{"id":9016,"date":"2025-11-29T13:53:31","date_gmt":"2025-11-29T11:53:31","guid":{"rendered":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/?page_id=9016"},"modified":"2025-12-01T11:10:05","modified_gmt":"2025-12-01T09:10:05","slug":"constantin-noica-mathesis-si-cultura-ana-bazac","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/volumul-21-2025\/constantin-noica-mathesis-si-cultura-ana-bazac\/","title":{"rendered":"Constantin Noica, Mathesis \u0219i cultura | Ana Bazac"},"content":{"rendered":"\n

DOI: 10.59277\/SIFR.202521.11<\/p>\n\n\n\n

Constantin Noica, Mathesis <\/em>\u0219i cultura<\/h2><\/div>\n\n\n\n
Ana Bazac<\/h5>\n\n\n\n

Divizia de Logic\u0103, Metodologie \u0219i Filosofie a \u0218tiin\u021bei, Comitetul Rom\u00e2n de Istorie \u0219i Filosofie a \u0218tiin\u021bei \u0219i Tehnicii, Academia Rom\u00e2n\u0103<\/p>\n\n\n\n

\n
<\/path><\/svg><\/span>
Descarc\u0103<\/div><\/a><\/div><\/div>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
Constantin Noica, Mathesis<\/em> and culture<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

Abstract<\/strong>:<\/strong> <\/strong>The paper analyses some features and problems of the phenomenon and concept of culture, benefiting from the opportunity given by Constantin Noica\u2019s two books related to culture, which delimitate his philosophical creation. These books are: Mathesis or the Simple Joys,<\/em> 1934, and The European Cultural Model<\/em>, 1986\u20131987. The analysis of the meanings of the idea of culture follows Noica\u2019s reasoning, viewed both from outside and inside. It is emphasised that the eventual difficulty to understand the Romanian philosopher\u2019s theory of morphology of culture arises from its metaphysical character. The metaphysical language might be ambiguous, but Noica\u2019s theory is clear and heuristic, if we do not look at the metaphysical framework through a \u201cnaturalistic\u201d lens.<\/p>\n\n\n\n

Keywords<\/strong>:<\/strong> Constantin Noica; culture; criticism; morphology of culture; typology of culture; European cultural model.<\/strong><\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
\u00cen loc de introducere<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

Lucrarea reliefeaz\u0103 unele tr\u0103s\u0103turi \u0219i probleme ale fenomenului \u2013 \u0219i nu ale con\u00adceptului \u2013 de cultur\u0103, beneficiind de oportunitatea dat\u0103 de cele dou\u0103 c\u0103r\u021bi ale lui Con\u00adstantin Noica legate de cultur\u0103. Aceste c\u0103r\u021bi sunt: Mathesis sau bucuriile simple<\/em>, 1934, \u0219i Modelul cultural european<\/em>, 1986\u20131987. Analiza urmeaz\u0103 ra\u021biona\u00admentul lui Noica, privit at\u00e2t din interior, c\u00e2t \u0219i din exterior.<\/p>\n\n\n\n

Poate c\u0103 principala tr\u0103s\u0103tur\u0103, care \u00eei d\u0103 chiar \u0219i defini\u021bia, este diferen\u021ba antitetic\u0103 a culturii fa\u021b\u0103 de civiliza\u021bia care \u00eenso\u021be\u0219te dezvoltarea istoric\u0103. De fapt, Noica folose\u0219te \u00een loc de \u201eciviliza\u021bie\u201d \u201ecultura istoric\u0103\u201d a adapt\u0103rii naturale \u0219i a supravie\u021buirii numai \u00een \u0219i la nivelul facticit\u0103\u021bii, \u0219i astfel cultura<\/em> este creativitatea a-natural\u0103<\/em> a ridic\u0103rii la concept<\/em>, singura care permite durabilitatea etern\u0103 a oame\u00adnilor. Cultura este caracterizat\u0103 drept \u201egeo\u00admetric\u0103\u201d, deoarece creeaz\u0103 formele con\u00adcep\u00adtuale ale ordinii specifice puse de oa\u00admeni \u00een existen\u021b\u0103: totu\u0219i, promotorul spiritului geometric nu este matematicianul, ci filosoful care este capabil s\u0103 creeze demonstra\u021bia logic\u0103 a \u00eenaltei moralit\u0103\u021bi kantiene. Astfel, cultura este \u00eentotdeauna mare, o miz\u0103 \u0219i un criteriu.<\/p>\n\n\n\n

De aici, principalul determinant al culturii este capacitatea critic\u0103<\/em> de a construi mereu crea\u021bii alternative la cele dint\u00e2i, \u00eentr-o aparen\u021b\u0103 gratuit\u0103, dar mode\u00adl\u00e2nd via\u021ba spiritual\u0103 \u00een zborul s\u0103u autonom<\/em> deasupra vie\u021bii. Dac\u0103 e a\u0219a, o filosofie a culturii \u2013 a\u0219a cum este a doua carte \u2013 este cu at\u00e2t mai capabil\u0103 s\u0103 construiasc\u0103 o morfologie a culturii constituit\u0103 din tipuri de cultur\u0103<\/em> ce coexist\u0103, dar presupun predominan\u021ba unui tip sau a altuia. Aceast\u0103 construc\u021bie se manifest\u0103 \u0219i la un etaj metaforic, dar se bazeaz\u0103 riguros pe criterii.<\/p>\n\n\n\n

Atitudinile fa\u021b\u0103 de reguli<\/em> \u0219i rela\u021biile dintre diversitatea<\/em> de cunoscut \u0219i posibila unitate<\/em> a legii sunt aceste criterii care explic\u0103 tensiunea dintre multiplul dat de factic \u0219i unitatea care este \u00eentotdeauna o tendin\u021b\u0103 constitutiv\u0103 a culturii. Rezultatul este un set de cinci etape<\/em> ale culturii, fiecare descriind valori culturale autonome, dar stilistic unitare. \u00cen evolu\u021bia culturilor dup\u0103 aceste criterii, modelului cultural european corespunde ulti\u00admului stadiu de cultur\u0103, cel des\u0103v\u00e2r\u0219it.<\/p>\n\n\n\n

Sunt eviden\u021biate semnifica\u021biile acestei construc\u021bii, \u00een aceea\u0219i not\u0103 critic\u0103 emis\u0103 de Noica \u00eensu\u0219i, dar concluzia relev\u0103 importan\u021ba formei sale mediate de ana\u00adliz\u0103 \u0219i definire a fiin\u021bei umane, adic\u0103 a perspectivei metafizice<\/em>, care integreaz\u0103 onto\u00adlo\u00adgia \u0219i filosofia culturii.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>Iar ca s\u0103 \u00een\u021belegem specificul acestei perspective \u2013 legat\u0103 aici de filosofia, mai concret, morfologia culturii \u2013, o compara\u021bie cu perspectiva istoric\u0103<\/em>, ce l-a provocat pe Noica, se impune. De asemenea, pentru c\u0103 receptarea lui Noica are loc \u0219i \u00een afara filo\u00adsofilor profesioni\u0219ti, este esen\u021bial\u0103 precizarea privind limbajul sau cheia sau lentila<\/em> care sunt folosite \u00een lectura textelor: trebuie s\u0103 distingem \u00eentre limbajul \u201enaturalistic\u201d \u2013 sau \u00eentre o cheie sau lentil\u0103 empirist\u0103 \u2013 de surprindere a fenomenelor \u0219i, pe de alt\u0103 parte, limbajul metafizic (cheia sau lentila metafizic\u0103) ce deduce semnifica\u021bii din principii ontologice \u0219i astfel d\u0103 un cadru de interpretare a lumii reale. De\u0219i primul limbaj este cel comun, ce permite o evaluare bazat\u0103 pe descriere, doar al doilea a fost folosit de Noica \u00een morfologia culturii, d\u00e2nd na\u0219tere \u0219i sensului prescriptiv al acestei morfologii.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
Cultura e una: dar cum?<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

<\/a>Nu este vorba deloc la Noica despre \u201edou\u0103\u201d feluri de culturi \u0219i nici despre \u201edou\u0103\u201d caracteristici ale culturii, de tip geometric sau istoric. (A\u0219a cum nici la Pascal nu exist\u0103 dec\u00e2t un<\/em> singur spirit omenesc, ce se poate manifesta \u201egeometric\u201d sau \u201ecu fine\u021be\u201d, ca modele ale excesivului, dar care sunt, \u00een fapt, complementare.)<\/p>\n\n\n\n

Cultura <\/em>este, \u00een fond, ceea ce este anun\u021bat de Noica \u00eenc\u0103 \u00een Mathesis<\/em>: antiteza sim\u00adplei vie\u021buiri, istorice<\/em> \u2013 marcat\u0103 de destin, adic\u0103 de un curs \u00een care obiectivele vie\u021bu\u00adirii sunt cele care, \u00een ciocnirea lor \u0219i \u00een predominan\u021ba, mereu, a celor puternici sau a\u0219e\u00adza\u021bi de \u00eent\u00e2mplare (\u201esoart\u0103\u201d) \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t s\u0103 poat\u0103 s\u0103 \u0219i le impun\u0103 pe ale lor, deter\u00admin\u0103 \u201edevenirea pentru devenire\u201d. Ca manifestare a artificialit\u0103\u021bii, a unei crea\u021bii ne-na\u00adtu\u00adrale, cultura este \u201egeometric\u0103\u201d, adic\u0103 tocmai artificialitatea \u00een act, ordinea pus\u0103 de om \u00een lucruri dup\u0103 propria ra\u021biune ce nu re-prezint\u0103 defel ipotetica \u201earmonie natural\u0103\u201d, ci formele construite de el \u00eensu\u0219i \u0219i care for\u021beaz\u0103 zbuciumul necuv\u00e2nt\u0103tor al naturii, trans\u00adcen\u00adden\u021ba c\u0103tre care tinde. Cultura este \u201edevenire \u00eentru devenire\u201d, adic\u0103 mi\u0219care \u0219i con\u00adstruc\u00ad\u021bie \u00een func\u021bie de sensul\/sensurile dat\/e de oameni. Cultura este \u201edevenire \u00eentru de\u00adve\u00adnire\u201d, adic\u0103 via\u021b\u0103<\/em> dat\u0103 de sensul uman, cultural, pe care \u00eel d\u0103 omul.<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 omul este cel care d\u0103 sens vie\u021bii sale \u2013 via\u021ba nu <\/em>are sens, omul este cel care construie\u0219te teleologia<\/em> \u2013, este important cum are loc aceast\u0103 alocare.<\/p>\n\n\n\n

Cultura este ceea ce cre\u0219te pe fundalul vie\u021bii, desigur, dar este ceea ce este ca tot ce are via\u021ba mai \u201egeneros\u201d[1]<\/sup><\/a>: crea\u021bie exterioar\u0103<\/em> mersului naturii. Fa\u021b\u0103 de aceasta, cultura pare un \u201eexces\u201d. De ce? Deoarece este nu doar ceva \u00een plus fa\u021b\u0103 de \u201econ\u021bi\u00adnutul imediat al vie\u021bii\u201d, ci \u0219i pentru c\u0103 este un ghem de problematiz\u0103ri<\/em>, de neodihn\u0103 a spiritului mani\u00adfestat\u0103 prin semnificarea problemelor pe care le reprezint\u0103 lumea \u0219i omul pentru om. Excesul nu trebuie s\u0103 fie inutil: nu este nici al tr\u0103irilor legate de prezent, de actual (via\u021ba istoric\u0103) \u0219i nici al falselor elabor\u0103ri de forme, care doar mimeaz\u0103 spiritul, grev\u00e2ndu-l cu oportuniste imagini ale sollen<\/em>-ului \u201enatural\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Iar opozi\u021bia dintre simpla vie\u021buire \u00een civiliza\u021bia mereu istoric\u0103 \u0219i cultura \u00een esen\u021ba ei mereu geometric\u0103 semnific\u0103 \u0219i faptul c\u0103, dac\u0103 omul urc\u0103 la nivelul con\u0219tiin\u021bei de sine \u0219i, deci, al con\u0219tiin\u021bei sensurilor pe care le d\u0103 vie\u021bii, el nu mai poate cobor\u00ee dec\u00e2t cu pre\u021bul involu\u021biei, al intr\u0103rii, din nou, \u00een c\u00e2mpul \u00een care nu ra\u021biunea sa conduce. Cei care nu urc\u0103 la idee r\u00e2d de cei care o fac. Ace\u0219tia le par ridicoli.[2]<\/sup><\/a> Dar solu\u021bia nu este s\u0103 r\u0103\u00adm\u00e2\u00adnem la \u201erestul\u201d din afara ideii, ci, dimpotriv\u0103, s\u0103 persever\u0103m \u00een a nu l\u0103sa ca ideea s\u0103 fie acoperit\u0103 de via\u021ba trivial\u0103 care e un \u201erest\u201d. C\u0103ci numai ideile deschid lumea lui possum-potest<\/em>: via\u021ba \u201enatural\u0103\u201d st\u0103 sub semnul necesit\u0103\u021bii ce \u00ee\u021bi \u00eenchide cadrul; ideile<\/em>, \u00eens\u0103, sunt cele care permit \u201etoate lumile posibile\u201d, inclusiv n<\/em> alternative de vie\u021bi. Ideile se autonomizeaz\u0103 fa\u021b\u0103 de via\u021ba real\u0103, ba chiar sunt autonome fa\u021b\u0103 de ea, ele conteaz\u0103: nu doar o interpreteaz\u0103, ci o construiesc, o preced\u0103, o \u201ed\u0103\u201d (a\u0219a cum vedem \u00een \u0219tiin\u021b\u0103).[3]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

<\/a>De ce este cultura geometric\u0103<\/em>? Poate pentru c\u0103 geometria este cea mai evi\u00adden\u00adt\u0103 modalitate a matematicii de a pune ordine \u00een haoticele linii \u0219i figuri ale vie\u021bii.[4]<\/sup><\/a> Dar mo\u00addelul reprezentativ al culturii nu este matematicianul, ci \u201eomul moral al lui Kant\u201d, adic\u0103 schema de comportament moral ce pune ordine <\/em>uman\u0103 \u00een lumea \u00eenconjur\u0103toare<\/em>. Mai mult: aceast\u0103 schem\u0103 trebuie generalizat\u0103[5]<\/sup><\/a> astfel \u00eenc\u00e2t to\u021bi oamenii s\u0103 poat\u0103 s\u0103 lucreze cu ideea, s\u0103 vad\u0103 lumea prin idee \u0219i s\u0103 dep\u0103\u0219easc\u0103 ira\u021bionalul vie\u021bii contingente. Cul\u00adtura geometric\u0103 nu doar pune ordine, d\u0103 ordinea, ci chiar construie\u0219te \u0219i, din mo\u00adment ce modelul, nu doar protagonistul, spiritului geometric este Kant, cultura geome\u00adtric\u0103 prescrie vie\u021bii, este aceea a crea\u021biei libere \u2013 c\u0103ci nimic nu este mai liber ca spiritul \u2013, a universalului, esen\u021ba ideii \u0219i, deci, a ve\u0219niciei. Via\u021ba \u201enatural\u0103\u201d implic\u0103 moartea, via\u021ba spiritual\u0103, \u00eentru idee, \u00eenseamn\u0103 \u201eve\u0219nicia\u201d.[6]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

<\/a>S\u0103 men\u021bion\u0103m \u0219i elementele aduse de Noica pentru a legitima punctul s\u0103u de vedere: c\u0103, deoarece nu putem cunoa\u0219te logica istoriei reale, deoarece nu putem deosebi ast\u0103zi un fapt care se va prelungi de altul care se va da pe o linie moart\u0103, deoa\u00adrece nu putem deosebi adev\u0103rul faptelor, mai bine discut\u0103m lumile posibile, ideile.[7]<\/sup><\/a> Moda\u00adlitatea cea mai \u00eenalt\u0103 a acestora este filosofia, iar a vedea lumea prin lentilele ei, cu ajutorul conceptelor \/ principiilor-cadre-modele-valori \u2013 ca, poate \u00een primul r\u00e2nd, spune Noica, cele ale Unului \u0219i Multiplului (adic\u0103 ale totalit\u0103\u021bii \u0219i ale particularelor) rele\u00advate \u00een metafizica lui Platon[8]<\/sup><\/a>, adic\u0103 \u00een momentul clasic al forj\u0103rii metafizicii \u2013 \u00eenseamn\u0103 mai mult dec\u00e2t a consemna fapte trecute, deci definitive \u0219i inerte: \u00eenseamn\u0103 a le dep\u0103\u0219i, a le opune o posibilitate deschis\u0103 precum via\u021ba; \u0219i chiar mai bogat\u0103 dec\u00e2t ea.[9]<\/sup><\/a> Perspectiva lui Noica este vitalist\u0103, a individualului, a subiectivului \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, \u201eneoclasic\u0103\u201d, judec\u00e2nd via\u021ba prin principiile transformate \u00een valori.[10]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Aceste elemente dau seam\u0103 de faptul c\u0103 Noica, \u0219i at\u00e2\u021bia al\u021bii, nu era\/u preg\u0103ti\u021bi pentru a avea instrumentele judec\u0103rii vie\u021bii reale<\/em>. De aceea, se refugiau \u00een idee, ca<\/em> adversul \u0219i superiorul vie\u021bii. Istorica diviziune social\u0103[11]<\/sup><\/a> \u00eentre munca fizic\u0103 \u0219i cea inte\u00adlec\u00adtual\u0103 a dus, cum \u0219tim, la nesocotiri reciproce, obtuzit\u0103\u021bi \u0219i tr\u0103d\u0103ri reciproce. Dar sesi\u00adzarea faptului c\u0103 adev\u0103rul omului este cultura, tocmai \u00eentruc\u00e2t numai prin ea se poate st\u0103p\u00e2ni necesitatea dat\u0103 de lipsa cea josnic\u0103: iar aceast\u0103 st\u0103p\u00e2nire \u00eenseamn\u0103 \u2013 av\u00e2nd la baz\u0103 ideea, adic\u0103 efortul omului de a expri\u00adma ceea ce sondeaz\u0103, \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t aceast\u0103 exprimare s\u0103 d\u0103inuie \u0219i s\u0103 poat\u0103 fi transmis\u0103 \u0219i folositoare \u0219i altora, tuturor \u2013 a face<\/em> (\u0219i nu a vie\u021bui a\u0219a cum \u021bi s-a menit prin na\u0219terea ta \u00eent\u00e2mpl\u0103toare, fruct al naturii); este doar modalitatea de a face primul pas<\/em> pentru a uni ideea \u0219i fapta, cultura \u0219i natura. Filosofia lui Noica este o aseme\u00adnea modalitate \u0219i, dac\u0103 \u00eei vedem limita dat\u0103 de \u201evremi\u201d, adic\u0103 de g\u00e2ndirea asumat\u0103 a acestora, atunci trebuie s\u0103 fim sensibili, \u0219i trebuie s\u0103 fim, \u0219i la frumoasa \u00eencercare a lui Noica, iscat\u0103 de profunde fr\u0103m\u00e2nt\u0103ri. Nu este cazul s\u0103 insist\u0103m c\u0103 Noica a r\u0103mas la acest prim pas. \u0218i, la fel, nu este cazul s\u0103 refuz\u0103m aceast\u0103 constatare a r\u0103m\u00e2nerii cu argumentul c\u0103 a\u0219a face filosofia \u0219i c\u0103 Noica a fost strict ancorat doar \u00een reflec\u021bia filosofic\u0103 metafizic\u0103; deoarece unirea ideii \u0219i faptei, ordonarea \u0219i rea\u0219ezarea Multiplului de c\u0103tre idee \u2013 f\u0103r\u0103 de care, desigur, nu exist\u0103 cunoa\u0219tere, sesizarea sensurilor \u0219i desenarea scopurilor \u2013 nu pot avea loc dac\u0103 raportul idee-fap\u00adt\u0103\/is\u00adtorie sau Unu\u2013Multiplu este dictatorial, sau s\u0103 spunem cu un cuv\u00e2nt mai u\u0219or, pentru c\u0103 vag, scolastic.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>Totu\u0219i, pasul lui Noica, t\u00e2n\u0103r doritor s\u0103 spun\u0103 ceva nou \u00een filosofia rom\u00e2\u00adneasc\u0103, merit\u0103 s\u0103 fie. Cultura geometric\u0103, urmeaz\u0103 mai departe definirea, este o cultur\u0103 critic\u0103<\/em>: tocmai a\/asupra culturii istorice \u0219i a disciplinei istorice f\u0103cut\u0103 despre\/\u00een func\u021bie de fenomenele imediate ale trecutului \u0219i prezentului, cu ajutorul acestora. O asemenea dis\u00adci\u00adplin\u0103 este descriptiv\u0103, iar descrierea nu d\u0103 mai mult dec\u00e2t o fabul\u0103.[12]<\/sup><\/a> Dar tocmai ceea ce se ascunde \u00een spatele curgerii nesf\u00e2r\u0219ite a istoriei \u2013 \u0219i ceea ce nu apare niciodat\u0103 \u00een disciplina istoriei \u2013 este \u201elumea real\u0103\u201d. Ce este real? C\u0103 existen\u021ba istoric\u0103 este dominat\u0103 de necesitate<\/em> nu numai \u00een mare, ci \u0219i \u00een mic: tot ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 e f\u0103r\u0103 ca oamenii s\u0103-\u0219i asume direc\u021bionarea con\u0219tient\u0103 a lucrurilor potrivit esen\u021bei lor umane[13]<\/sup><\/a>, unice, a spiri\u00adtu\u00adlui (a \u201egeometriei\u201d) versus existen\u021ba marcat\u0103 de perversitatea clipei. Lumea curge, \u0219i oame\u00adnii se \u201epetrec\u201d odat\u0103 cu ea. Numai prin crea\u021bia con\u0219tient\u0103<\/em> a posibilului ne-natural \u0219i anti-natural<\/em> pun ei stavil\u0103 acestui f\u0103r\u0103 rost haos curg\u0103tor omnipotent.<\/p>\n\n\n\n

Cultura, geometric\u0103 \u2013 ceea ce \u00eenseamn\u0103 \u00eenalt spiritual\u0103 \u2013 este controlul, prin idee, a curgerii naturale<\/em>. Asta \u00eenseamn\u0103 r\u0103spundere maxim\u0103 fa\u021b\u0103 de propria ta inter\u00adven\u021bie \u00een aceast\u0103 stare a lucrurilor: fa\u021b\u0103 de ce faci \u0219i, deci, \u0219i fa\u021b\u0103 de ce nu faci. Dar responsa\u00adbi\u00adlitatea este libertate<\/em>: de a judeca, deci de a face s\u0103 se manifeste cultura, \u00een mod deli\u00adbe\u00adrat, g\u00e2ndindu-ne mereu la urm\u0103ri. \u0218i invers: libertatea este responsabilitatea<\/em> fa\u021b\u0103 de idei \u0219i fapte, adic\u0103 este judecarea acestora \u00een func\u021bie de consecin\u021bele lor.<\/p>\n\n\n\n

A face este at\u00e2t de complicat \u00eenc\u00e2t trebuie s\u0103 preg\u0103te\u0219ti mult facerea. Nu s\u0103 r\u0103m\u00e2i \u00een nehot\u0103r\u00e2rea stearp\u0103 a m\u0103garului lui Buridan, dar s\u0103 \u00een\u021belegi c\u0103, dac\u0103 nu g\u00e2nde\u0219ti, pla\u00adni\u00adfici, critici, remediezi alternativele, \u0219i totul prin deliberare \u2013 cu tine \u00eensu\u021bi<\/em>, c\u0103ci expri\u00admarea g\u00e2ndirii duce la autonomia g\u00e2ndurilor care, iat\u0103, devin parteneri de dialog ce se confrunt\u0103 cu tine; dar deliberare \u0219i cu ceilal\u021bi<\/em>, c\u0103ci totul se face \u00eentru idee \u2013, nici facerea nu mai are loc.<\/p>\n\n\n\n

Cultura geometric\u0103 nu r\u0103m\u00e2ne, astfel, un simplu joc sterp al unor monahi rup\u021bi de lume: \u00een fa\u021ba contradic\u021biilor din realitate, tradi\u021bional trecute sub t\u0103cere, \u0219i care fac binele imposibil, nu trebuie totu\u0219i s\u0103 vorbim despre imposibilitatea de a face bine.[14]<\/sup><\/a> Deocam\u00addat\u0103, prin punerea deschis\u0103 a problemelor: de a comunica \u2013 cu sens, cu rost \u2013, de a-l \u00een\u021belege pe cel\u0103lalt \u0219i de a te face \u00een\u021beles, de a dezv\u0103lui fariseismele fabulelor despre om, inclusiv despre fantasmele sale care sunt \u201eca \u0219i cum ar fi cu adev\u0103rat\u201d.[15]<\/sup><\/a> \u0218i de a aver\u00adtiza c\u0103 trebuie s\u0103 ne \u021binem de ceea ce confer\u0103 demnitate omului<\/em>: ra\u021biunea sa, pute\u00adrea ra\u021biunii sale \u00een stare s\u0103 fac\u0103 o lume cu duritatea cristalului care st\u0103, \u00een timp ce istoria curge.[16]<\/sup><\/a> Lumea ideilor este punctul de sprijin pentru \u00een\u021belegerea omului.<\/p>\n\n\n\n

Omul este singur, \u00een sensul c\u0103 el este singurul care d\u0103 sens lumii: dac\u0103 ar exista un spirit superior lui, omului nu i-ar r\u0103m\u00e2nea dec\u00e2t s\u0103 tac\u0103[17]<\/sup><\/a>, deoarece \u00eentregul sens i-ar fi dat deja. A\u0219a, el trebuie s\u0103 se desf\u0103\u0219oare, ca demiurg, s\u0103 se joace, iar cel mai frumos \u0219i mare joc este cel de a \u00eencepe s\u0103 faci, deci s\u0103 g\u00e2nde\u0219ti. \u00cencepi practica, preg\u0103tind-o<\/em>. \u201eComentariul actului\u201d \u00een care st\u0103 cea mai mare \u00een\u021belepciune[18]<\/sup><\/a> nu este defel doar expri\u00adma\u00adrea acelui divor\u021b istoric dintre munca fizic\u0103 \u0219i cea intelectual\u0103, ci, \u0219i poate mai degra\u00adb\u0103, accentuarea responsabilit\u0103\u021bii inte\u00adlec\u00adtualilor.<\/p>\n\n\n\n

De\u0219i oamenii g\u00e2ndesc \u201esinguri\u201d, trebuie, pentru ca geometria s\u0103 acopere cultura istoric\u0103, s\u0103 se multiplice aceste singur\u0103t\u0103\u021bi ce sunt semnul preocup\u0103rii pentru reflec\u021bie. Omenirea posibil\u0103, \u0219i dezirabil\u0103, este aceea a oamenilor \u201ejuc\u00e2ndu-se \u00eentru geometrie\u201d.[19]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Noica nu ofer\u0103 o alternativ\u0103 desc\u0103rnat\u0103 \u0219i lipsit\u0103 de pasiunea vitalit\u0103\u021bii: a vie\u021bui geometric, a promova formele g\u00e2ndirii, a \u00eencorpora ideile constituie tr\u0103irea cea mai uma\u00adn\u0103 \u0219i cea mai plin\u0103 de febr\u0103<\/em>. De aceea, chiar dac\u0103 oamenii au tr\u0103it prea mult \u00een lu\u00admea facticit\u0103\u021bii, ei trebuie s\u0103 re-creeze artificial experien\u021ba vie\u021bii. \u201eNu putem muri a\u0219a. Tre\u00adbuie s\u0103 trecem cuiva adev\u0103rul nostru.\u201d[20]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

<\/a>A\u0219adar, filosoful chiar \u201elas\u0103 la o parte\u201d vie\u021buirea lipsit\u0103 de m\u0103re\u021bia ridic\u0103rii la con\u00adcept, vie\u021buirea lipsit\u0103 de \u00eencle\u0219tarea judec\u0103\u021bii asupra existen\u021bei, vie\u021buirea lipsit\u0103 de impreg\u00adnarea crea\u021biei cu aceast\u0103 judecat\u0103. Dar astfel, exist\u0103 o singur\u0103 cultur\u0103<\/em> la Noica: \u0219i numai aceasta evolueaz\u0103, \u00een cazna desprinderii de a- \u0219i anti-cultur\u0103, spre forma sa \u201edeplin\u0103\u201d. \u201eCultura istoric\u0103\u201d este un r\u0103spuns exterior culturii ca atare, este r\u0103spunsul dat provoc\u0103rilor simplei vie\u021buiri \u0219i r\u0103mas \u00een palierul simplei vie\u021buiri. Ca urmare, ea nu poate s\u0103 fie, la Noica, o \u201edimensiune\u201d a culturii \u0219i pe care filosoful \u201enu o las\u0103 la o parte\u201d. Ba chiar o las\u0103: concretul istoric \u0219i social este cu totul exte\u00adrior preocup\u0103rilor filo\u00adsofice ale lui Noica; exemplul vreunui eveniment istoric este cu totul subordonat logicii ideii pe care dore\u0219te s\u0103 o ilustreze.<\/p>\n\n\n\n

Noica \u2013 \u0219i cel t\u00e2n\u0103r, \u0219i cel b\u0103tr\u00e2n \u2013 a ilustrat perspective contradictorii \u00een filosofia rom\u00e2neasc\u0103[21]<\/sup><\/a>: era normal s\u0103 fie a\u0219a. Formarea sa \u00een prima jum\u0103tate a secolului al XX\u2011lea de partea filosofiei ca suprema<\/em> \u00een via\u021ba uman\u0103, deoarece e ocu\u00adpa\u00ad\u021bia de interpre\u00adtare profund\u0103 a ideilor, deasupra vie\u021bii concrete \u0219i d\u00e2ndu-i rostul, a implicat preluarea perspectivei speculative \u2013 a demonstra\u021biei din idei \u00een afara empiricului \u2013, dar, inerent, \u0219i a unei palete largi de viziuni.<\/p>\n\n\n\n

Una a fost aceea antropocentric\u0103 <\/em>\u0219i, con\u0219tient sau nu, universalist\u0103<\/em>: omul este cel care d\u0103 sens existen\u021bei, adic\u0103 cel care creeaz\u0103 realitatea, nu vreun demiurg extramun\u00addan. Iar omul este \u0219i genul proxim, \u0219i diferen\u021ba specific\u0103: realitatea este creat\u0103 \u00een mod concret \u00een diferite locuri de c\u0103tre diferi\u021bi oameni consonan\u021bi cu frag\u00admentul de realitate \u00een care tr\u0103iesc \u0219i c\u0103ruia \u00eei dau sensuri, dar esen\u021bial este c\u0103 sunt oameni, adic\u0103 sunt \u201eomul\u201d, singurul capabil s\u0103 \u201ecomenteze\u201d via\u021ba.<\/p>\n\n\n\n

\u201eOmului\u201d \u00eei corespunde cultura<\/em> \u00een calitate de concept \/ conceptul culturii. Oame\u00adnilor \u2013 culturile<\/em> concrete. Aceste culturi, cum vom vedea, evolueaz\u0103 sau, mai corect, sunt manifest\u0103ri ale evolu\u021biei, \u0219i doar condi\u021biile istorice au f\u0103cut ca aceast\u0103 evolu\u021bie s\u0103 ni se par\u0103 o ierarhie a culturilor, deci o depreciere a unora. C\u0103ci evolu\u021bia este a culturii:<\/em> ceea ce ne aduce cultura este victoria universalismului uman.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\u0218i modelul cultural european, v\u0103zut \u00een mod \u201enaturalist\u201d<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

Concep\u021bia lui Noica despre modelul cultural european[22]<\/sup><\/a> \u2013 legat\u0103, chiar dac\u0103 unii nu vor s\u0103 o vad\u0103 astfel, de un mainstream<\/em> dezorientat al capitalismului na\u021bional al \u021b\u0103ri\u00adlor \u201eCentru\u201d, \u201eeuropene\u201d (iar a face parte, chiar numai fizic, din Europa \u00een\u00adsem\u00adna, \u0219i \u00eenseam\u00adn\u0103 \u00eenc\u0103 pentru cei care refuz\u0103 g\u00e2ndirea geometric\u0103 savur\u00e2nd doar clipa dat\u0103 de oportunismul istoric, a face parte din tab\u0103ra celor care dau tonul \u201ecu \u00eendrituire\u201d, care sunt \u00een curs de a-\u0219i pierde locul privilegiat dar care trebuie legi\u00adtimat) \u2013 este \u00eens\u0103 mai important\u0103 dec\u00e2t o arat\u0103 aceast\u0103 \u00eencadrare ideologic\u0103. \u00cenainte de toate, este semnifi\u00adca\u00adtiv\u0103 traducerea problemei sociale \u00een termenii culturii. Cultura este a\u0219a cum o dau ideile, am v\u0103zut. Dar de fapt, exist\u0103 numai culturi particulare, corespunz\u0103toare traiectoriilor istorice particulare. Acestea sunt con\u00adjunc\u00adturale \u0219i, \u00een fond, neinteresante. Dar culturile sunt singurele interesante. Plura\u00adlismul cultural produce vreun sens universal? Doar ca o caracteristic\u0103 a culturii universale, adic\u0103 a unui model tenden\u021bial al s\u0103u, cel mai \u00eenalt. Sensurile se v\u0103d din evolu\u021bia culturilor.[23]<\/sup><\/a> Culturile sunt cele care evolueaz\u0103, analog omului cu v\u00e2rstele lui, \u00een stadii \u00een care decrepitudinea implic\u0103 transformarea culturii \u00een civiliza\u021bie, deci alterare determinat\u0103 de tehnicizarea excesiv\u0103 \u0219i de procesele pe care le vedem \u00een capitalismul t\u00e2rziu.[24]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

<\/a>Pus de editori, titlul original al c\u0103r\u021bii \u2013 ap\u0103rut\u0103 prima dat\u0103 \u00een limba german\u0103 la Kri\u00adterion, Bucure\u0219ti, 1988, De dignitate Europae<\/em> (tradus\u0103 dup\u0103 capitolele ap\u0103ru\u00adte pe r\u00e2nd \u00een diferite reviste, \u00eentre 1986 \u0219i 1987, anul intr\u0103rii filosofului \u00een nefiin\u021b\u0103) \u2013 suge\u00adreaz\u0103 c\u0103 Noica a aspirat s\u0103 replice, poate, lui Pico della Mirandola: nu demnitatea omului, ci a culturii <\/em>este ceea ce explic\u0103 lumea \u0219i \u00eei este motor (care se cere mereu \u00een\u00adgri\u00adjit \u0219i ambalat). \u00cen caracterizarea etapelor culturale de c\u0103tre Noica, Pico a f\u0103cut parte dintr-o perioad\u0103 a adjectivului<\/em>, a Rena\u0219terii pline de culoare \u0219i interesat\u0103 s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 lucrurile prin descoperirea \u0219i numirea calit\u0103\u021bilor lor. Pico nu putea s\u0103 vad\u0103 dec\u00e2t multi\u00adfa\u00ad\u021be\u00adtele omului, indeterminat \u0219i liber s\u0103-\u0219i dea propriile tr\u0103s\u0103turi \u0219i tensiuni. Dar oare cultura nu putea s\u0103 fie analizat\u0103 la fel?<\/p>\n\n\n\n

<\/a>Noica a dorit cu ardoare s\u0103 dea filosofiei rom\u00e2ne\u0219ti lucruri axiale, posibile prin momentul care era deja cel al conectivelor<\/em>, ce presupun deja, ca \u201edate\u201d, obiectele, subi\u00adec\u021bii, calit\u0103\u021bile, poate \u0219i mi\u0219carea tuturor acestora. Nu a vrut s\u0103 fac\u0103 o analiz\u0103 \u201enatura\u00adlist\u0103\u201d a acestor \u201edate\u201d. Nu discut\u0103m aici de ce nu: socialul concret ca obiect de reflec\u021bie filosofic\u0103, con\u021binutul valorilor culturale ar fi pus problema st\u00e2njenitoare a raportului concret individual-particular \u0219i general \u00een cultur\u0103.[25]<\/sup><\/a> Exist\u0103, din acest punct de vedere, o leg\u0103tur\u0103 Noica\u2013Heidegger. Din tema larg\u0103 a aces\u00adtei leg\u0103turi, a\u0219 re\u021bine aici doar un element de superioritate a ultimului Noica fa\u021b\u0103 de ultimul Heidegger: p\u00e2n\u0103 la ultima sa lucrare, Noica a ar\u0103tat capacitatea de a integra \u00een reflec\u021bie cuno\u0219tin\u021be \u0219tiin\u021bifice: unda, c\u00e2mpul, particulele, holismul \u0219i, mai mult, abordarea \u0219tiin\u021belor contemporane, metodo\u00adlogia cunoa\u0219terii \u0219tiin\u021bifice (mode\u00adla\u00adrea, matematizarea).<\/p>\n\n\n\n

Noica trebuie \u00een\u021beles ca tot ceea ce au mai bun nu numai filosofii, ci \u0219i oamenii: nu numai ca dorin\u021ba de a \u0219ti<\/em>, ci \u0219i ca aceea de a se autodep\u0103\u0219i<\/em>, de a conti\u00adnua<\/em> p\u00e2n\u0103 la ultima suflare mirarea \u0219i, de ce nu?, \u00eenc\u00e2ntarea fa\u021b\u0103 de fiin\u021b\u0103<\/em>. Am zis bine: nu fa\u021b\u0103 de existen\u021b\u0103; aceasta nu este mereu prilej de \u00eenc\u00e2ntare. Dar fiin\u021ba, acel potest<\/em> pus \u00een ambi\u00adan\u021b\u0103 de c\u0103tre om \u2013 de parc\u0103 fiecare, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 o \u00een\u021beleag\u0103, o \u0219i re-creeaz\u0103, ca un nou Demi\u00adurg \u2013 este mereu ceea ce d\u0103 speran\u021ba: este infinitul, inteligibil totu\u0219i, cople\u00ad\u0219itor \u0219i totu\u0219i prietenos, ghiocul care te ad\u0103poste\u0219te, ideea care d\u0103 lumea.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>Noica a vrut s\u0103 se apropie de fiin\u021b\u0103. \u0218i a crezut c\u0103 o poate face prin reflec\u021bia asu\u00adpra ideii. Uneori aceasta era tentat\u0103 de concret: \u201em\u0103 g\u00e2ndesc la o concluzie ciudat\u0103: un adev\u0103rat colectivism e mai individualist dec\u00e2t cel care \u00ee\u0219i zice a\u0219a. Sau invers: un ade\u00adv\u0103\u00adrat individualism ar trebui s\u0103 fie colectivist. C\u0103ci numai acesta din urm\u0103, cel care de\u021bine \u00eentregul, \u0219tie adev\u0103ratul pre\u021b al p\u0103r\u021bii\u201d.[26]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 perspectiv\u0103 meta-sociologic\u0103 nu a fost dezvoltat\u0103 ca atare, ci transfigurat\u0103 ca metafizic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Citatul de mai sus este din 1944. R\u0103spunz\u00e2nd unor incontestabile dezbateri \u00een acea perioad\u0103 asupra perspectivelor ce se confruntau asupra societ\u0103\u021bii rom\u00e2ne\u0219ti, Noica a exprimat un g\u00e2nd ce urma s\u0103 se transfigureze \u00een limbajul metafizic al ontologiei sale, dar care deja acum eviden\u021bia o dialectic\u0103 obiectiv\u0103 nu doar a interdependen\u021bei \u00eentre individual \u0219i general, ci \u0219i a introducerii subiectivului prin maniera deontic\u0103, \u0219i care corespundea unei tradi\u021bionale ontologii.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
Intermezzo<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

Ceea ce este cel mai evident la Noica este c\u0103 el g\u00e2nde\u0219te, este provocat de \u00eentreaga istorie a filosofiei \u0219i este \u00eencordat totodat\u0103: g\u00e2nditorii rom\u00e2ni, t\u00e2rzia filosofie rom\u00e2neasc\u0103, \u00eei \u00eencordeaz\u0103 \u00eentreaga voin\u021b\u0103 de a reu\u0219i. S\u0103 spun\u0103 \u201eceva nou\u201d care este cu putin\u021b\u0103! Noica reflecteaz\u0103, leag\u0103, separ\u0103, cerne, cu logica \u0219i instrumen\u00adtele filosofiei. \u00cen acest moment, asta este cel mai important. Or, a enun\u021ba panseuri lipsite cu totul de pre\u00adce\u00adden\u021ba reflec\u021biei \u2013 rezultatul fiind, inevitabil, un \u0219ir de plati\u00adtudini care sunt doar zgo\u00admot, \u0219i astfel nociv \u2013 \u00eenseamn\u0103 nu numai un banal exer\u00adci\u00ad\u021biu al neperforman\u021bei, consi\u00adder\u0103 Noica, ci a deprecia chiar reflec\u021bia filosofic\u0103: cuv\u00e2n\u00adtul nu mai nume\u0219te, ci ascunde o profund\u0103 dezorganizare<\/em>; fiin\u021ba nu se str\u0103ve\u00adde prin cuv\u00e2nt, ci r\u0103m\u00e2ne ascuns\u0103: \u0219i nu doar astfel, ci \u0219i ur\u00e2t\u0103 \u0219i dispre\u021buit\u0103, biet mijloc pentru <\/em>eu-l lipsit de m\u0103sur\u0103<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Merit\u0103 s\u0103 formul\u0103m \u00eentreb\u0103ri f\u0103r\u0103 de care nu exist\u0103 analiza filosofic\u0103: ce este semnificativ \u00een planul filosofiei la modelul cultural noician? Care sunt conse\u00adcin\u00ad\u021bele, \u00een acela\u0219i plan filosofic, al acestui model? Dar interpretarea filosofic\u0103 este, cu necesitate, critic\u0103<\/em>. Or, perspectiva ditirambic\u0103 exclude orice critic\u0103: Noica a spus a\u0219a \u0219i a\u0219a, \u0219i basta; ba chiar, ceea ce a spus e \u201eAdev\u0103rul\u201d ce pretinde superlativele absolute.<\/p>\n\n\n\n

Exist\u0103 o mare nevoie de exprimare logic\u0103: de legare a ideilor, de legare a lu\u00adcru\u00adrilor, de deducere neab\u0103tut\u0103 a celor ulterioare din primele. Un text \u0219tiin\u021bific \u2013 care nu doar vrea s\u0103 demonstreze ceva, dar care vine \u0219i din partea unui presupus cunosc\u0103tor al problemei \u2013 trebuie cu at\u00e2t mai mult s\u0103 fie logic. Dac\u0103 o fraz\u0103 nu are leg\u0103tur\u0103 direct\u0103 cu cele spuse \u00eenainte, \u00eentreaga credibilitate a textului este zdruncinat\u0103.<\/p>\n\n\n\n

De asemenea, cuvintele mari sunt inadecvate \u00eentr-un text \u0219tiin\u021bific. Cuvinte mari nu sunt numai expresiile panegiriste, ci \u0219i frazele pline de concepte aruncate de-a val\u00adma. \u00cenainte de toate, concep\u021bia lui Noica despre cultur\u0103, sau locul culturii, trebuie des\u00adcris\u0103 clar. Iar pentru a \u00een\u021belege c\u0103 Noica a pre\u021buit cultura, nu este defel nevoie s\u0103 se fac\u0103 referire la multe alte lucruri \u00eendep\u0103rtate: ci s\u0103 se explice ra\u021biunea \u00een virtutea c\u0103reia Noica a pus cultura drept loc originar al omului<\/em>. O asemenea explicare, \u00eens\u0103, cere de\u00adp\u0103\u00ad\u00ad\u0219irea unei cunoa\u0219teri \u201enaturale\u201d (\u00een formularea lui Noica), descriptive, exterioare mi\u0219c\u0103rii anabatice a ra\u021biunii, adic\u0103 o cunoa\u0219tere incapabil\u0103 s\u0103 creeze \u2013 \u00een urma demon\u00adstra\u00ad\u021biilor \u0219i privirii de la distan\u021b\u0103, critice \u2013 idei rezultate din idei; o asemenea explicare este ra\u021bionalist\u0103 \u00een sensul c\u0103 refuz\u0103 reducerea la de\u00adscri\u00aderi empirice. Deoarece are alte denotate: ideile, \u0219i doar acestea au semnifica\u021bie aici.<\/p>\n\n\n\n

Metafora<\/em> caracteriz\u0103rii evolu\u021biei culturii europene prin p\u0103r\u021bile de vorbire\/ca\u00adte\u00adgo\u00adriile gramaticale (adjectiv, substantiv etc.) este vizualizarea, de c\u0103tre Noica, a morfo\u00adlo\u00adgiei culturii \u0219i a tipologiei culturii: \u0219i anume, dup\u0103 principiul<\/em> universal \u2013 origi\u00adnal aici, \u00een continuarea Mathesis<\/em>, \u0219i prelungind preocuparea presocraticilor \u0219i concen\u00adtrarea lui Pla\u00adton \u0219i Aristotel pe Unu \u0219i Multiplu \u2013 al raport\u0103rii oamenilor la reguli<\/em>, adic\u0103 la raportul dintre regul\u0103 \u0219i excep\u021bie<\/em>. Aceast\u0103 constituire a culturii dup\u0103 principiul de mai sus trebu\u00adie explicat\u0103. Chiar dac\u0103, aparent, totul e banal, trebuie explicat de ce<\/em>\u2011ul, iar acesta nu e banal. \u00cen acela\u0219i timp, explicarea trebuie s\u0103 fie clar\u0103, ca \u0219i cum lucrurile ar fi evidente: dar tocmai eviden\u021ba trebuie explicat\u0103, dup\u0103 cum explica\u021bia filo\u00adsofic\u0103 nu este niciodat\u0103 o \u00een\u0219iruire de formul\u0103ri absconse \u2013 o \u00eenlocuire a explica\u021biei cu asemenea formul\u0103ri care par intuitive ra\u021biunii \u201eobi\u0219nuit cunosc\u0103toare\u201d, persifla Noica \u2013, ci o articulare (deci o logic\u0103) a teoriei<\/em>. Ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 \u2013 \u0219i numai dac\u0103 teoria este logic\u0103 \u2013 este posibil\u0103 criticarea teoriei, deoarece aceast\u0103 criticare este necesar\u0103: critica \u00eens\u0103\u0219i f\u0103c\u00e2nd parte din corpusul unei teorii viabile<\/em>. \u00cen acest sens, critica este obiectiv\u0103 (lumea 3, \u00een for\u00admu\u00adlarea lui Popper), precum teoria \u00eens\u0103\u0219i: a\u0219adar, chiar dac\u0103 \u0219i teoria, \u0219i critica sunt rezul\u00adtate ale min\u021bilor diferite, nu subiectivit\u0103\u021bile se dueleaz\u0103.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>Modelul<\/em> culturii este \u2013 continu\u00e2nd \u00eencadrarea metafizic\u0103 din Mathesis<\/em> \u2013 dat de raportarea Unu\u2013Multiplu[27]<\/sup><\/a>, un concept-metafor\u0103 pentru unitatea spiritual\u0103 \u0219i multipli\u00adcitatea spiritului\/formelor\/manifest\u0103rilor culturii. Cultura este dinamic\u0103, se dezvolt\u0103, iar dezvoltarea este cuprins\u0103 de \u2013 \u0219i reprezentat\u0103 \u00een \u2013 raporturile Unu\u2013Mul\u00adti\u00adplu. Desf\u0103\u00ad\u0219u\u00adrarea acestor raporturi se afl\u0103 sub semnul unui timp controlat de oameni, \u0219i nu de natu\u00adr\u0103, timpul oportun, kairos<\/em>, \u00een care identitatea Unu-lui euro\u00adpean se \u00eent\u0103re\u0219te prin alteri\u00adt\u0103\u00ad\u021bile Multiplului determinate de contextele \u0219i meandrele diferitelor culturi na\u021bio\u00adnale eu\u00adro\u00adpene, dup\u0103 cum \u0219i prin rela\u021biile sale cu cultura din alte continente. Modelul modelului culturii sau nivelul s\u0103u cel mai \u00eenalt este cel european[28]<\/sup><\/a>, culturile anterioare (totemice, monoteiste, panteiste, politeiste) r\u0103m\u00e2\u00adn\u00e2nd schematice.<\/p>\n\n\n\n

Particula \u00eentru<\/em> cuprinde \u0219i Unul, \u0219i Multiplul, \u0219i deschiderea lor reciproc\u0103, a identit\u0103\u021bii \u0219i alterit\u0103\u021bii. Dar ce este Unu? Ideea de unitate, de integrare, calitatea comun\u0103 a culturilor ce le d\u0103 universalitate: \u0219i, desigur, calitate configurat\u0103 \u00een deve\u00adnirea sa. Iat\u0103 c\u0103 refuzul istoriei reale din Mathesis<\/em> este reconsiderat, dar, desigur, nu anulat: evolu\u021bia \u0219i devenirea sunt mai degrab\u0103 surprinderi conceptuale. Noica se bazeaz\u0103, fire\u0219te, pe cuno\u0219tin\u021bele date de antropologia modern\u0103 \u2013 Edward Burnett Tylor (1832\u20131917): evo\u00adlu\u00ad\u021bia \u0219i progresul culturilor, momentele \u0219i diversi\u00adtatea lor form\u00e2nd, \u00eens\u0103, o singur\u0103 isto\u00adrie a speciei umane, paradigma cercet\u0103rii culturilor fiind cea universalist\u0103; stadiile exis\u00adt\u0103, dar chiar perspectiva universalist\u0103 este, de la Locke \u00eencep\u00e2nd, aceea a Iluminismului secolului al XVIII-lea[29]<\/sup><\/a> \u2013, dar le transfigu\u00adreaz\u0103 metafizic<\/em>. Iar cadrul metafizic al Unului Multiplu refuz\u0103 etnocen\u00adtrismul vulgar, la fel relativismul, gener\u00e2nd o dialectic\u0103 a deta\u00ad\u0219\u0103rii culturilor particulare de \u2013 \u0219i a integr\u0103rii lor \u00een \u2013 cultura universal\u0103 (\u00een cultur\u0103, pur \u0219i simplu).<\/p>\n\n\n\n

\u00cen primul r\u00e2nd, semnifica\u021bia culturii<\/em> la Noica. Pentru acesta, cultura a fost terme\u00adnul mediu<\/em> \u2013 \u00eentre individ \u0219i societate \u2013 asupra c\u0103ruia s-a focalizat \u0219i a c\u0103rui critic\u0103 a \u021bi\u00adnut loc, la el, criticii filosofice a con\u021binutului social concret. <\/em>Dar nu este suficient s\u0103 amin\u00ad\u00adtim carac\u00adterul piezi\u0219, mediat al acestei critici. Este cazul s\u0103 vedem \u0219i con\u021binutul <\/em>s\u0103u: de exem\u00adplu, faptul c\u0103 ea \u00eenvinov\u0103\u021bea cultura care devenise marcat\u0103 de tehnic\u0103, ast\u00adfel \u00eenc\u00e2t ajun\u00adsese s\u0103 se subordoneze acesteia: Noica (\u0219i \u00eenainte, Heidegger) a repro\u00ad\u0219at noii culturi subor\u00addonate tehnicii c\u0103 o asemenea subordonare mic\u0219ora terenul posibi\u00adlu\u00adlui<\/em> (doar crea\u021bia teoretic\u0103 \u0219i artistic\u0103 fiind constructoare ale acestui teren), deoarece teh\u00adnica discut\u0103 mereu \u00een termenii realului, pe care \u00eel circumscrie, pe care ni-l face de la \u00eenceput dezv\u0103luit.<\/p>\n\n\n\n

Totu\u0219i, care a fost semnifica\u021bia criticii de c\u0103tre Noica a tr\u0103s\u0103turii culturii euro\u00adpe\u00adne moderne \u0219i contemporane lui (deci, deja, \u0219i postmodern\u0103) de a fi \u201eobsedat\u0103\u201d de real? Dac\u0103 aceast\u0103 obsesie nu a fost \u2013 \u0219i nu a fost \u2013 descris\u0103 din puncte de vedere aflate dincolo de metafore culturale legate de excesul de tehnicizare \u0219i de asumarea acestui exces de c\u0103tre civiliza\u021bie, simpla repudiere a obsesiei realului nu a fost dec\u00e2t o form\u0103 elegant\u0103 de manifestare a unei ambiguit\u0103\u021bi<\/em> marcate de conser\u00advatorism intelectual<\/em>. C\u0103ci \u00een modernitate este vorba de continuarea<\/em> rupturii dintre cultura de mas\u0103 \u0219i cea de elit\u0103, dar, \u00een acela\u0219i timp, de tendin\u021ba de apropiere<\/em> dintre ele, at\u00e2t pe baza tehnicii (a primei revolu\u021bii industriale), c\u00e2t \u0219i a principiilor demo\u00adcra\u00adtice iscate din v\u00e2ltoarea revolu\u021biilor burgheze \u0219i preluate ca mijloace de legi\u00adti\u00admare a noului establishment<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Ca urmare, locul culturii \u00een atitudine fa\u021b\u0103 de timp. Cultura mediaz\u0103 raportul din\u00adtre om \u0219i timp: fiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i se dezv\u0103luie \u00een acest raport; adic\u0103, prin medierea culturii, se prefac \u0219i timpul, \u0219i omul<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Cultura este artificiu<\/em>, este tehnic\u0103 de a vizualiza realitatea \u00een mod uman<\/em>. Iar teh\u00adnica de a vedea, precum \u0219i exerci\u021biul de a vedea uman construiesc, odat\u0103 cu demersul vederii, omul. De aceea, la Noica, cultura este mereu \u00eenalt\u0103<\/em>. Ea \u00eel \u00eenal\u021b\u0103 pe om. \u0218i de\u0219i nu to\u021bi sunt \u00een\u0103l\u021ba\u021bi\/nu to\u021bi se las\u0103 \u00een\u0103l\u021ba\u021bi, \u0219i nu \u00eentotdeauna, ea \u00eel pune pe om, deci poten\u021bial pe to\u021bi, sub semnul lui possum\/potest<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Dar cum are loc acest proces? Raportul dintre indivizi \u0219i societate este mediat de reguli. Regula<\/em> (norma moral\u0103, cea juridic\u0103, de cunoa\u0219tere, artistic\u0103) este cadrul de cul\u00adtur\u0103, ordonatorul, paradigma uman\u0103 \u00een\/\u00eentru cultur\u0103. Dar oamenii nu se definesc numai pe temeiul principiilor pe care le invoc\u0103[30]<\/sup><\/a>, ci \u0219i prin opozi\u021bia fa\u021b\u0103 de reguli. Oamenii au preluat, \u00een general, criteriile timpului lor \u00een raportarea la reguli \u0219i la excep\u00ad\u021bii.[31]<\/sup><\/a> O tipo\u00adlo\u00adgie a culturii dup\u0103 raportul dintre regul\u0103 \u0219i excep\u021bii \u2013 1) excep\u021bia con\u00adtra\u00adzice regula, 2) ex\u00adcep\u021bia confirm\u0103 regula, 3) excep\u021bia l\u0103rge\u0219te regula, 4) excep\u021bia pro\u00adclam\u0103 regula r\u0103\u00adm\u00e2\u00adn\u00e2nd excep\u021bie, 5) excep\u021bia care devine regul\u0103 \u2013 ar fi fost un spa\u021biu generos pentru a introduce \u201eparametrul\u201d social. Nu numai inova\u00ad\u021biile \u0219tiin\u021bifice, artistice \u0219i filosofice exem\u00adplific\u0103 aceast\u0103 tipologie, ci \u0219i modul \u00een care a fost v\u0103zut\u0103 atitudinea fa\u021b\u0103 de rapor\u00adtu\u00adrile de domina\u021bie\u2013supunere. Domina\u021bia, ca privilegiu al pozi\u021biei sociale, este ea o regul\u0103 sau o excep\u021bie, \u0219i c\u00e2nd? Opozi\u021bia fa\u021b\u0103 de domina\u021bie \u2013 dac\u0103 este regul\u0103, iar regula este intolerant\u0103 fa\u021b\u0103 de excep\u021bie \u2013 a fost ea excep\u021bie, c\u00e2nd \u0219i de ce? Aser\u021biuni ale lui Noica pot fi folosite pentru a pune sub semnul \u00eentreb\u0103rii<\/em> opozi\u021bia (fa\u021b\u0103 de domi\u00adna\u00ad\u021bie) socotit\u0103 excep\u021bie[32]<\/sup><\/a>: dar, desigur, un asemenea demers este ne\u00eentemeiat. Noica a l\u0103\u00adsat socialul \u00een \u201ecultura istoric\u0103\u201d \u0219i nu l-a introdus deloc \u00een cultur\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Nu este vorba at\u00e2t de o evolu\u021bie, c\u00e2t de o tipologie<\/em> a culturii: acestea cinci co\u00adexist\u0103 mereu, dar mereu un tip sau altul este predominant.<\/p>\n\n\n\n

Dar, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, ce este cultura? Un sistem de valori, iar modelul cultural str\u00e2nge for\u00admele \u00eentruchip\u0103rilor acestor valori.[33]<\/sup><\/a> Modelul are o structur\u0103 \u2013 adic\u0103 un mod de a\u0219e\u00adzare a valorilor potrivit raport\u0103rii lor reciproce \u2013 sau, altfel spus, struc\u00adtura este format\u0103 din formele de manifestare a valorilor. Structura este activ\u0103[34]<\/sup><\/a>, iar pentru a o surprinde, filosofia culturii a lui Noica a creat un tablou schematic al cul\u00adtu\u00adrilor. Schema este, fire\u0219te, totdeauna inert\u0103, c\u0103ci reprezint\u0103 o fixare a diversi\u00adt\u0103\u00ad\u021bii dup\u0103 un singur criteriu. Criteriul ales de Noica este raportul dintre diversul de cunoscut \u0219i unitatea posibil\u0103 a legii.[35]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Este un criteriu foarte atr\u0103g\u0103tor, legat de cel al regulii, care a dat tipologia men\u00ad\u021bio\u00adnat\u0103 mai sus: \u00een efortul oamenilor de a cunoa\u0219te, ei v\u0103d \u00een mod diferit acel Unu dezirabil \u0219i acel Multiplu al datului \u0219i pot, privilegiind mai mult pe unul dec\u00e2t pe cel\u0103\u00adlalt, s\u0103 nu le vad\u0103 \u00eempletirea<\/em> \u0219i inter-determinarea<\/em>, a\u0219a cum nu au putut s\u0103 vad\u0103 nici dia\u00adlectica lege\u2013excep\u021bie. Iar cele cinci feluri de culturi care, de\u0219i coexist\u0103, implic\u0103 mereu predominarea unuia din jocul eu<\/em>\u2013logos<\/em>, sunt doar jaloane ale evolu\u021biei struc\u00adtu\u00adrale a culturii:<\/p>\n\n\n\n

1) a mentalit\u0103\u021bii totemice sau dogmatice (Unul \u0219i repeti\u021bia sa),<\/p>\n\n\n\n

2) a monoteismului curios s\u0103 introduc\u0103 lumea \u00een propriul cadru (Unul \u0219i va\u00adria\u021bia sa),<\/p>\n\n\n\n

3) panteismul \u0219i panlogismul unei singure mari teorii \u0219tiin\u021bifice sau ale unui singur adev\u0103r, manifestat \u00een sc\u00e2nteierile baroce care, totu\u0219i, nu reprezint\u0103 un spor, ci o \u201eform\u0103 de odihn\u0103 a spiritului\u201d[36]<\/sup><\/a> (Unul \u00een Multiplu),<\/p>\n\n\n\n

4) a politeismului s\u0103n\u0103tos (apolinic), \u00een care eu<\/em>-l se relev\u0103 \u00een goana spre logos<\/em>-ul care pune ordine \u00een multiplicitatea care ar fi haotic\u0103 f\u0103r\u0103 logos<\/em>, \u0219i \u00een care eu<\/em>-l \u0219i mul\u021bi\u00admea trebuie s\u0103 se cump\u0103neasc\u0103 reciproc, dar p\u00e2n\u0103 atunci, de la fireasca irumpere a unu\u00adia sau a altuia \u00een con\u0219tiin\u021b\u0103 se ajunge la hipertrofierea c\u00e2nd a unuia, c\u00e2nd a celuilalt (Unul \u0219i Multiplu),<\/p>\n\n\n\n

5) echilibrarea lor de la \u00eenceput (Unul multiplu).<\/p>\n\n\n\n

Modelul culturii europene este, mereu, acest al cincilea stadiu al culturii<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Unul poate fi \u0219i el a) de sintez\u0103<\/em>, concentr\u00e2nd manifest\u0103rile diverse, \u0219i b) sinte\u00adtic<\/em>, ce reprezint\u0103 expansiunea: \u0219tiin\u021ba ilustreaz\u0103 ambele modalit\u0103\u021bi, de la reprezen\u00adt\u0103\u00adrile diferite ce converg spre aceea\u0219i idee la big bang-ul care explic\u0103 na\u0219terea uni\u00adver\u00adsului \u0219i la substan\u021bele ce implic\u0103, de la \u00eenceput, izotopii lor. Oricum, modali\u00adt\u0103\u00ad\u021bile unit\u0103\u021bii sin\u00adte\u00adtice sunt valorile.<\/p>\n\n\n\n

Tabloul sintetic al culturilor este menit s\u0103 descrie modul \u00een care se structu\u00adreaz\u0103 valorile, legate \u00eentre ele \u00een diferite feluri sau, cum le consider\u0103 Noica a fi \u00een modelul cul\u00adtural european, autonome. Valorile autonome sunt, totu\u0219i, \u00een acest mo\u00addel european, stilistic unitare. Modelul<\/em> \u00eensu\u0219i \u2013 de lucru, accentueaz\u0103 Noica \u2013 este al sistemelor for\u00adma\u00adle de valori autonome, dar stilistic unitare<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Aceste sisteme au o morfologie \u2013 a modului de mi\u0219care a g\u00e2ndirii: de altfel, exist\u0103 o singur\u0103 morfologie pentru toate culturile, adic\u0103 a ipostazelor spiritului. Toate aceste ipostaze\/tipare\/condens\u0103ri\/forme pot fi descrise cu ajutorul \u201eecoului\u201d[37]<\/sup><\/a> pe care \u00eel las\u0103 ele \u00een categoriile gramaticale. Substantivul, adjectivul, adverbul, pronumele perso\u00adnal \u0219i numeralul pot fi \u00een\u021belese ca a fi predilecte \u00eentr-o anumit\u0103 cultur\u0103 \u2013 \u00een 1), 2), 3), 4) \u0219i 5) \u2013 doar \u00een urma analizei care, pur \u0219i simplu, \u00eenregistreaz\u0103 manifest\u0103rile culturale \u0219i le prive\u0219te prin unitatea sintetic\u0103 a valorilor.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
C\u00e2teva observa\u021bii<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

Cultura european\u0103 este, \u00een imaginea lui Noica, un model de cultur\u0103 deplin\u0103<\/em>, datorit\u0103 faptului c\u0103: a) reprezint\u0103 intersec\u021bia \u0219i comuniunea diferitelor culturi com\u00adpo\u00adnente, adic\u0103 a diferitelor experien\u021be culturale ale comunit\u0103\u021bilor, b) deci nu cores\u00adpun\u00adde unui singur popor sau unui conglomerat \u00eenchis, c) nu ignor\u0103 lumea, d) dez\u00advolt\u0103 lumea abstrac\u021biilor[38]<\/sup><\/a> \u0219i, deci, a capacit\u0103\u021bilor ra\u021biunii, dincolo de g\u00e2ndirea \u201ena\u00adtu\u00adral\u0103\u201d, cre\u00e2ndu-se o lume opus\u0103 naturii.<\/p>\n\n\n\n

Noica a construit acest model pe baza unei tipologii, a unei morfologii \u0219i a unei descrieri a culturii, privit\u0103 ca \u201earhetip al vie\u021bii istorice\u201d.[39]<\/sup><\/a> Demersul s\u0103u de filosofie a culturii este mai fructuos dec\u00e2t cred cei care o separ\u0103 de cercetarea de ontologie \u0219i teoria cunoa\u0219terii \u2013 \u0219i chiar dac\u0103 a exclus socialul din explica\u021biile sale. Modelul cultural nu este un model al istoriei, ci doar un arhetip<\/em> al acesteia. Mai concret, un anumit mo\u00addel cultural, cel european, este ales de Noica drept arhetip, adic\u0103, s\u0103 folosim etimologia acestui cuv\u00e2nt, un tip de principii originare \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, c\u0103tre care tinde cultura<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Modelul european, ca arhetip, este superior prin caracteristicile date de Noica:<\/p>\n\n\n\n

a) ra\u021bionalitatea \u0219i cunoa\u0219terea ra\u021bional\u0103 \u2013 mai mult dec\u00e2t descrierea efectuat\u0103 de c\u0103tre ra\u021biunea obi\u0219nuit cunosc\u0103toare, eviden\u021bierea abstractului, a ideii, a ira\u021biona\u00adlului, do\u00admes\u00adticit astfel,<\/p>\n\n\n\n

b) crearea, astfel, a unei realit\u0103\u021bi superioare celei naturale, a unei \u201esuprana\u00adturi\u201d[40]<\/sup><\/a> \u2013 \u00een care ceea ce decurge urmeaz\u0103 logic, deci \u201enatural\u201d, din premisele ra\u021bio\u00adnale puse \u00een lucru, dar care nu este natur\u0103, creativitatea cultural\u0103 a omului merg\u00e2nd dincolo de limi\u00adtele naturii,<\/p>\n\n\n\n

c) orizontul deschis prin crea\u021bia permanent\u0103 \u0219i prin \u00eennoirea permanent\u0103. Iar aceas\u00adt\u0103 a treia caracteristic\u0103 se poate manifesta, spune Noica, \u0219i printr-a patra,<\/p>\n\n\n\n

d) \u201eo superioar\u0103 organizare \u0219tiin\u021bific\u0103 \u0219i tehnic\u0103 de via\u021b\u0103\u201d.[41]<\/sup><\/a> Aici s-ar putea avan\u00adsa c\u00e2teva \u00eentreb\u0103ri: nu \u00een ce m\u0103sur\u0103 a patra tr\u0103s\u0103tur\u0103 \u2013 legat\u0103 de civiliza\u021bie \u2013 \u0219i-ar avea locul \u00een modelul cultural (legat ca atare de modul de raportare\/cunoa\u0219tere a oamenilor la principii unitare \u0219i la diversitate), deci este vorba de niveluri diferite ale realit\u0103\u021bii culturale (cultura \u0219i civiliza\u021bia); ci de folosirea cuv\u00e2ntului \u201esuperioa\u00adr\u0103\u201d: dup\u0103 ce criterii, cum? Iar dac\u0103 fiec\u0103rei culturi \u00eei corespunde propriul s\u0103u nivel de civiliza\u021bie, reiese doar c\u0103 modelul culturii depline este cel al culturii contempo\u00adrane lui Noica.<\/p>\n\n\n\n

Dar atunci ne g\u00e2ndim imediat \u0219i la 1) faptul c\u0103 modelul cultural este un arhetip, iar arhetipul este, mereu, nivelul cel mai \u00eenalt al unui lucru<\/em>, dar \u0219i 2) c\u0103 nivelul real al culturii contemporane lui Noica a avut totu\u0219i probleme pe care \u0219i el le-a sesizat, criticat \u0219i \u00eempotriva c\u0103rora a avertizat.[42]<\/sup><\/a> Deci modelul (cultural european), despre care Noica spu\u00adne c\u0103 este\/trebuie s\u0103 fie, ca idee de lucru, mai s\u0103rac dec\u00e2t realitatea[43]<\/sup><\/a>, ar putea s\u0103 fie dat doar de primele trei caracteristici. Sau poate Noica ne provoac\u0103 s\u0103 g\u00e2ndim asupra rela\u00ad\u021biilor dintre cultur\u0103 \u0219i civiliza\u021bie.<\/p>\n\n\n\n

Noica insist\u0103 asupra discontinuit\u0103\u021bii<\/em> dintre modelele culturale \u0219i pune continui\u00adtatea <\/em>culturii \u00een arri\u00e8re-plan<\/em>. De aceea, uneori exagereaz\u0103 \u00een exempli\u00adfic\u0103\u00adrile sale. A socoti drept arhetip cultura cea mai realizat\u0103 \u2013 ca s\u0103 m\u0103 exprim pro\u00advo\u00adcator, oarecum \u00een metodologia lui Marx despre explicarea economiei capitaliste[44]<\/sup><\/a> \u2013 este una, dar a afirma c\u0103 grecii nu \u0219i-au confruntat limba cu alte limbi, cum a f\u0103cut lingvistica european\u0103 mo\u00addern\u0103[45]<\/sup><\/a>, sau c\u0103 nu \u0219i-au trecut mesajul altor popoare, este alta. Iar cultura european\u0103 \u0219i-a extins valorile pe tot globul nu numai datorit\u0103 realiz\u0103rilor sale superioare, ci \u0219i dato\u00adrit\u0103 raporturilor politice, de domina\u021bie.<\/p>\n\n\n\n

Sublinierea discontinuit\u0103\u021bii culturii fa\u021b\u0103 de natur\u0103 \u2013 premis\u0103 a model\u0103rii \u2013 are \u00een vedere aprecierea creativit\u0103\u021bii permanente, a \u00eennoirii. Modelul cultural deplin nu se ba\u00adzea\u00adz\u0103, deci, pe stagnare, pe continuitate. Dar afirma\u021bia c\u0103 \u201eindienii au demi\u00adsionat din via\u021ba istoric\u0103 de la \u00eenceput\u201d[46]<\/sup><\/a> este amendabil\u0103. Sigur c\u0103 un comportament bazat pe un model cultural \u00eenchis, \u00eentr-o \u201ebun\u0103 \u00eent\u00e2lnire cu natura\u201d[47]<\/sup><\/a>, genereaz\u0103 stagnare, dar dac\u0103 nu se poate vorbi de demisie din via\u021ba istoric\u0103 la indieni sau orice alt popor \u2013 istoria \u00eens\u0103\u0219i ne\u00eenv\u00e2rtindu-se numai \u00een jurul Europei \u2013 este extrem de simplist s\u0103 ignori condi\u00ad\u021bi\u00adile istorice, inclusiv raporturile care au pus India \u00een postur\u0103 periferic\u0103 \u00een lumea modern\u0103.<\/p>\n\n\n\n

De\u0219i motiva\u021bia de a crea modele culturale, deci de a dezavantaja continuitatea cultural\u0103, este clar\u0103, folosirea de c\u0103tre Noica a conceptului de stagnare <\/em>ridic\u0103 pro\u00adble\u00adme. Ce este stagnarea, potrivit filosofului? Faptul c\u0103 o cultur\u0103 nu mai produce inova\u021bii. Dar \u00een ce ritm? Poate fi acest model exemplificat prin punerea laolalt\u0103 a unei perioade de stagnare \u00eentr-o parte cu alta de av\u00e2nt din alt\u0103 parte? \u0218i poate fi echivalat Bizan\u021bul cu estul Europei, cu \u021b\u0103rile rom\u00e2ne, de exemplu, care \u201eintr\u0103 \u00een istorie\u201d abia \u00een secolul al XIV-lea? Dac\u0103 Occidentul primelor secole cre\u0219tine face parte din modelul cultural arhetip, de ce nu ar putea fi socotit\u0103 \u0219i stagnarea oric\u0103rei culturi drept o etap\u0103 \u00een realizarea cultural\u0103 de excep\u021bie a acelei culturi?<\/p>\n\n\n\n

\u0218i oare o cultur\u0103 piere numai \u201edin\u0103untrul ei\u201d[48]<\/sup><\/a>, sau \u0219i ca urmare a unor cauze exter\u00adne, adic\u0103 inclusiv ca urmare a unor rela\u021bii de putere ale altor societ\u0103\u021bi fa\u021b\u0103 de aceasta? Transpunerea \u00een termenii \u201eculturii\u201d a raporturilor sociale este, fire\u0219te, un mod de a le eluda<\/em>.[49]<\/sup><\/a> Dar toate \u201esc\u0103p\u0103rile\u201d[50]<\/sup><\/a> \u00een referin\u021bele concrete menite s\u0103 de\u00admon\u00adstreze idei foarte frumoase le coboar\u0103 pe acestea. \u0218i e p\u0103cat (de\u0219i, desigur, expli\u00adcabil).<\/p>\n\n\n\n

Oric\u00e2t de interesante sunt criteriile pe baza c\u0103rora \u0219i-a construit Noica modelul, nu pot \u00eencheia f\u0103r\u0103 s\u0103 exprim \u00eendoieli legate de argumenta\u021bia sa. Un aspect legat de un simplu cuv\u00e2nt: europocentrismul<\/em> nu const\u0103 doar \u00een ignorarea celorlalte culturi de c\u0103tre cultura european\u0103 \u2013 cum crede Noica[51]<\/sup><\/a> \u2013, ci \u00een raportul de domina\u021bie<\/em> (\u00een care cultura este o expresie a puterii\/politicii sau, altfel spus, politi\u00adca\/puterea \u00eei este vehiculul) fa\u021b\u0103 de acestea.<\/p>\n\n\n\n

Imaginea concret\u0103<\/em> a lui Noica este, din p\u0103cate, marcat\u0103 de europocentrism<\/em> (\u00een maniera pe care \u0219i Hegel a avut-o). Ce \u00eenseamn\u0103 a crea valori proprii (cultura arab\u0103 fiind, \u00een opinia sa, doar un vehicul pentru idei \u0219i valori, \u0219i nu o creatoare de valori pro\u00adprii[52]<\/sup><\/a>)? Semnifica\u021bia acestei afirma\u021bii pare a fi excesiv de particularist\u0103, deoarece, pe l\u00e2ng\u0103 grecii \u2013 \u0219i egiptenii, asirienii, chinezii, pe care nu \u00eei aminte\u0219te deloc \u2013 \u0219i arabii au creat a novo<\/em>. Dac\u0103 \u00een\u021belegem c\u0103 orice cultur\u0103 este un r\u0103spuns la problemele resim\u021bite de oameni, atunci orice cultur\u0103 este original\u0103 \u0219i creatoare de valori cu reverbera\u021bii uni\u00adver\u00adsale<\/em>. \u0218i \u00een ce sens cultura arab\u0103 nu este ecumenic\u0103? Dac\u0103 a opera dincolo de reali\u00adtate \u2013 ca matematica \u2013 este semnul culturii superioare (a lui Unu multiplu), arabii \u0219i chi\u00adnezii nu au f\u0103cut asta? Doar cultura european\u0103 este caracterizat\u0103 de primatul valo\u00adrilor autonome \u0219i de con\u0219tiin\u021ba lor? Ignorarea culturii chineze se conjug\u0103 cu o imagine, selectiv\u0103 desigur, dar idealizat\u0103 asupra cul\u00adtu\u00adrii europene. Pe de alt\u0103 parte, \u0219i secolul al XIX-lea \u0219i al XX-lea sunt socotite stupide, chiar cutremur\u0103tor de stupide.[53]<\/sup><\/a> Din punct de vedere cultural? Dar acestea sunt secolele celui mai mare av\u00e2nt \u0219i al apropierii cul\u00adtu\u00adrii europene de modelul s\u0103u. Dac\u0103 pecetea de mai sus este dat\u0103 din motive sociale, atunci este valabil\u0103 caracterizarea lui Noica de c\u0103tre Ion Iano\u0219i[54]<\/sup><\/a>, reie\u0219it\u0103 din observa\u021bia \u201einfuziei de motive ideologice \u00een filosofie\u201d.[55]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

\u0218i totu\u0219i, nu trebuie s\u0103 uit\u0103m c\u0103 morfologia<\/em>, tipologia<\/em>, criteriile<\/em> sunt ceea ce este important \u00een cartea lui Noica: \u00een acest sens, a fost liber s\u0103 aleag\u0103 referirea la filosofie \u0219i art\u0103 uneori, iar alteori la \u0219tiin\u021b\u0103, a fost liber s\u0103 selecteze exemplele. Problema este c\u0103 aceste exemple sunt vulnerabile uneori. Uneori Noica se contra\u00adzice chiar \u00eentr-un aspect de con\u021binut: filosofia greac\u0103 s-a constituit \u00eempotriva mito\u00adlo\u00adgiei proprii, \u00een timp ce aceea european\u0103 a avut loc \u00een prelungirea cre\u0219tinismului.[56]<\/sup><\/a> Dar semnul culturii este tocmai \u00eendep\u0103rtarea de natur\u0103\/privirea naturii din afara ei, ceea ce \u00eenseamn\u0103 \u0219i \u00eendep\u0103rtarea de primul nivel al cuget\u0103rii, cel mitic: din acest punct de vedere, filosofia greac\u0103 nu poate fi socotit\u0103 \u00een afara culturii europene.<\/p>\n\n\n\n

De asemenea, nu trebuie s\u0103 omitem critica societ\u0103\u021bii de consum \u2013 eviden\u021biind diferen\u021ba dintre valoare \u0219i bun[57]<\/sup><\/a>, la fel cum Fromm distingea pe a avea<\/em> de a fi<\/em> \u2013, critica unilateraliz\u0103rii culturii prin victoria formalismelor, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd s\u0103 fie realizat\u0103 \u201ere\u00eentru\u00adparea\u201d[58]<\/sup><\/a> lor, critica unei comunic\u0103ri golite de sens, impun\u00e2nd rela\u021bii exterioare, conec\u00adtare lipsit\u0103 de solidaritate, \u00een care se manifest\u0103 mai degrab\u0103 \u00eenv\u0103luirea muzicii dec\u00e2t a cuv\u00e2ntului[59]<\/sup><\/a>, critica societ\u0103\u021bii de mas\u0103[60]<\/sup><\/a>, critica unui nivel social \u00een care realiz\u0103rile puse sub semnul comunit\u0103\u021bii nu au permis \u0219i reg\u0103\u00adsirea eu<\/em>-lui[61]<\/sup><\/a>, critica societ\u0103\u021bii \u00een care posi\u00adbi\u00adlitatea crea\u021biei, a eu<\/em>-lui rodnic \u00een num\u0103r mare, a fost inerent limitat\u0103. Dar, cum am v\u0103zut, diavolul se ascunde \u00een detalii. Nihilismele, despre care Noica spune c\u0103 au fost aduse nu de suferin\u021b\u0103, ci de prea plin[62]<\/sup><\/a>, au reflectat totu\u0219i, dincolo de situa\u021bia concret\u0103 a corifeilor lor, societ\u0103\u021bi mar\u00adcate profund de suferin\u021b\u0103 \u0219i lips\u0103 de sens al vie\u021bii. Totu\u0219i, toate criticile de mai sus efectuate de Noica \u0219i-au g\u0103sit loc tocmai \u00een cadrul filosofiei sale a culturii, care a exclus socialul dintre factorii explicativi<\/em>. De aceea, cum amin\u00adteam mai sus, nu are rost s\u0103 citim aceste critici \u00een alt\u0103 cheie dec\u00e2t aceea a autorului. Tocmai a vedea din\u0103untrul unei teorii articul\u0103rile ei logice \u0219i bog\u0103\u021bia sa face valabil\u0103 \u0219i aceast\u0103 privire din\u0103untru, precum \u0219i transcenderea ei din orizonturi exterioare.<\/p>\n\n\n\n

\u00cenchei aceast\u0103 scurt\u0103 nota\u021bie despre modelul cultural noician spun\u00e2nd c\u0103 probabil cea mai \u00eendrept\u0103\u021bit\u0103 atitudine a noastr\u0103 este s\u0103 ridic\u0103m m\u0103nu\u0219a aruncat\u0103 de Noica: s\u0103 lucr\u0103m mai departe cu instrumente \u00eenalt conceptuale, dar s\u0103 integr\u0103m tot ce r\u0103m\u00e2ne deschis \u00een aceast\u0103 lucrare. Nu putem \u00een\u021belege c\u00e2t de mare ne este responsabilitatea? Doar \u0219i Noica a ar\u0103tat vina intelectualilor pentru mesajele ambigue care au dus la cre\u0219terea alien\u0103rii.[63]<\/sup><\/a> Numai efortul de a ne dep\u0103\u0219i aservirea ne permite s\u0103 judec\u0103m de la \u00een\u0103l\u021bimea autonomiei care permite optimismul.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
Modelul cultural european a\u0219a cum este: metafizic<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

1. Teoria lui Noica despre cultur\u0103 este foarte str\u00e2ns legat\u0103 de ontologia sa. Deoa\u00adrece este o perspectiv\u0103 metafizic\u0103<\/em> asupra culturii, \u0219i nu o perspectiv\u0103 etnogra\u00adfic\u0103, natu\u00adral\u0103. Fiin\u021ba \u0219i devenirea[64]<\/sup><\/a> sunt concepte metafizice de con\u021binut[65]<\/sup><\/a>, raportu\u00adrile lor \u00een timp sunt elemente \u0219i cadre precedente pentru judecarea culturii. Ele nu descriu lumea ca rupt\u0103 de idee, ci, dimpotriv\u0103, ca g\u00e2ndiri ale ideilor despre lume.<\/p>\n\n\n\n

Ceea ce r\u0103m\u00e2ne, ca \u201erealitate cu sens obiectiv\u201d[66]<\/sup><\/a> \u2013 este cultura<\/em>, idei materia\u00adlizate \u00een diferite forme[67]<\/sup><\/a>. Prima loialitate a lui Noica \u2013 dat\u0103 de demonstra\u021biile filo\u00adsofiei \u2013 a continuat neab\u0103tut \u00een munca de obiectivare a ideilor, culmin\u00e2nd \u00een cartea publicat\u0103 postum.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>Cultura este devenirea uman\u0103 cu sens uman, rezultat al g\u00e2ndirii ce descoper\u0103 rostul devenirii.[68]<\/sup><\/a> Condi\u021bia experien\u021bei devenirii este timpul, cum se \u0219tie, dar, spune Noica, nu timpul fizic real sau natural, Chronos, ci timpul logic<\/em>, cel uman \/ consti\u00adtuit \u00een urma experien\u021bei ra\u021bionale \u0219i construit \u00een func\u021bie de aceasta. Istoria premo\u00addern\u0103 a p\u0103rut a fi marcat\u0103 de timpul natural<\/em>, evident \u00een v\u00e2rstele omului \u0219i determi\u00adn\u00e2nd astfel cicluri culturale de culturi \u00eenchise: \u0219i o asemenea viziune a fost promo\u00advat\u0103 \u0219i de g\u00e2nditori ca Spengler \u0219i Toynbee[69]<\/sup><\/a>, care au pus \u00een aplicare o g\u00e2ndire natural\u0103.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>Cultura din ultimele dou\u0103 secole este, \u00eens\u0103, o cultur\u0103 marcat\u0103 de timpul logic<\/em>, care pune rost <\/em>uman \u00een ceea ce cl\u0103de\u0219te. Este posibil, desigur, ca oamenii s\u0103 uite, \u00een fervoarea puterii ce se dovede\u0219te \u00een ceea ce fac ei, c\u0103 trebuie mereu s\u0103 aib\u0103 \u00een vedere rostul lucr\u0103rii: altfel, aceasta devine parc\u0103 autonom\u0103 fa\u021b\u0103 de ei, inclusiv \u00een ipostaze ma\u00adlig\u00adne pentru ei, adic\u0103, \u00een fond, f\u0103r\u0103 rost uman, ei \u00een\u0219i\u0219i rec\u0103z\u00e2nd din nou \u00een rela\u021bia natu\u00adral\u0103 cu obiectul, transfigurat\u0103 mitic. Dar, \u0219i pentru ca oamenii s\u0103 fie avertiza\u021bi asupra acestui pericol \u2013 \u0219i, deci, asupra necesit\u0103\u021bii de a fi responsabili, de a se comporta antici\u00adpativ<\/em>, a\u0219a cum implic\u0103 emblematica prepozi\u021bie \u00eentru<\/em> \u00een limba rom\u00e2n\u0103, sau, am spune mai pre\u021bios, potrivit unui telos<\/em> uman \u2013, \u0219i pentru c\u0103, \u00een realitate, cultura contemporan\u0103 nu este, cum spunea Heidegger[70]<\/sup><\/a>, o form\u0103 deviat\u0103 din cauza unor procese interne evo\u00adlu\u00ad\u021biei ca atare a filosofiei, dar \u0219i a invers\u0103rii ra\u00adpor\u00adtului om-tehnic\u0103, ci, mai degrab\u0103, toc\u00admai ca urmare a experien\u021belor culturale de p\u00e2n\u0103 acum, o manifestare plin\u0103 de putere euristic\u0103 a \u201einterogativit\u0103\u021bii\u201d specifice cul\u00adturii[71]<\/sup><\/a>, cultura \u00eenseamn\u0103 mereu sensuri cu rost uman, eviden\u021biate de o ra\u021biune uman\u0103 ce, totu\u0219i, a dat \u0219i d\u0103 valori<\/em> ce \u00eei atest\u0103 rostul.<\/p>\n\n\n\n

Cultura<\/em> este un ansamblu de structuri ideale \u2013 idei \u2013 care sunt valori (semni\u00adfi\u00adca\u021bii <\/em>noi, create \u0219i apreciate \u00een leg\u0103tur\u0103 cu lucrurile, deci \u0219i cu alte idei), adic\u0103 exteriorizate, obiectivate, av\u00e2nd un con\u021binut articulat \u0219i fiind transmise \u0219i transmi\u00adsi\u00adbile. C\u00e2nd aceste structuri ideale se r\u0103sp\u00e2ndesc \u0219i se materializeaz\u0103, se creeaz\u0103 civi\u00adli\u00adza\u021bia. Civiliza\u021bia este finalizarea culturii[72]<\/sup><\/a> \u00eentr-un proces continuu de feedback \u0219i de interdependen\u021be, care sunt luate \u00een seam\u0103 de Noica \u00een \u00eentreprinderea sa de modelare.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>Este extrem de important c\u0103 Noica transmite un optimism care este ontologic fundamentat. Timpul logic, adic\u0103 al ra\u021biunii umane, este altceva dec\u00e2t timpul real \u2013 a ar\u0103tat Hegel, la care se refer\u0103 Noica \u2013, adic\u0103 se \u0219i autocorecteaz\u0103, pentru c\u0103 se autocon\u00adtro\u00adleaz\u0103, \u0219i corecteaz\u0103 \u0219i timpul real, adic\u0103 \u00eel subordoneaz\u0103 ra\u021biunii umane. Dar ce \u00eenseamn\u0103 auto-control, deci auto-corec\u021bie? \u00censeamn\u0103 c\u0103 omul revede acum toate r\u0103spun\u00adsurile primite anterior de la natur\u0103 \u0219i de la autorit\u0103\u021bi \u00een cunoa\u0219tere: omul se afl\u0103 \u00een \u201eorizontul \u00eentreb\u0103rii\u201d \u00eentr-o cultur\u0103 deschis\u0103<\/em>. Nu este vorba de un scepticism f\u0103r\u0103 rost (f\u0103r\u0103 finalitate), ci de un proces deschis de interogare cu rost<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>Noica insist\u0103 c\u0103 optimismul cultural \u2013 departe de a fi o preluare mecanic\u0103 a ideii progresului \u2013 este \u0219i rezultatul paradigmei istoriste \u201ede dat\u0103 recent\u0103\u201d care a scos omul din con\u0219tiin\u021ba tr\u0103irii prezentului \/ numai \u00een prezent, \u0219i pentru care trecu\u00adtul era un dat \u201e\u00eenghe\u021bat\u201d[73]<\/sup><\/a>, \u0219i l-a \u00eendreptat spre un viitor extrem de prezent, spre con\u0219tiin\u021ba responsabilit\u0103\u021bii fa\u021b\u0103 de viitor. Viitorul este, desigur, deschis<\/em>: \u00een diferitele noastre creion\u0103ri, el este doar virtual. Dar asta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 el trebuie \u00eentrebat \u0219i urm\u0103rit mereu \u2013 deoa\u00adrece acum \u201eprincipala dimensiune a timpului este viitorul\u201d: dar din perspectiva ros\u00adtu\u00adlui uman. Tocmai pentru c\u0103 e deschis, timpul cere contro\u00adlul rostului uman. Noica nu a f\u0103cut etic\u0103, a\u0219a cum \u0219tim\/sau nu etic\u0103 tradi\u021bional\u0103, el opun\u00e2ndu-i g\u00e2ndirea \u201egeo\u00adme\u00adtric\u0103\u201d a metafizicii: doar cu aceasta \u201esalvarea\u201d nu mai era a istoriei trecute, ci a viito\u00adru\u00adlui, \u0219i doar pe baza cunoa\u0219terii lucide a logos-ului era posibil\u0103 o \u201esporire\u201d a naturii, ceea ce \u00eensemna \u0219i a omului[74]<\/sup><\/a> (l\u0103s\u0103m deoparte aici, desigur, ancorarea lui Noica \u00een tim\u00adpul istoric, adic\u0103 \u00een determinismul care l-a dus un timp spre un model particular pe care el \u00eensu\u0219i l-a ignorat mai t\u00e2rziu); \u0219i atunci ne putem \u00eentreba, oare perspectiva sa ontolo\u00adgic\u0103 asupra culturii<\/em> sugereaz\u0103 o etic\u0103 pe filiera Kant sau una \u201eeuropean\u0103\u201d, adic\u0103 elitist\u0103 \u0219i oarb\u0103 \u00een europocen\u00adtris\u00admul s\u0103u, cum a caracterizat Spengler perspectiva istoric\u0103 euro\u00adpean\u0103 ce a a\u0219ezat toate culturile \u00een momente inferioare sie\u0219i[75]<\/sup><\/a> \u0219i cum \u00eei p\u0103rea chiar lui Noica a fi ea (\u00een Prefa\u021ba Scrisoare c\u0103tre un intelectual din Occident, la Modelul cultural euro\u00adpean<\/em>[76]<\/sup><\/a>)? Deoarece \u00eentregul proces de modelare a culturii dup\u0103 aceea european\u0103 are ca premis\u0103 cultura dominat\u0103 de timpul logic, r\u0103spunsul este prima variant\u0103.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>2. C\u00e2nd citim un text \u00eel judec\u0103m din\u0103untrul <\/em>s\u0103u, adic\u0103 judec\u0103m logica ideilor sale. Nu trebuie vreo afinitate\/\u201ecompatibilitate\u201d doctrinal\u0103 cu autorul sau prezum\u00ad\u021biile textului.[77]<\/sup><\/a> Poate din contr\u0103: deoarece analiza trebuie s\u0103 fie rece. A judeca textul din\u0103\u00aduntrul s\u0103u \u00eenseamn\u0103 \u00eens\u0103\/tocmai a scoate la iveal\u0103 sensurile iscate din articularea inter\u00adn\u0103 a ideilor.<\/p>\n\n\n\n

Cele dou\u0103 c\u0103r\u021bi ale lui Noica discutate aici \u2013 prima publicat\u0103 \u0219i ultima scris\u0103[78]<\/sup><\/a> \u00een periplul s\u0103u filosofic \u2013 sunt emblematice pentru el. Cultura este ceea ce d\u0103 diferen\u021ba specific\u0103 a animalului om \u0219i este format\u0103 din idei<\/em> \u2013 ce dau\/transmit cu\u00adnoa\u0219tere, art\u0103, credin\u021be, moral\u0103, obiceiuri \u0219i drept, \u0219tiin\u021b\u0103, filosofie[79]<\/sup><\/a>\u2013 materia\u00adli\u00adzate, deci, \u00een diferite crea\u00ad\u021bii spirituale. \u00centre toate acestea, ideile filosofice sunt cele care eviden\u021biaz\u0103 cel mai bine puterea omului de a d\u0103inui dincolo de finitudinea fiin\u021bei sale individuale, a consi\u00adderat Noica, cele care sunt cea mai \u00eenalt\u0103 form\u0103 a ide\u00adilor. Filosofia este, a considerat Noica, cea mai reprezentativ\u0103 (deoarece con\u0219ti\u00adent\u0103) mo\u00adda\u00adlitate de a g\u00e2ndi<\/em> unitatea sin\u00adte\u00adtic\u0103 a lucrurilor, pe care arta \u0219i \u0219tiin\u021ba doar le face. \u0218i, deoarece filosofia relev\u0103 valori imponderabile \u2013 \u0219i cu at\u00e2t mai persis\u00adtente \u2013, ea ilustreaz\u0103 diferen\u021ba dintre bunuri \u0219i valori, adic\u0103 dintre starea de natur\u0103 \u0219i starea de cultur\u0103, cel mai bine reprezentat\u0103 de cul\u00adtura european\u0103: ca model (de \u201epri\u00admat al valorilor autonome \u0219i a con\u0219tiin\u021bei lor teo\u00adre\u00adtice\u201d[80]<\/sup><\/a>), \u201emodelul cultural ca atare, de\u00adve\u00adnit criteriu de apreciere a oric\u0103rei altei cul\u00adturi privite ca ansamblu de valori\u201d.[81]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

<\/a>Dar g\u00e2nditorul nostru a fost foarte ancorat \u00een realitate: a timpului s\u0103u \u0219i a ideilor din timpul s\u0103u. Noica a \u00een\u021beles principiile integratoare ale dialecticii[82]<\/sup><\/a> \u0219i construc\u021bia lor \u00een istoria filosofiei, dincolo de simpla lor dinamic\u0103. Realitatea este cunoscut\u0103 de individ pe baza conceptelor date lui a priori<\/em> \u2013 de mediul uman \u00een care se formeaz\u0103 \u2013 \u0219i, deci, structural, a instrumentelor a priori<\/em> ale comprehensiunii, de c\u0103tre el, a lumii. Ca urmare a acestui fapt au putut unii g\u00e2nditori s\u0103 cread\u0103 c\u0103 acest a priori<\/em> ar fi echivalent cu \u0219i ar certifica o ra\u021biune universal\u0103 absolut\u0103. De fapt, acest a priori<\/em> este necesitatea: ea d\u0103 \u201econcluzia\u201d generalizant\u0103 \u0219i pentru nou-n\u0103s\u00adcu\u00adtul care simte\/\u201evalorizeaz\u0103\u201d lumea prin prisma necesit\u0103\u021bii (AB, care este nu doar gene\u00adralul ci \u0219i binele) \u2013 c\u0103ci f\u0103r\u0103 semnifica\u021bie, mai t\u00e2rziu sau c\u00e2t de cur\u00e2nd semnalat\u0103 de cuv\u00e2nt \u0219i purtat\u0103 ca un concept, cuv\u00e2ntul \u00eensu\u0219i purt\u00e2ndu-l, via\u021ba este \u201evid\u0103\u201d[83]<\/sup><\/a> \u2013 \u0219i pentru filosoful care vrea s\u0103 arate cum se creeaz\u0103 leg\u0103turile \u00eentre lucruri \u0219i, corespunz\u0103tor, \u00eentre g\u00e2nduri. Deci \u201ece\u201d-ul care i-a tul\u00adbu\u00adrat mereu pe filo\u00adsofi \u2013 fiin\u021ba \u2013 este nu esen\u021ba, a\u0219a cum au crezut cei care au g\u00e2ndit lumea sub\u00adstan\u00ad\u021bia\u00adlist, plec\u00e2nd de la fenomene \u0219i, deci, de la esen\u021ba lor \u00een fond sub\u00adstan\u00ad\u021bial\u0103, ci genera\u00adlul<\/em>, existen\u021ba individual\u0103 transformat\u0103 \u00eentr-un g\u00e2nd elaborat<\/em>, construit \u0219i rezultat, deci \u00eenchis \u00een fenomenalitatea unui timp istoric, \u0219i apoi, deschis, \u0219i din nou \u00eenchis, \u00eentr-un proces dinamic constitutiv. \u00cen acest sens, al deschiderii fiin\u021bei din lu\u00adcruri[84]<\/sup><\/a>, trebuie \u00een\u021beleas\u0103 \u0219i cultura. Este un proces ce se manifest\u0103 local, are acest carac\u00adter local \u0219i numai astfel \u0219i unul universal.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>Ca urmare, cultura nu este imuabil\u0103, dar poart\u0103 \u00een ea germenii structuralului uni\u00adversal. Dac\u0103 am folosi categorisirile momentului filosofic de sf\u00e2r\u0219it de Ev Mediu, am putea spune c\u0103 Noica a fost \u0219i un realist care a v\u0103zut, \u0219i el ca aproape to\u021bi ideali\u0219tii, cores\u00adponden\u021ba g\u00e2ndului cu lumea \u0219i reflectarea reciproc\u0103 a lumii externe a lucrurilor \u0219i a g\u00e2ndirii \u0219i limbajului \u2013 cumva ca \u00een modelul parmenidian al identit\u0103\u021bii conceptelor cu lumea[85]<\/sup><\/a> \u2013 \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, un nominalist pentru care ideile \u0219i limbajul sunt construc\u021bii mentale \u0219i au o independen\u021b\u0103 (relativ\u0103) fa\u021b\u0103 de lumea real\u0103.[86]<\/sup><\/a> \u201eGeneralul e un \u00eentreg, care nu admite \u00eembuc\u0103t\u0103\u021bire. Se distribuie \u00eentreg peste tot (fiecare om e omul), chiar dac\u0103 nu e identificabil nic\u0103ieri ca atare.\u201d[87]<\/sup><\/a> Generalul \u2013 de fapt, universalul cultural \/ uni\u00adversalul uman \u00een cultur\u0103 \u2013 este o limit\u0103 ideal\u0103 a culturii mereu locale: dar este o limit\u0103 care nu limiteaz\u0103<\/em>, ci provoac\u0103 deschiderea \u0219i dezvoltarea.<\/p>\n\n\n\n

Filosofia este, \u00een fond, o accentuare \u0219i un sprijin al g\u00e2ndirii de bun-sim\u021b. Deoa\u00adrece experien\u021ba genereaz\u0103 at\u00e2t o perspectiv\u0103 dialectic\u0103 plastic\u0103, c\u00e2t \u0219i o stagnare obsti\u00adnat\u0103 \u00een cli\u0219ee, filosofia reveleaz\u0103 meandrele \u0219i motiva\u021biile g\u00e2ndirii, avertiz\u00e2nd asupra pericolelor de a nu vedea amontele real al ideilor \u0219i de a ignora c\u0103 ideile abstracte trebuie nu doar s\u0103 aib\u0103 un rol \u00een concret, ci \u0219i s\u0103 aib\u0103 corespondente \u00een el. Mai simplu spus, g\u00e2ndirea comun\u0103 este marcat\u0103, tocmai din determinarea ei experien\u021bial\u0103, de o lene intelectual\u0103[88]<\/sup><\/a> manifestat\u0103 chiar prin graba de a-\u0219i asuma viziuni extremiste, deci unila\u00adte\u00adrale. Ce face filosofia \u2013 dac\u0103 nu-\u0219i asum\u0103 \u0219i ea viziuni extreme ale diferitelor univer\u00adsa\u00adluri luate drept indiscutabile \u2013 este s\u0103 descompun\u0103 acea lene intelectual\u0103 \u0219i asump\u021biile ei. Perspectiva epistemologic\u0103<\/em> d\u0103 unul dintre modurile de descompunere. Perspectiva metafizic\u0103<\/em> este un altul, ca \u0219i aceea meta-sociologic\u0103<\/em> ce arat\u0103 dependen\u021ba ideilor (des\u00adpre om \u0219i lume) de experien\u021ba social\u0103 a oamenilor \u0219i \u00eentrep\u0103trunderea situa\u021biilor episte\u00admice, psihologice \u0219i sociologice.<\/p>\n\n\n\n

Noica a cunoscut aceste perspective \u0219i nu a avut de obiectat nici \u00eempotriva prin\u00adci\u00adpiilor integratoare meta-sociologice \u2013 care, de ce trebuie s\u0103 repet\u0103m mereu?, sunt create pe baza constructivismului kantian, \u0219i nu a senzualismului antic. Doar c\u0103, l\u0103s\u00e2nd la o parte distinc\u021bia \u00eentre atitudinea fa\u021b\u0103 de aceste principii \u0219i aceea fa\u021b\u0103 de carica\u00adtu\u00adriz\u0103rile lor conjuncturale, el a optat s\u0103 se ocupe de raportul dintre individ \u0219i crea\u021bia sa ideal\u0103<\/em>.[89]<\/sup><\/a> Dar \u00een cadrul cercet\u0103rii acestui raport, el a \u00eentreprins uneori \u0219i o critic\u0103 social\u0103 piezi\u0219\u0103, tocmai prin intermediul metafizicii. Putem, desigur, s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m dac\u0103 a g\u00e2ndi reali\u00adta\u00adtea culturii potrivit unei reprezent\u0103ri teoretice metafizice este suficient pentru a ascen\u00adde la esen\u021b\u0103 \u2013 \u0219i nu este \u2013, dar \u00een acela\u0219i timp trebuie s\u0103 \u00eei \u00een\u021belegem rostul, deci s\u0103 ne-o asum\u0103m.<\/p>\n\n\n\n

3. Analiza din\u0103untru nu \u00eenseamn\u0103 a r\u0103m\u00e2ne la sensurile eviden\u021biate de textul filosofic, numai a \u00eentreba aceste sensuri \u00een cadrul filosofic \u00een care a avut loc emergen\u021ba textului respectiv, ci a le \u00eentreba \u0219i dincolo de acest cadru, tot filosofic, desigur. Kairos <\/em>era deja un concept prezent \u00een reflec\u021bia filosofic\u0103 a anilor \u201980, chiar dac\u0103 Noica nu a cunoscut cercet\u0103rile despre el (vezi opera lui E. Moutsopoulos, tradus\u0103 \u00een parte \u0219i \u00een Rom\u00e2nia dup\u0103 1990). Momentul oportun<\/em> este legat de timp, una dintre cele mai ve\u0219nic fascinante probleme \u00een filosofie \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103: adic\u0103 de devenire<\/em>. Dar telos<\/em>-ul lui Aristotel, cunoscut de Noica, doar indirect legat de timp, este implicat de fiin\u021b\u0103<\/em>. \u0218i, de\u0219i fiin\u021ba \u0219i devenirea sunt \u00eentrep\u0103trunse (potrivit \u00eentregii perspective dialectice din istoria filoso\u00adfiei) \u2013 devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em> fiind conceptul principal avansat de Noica \u2013, filosoful nostru a r\u0103mas, \u00een tradi\u021bia filoso\u00adfic\u0103 heideggerian\u0103, cumva la poarta fiin\u021bei. Drumul este mai important dec\u00e2t desti\u00adna\u00ad\u021bia, s-a spus \u00eentr-o anumit\u0103 \u00een\u021belepciune popular\u0103. Adic\u0103 mai important dec\u00e2t punc\u00adtul de sosire. Dar destina\u021bia ca atare este, potrivit etimologiei, un scop, un loc hot\u0103r\u00e2t dinainte (destino, -are<\/em>, a fixa, a hot\u0103r\u00ee, a stabili, a alege, a numi, a \u021binti, a predetermina deci). Care este destina\u021bia filosofiei lui Noica, asumat\u0103 de acesta? Ea este \u00een\u021belegerea fiin\u021bei<\/em>, un proces doar sugerat, deoarece fiin\u021ba este sesizat\u0103 \u00een\/prin \u00een\u021belegere \u0219i deci ca aproxim\u0103ri rezultate din perspectivele asupra aparen\u021bei, \u00een\u021bele\u00adge\u00adrea \u0219i fiin\u021ba fiind astfel mereu deschise. \u0218i atunci e posibil ca, aleg\u00e2nd perspec\u00adti\u00advele, s\u0103 se aleag\u0103 unele \u2013 \u0219i unele concepte \u2013 \u0219i s\u0103 se lase deoparte altele.<\/p>\n\n\n\n

Conceptul de kairos <\/em>ca moment fericit, oportun, a fost oferit de Noica \u00een dis\u00adcu\u021bia despre modelul cultural european.[90]<\/sup><\/a> \u00cen limbaj \u0219tiin\u021bific contemporan, kairos<\/em> este punc\u00adtul de bifurca\u021bie (sau, \u00een matematica modern\u0103, de inflexiune), adic\u0103 schim\u00adba\u00adrea sen\u00adsului, a direc\u021biei unei ac\u021biuni. Dar punctul de bifurca\u021bie implic\u0103 mereu c\u00e2mpul \u2013 are loc \u00een c\u00e2mp \u2013, ideea de direc\u021bionalitate, de direc\u021bie (schimbat\u0103), nu contrazice ideea de c\u00e2mp, \u0219i nu l-ar contrazice pe Noica: ideea de c\u00e2mp nu contrazice ideea de direc\u021bie, ci o dezvolt\u0103, privind-o din nou, altfel.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>Telos<\/em>-ul este un concept mai ad\u00e2nc din punct de vedere ontologic. Kairos<\/em> \u021bine de schimbare, de cum apare aceasta, deci este descriptiv. Telos<\/em> trimite deja la problema\u00adti\u00adzare: de aceea a \u0219i socotit Aristotel telos<\/em>-ul drept cauz\u0103, \u0219i chiar final\u0103; dar, dup\u0103 cum \u0219tim, cauzele se \u00eempletesc, sunt simultane: telos<\/em>-ul este chiar la \u00eence\u00adputul lucrului; la \u00eence\u00adput este \u201epentru ce\u201d-ul acelui lucru, nu \u201ede ce\u201d-ul \u00een sens de constitu\u021bia lucrului (material\u0103 \u0219i formal\u0103).<\/p>\n\n\n\n

\u00cenceputul fiin\u021bei este \u00een devenirea sa. Dar dac\u0103 este a\u0219a, atunci \u2013 ca s\u0103 folosim forma interogativ\u0103 folosit\u0103 de Noica \u2013 nu trebuie ca \u00een\u021belegerea fiin\u021bei, deci modul cum ni se relev\u0103 fiin\u021ba, sensurile lucrurilor (individuale dar av\u00e2nd mereu semni\u00adfi\u00adca\u021bia gene\u00adra\u00adlului[91]<\/sup><\/a>), s\u0103 se concentreze nu doar asupra drumului ci, cu egal\u0103 m\u0103sur\u0103, \u0219i asupra des\u00adti\u00adna\u021biei? Ba da, a spus Noica o dat\u0103[92]<\/sup><\/a>, dar apoi a l\u0103sat ideea doar ca moment \u00een urm\u0103\u00adrirea obiectivului s\u0103u de descriere p\u0103relnic\u0103 a fiin\u021bei[93]<\/sup><\/a>, a\u0219a cum o putem str\u0103vede prin modula\u021biile limbii.<\/p>\n\n\n\n

Dar sensul fiin\u021bei \u2013 cel pu\u021bin, pentru om \u2013 este rostul ei pentru om, adic\u0103 \u0219i rostul<\/em> sesiz\u0103rii ei de c\u0103tre om. Nu are rost s\u0103 separ\u0103m c\u0103utarea, devenirea de fiin\u021b\u0103, subliniaz\u0103 Noica.[94]<\/sup><\/a> Dar asta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 devenirea, drumul care este mai pasionant dec\u00e2t mo\u00admen\u00adtul \u00eemplinirii \u0219i care pe unii \u00eei face s\u0103 uite rostul drumului \u00eensu\u0219i, include mereu fi\u00adin\u00ad\u021ba ca rost al drumului<\/em>[95]<\/sup><\/a>: adic\u0103 ce \u00een\u021belege \u0219i face omul \/ \u00een\u021belegerea \u0219i facerea, deci \u0219i sen\u00adsul (des\u00adti\u00adna\u00ad\u021bia), rostul (telos<\/em>). De aceea, distinc\u021bia \u00eentre devenire \u00eentru devenire<\/em> \u0219i de\u00advenire cu n\u0103\u00adzu\u00adin\u00ad\u021ba fiin\u021bei \u00een ea<\/em> \u2013 pe care o face Noica[96]<\/sup><\/a>, nu este una ontologic\u0103 \u2013 deoarece devenirea este, \u00een principiu, \u00eentru fiin\u021b\u0103, \u0219i oricum cele dou\u0103 se suprapun \u2013, ci doar descrie faze prin care pot trece oamenii atunci c\u00e2nd urm\u0103resc cunoa\u0219terea \u0219i face\u00adrea \u00een sine, de dragul lu\u00adcru\u00adlui individual \u0219i al celui care este satisf\u0103cut sau nu de ceea ce cunoa\u0219te \u0219i face, ca \u00een cre\u00ada\u00ad\u021bia teh\u00adnicii[97]<\/sup><\/a> sau, dimpotriv\u0103, atunci c\u00e2nd urm\u0103resc rostul caznei lor \u0219i al obiectiv\u0103rii lor.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>Dar asta \u00eenseamn\u0103 tocmai vederea potrivit telos<\/em>-ului. Este interesant c\u0103 Noica nu a p\u0103strat deloc termenul, dar a men\u021bionat sensul s\u0103u \u00een traducerea sa rom\u00e2neasc\u0103 \u201erost\u201d. \u00cen matricea Unu Multiplu \u2013 nenumit\u0103, ci doar semnalat\u0103 \u00een Cuv\u00e2ntul \u00eenainte \u0219i semni\u00adfic\u00e2nd raportul dintre universal, ca sensuri universale \u00eentr-o ipotetic\u0103 limb\u0103 universal\u0103, \u0219i multiplul limbilor, se face o frumoas\u0103[98]<\/sup><\/a> istorie a sensurilor unor cu\u00advinte din limba rom\u00e2n\u0103, iar \u00een Ciclul fiin\u021bei, \u00een cadrul cuvintelor rom\u00e2ne\u0219ti cu sens filosofic, este \u0219i istoria cuv\u00e2ntului \u201erost\u201d. Acesta pleac\u0103 de la sensul concret \u0219i material (deschiz\u0103tur\u0103) la cel abstract, de r\u00e2nduial\u0103, ordine, \u0219i mai mult, la cel speculativ \u2013 sens, t\u00e2lc, noim\u0103, scop, \u021bel, menire, ra\u021biune, justificare. Dar Noica nu dezvolt\u0103 acest sens, ci trece la \u201erostire\u201d, adic\u0103 la ac\u021biunea logos-ului de numire a tuturor sensurilor, \u0219i conchide doar c\u0103 \u201erostul\u201d d\u0103 seama de \u00een\u021belegerea filosofiei ca reflec\u021bie asupra lumii.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>Ce am vrut s\u0103 spun? C\u0103 separarea de social pe care Noica a crezut-o \u00eendrep\u00adt\u0103\u00ad\u021bit\u0103 de c\u0103tre analiza metafizic\u0103 nu este, pe de o parte, at\u00e2t de profund\u0103 pe c\u00e2t ar vrea s\u0103 cread\u0103 unii. Heidegger a r\u0103spuns socialului prin conceptul de grij\u0103. Dar acest concept a fost de-socializat prin transformarea sa \u00een structur\u0103 ontologic\u0103 a fiin\u00ad\u021bei umane deter\u00admi\u00adnate exis\u00adten\u021bial de finitudinea sa, adic\u0103 de a fi fiin\u021b\u0103-\u00eentru-moarte. Noica a presupus cunoscut \u0219i ne\u00adin\u00adteresant acest aspect ontologic, transfor\u00adm\u00e2nd moar\u00adtea \u00eentr-o m\u0103sur\u0103 a individului con\u00adcret (\u00een basmul \u201eTinere\u021be f\u0103r\u0103 b\u0103tr\u00e2\u00adne\u021be \u0219i via\u021b\u0103 f\u0103r\u0103 de moarte\u201d, ilus\u00adtra\u00adtiv pentru ra\u021bi\u00adunea fiin\u021bei[99]<\/sup><\/a>) \u0219i a discutat omul numai din punctul de vedere al identit\u0103\u021bii sale ca sesizare a fiin\u021bei, ca purt\u0103tor indi\u00advidual de idei \u0219i ca vector al procesului de devenire \u00eentru fiin\u021b\u0103. Asta pare \u00eentr-adev\u0103r exte\u00adrior socialului. \u0218i totu\u0219i, \u0219i devenirea, \u0219i fiin\u021ba sunt concepte care sunt ex\u00adpli\u00adcate \u0219i explicabile numai prin \u00een\u021belegerea (\u0219i istoria, deci, a) procesului de g\u00e2ndire \u0219i, astfel, prin exemplificarea sa. Socialul apare tocmai \u00een ilustr\u0103rile f\u0103r\u0103 de care demon\u00adstra\u021bia este nu cu totul conving\u0103toare. Dar, cum a ap\u0103rut mai sus, socialul este transfigurat nu numai \u00een concepte existente, ci \u0219i \u00een acelea inexis\u00adtente. \u00cen acest sens devi\u00adne clar c\u0103 \u201eintrarea \u00een fiin\u021b\u0103 […] se face prin conversiunea deter\u00admi\u00adna\u021biilor a ceva individu\u00adal c\u0103tre un general\u201d.[100]<\/sup><\/a> Dar generalul ca speculativ \u2013 \u00een con\u00adce\u00adperea cea mai \u00eenalt\u0103, de fiin\u00ad\u021b\u0103 \u2013 implic\u0103 mereu \u00eenf\u0103\u021bi\u0219area concret\u0103 a individualelor: \u00een \u201eontologia care s\u0103 dea so\u00adco\u00adtea\u00adl\u0103 de lumea real\u0103, cu f\u0103pturile ei de o clip\u0103, dar uneori \u00eembibate de plin\u0103tatea fiin\u00ad\u021bei\u201d.[101]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

4. O disciplin\u0103 filosofic\u0103 ce pune ordine \u00een \u00een\u021belegerea lumii din punctul de vedere al articul\u0103rii elementelor sale a\u0219a cum sunt ele \u00een\u021belese, deci formulate, este lo\u00adgica. Indife\u00adrent dac\u0103 un filosof s-a ocupat sau nu \u00een mod expres de logic\u0103, el \u0219i-a asu\u00admat-o, sau mai precis \u0219i-a asumat una. Majoritatea filosofilor \u0219i-au asumat logica for\u00admal\u0103 clasic\u0103 a lui Aristotel, deoarece numai respect\u00e2nd principiile aces\u00adteia puteau fi des\u00adf\u0103\u00ad\u0219urate ra\u021biona\u00admentele \u00een mod conving\u0103tor. \u00cen mod fericit, Noica a lucrat \u0219i \u00een logic\u0103 \u0219i a creat o filoso\u00adfie a logicii, pentru a dep\u0103\u0219i formalismul reflec\u00adt\u0103rii coerente \u0219i a da seama de bog\u0103\u021bia non-conformist\u0103 a con\u021binuturilor de via\u021b\u0103. O asemenea filosofie a logicii \u2013 sau logic\u0103 \u2013 a fost numit\u0103 specula\u00adtiv\u0103\/dia\u00adlec\u00adtico-speculativ\u0103[102]<\/sup><\/a>, unde elemen\u00adtele sunt compu\u0219i ai ele\u00admentelor logice clasice \u0219i unde ele se dezvolt\u0103 prin ansambluri de acte de distinge\u00adre\/desfacere \u0219i recompu\u00adnere, dup\u0103 cum unde numai rela\u021biile biuni\u00advoce dialectice gene\u00adreaz\u0103 situa\u021bii logice caracterizate de porozitate \u0219i integrare. Noica a numit o asemenea logic\u0103, \u00een care raportul parte\u2013\u00eentreg \/ individualul\u2013generalul care este interpretat din per\u00adspectiva p\u0103r\u021bii care devine \u00eentreg (holomerul), logica lui Hermes<\/em>: \u00een care p\u0103r\u021bile includ, din ele \u00eensele \u2013 \u0219i nu dintr-o logic\u0103 aplicat\u0103 din afar\u0103 de c\u0103tre g\u00e2ndirea care judec\u0103 \u2013 de\u00adter\u00admina\u021bii care nu le-au fost date la \u00eenceput.<\/p>\n\n\n\n

Rela\u021bia fundamental\u0103 este individual\u2013determina\u021bi\u2013-general, unde individualul este factorul prim[103]<\/sup><\/a> \u0219i \u201eia asupra sa universalul \u00een sensul c\u0103 (el) d\u0103 m\u0103sura univer\u00adsa\u00adlului\u201d[104]<\/sup><\/a>. Cunoa\u0219tem prin intermediul generalului, demonstra\u021bia e conving\u0103toare de la Kant la Noica. Dar aici, \u201eindividualul pur \u0219i simplu \u00eencearc\u0103 s\u0103 fie mediu \u00eentre o deter\u00admi\u00adna\u021bie \u0219i un general\u201d[105]<\/sup><\/a>, adic\u0103 un c\u00e2mp<\/em> ce impulsioneaz\u0103 \u0219i cuprinde \u0219i deter\u00admina\u021bia \u0219i generalul. Dar \u0219i determina\u021bia este un mediu: ce cuprinde \u0219i indivi\u00addualul, \u0219i generalul. \u00cen fond, i se subsumeaz\u0103 primului.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>Prin aceast\u0103 op\u021biune a punctului de vedere al individualului, Noica poate fi con\u00adsi\u00adde\u00adrat un romantic<\/em>[106]<\/sup><\/a>, nesatisf\u0103cut de universalul iluminismului anterior[107]<\/sup><\/a>. Dar el nu pu\u00adtea s\u0103 ignore ideile filosofice ale post-romantismului. \u0218i nu le-a ignorat. Individul uman face parte din umanitate, desigur: \u0219i asta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 efortul intern de crea\u021bie al fiec\u0103rui om reprezint\u0103 specificul uman, specia uman\u0103. De aceea, individualul \u2013 \u201eele\u00admen\u00adtul\u201d \u2013 este cel care promite fiin\u021ba, \u201ec\u0103ci el este susceptibil s\u0103 se ridice la puterea \u00eentregului. Punc\u00adtul ca o \u00abboab\u0103 a spumii\u00bb de care vorbea Emi\u00adnescu era mai de pre\u021b dec\u00e2t restul lu\u00admii; el putea vorbi \u00een numele \u00eentregii lumi, ca \u00abst\u0103p\u00een\u00bb al ei, o putea st\u0103p\u00e2ni \u0219i defini, a\u0219a cum \u0219i un singur exemplar uman se poate ridica, de la individualul lui, la generalul uman\u201d.[108]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

<\/a>Manifestat\u0103 ca particular, unicitatea cultural\u0103 (a fiin\u021bei) sugereaz\u0103 caracteris\u00adticile modelice ale culturii, adic\u0103 ale universalului cultural. \u00cen sens etnografic, nu exist\u0103, de\u00adsi\u00adgur, un sentiment rom\u00e2nesc, englezesc sau patagonez al fiin\u021bei \u2013 ci nu\u00admai expe\u00adrien\u021be par\u00adticulare care ilustreaz\u0103 generalul uman \u2013, dar cei care s-au gr\u0103bit s\u0103 \u00eel catalo\u00adgheze pe Noica drept redus la particular nu au \u00een\u021beles defel ce a spus Noica: \u0219i nici c\u0103 sensul etno\u00adgrafic, natural, este absolut altceva dec\u00e2t sensul meta\u00adfizic<\/em>. Noica a f\u0103cut me\u00adta\u00adfizi\u00adc\u0103, adic\u0103 a explicat ideile \u0219i cultura oamenilor din \u0219i cu ajutorul principiilor filosofice ontologice \u0219i a jocului lor. Definirea geografic\u0103 a cul\u00adtu\u00adrilor particulare (euro\u00adpean\u0103, de exemplu) nu a implicat vreo evaluare ideolo\u00adgic\u0103, ci a fost o numire la \u00eende\u00adm\u00e2n\u0103, apa\u00adrent ne\u00eendem\u00e2natic\u0103, dar pentru a semnala descrieri<\/em> din perspectiv\u0103 metafizic\u0103<\/em>.[109]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

<\/a>Principiul din care apare \u201epromisiunea de fiin\u021b\u0103\u201d[110]<\/sup><\/a> \u2013 adic\u0103 de existen\u021b\u0103 \u0219i \u00een\u021be\u00adlegere a acesteia, a ceea ce d\u0103inuie \u0219i este puternic \u00een g\u00e2ndirea uman\u0103, ca tota\u00adlitate dialectic\u0103 despre realitate \u0219i totu\u0219i diferit\u0103 de aceasta \u2013 este individualul<\/em>. Spi\u00adri\u00adtul uman exist\u0103 doar \u00een g\u00e2ndirea fiec\u0103rui individ, doar aceasta se raporteaz\u0103 la fiin\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

 Dar individul este mereu concret \u0219i face parte din comunit\u0103\u021bi particulare<\/em>. A ana\u00adliza ce a \u00eensemnat crea\u021bia ideilor \u00eentr-o comunitate \u2013 inerent, cea rom\u00e2neasc\u0103 \u2013 era\/este la fel de revelator pentru umanitate. Deoarece indivizii sesizeaz\u0103 lumea \u0219i o g\u00e2ndesc, merg\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la abstrac\u021bii din abstrac\u021bii, prin intermediul datului cultural al comu\u00adni\u00adt\u0103\u021bilor particulare din care fac parte. Datul esen\u021bial, mijloc \u0219i pro\u00admo\u00adtor al g\u00e2ndului, este limba; iar limba este, de\u0219i particular\u0103, singura capabil\u0103 s\u0103 poarte, s\u0103 trans\u00adfi\u00adgureze \u0219i s\u0103 promoveze universalul uman. Splendida descifrare filo\u00adsofic\u0103 a ace\u00adlor forme gra\u00adma\u00adticale rom\u00e2ne\u0219ti legate de verbul a fi<\/em> \u2013 n-a fost s\u0103 fie, era s\u0103 fie, va fi fiind, ar fi s\u0103 fie, este s\u0103 fie, a fost s\u0103 fie \u2013 ca \u0219i a prepozi\u021biei \u00eentru<\/em> a relevat cum au loc modula\u021bii ale fiin\u00ad\u021bei \u00een limba rom\u00e2n\u0103<\/em> (ca \u0219i cum fiin\u021ba ar fi o instan\u021b\u0103 exterioar\u0103 care forjeaz\u0103 un instru\u00adment pentru \u00eendeplinirea unor func\u021bii). Prin aceasta, Noica a f\u0103cut o invita\u021bie tutu\u00adror speciali\u0219tilor \u00een culturile lumii: s\u0103 eviden\u021bieze \u0219i ei modula\u021biile unice \u00een limbile acestor culturi. Fiecare revelare a culturilor particulare \u00eent\u0103re\u0219te cultura uma\u00adnit\u0103\u021bii.<\/p>\n\n\n\n

Noica nu a putut s\u0103 analizeze dec\u00e2t cultura concret\u0103 pe care o cuno\u0219tea \u00een intimi\u00adtatea sa, cea rom\u00e2neasc\u0103. Iar analiza a implicat categorii filosofice specifice atmosferei spirituale iscate de filosofia, mai degrab\u0103, filosofiile timpului \u0219i speci\u00adfice spa\u021biului de pre\u00adocup\u0103ri al lui Noica[111]<\/sup><\/a>. Dar el a c\u0103utat s\u0103 deduc\u0103 din aceasta caracteristici ale cul\u00adturii umane \u00een principiu.[112]<\/sup><\/a> Dup\u0103 cum a dedus \u0219i construit metafizic caracteristici ale cul\u00adturii umane av\u00e2nd \u00een fa\u021b\u0103 cultura european\u0103 occiden\u00adtal\u0103 particular\u0103 pe care, de ase\u00admeni, o cuno\u0219tea. Cultura particular\u0103 este cea mai apropiat\u0103 anvelop\u0103 a individului, ca \u0219i cum ar fi cauza sa, r\u0103d\u0103cina sa. Individul e \u00eentru<\/em> aceast\u0103 cultur\u0103 particular\u0103. Dar indi\u00advi\u00addul este v\u0103zut ca \/ este important ca reprezentant al umanit\u0103\u021bii, al specificului uman. Rom\u00e2nitatea \u2013 cultura particular\u0103 \u2013 \u00eens\u0103\u0219i este doar o \u00eenf\u0103\u021bi\u0219are, o oglind\u0103 a umanit\u0103\u021bii: ce trebuie s\u0103 fie cunoscut\u0103 ca reprezentativ\u0103 pentru umanitate. \u00cen metafizica<\/em> sa, filo\u00adso\u00adful a dep\u0103\u0219it propria imagi\u00adne ideologic\u0103 <\/em>particularist\u0103 pe care a avut-o \u00een tinere\u021be. Per\u00adspec\u00adtiva metafizic\u0103 asu\u00adpra culturii particulare europene exclude europocentrismul, a aver\u00adtizat Noica[113]<\/sup><\/a>, deoarece valorile culturii europene dau \u2013 Noica a lucrat, totu\u0219i, pre\u00addi\u00adlect pe cultura filosofic\u0103[114]<\/sup><\/a> \u2013 \u201eprototipul\u201d culturii, valori cu putere de induc\u021bie filoso\u00adfic\u0103 imense \u00een \u00eentreaga filosofie a lumii. Dac\u0103 Platon, Kant, Hegel \u0219i ceilal\u021bi mari s-ar fi n\u0103scut \u0219i creat \u00een Tahiti, Noica ar fi spus c\u0103 modelul culturii depline este cel tahitian.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>5. Noica a sus\u021binut f\u0103r\u0103 rezerve, de la Mathesis<\/em> p\u00e2n\u0103 la ultima sa carte, apar\u00adtenen\u021ba culturilor particulare la cultura umanit\u0103\u021bii. Pe aceast\u0103 presupozi\u021bie a cl\u0103dit el o tipologie \u0219i o morfologie a culturii. Cultura evolueaz\u0103, culturile evolueaz\u0103, fire\u0219te. Po\u00adtri\u00advit multor criterii. Privite metafizic, culturile pot fi deslu\u0219ite ca schema de joc al con\u00adceptelor metafizice formale <\/em>Unu \u0219i Multiplu.[115]<\/sup><\/a> Iar modelul pe care se poate des\u00adf\u0103\u00ad\u0219ura acest joc este cultura european\u0103, o cultur\u0103 particular\u0103 mai larg\u0103 dec\u00e2t cea na\u021bio\u00adnal\u0103, dar cu at\u00e2t mai reprezentativ\u0103 pentru cultura umanit\u0103\u021bii. Cultu\u00adra european\u0103 d\u0103 cel mai dia\u00adlectic \u0219i echilibrat tip \u0219i moment \u00een acest joc, a socotit Noica, o faz\u0103 ulte\u00adrioar\u0103 culturilor \u201eparohiale\u201d aflate oriunde \u00een lume \u2013 \u0219i chiar \u00een Europa, demult. \u00cen acest sens a folosit el cuv\u00e2ntul \u201edeplin\u201d: c\u0103 din punct de vedere structural-func\u021bional, cultura euro\u00adpean\u0103, mani\u00adfestat\u0103 prin culturile locale, na\u021bionale, e caracterizat\u0103 de \u201eexcep\u021bia (care) devine acum regula\u201d (adic\u0103 de for\u021ba de bifurca\u021bie a unei crea\u021bii ce este o excep\u021bie fa\u021b\u0103 de tiparele creatoare existente) \u0219i de preponde\u00adren\u021ba unei situa\u021bii a raportului Unu\u2013Multiplu \u00een ansamblul situa\u021biilor diferite ce totu\u0219i coexist\u0103: aceea \u00een care \u201enici Unul nu primeaz\u0103, nici Multiplul, ci Unu este de la \u00eenceput multiplu, distribuindu-se f\u0103r\u0103 s\u0103 se \u00eempart\u0103\u201d.[116]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

<\/a>Sunt cinci tipuri de raporturi Unu\u2013Multiplu \u0219i, deci, cinci tipuri de cultur\u0103: \u00een care raportul predominant nu \u00eenl\u0103tur\u0103 alte raporturi. Cele cinci tipuri de cultur\u0103 sunt: cultura totemic\u0103 \u2013 ce persist\u0103 \u0219i azi sub forma dogmatismului \u2013, cultura mo\u00adno\u00ad\u00adteist\u0103, mani\u00adfes\u00adtat\u0103 \u0219i prin ideea sacralit\u0103\u021bii Constitu\u021biei[117]<\/sup><\/a>, cultura panteist\u0103, cultura politeist\u0103, cultura euro\u00adpean\u0103 (modern\u0103). Pentru ca un tip\/schem\u0103 de cultur\u0103 s\u0103 se ridice la \u201eo structur\u0103 activ\u0103 prin ea \u00eens\u0103\u0219i\u201d[118]<\/sup><\/a>, trebuie ca Unu s\u0103 se r\u0103sp\u00e2n\u00addeasc\u0103<\/em> \u00een unit\u0103\u021bi autonome<\/em> (ca mo\u00adna\u00addele)[119]<\/sup><\/a>, \u00een structuri active care nu doar unific\u0103 diversul, ci se \u0219i diversific\u0103 (ca uni\u00adta\u00adtea sintetic\u0103 a lui Kant[120]<\/sup><\/a>). \u00centr-o asemenea si\u00adtua\u00ad\u00ad\u021bie, cultura \u2013 european\u0103 \u2013 devine model.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen acest model, crea\u021biile \u2013 autonome<\/em> \u2013 sunt valori (denumite ca atare \u00een domeniul cunoa\u0219terii, dar \u0219i \u00een cel etic sau \u00een cel estetic). \u201eDac\u0103 orice cultur\u0103 este, \u00een fond, un sistem de valori, abia cea greac\u0103 a practicat con\u0219tient valorile cele mari (ade\u00adv\u0103r-bine-frumos, sub chipul cunoa\u0219terii dezinteresate a adev\u0103rului, al des\u0103\u00adv\u00e2r\u00ad\u0219i\u00adrii individuale \u0219i colective prin bine, al contempl\u0103rii frumosului) \u0219i numai cea european\u0103 le-a g\u00e2ndit ca atare, le-a v\u0103zut varietatea \u0219i le-a oferit, spre deosebire de greci, tuturor semin\u021biilor p\u0103\u00adm\u00e2n\u00adtului, \u00eendrept\u0103\u021bindu-ne s\u0103 spunem c\u0103 \u0219i-a trecut struc\u00adtura ei \u00eentr-un sistem de valori, respectiv \u00eentr-un model care s\u0103 fie singurul de p\u00e2n\u0103 acum exemplar\u201d.[121]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

6. Modelul \u00een care excep\u021bia d\u0103 regula<\/em>, \u0219i Unul este Multiplu de la \u00eenceput<\/em> a ap\u0103rut \u00eent\u00e2i \u00een natur\u0103, unde excep\u021bia om a dat regula dezvolt\u0103rii viului \u0219i artificia\u00adlului terestru, apoi \u00een om, unde logosul este unul iar limbile sunt multe[122]<\/sup><\/a>, apoi \u00een cultur\u0103, unde \u201eexcep\u021biile constituite ca valori autonome \u2013 valori teologice, etice, filosofice, \u0219ti\u00adin\u00ad\u021bifice, economice, chiar crea\u021bii tehnice \u2013 vor fi \u00eencercat s\u0103 devin\u0103 regula\u201d[123]<\/sup><\/a>. Speci\u00adfi\u00adcul culturii europene este c\u0103 a devenit \u2013 nu de la \u00eenceput, ci odat\u0103 cu modernizarea \u2013 mon\u00addial\u0103, r\u0103sp\u00e2ndindu-\u0219i valorile pe glob; momentele anterioare ale culturii europene \u2013 ca momentul grec \u2013 \u0219i celelalte culturi pot fi socotite \u201eparo\u00adhiale\u201d deoarece, oric\u00e2t de \u00eentins ar fi fost spa\u021biul influen\u021bei lor, \u201eau dat socoteal\u0103 numai de versiunea lor a spiri\u00adtului\u201d.[124]<\/sup><\/a> Textul pre\u00eent\u00e2mpin\u0103 acuza de europocen\u00adtrism prin argumentul c\u0103 singura cul\u00adtura european\u0103 \u2013 a\u0219a cum s-a dezvoltat ea odat\u0103 cu puterea cre\u0219tinismului \u2013 este deschi\u00ads\u0103, mai ales prin procesul de difuziune a valorilor; \u0219i prin cultivarea omului deplin, \u00een toate versiunile lui.[125]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Mai profund, cultura european\u0103 este modelul culturii deoarece este repre\u00adzen\u00adtativ\u0103 pentru dinamica structural-func\u021bional\u0103<\/em> a culturii \u00een principiu:<\/p>\n\n\n\n

<\/a>a) \u00een ea au avut loc procesele prin care unitatea de sintez\u0103 pe care o implic\u0103 rapor\u00adtarea individului la lume \/ a subiectului la obiect \u2013 aceea de a aduna<\/em> aspectele descom\u00adpuse, distincte ce i se arat\u0103 atunci c\u00e2nd se \u00eentreab\u0103 ce este, cum este, de ce este, adic\u0103 a da sens unit\u0103\u021bii lucrului care, \u00eenainte de descifrare, era doar ceva necu\u00adnoscut \u2013 se transform\u0103 \u00een unitate sintetic\u0103, ce nu mai r\u0103m\u00e2ne dat\u0103 definitiv \u00een urma determin\u0103rii obiectului prin sintez\u0103 ci e generatoare<\/em>, \u201ese diversific\u0103 \u0219i multi\u00adplic\u0103\u201d[126]<\/sup><\/a>, se expandeaz\u0103. Adic\u0103 unitatea sintetic\u0103 devine valoare. Exprimarea meta\u00adforic\u0103 arat\u0103 aceast\u0103 deve\u00adnire.[127]<\/sup><\/a> Mai mult: uni\u00adtatea sintetic\u0103 este a legii, cazurilor \u0219i determina\u021biilor<\/em> sau, urm\u0103\u00adrind obiectivul filosofiei, fiin\u021ba: legea, realitatea indivi\u00addual\u0103, determina\u021biile \u0219i proce\u00adsele[128]<\/sup><\/a>; aceast\u0103 unitate sintetic\u0103 fiind prefigurat\u0103 \u00een trini\u00adtatea cre\u0219tin-oriental\u0103. Legea tre\u00adbuie s\u0103 fie precis\u0103, cu \u00eentrupare bine deter\u00adminat\u0103[129]<\/sup><\/a>, ceea ce nu a fost \u00een culturile totemice etc.<\/p>\n\n\n\n

Unitatea sintetic\u0103 a culturii europene este dat\u0103 de mitul ei fondator, na\u0219terea copi\u00adlului \u00een iesle. Cre\u0219tinismul este baza mitic\u0103 a autonomiz\u0103rii depline a omului fa\u021b\u0103 de natur\u0103, spre deosebire de toate celelalte mitologii care au atras aten\u021bia asupra continu\u00adi\u00adt\u0103\u021bii om-natur\u0103, \u00een acest sens, a dependen\u021bei sale fa\u021b\u0103 de natur\u0103. Asta i-a \u0219i permis cultu\u00adrii europene puterea de a face, dincolo de natur\u0103.[130]<\/sup><\/a> Aici este un tip de ex\u00adpli\u00ad\u00adca\u021bie post hoc ergo propter hoc<\/em>. Dar dincolo de eroarea logic\u0103, din moment ce modelul morfo\u00adlogic este universal \u2013 \u0219i anume universalul omului ca trinitate (Dumne\u00adzeu, omul, spiri\u00adtul) \u2013, tipurile de cultur\u0103 eviden\u021biate dup\u0103 religii sunt, \u00een fond, mani\u00adfest\u0103ri ale aceleia\u0219i trinit\u0103\u021bi \u00een care natura a ocupat primul loc (natura\/Dumnezeu, omul, spiritul). \u0218i, dac\u0103 \u0219tim c\u0103 \u00een toate aceste trinit\u0103\u021bi elementele nu numai c\u0103 \u00ee\u0219i schimb\u0103 locul \u00eentre ele, ci se \u0219i con\u021bin (natura este spiritul, zeul\/Dumnezeu; spiritul e anterior omului etc.), atunci \u00eentre\u00adgul capitol \u201eMitologia european\u0103\u201d este o abatere de la cerin\u021ba universalismului implicat \u00een morfologie. Oricum, din simplul fapt c\u0103 filosofia greac\u0103 \u2013 aflat\u0103 \u00eentr-o cultu\u00adr\u0103 politeist\u0103 \u2013 a fost o \u00eencercare de dep\u0103\u0219ire a explic\u0103rii lumii (naturii \u0219i omului) prin for\u021be divine extramundane, deci \u00een opozi\u021bie cu religia, nu reiese supe\u00adrio\u00adritatea cultu\u00adrii europene cre\u0219tine bazate pe religie.<\/p>\n\n\n\n

Morfologic, se poate considera c\u0103 filosofia<\/em> ap\u0103rut\u0103 pe baza cre\u0219tinismului \u2013 avan\u00ads\u00e2nd temele\/problemele metafizice: Dumnezeu \u0219i lumea (unitatea contrariilor), infini\u00adtatea \u0219i finitul, sufletul \u0219i lumea extern\u0103, realitate \u0219i via\u021b\u0103, individualul, \u00een\u021bele\u00adgerea \u0219i voin\u021ba[131]<\/sup><\/a> \u2013 a fost deosebit\u0103 \u0219i diferit\u0103 de filosofia greac\u0103. Dar diferen\u021ba este mereu relativ\u0103, morfo\u00adlo\u00adgia nu d\u0103 dec\u00e2t \u00eenf\u0103\u021bi\u0219area formelor; pentru ca ea s\u0103 fie semnificativ\u0103, este necesar\u0103 \u0219i lumi\u00adnarea procesului de formare: metafizic vorbind, dialectica discon\u00adti\u00adnuitate\u2013conti\u00adnu\u00adi\u00adtate. De altfel, Noica \u00eensu\u0219i men\u021bionea\u00adz\u0103 arta<\/em> primei jum\u0103t\u0103\u021bi a cul\u00adturii cre\u0219tine \u00een care con\u00adtinuitatea natur\u0103\u2013om este \u00eenc\u0103 puter\u00adnic\u0103 \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, se \u00eentrevede discon\u00adti\u00adnu\u00adi\u00adta\u00adtea centrat\u0103 din ce \u00een ce mai mult pe om \u0219i spirit, \u0219i spre un Unu divers[132]<\/sup><\/a>, Unu originar ce se diversific\u0103, din sine, \u00een structuri autonome. (Oricum, din punct de vedere istoric<\/em>, coa\u00adgu\u00adlarea cre\u0219tinismului este contemporan\u0103 cu o civiliza\u021bie \u00eenflo\u00adritoare \u2013 ceea ce se nume\u0219\u00adte Antichitatea t\u00e2rzie \u2013, deci eviden\u021biaz\u0103 mai degrab\u0103 continuitatea istoric\u0103, \u0219i nu vreun eveniment de dec\u0103dere a civiliza\u021biei antice, sau \u0219i mai degrab\u0103, dialectica \/ unitatea dis\u00adcon\u00adti\u00adnu\u00aditate\u2013continuitate, \u0219i nu o ruptur\u0103 \u00eentre ele. Im\u00adpac\u00adtul cre\u0219tinismului, treptat, a fost vizibil \u00een formele suprastructurale din care s-a ad\u0103\u00adpat apoi \u0219i filosofia.)<\/p>\n\n\n\n

De fapt, dialectica discontinuitate\u2013continuitate implic\u0103 \u0219i reveniri, mereu pe un plan mai \u00eenalt. A\u0219a se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu \u0219tiin\u021ba \u0219i filosofia \u00een partea a doua a culturii euro\u00adpene: din nou obiectul e natura, dar de pe platforma investig\u0103rii anterioare a supra- \u0219i sub-realului.[133]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

b) Cel\u0103lalt aspect al dinamicii structural-func\u021bionale este \u201edeschiderea fa\u021b\u0103 de istorie\u201d[134]<\/sup><\/a>, adic\u0103 orizontul<\/em> culturii. Este vorba de difuziunea valorilor \u0219i, din acest punct de vedere, cultura european\u0103 este un model, deplin. Discut\u00e2nd numai despre filo\u00adsofie \u2013 \u0219i neuit\u00e2nd c\u0103 este vorba despre metafizic\u0103 \u2013 nu din cauze externe acesteia, ci tocmai pentru c\u0103 filosofia european\u0103 a dezvoltat cele mai variate fa\u021bete ale filosofiei.<\/p>\n\n\n\n

Totu\u0219i, exist\u0103 \u0219i o prezum\u021bie metafizic\u0103 slab\u0103: cultura european\u0103 nu este o dez\u00advol\u00ad\u00adtare a imaginii integratoare\/dialectice asupra Unu \u0219i Multiplu din Parmenide<\/em>, ci ar urma legendei biblice. Sigur, \u00een tipologia construit\u0103, cultura greac\u0103 este \u0219i ea paro\u00adhial\u0103. Totu\u0219i, strict metafizic este la fel de euristic \u0219i un tipar cultural \u00een care filosofia este o negare a mitului, ca \u00een cultura greac\u0103, \u0219i o filosofie care este conti\u00adnuarea mitului sau a unui principiu director al acestuia, ca \u00een filosofia european\u0103 bazat\u0103 pe cre\u0219ti\u00adnism.[135]<\/sup><\/a> Faptul c\u0103 \u0219tiin\u021bele europene se constituie pe terenul unor anumite teorii reli\u00adgioa\u00adse \u2013 mai simplu, faptul c\u0103 \u0219i<\/em> religia a fost o condi\u021bie pentru apari\u021bia \u0219tiin\u021belor (de\u0219i aceast\u0103 con\u00addi\u021bie trebuie \u00een\u021beleas\u0103 \u0219i \u00een promovarea de c\u0103tre ea a unor idei \u00een ultim\u0103 in\u00adstan\u021b\u0103 diferite de dogmatica de baz\u0103) \u2013 este una, iar prezum\u021bia c\u0103 tocmai \u0219i numai teo\u00adriile religioase au constituit premisa ideal\u0103\/con\u00adfi\u00adgura\u021bia ideatic\u0103 a \u0219tiin\u021belor, este alta.<\/p>\n\n\n\n

Dar specificul culturii europene este, spune Noica, tocmai dinamica sa, dezvol\u00adtarea din jocul alterit\u0103\u021bilor \u0219i fa\u021b\u0103 de ele, spre infinit; celelalte culturi sunt \u00eempiedicate de cantonarea \u00een finit.[136]<\/sup><\/a> Oare?<\/p>\n\n\n\n

<\/a>7. Morfologia culturilor poate fi f\u0103cut\u0103 pe baza a diferite premise\/criterii. O pre\u00admis\u0103 poate fi a utopiilor ce coaguleaz\u0103 inten\u021biile \u0219i faptele oamenilor, dar uto\u00adpiile se cir\u00adcumscriu, se petrec pe insule, or cultura este universal\u0103. De aceea filosofia culturii pare a fi un jalon mai bun, spune Noica. Iar \u00een cadrul acesteia, singura morfologie aproape de g\u00e2nd este cea gramatical\u0103<\/em>, \u00een care p\u0103r\u021bile de cuv\u00e2nt \u201e\u00een realitate sunt tiparele, con\u00adden\u00ads\u0103rile, formele \u0219i ipostazele g\u00e2ndului\u201d.[137]<\/sup><\/a> Morfo\u00adlo\u00adgia culturii devine o \u201emorfologie a logosului, respectiv \u0219i simplificat: a g\u00e2ndului\u201d.[138]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

<\/a>\u201eSubstantiv, adjectiv, adverb, pronume, conjunc\u021bie, prepozi\u021bie, cu verbul peste tot activ\u201d \u2013 \u201efiecare form\u0103 poate fi un fel de a\u0219ezare a \u00eentregului logos, fiecare parte poate da socoteal\u0103 de \u00eentregul unei epoci sau comunit\u0103\u021bi ridicate la cultur\u0103, anume ca modalitate substantival\u0103, adjectival\u0103, adverbial\u0103 etc. a spiritului acelei lumi, \u00eentr-o clip\u0103 istoric\u0103 a ei\u201d.[139]<\/sup><\/a> \u0218i urmeaz\u0103 o descriere a culturii europene<\/em> ale c\u0103rei dinamic\u0103 \u0219i parti\u00adcularit\u0103\u021bi, inclusiv negative, sunt a\u0219ezate \u00eentr-o matrice \u00een care determinanta este dat\u0103 de preponderen\u021ba unei p\u0103r\u021bi de cuv\u00e2nt. Ceea ce, subliniaz\u0103 Noica, nu \u00eenseamn\u0103 anula\u00adrea puterii celorlalte p\u0103r\u021bi, ci doar dominarea temporar\u0103 a acestora. Spa\u021biul nu ne per\u00admite opriri la fiecare tablou \u0219i la fiecare focalizare asupra unui aspect sau altuia[140]<\/sup><\/a>, dar scopul g\u00e2nditorului este de a g\u0103si un conectiv ontologic pentru epoca noastr\u0103 care st\u0103 sub semnul unei conectivit\u0103\u021bi superficiale.[141]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

<\/a>De la Kant \u00eencoace avem dou\u0103 tipuri de a concepe filosofia (deci \u0219i meta\u00adfizica): ca \u0219tiin\u021b\u0103, deci bazat\u0103 pe metodologia demonstra\u021biilor, \u0219i ca hermeneutic\u0103, interpretare ce are un spa\u021biu larg de variante \u0219i ce implic\u0103, inerent, \u0219i arbitrarul, jocul. Propunerea noician\u0103 a modelului cultural european se bazeaz\u0103 pe ambele tipuri de filosofie: consi\u00adde\u00adrarea raporturilor Unu\u2013Multiplu \u0219i excep\u021bie\u2013regul\u0103 se ba\u00adzeaz\u0103 pe demonstra\u021bii<\/em>, rigu\u00adroase \u00een c\u00e2mpul filosofiei, dar \u201eun alt \u00een\u021beles pentru morfologia culturilor\u201d redat\u0103 prin imaginea gramatical\u0103 a preeminen\u021bei unei p\u0103r\u021bi de vorbire \u00een diferite culturi, deci \u201eun alt \u00een\u021beles\u201d particularizat pentru morfologia culturii europene, este hermeneutic\u0103<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Nu \u0219tiu dac\u0103 Noica a fost con\u0219tient de umorul pe care l-a pus \u00een formularea \u201eun alt \u00een\u021beles\u201d, c\u0103ci aici, \u00een a doua parte a discu\u021biei despre morfologia culturilor, este vorba nu de o simpl\u0103 alternativ\u0103 la morfologia bazat\u0103 pe raporturile Unu\u2013Mul\u00adti\u00adplu \u0219i excep\u00ad\u021bie\u2013regul\u0103, adic\u0103 la substan\u021ba <\/em>problemei, ci (\u0219i) de o alternativ\u0103 la modul de abordare<\/em> a problemei, un mod hermeneutic. Deoarece morfologia bazat\u0103 pe Unu\u2013Multiplu \u0219i ex\u00adcep\u021bie\u2013regul\u0103 explic\u0103<\/em> moduri fundamentale de \u00een\u021belegere de c\u0103tre oameni a rapor\u00adtului \u00eentre parte (inclusiv element)\/punct de vedere \u0219i \u00eentreg, trans\u00adcen\u00adderea biunivoc\u0103 \u00eentre ele, ea semnaleaz\u0103 \u0219i raportul ontologic \u00eentre continuu \u0219i discon\u00adti\u00adnuu\/nou, inclusiv \u00een on\u00adto\u00adlogia umanului \u0219i inclusiv sub mani\u00adfes\u00adtarea tradi\u021bie\u2013rupere\/a\u0219ezare ca excep\u021bie fa\u021b\u0103 de regul\u0103.[142]<\/sup><\/a> Pe c\u00e2nd morfologia alternativ\u0103 descrie<\/em>, sub forma unor simboluri \u2013 p\u0103r\u021bile gra\u00admaticale de vorbire \u2013, \u00eenf\u0103\u021bi\u0219\u0103ri<\/em> ale culturilor.<\/p>\n\n\n\n

Alternativa hermeneutic\u0103 profesat\u0103 de Noica \u00een creionarea morfologiei \u201egra\u00adma\u00adticale\u201d nu \u00eenseamn\u0103, desigur, ceva r\u0103u: din punctul de vedere al privirii meta<\/em> asupra filosofiei, alegerea unor principii pentru a deduce\/revela unele sensuri anu\u00adme ale exis\u00adten\u00ad\u021bei, \u0219i particulare \u0219i ca totalitate, este normal\u0103, adic\u0103 \u021bine de nece\u00adsi\u00adtatea \u00een\u021belegerii peste limita cunoa\u0219terii. Iar Noica a furnizat copios \u0219i cunoa\u0219tere a fenomenelor cultu\u00adrale europene, \u0219i interpretarea lor, semnifica\u021biile lor noi potrivit cadrului principiului ales, al gramaticii. Dar, \u00een compara\u021bie cu metafizica \u201e\u0219tiin\u00ad\u021bi\u00adfic\u0103\u201d a Unului Multiplu \u0219i excep\u00ad\u021biei regulii, tocmai acest principiu al gramaticii pare mai slab, sau mai degrab\u0103 o ofert\u0103 arbitrar\u0103, de\u0219i Noica a legitimat-o prin superioritatea sa fa\u021b\u0103 de principiul simbo\u00adlului spa\u021bial la Frobenius \u0219i Spengler. Dar chiar el a fost con\u0219tient de inferioritatea criteriului gramatical fa\u021b\u0103 de cel metafizic: Noica nu a aplicat criteriul gramatical dec\u00e2t culturii europene (\u0219i nu neap\u0103rat din necunoa\u0219terea celorlalte, c\u0103ci numele acestora permitea cel pu\u021bin unele descrieri gramaticale ale religiilor respective, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t culturile pre-europene pot fi descrise schematic[143]<\/sup><\/a>).<\/p>\n\n\n\n

8. \u00centr-o critic\u0103 din punct de vedere logic, interpretat\u0103 epistemologic[144]<\/sup><\/a>, raportul Unu Multiplu din Modelul cultural<\/em> trebuie s\u0103 fie nu \u00een cinci, ci patru tipuri (deoarece rela\u021biile dintre dou\u0103 relate nu pot fi dec\u00e2t patru), r\u0103m\u00e2n\u00e2nd patru tipuri de cultur\u0103: tote\u00admice, panteiste, politeiste \u0219i monoteiste (aici, \u0219i cultura european\u0103)[145]<\/sup><\/a>, l\u0103s\u00e2nd la o parte c\u0103 primele tipuri sunt definite dup\u0103 criteriul religiei, \u00een timp ce ulti\u00admul, cel european, este definit, \u00een primul r\u00e2nd \u2013 deci ca nume \u2013 geografic.[146]<\/sup><\/a> Dar, de\u0219i denumirea tipurilor a fost ne\u00eendem\u00e2natic\u0103, inten\u021bia a fost alta \u0219i descrierea lor a eviden\u021biat diferen\u021ba de esen\u021b\u0103 \u00eentre cultura european\u0103 \u0219i cea monoteist\u0103.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>\u00cenc\u0103 o dat\u0103, matricea excep\u021bie\u2013regul\u0103 trimite la marea problem\u0103 a univer\u00adsa\u00adlului uman<\/em> \u0219i a specificului particular al grupurilor de oameni. La prima vedere, Noica pare s\u0103 privilegieze aspectul particular, \u00eel intereseaz\u0103 \u201etipurile de cultur\u0103\u201d. Din matrice, el deduce \u2013 \u0219i insist\u0103 \u2013 c\u0103 dac\u0103 raportul dintre lege \u0219i excep\u021bie este acela\u0219i, atunci \u0219i tipul de om sau de cultur\u0103 este acela\u0219i.[147]<\/sup><\/a> Dar universalul uman se manifest\u0103 tocmai \u00een independen\u021ba ra\u021biunii omului, adic\u0103 \u00een capacitatea de a \u00eenc\u0103lca rigoarea legii[148]<\/sup><\/a>, \u0219i astfel tipologia este un mod prin care se eviden\u021biaz\u0103 \u201eputerea universalului de-a fi una cu particularul, deci de-a fi individual\u201d.[149]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Unul semnific\u0103 rezultatul cunoa\u0219terii: dup\u0103 ce calit\u0103\u021bile au fost decelate \u2013 doar prin discriminare (\u00een sensul etimologic) se vede cum<\/em>-ul \u0219i de ce<\/em>-ul \u2013 ele sunt reunite \u00eentr-o unitate \u00een\u021beleas\u0103, ca ceva diferit de tot restul. Dar aceast\u0103 unitate este mohor\u00e2t\u0103: este un con\u00adcept care devine viu doar \u00een judec\u0103\u021bi: care \u0219i ele, prin simpla lor form\u0103 de aser\u00ad\u00adtare a ceva (fix), sunt unilaterale \u0219i, \u201e\u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103, false\u201d.[150]<\/sup><\/a> Ca urmare, g\u00e2n\u00addi\u00adrea concep\u00adtual\u0103 este ceva mai mult dec\u00e2t \u00eendeplinirea logic\u0103 for\u00admal\u0103 pe baza expe\u00adrien\u021bei, este \u00een\u021bele\u00adge\u00adrea unit\u0103\u021bii profunde a lucrurilor ca universal (absolut) ce con\u021bine \u00een sine multi\u00adpli\u00adci\u00adtatea. Iar cultura este universalul prin \u0219i ca parti\u00adcular, acesta fiind o mani\u00adfestare a univer\u00adsa\u00ad\u00adlu\u00adlui. Ideea princeps din \u00eentreaga oper\u0103 a lui Noica este c\u0103 omul este logos\/con\u00adcept, iar cultura este forma de reali\u00adzare trans-individual\u0103 a individului uman logos<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>O problem\u0103 este aceea a concretiz\u0103rilor\/exemplific\u0103rilor, deoarece inten\u021bia tex\u00adtului este de a sus\u021bine deduc\u021biile metafizice cu ilustr\u0103ri empirice. Iar unele dintre aces\u00adtea sunt strig\u0103tor de inadvertente[151]<\/sup><\/a>: \u201evalorile ei (AB, ale culturii europene) morale \u0219i politice (demnitate uman\u0103, libertate, ideal de echitate)\u201d[152]<\/sup><\/a>; numai culturii europene \u00eei sunt specifice? Indienii \u201eau demisionat din via\u021ba istoric\u0103 \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput\u201d[153]<\/sup><\/a> etc<\/em>. O concluzie este superficialitatea determinat\u0103 de dorin\u021ba profund\u0103 a lui Noica de a se sepa\u00adra de social. O alta este aceea a dificult\u0103\u021bii metodologice pe care o \u00eent\u00e2mpin\u0103 meta\u00adfizica atunci c\u00e2nd vrea s\u0103-\u0219i arate \u201erealismul\u201d. Rezultatul este amestecat. Unii re\u021bin exclu\u00adsiv aspectul metafizic. Al\u021bii ajung s\u0103 ignore acest scop principal pentru c\u0103 se confrunt\u0103 cu exemplific\u0103ri incorecte.<\/p>\n\n\n\n

\u201e\u00cen existen\u021ba istoric\u0103 au fost \u0219i sunt angajate de asemenea toate culturile trecute, dar ele au sf\u00e2r\u0219it, uneori degrab\u0103, la existen\u021b\u0103 stagnant\u0103.\u201d[154]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Aici sim\u021bim nevoia s\u0103 ne oprim un moment, deoarece, pe de o parte, descrie\u00adrea modelic\u0103 a culturilor nu are nevoie de vreun argument legat de diacronie (un sis\u00adtem este descris prin structura sa), iar, pe de alt\u0103 parte, recursul la acest argu\u00adment natural <\/em>nu este fericit: faptul c\u0103, de exemplu, culturile asiatice nu au avut puterea s\u0103 fie dominante \u00een cultura lumii \u021bine de condi\u021bionarea istoric\u0103 social\u0103 a culturilor, adic\u0103 de dezvoltarea izolat\u0103 a civiliza\u021biilor p\u00e2n\u0103 la na\u0219terea modernit\u0103\u021bii (europene occidentale) \u0219i, apoi, de raporturile interna\u021bionale politice \u0219i economice. Dac\u0103 se adopt\u0103 acest argument natural<\/em>, atunci putem s\u0103 prezum\u0103m c\u0103, odat\u0103 cu schimbarea acestor raporturi interna\u021bionale de putere, prototipul deplin al culturii nu mai este cel european, nu? Dar mai serios, de la modelul doar conjunctural euro\u00adpean al culturii depline ajungem nu la \u00eenlocuirea unui model particular cu altul, ci, mai degrab\u0103, la modelul universal al culturii depline<\/em>, o cul\u00adtu\u00adr\u0103 deschis\u0103, ne-ini\u00ad\u021bia\u00adtic\u0103, ci transmis\u0103 \u0219i re\u00eennoit\u0103[155]<\/sup><\/a>, caracterizat\u0103 prin dezvolt\u0103ri propulsive[156]<\/sup><\/a>.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>Or, numai modelul metafizic d\u0103 modelul \u201edeplin\u201d de cultur\u0103[157]<\/sup><\/a>. Modelul meta\u00adfizic nu trebuie confundat, insist\u0103 Noica, cu existen\u021ba sa, de\u0219i el \u00eensu\u0219i amestec\u0103 ta\u00adblo\u00adul metafizic cu descrieri empirice (vezi capitolul \u201eC\u00e2nd \u00eencepe cultura euro\u00adpean\u0103\u201d). \u00cen plus, exprimarea metaforic\u0103 face mai obscur\u0103 \u00een\u021belegerea, de fapt o acoper\u0103 cu arbitra\u00adrul ce rezult\u0103 mereu din \u00eenlocuirea explica\u021biei cu metaforele.[158]<\/sup><\/a> Sensurile unor metafore devin \u00een\u021belesul \u00eentregii \u201edemonstra\u021bii\u201d<\/em>. Nu \u0219tiu dac\u0103 \u00eenc\u0103rc\u0103tura metaforic\u0103 ajut\u0103 la re\u00ad\u021bi\u00ad\u00adnerea acesteia. Sporul adus de cultura bizantin\u0103 a fost cel al ideilor din dezbateri, spune Noica, dar aceste dezbateri sunt doar amintite: nu e locul \u00een metafizic\u0103 pentru referin\u021be docte?[159]<\/sup><\/a>; dar atunci demonstra\u021bia este doar metaforic\u0103 \u0219i \u00eentreaga punere me\u00adta\u00adfizic\u0103 a principiilor pare un simplu joc metaforic.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\u00cen loc de concluzii<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

<\/a>1. Noica a fost fiul filosofiei de dup\u0103 Kant. El a fost convins, fire\u0219te, de gno\u00adseo\u00adlogia acestuia. Dar nu caracterul transcendental al principiilor de structurare a cunoa\u0219terii l-a interesat \u0219i nu acest caracter a fost dezvoltat de el. Obiectivul lui Noica a fost descrie\u00adrea metafizic\u0103<\/em> (principii de con\u021binut, nu de \u201emetod\u0103\u201d) a lumii<\/em>. Iar asta a \u00eensemnat un \u00eenalt nivel de abstractizare, evident, deoarece \u00een filosofie e vorba numai de concepte ne-empi\u00adrice \u0219i de principii meta<\/em>: dar astfel, ne re-apropiem de \u201einima concretului\u201d[160]<\/sup><\/a>.<\/p>\n\n\n\n

Prin idei, desigur. Ideea este ceea ce apare, \u00een afar\u0103 de determinarea sa de expe\u00adrien\u021b\u0103, \u00een mintea omului. Ideea este o crea\u021bie nou\u0103 \u00een existen\u021b\u0103. De aceea, ideea este un dat ontologic fundamental<\/em>. \u00cen acest sens, este \u00eenalt\u0103 \u0219i \u00eenal\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Ideile sunt mijlocul f\u0103r\u0103 de care nu exist\u0103 nicio semnifica\u021bie a existen\u021bei. Ele ne dau realitatea. Pentru a \u00een\u021belege semnifica\u021biile lumii, dincolo de cele directe \u0219i sesi\u00adza\u00adbile direct (evident, inclusiv prin mijloace tehnice), deci pentru a \u00een\u021belege lumea \u00een mod filosofic, este necesar\u0103 descifrarea ideilor \u00een via\u021ba lor dialectic\u0103. Doar aten\u021bia con\u00adcen\u00adtrat\u0103 pe idee este valoroas\u0103: acesta a fost mesajul din Mathesis<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>Totul e idee, doar cu ideea po\u021bi s\u0103 construie\u0219ti, adic\u0103 s\u0103 \u00een\u021belegi modul de coa\u00adgu\u00adlare exteriorizat\u0103 a ideilor; po\u021bi s\u0103 vezi unitatea fenomenelor prin categorii \u0219i principii, \u201eaventura universalului devenit particular\u201d.[161]<\/sup><\/a> Acest mod este \u0219i na\u0219te cul\u00adtura<\/em>, iar filo\u00adsofia este lumina care \u00eei d\u0103 sens.<\/p>\n\n\n\n

Lumina discerne, desigur, dar \u0219i relev\u0103 totul unitar. Adev\u0103rul este \u00eentregul, a insistat Hegel. Ca urmare, teoria metafizic\u0103 despre cultur\u0103 nu poate s\u0103 se reduc\u0103 la re\u00adlie\u00adfarea unor esen\u021be \u0219i nu poate s\u0103 reduc\u0103 cultura la exteriorizarea doar a unor principii \u0219i categorii, ci este viabil\u0103 numai dac\u0103 este v\u0103zut\u0103 ca integrare dialectic\u0103 a tendin\u021belor revelate de aceste principii \u0219i categorii. Altfel spus, teoria metafizic\u0103 a culturii o evi\u00adden\u00ad\u021biaz\u0103 ca problem\u0103<\/em>\/tem\u0103<\/em> prin principiile structurante, \u0219i nu ca un dat cu unele calit\u0103\u021bi precise, surprinse de categorii.<\/p>\n\n\n\n

Cultura <\/em>este ansamblul ideilor care r\u0103m\u00e2n \u0219i care \u00eentemeiaz\u0103 noi idei, deci sunt valori. Dar asta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 defini\u021bia tradi\u021bional\u0103 a culturii, asumat\u0103 de Noica \u2013 ansam\u00adblul crea\u021biilor literare, artistice, filosofice, \u0219tiin\u021bifice \u2013 nu este suficient\u0103. Defini\u021bia con\u00adtemporan\u0103 cu Noica, ansamblul <\/em>tuturor crea\u021biilor umane apreciate care, \u00eentruchip\u00e2n\u00addu\u2011se, dau civiliza\u021bia<\/em> \u2013 aceasta fiind cultura materializat\u0103 \u0219i r\u0103sp\u00e2ndit\u0103, chiar dac\u0103 e vorba de valori imateriale, idei care devin norme, inclusiv interiorizate[162]<\/sup><\/a> \u2013, p\u0103rea \u0219i pare mai bun\u0103 pentru \u00eentrebarea despre ce anume r\u0103m\u00e2ne \u0219i este valoare. De fapt, defi\u00adni\u021bia lui Alexandru T\u0103nase este mai noician\u0103 dec\u00e2t pare: cultura este ansamblul ideilor, iar civi\u00adli\u00adza\u021bia este materializarea \u0219i r\u0103sp\u00e2ndirea lor. \u00cen analiza filosofilor, deci \u0219i a lui Noica, ideile filosofice dau lentila prin care vedem cultura, dar, de\u0219i aceste idei sunt em\u00adble\u00admatice pentru ea, nu desfiin\u021beaz\u0103 alte lentile posibile.[163]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Prelu\u00e2nd tradi\u021bionala defini\u021bie a culturii, Noica a preluat \u0219i prezum\u021bia ei tacit\u0103: \u00een care defini\u021bia muncii implic\u0103 ierarhizarea domeniilor ideilor \u0219i conside\u00adrarea acestei ierarhiz\u0103ri ca dat natural. Iar dac\u0103 discut\u0103m aceast\u0103 prezum\u021bie tacit\u0103, putem vedea c\u0103, ignor\u00e2nd-o, exist\u0103 un larg teren pentru cercetarea filosofic\u0103 a cul\u00adturii. C\u0103ci prezum\u021bia \u2013 a\u0219a ca toate prezum\u021biile \u2013 are \u00een sine un con\u021binut, idei legi\u00adti\u00admatoare, \u0219i trimite la acest con\u021binut. Am f\u0103cut aceast\u0103 observa\u021bie pentru a ar\u0103ta c\u0103: a) cititorii lui Noica trebuie s\u0103 fie con\u0219tien\u021bi de diferen\u021ba dintre ideile filosofice \u0219i cele \u0219tiin\u021bifice \u2013 de analiz\u0103 a onti\u00adcu\u00adlui, aici, a componentelor culturii (ale valorilor) ca obiecte; b) Noica are o abordare meta\u00adfizic\u0103 \u00een filosofie \u0219i filosofia culturii, \u0219i aceast\u0103 abordare trebuie distins\u0103; c) este posibil\u0103 \u2013 \u0219i necesar\u0103 \u2013 \u0219i o privire meto\u00addo\u00adlogic\u0103 asupra unei filosofii.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>2. Arcul peste timp al construc\u021biei noiciene d\u0103 un aer adolescentin celor dou\u0103 texte care \u00eel m\u0103rginesc. Adolescen\u021ba este momentul afirma\u021biilor tran\u0219ante, defini\u00adtive. Ado\u00adlescen\u021ba e categoric\u0103. \u00cen Modelul cultural european<\/em>, Noica are acela\u0219i punct de vedere ca \u00een Mathesis<\/em>, tocmai pentru c\u0103 perspectiva este metafizic\u0103. De fapt, tocmai pentru c\u0103 perspectiva este metafizic\u0103, analiza este separat\u0103 <\/em>de particu\u00adlarul realit\u0103\u021bii. Aerul adolescentin este dat de \u00eencrederea \u00een matricea metafizic\u0103 a regulii\u2013excep\u021bie \u0219i a Unului Multiplu, ca \u0219i \u00een aceea gramatical\u0103, \u0219i nu putem s\u0103 nu \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219im aceast\u0103 \u00eencredere (\u00een ce m\u0103 prive\u0219te, \u00een prima doar).<\/p>\n\n\n\n

3. Abordarea culturii prin prisma unor categorii \u0219i categorisiri, adic\u0103 v\u0103zut\u0103 prin abstrac\u021bii: era greu. Precedente moderne au fost: \u00een istorie a fost Michael Rostoftzeff[164]<\/sup><\/a>, care a vorbit despre capitalismul din Antichitate, ini\u021biind dezbaterea speciali\u0219tilor des\u00adpre specific, principal \u0219i secundar, accidental \u00een local \u0219i \u201esistemul universal\u201d.[165]<\/sup><\/a> \u00cen filo\u00adsofie a fost Nietzsche, care a avansat apolinicul \u0219i dionisiacul ca motive dihotomice ale tipurilor de tragedii, iar la noi Lucian Blaga a \u00eemp\u0103r\u021bit cunoa\u0219terea \u00een paradisiac\u0103 (co\u00adres\u00adpun\u00adz\u00e2nd apolinicului) \u0219i luciferic\u0103, isc\u00e2ndu-se din dionisiac \u0219i gener\u00e2ndu-l, indi\u00adfe\u00adrent de formele intermediare. To\u021bi au privit delimit\u0103rile \u0219i criteriile \u00een mod integrativ, aces\u00adtea din urm\u0103 fiind doar mijloace de a eviden\u021bia tr\u0103s\u0103turi specifice. Noica nu putea s\u0103 se abat\u0103 de la aceast\u0103 perspectiv\u0103 integratoare, nu pentru c\u0103 ar fi fost infirmat\u0103 de \u00eena\u00adin\u00adta\u0219i, ci pentru c\u0103 doar aceasta este confirmat\u0103 de analiza filosofic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

4. Principiul morfologiei culturii \u2013 o provocare preluat\u0103 de Noica de la Spengler, care a adus principiul morfologiei culturilor \u0219i c\u0103ruia i-a replicat mereu \u2013 este el \u00eensu\u0219i contradictoriu. Morfologia este o studiere a formelor \u2013 aici, ideilor \u2013 \u0219i matricelor aces\u00adtora. Dar formele \u0219i matricele sunt concrete, evolueaz\u0103. Aceast\u0103 evolu\u021bie permite o tipologie a sistemelor (culturale), bazat\u0103 pe diferite a\u0219ez\u0103ri ale formelor. Ca urmare, mor\u00adfo\u00adlogia \u0219i tipologia sunt legate. Dup\u0103 cum, aceast\u0103 per\u00adspec\u00ad\u00adtiv\u0103 permite o com\u00adpa\u00adra\u021bie \u0219i asem\u0103nare (analogie, spunea Spengler) a formelor \u00een diferite spa\u021bii culturale \u0219i, mai ales, o prefigurare fundamentat\u0103 a viitorului.[166]<\/sup><\/a> Dar orice matrice este rezultatul unei alegeri principiale \u00een func\u021bie de fenomenele care o pot ilustra (deci \u00een func\u021bie de ni\u0219te fenomene selectate pentru a ilustra ipo\u00adteza matricei): iar alegerea \u0219i selec\u021bia de\u00adpind mereu de experien\u021ba autorului. De aceea, pentru a nu fi o alegere aleatorie, un sim\u00adplu joc, o morfologie este valid\u0103, demn\u0103 de interes, dac\u0103 pune explicit \u00een leg\u0103tur\u0103 uni\u00adver\u00ad\u00adsalul uman cu pluralitatea morfologiilor.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>\u00cen ceea ce prive\u0219te cultura, modelul modern \u2013 cel dezvoltat de Spengler \u00een Der Unter\u00adgang des Abendlandes: Umrisse einer Morphologie der Weltgeschichte <\/em>(primul volum: Gestalt und Wirklichkeit<\/em>; al doilea volum: Welthistorische Perspektiven<\/em>), 1918, 1922; de H. G. Wells, The Outline of History<\/em>, 1920; Arnold Toynbee, Study of History<\/em>, 1934\u20131961, \u00eempreun\u0103 cu volumele care le-au prescurtat, ultimul \u00een 1972[167]<\/sup><\/a> \u2013 a fost o desf\u0103\u00ad\u0219urare a istoriei \u0219i evolu\u021biei culturilor subordonat\u0103 scopului euristic de a prefigura viitorul civiliza\u021biei umane (obiectivul istoriei, deci al filosofiei istoriei, este, spunea Spengler, viitorul). \u00cen aceste lucr\u0103ri, perspectiva era istoric\u0103<\/em>, bazat\u0103 pe selec\u021bia unor fapte \u0219i procese, dar metoda era interpretativ\u0103 \u0219i \u00een niciun caz istoriografic\u0103.[168]<\/sup><\/a> Dar desigur, interpretarea \u00eens\u0103\u0219i avea loc \u00een cadrul unor idei de filosofie a istoriei (iar Spengler chiar \u0219i-a considerat lucrarea drept o filosofie a istoriei):<\/p>\n\n\n\n

\u2013 exist\u0103 o istorie mondial\u0103 \u0219i ea poate fi sintetizat\u0103;<\/p>\n\n\n\n

\u2013 modelul evolu\u021biei biologice poate fi extrapolat la evolu\u021bia omenirii (Wells, Spengler);<\/p>\n\n\n\n

\u2013 \u0219i chiar modelul v\u00e2rstelor omului poate fi extrapolat (Spengler: declinul unei cul\u00adturi este civiliza\u021bie);<\/p>\n\n\n\n

\u2013 a\u0219a cum omenirea este un cuv\u00e2nt descriind o specie animal\u0103, a\u0219a cultura este un cuv\u00e2nt descriind o structur\u0103 compus\u0103 din toate faptele \u0219i realiz\u0103rile remarcabile pentru dezvoltarea acestei specii (Wells, Spengler);<\/p>\n\n\n\n

\u2013 antirasism (to\u021bi trei, de\u0219i Spengler are descrieri care sunt rasiste);<\/p>\n\n\n\n

\u2013 evolu\u021bia este determinat\u0103 de provoc\u0103rile sociale pentru supravie\u021buire (Toynbee);<\/p>\n\n\n\n

\u2013 \u00eenf\u0103\u021bi\u0219area contradictorie a istoriei mondiale, coexisten\u021ba unui anumit progres al ei, dar superficial[169]<\/sup><\/a>, cu ciclicitatea ei profund\u0103 sau, mai degrab\u0103, cicli\u00adcitatea istoriei culturilor\/civiliza\u021biilor;<\/p>\n\n\n\n

\u2013 deci inevitabilitatea declinului, tranzitiv\u0103 (to\u021bi trei);<\/p>\n\n\n\n

\u2013 opozi\u021bia fa\u021b\u0103 de europocentrism (to\u021bi trei);<\/p>\n\n\n\n

\u2013 nu exist\u0103 scop con\u0219tientizat al omenirii\/civiliza\u021biilor, ci efort incon\u0219tient pentru o via\u021b\u0103 bun\u0103 (to\u021bi trei), dar acest efort \u00eenseamn\u0103 g\u00e2ndire \u0219i ac\u021biune \u0219i, astfel, unele culturi sunt istorice, determin\u00e2nd viitorul, timpul istoric, iar altele, nu (Spengler);<\/p>\n\n\n\n

<\/a>\u2013 cauza declinului: obedien\u021ba fa\u021b\u0103 de valori (\u0219i r\u0103zvr\u0103tirea g\u00e2ndirii libere \u00eempo\u00adtriva obedien\u021bei, ca solu\u021bie, Wells; creativitatea scade \u0219i critica acestui proces o cople\u00ad\u0219e\u0219te, Spengler; declinul Occidentului este determinat de lipsa de limite \u0219i \u00een dorin\u021ba de cunoa\u0219tere \u0219i \u00eenfruntarea cu infinitul \u0219i \u00een metafizic\u0103, Spengler; Toynbee \u2013 \u201eminoritatea creatoare\u201d devine pur \u0219i simplu dominant\u0103 \u0219i, pentru a-\u0219i p\u0103stra puterea, creeaz\u0103 un stat universal, \u00een timp ce proletariatul intern al unei civiliza\u021bii creeaz\u0103 o \u201ebiseric\u0103 uni\u00adversal\u0103\u201d[170]<\/sup><\/a> pentru a-\u0219i p\u0103stra valorile).<\/p>\n\n\n\n

<\/a>Formele eviden\u021biate de morfologia culturilor sunt cele ce permit sesizarea devenirii<\/em>, \u0219i nu a devenitului, a insistat Spengler[171]<\/sup><\/a>, \u0219i \u00een acela\u0219i timp, a comunit\u0103\u021bii de forme <\/em>a celor mai diferite culturi \u0219i epoci, ca \u0219i a discrepan\u021bei dintre formele culturii europene moderne \u0219i \u201esinele intern\u201d al europenilor, poate mai mare dec\u00e2t fa\u021b\u0103 de forme culturale din zone \u00eendep\u0103rtate.[172]<\/sup><\/a> \u0218i progresul, \u0219i regresul sunt puncte de vedere extre\u00adme ce rezult\u0103 din perspectiva cronologic\u0103 a istoriei \u0219i se bazeaz\u0103 pe analiza selectiv\u0103 a unor fapte potrivit principiului cauzalit\u0103\u021bii, \u00eemprumutat de istorici din \u0219tiin\u021bele na\u00adtu\u00adrii.[173]<\/sup><\/a> Rezult\u0103 c\u0103 reprezentarea care d\u0103 seam\u0103 de devenirea istoric\u0103 este puritatea \u0219i for\u021ba formei de limbaj<\/em>, adic\u0103 simbolismul<\/em>[174]<\/sup><\/a> lor dincolo de orice aspecte de \u201ebine \u0219i r\u0103u, \u00eenalt \u0219i jos, folositor sau ideal\u201d[175]<\/sup><\/a>.<\/p>\n\n\n\n

Rezultatul punerii \u00een lucru a acestui cadru este morfologia culturii, o eviden\u021biere a formelor culturale \u00een timp. Dar perspectiva cronologic\u0103, specific istoric\u0103, a fost com\u00adb\u0103\u00adtut\u0103 de filosofi: Lucian Blaga a ar\u0103tat autonomia culturilor fa\u021b\u0103 de timp \u0219i spa\u021biu, deoarece ele sunt determinate de factori determinan\u021bi stilis\u00adtici, care duc la concepte diferite despre timp \u0219i spa\u021biu (Orizont \u0219i stil<\/em>, 1936)[176]<\/sup><\/a> \u0219i la coexisten\u021ba culturii minore \u0219i a celei majore; iar dac\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 \u0219i Blaga a consi\u00adde\u00adrat cultura ca ansamblu de idei, vedem c\u0103 prima este o reflectare a vizibi\u00adlului \u00eentr-un orizont apropiat \u0219i a doua \u2013 o de\u00adp\u0103\u00ad\u0219ire a vizibilului ca meta-fizic\u0103: deci, \u00een termenii lui Heidegger, o trecere de la ontic la ontologic, sau mai didactic, de la no\u021biuni empirice la concepte \u0219i principii metafizice.<\/p>\n\n\n\n

Cultura este \u0219i pentru Noica o structur\u0103 compus\u0103, dar \u00een care ideile filosofice \u00eei dau sensul. Deci ea poate fi analizat\u0103 \u0219i din perspectiv\u0103 metafizic\u0103, iar Modelul cultural<\/em> este tocmai un construct metafizic<\/em>, deci opus volumelor men\u021bionate. Blaga fusese inte\u00adresat de factorii determinan\u021bi ai crea\u021biilor culturale, Noica a fost fascinat de deter\u00admi\u00adna\u021biile culturii. Spengler spunea c\u0103 \u00een forme \u2013 ca acelea ale dec\u0103derii ora\u0219elor \u00eenainte gene\u00adratoare de cultur\u0103 \u00een locuri determinate de goana dup\u0103 bani \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, popu\u00adlate de cei care servesc aceast\u0103 goan\u0103[177]<\/sup><\/a> \u2013 se v\u0103de\u0219te o idee[178]<\/sup><\/a>; Noica a proiectat schema sa metafizic\u0103, deci a avansat o matrice de idei ce corespund unor forme, iar apoi le-a exemplificat.<\/p>\n\n\n\n

Dar aici este diferen\u021ba: Spengler spunea[179]<\/sup><\/a> c\u0103 filosofia crede c\u0103 ideile sale au o obiectivitate atemporal\u0103 \u0219i, astfel, nu are puterea s\u0103 intervin\u0103 \u00een actualitate deoarece nu \u00een\u021belege istoricitatea, limitele ideilor \u0219i, astfel, puterea lor de a schimba actualitatea sesi\u00adz\u00e2nd ceea ce surprinde devenirea \u0219i nu doar devenitul; \u0219i astfel, ceea ce a r\u0103mas dup\u0103 ce filosofia sistematic\u0103 s-a dezvoltat deja este scepticismul, o expresie a civiliza\u021biei, \u0219i nu a culturii.[180]<\/sup><\/a> De aceea Spengler \u0219i-a considerat teoria obiectiv\u0103 doar \u0219i tocmai \u00een sensul eviden\u021bierii formelor (matricelor) culturale ca dependente istoric, deci temporale; teoria era obiectiv\u0103, \u00een viziunea sa, deoarece nu evalueaz\u0103 formele, ci doar surprinde forme ce reprezint\u0103 tendin\u021be, ce se dezvolt\u0103 \u0219i apoi se rarefiaz\u0103. Aceast\u0103 istoricitate d\u0103 \u201edestinul\u201d culturilor sau, invers, \u201edestinul\u201d este rezultatul istoricit\u0103\u021bii.<\/p>\n\n\n\n

Perspectiva lui Noica este metafizic\u0103<\/em>, \u0219i nu istoric\u0103. Nici aceast\u0103 metafizic\u0103 nu a evaluat etic tipurile de cultur\u0103, dar, mai important, metafizica pune problema obiec\u00adti\u00advi\u00adt\u0103\u021bii sale \u00een alt fel: adic\u0103 nu o pune deloc. \u00cen afara faptului c\u0103 orice filo\u00adsofie se bazeaz\u0103 pe inferen\u021be logice care constituie justificarea acelei filosofii, metafizica se bazeaz\u0103 pe premise formate din abstrac\u021bii, \u0219i din care, desigur, sunt deduse diferite concluzii. Dar, de\u0219i abstrac\u021biile reflect\u0103 lumea a\u0219a cum au v\u0103zut-o oamenii, adic\u0103 potrivit diferitelor puncte de vedere, selectarea unor premise \u0219i nu a altora este liber\u0103. De aceea, nici nu e cazul s\u0103 se vorbeasc\u0103 despre adev\u0103rul sau neadev\u0103rul unei teorii filosofice, iar unii au con\u00adsiderat c\u0103 teoriile filosofice sunt incomensurabile, adev\u0103rul put\u00e2ndu-se stabili nu\u00admai \u00een\u0103untrul unei filosofii \u0219i nu \u00een raport cu alt\u0103 filosofie. Dar aceast\u0103 afirma\u021bie este prea categoric\u0103, deoarece dac\u0103 adev\u0103rul vizeaz\u0103 inferen\u021be (\u0219i prezum\u021bia noastr\u0103 comun\u0103 este c\u0103 orice teorie filo\u00adso\u00adfic\u0103 ce se ofer\u0103 este logic construit\u0103), el vizeaz\u0103 \u00een acela\u0219i fel \u0219i premisele, alegerea lor: o teorie nu este numai desf\u0103\u0219urarea inferen\u021belor, ci \u0219i no\u00addu\u00adrile concep\u00adtuale, pre\u00admisele.[181]<\/sup><\/a> Iar din acest punct de vedere, dac\u0103 alegerea raportului lege\u2013excep\u021bie \u0219i a Unului Multiplu ca premise ale teoriei lui Noica este \u00eendrept\u0103\u021bit\u0103 fiind obiectiv\u0103, matricea raportului respectiv fiind o rezultant\u0103 abstract\u0103 a observ\u0103rii pro\u00adfunde a lumii, propunerea modelului \u201egramatical\u201d al preponderen\u021bei unei forme de vor\u00adbire \u00eentr-o cultur\u0103 este, cu toat\u0103 insisten\u021ba c\u0103 e vorba doar de o preponderen\u021b\u0103, un joc. Iar jocul este \u00een afara discu\u021biei despre obiectivitate \u0219i adev\u0103r. Adev\u0103rul acestei con\u00adstruc\u021bii este echivalent cu unitatea \u0219i echivalen\u021ba, totodat\u0103, a individualului (con\u0219ti\u00adin\u00ad\u021bei de sine), particularului \u0219i universalului.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>\u201eDestinul\u201d, dac\u0103 prelu\u0103m termenul lui Spengler, este la Noica rezultatul lip\u00adsu\u00adrilor logice sau excesivului logic ale formelor: de aceea \u0219i apar alte forme care caut\u0103 s\u0103 corecteze lipsurile anterioare. Istoria apare a fi mai adev\u0103rat\u0103 deoarece este rezultatul construc\u021biei metafizice.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>\u201eFormele\u201d[182]<\/sup><\/a> lui Spengler sunt \u00een principal ale civiliza\u021biei: rela\u021bia ora\u0219-lume \u2013 periferie, \u00een diferite momente al aceleia\u0219i civiliza\u021bii, dar astfel \u0219i ale tuturor. Dar ele se abordeaz\u0103 cu forme care nu sunt numai metafizice, ci, pur \u0219i simplu, concepte teoretice ordonatoare, no\u021biuni empirice sau <\/em>categorii metafizice: cunoa\u0219terea naturii (\u00een diferite mo\u00admente culturale), istorie \u0219i natur\u0103, imaginea sufletului \u0219i sim\u021b\u0103m\u00e2ntul vie\u021bii, imagi\u00adnea\u2011dram\u0103, faustic \u0219i apolinic, macrocosmosul format din simbolurile referitoare la su\u00adflet, destin \u0219i incident, anonim \u0219i personal, propriu \u0219i str\u0103in, suflet \u0219i lume, direc\u021bie \u0219i ex\u00adtensie \/ timp \u0219i spa\u021biu. Devenirea \u0219i devenitul \u2013 evidente concep\u00adte filosofice \u2013 apar doar ca ele\u00admente finale ale analizei istorice concrete, chiar dac\u0103 ele sunt anun\u021bate a\u0219a cum orice \u0219tiin\u021b\u0103 \u00ee\u0219i avanseaz\u0103 explicit ipoteza. Con\u021binutul metafizic al tuturor conceptelor ordo\u00adna\u00adtoare, spune Spengler, se v\u0103de\u0219te doar pe m\u0103su\u00adra desf\u0103\u0219ur\u0103rii demonstra\u021biei istorice. De\u0219i, desigur, exist\u0103 prezum\u021bii metafi\u00adzice \u00een analiza de tip istoric, ele devin clare \u0219i asumate doar \u00een urma povestirii.[183]<\/sup><\/a> \u00cen acest cadru, cultura este corpul unei idei posibile \u00een actua\u00adlitate, iar \u201eistoria \u00eenalt\u0103 este actualizarea unei culturi posibile\u201d.[184]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Formele lui Noica sunt a\u0219ez\u0103ri diferite ale structurii metafizice analizate (regula excep\u021bie \u0219i celelalte): acestea sunt oferite clar ca principii-cadru pentru o construc\u021bie meta\u00adfizic\u0103 \u00een care ilustr\u0103rile concrete sunt neproblematice: \u0219i astfel, chiar ar putea lipsi. Iar \u00een ceea ce prive\u0219te modelul gramatical<\/em> al morfologiei culturii europene, ca joc, poate fi pus fa\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103 cu modelul matematic <\/em>propus de Spengler: num\u0103rul ca simbol al necesit\u0103\u021bii cauzale este imaginabil \u0219i comunicabil \u0219i, ca urmare, se poate vedea \u00een stilurile culturale, iar matematica depinde mereu de cultura \u00een care apare.[185]<\/sup><\/a> Sensurile numerelor, adic\u0103 sensurile matematice noi ce au simbolizat o mereu nou\u0103 cultur\u0103, s-au v\u0103zut \u00een evenimente matematice precise. O asemenea morfologie pare mai pu\u021bin un joc. Dar faptul c\u0103 modelul gramatical a fost un joc a fost sugerat chiar de Noica: dac\u0103 morfologia bazat\u0103 pe perspectiva meta\u00adfi\u00adzic\u0103 a Unului Multiplu \u0219i a raportului \u00eentre re\u00adgu\u00adl\u0103 \u0219i excep\u021bie a luat \u00een seam\u0103 cultura universal\u0103, modelul gramatical e doar european.<\/p>\n\n\n\n

Trec\u00e2nd peste aceast\u0103 compara\u021bie Spengler\u2013Noica (matematic, gramatical), me\u00adrit\u0103 s\u0103 re\u021binem, totu\u0219i, c\u0103 morfologia \u00eentreprins\u0103 a culturii universale presupune o ierar\u00adhie a culturilor. Noica a v\u0103zut aceast\u0103 ierarhie \u00eentr-un tipar liniar, potrivit s\u0103ge\u021bii libera\u00adlis\u00admului utopic, ar\u0103t\u00e2nd progresul. Spengler nu a fost un simplu conservator invers\u00e2nd s\u0103geata \u00een direc\u021bia pesimist\u0103 a regresului, ci a derivat aceast\u0103 idee din teoria ciclicit\u0103\u021bii istoriei.<\/p>\n\n\n\n

Dar mai important \u00een urma acestei men\u021bion\u0103ri a \u00eentreprinderii morfologice este faptul c\u0103 Noica a reu\u0219it s\u0103 dea pentru morfologie criterii metafizice<\/em> care sunt integra\u00adtoare <\/em>\u0219i, astfel, anuleaz\u0103 o tipologizare care ar presupune un accent asupra inferiorit\u0103\u021bii valorice a unei culturi (cumva, chiar anuleaz\u0103 tipologizarea ca atare). De aceea, lectura metafizic\u0103 nu trebuie s\u0103 fie deranjat\u0103 de inabilitatea lui Noica \u2013 re\u021binut\u0103 de o lectur\u0103 naturalist\u0103 \u2013 \u00een a da numele tipurilor de cultur\u0103 potrivit religi\u00adilor \u0219i spa\u021biului. C\u0103ci simbolismul asociat conceptului Europa\/european\/euro\u00adpe\u00adni\u00adtate este prea greu \u0219i poate s\u0103 devieze inten\u021bia autorului.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>5. Noica a beneficiat de existen\u021ba \u00eenainta\u0219ului Spengler, adic\u0103 a subliniat c\u0103 (nici el) nu promoveaz\u0103 europocentrismul. Dar, dincolo de exemplele date, naiv, de am\u00e2n\u00addoi, problema <\/em>europocentrismului const\u0103 \u00een modelarea \u00eens\u0103\u0219i a culturii euro\u00adpene igno\u00adr\u00e2nd universalitatea valorilor socotite emblematice doar pentru cultura european\u0103. De exemplu, Spengler a descris cultura englez\u0103 ca bazat\u0103 pe responsa\u00adbi\u00adlitate personal\u0103, ho\u00adt\u0103r\u00e2re, ini\u021biativ\u0103, dar \u0219i individualism \u2013 un principiu pirat[186]<\/sup><\/a> \u2013, iar cea prusac\u0103, bazat\u0103 pe loialitate, disciplin\u0103 \u0219i sim\u021bul datoriei. Suntem obi\u0219nui\u021bi cu asemenea descrieri de valori, rupte de mediul lor germinativ, inerent contra\u00addic\u00adtoriu, \u0219i deci simplificatoare. La fel, Noica a selectat exemple pentru valorile pe care le avea \u00een vedere. Ideea coexis\u00adten\u021bei Unu\u2013Multiplu, Unu \u00eemp\u0103r\u021bindu-se, dar fiind de la \u00eenceput Multiplu ca doar cul\u00adtur\u0103 european\u0103, bazat\u0103 pe originea cre\u0219tin\u0103, este slab\u0103. O asemenea catalogare axio\u00adlo\u00adgic\u0103 \u00een sine a culturilor este \u00een orice caz p\u0103rtinitoare, bazat\u0103 pe prejudec\u0103\u021bi: astfel, bo\u00adg\u0103\u00ad\u021bia valorilor \u0219i a sensurilor este redus\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen orice caz, aceast\u0103 atitudine de caracterizare axiologic\u0103 autonom\u0103 \u0219i ce ar deter\u00admina evolu\u021bia \u0219i locul culturilor sugereaz\u0103 \u00eentr-adev\u0103r un loc predestinat fiec\u0103rei culturi. Morfologia astfel rezultat\u0103 este nu metafizic\u0103, ci dogmatic\u0103. Deoarece, chiar dac\u0103 se discut\u0103 numai despre idei, ele sunt socotite matrice, cadre: iar cadrele sunt fixe, cum se \u0219tie, c\u0103ci altfel nici nu ar avea rost.<\/p>\n\n\n\n

6. Dac\u0103 citim perspectiva lui Noica \u00een cheie naturalist\u0103, empiric\u0103, toate aspec\u00adtele eviden\u021biate de Claude Karnoouh[187]<\/sup><\/a> \u2013 mai ales distan\u021ba dintre identitatea particular\u0103 \u0219i universal, aplicat la cultur\u0103 \u2013 sunt corecte \u0219i binevenite. Dar dac\u0103 citim \u00een cheie meta\u00adfizic\u0103, lucrurile stau altfel, cum am ar\u0103tat. Noica a subliniat nu o dat\u0103 c\u0103 \u00een toate cul\u00adtu\u00adrile exist\u0103 toate raporturile dintre regul\u0103 \u0219i excep\u021bie, doar c\u0103 \u00een fiecare un aspect al aces\u00adtora este privilegiat, la fel cu rela\u021biile Unu\u2013Multiplu, dar care au evoluat \u00een forma cea mai \u00eenalt\u0103. Unii s-au gr\u0103bit s\u0103 treac\u0103 peste aceast\u0103 aten\u00ad\u021bio\u00adnare a lui Noica. De ce aceast\u0103 lectur\u0103 gr\u0103bit\u0103? Deoarece Noica \u00eensu\u0219i a creat o vulnerabilitate care ar fi putut fi ocolit\u0103. Abordarea metafizic\u0103 nu are nevoie de concretiz\u0103ri care iau din spa\u021biul firesc pentru detalierea aspectului metodologic, substratul \u0219i rostul \u00eenl\u0103n\u021buirii principiilor metafizice.<\/p>\n\n\n\n

A r\u0103m\u00e2ne la acest nivel metafizic de analiz\u0103 poate fi plictisitor, consider\u0103 majo\u00adri\u00adtatea autorilor. Dar demonstra\u021bia se poate face foarte bine \u0219i exclusiv \u00een acest tipar me\u00adto\u00addologic \u201einternalist\u201d, nu prin recursul la empirie. Tocmai acest recurs a provocat lec\u00adtura \u00een cheie naturalist\u0103. Pentru metafizic\u0103, empiricul doar ilustreaz\u0103, nu demon\u00adstrea\u00adz\u0103<\/em>: dar asta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 demonstra\u021bia trebuie s\u0103 fie temeinic\u0103 \u00een regis\u00adtrul meta\u00adfizic<\/em>. Dac\u0103, dim\u00adpo\u00adtriv\u0103, empiricul este chemat s\u0103 demonstreze[188]<\/sup><\/a>, atunci apare striden\u021ba se\u00adlec\u00adt\u0103rii din em\u00adpiric doar a informa\u021biei corespunz\u0103toare prezum\u021biei metafizice.<\/p>\n\n\n\n

7. Morfologia culturii a fost, \u00een inten\u021bia istoricilor men\u021biona\u021bi \u0219i \u00een aceea a lui Noica, un mod de a p\u0103trunde \u00een universalul culturii: nu din punct de vedere episte\u00admo\u00adlogic, ci axiologic. Deoarece formele culturale sunt maniere \u0219i mijloace de a vedea nu doar geneza \u0219i evolu\u021bia acestuia, ca la primii, ci \u0219i raporturile interne \u00eentre valori \u0219i pon\u00adderea acestora \u00een terenul ideatic, deci rodnicia lor ideatic\u0103 \u0219i direc\u021biile acestei rodnicii.<\/p>\n\n\n\n

Cultura nu se poate discuta \u00een afara universalului<\/em>: maladiile culturale, diferite ca toate maladiile \u2013 inclusiv pentru c\u0103 aceia care le sufer\u0103 \u0219i le sunt, \u00een acela\u0219i timp, ope\u00adra\u00adtori, indivizii \u2013, sunt ale \u00eentregului corp cultural \u0219i ating \u00eentreaga cultur\u0103, chiar \u0219i valo\u00adrile care se afl\u0103 departe de focarul unei maladii sau al alteia. Maladiile culturale sunt ale spiritului<\/em>[189]<\/sup><\/a>: \u0219i, din nou ca toate maladiile, \u00eel ating mai degrab\u0103 atunci c\u00e2nd spiritul nu mai este t\u00e2n\u0103r.[190]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

<\/a>Maladiile spiritului sunt v\u0103zute ca aspecte excesive ale raportului ontologic fun\u00adda\u00admental \u2013 cel pu\u021bin pentru Noica \u2013 cel al individualului, determina\u021biilor \u0219i generalului \u00een g\u00e2ndire<\/em>, deci ca patologii, fie printr-un prea mult, fie printr-un prea pu\u021bin al acestor elemente, deci ca dezechilibrare a rela\u021biilor lor. Ele pot d\u0103una spiritului, dar, cel pu\u021bin pentru un timp, pot aduce \u0219i ni\u0219te beneficii, cu singura con\u00addi\u00ad\u021bie de a reechilibra rapor\u00adtul. Astfel, maladiile spiritului sunt tendin\u021be<\/em>, dar care nu distrug spiritul \u2013 deci cultura universal\u0103. Ele atrag aten\u021bia, mai degrab\u0103, asupra al\u00adtor categorii, ca aceea de particular \u2013 care mediaz\u0103 \u00een raportul ontologic indivi\u00addual\u2013determina\u021bii\u2013general \u2013 \u0219i care, prin integrarea \u00een acest raport, \u00eel demonstreaz\u0103 mai profund.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>Maladiile spiritului dau forme culturale \u2013 ce cuprind \u0219i o patologie cultural\u0103, deci \u2013 \u0219i aici se impune aten\u021bia: morfologia culturii trebuie s\u0103 se desf\u0103\u0219oare ex\u00adclu\u00adsiv \u00een limbaj metafizic. Orice sugestie empiric\u0103 despre culturi \u00een care avem o pre\u00adca\u00adri\u00adtate \u00een raportul regul\u0103\u2013 excep\u021bie sau \u00een cel ontologic d\u0103 o \u201emorfologie oca\u00adzio\u00adnal\u0103\u201d[191]<\/sup><\/a> \u00een care, modelul unei culturi \u201edepline\u201d fiind cel european, este necon\u00adcor\u00addant cu spiritul \u201econtemporan\u201d (\u201eeuropean\u201d) \u00een care au loc maladiile.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen orice caz, tocmai pendularea \u00eentre nevoia epistemic\u0103 de a concretiza \u0219i, pe de alt\u0103 parte, perspectiva metafizic\u0103 cere aten\u021bie. Noica a scris pentru filosofi, fire\u0219te, iar ace\u0219tia pot distinge \u00eentre limbaje, \u00eentre cadre. Dar \u00een acela\u0219i timp, volumele lui au fost publicate pentru publicul larg, iar Noica a fost con\u0219tient \u0219i de acest fapt, \u0219i de posi\u00adbi\u00adlitatea ca filosofia \u2013 deci \u0219i a lui \u2013 s\u0103 schimbe ceva \u00een cultur\u0103, deci \u00een via\u021b\u0103, \u0219i nu numai la nivelul elitelor din filosofie. Dar dincolo de asta, dac\u0103 principiul Unu\u2013Multiplu este metafizic<\/em>, cultura este un concept empiric <\/em>(abstract, desigur, \u0219i creat \u00een mod cult). Ten\u00adsi\u00adunii dintre acest principiu metafizic \u0219i conceptul empiric, Noica i-a r\u0103spuns prin subli\u00adnierea metodologic\u0103 a rezolv\u0103rii \u201ede sus\u201d, de la ordonarea prin idee, \u0219i anume prin ela\u00adbo\u00adrarea metafizic\u0103, \u0219i nu \u201ede undeva din subteranele omului, \u00een chip reduc\u021bionist\u201d.[192]<\/sup><\/a> Dar atunci morfologia culturii a lui Noica, bazat\u0103 pe o ontologie categorial\u0103, este im\u00adpor\u00adtant\u0103 deoarece \u2013 tocmai pentru c\u0103 ea doar descrie\/instituie<\/em>, \u0219i nu \u0219i explic\u0103 de ce<\/em>, tocmai pentru c\u0103 este metafizic\u0103, deci asum\u0103 o aplatizare a contradictorialit\u0103\u021bii prin sub\u00adsumarea la concepte \u0219i interpretarea lor \u2013 invit\u0103 la discu\u021bii, deci \u0219i la continu\u0103ri \u0219i la alter\u00adnative. Dac\u0103 ideea este, \u00een fond, libertatea unui \u201ec\u00e2mp al determina\u021biilor\u201d[193]<\/sup><\/a> din care omul este invitat s\u0103 aleag\u0103, tot ideea este povara ce treze\u0219te responsabilitatea de a alege. Perspectiva metafizic\u0103 asupra culturii se dovede\u0219te a avea o cert\u0103 valoare euris\u00adtic\u0103. Sper\u0103m.<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n
Note<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

[1]<\/sup><\/a> Constantin Noica, Mathesis sau bucuriile simple<\/em>, Bucure\u0219ti, Funda\u021bia pentru Literatur\u0103 \u0219i Art\u0103 \u201eRegele Carol II\u201d, 1934, p. 18.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[2]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 24.<\/p>\n\n\n\n

[3]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, pp. 15, 16.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[4]<\/sup><\/a> Leibniz a considerat c\u0103 matematica \u2013 concret, geometria\/geometricul \u2013 este prototipul \u0219tiin\u021bei \u0219i are o ad\u00e2ncime \u00een \u00een\u021belegerea corela\u021biilor care lipse\u0219te combinatoricului, adic\u0103 transpunerea \u0219tiin\u021bei \u00een calcul sim\u00adbo\u00adlic; Leibniz, \u201eDissertatio exoterica de usu geometriae, et statu praesenti, ac novissimis ejus incre\u00admen\u00adtis\u201d (1676), pp. 483\u2013513, \u00een Gottfried Wilhelm Leibniz, Matematische Schriften<\/em>, Sechster Band, 1673\u20131676: Arithmetische Kreisquadratur<\/em>, Berlin, Akademie Verlag, 2012.<\/a> Noica l-a avut \u00een vedere pe Platon, desigur, deoarece, de\u0219i referin\u021bele educa\u021biei filosofice rom\u00e2\u00adne\u0219ti erau \u00een bun\u0103 parte germane, Leibniz nu a fost studiat \u00een profunzime, iar tabloul istoriei filosofiei \u2013 \u00een prototipul \u0219i arhetipul european \u2013 era marcat de filosofia greac\u0103 antic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

[5]<\/sup><\/a> Constantin Noica, Mathesis sau bucuriile simple<\/em>, p. 23.<\/p>\n\n\n\n

[6]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 30.<\/p>\n\n\n\n

[7]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 37.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[8]<\/sup><\/a> Prin aceste dou\u0103 concepte, Platon introduce aspectul formal \u00een metafizic\u0103 ca versant al\u0103turi de cel al con\u021binutului dat de metafizica anterioar\u0103; Constantin Noica, \u201eUnu \u0219i multiplu\u201d, Izvoare de filo\u00adsofie<\/em>, nr. 1, 1942, citat \u00een Mihai Popa, \u201eRela\u021bia g\u00e2ndire\u2013suflet: reflec\u021bii pe marginea ontologiei lui Constantin Noica\u201d, Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u0219ti<\/em>, vol. XIX: Filosofie \u0219i psihologie<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Ro\u00adm\u00e2\u00adne, 2023, pp. 107\u2013116.<\/p>\n\n\n\n

[9]<\/sup><\/a> Mai t\u00e2rziu, \u00een Modelul cultural european<\/em> (1986\u20131987), Bucure\u0219ti, Humanitas, 1993, amin\u00adtind despre modelul-prototip al statului ideal din Republica<\/em> lui Platon, spune (p. 40): \u201eideea ca model este de fapt \u00eenc\u0103rcat\u0103 de toate notele din sfera ei, fiind mai bogat\u0103 dec\u00e2t realitatea corespunz\u0103toare, \u00een timp ce modelul nostru de ast\u0103zi este mai s\u0103rac. \u00cen nici un caz despre acesta nu s-ar putea spune, ca despre Idee, c\u0103 are mai mult adev\u0103r dec\u00e2t realitatea \u00eens\u0103\u0219i\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[10]<\/sup><\/a> Constantin Aslam, Constantin Noica: spre un model neoclasic de g\u00e2ndire. Perspective inter\u00adpre\u00adtative asupra scrierilor timpurii<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2010, p. 107: \u201evorbim despre un proiect neo\u00adcla\u00adsic \u00een filosofia de tinere\u021be a lui Noica, \u00een m\u0103sura \u00een care dualitatea formal\u0103 clasic\u0103 Unu\u2013Multiplu devine, \u00een g\u00e2ndirea lui Noica din scrierile timpurii, principiu formal de con\u00adstruc\u00ad\u021bie filosofic\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[11]<\/sup><\/a> Diviziunea social\u0103 a muncii este un concept ce apare deja la Platon, ca oikeiopragia<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[12]<\/sup><\/a> Constantin Noica, Mathesis<\/em>, p. 38.<\/p>\n\n\n\n

[13]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 42.<\/p>\n\n\n\n

[14]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 45.<\/p>\n\n\n\n

[15]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 57.<\/p>\n\n\n\n

[16]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 49.<\/p>\n\n\n\n

[17]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 59.<\/p>\n\n\n\n

[18]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 67.<\/p>\n\n\n\n

[19]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 75.<\/p>\n\n\n\n

[20]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 79.<\/p>\n\n\n\n

[21]<\/sup><\/a> Dar contradic\u021biile eviden\u021biate aici nu sunt specifice numai filosofiei rom\u00e2ne\u0219ti.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[22]<\/sup><\/a> Constantin Noica, Modelul cultural european<\/em> (1986\u20131987), Bucure\u0219ti, Humanitas, 1993.<\/p>\n\n\n\n

[23]<\/sup><\/a> La Spengler, cel care i-a dat ideea morfologiei culturilor, formele culturii pot fi descrise doar ca mor\u00adfologie<\/em>, a\u0219ezare a culturilor potrivit caracteristicii lor (apolinice, magice, faustice\/occidentale, arabe (inclu\u00adz\u00e2nd \u0219i cre\u0219tinismul oriental), ruse\u0219ti.<\/p>\n\n\n\n

[24]<\/sup><\/a> Oswald Spengler, The Decline of the West<\/em> (1918) [Der Untergang des Abendlandes<\/em>], vol. 1: Form and Actuality <\/em>[Gestalt und Wirklichkeit<\/em>], vol. 2: Perspectives of World-History <\/em>[Welthistorische Perspektiven<\/em>], trans. Charles Francis Atkinson, London, George Allen & Unwin, 1926.<\/p>\n\n\n\n

[25]<\/sup><\/a> Care sunt valorile care dau cultura european\u0103? Un moment ini\u021bial aici este dat de Virgiliu, cum s-a spus, cu labor<\/em>, pietas<\/em> \u0219i fatum<\/em>; Theodor Haecker, Vergil, Father of the West. Essays in Order<\/em> (1931), trans. A. W. Wheen, London, Sheed & Ward, 1934; vezi \u0219i T. S. Eliot, \u201eVergil and the Christian World\u201d, The Sewanee Review <\/em>61, nr. 1, Winter 1953.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[26]<\/sup><\/a> Constantin Noica, Jurnal filosofic<\/em> (1944), Bucure\u0219ti, Humanitas, 1990, p. 58.<\/p>\n\n\n\n

[27]<\/sup><\/a> Constantin Noica, Modelul cultural european,<\/em> p. 56: \u201eNu r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t ca aceast\u0103 structur\u0103, pro\u00adve\u00adnit\u0103 dintr-o simpl\u0103 schem\u0103, cea a Unului Multiplu, s\u0103 ofere, cu exerci\u021biul ei variat, un model, spre a se pu\u00adtea desf\u0103\u0219ura organizat universul culturii europene ca prototip al culturilor depline\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[28]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 51: \u201e… nici Unul nu primeaz\u0103, nici Multiplul, ci Unu este de la \u00eenceput multiplu, dis\u00adtri\u00adbu\u00adindu-se f\u0103r\u0103 s\u0103 se \u00eempart\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[29]<\/sup><\/a> Marvin Harris, The Rise of Anthropological Theory: A History of Theories of Culture<\/em> (1968), up\u00addated edition, with an introduction by Maxine L. Margolis, Walnut Creek, AltaMira Press, 2001.<\/p>\n\n\n\n

[30]<\/sup><\/a> Constantin Noica, Modelul cultural european<\/em>, p. 12.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[31]<\/sup><\/a> De aceea, de exemplu, pedepsirea lui Prometeu de c\u0103tre Zeus a fost \u00een ordinea lucrurilor \u00een Anti\u00adchitatea \u00een care, \u00een mentalitatea dominant\u0103, ordinea era asigurat\u0103 de o or\u00e2nduial\u0103 care, stricat\u0103, genera haosul. Doar \u00een subtextul tragediei lui Eschil, Prometeu \u00eenl\u0103n\u021buit<\/em>, se \u00eentrevede revolta fa\u021b\u0103 de regula socotit\u0103 nedreapt\u0103, \u00een timp ce Platon, \u00een Protagoras<\/em>, a t\u0103cut despre subiectul pedepsirii lui Prometeu. Vezi Tudor Vianu, Filosofia culturii<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Publicom, 1944, pp. 249, 258; dar \u0219i Carl Ker\u00e9nyi, Prometheus. Archetypal Image of Human Existence<\/em> (1959\/1963), trans. from the German by Ralph Manheim, Princeton, Princeton University Press, 1997; este interesant\u0103 analiza din capitolul VIII, \u201eThe \u00abPrometheus Bound\u00bb\u201d, unde, la excesul de justi\u021bie din partea lui Zeus (dike<\/em>, sau justi\u021bia era m\u0103sura fixat\u0103 pentru zei \u0219i oameni, conform c\u0103reia oamenii nu puteau ajunge la ceea ce aveau zeii, deci pedeapsa dat\u0103 de Zeus lui Prometeu ar fi fost \u00een spiritul drept\u0103\u021bii), Prometeu opune \u0219i el un exces, dragostea pentru oameni; p. 88: \u201e\u0219i dintr-o dat\u0103 devine clar c\u0103 ordinea de care apar\u021bine aceast\u0103 m\u0103sur\u0103 (a lui Zeus) este de blamat datorit\u0103 suferin\u021belor lui Prometeu, care nu a f\u0103cut nimic mai mult dec\u00e2t sunt constr\u00e2n\u0219i oamenii s\u0103 fac\u0103. [\u2026] [D]eoarece ac\u021biunile \u0219i suferin\u021bele sale au rezultat din faptul c\u0103 s-a pus pe el \u00eensu\u0219i \u00een pozi\u021bia omului, cauza suferin\u021bei sale e injusti\u021bia\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[32]<\/sup><\/a> Constantin Noica, Modelul cultural european<\/em>, p. 19: \u201eadev\u0103rurile noastre risc\u0103 s\u0103 se prefac\u0103 \u00een iner\u021bia noastr\u0103, dac\u0103 excep\u021biile nu le redreseaz\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[33]<\/sup><\/a> Constantin Noica, Modelul cultural european<\/em>, pp. 173, 175.<\/p>\n\n\n\n

[34]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 52.<\/p>\n\n\n\n

[35]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 44.<\/p>\n\n\n\n

[36]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 128.<\/p>\n\n\n\n

[37]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 175.<\/p>\n\n\n\n

[38]<\/sup><\/a> Formele simbolice la Ernst Cassirer sau \u201eLumea 3\u201d la Karl Popper.<\/p>\n\n\n\n

[39]<\/sup><\/a> Constantin Noica, Modelul cultural european<\/em>, p. 91.<\/p>\n\n\n\n

[40]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 33.<\/p>\n\n\n\n

[41]<\/sup><\/a> Ibidem.<\/em><\/p>\n\n\n\n

<\/a>[42]<\/sup><\/a> Tehnica actual\u0103 este aceea care conecteaz\u0103, dar nu une\u0219te (p. 9), av\u00e2nd \u0219i consecin\u021be pozitive (cre\u00ada\u00adrea unei supraciviliza\u021bii), dar \u0219i negative (crearea unei subculturi totemice) (p. 14); pozi\u021bie \u00een siajul lui Rousseau (\u00een Discours qui a remport\u00e9 le prix de l\u2019Acad\u00e9mie de Dijon\u2026<\/em>,\u00een\u0152uvres compl\u00e8tes, t. 1, Paris, Firmin Didotfr\u00e8res, <\/em>1866, pp. 466, 475, 476), dar \u0219i comun\u0103, relativ, marilor critici ai tehnicii alienante.<\/p>\n\n\n\n

[43]<\/sup><\/a> Constantin Noica, Modelul cultural european<\/em>, p. 39.<\/p>\n\n\n\n

[44]<\/sup><\/a> Karl Marx, Bazele criticii economiei politice<\/em> (1857), Bucure\u0219ti, Editura Politic\u0103, 1972, vol. I, p. 36: \u201eVedem, a\u0219adar, c\u0103 aceast\u0103 categorie foarte simpl\u0103 se manifest\u0103 istorice\u0219te cu toat\u0103 intensitatea numai \u00een stadiile cele mai dezvoltate ale societ\u0103\u021bii\u2026\u201d<\/p>\n\n\n\n

[45]<\/sup><\/a> Constantin Noica, Modelul cultural european<\/em>, p. 28.<\/p>\n\n\n\n

[46]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 31.<\/p>\n\n\n\n

[47]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 28.<\/p>\n\n\n\n

[48]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 32.<\/p>\n\n\n\n

[49]<\/sup><\/a> C\u0103ci nu numai din motive culturale s-au n\u0103ruit culturile care \u201en-au \u0219tiut s\u0103 braveze determi\u00adnis\u00admul\u201d; ibidem<\/em>, p. 182.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[50]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 36: \u201estatele europene sunt \u00ablocomotivele istoriei\u00bb, cum s-a spus\u201d. La Marx, revo\u00adlu\u00ad\u021biile, nu statele, erau locomotivele istoriei, iar revolu\u021biile erau posibile numai pe o baz\u0103 obiectiv\u0103 foarte dezvoltat\u0103; iar statele europene au fost socotite \u201elocomotive\u201d doar de c\u0103tre teoreticienii mo\u00adderni marca\u021bi de europocentrism: cei pentru care, \u00een limbaj ideologic, pseudo-cultural, superioritatea cultural\u0103 ar duce la legitimitatea domina\u021biei politice.<\/p>\n\n\n\n

[51]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 29.<\/p>\n\n\n\n

[52]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 66.<\/p>\n\n\n\n

[53]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 37.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[54]<\/sup><\/a> Ion Iano\u0219i, Constantin Noica<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2006, pp. 216\u2013217: \u201eN-a fost nici democrat, nici liberal. A refuzat egalitatea \u0219i a promovat elitismul. N-a acordat mare valoare libert\u0103\u021bii, \u00een orice caz, nu celei reale, mul\u021bumindu-se precump\u0103nitor cu una ideal\u0103 […]. Numai de la Idei a\u0219tepta el [\u2026]. Noica s-a sim\u021bit un tradi\u021bionalist convins, un antimodern [\u2026]\u201d<\/p>\n\n\n\n

[55]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 216.<\/p>\n\n\n\n

[56]<\/sup><\/a> Constantin Noica, Modelul cultural european<\/em>, p. 75.<\/p>\n\n\n\n

[57]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 60.<\/p>\n\n\n\n

[58]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 169.<\/p>\n\n\n\n

[59]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 94.<\/p>\n\n\n\n

[60]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 164.<\/p>\n\n\n\n

[61]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 152.<\/p>\n\n\n\n

[62]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 165.<\/p>\n\n\n\n

[63]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 8.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[64]<\/sup><\/a> Vezi analiza la Drago\u0219 Popescu, \u201eStructura conceptului de \u00abdevenire \u00eentru fiin\u021b\u0103\u00bb la Constantin Noica\u201d, \u00een Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u0219ti<\/em>, vol. II, coord. Viorel Cernica, ed. \u00eengrijit\u0103 de Mona Mamu\u00adlea, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2007, pp. 303\u2013332.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[65]<\/sup><\/a> Constantin Noica, \u201eUnu \u0219i Multiplu\u201d (1943), \u00een Constantin Noica, Echilibrul spiritual. Studii \u0219i eseuri 1929\u20131947<\/em>, Bucure\u0219ti, Humanitas, 1998, pp. 318\u2013328. Transpus \u00een Modelul cultural european<\/em> (1986\u20131987), Bucure\u0219ti, Humanitas, 1993, \u00een cap. \u201eTabloul schematic\u201d al culturilor.<\/p>\n\n\n\n

[66]<\/sup><\/a> Modelul cultural european<\/em> (1986\u2013987), Bucure\u0219ti, Humanitas, 1993, p. 62.<\/p>\n\n\n\n

[67]<\/sup><\/a> \u00cen plan istoric, s-a vorbit de cultura \u00eenalt\u0103 (high culture<\/em>) ce const\u0103 \u00een aproprierea de c\u0103tre elite a re\u021belei de valori imateriale \u2013 ce constau \u00een capacitatea de ordonare\/de a impune ordinea, de a avea legitimare \u0219i de a avea bog\u0103\u021bie \u2013 care structureaz\u0103 societatea (aici, veche). Vezi John Baines and Norman Yofee, \u201eOrder, Legiti\u00admacy and Wealth in Ancient Mesopotamia and Egypt\u201d, in Gary M. Feinman and Joyce Marcus (ed.), Archaic States<\/em>, Santa Fe, New Mexico, School of American Research Press, 1998, pp. 199\u2013217.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[68]<\/sup><\/a> Constantin Noica, Trei introduceri la devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Univers, 1984, A doua introducere, p. 99.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[69]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, pp. 133, 134: \u201eistoricii care v\u0103d \u00eentr-un asemenea sens explica\u021bia apari\u021biei \u0219i dispa\u00adri\u021biei for\u00adme\u00adlor de via\u021b\u0103 \u0219i cultur\u0103, au crezut c\u0103 pot \u00ab\u00eenchide\u00bb \u0219i istoria noastr\u0103 \u00een curs de desf\u0103\u0219urare. Orice cultur\u0103, spu\u00adneau ei, se \u00eencheie printr-un accent pus pe civiliza\u021bie, pe plan material, printr-un plus de luciditate put\u00e2nd duce p\u00e2n\u0103 la scepticism, pe plan spiritual\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[70]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 137: \u0219i \u201eHeidegger declar\u0103 deschis c\u0103 timpul nostru e unul al pu\u021bin\u0103t\u0103\u021bii, al caren\u021bei, al indigen\u021bei\u201d. Noica a cunoscut opera din tinere\u021be a lui Heidegger \u0219i, l\u0103s\u00e2nd la o parte critica acesteia de a fi a\u0219ezat\u0103 \u00een umbra lui Chronos, exist\u0103 o linie convergent\u0103 \u00eentre Noica \u0219i Heidegger \u00een ceea ce prive\u0219te dezvol\u00adtarea speculativ\u0103 a temporalit\u0103\u021bii \u0219i devenirii legat\u0103 de fiin\u021b\u0103, \u00een afara unei istoricit\u0103\u021bi empirice (C\u0103t\u0103lin Cioab\u0103, \u201eDevenire f\u0103r\u0103 timp. C\u00e2\u021biva pa\u0219i de la Heidegger la Noica \u0219i \u00eenapoi\u201d, Analele Universit\u0103\u021bii din Craiova. Seria Filosofie<\/em>, 28 (2), 2011, pp. 81\u201398).<\/p>\n\n\n\n

[71]<\/sup><\/a> Constantin Noica, Trei introduceri<\/em>,p. 138.<\/p>\n\n\n\n

[72]<\/sup><\/a> Alexandru T\u0103nase, Introducere \u00een filozofia culturii: valoare, cultur\u0103, civiliza\u021bie<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura \u0218tiin\u021bific\u0103, 1968. Este o referin\u021b\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 nedogmatic\u0103 din aceea\u0219i perioad\u0103 a scrierilor lui Noica.<\/p>\n\n\n\n

El a cunoscut perspectiva lui Alexandru T\u0103nase: acesta numea cultura \u2013 ansamblu de valori<\/em>, pe c\u00e2nd ci\u00adviliza\u021bia, ansamblu de bunuri<\/em>. Noica a preluat distinc\u021bia \u00een Modelul cultural european<\/em>, pp. 61\u201362, dife\u00adren\u021biind \u00eentre inven\u021biile care au fost la \u00eenceput valori, pentru ca apoi s\u0103 cad\u0103 \u00een situa\u021bia de bunuri, ce sunt surs\u0103 de lupte pentru ele.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[73]<\/sup><\/a> O esen\u021b\u0103, spune Noica (p. 139) \u00eenghe\u021bat\u0103, adic\u0103, s\u0103 folosim un termen mai nou, e o \u201ecutie neagr\u0103\u201d \u00eenghe\u021bat\u0103, adic\u0103 ne\u00een\u021beleas\u0103 (nedescifrat\u0103).<\/p>\n\n\n\n

[74]<\/sup><\/a> Constantin Noica, De caelo. \u00cencercare \u00een jurul cunoa\u0219terii \u0219i individului<\/em> (1937), Humanitas, Bucu\u00adre\u0219ti, 1993.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[75]<\/sup><\/a> Oswald Spengler, The Decline of the West<\/em>, pp. 17\u201319.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[76]<\/sup><\/a> Dar nu numai aici. Vezi Constantin Noica, Spiritul rom\u00e2nesc \u00een cump\u0103tul vremii. \u0218ase mala\u00addii ale spiritului contemporan<\/em>, Bucure\u0219ti, Univers, 1978, pp. 150\u2013151: \u201eat\u00e2tea produse exceden\u00adtare ivite \u00eentr\u2010o so\u00adcie\u00adtate de consum, ba \u00eens\u0103\u0219i societatea de consum \u00een \u00eentregul ei, pot c\u0103dea sub judecata noastr\u0103: ea \u00ee\u0219i spune singur\u0103 societate de consum (ca \u0219i cum o societate, o comunitate uman\u0103, ar putea fi doar at\u00e2t!\u201d); vezi \u0219i pp. 164\u2013165: \u201eea (societatea de consum) nu mai \u0219tie sigur ce \u00eenseamn\u0103 bine \u0219i bun, dar \u0219tie perfect ce \u00eenseamn\u0103 mai bine \u0219i mai bun, \u00een versiunea american\u0103 \u0219tie admirabil ce \u00eenseamn\u0103 foarte bine \u0219i foarte bun; […] universalul aici s\u2010ar fi refugiat […]\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[77]<\/sup><\/a> Cum crede Constantin Aslam \u00een Constantin Noica: spre un model neoclasic de g\u00e2ndire<\/em>, p. 32.<\/p>\n\n\n\n

[78]<\/sup><\/a> Ultima carte publicat\u0103 a fost Scrisori despre logica lui Hermes<\/em>, Bucure\u0219ti, Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 1987.<\/p>\n\n\n\n

[79]<\/sup><\/a> Cum apar toate acestea \u00een prima defini\u021bia a culturii, Edward Burnett Tylor, Primitive Culture<\/em>, 1871.<\/p>\n\n\n\n

[80]<\/sup><\/a> Modelul cultural european<\/em>, p. 62. Oare poate fi cultura redus\u0103 la filosofie? Nu, \u0219i Noica nu face aceas\u00adt\u0103 reducere: dar, consider\u00e2nd c\u0103 filosofia este cea mai reprezentativ\u0103 pentru cultur\u0103, o simplific\u0103, ca \u0219i cum<\/em> ar putea fi redus\u0103 la filosofie.<\/p>\n\n\n\n

[81]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[82]<\/sup><\/a> Continuarea nu e niciodat\u0103 repetare identic\u0103 ci mereu selectare \u0219i inovare.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[83]<\/sup><\/a> Constantin Noica, Povestiri despre om dup\u0103 o carte a lui Hegel<\/em> (1955\u20131956), prefa\u021b\u0103 de Sorin La\u00advric, cu o scrisoare a lui Emil Cioran drept postfa\u021b\u0103, Bucure\u0219ti, Humanitas, 2009, p. 296.<\/p>\n\n\n\n

[84]<\/sup><\/a> Claudiu Baciu, \u201ePerspectiva func\u021bionalist\u0103 a ontologiei lui Noica\u201d, Studii de istorie a filoso\u00adfiei ro\u00adm\u00e2\u00adne\u0219ti<\/em>, vol. II, pp. 333\u2013352 (p. 341).<\/p>\n\n\n\n

[85]<\/sup><\/a> Tom Rockmore, After Parmenides. Idealism, Realism, and Epistemic Constructivism<\/em>, The Univer\u00adsity of Chicago Press, 2021.<\/p>\n\n\n\n

[86]<\/sup><\/a> \u00cen acest sens, \u0219i Noica reprezint\u0103 g\u00e2ndirea popular\u0103, bunul-sim\u021b integrator al acestor concep\u021bii extreme.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[87]<\/sup><\/a> Constantin Noica, Scrisori despre logica lui Hermes<\/em>, p. 89.<\/p>\n\n\n\n

[88]<\/sup><\/a> Noica a vorbit despre lenea intelectual\u0103 \u00een Schi\u021b\u0103 despre Cum e cu putin\u021b\u0103 ceva nou<\/em> (1940), Bucu\u00adre\u0219ti, Humanitas, 1995, pp. 51, 53.<\/p>\n\n\n\n

[89]<\/sup><\/a> Acest ultim termen, este folosit \u00een sensul kantian, de determina\u021bie a ideii.<\/p>\n\n\n\n

[90]<\/sup><\/a> Constantin Noica, Modelul cultural european<\/em>, p. 180.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[91]<\/sup><\/a> Drago\u0219 Popescu, Explor\u0103ri \u00een ontologia lui Noica<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2017, p. 192: \u201eceea ce produce \u00eemplinirea fiin\u021bei\u201d; dar \u201efiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i (inteligibilul) are grade de plenitudine<\/em>, nu doar fiin\u021b\u0103rile generate<\/em>\u201d.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[92]<\/sup><\/a> Constantin Noica, Sentimentul rom\u00e2nesc al fiin\u021bei<\/em>, (1978), Bucure\u0219ti, Humanitas, 1996, p. 167: \u201eCeva ar fi sau \u00een \u021bint\u0103 sau \u00een afar\u0103 de \u021binta sa. Dar nu poate fi \u0219i \u00eentru \u021bint\u0103, cu o a treia modalitate? \u0218i toc\u00admai aceasta e devenirea, care exprim\u0103 nu capetele de drum, ci drumul \u00eensu\u0219i, cu capete cu tot\u201d. Deci deve\u00adnirea \u00eenseamn\u0103 \u0219i capetele: subiectul (motiva\u021bie, inten\u021bionalitate, perspectiv\u0103, orizont, condi\u021bionalitate (limi\u00adte)); rezultatul (\u00een\u021belegere (cunoa\u0219tere), interpretare, simbolizare, sens, (auto)critic\u0103). Dar capetele \u00eense\u0219i se suprapun (de aceea un sinonim al devenirii este \u0219i cercul): inten\u021bia implic\u0103 a\u0219teptarea \u2013 legat\u0103 de un timp viitor \u2013, adic\u0103 o prefigurare a rezultatului.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[93]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 164: \u201eA\u0219a ne este fiin\u021ba \u00eens\u0103\u0219i: un \u00eentreg, care nu e un \u00eentreg dat, de\u0219i fiin\u021ba lumii s-ar spune c\u0103 este totalitatea \u00een expansiune a celor ce \u00absunt\u00bb \u00een lume; ci un \u00eentreg ce se trage \u00eenspre fiecare parte, f\u0103c\u00e2nd ca aceasta s\u0103 fie purt\u0103toare de fiin\u021b\u0103, de \u00eentreg. E o totalitate ce \u00eenv\u0103luie partea, ca un orizont al ei; una ce se contope\u0219te cu partea, devenind intimitatea ei, ca \u0219i principiul ei de organizare \u0219i f\u0103c\u00e2nd ca tot ce este s\u0103 tind\u0103 c\u0103tre o fiin\u021b\u0103 \u00een s\u00e2nulc\u0103reia dintru \u00eenceput este, s\u0103 caute aceea ce \u0219i de\u021bine, s\u0103 se orienteze c\u0103tre sensul propriu \u0219i s\u0103 se cufunde \u00een acesta ca \u00eentr-un temei unic. A\u0219a e \u0219i adev\u0103rul: o totalitate \u0219i el, care nu poate r\u0103m\u00e2ne totalitatea simpl\u0103 a adev\u0103rurilor la plural, ci care este de a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t orice adev\u0103r par\u021bial ar trebui s\u0103 se ridice la puterea Adev\u0103rului. Sau este un orizont \u00een jurul fiec\u0103rui demers de adev\u0103r\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[94]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, pp. 171\u2013172.<\/p>\n\n\n\n

[95]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 177: \u201eDar ce \u00eenseamn\u0103 fiin\u021ba, dac\u0103 nu ceea ce face ca lucrurile s\u0103 fie cu drumul lor cu tot \u0219i cu rezultatul lui?\u201d<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[96]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 173.<\/p>\n\n\n\n

[97]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, pp. 173\u2013174.<\/p>\n\n\n\n

[98]<\/sup><\/a> Constantin Noica, Cuv\u00e2nt \u00eempreun\u0103 despre rostirea rom\u00e2neasc\u0103<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Emi\u00adnescu, 1987, p. 205: frumos \u00eenseamn\u0103 \u00een limba rom\u00e2n\u0103 \u201eforma contopit\u0103 \u00een materie\u201d, \u0219i nu doar forma\/pu\u00adnerea \u00een form\u0103 (formosus<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

[99]<\/sup><\/a> Sentimentul rom\u00e2nesc al fiin\u021bei<\/em>, pp. 103\u2013135.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[100]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 88.<\/p>\n\n\n\n

[101]<\/sup><\/a> Ibidem.<\/em><\/p>\n\n\n\n

<\/a>[102]<\/sup><\/a> \u0218tefan-Dominic Georgescu, \u201eLogica lui Hermes \u2013 un model de logic\u0103 speculativ\u0103\u201d, \u00een Alexandru Surdu, \u0218tefan-Dominic Georgescu, Drago\u0219 Popescu (coord.), Probleme de logic\u0103<\/em>, XXXIII, Bucure\u0219ti, Edi\u00adtura Academiei Rom\u00e2ne, 2020, pp. 75\u201389.<\/p>\n\n\n\n

[103]<\/sup><\/a> Statutul ontologic prim al individualului la Noica nu \u00eenseamn\u0103 o prevalen\u021b\u0103 a secundarului \u00een filo\u00adsofie\/\u00een filosofia rom\u00e2neasc\u0103 \u2013 cum crede George Bondor: \u201eNeajunsurile istoriei \u0219i experien\u021bele exilului. O abordare fenomenologic\u0103\u201d, \u00een \u0218tefan Afloroaei (coord.),Ideea european\u0103 \u00een filosofia rom\u00e2neasc\u0103<\/em>, I, num\u0103r special din Hermeneia<\/em>, Ia\u0219i, Editura Funda\u021biei Academice Axis, 2005, pp. 13\u201331 (p. 23). Dac\u0103 nu ar exista acest statut ontologic prim al individualului, filosofia nu s-ar putea ridica la universal.<\/p>\n\n\n\n

[104]<\/sup><\/a> \u0218tefan-Dominic Georgescu, \u201eLogica lui Hermes \u2026\u201d p. 76.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[105]<\/sup><\/a> Constantin Noica, Scrisori despre logica lui Hermes<\/em>, p. 80.<\/p>\n\n\n\n

[106]<\/sup><\/a> Adrian Ni\u021b\u0103, Noica \u2013 o filosofie a individualit\u0103\u021bii<\/em>, Bucure\u0219ti, Paideia, 2009.<\/p>\n\n\n\n

[107]<\/sup><\/a> Iluminismul s-a caracterizat, \u00een esen\u021b\u0103, prin schimbarea perspectivei<\/em> \u0219i con\u0219tiin\u021ba schimb\u0103rii per\u00adspec\u00adtivei \u00een conceperea lumii; \u0219i pe con\u0219tiin\u021ba necesit\u0103\u021bii acestei schimb\u0103ri. (Chiar \u00een acestea const\u0103 criticismul<\/em> s\u0103u: critica instan\u021belor produc\u0103toare de imobilism al perspectivei.) Ontologia ca rezultat<\/em> al unui constructivism con\u0219tientizat a fost manifestarea noii perspective. Romantismul a fost o reac\u021bie contestatar\u0103 a iluminismului. Dar, ca orice reac\u021bie, el a implicat o Aufhebung<\/em> (l\u0103s\u00e2nd la o parte figura de Janus <\/em>a romantismului): a continuat pozi\u021bia iluminismului de con\u0219tientizare a necesit\u0103\u021bii schimb\u0103rii perspectivei<\/em> asupra lumii.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[108]<\/sup><\/a> Constantin Noica, Sentimentul rom\u00e2nesc al fiin\u021be<\/em>i, p. 155.<\/p>\n\n\n\n

[109]<\/sup><\/a> E cam aceea\u0219i situa\u021bie cu definirea de c\u0103tre Blaga a culturilor majore \u0219i a celor minore.<\/p>\n\n\n\n

[110]<\/sup><\/a> Constantin Noica, Sentimentul rom\u00e2nesc al fiin\u021be<\/em>i, p. 155.<\/p>\n\n\n\n

[111]<\/sup><\/a> Vezi Viorel Cernica, \u201eCategorie, concept intercultural \u0219i experien\u021b\u0103 filosofic\u0103\u201d, Studii de istorie a filo\u00adsofiei rom\u00e2ne\u0219ti<\/em>, vol. XI, pp. 176\u2013184.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[112]<\/sup><\/a> \u201eIncluderea g\u00e2ndirii \u00een fiin\u021b\u0103\u201d \u2013 Constantin Noica, Pagini despre sufletul rom\u00e2nesc <\/em>(1944), Bucu\u00adre\u0219ti, Humanitas, 1991, pp. 77\u201378 \u2013, adic\u0103 imaginea despre lucruri ca av\u00e2nd un sens al lor, obiectiv, este, \u00een fond, o modalitate de a g\u00e2ndi mitic\u0103, deci un stadiu al g\u00e2ndirii umane, \u0219i nu al celei rom\u00e2ne\u0219ti.<\/p>\n\n\n\n

[113]<\/sup><\/a> Constantin Noica, Modelul cultural european<\/em>, p. 29.<\/p>\n\n\n\n

[114]<\/sup><\/a> Da, este vorba de oferta filosofic\u0103<\/em> european\u0103 de la antici la Kant, Hegel \u0219i \u00eencerc\u0103rile ulterioare. Din acest punct de vedere, de\u0219i este esen\u021bial\u0103 cunoa\u0219terea ideilor filosofice din \u00eentreaga lume, totu\u0219i, a\u0219a cum o cunoa\u0219tem deocamdat\u0103, filosofia cea mai elaborat\u0103 \u0219i sistematic\u0103, \u00een devenirea ei, este cea european\u0103.<\/p>\n\n\n\n

[115]<\/sup><\/a> Pe baza schemei cunoa\u0219terii \u00eense\u0219i: \u201eun raport, cel al diversului de cunoscut fa\u021b\u0103 de unitatea posi\u00adbil\u0103 a legii\u201d; Constantin Noica, Modelul cultural european<\/em>, p. 44.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[116]<\/sup><\/a> Constantin Noica, Modelul cultural european<\/em>, p. 51.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[117]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 46.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[118]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 49.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[119]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 51.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[120]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 54.<\/p>\n\n\n\n

[121]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, pp. 58\u201359. (Oare?)<\/p>\n\n\n\n

[122]<\/sup><\/a> Constantin Noica, Modelul cultural european<\/em>, p. 23.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[123]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 24.<\/p>\n\n\n\n

[124]<\/sup><\/a> Constantin Noica, Modelul cultural european<\/em>, p. 28.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[125]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 29.<\/p>\n\n\n\n

[126]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 56.<\/p>\n\n\n\n

[127]<\/sup><\/a> P. 60: \u201ead\u00e2ncirea cunoa\u0219terii europene \u00een adev\u0103rurile universului fizic a condus la rezul\u00adtatul, sur\u00adprin\u00adz\u0103tor, cum c\u0103 \u0219i \u00een lumea materiei, nu numai \u00eentr-a spiritului, apar manifest\u0103ri \u0219i realit\u0103\u021bi ce pot fi cali\u00adficate drept \u201evalori”, ele distribuindu-se f\u0103r\u0103 s\u0103 se \u00eempart\u0103. Lumina a fost de la \u00eenceput \u00een\u021beleas\u0103 a\u0219a \u2013 de aceea a \u0219i constituit paradigma prin excelen\u021b\u0103 a bun\u0103t\u0103\u021bii \u0219i adev\u0103rului \u2013 \u0219i \u00eentreg spectrul undelor electro\u00admag\u00adnetice este de \u00een\u021beles a\u0219a, o dat\u0103 cu lumina. Miracolul undei fizice, care se r\u0103sp\u00e2nde\u0219te f\u0103r\u0103 s\u0103 se divid\u0103, face din ea o valoare\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[128]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 71.<\/p>\n\n\n\n

[129]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[130]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 77.<\/p>\n\n\n\n

[131]<\/sup><\/a> Sunt temele considerate de Heinz Heimsoeth, The Six Great Themes of Western Metaphys\u00adics and the End of the Middle Ages<\/em> <\/em>(1922), trans. Ramon J. Betanzos. Detroit, MI: Wayne State University Press, 1994. Noica a preluat ideea lui Heimsoeth, chiar cit\u00e2ndu-l.<\/p>\n\n\n\n

[132]<\/sup><\/a> Constantin Noica, Modelul cultural european<\/em>, pp. 78-79.<\/p>\n\n\n\n

[133]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 82.<\/p>\n\n\n\n

[134]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 63.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[135]<\/sup><\/a> \u201eFilosofia lor este \u00eentreprins\u0103 \u00eempotriva mitologiei proprii, pe c\u00e2nd cea european\u0103 se a\u0219az\u0103 \u00een pre\u00adlun\u00adgirea ei\u201d, Modelul<\/em>…, p. 77.<\/p>\n\n\n\n

[136]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 82.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[137]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 90.<\/p>\n\n\n\n

[138]<\/sup><\/a> Ibidem.<\/em><\/p>\n\n\n\n

<\/a>[139]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 91.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[140]<\/sup><\/a> P. 103 : \u00cen Rena\u0219tere, \u201e\u2018Universalul\u2019, care mai \u00eenainte era substantiv, a devenit acum adjec\u00adtiv, ca \u00een substan\u021bele universale (a\u0219tept\u00eend ceasul c\u00eend va deveni adverb: \u00een chip universal)\u201d; p. 106, \u201eadjectivitatea evi\u00adden\u021biat\u0103 de Leon Battista Alberti \u00een limita suprafe\u021belor \u0219i \u00een calitatea plan\u0103 (scobit\u0103 sau umflat\u0103) a suprafe\u021belor\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[141]<\/sup><\/a> Constantin Noica, Cuv\u00e2nt \u00eempreun\u0103 despre rostirea rom\u00e2neasc\u0103<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Emi\u00adnes\u00adcu, 1987, p. 32.<\/p>\n\n\n\n

[142]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 rela\u021bie este dialectic\u0103 \u2013 \u00een sensul lui Hegel: rela\u021bia presupune \u201econtaminarea\u201d reciproc\u0103 a relatelor, de ex., excep\u021bia\/noul \u00een \u0219tiin\u021b\u0103 poate impune \u201eeducarea\u201d legilor \u0219tiin\u021bifice, adic\u0103 l\u0103rgirea lor, com\u00adple\u00admentaritatea \u00een a releva faptele ontice; Constantin Noica, Modelul cultural european<\/em>, pp. 16\u201318.<\/p>\n\n\n\n

[143]<\/sup><\/a> Chiar dac\u0103 nu au putut genera structuri; Modelul cultural european<\/em>, pp. 52\u201353.<\/p>\n\n\n\n

[144]<\/sup><\/a> Ioan Biri\u0219, Constantin Noica.<\/em> Holomeria simbolic\u0103<\/em>, Bucure\u0219ti, Eikon, 2019.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[145]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, pp. 140\u2013141.<\/p>\n\n\n\n

[146]<\/sup><\/a> Ibidem.<\/em><\/p>\n\n\n\n

<\/a>[147]<\/sup><\/a> Modelul cultural european<\/em>, p. 12.<\/p>\n\n\n\n

[148]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 15.<\/p>\n\n\n\n

[149]<\/sup><\/a> Constantin Noica, Povestiri despre om<\/em>, p. 294.<\/p>\n\n\n\n

[150]<\/sup><\/a> G. W. F. Hegel, Enciclopedia \u0219tiin\u021belor filozofice. Logica<\/em>,trad. D. D. Ro\u0219ca, Editura Academiei RSR, 1966, \u00a7 31.<\/p>\n\n\n\n

[151]<\/sup><\/a> Ne amintim \u00eenc\u0103 o dat\u0103 observa\u021bia lui Clifford Geertz, The Interpretation of Cultures. Selected Essays by Clifford Geertz<\/em>, New York, Basic Books, 1973, p. 29: \u201eAnaliza cultural\u0103 este \u00een mod intrinsec in\u00adcom\u00adplet\u0103. \u0218i, chiar mai r\u0103u, cu c\u00e2t merge mai ad\u00e2nc, cu at\u00e2t mai pu\u021bin complet\u0103 este\u201d.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[152]<\/sup><\/a> Modelul cultural european<\/em>, p. 29.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[153]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 32.<\/p>\n\n\n\n

[154]<\/sup><\/a> Modelul cultural european<\/em>, p. 31.<\/p>\n\n\n\n

[155]<\/sup><\/a> Modelul cultural european<\/em>, pp. 32\u201333.<\/p>\n\n\n\n

[156]<\/sup><\/a> De exemplu, precum ideea de model ca metod\u0103; ibidem<\/em>, p. 39.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[157]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 34; cu cele patru caracteristici: omul preeminent naturii, expandarea cunoa\u0219terii ra\u021bio\u00adnale inclusiv prin integrarea ira\u021bionalului, manifestarea civiliza\u021bional\u0103 a ra\u021biunii prin istorie, ori\u00adzontul des\u00adchis p\u00e2n\u0103 la dep\u0103\u0219irea timpului istoric prin crea\u021bii.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[158]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 69 (compar\u00e2nd cultura vestic\u0103 cu aceea bizantin\u0103 de la \u00eemp\u0103r\u021birea Imperiului Roman \u00eencep\u00e2nd): \u201eVor fi fost \u0219i acolo, la sf\u00e2r\u0219itul antichit\u0103\u021bii, animale de prad\u0103 sau cet\u0103\u021bi \u0219i state care s\u0103 se sf\u00e2\u0219ie \u00eentre ele. Dar era lumina, nu cea\u021b\u0103 \u0219i noapte, ca \u00een Nord, a\u0219a cum era ordinea sau un rest din ordinea, nu \u00eentot\u00addeauna animalic\u0103, pe care o instituise Roma peste lumea cunoscut\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n

[159]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, pp. 70\u201371: Hegel \u0219i al\u021bi mari nu au citit specula\u021bia Orientului bizantin care a avansat pro\u00adble\u00adme fine ale paradoxurilor \u0219i contradic\u021biilor, cumva superioare filosofiei occidentale mo\u00adderne, spune Noica. Aces\u00adte probleme fine \u2013 deci nu simpla men\u021bionare a autorilor \u2013 meritau s\u0103 fie eviden\u021biate.<\/p>\n\n\n\n

[160]<\/sup><\/a> Constantin Noica, Trei introduceri la devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>, Bucure\u0219ti, Univers, 1984, \u201e\u00cent\u00e2ia in\u00adtro\u00adducere\u201d, p. 9.<\/p>\n\n\n\n

[161]<\/sup><\/a> Constantin Noica, Jurnal filosofic<\/em> (1944), Bucure\u0219ti, Humanitas, 1990, p. 103.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[162]<\/sup><\/a> \u00cen acest sens, continu\u00e2nd tradi\u021bia Marx (omul<\/em> \u2013 ansamblul rela\u021biilor sociale), Max Weber (societatea <\/em>\u2013 totalitatea re\u021belelor de interac\u021biuni umane), antropologii au dezvoltat defini\u021bia culturii <\/em>(\u201elogica informal\u0103 a vie\u021bii\u201d) ca set de simboluri (\u00eentre care de permisiuni \u0219i interdic\u021bii), suprapunerea \u00eentre societate \u0219i cultur\u0103 fiind evident\u0103, gener\u00e2nd sensuri ale \u00een\u021belegerii \u0219i ac\u021biunii: iar aceste sensuri \u0219i simboluri (ca origini \u0219i rezultate) nu sunt legate numai de crea\u021bii spirituale, desigur, dup\u0103 cum nu sunt fenomene \u00eenchise \u00een bule individuale. Dar astfel, chiar diferen\u021ba dintre cultur\u0103 \u0219i civiliza\u021bie se rarefiaz\u0103: \u201eCultura este public\u0103, deoarece sensul este public\u201d (iar atacul \u00eempotriva caracterului privat al sensului a fost \u00eentreprins de Husserl din primele lucr\u0103ri deja); Clifford Geertz, The Interpretation of Cultures. Selected Essays<\/em> by Clifford Geertz, New York, Basic Books, 1973, pp. 17, 12.<\/p>\n\n\n\n

[163]<\/sup><\/a> Cu at\u00e2t mai mult c\u00e2nd e vorba de metafizic\u0103. Noica a considerat c\u0103 universalul la care ajunge me\u00adta\u00adfizica, deci g\u00e2ndirea metafizic\u0103 a lumii, este exterior g\u00e2ndirii filosofice asupra socialului (de\u0219i, d\u00e2nd exem\u00adple, s\u2011a contrazis cumva). Observa\u021bia asupra acestui raport \u00eentre punerea universalu\u00adlui \/ aspira\u021bia spre uni\u00adver\u00adsal \u0219i, pe de alt\u0103 parte, descifrarea filosofic\u0103 a istoriei sociale, la Ion Iano\u0219i, Constantin Noica \u00eentre con\u00adstruc\u00ad\u021bie \u0219i ex\u00adpre\u00adsie<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura \u0218tiin\u021bific\u0103,<\/em> 1998.<\/p>\n\n\n\n

[164]<\/sup><\/a> Michael Rostoftzeff, The Social and Economic History of the Roman Empire<\/em>, 1926. Dar deja din 1922, Michael Rostoftzeff, A Large Estate in Egypt in the Third Century B. C. A Study in Economic History<\/em>, Madison, University of Wisconsin Studies, 1922.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[165]<\/sup><\/a> Vezi \u0219i continuarea cercet\u0103rii de istorie economic\u0103 a continuit\u0103\u021bii\/permanen\u021bei unor tipare de rela\u021bii\/institu\u021bii \u0219i, desigur, a discontinuit\u0103\u021bii\/diferen\u021belor specifice determinate de contextul istoric, \u00een Michael Hudson, Some Myths Regarding the Genesis of Enterprise<\/em>, https:\/\/observatory.wiki\/Some_Myths_Regarding_ the_Genesis_of_Enterprise<\/a> \u0219i Michael Hudson, Seven Features of Ancient Enterprise<\/em>, https:\/\/observatory.wiki\/ Seven_Features_of_Ancient_Enterprise<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[166]<\/sup><\/a> Oswald Spengler, The Decline of the West<\/em>, pp. 39\u201340.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[167]<\/sup><\/a> A Study of History: The Abridged One-Volume Edition<\/em>, with new foreword by Arnold Toynbee & a new chapter, Oxford University Press and Thames & Hudson, 1972 (abridgement by the author and Jane Caplan). Toynbee a folosit termenul de civiliza\u021bie \u00een loc de cultur\u0103.<\/p>\n\n\n\n

[168]<\/sup><\/a> Acesta este \u0219i motivul pentru care istoricii nu g\u0103sesc \u00een aceste volume descoperiri istorice, ci doar referin\u021be.<\/p>\n\n\n\n

[169]<\/sup><\/a> Oswald Spengler, The Decline of the West<\/em>, p. 27.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[170]<\/sup><\/a> E o metafor\u0103 a ansamblului dispozitivelor rela\u021bionale, institu\u021bionale \u0219i ideologice prin care se for\u00admeaz\u0103 \u0219i se p\u0103streaz\u0103 valorile.<\/p>\n\n\n\n

[171]<\/sup><\/a> Oswald Spengler, The Decline of the West<\/em>, p. 25.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[172]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 27.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[173]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 28.<\/p>\n\n\n\n

[174]<\/sup><\/a> Aceast\u0103 \u00eendep\u0103rtare de perspectiva cronologic\u0103 \u0219i asumare a celei simbolizatoare a ap\u0103rut la Eric Voegelin, The Ecumenic Age<\/em>, 1974, al patrulea volum al magnum opus<\/em>-ului s\u0103u, Order and History <\/em>(1956\u20131987), o filosofie a istoriei bazat\u0103 pe concepte ordonatoare centrate pe cuplul ordine\u2013dezordine.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[175]<\/sup><\/a> Oswald Spengler, The Decline of the West<\/em>, p. 31.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[176]<\/sup><\/a> Deci i-a criticat pe \u201emorfologi\u201d, a insistat Dumitru Isac \u00een \u201eLucian Blaga, filosof al cultu\u00adrii\u201d, Studii de istoria filosofiei rom\u00e2ne\u0219ti<\/em>, Vol. XI: Lucian Blaga, 120 de ani de la na\u0219te<\/em>re, coord.: Mihai Popa, Mona Mamulea, Viorel Cernica, Titus Lates, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2015, pp. 203\u2013212. Este vorba aici de Spengler.<\/p>\n\n\n\n

[177]<\/sup><\/a> Oswald Spengler, Der Untergang des Abendlandes<\/em>, p. 48: \u201e\u00cen Atena depopulat\u0103, care tr\u0103ia din vizi\u00adtele str\u0103inilor \u0219i din dona\u021biile str\u0103inilor boga\u021bi (cum ar fi regele evreu Irod), mul\u021bimea c\u0103l\u0103toare a roma\u00adnilor care se \u00eembog\u0103\u021biser\u0103 prea repede privea lucr\u0103rile perioadei lui Pericle, despre care ei \u00een\u021beleser\u0103 la fel de pu\u021bin precum vizitatorii americani ai Capelei Sixtine a lui Michelangelo, dup\u0103 ce toate operele de art\u0103 mobile au fost t\u00e2r\u00e2te sau cump\u0103rate la pre\u021buri fantastice la mod\u0103 \u0219i, \u00een schimb, cl\u0103dirile romane colosale \u0219i preten\u021bioase au fost plasate l\u00e2ng\u0103 lucr\u0103rile profunde \u0219i modeste ale timpu\u00adrilor str\u0103vechi\u201d.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[178]<\/sup><\/a> Oswald Spengler, The Decline of the West<\/em>, p. 34.<\/p>\n\n\n\n

[179]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, pp. 41\u201344.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[180]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, pp. 45\u201346.<\/p>\n\n\n\n

[181]<\/sup><\/a> Din acest punct de vedere, exist\u0103 un sistem mai cuprinz\u0103tor dec\u00e2t cel al unei filosofii sau al alteia, este cel al semnifica\u021biilor sale, deci al st\u0103rii reale pe care o anvizajeaz\u0103. Tocmai pe aceast\u0103 baz\u0103 este posibil\u0103 critica unei filosofii nu doar \u00een cadrul dat de prezum\u021biile sale, ci \u0219i \u00een raport cu alte filo\u00adsofii care au \u00een vedere aceea\u0219i realitate. C\u0103ci \u201eexplica\u021bia ultim\u0103\u201d a unui sistem este \u00een afara sa.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[182]<\/sup><\/a> Este interesant c\u0103 unghiul morfologic asupra istoriei, promovat de Spengler, a putut genera dezvolt\u0103ri. Vezi Wolfgang Leidhold, \u201eHistory and Experience\u201d, \u00een Sebastian Fink \u0219i Robert Rollinger (ed.), Oswald Spenglers Kulturmorphologie: Eine multiperspektivische Ann\u00e4herung<\/em>, Wiesbaden, Springer VS, 2018, pp. 489\u2013521: \u00een locul istoriei liniare sacre, modernitatea \u0219i mai ales cea t\u00e2rzie a adus noua concep\u021bie a pluralit\u0103\u021bii culturilor \u0219i istoriilor. Ordonarea acestora potrivit diferitelor para\u00addig\u00adme este determinat\u0103 de varia\u00adbi\u00adlitatea experien\u021bei umane \u00een timp. Aceast\u0103 variabilitate schimb\u0103 chiar structura experien\u021bei \u00een timp, iar diferitelor structuri le corespund diferite tipuri de culturi.<\/p>\n\n\n\n

[183]<\/sup><\/a> Oswald Spengler, The Decline of the West<\/em>, p. 53.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[184]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 55.<\/p>\n\n\n\n

[185]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, pp. 56, 57, 61.<\/p>\n\n\n\n

[186]<\/sup><\/a> Ibidem<\/em>, p. 40.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[187]<\/sup><\/a> Claude Karnoouh, \u201eConstantin Noica, ultimul metafizician al etniei-na\u021biune rom\u00e2ne\u201d, pp. 227\u2013262, \u00een Claude Karnoouh, Inventarea poporului-na\u021biune. Cronici din Rom\u00e2nia \u0219i Europa Oriental\u0103 1973\u20132007<\/em> (2008), Cluj, Idea Design & Print, 2011.<\/p>\n\n\n\n

[188]<\/sup><\/a> De\u0219i se poate s\u0103 compar\u0103m demonstrarea morfologiei metafizice a culturii cu justificarea \u201einduc\u00adtiv\u0103\u201d sau \u201enaturalist\u0103\u201d a ontologiei subiacente teoriilor \u0219tiin\u021bifice. Pentru posibilitatea acestei justific\u0103ri, vezi Ilie P\u00e2rvu, \u201eCum este posibil\u0103, azi, ontologia. Modalit\u0103\u021bi de justificare a schemelor cate\u00adgoriale\u201d, \u00een Studii de teoria categoriilor<\/em>, vol. I, coord: Alexandru Surdu, Sergiu B\u0103lan, Mihai Popa,Bucure\u0219ti, Editura Academiei Ro\u00adm\u00e2ne, 2009, pp. 100\u2013132 (109); vezi \u0219i: \u201etotu\u0219i am putea vorbi \u0219i \u00een ontologie de o schimbare de paradigm\u0103, de un program de edificare a unei ontologii care s\u0103 por\u00adneas\u00adc\u0103 de la \u00ablocalizarea\u00bb categoriilor, a marilor teme sau corela\u021bii ale schemei conceptuale funda\u00admentale a cunoa\u0219terii\u201d, pp 120\u2013121; \u201estructurali\u00adzarea marilor categorii ale viziunii noastre despre lume ne ofer\u0103 noi moduri de a g\u00e2ndi semnifica\u021bia lor, un nou sens, \u00een general, al interoga\u021biei ontolo\u00adgice\u201d, p. 121.<\/p>\n\n\n\n

[189]<\/sup><\/a> O rela\u021bie \u00eentre semnifica\u021biile ideii filosofice \u0219i cele ale maladiilor spiritului la Ana Bazac, \u201eConstan\u00adtin Noica \u0219i Tudor Vianu: despre \u00een\u0103l\u021bimea \u0219i ad\u00e2ncimea ideii\u201d, Analele Universit\u0103\u021bii din Craiova, Seria Filo\u00adsofie<\/em>, 24, 2, 2009, pp. 5-27.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[190]<\/sup><\/a> Constantin Noica, Spiritul rom\u00e2nesc \u00een cump\u0103tul vremii. \u0218ase maladii ale spiritului con\u00adtem\u00adpo\u00adran<\/em>, Bucure\u0219ti, Univers, 1978.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>[191]<\/sup><\/a> Drago\u0219 Popescu, \u201eElemente pentru o filosofie a culturii la Constantin Noica. De la \u0218ase maladii ale spiritului contemporan<\/em> la Modelul cultural european<\/em>\u201d, \u00een Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u0219ti<\/em>, Vol. IV, Coordonator: Viorel Cernica, Edi\u021bie \u00eengrijit\u0103 de: Mamulea, Bucure\u0219ti, Editura Aca\u00adde\u00admiei Rom\u00e2ne, 2008, pp. 105-130 (p. 129).<\/p>\n\n\n\n

[192]<\/sup><\/a> Constantin Noica, Spiritul rom\u00e2nesc \u00een cump\u0103tul vremii. \u0218ase maladii ale spiritului contem\u00adpo\u00adran<\/em>, p. 149.<\/p>\n\n\n\n

[193]<\/sup><\/a> Constantin Noica, Spiritul rom\u00e2nesc \u00een cump\u0103tul vremii. \u0218ase maladii ale spiritului contem\u00adpo\u00adran<\/em>, p. 117.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
Referin\u021be bibliografice<\/strong><\/h5>\n\n\n\n

Aslam, Constantin, Constantin Noica: spre un model neoclasic de g\u00e2ndire. Perspective interpretative asu\u00adpra scrierilor timpurii<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2010.<\/p>\n\n\n\n

Baciu, Claudiu, \u201ePerspectiva func\u021bionalist\u0103 a ontologiei lui Noica\u201d, Studii de istorie a filosofiei ro\u00adm\u00e2\u00adne\u0219ti<\/em>, vol. II, coord. Viorel Cernica, ed. \u00eengrijit\u0103 de Mona Mamulea, Bucure\u0219ti, Editura Aca\u00adde\u00admiei Rom\u00e2ne, 2007, pp. 333\u2013352 .<\/p>\n\n\n\n

Baines, John and Norman Yofee, \u201eOrder, Legitimacy and Wealth in Ancient Mesopotamia and Egypt\u201d, \u00een Gary M. Feinman and Joyce Marcus (ed.), Archaic States<\/em>, Santa Fe, New Mexico, School of American Research Press, 1998, pp. 199\u2013217.<\/p>\n\n\n\n

Bazac, Ana, \u201eConstantin Noica \u0219i Tudor Vianu: despre \u00een\u0103l\u021bimea \u0219i ad\u00e2ncimea ideii\u201d, Analele Universi\u00adt\u0103\u021bii din Craiova, Seria Filosofie<\/em>, 24, 2, 2009, pp. 5\u201327.<\/p>\n\n\n\n

Biri\u0219, Ioan, Constantin Noica.<\/em> Holomeria simbolic\u0103<\/em>, Bucure\u0219ti, Eikon, 2019.<\/p>\n\n\n\n

Bondor, George, \u201eNeajunsurile istoriei \u0219i experien\u021bele exilului. O abordare fenomenologic\u0103\u201d, \u00een \u0218tefan Aflo\u00adroaei (coord.) Ideea european\u0103 \u00een filosofia rom\u00e2neasc\u0103<\/em>, I, num\u0103r special din Hermeneia<\/em>, Ia\u0219i, Editura Funda\u021biei Academice Axis, 2005, pp. 13\u201331.<\/p>\n\n\n\n

Cernica, Viorel, \u201eCategorie, concept intercultural \u0219i experien\u021b\u0103 filosofic\u0103\u201d, Studii de istorie a filosofiei ro\u00adm\u00e2\u00adne\u0219ti<\/em>, vol. XI, coord: Mihai Popa, Mona Mamulea, Viorel Cernica, Titus Lates, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2015, pp. 176\u2013184.<\/p>\n\n\n\n

Geertz, Clifford, The Interpretation of Cultures<\/em>, selected essays by Clifford Geertz, New York, Basic Books, 1973.<\/p>\n\n\n\n

Georgescu, \u0218tefan-Dominic, \u201eLogica lui Hermes \u2013 un model de logic\u0103 speculativ\u0103\u201d, \u00een Alexandru Surdu, \u0218tefan-Dominic Georgescu, Drago\u0219 Popescu (coord.), Probleme de logic\u0103<\/em>, XXXIII, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2020, pp. 75\u201389.<\/p>\n\n\n\n

Hegel, G. W. F., Enciclopedia \u0219tiin\u021belor filozofice. Logica<\/em>,trad. D. D. Ro\u0219ca, Bucure\u0219ti, Editura Aca\u00adde\u00admiei R.S.R., 1966.<\/p>\n\n\n\n

Heimsoeth, Heinz, The Six Great Themes of Western Metaphysics and the End of the Middle Ages <\/em>(1922), trans. Ramon J. Betanzos, Detroit, Wayne State University Press, 1994.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>Hudson, Michael, Some Myths Regarding the Genesis of Enterprise<\/em>,<\/a> https:\/\/observatory.wiki\/Some_ Myths_Regarding_the_Genesis_of_Enterprise.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>Hudson, Michael, Seven Features of Ancient Enterprise<\/em>,<\/a> https:\/\/observatory.wiki\/Seven_Features_of_ Ancient_Enterprise.<\/p>\n\n\n\n

Iano\u0219i, Ion, Constantin Noica \u00eentre construc\u021bie \u0219i expresie<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura \u0218tiin\u021bific\u0103, 1998.<\/p>\n\n\n\n

Iano\u0219i, Ion, Constantin Noica<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2006.<\/p>\n\n\n\n

Isac, Dumitru, \u201eLucian Blaga, filosof al culturii\u201d, Studii de istoria filosofiei rom\u00e2ne\u0219ti<\/em>, vol. XI, Lucian Bla\u00adga, 120 de ani de la na\u0219tere<\/em>, coord.: Mihai Popa, Mona Mamulea, Viorel Cernica, Titus Lates, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2015, pp. 203\u2013212.<\/p>\n\n\n\n

Karnoouh, Claude, \u201eConstantin Noica, ultimul metafizician al etniei-na\u021biune rom\u00e2ne\u201d, pp. 227\u2013262, \u00een Claude Karnoouh, Inventarea poporului-na\u021biune. Cronici din Rom\u00e2nia \u0219i Europa Oriental\u0103 1973\u20132007<\/em> (2008), trad. Teodora Dumitru, Cluj, Idea Design & Print, 2011.<\/p>\n\n\n\n

Ker\u00e9nyi, Carl, Prometheus. Archetypal Image of Human Existence<\/em> (1959\/1963), trans. from the German by Ralph Manheim, Princeton, Princeton University Press, 1997.<\/p>\n\n\n\n

Leibniz, \u201eDissertatio exoterica de usu geometriae, et statu praesenti, ac novissimis ejus incrementis\u201d (1676), pp. 483\u2013513, in Gottfried Wilhelm Leibniz, Matematische Schriften<\/em>, Sechster Band 1673\u20131676, Arithmetische Kreisquadratur<\/em>, Berlin, Akademie Verlag, 2012.<\/p>\n\n\n\n

Leidhold, Wolfgang. \u201eHistory and Experience\u201d, \u00een Sebastian Fink \u0219i Robert Rollinger (ed.), Oswald Spenglers Kulturmorphologie: Eine multiperspektivische Ann\u00e4herung<\/em>, Wiesbaden, Springer VS, 2018, pp. 489\u2013521.<\/p>\n\n\n\n

Ni\u021b\u0103, Adrian, Noica \u2013 o filosofie a individualit\u0103\u021bii<\/em>, Bucure\u0219ti, Paideia, 2009.<\/p>\n\n\n\n

Noica, Constantin, Mathesis sau bucuriile simple<\/em>, Bucure\u0219ti, Funda\u021bia pentru Literatur\u0103 \u0219i Art\u0103 \u201eRe\u00adge\u00adle Carol II\u201d, 1934.<\/p>\n\n\n\n

Noica, Constantin, Spiritul rom\u00e2nesc \u00een cump\u0103tul vremii. \u0218ase maladii ale spiritului contemporan<\/em>, Bucure\u0219ti, Univers, 1978.<\/p>\n\n\n\n

Noica, Constantin, Trei introduceri la devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Univers, 1984.<\/p>\n\n\n\n

Noica, Constantin, Scrisori despre logica lui Hermes<\/em>, Bucure\u0219ti, Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 1987.<\/p>\n\n\n\n

Noica, Constantin, Cuv\u00e2nt \u00eempreun\u0103 despre rostirea rom\u00e2neasc\u0103<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Eminescu, 1987.<\/p>\n\n\n\n

Noica, Constantin, Jurnal filosofic<\/em> (1944), Bucure\u0219ti, Humanitas, 1990.<\/p>\n\n\n\n

Noica, Constantin, Pagini despre sufletul rom\u00e2nesc <\/em>(1944), Bucure\u0219ti, Humanitas, 1991.<\/p>\n\n\n\n

Noica, Constantin, De caelo. \u00cencercare \u00een jurul cunoa\u0219terii \u0219i individului<\/em> (1937), Bucure\u0219ti, Huma\u00adni\u00adtas, 1993.<\/p>\n\n\n\n

Noica, Constantin, Modelul cultural european<\/em> (1986-1987), Bucure\u0219ti, Humanitas, 1993.<\/p>\n\n\n\n

Noica, Constantin, Schi\u021b\u0103 despre Cum e cu putin\u021b\u0103 ceva nou<\/em> (1940), Bucure\u0219ti, Humanitas, 1995.<\/p>\n\n\n\n

Noica, Constantin, Sentimentul rom\u00e2nesc al fiin\u021bei<\/em> (1978), Bucure\u0219ti, Humanitas, 1996.<\/p>\n\n\n\n

Noica, Constantin, \u201eUnu \u0219i Multiplu\u201d (1943), \u00een Constantin Noica, Echilibrul spiritual. Studii \u0219i eseuri 1929\u20131947<\/em>, Bucure\u0219ti, Humanitas, 1998, pp. 318\u2013328.<\/p>\n\n\n\n

Noica, Constantin, Povestiri despre om dup\u0103 o carte a lui Hegel<\/em> (1955\u20131956), prefa\u021b\u0103 de Sorin Lavric, cu o scrisoare a lui Emil Cioran drept postfa\u021b\u0103, Bucure\u0219ti, Humanitas, 2009.<\/p>\n\n\n\n

P\u00e2rvu, Ilie, \u201eCum este posibil\u0103, azi, ontologia. Modalit\u0103\u021bi de justificare a schemelor categoriale\u201d, \u00een Studii de teoria categoriilor<\/em>, vol. I, Coord.: Alexandru Surdu, Sergiu B\u0103lan, Mihai Popa, Bucure\u0219ti, Edi\u00adtura Academiei Rom\u00e2ne, 2009, pp. 100\u2013132.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>Popescu, Drago\u0219, \u201eStructura conceptului de \u00abdevenire \u00eentru fiin\u021b\u0103\u00bb la Constantin Noica\u201d, \u00een Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u0219ti<\/em>, vol. II, coord.: Viorel Cernica, ed. \u00eengrijit\u0103 de Mona Mamulea, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2007, pp. 303\u2013332.<\/p>\n\n\n\n

Popescu, Drago\u0219, \u201eElemente pentru o filosofie a culturii la Constantin Noica. De la \u0218ase maladii ale spiritului contemporan<\/em> la Modelul cultural european<\/em>\u201d, \u00een Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u0219ti<\/em>, vol. IV, coord.: Viorel Cernica, ed. \u00eengrijit\u0103 de: Mamulea, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2008, pp. 105\u2013130.<\/p>\n\n\n\n

Popescu, Drago\u0219, Explor\u0103ri \u00een ontologia lui Noica<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2017.<\/p>\n\n\n\n

Rockmore, Tom, After Parmenides. Idealism, Realism, and Epistemic Constructivism<\/em>, The University of Chicago Press, 2021.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>Rostoftzeff, Michael, A Large Estate in Egypt in the Third Century B. C. A Study in Economic History<\/em>, Madison, University of Wisconsin Studies, 1922.<\/p>\n\n\n\n

Rousseau, Jean-Jacques, Discours qui a remport\u00e9 le prix de l\u2019Acad\u00e9mie de Dijon, en l\u2019ann\u00e9e 1750; sur cette question impos\u00e9e par la m\u00eame Acad\u00e9mie: \u201eSi le r\u00e9tablissement des sciences et des arts a contribu\u00e9 \u00e0 \u00e9purer les m\u0153urs\u201d, <\/em>\u00een \u0152uvres compl\u00e8tes<\/em>, t. 1, Paris, Firmin Didot fr\u00e8res, libraires, imprimeurs de l\u2019Institut de France, 1866.<\/p>\n\n\n\n

Spengler, Oswald, Der Untergang des Abendlandes: Umrisse einer Morphologie der Weltgeschichte. Erster Band: Gestalt und Wirklichkeit<\/em>, M\u00fcnchen, C. H. Beck\u2019sche Verlagsbuchhandlung, Oscar Beck, 1920.<\/p>\n\n\n\n

Spengler, Oswald, The Decline of the West<\/em> (1918) [Der Untergang des Abendlandes<\/em>], vol. 1: Form and Actuality <\/em>[Gestalt und Wirklichkeit<\/em>], vol. 2: Perspectives of World-History <\/em>[Welthistorische Perspektiven<\/em>], trans. Charles Francis Atkinson, London, George Allen & Unwin, 1926.<\/p>\n\n\n\n

T\u0103nase, Alexandru. Introducere \u00een filozofia culturii: valoare, cultur\u0103, civiliza\u021bie<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura \u0218ti\u00adin\u00ad\u021bific\u0103, 1968.<\/p>\n\n\n\n

Toynbee, Arnold, A Study of History: The Abridged One-Volume Edition<\/em>, with new foreword by Arnold Toynbee & a new chapter, Oxford University Press and Thames & Hudson, 1972 (abridgement by the author and Jane Caplan).<\/p>\n\n\n\n

Vianu, Tudor, Filosofia culturii<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Publicom, 1944.<\/p>\n\n\n\n

<\/div>\n\n\n\n
\n\n\n\n

[Studii de istorie a filosofiei rom\u00e2ne\u015fti<\/em>, vol. XXI:\u00a0Perspective conceptual-lexicale<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2025, pp.\u00a0193\u2013236]<\/p>\n\n\n\n

\n
<\/path><\/svg><\/span>
Descarc\u0103<\/div><\/a><\/div><\/div>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n
<\/div>\n\n\n\n

<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

DOI: 10.59277\/SIFR.202521.11 Constantin Noica, Mathesis \u0219i cultura Ana Bazac Divizia de Logic\u0103, Metodologie \u0219i Filosofie a \u0218tiin\u021bei, Comitetul Rom\u00e2n de Istorie \u0219i Filosofie a \u0218tiin\u021bei \u0219i Tehnicii, Academia Rom\u00e2n\u0103 Constantin Noica, Mathesis and culture Abstract: The paper analyses some features and problems of the phenomenon and concept of culture, benefiting from the opportunity given by […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"parent":8839,"menu_order":11,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","template":"","meta":{"_uag_custom_page_level_css":"","site-sidebar-layout":"default","site-content-layout":"","ast-site-content-layout":"default","site-content-style":"default","site-sidebar-style":"default","ast-global-header-display":"","ast-banner-title-visibility":"","ast-main-header-display":"","ast-hfb-above-header-display":"","ast-hfb-below-header-display":"","ast-hfb-mobile-header-display":"","site-post-title":"disabled","ast-breadcrumbs-content":"","ast-featured-img":"","footer-sml-layout":"","theme-transparent-header-meta":"","adv-header-id-meta":"","stick-header-meta":"","header-above-stick-meta":"","header-main-stick-meta":"","header-below-stick-meta":"","astra-migrate-meta-layouts":"set","ast-page-background-enabled":"default","ast-page-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-4)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"ast-content-background-meta":{"desktop":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"tablet":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""},"mobile":{"background-color":"var(--ast-global-color-5)","background-image":"","background-repeat":"repeat","background-position":"center center","background-size":"auto","background-attachment":"scroll","background-type":"","background-media":"","overlay-type":"","overlay-color":"","overlay-opacity":"","overlay-gradient":""}},"footnotes":""},"categories":[563,195,543],"tags":[67],"class_list":["post-9016","page","type-page","status-publish","hentry","category-ana-bazac","category-articole","category-sifr21","tag-constantin-noica"],"featured_image_src":null,"uagb_featured_image_src":{"full":false,"thumbnail":false,"medium":false,"medium_large":false,"large":false,"1536x1536":false,"2048x2048":false},"uagb_author_info":{"display_name":"SIFR","author_link":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/author\/mm\/"},"uagb_comment_info":0,"uagb_excerpt":"DOI: 10.59277\/SIFR.202521.11 Constantin Noica, Mathesis \u0219i cultura Ana Bazac Divizia de Logic\u0103, Metodologie \u0219i Filosofie a \u0218tiin\u021bei, Comitetul Rom\u00e2n de Istorie \u0219i Filosofie a \u0218tiin\u021bei \u0219i Tehnicii, Academia Rom\u00e2n\u0103 Constantin Noica, Mathesis and culture Abstract: The paper analyses some features and problems of the phenomenon and concept of culture, benefiting from the opportunity given by…","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/9016","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9016"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/9016\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9021,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/9016\/revisions\/9021"}],"up":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/8839"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9016"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9016"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/filosofieromaneasca.institutuldefilosofie.ro\/sifr\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9016"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}