\u2013208. Conform lui R\u0103dulescu-Pogoneanu, proiectul de lege ar fi putut duce la crearea unei clase de mijloc (apud <\/em>Ana Conta Kernbach, p. 43); vezi \u0219i G. D. Scraba, Vasile Conta<\/em>, p. 116: \u201eProec\u00adtul acesta, votat \u0219i aplicat, ar fi adus, desigur, mult folos \u021b\u0103rii\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[24]<\/sup><\/a> N. Iorga, \u201eG. D. Scraba\u201d, Neamul rom\u00e2nesc<\/em>, an XXXV, nr. 102, 9 mai 1940.<\/p>\n\n\n\n

[25]<\/sup><\/a> Vasile Conta, Opere filosofice<\/em>, p. 451.<\/p>\n\n\n\n

[26]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, Vasile Conta<\/em>, p. 56.<\/p>\n\n\n\n

[27]<\/sup><\/a> De exemplu, Vasile Conta, Opere filosofice<\/em>, p. 506; B. Conta, Les Fondements de la m\u00e9taphy\u00adsique<\/em>, pp. 129, 136.<\/p>\n\n\n\n

[28]<\/sup><\/a> Vezi \u00een primul r\u00e2nd L. P\u0103tr\u0103\u0219canu, Curente \u0219i tendin\u021be \u00een filozofia rom\u00e2neasc\u0103<\/em>, pp. 150\u2013156.<\/p>\n\n\n\n

[29]<\/sup><\/a> N. I., \u201eG. D. Scraba, Ioan Heliade-R\u0103dulescu, \u00eenceputurile filosofiei \u0219i sociologiei rom\u00e2ne<\/em>, editura Funda\u021biei I. V. Socec, Bucure\u0219ti 1921\u201d, Revista istoric\u0103<\/em>, an VII, nr. 10\u201312, 1921, pp. 238\u2013241. \u201eAceast\u0103 lucrare de peste 30 de pagini \u2013 scrie Iorga \u2013 e sprijinit\u0103 pe o cetire atent\u0103 \u0219i iubitoare a \u00eentregii opere a lui Eliad, asupra c\u0103reia d. Scraba poate da astfel o sum\u0103 de \u0219tiri cu totul necunoscute sau pu\u021bin r\u0103sp\u00e2ndite.\u201d (Ibidem<\/em>, p. 238.)<\/p>\n\n\n\n

[30]<\/sup><\/a> Petre V. Hane\u0219, Istoria literaturii rom\u00e2ne\u0219ti<\/em>,pp. 288\u2013289.<\/p>\n\n\n\n

[31]<\/sup><\/a> N. N. C., \u201e50 de ani de la moartea lui Vasile Conta\u201d, Inmuguriri <\/em>(Piatra-Neam\u021b), an I, nr. 3, iulie 1932, p. 2.<\/p>\n\n\n\n

[32]<\/sup><\/a> Lipsa notelor de subsol pare s\u0103 fi fost o impunere editorial\u0103, dup\u0103 cum reiese din recenzia lui Iorga: \u201ep\u0103cat c\u0103 \u00een condi\u021biile public\u0103rii erau excluse notele, trimeterile la izvor\u201d (N. I., \u201eG. D. Scraba, Ioan Heliade-R\u0103dulescu \u2026<\/em>\u201d, p. 238).<\/p>\n\n\n\n

[33]<\/sup><\/a> I. \u0218iadbei, \u201eG. D. Scraba, Ioan Heliade-R\u0103dulescu \u2026<\/em>\u201d, Via\u021ba Rom\u00e2neasc\u0103<\/em>, anul 14, nr. 8, 1922. pp. 300\u2013302.<\/p>\n\n\n\n

[34]<\/sup><\/a> I. \u0218iadbei, \u201eG. Oprescu, Eliade R\u0103dulescu \u0219i Fran\u021ba \u2026<\/em>\u201d, Via\u021ba Rom\u00e2neasc\u0103<\/em>, anul 17, nr. 3, 1925, pp. 455\u2013456.<\/p>\n\n\n\n

[35]<\/sup><\/a> D. Popovici, Ideologia literar\u0103 a lui I. Heliade R\u0103dulescu<\/em>, p. 262, nota 2.<\/p>\n\n\n\n

[36]<\/sup><\/a> \u201eEliad s-a ocupat de aproape cu studiul versific\u0103rii rom\u00e2ne\u0219ti, a poeziei \u00een general, de \u0219coalele literare etc., privindu-le \u0219i pe acestea toate din multiplele puncte de vedere din care avea obiceiul s\u0103 studieze o chestiune, \u00een de acord cu metodul \u00eentrebuin\u021bat de Vico prin \u00abScienza Nuova\u00bb, mai ales \u00een ce prive\u0219te origina cuvintelor (\u2026)\u201d. G. D. Scraba, Ioan Heliade-R\u0103dulescu<\/em>, p. 270.<\/p>\n\n\n\n

[37]<\/sup><\/a> D. Popovici, Ideologia literar\u0103 \u2026<\/em>, pp. 197\u2013198, nota 3.<\/p>\n\n\n\n

[38]<\/sup><\/a> Vezi \u201ePrefa\u021ba\u201d lui Petre V. Hane\u0219 la Echilibrul \u00eentre antiteze<\/em>, p. XVI; Marin \u0218tef\u0103nescu, Filosofia rom\u00e2neasc\u0103<\/em>, p. 128.<\/p>\n\n\n\n

[39]<\/sup><\/a> G. Oprescu, \u201eHeliade \u0219i Fran\u021ba\u201d, pp. 17, 101.<\/p>\n\n\n\n

[40]<\/sup><\/a> Petre V. Hane\u0219, \u201ePrefa\u021b\u0103\u201d la Echilibrul \u00eentre antiteze<\/em>, pp. XIII\u2013XVIII.<\/p>\n\n\n\n

[41]<\/sup><\/a> Marin \u0218tef\u0103nescu, Filosofia rom\u00e2neasc\u0103<\/em>, p. 128. Textul despre Heliade: pp. 128\u2013134.<\/p>\n\n\n\n

[42]<\/sup><\/a> C. R\u0103dulescu-Motru, \u201eCentenarul lui Hegel\u201d, Revista de filosofie<\/em>, p. 332.<\/p>\n\n\n\n

[43]<\/sup><\/a> Traian Herseni, \u201eSociologia\u201d, \u00een N. Bagdasar, Traian Herseni \u0219i S. S. B\u00e2rs\u0103nescu, Istoria filosofiei moderne<\/em>, vol. V: Filosofia rom\u00e2neasc\u0103 de la origini p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi<\/em>, p. 518.<\/p>\n\n\n\n

[44]<\/sup><\/a> G. D. Scraba \u201eDin amintirile mele\u201d, Revista noastr\u0103 pedagogic\u0103 \u0219i cultural\u0103 <\/em>(Curtea de Arge\u0219), nr. 14, 1933, apud<\/em> C. S\u0103teanu, Figuri din \u201eJunimea\u201d<\/em>, p. 190.<\/p>\n\n\n\n

[45]<\/sup><\/a> Ebr. Heder <\/em>(odaie): \u0219coal\u0103 primar\u0103 tradi\u021bional\u0103 \u00een care copiii \u00eenv\u0103\u021bau limba \u0219i fundamentele iudais\u00admului.<\/p>\n\n\n\n

[46]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, \u201eDin amintirile mele\u201d, apud<\/em> C. S\u0103teanu, Figuri din \u201eJunimea\u201d<\/em>, pp. 189\u2013190; subl. \u00een text.<\/p>\n\n\n\n

[47]<\/sup><\/a> Cu prilejul unei recenzii la ultima carte a lui Scraba, G. Longinescu men\u021bioneaz\u0103 c\u0103 au fost colegi de banc\u0103 la Liceul Na\u021bional din Ia\u0219i. Vezi G. G. Longinescu, \u201eFilosofia limbii rom\u00e2ne<\/em> de G. D. Scraba \u2026\u201d, Natura<\/em>, p. 142. Longinescu \u00eel prezint\u0103 ca doctor \u00een filosofie la Geneva. Scraba figureaz\u0103 \u00eentr-adev\u0103r \u00een arhi\u00advele Universit\u0103\u021bii, dar ca licen\u021biat \u00een \u0219tiin\u021be sociale.<\/p>\n\n\n\n

[48]<\/sup><\/a> Anuarul Ministerului Cultelor \u0219i Instruc\u021biunei publice<\/em>, anul 1893<\/em>, p. 21.<\/p>\n\n\n\n

[49]<\/sup><\/a> Universul<\/em>, nr. 120, 23 mai (4 iunie), 1893.<\/p>\n\n\n\n

[50]<\/sup><\/a> Din comisie f\u0103ceau parte, printre al\u021bii, Hasdeu, I. Negruzzi, C.. Dimitrescu-Ia\u0219i, I. G\u0103v\u0103nescu. Vezi \u201eUn \u0219ir de minciuni\u201d, Timpul<\/em>, an 16, nr. 145, 5\/17 iulie 1894.<\/p>\n\n\n\n

[51]<\/sup><\/a> Universul<\/em>, an XX, nr. 208, 1 august 1902.<\/p>\n\n\n\n

[52]<\/sup><\/a> Universul<\/em>, an XXI, nr. 174, 28 iunie 1903.<\/p>\n\n\n\n

[53]<\/sup><\/a> George Co\u0219buc, Fapte \u0219i vorbe rom\u00e2nesci<\/em>, pp. 193\u2013200.<\/p>\n\n\n\n

[54]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, Religia \u0219i poezia<\/em>, pp. 10\u201311; subl. \u00een original.<\/p>\n\n\n\n

[55]<\/sup><\/a> Jean-Marie Guyau, \u00c9ducation et h\u00e9r\u00e9dit\u00e9<\/em>, p. 130; subl. m.<\/p>\n\n\n\n

[56]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, Religia \u0219i poezia<\/em>, p. 16.<\/p>\n\n\n\n

[57]<\/sup><\/a> Adev\u0103rul<\/em>, an 7, nr. 1907, 3 iulie 1894.<\/p>\n\n\n\n

[58]<\/sup><\/a> Lupta<\/em>, nr. 2334, 5 iulie 1894. Vezi \u0219i \u201eUn \u0219ir de minciuni\u201d, Timpul<\/em>, an 16, nr. 145, 5\/17 iulie 1894.<\/p>\n\n\n\n

[59]<\/sup><\/a> Mihail Straje, Dic\u021bionar de pseudonime, <\/em>pp. 40\u201341.<\/p>\n\n\n\n

[60]<\/sup><\/a> Inot, \u201eCultura oficial\u0103: cartea d-lui Scraba\u201d, Adev\u0103rul<\/em>, an VII, nr. 2000, 10 octombrie 1894.<\/p>\n\n\n\n

[61]<\/a> Ion I. Onu, \u201eC\u0103r\u021bile didactice\u201d, Lupta<\/em>, nr. 2420, 20 octombrie 1894.<\/p>\n\n\n\n

[62]<\/sup><\/a> Vezi Lupta<\/em>, 1 aprilie 1895 \u0219i 2 aprilie 1895.<\/p>\n\n\n\n

[63]<\/sup><\/a> Anuarul oficial al Ministerului Instruc\u021biunii publice \u0219i cultelor<\/em>, 1898\u201399, p. 22.<\/p>\n\n\n\n

[64]<\/sup><\/a> Universul<\/em>, an XX, nr. 333, 4 decembrie 1902.<\/p>\n\n\n\n

[65]<\/sup><\/a> \u00cen 1902, \u00een calitatea sa de consilier, Scraba s-a opus propunerii ministrului Haret de a extinde du\u00adra\u00adta de preg\u0103tire pentru institutori de la 5 la 6 ani. Vezi Universul<\/em>, an XX, nr. 142, 27 mai 1902. \u00cen acela\u0219i an, Evenimentul<\/em> din Ia\u0219i, \u00een urma unei discu\u021bii cu \u201eD-nul Scraba, cunoscutul autor al unor valo\u00adroase c\u0103r\u021bi didactice\u201d, scrie despre modul \u00een care au decurs premiile de la Minister, Haret fiind acuzat de \u201esec\u00adta\u00adrism\u201d, c\u0103ci ar fi redus la jum\u0103tate valoarea premiului \u0219i subven\u021bia anual\u0103 \u00een momentul \u00een care cartea lui Scraba a ie\u0219it c\u00e2\u0219tig\u0103toare. Vezi Evenimentul<\/em> (Ia\u0219i), Seria II, an X, nr. 136, 18 iulie 1902.<\/p>\n\n\n\n

[66]<\/sup><\/a> Vezi Colec\u021bia Dr. Constantin I. Istrati \u2026<\/em>, p. 34: \u201eDr. Constantin Istrati a fost comisarul general al Ex\u00adpo\u00adzi\u021biei Generale a Rom\u00e2niei din 1906, expozi\u021bie pe care, \u00eempreun\u0103 cu G. D. Scraba, a conceput-o \u0219i orga\u00ad\u00adni\u00adzat\u2011o ca pe o ampl\u0103 manifestare a crea\u021biei unitare a tuturor rom\u00e2nilor \u0219i a aspira\u021biilor lor spre un stat uni\u00adtar, Rom\u00e2nia\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[67]<\/sup><\/a> N. Iorga, O via\u021b\u0103 de om<\/em>, III, pp. 184\u2013185.<\/p>\n\n\n\n

[68]<\/sup><\/a> G. G. Longinescu, \u201eFilosofia limbii rom\u00e2ne<\/em> de G. D. Scraba \u2026\u201d, Natura<\/em>, p. 142. Este vorba des\u00adpre Palatul Ligii de pe strada Izvor (Schitu M\u0103gureanu), cl\u0103direa-monument istoric \u00een care se afl\u0103 acum Tea\u00adtrul Bulandra. Vezi \u0219i N. Iorga, Memorii<\/em>, V, p. 366: \u201e7 novembre [1929 ]: Inaugurarea palatului Ligei. Vorbe\u0219te clar, tare \u0219i frumos, Scraba, c\u0103ruia i se datore\u0219te splendida cl\u0103dire\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[69]<\/sup><\/a> Vezi arhivele Universit\u0103\u021bii din Geneva, unde Scraba figureaz\u0103 ca licen\u021biat \u00een \u0219tiin\u021be sociale: Uni\u00adver\u00adsit\u00e9 de Gen\u00e8ve, Grades d\u00e9cern\u00e9s pendant l’ann\u00e9e 1904<\/em>, 1904. Preg\u0103tirea universitar\u0103 \u00een cadrul acestei fa\u00adcul\u00adt\u0103\u021bi se f\u0103cea pe o perioad\u0103 de patru ani.<\/p>\n\n\n\n

[70]<\/sup><\/a> Anun\u021bul din ziarul Adev\u0103rul <\/em>(6 aprilie 1906) r\u0103sp\u00e2nde\u0219te \u0219i el informa\u021bia, cel mai probabil eronat\u0103, c\u0103 Scraba este \u201edoctor \u00een \u0219t. economice \u0219i sociale din Geneva\u201d. Este adev\u0103rat c\u0103 Scraba continu\u0103 s\u0103 figureze pe listele de studen\u021bi ai Universit\u0103\u021bii \u0219i dup\u0103<\/em> absolvire, \u00een 1905, ceea ce ar putea s\u0103 contureze ipoteza c\u0103 s-ar fi \u00eenscris, \u00eentr-adev\u0103r, pentru studii doctorale. Dar numele lui nu mai este prezent ulterior nici pe listele cu stu\u00adden\u021bii, nici pe cele cu diplomele acordate. Pentru lista din 1905, vezi: Universit\u00e9 de Gen\u00e8ve, Liste des Au\u00adto\u00adrit\u00e9s, Professeurs, \u00c9tudiants<\/em> \u2026, 1905.<\/p>\n\n\n\n

[71]<\/sup><\/a> A. \u0218tef\u0103nescu Gala\u021bi, \u201eCriminalitatea \u00een Rom\u00e2nia\u201d, Noua Revist\u0103 Rom\u00e2n\u0103<\/em>, p. 8, nota 1.<\/p>\n\n\n\n

[72]<\/sup><\/a> I. Tanoviceanu vorbea despre \u201eluminosul raport al eminentului \u0219ef al serviciului statistic din Mi\u00adnis\u00adterul Justi\u021biei\u201d (1908), av\u00e2nd ca tem\u0103 criminalitatea \u00een Rom\u00e2nia \u0219i publicat la \u00eenceputul Statisticei judi\u00adciare a Rom\u00e2niei<\/em> pe anii 1900\u20131904<\/em>. Vezi I. Tanoviceanu, \u201eCriminalitatea \u00een Rom\u00e2nia, dup\u0103 ultimele publi\u00adca\u021biuni statistice\u201d, Analele Academiei Rom\u00e2ne<\/em>, pp. 562, 565. C\u00e2\u021biva ani mai t\u00e2rziu, Dr. C. I. Istrati prezint\u0103 la Academie (\u0219edin\u021ba din 20 aprilie 1912), din partea lui Scraba, Statistica judiciar\u0103 a Rom\u00e2niei pe 1908\u20139<\/em>: \u201eServiciul statistic, din nenorocire, la noi e r\u0103u alc\u0103tuit \u0219i r\u0103sp\u00e2ndit \u00een diferite ministere. [\u2026] Prezent cu bucurie al\u0103turata lucrare a unui modest, dar harnic \u0219i priceput specialist d-l Scraba, care este doctor \u00een filo\u00adso\u00adfie dela Geneva [sic!]. La Ministerul de Justi\u021bie, gra\u021bie muncii sale, s-au publicat \u00een pu\u021bin timp, de cur\u00e2nd, date statistice pe mai mul\u021bi ani din urm\u0103 r\u0103ma\u0219i \u00een suferin\u021b\u0103. Avem tot dreptul a spera c\u0103, gra\u021bie d-lui Scraba, la acest Minister, cel pu\u021bin, lucr\u0103rile de astfel de natur\u0103 vor fi \u021binute la zi\u201d. Vezi Analele Academiei Rom\u00e2ne<\/em>, Seria II, Tomul XXXIV, 1911\u20131912, p. 55.<\/p>\n\n\n\n

[73]<\/sup><\/a> Vezi C. Istrati, Cuv\u00e2ntarea \u021binut\u0103 de D-l Dr. C. Istrati \u00een ziua de 18 \u0219i 19 martie \u2026<\/em>, p. 17.<\/p>\n\n\n\n

[74]<\/sup><\/a> Vezi Lucian Stanciu, \u201eG. D. Scraba\u201d, \u00een \u0218tefan Costea (coord.), Istoria sociologiei rom\u00e2ne\u0219ti<\/em>, p. 249.<\/p>\n\n\n\n

[75]<\/sup><\/a> Raportul despre \u201eCondi\u021biile de trai ale s\u0103teanului\u201d l-a prezentat cu prilejul deschiderii \u201e\u00cent\u00e2iului Con\u00adgres Rom\u00e2n de \u0218tiin\u021be Sociale\u201d, 24 septembrie 1906. Vezi Rom\u00e2nia economic\u0103<\/em>, an VIII, nr. 29, iulie 1906.<\/p>\n\n\n\n

[76]<\/sup><\/a> Vezi Lucian Stanciu, \u201eG. D. Scraba\u201d, \u00een \u0218tefan Costea (coord.), Istoria sociologiei rom\u00e2ne\u0219ti<\/em>,pp. 247, 396\u2013397.<\/p>\n\n\n\n

[77]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, Starea social\u0103 a s\u0103teanului<\/em>: dup\u0103 ancheta privitoare anului 1905, \u00eendeplinit\u0103 cu oca\u00adziu\u00adnea expozi\u021biunii generale rom\u00e2ne din 1906 de c\u0103tre Sec\u021biunea de economie social\u0103, Cu 34 tabele statis\u00adtice \u0219i 24 tabele grafice, Bucure\u0219ti, Ins. de Arte Grafice \u201eCarol G\u00f6bl\u201d, 1907.<\/p>\n\n\n\n

[78]<\/sup><\/a> Carol Drimer, \u201eOpera lui Petru Poni\u201d, Natura<\/em>, p. 18.<\/p>\n\n\n\n

[79]<\/sup><\/a> Traian Herseni, \u201eSociologia\u201d, \u00een Istoria filosofiei moderne<\/em>, V, p. 518.<\/p>\n\n\n\n

[80]<\/sup><\/a> Publicarea lucr\u0103rii (depus\u0103 la editur\u0103 \u00een 1976) s-a \u00eent\u00e2rziat at\u00e2t de mult din cauza referatelor \u00eenc\u00e2t ambii autori au murit \u00eentre timp, iar manuscrisele predate \u201es-au pierdut\u201d. Partea redactat\u0103 de Stahl a fost publicat\u0103 \u00een 2001 dup\u0103 manuscrisul r\u0103mas \u00een posesia familiei (vezi Paul H. Stahl, \u201eCuv\u00e2nt \u00eenainte\u201d la Henri H. Stahl, G\u00e2nditori \u0219i curente de istorie social\u0103 rom\u00e2neasc\u0103<\/em>, pp. 9\u201310). Mica sec\u021biunea referitoare la Scraba se g\u0103se\u0219te la pp. 176\u2013177.<\/p>\n\n\n\n

[81]<\/sup><\/a> Henri H. Stahl, G\u00e2nditori \u0219i curente \u2026<\/em>, p. 177.<\/p>\n\n\n\n

[82]<\/sup><\/a> Sc\u00e2nteia<\/em>, an XLI, nr. 9049, 5 februarie 1972.<\/p>\n\n\n\n

[83]<\/sup><\/a> I. B., \u201eUn model de critic\u0103 \u0219tiin\u021bific\u0103\u201d, Revista general\u0103 a \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului<\/em>, p. 506.<\/p>\n\n\n\n

[84]<\/sup><\/a> Vezi N. Bagdasar, Traian Herseni, S. S. B\u00e2rs\u0103nescu, Istoria filosofiei moderne<\/em>, V, p. 518. Mai recent, i s-a acordat un spa\u021biu destul de generos \u00een Istoria sociologiei rom\u00e2ne\u0219ti<\/em>, coordonat\u0103 de \u0218tefan Costea, unde este prezentat drept pionier al sociologiei rom\u00e2ne\u0219ti, un prim istoric al acesteia \u0219i un deschi\u00adz\u0103tor de drumuri. O noutate \u00een epoc\u0103 ar constitui str\u0103duin\u021bele lui Scraba de a fundamenta autonomia socio\u00adlo\u00adgiei \u00een raport cu filo\u00adso\u00adfia \u0219i cu \u0219tiin\u021bele, dar \u0219i caracterul interdisciplinar al acesteia. Sociologia lui Scraba, caracterizat\u0103 ca deter\u00admi\u00adnist\u0103 \u0219i organicist\u0103, ar fi reu\u0219it \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 s\u0103 integreze, \u00eentr-un sistem sociologic original, toate desco\u00adpe\u00adri\u00adrile importante ale sociologiei europene, dar f\u0103r\u0103 a c\u0103dea \u00een eclectism. Vezi Lucian Stanciu, \u201eG. D. Scraba\u201d, \u00een \u0218tefan Costea (coord.), Istoria sociologiei rom\u00e2ne\u0219ti<\/em>, pp. 241, 250; Lucian Stanciu, \u201eScraba, Gheorghe D. (1868\u20131940)\u201d, \u00een Ilie B\u0103descu \u0219i Ozana Cucu-Oancea (coord.), Dic\u021bionar de sociologie rural<\/em>\u0103, pp. 456\u2013459.<\/p>\n\n\n\n

[85]<\/sup><\/a> \u00c9mile Durkheim, Les R\u00e8gles de la m\u00e9thode sociologique<\/em>,pp. 25, 35\u201336, 172.<\/p>\n\n\n\n

[86]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, \u201eLa sociologie par rapport \u00e0 la philosophie\u201d, Atti del IV Congresso Internazionale di Filosofia<\/em>, pp. 389\u2013391.<\/p>\n\n\n\n

[87]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, \u201eLa sociologie par rapport \u00e0 la philosophie\u201d, Atti del IV Congresso Internazionale di Filosofia<\/em>, p. 393.<\/p>\n\n\n\n

[88]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, Sociologie<\/em>, p. 220.<\/p>\n\n\n\n

[89]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, \u201eLa sociologie par rapport \u00e0 la philosophie\u201d, Atti del IV Congresso Internazionale di Filosofia<\/em>, p. 398.<\/p>\n\n\n\n

[90]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, La dialectique historique<\/em>, p. 3.<\/p>\n\n\n\n

[91]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, Sociologie<\/em>, p. 222.<\/p>\n\n\n\n

[92]<\/sup><\/a> Vezi Grigore Traian Pop, \u201eUn uitat: G. D. Scraba\u201d, Ramuri<\/em>, nr. 6 (204), iunie 1981, p. 10.<\/p>\n\n\n\n

[93]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, Sociologie<\/em>, p. 5.<\/p>\n\n\n\n

[94]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, La dialectique historique<\/em>, p. 46.<\/p>\n\n\n\n

[95]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, La dialectique historique<\/em>, p. 7.<\/p>\n\n\n\n

[96]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, La dialectique historique<\/em>, p. 22.<\/p>\n\n\n\n

[97]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, La dialectique historique<\/em>, p. 7.<\/p>\n\n\n\n

[98]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, La dialectique historique<\/em>, p. 16.<\/p>\n\n\n\n

[99]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, La sociologie par rapport \u00e0 la philosophie<\/em>, p. 392. Este vorba despre tendin\u021bele primordiale ale individului uman men\u021bionate anterior. Subl. m.<\/p>\n\n\n\n

[100]<\/sup><\/a> Universit\u00e9 de Gen\u00e8ve, Programme des cours de l\u2019Universit\u00e9 de Gen\u00e8ve<\/em>, \u00e9t\u00e9 1902, p. 13.<\/p>\n\n\n\n

[101]<\/sup><\/a> Cele trei studii cu titlul \u201eLes trois dialectiques\u201d au fost publicate \u00een Revue de M\u00e9taphysique et de Morale<\/em>, t. 5, nr. 1\u20133, 1897. Dialectica religioas\u0103 face obiectul celui de-al treilea studiu.<\/p>\n\n\n\n

[102]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, La dialectique historique<\/em>, pp. 28\u201329, not\u0103.<\/p>\n\n\n\n

[103]<\/sup><\/a> J.-J. Gourd, \u201eLes trois dialectiques\u201d(I), pp. 4\u20135.<\/p>\n\n\n\n

[104]<\/sup><\/a> J.-J. Gourd, \u201eLes trois dialectiques\u201d(I), p. 27.<\/p>\n\n\n\n

[105]<\/sup><\/a> J.-J. Gourd, \u201eLes trois dialectiques\u201d(III), p. 309.<\/p>\n\n\n\n

[106]<\/sup><\/a> J.-J. Gourd, \u201eLes trois dialectiques\u201d(I), p. 5.<\/p>\n\n\n\n

[107]<\/sup><\/a> Faptul c\u0103 lucrarea este scris\u0103 \u00een limba francez\u0103, de\u0219i publicat\u0103 \u00een Rom\u00e2nia, ar putea fi un indiciu c\u0103 Scraba a inten\u021bionat s\u0103-\u0219i impun\u0103 teza \u00eentr-o comunitate filosofic\u0103 de limb\u0103 francez\u0103.<\/p>\n\n\n\n

[108]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, La dialectique historique<\/em>, p. 14.<\/p>\n\n\n\n

[109]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, La dialectique historique<\/em>, p. 178.<\/p>\n\n\n\n

[110]<\/sup><\/a> Gaston Richard, \u201eScraba (G. D.). La dialectique historique. Essai d’une m\u00e9taphysique sociale<\/em> in\u201112, 254 p. (Bucarest, 1922)\u201d, p. 434.<\/p>\n\n\n\n

[111]<\/sup><\/a> \u201eMemoriu asupra activit\u0103\u021bii de scriitor a a domnului G. D. Scraba\u201d, apud<\/em> Grigore Traian Pop, \u201eUn uitat: G. D. Scraba\u201d, Tribuna ideilor<\/em>, p. 10.<\/p>\n\n\n\n

[112]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, \u201eLa sociologie par rapport \u00e0 la philosophie\u201d, Atti del IV Congresso \u2026<\/em>, p. 391.<\/p>\n\n\n\n

[113]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, La dialectique historique<\/em>, pp. 238\u2013239. Vezi \u0219i Sociologie<\/em>, pp. 7, 177, 217, 256.<\/p>\n\n\n\n

[114]<\/sup><\/a> Ioan 1:1 \u2013 \u00een Vulgata; la fel apare \u0219i \u00een Biblia de la Port Royal, \u00een traducerea lui Lemaistre de Sacy: \u201eAu commencement \u00e9tait le Verbe\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[115]<\/sup><\/a> J.-J. Gourd, Le ph\u00e9nom\u00e8ne<\/em>, pp. 142\u2013143, subl. m.<\/p>\n\n\n\n

[116]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, La Philosophie du language\u201d, Proceedings of the Seventh International Congress of Philosophy<\/em>, pp. 261\u2013262.<\/p>\n\n\n\n

[117]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, \u201eLa m\u00e9taphysique du langage\u201d, Actes du huiti\u00e8me congr\u00e8s international de philo\u00adso\u00adphie<\/em>, pp. 1082\u20131084.<\/p>\n\n\n\n

[118]<\/sup><\/a> Vezi, de exemplu, G. D. Scraba, La dialectique historique<\/em>, pp. 14\u201315: \u201eUn popor este o unitate de con\u0219tiin\u021b\u0103. Aceast\u0103 unitate este rezultatul unei vie\u021bi \u00een comun de-a lungul secolelor, \u00een care voin\u021bele, senti\u00admen\u00adtele, g\u00e2ndurile s-au contopit \u00een acea con\u0219tiin\u021b\u0103 social\u0103 despre care vorbim; con\u0219tiin\u021b\u0103 pe care o consta\u00adt\u0103m chiar \u0219i dup\u0103 dispari\u021bia unor popoare, datorit\u0103 puterii sale unificatoare\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[119]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, Vorbirea \u0219i scrierea<\/em>, p. 4.<\/p>\n\n\n\n

[120]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, Filosofia limbii rom\u00e2ne<\/em>, p. 3.<\/p>\n\n\n\n

[121]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, Sociologie<\/em>, p. 27.<\/p>\n\n\n\n

[122]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, Vorbirea \u0219i scrierea<\/em>, p. 3.<\/p>\n\n\n\n

[123]<\/sup><\/a> \u201eUrm\u00e2nd dar cerin\u021bile limbii, f\u0103r\u0103 a \u021bine seam\u0103 de p\u0103rerile altora c\u00eet \u0219i de ale mele, ci dus numai de ar\u0103t\u0103rile ei, am isbutit s\u0103 \u00eenchieg \u00abTesaurul limbii rom\u00eene<\/em>\u00bb, \u00een care cuvintele se \u00eenl\u0103n\u021buesc \u00eentre d\u00e2nsele dup\u0103 \u00een\u021belesul lor profund, cum se zice popular: ca m\u0103rgelele pe o a\u021b\u0103. \/\/ Din aceast\u0103 \u00eenl\u0103n\u021buire a cuvintelor na\u0219te \u00eens\u0103\u0219i defini\u021bia lor, care nu r\u0103m\u00eene supus\u0103 \u00eendoelii, nu mai este arbitrar\u01ce ori fantezist\u0103 ca \u00een dic\u021bionarele alfa\u00adbe\u00adtice, rom\u00e2ne ori str\u0103ine, \u00een care g\u0103sim c\u0103 vorbele din limb\u0103 sunt explicate unele prin altele, ceea ce nu \u00eenseamn\u0103 nimic pentru logica g\u00e2ndirii omene\u0219ti.\u201d (Filosofia limbii rom\u00e2ne<\/em>, p. 5.)<\/p>\n\n\n\n

[124]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, Vorbirea \u0219i scrierea<\/em>, pp. 4\u20135.<\/p>\n\n\n\n

[125]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, Filosofia limbii rom\u00e2ne<\/em>, p. 11.<\/p>\n\n\n\n

[126]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[127]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, Filosofia limbii rom\u00e2ne<\/em>, p. 4.<\/p>\n\n\n\n

[128]<\/sup><\/a> G. D. Scraba, \u201eLa m\u00e9taphysique du langage\u201d, Actes du huiti\u00e8me congr\u00e8s international de philo\u00adso\u00adphie<\/em>, pp. 1084.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
Referin\u021be bibliografice<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

Bagdasar, N., Traian Herseni \u0219i S. S. B\u0103rs\u0103nescu. Istoria filosofiei moderne<\/em>, vol. V: Filosofia<\/em> rom\u00e2neasc\u0103 de la origini p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi <\/em>(Omagiu profesorului Petrovici), Bucure\u0219ti, Societatea Rom\u00e2n\u0103 de Filoso\u00adfie, 1941.<\/p>\n\n\n\n

[Chertic, Nicolae N.] N. N. C., \u201e50 de ani de la moartea lui Vasile Conta\u201d, Inmuguriri <\/em>(Piatra-Neam\u021b), an I, nr. 3, iulie 1932, p. 2, pp. 1\u20132.<\/p>\n\n\n\n

Conta Kernbach, Ana, Biografia lui Vasile Conta<\/em>. Ad\u0103ugiri \u0219i \u00eendrept\u0103ri<\/em>, Ia\u0219i, Tipografia \u201eDacia\u201d P. \u0219i D. Iliescu, 1916.<\/p>\n\n\n\n

Conta, B., Les Fondements de la m\u00e9taphysique<\/em>, traduit du roumaine par D. Tescanu, Paris, Ancienne Librairie Germer Bailli\u00e8re et Cie<\/sup>, F\u00e9lix Alcan, \u00c9diteur, 1890.<\/p>\n\n\n\n

Conta, B., Discursuri parlamentare: Proiect de lege, Articole de ziare etc. (1878\u20131881)<\/em>, cu o prefa\u021b\u0103 de B. C. Livianu, Ia\u0219i, Tipografia \u201eDacia\u201d P. Iliescu \u0219i D. Grossu, 1899.<\/p>\n\n\n\n

Conta, Vasile, Opere filosofice<\/em>, ed. rev\u0103zut\u0103 \u0219i \u00eenso\u021bit\u0103 de o introducere de Nicolae Petrescu, Bucure\u0219ti, Editura \u201eCartea Rom\u00e2neasc\u0103\u201d, s.a. [1923?].<\/p>\n\n\n\n

Co\u0219buc, George, Fapte \u0219i vorbe rom\u00e2nesci. Carte de cetire pentru to\u021bi rom\u00e2nii<\/em>, Bucure\u0219ti, Stabilimentul grafic I. V. Socec, 1899.<\/p>\n\n\n\n

Drimer, Carol, \u201eOpera lui Petru Poni: Statistica r\u0103ze\u0219ilor\u201d, Natura<\/em>, an 19, nr. 7, 15 iulie 1930, pp. 16\u201320.<\/p>\n\n\n\n

Durkheim, \u00c9mile, Les R\u00e8gles de la m\u00e9thode sociologique <\/em>[1895], septi\u00e8me \u00e9dition, Paris, Librairie F\u00e9lix Alcan, 1919.<\/p>\n\n\n\n

Gourd, J.-J., Le ph\u00e9nom\u00e8ne. Esquisse de philosophie g\u00e9n\u00e9rale<\/em>, Paris, F\u00e9lix Alcan, 1888.<\/p>\n\n\n\n

Gourd, J.-J., \u201eLes trois dialectiques\u201d (I), Revue de M\u00e9taphysique et de Morale<\/em>, t. 5, nr. 1, 1897, pp. 1\u201334.<\/p>\n\n\n\n

Gourd, J.-J., \u201eLes trois dialectiques\u201d (II), Revue de M\u00e9taphysique et de Morale<\/em>, t. 5, nr. 2, 1897, pp. 129\u2013161.<\/p>\n\n\n\n

Gourd, J.-J., \u201eLes trois dialectiques\u201d (III), Revue de M\u00e9taphysique et de Morale<\/em>, t. 5, nr. 3, 1897, pp. 285\u2013319.<\/p>\n\n\n\n

Guyau, Jean-Marie, \u00c9ducation et h\u00e9r\u00e9dit\u00e9. \u00c9tude sociologique<\/em>, Paris, F\u00e9lix Alcan, Ancienne Librairie Germer Bailli\u00e8re et Cie<\/sup>, 1889.<\/p>\n\n\n\n

Hane\u0219, Petre V., \u201ePrefa\u021b\u0103\u201d, \u00een I. Eliade-R\u0103dulescu, Echilibrul \u00eentre antiteze<\/em>, cu o prefa\u021b\u0103, indice de persoane, cuvinte \u0219i forme de Petre V. Hane\u0219, vol. 1, Bucure\u0219ti, \u201eMinerva\u201d, 1916, pp. VII\u2013XXVIII.<\/p>\n\n\n\n

Hane\u0219, Petre V., Istoria literaturii rom\u00e2ne\u0219t<\/em>i[1924], ed. a III-a, Bucure\u0219ti, Editura Autorului, s.a.<\/p>\n\n\n\n

Heliade Radulescul, J., Spiritul \u0219i materia sau Equilibru intre antithesi<\/em>, Bucuresci, Typographia Lucratorilor Associati, 1866.<\/p>\n\n\n\n

Heliade-Radulescu, I., Historia critic\u0103 universal\u0103 (Scriere posthum\u0103)<\/em>, 2 volume, Bucuresci, Typographia Statului, 1892<\/p>\n\n\n\n

Iorga, N., Memorii<\/em> (Agonia Regal\u0103 \u0219i regen\u021ba)<\/em>, vol. V, Bucure\u0219ti, Editura \u201eNa\u021bionala\u201d S. Ciornei, s.a.<\/p>\n\n\n\n

[Iorga, N.] N. I., \u201eG. D. Scraba, Ioan Heliade-R\u0103dulescu, \u00eenceputurile filosofiei \u0219i sociologiei rom\u00e2ne<\/em>, edi\u00adtura Funda\u021biei I. V. Socec, Bucure\u0219ti 1921\u201d, Revista istoric\u0103<\/em>, an VII, nr. 10\u201312, 1921, pp. 238\u2013241.<\/p>\n\n\n\n

Iorga, N. O via\u021b\u0103 de om: a\u0219a cum a fost<\/em>, III: Spre \u00eenseninare<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura N. Stroil\u0103, 1934.<\/p>\n\n\n\n

Iorga, N., \u201eG. D. Scraba\u201d, Neamul rom\u00e2nesc<\/em>, an XXXV, nr. 102, 9 mai 1940.<\/p>\n\n\n\n

Istrati, C., Cuv\u00e2ntarea \u021binut\u0103 de D-l Dr. C. Istrati \u00een ziua de 18 \u0219i 19 martie 1914 \u00een Camera Deputa\u021bilor<\/em>, Bucure\u0219ti, Tipografia \u201eLupta\u201d Nicolae Stroil\u0103, 1914.<\/p>\n\n\n\n

Longinescu, G. G., \u201eFilosofia limbii rom\u00e2ne<\/em> de G. D. Scraba, Editura \u00abScrisul Rom\u00e2nesc\u00bb\u201d, Natura<\/em>, an XXVIII, nr. 3, 15 martie 1939, pp. 142\u2013143.<\/p>\n\n\n\n

Oprescu, G., \u201eHeliade \u0219i Fran\u021ba\u201d, Dacoromania. Buletinul \u201eMuzeului Limbii Rom\u00e2ne\u201d<\/em>, anul III, 1923, Cluj, Institutul de Arte Grafice \u201eArdealul\u201d, 1924, pp. 1\u2013128.<\/p>\n\n\n\n

Panu, G, Amintiri dela \u201eJunimea\u201d din Ia\u0219i<\/em>, vol. II, Bucure\u0219ti, Noua Tipografie Brozer \u0219i Parzer, 1910.<\/p>\n\n\n\n

P\u0103tr\u0103\u0219canu, Lucre\u021biu, Curente \u0219i tendin\u021be \u00een filozofia rom\u00e2neasc\u0103<\/em>, ed. a III-a, Bucure\u0219ti, Editura Socec & Co., S.A.R., 1946.<\/p>\n\n\n\n

Pop, Grigore Traian, \u201eUn uitat: G. D. Scraba\u201d, Ramuri<\/em>, nr. 6 (204), iunie 1981, p. 10.<\/p>\n\n\n\n

R\u0103dulescu-Motru, C., \u201eCentenarul lui Hegel\u201d, Revista de filosofie<\/em>, vol. XVI, nr. 3\u20134, 1931, pp. 328\u2013332.<\/p>\n\n\n\n

Richard, Gaston, \u201eScraba (G. D.). La dialectique historique. Essai d’une m\u00e9taphysique sociale<\/em> in-12, 254 p. (Bucarest, 1922)\u201d, Revue philosophique de la France et de l\u2019\u00e9tranger<\/em>, t. XCIX, Janvier\u2013F\u00e9vrier, 1925, pp. 434\u2013435.<\/p>\n\n\n\n

S\u0103teanu, C., Figuri din \u201eJunimea\u201d<\/em>, Bucure\u0219ti, Institutul \u201eBucovina\u201d, s.a.<\/p>\n\n\n\n

Scraba, G. D., \u201eSuceava\u201d, Literatur\u0103 \u0219i art\u0103 rom\u00e2n\u0103<\/em>, an III, 1898, pp. 101\u2013114.<\/p>\n\n\n\n

Scraba, G. D., Religia \u0219i poezia. Conferin\u021b\u0103 rostit\u0103 la \u201eSocietatea Corpului Didactic Primar din Rom\u00e2nia, \u00een ziua de 11 aprilie 1901<\/em>, Bucuresci, Tipografia \u201eCorpului Didactic\u201d C. Ispasescu \u0219i G. Bratanescu, 1901.<\/p>\n\n\n\n

Scraba, G. D., Starea social\u0103 a s\u0103teanului: dup\u0103 ancheta privitoare anului 1905, \u00eendeplinit\u0103 cu ocaziunea expozi\u021biunii generale rom\u00e2ne din 1906 de c\u0103tre Sec\u021biunea de economie social\u0103, cu 34 tabele statis\u00adtice \u0219i 24 tabele grafice<\/em>, Bucure\u0219ti, Ins. de Arte Grafice \u201eCarol G\u00f6bl\u201d, 1907.<\/p>\n\n\n\n

Scraba, G. D., \u201eLa sociologie par rapport \u00e0 la philosophie\u201d, Atti del IV Congresso Internazionale di Filo\u00adso\u00adfia: Bologna<\/em>, vol. 3, Sedute delle sezioni, Genova, A. F. Form\u00edggini, 1911, pp. 389\u2013403.<\/p>\n\n\n\n

Scraba, G. D., I<\/em>oan Heliade-R\u0103dulescu. \u00cenceputurile filozofiei \u0219i sociologiei rom\u00e2ne<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Fun\u00adda\u021biunei I. V. Socec, s.a. [1921].<\/p>\n\n\n\n

Scraba, G. D., Vasile Conta. Studiu filosofic<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Funda\u021biunei I. V. Socec, s.a. [1921].<\/p>\n\n\n\n

Scraba, G. D., Sociologie <\/em>[1914], Bucure\u0219ti, Editura Libr\u0103riei Socec & Co., 1921.<\/p>\n\n\n\n

Scraba, G. D., La Dialectique historique: Essai d\u2019une m\u00e9taphysique sociale<\/em>, Bucarest, \u201eAncora\u201d \u2013 Braila, A Micu Alcalay & L. Calafateanu, 1922.<\/p>\n\n\n\n

Scraba, G. D., Vorbirea \u0219i scrierea rom\u00e2neasc\u0103. Studiu introductiv \u00een filozofia limbii. I. Gramatic\u0103, Orto\u00adgra\u00adfie, Punctua\u021bie<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Libr\u0103riei Socec & Comp., 1926.<\/p>\n\n\n\n

Scraba, G. D, \u201eLa Philosophie du language\u201d, \u00een Gilbert Ryle (ed.), Proceedings of the Seventh International Congress of Philosophy, Held at Oxford<\/em>, England, September 1\u20136, 1930, pp. 261\u2013267.<\/p>\n\n\n\n

Scraba, G. D., \u201eAmintirea lui Eminescu\u201d, Neamul rom\u00e2nesc pentru popor. Buletinul \u201eLigii Culturale\u201d<\/em>, an XX, nr. 12, 16 iunie 1932, pp. 314\u2013316.<\/p>\n\n\n\n

Scraba, G. D., \u201eLa m\u00e9taphysique du langage\u201d, Actes du huiti\u00e8me congr\u00e8s international de philosophie<\/em>, \u00e0 Prague, 2\u20137 septembre 1934<\/em>, Prague, 1936, pp. 1082\u20131084.<\/p>\n\n\n\n

Scraba, G. D., Filosofia limbii rom\u00e2ne<\/em>, Craiova, Editura \u201eScrisul Rom\u00e2nesc\u201d S.A., s.a. [1938?].<\/p>\n\n\n\n

Stahl, Henri H., \u201eG. D. Scraba \u0219i anchetele sale sociologice, de caracter statal\u201d, \u00een Henri H. Stahl, G\u00e2n\u00addi\u00adtori \u0219i cu\u00adrente de istorie social\u0103 rom\u00e2neasc\u0103<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Universit\u0103\u021bii din Bucure\u0219ti, 2001, pp. 176\u2013177.<\/p>\n\n\n\n

Stanciu, Lucian, \u201eScraba, Gheorghe D. (1868\u20131940)\u201d, \u00een Ilie B\u0103descu \u0219i Ozana Cucu-Oancea (coord.), Dic\u00ad\u021bio\u00adnar de sociologie rural\u0103<\/em>, Bucure\u0219ti, Mica Valahie, 2005, pp. 456\u2013459.<\/p>\n\n\n\n

Stanciu, Lucian, \u201eG. D. Scraba\u201d, \u00een \u0218tefan Costea (coord.), Istoria sociologiei rom\u00e2ne\u0219ti <\/em>[1998], ed. a III-a, Bu\u00adcure\u0219ti, Editura Funda\u021biei Rom\u00e2nia de M\u00e2ine, 2006, pp. 237\u2013250.<\/p>\n\n\n\n

Straje, Mihail, Dic\u021bionar de pseudonime, alonime, anagrame, asteronime, criptonime ale scriitorilor \u0219i pu\u00adbli\u00ad\u00adci\u0219tilor rom\u00e2ni<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Minerva, 1973.<\/p>\n\n\n\n

\u0218iadbei, I., \u201eG. D. Scraba, Ioan Heliade-R\u0103dulescu, \u00cenceputurile filozofiei \u0219i Sociologiei rom\u00eene<\/em>, Bucure\u0219ti, Edit. Funda\u021biei I. V. Socec. 318+11 pp.\u201d, Via\u021ba Rom\u00e2neasc\u0103<\/em>, anul 14, nr. 8, 1922, pp. 300\u2013302.<\/p>\n\n\n\n

\u0218iadbei, I., \u201eG. Oprescu, Eliade R\u0103dulescu \u0219i Fran\u021ba. <\/em>Studiu de literatur\u0103 comparat\u0103 (\u00een Dacoromania<\/em>, III), Cluj, 1924\u201d, Via\u021ba Rom\u00e2neasc\u0103<\/em>, anul 17, nr. 3, 1925, pp. 455\u2013456.<\/p>\n\n\n\n

\u0218tef\u0103nescu Gala\u021bi, A., \u201eCriminalitatea \u00een Rom\u00e2nia. Observa\u021biuni asupra ultimelor publica\u021bii statistice\u201d, Noua Revist\u0103 Rom\u00e2n\u0103<\/em>, vol. 7, nr. 1, 25 octombrie 1909, pp. 8\u201311.<\/p>\n\n\n\n

\u0218tef\u0103nescu, Marin, Filosofia rom\u00e2neasc\u0103<\/em>, Bucure\u0219ti, Institutul de arte grafice \u201eR\u0103s\u0103ritul\u201d, 1922.<\/p>\n\n\n\n

Tanoviceanu, I., \u201eCriminalitatea \u00een Rom\u00e2nia, dup\u0103 ultimele publica\u021biuni statistice\u201d, Analele Academiei Ro\u00adm\u00e2ne<\/em>, seria II, Tomul XXXI, 1908\u20131909, Memoriile Sec\u021biunii Istorice, Bucure\u0219ti, Institutul de Arte Gra\u00adfice Carol G\u00f6bl, 1909, pp. 559\u2013580.<\/p>\n\n\n\n

Tr\u00e9maux, Pierre, Principe universel du mouvement et des actions de la mati\u00e8re, r\u00e9sultant de la d\u00e9couverte de cette loi g\u00e9n\u00e9rale: la force vive se transmet mieux entre corps semblables qu\u2019entre corps diff\u00e9\u00adrents; et applications \u00e0 la mati\u00e8re comme \u00e0 la vie <\/em>[1868], 3\u1d49 \u00e9d, Paris [chez l\u2019auteur], 1876.<\/p>\n\n\n\n

[?] I. B., \u201eUn model de critic\u0103 \u0219tiin\u021bific\u0103\u201d, Revista general\u0103 a \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului<\/em>, an VI, nr. 7, 1911, pp. 505\u2013506.<\/p>\n\n\n\n

*** Anuarul Ministerului Cultelor \u0219i Instruc\u021biunei publice<\/em>, anul 1893, de Fr\u00e9d\u00e9ric Dam\u00e9<\/em>, Bucuresci, Im\u00adpri\u00admeria Statului, 1893<\/p>\n\n\n\n

*** Anuarul oficial al Ministerului Instruc\u021biunii publice \u0219i cultelor<\/em>, 1898\u201399, Bucuresci, Institutul de Arte Grafice Carol G\u00f6bl, 1899.<\/p>\n\n\n\n

*** Analele Academiei Rom\u00e2ne<\/em>, Seria II, Tomul XXXIV, 1911\u20131912, Partea administrativ\u0103 \u0219i desbaterile<\/em>, Bucure\u0219ti, Libr\u0103riile Socec & Comp., C. Sfetea \u0219i Libr\u0103ria Na\u021bional\u0103, 1912.<\/p>\n\n\n\n

*** Colec\u021bia Dr. Constantin I. Istrati, 1429\u20131945<\/em>, Inventar arhivistic 13, Direc\u021bia General\u0103 a Arhivelor Sta\u00adtu\u00adlui din Republica Socialist\u0103 Rom\u00e2nia, Bucure\u0219ti, 1988.<\/p>\n\n\n\n

*** Universit\u00e9 de Gen\u00e8ve, Programme des cours de l\u2019Universit\u00e9 de Gen\u00e8ve pendant le semestre d\u2019\u00e9t\u00e9 1902<\/em>, Gen\u00e8ve, Imprimerie Centrale, 1902.<\/p>\n\n\n\n

(https:\/\/www.unige.ch\/archives\/aap\/download_file\/view\/1284\/269)<\/p>\n\n\n\n

*** Universit\u00e9 de Gen\u00e8ve, Grades d\u00e9cern\u00e9s pendant l’ann\u00e9e 1904<\/em>, 1904.<\/p>\n\n\n\n

(https:\/\/www.unige.ch\/archives\/aap\/download_file\/view\/1107\/299)<\/p>\n\n\n\n

*** Universit\u00e9 de Gen\u00e8ve, Liste des Autorit\u00e9s, Professeurs, \u00c9tudiants et Auditeurs de l\u2019Universit\u00e9 de Gen\u00e8ve<\/em>, Semestre d\u2019\u00c9t\u00e9 1905<\/em>, Gen\u00e8ve, Imprimerie J. Studer, 1905.<\/p>\n\n\n\n

(https:\/\/www.unige.ch\/archives\/aap\/download_file\/view\/858\/265)<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n

[Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u015fti<\/em>, vol. XXI: Perspective conceptual-lexicale<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2025, pp. 140\u2013171]<\/p>\n\n\n\n

\n
<\/path><\/svg><\/span>
Descarc\u0103<\/div><\/a><\/div><\/div>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n
<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

DOI: 10.59277\/SIFR.202521.09 Dincolo de canoane: Sistemul atoatecuprinz\u0103tor al lui G. D. Scraba Mona Mamulea Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne Beyond the canons: The all-encompassing system of G. D. Scraba Abstract: The following article reassesses the intellectual profile of G. D. Scraba, a thinker situated outside the dominant Maiorescu-centered paradigm of […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"parent":8839,"menu_order":9,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","template":"","meta":{"_uag_custom_page_level_css":"","site-sidebar-layout":"default","site-content-layout":"","ast-site-content-layout":"default","site-content-style":"default","site-sidebar-style":"default","ast-global-header-display":"","ast-banner-title-visibility":"","ast-main-header-display":"","ast-hfb-above-header-display":"","ast-hfb-below-header-display":"","ast-hfb-mobile-header-display":"","site-post-title":"disabled","ast-breadcrumbs-content":"","ast-featured-img":"","footer-sml-layout":"","theme-transparent-header-meta":"","adv-header-id-meta":"","stick-header-meta":"","header-above-stick-meta":"","header-main-stick-meta":"","header-below-stick-meta":"","astra-migrate-meta-layouts":"set","ast-page-background-enabled":"default","ast-page-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-4)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"ast-content-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"footnotes":""},"categories":[195,260,543],"tags":[565,567,569,38],"class_list":["post-8989","page","type-page","status-publish","hentry","category-articole","category-mona-mamulea","category-sifr21","tag-g-d-scraba","tag-ion-heliade-radulescu","tag-j-j-gourd","tag-vasile-conta"],"featured_image_src":null,"uagb_featured_image_src":{"full":false,"thumbnail":false,"medium":false,"medium_large":false,"large":false,"1536x1536":false,"2048x2048":false},"uagb_author_info":{"display_name":"SIFR","author_link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/author\/mm\/"},"uagb_comment_info":0,"uagb_excerpt":"DOI: 10.59277\/SIFR.202521.09 Dincolo de canoane: Sistemul atoatecuprinz\u0103tor al lui G. D. Scraba Mona Mamulea Institutul de Filosofie \u0219i Psihologie \u201eC. R\u0103dulescu-Motru\u201d al Academiei Rom\u00e2ne Beyond the canons: The all-encompassing system of G. D. Scraba Abstract: The following article reassesses the intellectual profile of G. D. Scraba, a thinker situated outside the dominant Maiorescu-centered paradigm of…","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8989","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8989"}],"version-history":[{"count":13,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8989\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9181,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8989\/revisions\/9181"}],"up":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8839"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8989"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8989"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8989"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}